Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria ... · revista FAMILIA a petrovicenilor...

CENTENARUL REVISTEI FAMILIA1910 – 2010

FONDAT~ ÎN 1910 PETROVASÂLA – VLADIMIROVA[ (BANAT, SERBIA), ANUL XVII, IANUARIE - MARTIE 2010 NR. 1-2 (94-95)

Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Croaţia, Costa Rica, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, R. Moldova, Olanda, România, Serbia, Suedia, S.U.A., Ucraina, Ungaria.

Cei de rând nu încep nimic,fiindcă se tem de piedici:

cei mediocri, după ce au început,se lasă respinşi de piedici:

dar cei aleşi între aleşinu părăsesc ceea ce au început,

chiar dacă sunt opriţi de mii de piedici.Pancatantra

ÎNCEPUTURILE RE-VISTEI FAMILIA

S-a scurs un secol de la apariţia primului număr al revistei „Familia” apărută la Romanpetre la 15 martie 1910. (Romanpetre a fost denumirea loca-lităţii noastre în aceea perioadă).

În urmă cu 100 de ani s-a împlinit visul stră mo-şilor, când la lumina zilei a apărut revista „Familia”. Strămoşii au fost deschizători de drumuri înainte-mergători, mereu neabătuţi din cale şi au dat un nume frumos revistei lor „Familia”.

Noi, urmaşii lor, dacă n-am fi avut cronici, nici su-ficiente arhive am fi fost nevoiţi să reconstituim tre cutul după amprente lăsate de istorie pe fiecare atom, pe fiecare frunză, pe fiecare clipă, pe fiecare stea...

Dar o mică părticică din trecutul nostru o avem în revistele „Familia” apărute în anul 1910.

„Familia” din Petrovasâla (Vladimirovaţ), una dintre cele mai vechi publicaţii ale românilor din Ba-natul iugoslav, mult timp a fost necunoscută oame-nilor de cultură, publiciştilor şi istoricilor de la noi.

Primul număr al revistei Familia a apărut în luna martie 1910 şi era tipărit la tipografia „Progresul” din Oraviţa, România. Redacţia şi administraţia revistei îşi va avea sediul în Petrovasâla (respectiv Romanpe-tre, cum este specificat pe prima pagină). Funcţia de redactor responsabil a îndeplinit-o Dorin (nu este numele întreg şi probabil este pseudonimul redacto-rului) iar proprietar-editor era Ioan Ţinţariu...

Au apărut 4 numere (atâtea s-au descoperit pâ-nă-n ziua de astăzi) şi anume: nr. 1 din 15 martie, nr. 2 din 15 aprilie, nr. 3 din 15 mai şi nr. 4 din 15 iunie, toate apărute în anul 1910.

Numărul 1 al publicaţiei apare pe 16 pagini iar celelalte numere apar pe 8 pagini. Formatul revistei este A5, adica un format A4 îndoit în două părţi iar tiparul executat alb-negru.

De pe frontispiciul revistelor găsim că „Familia” este revistă de literatură, instruire, petrecere şi umor, apare odată pe lună, abonamentul pe un an 3 Cor, iar pentru ţărani 2 Cor. Redacţia şi admi nistra ţia: Ro-manpetre şi redactor responsabil: Dorin.

În reviste se publică poezii, proverbe, maxime, glume, anecdote, ghicitori, poveţe, cugetări, spi cuiri, poşta redacţiei ş.a.

Foarte interesante sunt ştirile (cu scurte comen-tarii) referitoare la unele evenimente desfăşurate la Petrovasâla în anul 1910. Aşa amintim informaţiile

LA CEAS ANIVERSARAcest an aniversar să fie un îndemn pentru

viitor, pentru urmaşii noştri, pentru cei care vor veni după noi. Cu deosebită onoare şi sfinţenie ne întoarcem la începuturi la intelectualii petroviceni şi fondatorii revistei FAMILIA în anul 1910.

Astăzi şirului mare de colaboratori aducem prinosul nostru de mulţumiri, celor care şi-au muiat condeiul petrovicenilor de pretutindeni şi tuturor care au susţinut financiar revista şi i-au dat viaţă.

Viaţa cu încetul se scurge şi trece iar noi trecem prin ea. Aşa să se scurgă număr cu număr „Familia” noastră şi să îmbrăţişeze toate gene-raţiile care vin.

Binecuvântat a fost ceasul când „Familia” a pornit la drum asumându-şi o mare misiune istorică de a sta strajă limbii şi identităţii neamului.

Redaţia revistei Familia

TUTUROR CITITORILOR ŞI COLABORATORILOR NOŞTRI

Lumina Praznicului Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos să vă aducă în suflet pace, bucurie, sănătate şi împliniri duhovniceşti.

HRISTOS A ÎNVIAT!Redacţia revistei „Familia”

ODĂ REVISTEI FAMILIA

Dacă mâine ori la anulNe va obosi viaţa, necazul„Familia” prin lume v-a răzbateSă vă ureze noroc şi sănătate.

Dacă ve-ţi uita vreodatăDe noi ce rămăseserăm la vatră„Familia” vă va aduce aminteCă satul şi neamul sunt lucruri sfinte.

Dacă ani şi ani vor treceŞi cei bătrâni vor trebui să plece,Cei tineri se vor înarma cu pana„Familiei” să-i ducă faima.

Dacă va fi timp frumos ori vreme rea,Copiii apă limpede vor beaLa izvorul curat ca lacrimaNumit din moşi-strămoşi „Familia”.

Dacă mâine ori poimâineNu vom avea sare şi pâine,Familia noastră tot va apareEa este şi copilulCelor de peste hotare.

Aurelia Penţa Mândrea

Facsimilul frontispiciului primului număr al revistei FAMILIA apărut la 15 martie 1910 la

Romanpetre (Petrovasâla)

referitoare la banca „Steaua”, la greutăţile întâm-pinate de primele familii de petroviceni plecate în America, cuvinte despre comuna noastră: biserica, comuna politică, Corul vocal bisericesc-lumesc, o reuniune măreaţă, Reuniunea de înmormântare, eve-nimente legate de şcoală...

Un articol intitulat „Răsbunarea” semnat de cunos cutul scriitor petrovicean Alexandru Ţinţariu ne întăreşte convingerea că naşul literar al acestei publicaţii este tocmai acelaşi Alexandru Ţinţariu, colaborator la revista „Familia” lui Iosif Vulcan în-temeiată la Budapesta la anul 1865.

În reviste nu lipsesc nici poezii de Coşbuc şi alţi autori...

În general scrierile din reviste nu sunt semnate cea ce denotă faptul că îi aparţin redactorului Dorin. Un număr mic de articole sunt semnate de autorii lor.

La urmă, constatăm că descoperirea celor 4 nume-re ale revistei petrovicene din 1910 reprezintă, totuşi, un pas înainte în cercetarea istoriei publicis ticii noas-tre şi totodată ne dă noi speranţe de cercetare şi ne îndeamnă să persistăm în munca noastră de viitor.

N-a fost uşor să editezi o revistă în urmă cu 100 de ani în condiţiile şi evenimentele istorice tumul-toase desfăşurate pe meleagurile noastre. Cel mai fascinant fapt este inspiraţia naşului literar să-i dea numele revistei atât de frumos „FAMILIA”. Împre-ju rările şi istoria au vrut ca visul strămoşilor să se îm plinească după 84 de ani şi tot o revistă cu ace laşi nume să pornească din nou la drum în anul 1994.

Faptul că scriitorul petrovicean Alexandru Ţinţa-riu (verişor primar cu scriitorul petrovicean Nicolae Ţinţariu) a colaborat la revista FAMILIA lui Iosif Vulcan1 înainte de a fi fondată FAMILIA din Petro-vasâla în anul 1910, e posibil să fi fost şi redactorul ei. Şi cum scrie Traian Galetaru în Familia din Petro-vasâla la 10 ani de apariţie a revistei: Şi iată, străve-chea FAMILIE a născut „pui” viguroşi: încă unul în oraşul de pe Crişul Repede şi altul tocmai printre ro-mânii din Banatul sârbesc... Căci după părerea mea, revista FAMILIA a petro vi cenilor urmează în linii generale, programul naţio nal-cultural al primului în-temeietor din imperiu, revista petrovicenilor este cu adevătar o surioară mai mică a revistei „Familia” lui Iosif Vulcan.

1Horia Barbeş din Arizona a adus colecţia revistei „Familia” din Oradea Mare, anul 1906 „surioarei Familia” din Petro-vasâla, Traian Căta, Familia, Petrovasâla-Vladimirovaţ, oct-dec. 2006, nr. 7-8 (68-69), p. 2.

Traian Trifu Căta

YU ISSN 1450-5002

IANUARIE - MARTIE 2010 Nr. 1-2 (94-95)2 FAMILIA

Au trecut anii, strămoşii stau, însă veghetori în istorie şi au trebuit să treacă 84 de ani ca visul lor să se împlinească şi tot în satul lor să reapară revista „Familia” cu acelaşi nume dat de ei.

Revista „Familia” a reapărut în anul 1994 la marea sărbătoare creştinească Învierea Domnului. A apărut în anul care a declarat şi de O.N.U. – Anul internaţional al familiei.

Unde a luat naştere ideea reeditării revistei?În anul 1992 am fost primul petrovicean şi

primul bănăţean care am stabilit legături cu S.C. „Ginta Latină” din Iaşi. În primăvara anului 1993 am participat la un simpozion la Iaşi împreună cu vameşul Petru Glanda. Tot în vara anului 1993 ieşenii şi reprezentanţii S.C. „Ginta Latină” vin cu 2 autobuze şi poposesc la Petrovasâla. În august 1993 împreună cu Vasile Barbu am condus un grup mai mare de elevi, tineri şi intelectuali la o tabără internaţională la Iaşi. Acolo l-am întâlnit pe preşe dintele S.C. „Ginta Latină” Dr. Vlad Bejan, un adevărat etalon al neamului românesc şi graţie Domniei Sale şi S.C. „Ginta Latină” ani în şir ne-am adunat la Iaşi: români, intelectuali şi elevi din România, Serbia, Ucraina, Basarabia, Bulgaria... Fiind prezent în urbea Iaşului cu cei mai mulţi poeţi şi scriitori pe cap de locuitor din Sud-Estul Europei, mi s-a indus în minte editarea unei reviste.

Văzând acolo importanţa ziarelor întru cunoaş-terea semenilor noştri unii din ei chiar neştiind de existenţa noastră pe meleagurile bănăţene la margini de hotare precum şi frumuseţea cuvântului scris pe care-l simţi în marele focar de cultură – Iaşi a fost decisiv – o trezire în mine să fac ceva pentru neam şi totodată pentru spaţiul în care m-am născut Petrovasâla mea şi petrovicenii de pretutindeni.

La Iaşi au fost şi Ionel Stoiţ, Pavel Filip din Torac iar Vasile Barbu deja a avut revista lui „Tibiscus” prin care-şi făcea cunoscută comuni tatea de români din Uzdin dar şi mai larg.

Toate aceste împrejurări au persistat în mine şi la reîntoarcere acasă i-am povestit Pr. Konstantin Suru şi unor intelectuali de ideea editării unei reviste. Ştiam că în spatele unei reviste trebuie să fie o Societate culturală sau o instituţie care are sigiliu şi este înregistrată. Împreună cu parohul Suru am propus ca să se convoace o şedinţă la Căminul

Facsimilul frontispiciului primului număr al revistei FAMILIA (serie nouă) apărut în aprilie

1994 la Vladimirovaţ-Petrovasâla

Traian Trifu Căta la sediul redacţiei revistei „Familia” (cancelarie parohială), primăvara anului aniversar 2008

Parohul icon. stavr. Pr. Konstantin Suru la sediul redacţiei Revistei „Familia” (cancelaria parohială), primăvara anului aniversar 2008

CUM AM REEDITAT REVISTA „FAMILIA”?„Te simţi om numai atuncea când ai adaus ceva la ceea ce era înainte de a te apuca de lucru. Când ţi-ai pus braţul sau gândul în ceea ce ai făcut eşti în

ele tu însuţi şi pe când după câteva luni sau câţiva ani tu te vei duce în nefiinţă, ceea ce ai făcut rămâne şi te înlocuieşte pentru atâta vreme”.NICOLAE IORGA

REVISTA „FAMILIA” serie nouă (1994-2010)

Cultural unde aveau să vină în jur de 20 intelectuali. Nici Pr. Suru dar nici eu nu am dorit ca revista petrovicenilor să fie supliment la o altă revistă ceea ce ar fi fost mai simplu. La şedinţă preotul a explicat necesitatea editării revistei petrovicenilor în limba română care va apare la Petrovasâla prin care ne vom păstra cultura, limba, obiceiurile şi credinţa.

Foarte explicit s-a adresat Pr. Suru celor prezenţi privind importanţa publicării revistei în limba română dat fiindcă avem tradiţie şi am avut revistă românească şi în anul 1910. Dreptul este de partea noastră ca să putem tipării revista în dulcea limbă românească pentru comunitatea noastră de români şi în limba noastră maternă, a menţionat preotul.

Majoritatea din cei prezenţi la mirarea noastră, treptat s-au retras de la ideea înfiinţării revistei cu următorul pretext: Revista ar trebui să fie bilingvă, că ce-o să spună conaţionalii noştri sârbi dacă noi o edităm numai în limba română. Cei prezenţi au pus şi problema finanţării revistei la care le-am răspuns

că la tipărirea revistei financiar ar putea să ne ajute petrovicenii noştri din Canada şi America. Bine îmi amintesc de P.T. (nu-l numesc) care la şedinţă a pronunţat următoarele cuvinte: Ah, petrovicenii îs ca paile, repede se aprind şi repede se sting!

În sala mică a Căminului Cultural toţi stăteau pe perimetrul sălii pe lângă zid iar în mijloc a fost o masă la care era Petru Jifcu (Flint) care într-un mod prezida această întrunire şi mi-a rămas doar în

amintire cum tot bătea cu pumnul în masă.Un profesor de istorie (M.M.) a părăsit şedinţa

mai devreme şi mi-a şoptit:- Traiane, dacă faceţi vreo redacţie să nu mă puni

în redacţie.În fine directorul Căminului Cultural Petru Jifcu

propune alegerea unui redactor şi s-a adresat cu nume la fiecare persoană prezentă însă niciunul n-a acceptat să fie redactorul revistei propuse.

Mi s-a adresat şi mie şi i-am răspuns:- Desigur că da, căci dacă am venit cu această

idee accept cu onoare să fiu redactor.Cu aceasta s-a terminat şedinţa care a scos la

iveală pesimismul şi teama celor prezenţi de a se implica în ceva necunoscut şi cu responsabilitate faţă de semenii noştri. Iată încă un exemplu, practic, un răspuns al altui profesor de istorie (P.B.) care la ieşire din Căminul Cultural mi-a zis:

- Mă, Traiane fă tu ziaru şi dacă sârbi ţie nu-ţi sparg ferestrele atunci mă alătur şi eu.

Şi părintele Suru şi eu ne-am dat seama că această şedinţă n-a adus roade culturale şi zadarnic le-am adus semenilor noştri la uşă revista când ei cu frică, au respins-o.

A mai trecut o lună dar ideea înfiinţării revistei nu m-a lăsat. Căci „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23, 24). Dintr-o convorbire telefonică cu Vasile Barbu din Uzdin spunându-i cum s-a desfăşurat şedinţa referitoare la înfiinţarea revistei mi-a spus:

- Vezi cu popa Suru şi înregistraţi revista sub egida Sf. biserici.

Aşa am şi făcut. Am mers la Pr. Suru care la primul cuvânt mi-a citit gândul şi bucuros cu toată dragostea hotăreşte ca revista să apară sub egida bisericii. În câteva secunde de la o idee preotul a trecut la o soluţie constructivă şi noi practic am văzut „renaşterea” revistei. Şi bine Domnul i-a întărit paşii că I-a plăcut calea, P.C. părinte Suru.

Îmi amintesc că eram în bucătărie la casa parohială şi de bucurie spuneam preotului:

- Părinte s-ar cuveni să fiţi şi redactor căci revista va fi sub egida bisericii.

La care părintele mi-a răspuns şi propus să fiu eu redactor. Am acceptat cu dragoste şi toată onoarea să fiu redactor şi ca împreună, umăr la umăr, să o edităm.

Pe data de 11.02.1994. s-a înaintat o cerere către Ministerul de Cultură şi Informaţii din Belgrad, str. Nemanjina 11, semnată de către Pr. Konstantin Suru, preşedintele consiliului parohial şi secretarul Nicolae Draxin. În cerere s-a specificat denumirea revistei, dinamica apariţiei, scopul revistei, tipografia şi numele şi prenumele redactorului Trifu Căta. Cererea a fost sigilată cu sigiliul Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla. Informaţiile necesare pentru cererea noastră le-am primit din convorbirea telefonică cu cei de la Ministerul amintit.

Anul 1994 a fost un an greu pentru ţara noastră un an de încercări cu o inflaţie galopantă iar salariile erau în jur de 10 DM (mărci germane). Practic nu aveam bani nici de bilet pentru autobuz şi am hotărât să merg cu trenul până la Belgrad la Ministerul respectiv dat fiindcă biletul de tren era mai ieftin.

Acolo am predat cererea pentru înfiinţarea revistei şi copia buletinului de identitate a redactorului şef şi responsabil.

După vreo săptămână am sunat la acelaşi Mi nister şi spre bucuria noastră ne-au confirmat:

- Puteţi să tipăriţi revista Familia.Pe data de 7 martie 1994 scrisoarea cu decizia

de aprobare şi înscrierea revistei în Registrul mijloacelor de informare publică a fost trimisă spre Petrovasâla.

Publicaţia este înscrisă sub numărul de registru 1569 de la 1.03.1994.

Am sunat la unele rude şi cunoscuţi din America chiar înainte de înregistrarea revistei spre a-i informa de înfiinţarea revistei la care s-au bucurat şi au spus că vor susţine această idee. (Cei care îşi mai amintesc de acel început de an 1994 şi convorbirile noastre telefonice ar putea să evoce acele începuturi).

(continuare în pag. 3)

IANUARIE - MARTIE 2010 Nr. 1-2 (94-95) 3FAMILIA

D-l judecător Gheorghe Şorgean din Petrovasâla ne-a informat că posedă un exemplar al revistei FAMILIA din anul 1910 şi anume Nr. 2 din 15 aprilie apărut la Romanpetre (aşa s-a numit localitatea noastră). Acel număr l-a găsit în anul 1977 păstrat de Iovan Bugarin din Satu Nou. Împreună cu pr. Suru am mers la d-l Şorgean pentru ca să vedem pentru prima dată cum arată revista din anul 1910 şi pe care ne-a oferit-o ca să o publicăm în Familia

CULTURILE SUNT ORGANISME VII..

Din cartea „Declinul Occidentului” semnată de gânditorul Oswald Spengler, apărută în anul 1916 şi care atunci la apariţie a trecut cu totul neobser-vată fiind descoperită după mai bine de 15 ani de la editare şi să se bucure de un deosebit succes.

Iată ce credea Spengler: „Culturile sunt organis-me vii, asemănătoare plantelor, cu o dezvoltare fatală, de la naştere către moarte. După ce o cultură a înflorit şi şi-a dat roadele, produse de o înaltă spiritualitate, ea se schimbă, fără putinţă de revenire, în civilizaţie materială, sfârşitul fatal al oricărei culturi. Occidentul şi-a trăit epoca de realizare a culturii, iar acum va urma moartea prin civilizație materială.

Să fie aceasta un răspuns? La o civilizaţie materială atât de agresivă asupra umanului şi a naturii micii noastre planete şi să ne îndreptăm cu paşi repezi spre fatalitatea existenţei noastre de la naştere către moarte. Rămâne o reflecţie! Demnă de aprofundat şi îndeaproape urmărită.

Ioan Bugilanoriginar din Clopodia

(Timişoara la 4 ianuarie 2010)

CUVÂNTUL COLABORATORILOR ŞI CITITORILOR O PRESTIGIOASĂ

ANIVERSARECentenarul revistei „Familia” este un eveni-

ment istoric pentru publicistica românească. Este o prestigioasă aniversare dar mai presus un eveniment ce marchează numeroasele şi valoroasele sale valenţe difuzate pe întinsul areal al conti nentelor.

În faţa unei astfel de opere publicistice de adâncă rezonanţă educativă, de informare şi însufleţire naţională se cuvine să aducem mulţu-miri, laude şi încurajare tuturor acelor ce trudesc şi pun suflet pentru apariţia acestui „mesager mondial”. Întotdeauna „în pas cu veacul” reeditarea revistei „Familia” în viziunea talenta-tului şi harnicului redactor Prof. Traian Trifu Căta, capătă o înfăţişare şi o penetraţie impresio nantă.

Cu o grafică de cea mai modernă tehnicitate ni se prezintă o lume, un şir de evenimente, sunt exprimate gânduri, informaţii, se fac evocări şi se expun opinii în cele mai variate domenii. Mai presus de spiritul jurnalistic, în paginile revistei respiră sufletul românului de pretutindeni şi de totdeauna. În acest sens sunt edificatoare rându rile unui vers apărute în revista „Familia” şi semnate de Ionel şi Persa Nicoliţa din Hamilton – Canada, versuri care sfârşesc cu: „Mi dor de toace ce am lasat/ Mi dor de viaţa de la sat”.

Pentru cei plecaţi în lume încercându-şi norocul, purtând pretutindeni cu ei nostalgia baştinei, revista „Familia” este sublimul refugiu al clipelor de fericire, sentimentul mângâietor că undeva este o comuniune de neamuri, o ulicioară de sat şi o căsuţă unde este primit cu caldură.

In aceste vremuri de nesiguranţă, de izolare şi confuzie, o creaţie constructivă, optimistă, evocatoare de amintiri senine, este o operă de încurajare, stimulatorie.

Ştirile „de acasă”, icoana şi amintirea celor ce au fost, întâmplările petrecute cândva pe meleagul natal sunt izvoare de energie şi satisfacţie a cititorului băştinaş precum şi a celui pribeag. Revista „Familia” înspiră convingerea pe care un scriitor român contemporan o sintetizează astfel: „suntem trăitori de Gintă Latină, vorbim acelaş dulce grai, facem parte din aceeaşi seminţie şi, istoriceşte avem aceeaşi vatră strămoşească a românilor pe întreg spaţiul mioritic.”

Dr. Vlad BejanSocietatea Ginta Latină

„FAMILIA” ... CE SEMNIFICĂ ACEST

CUVÂNT?Apelăm la DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE

(Editura Academiei Române, 1958) „Totalitatea celor care se trag dintr-un strămoş comun: descedentă, Grupul de oameni, de popoare, etc. cu interese şi idealuri comune şi care formează o puternică unitate... Grup de limbi care continuă limba cea veche, denumită limbă comună...”

ENCICLOPEDIA ROMÂNĂ (Cluj, 1930): Familia (biol.), v. Sistematica. Sistematica (biol.): Indivizi aparţinători unei specii care se aseamănă între ei ca părinţi şi ca urmaşi”.

„FAMILIA”, cea mai veche revistă beletris tică-literară românească, întemeiată în 1865 de Iosif Vulcan, la Budapesta...” (Enciclopedia Română, 1930, pag. 437).

Recitesc, cu nedefinită emoţie-numărul 1/anul I, aprilie 1994/ al Familiei din Vladimirovaţ-Petrovasâla, dând atenţia cuvenită articolului de fond „FAMILIA – VISUL STRĂMOŞILOR”. Nu ştiu cine l-a scris, dar înțeleg faptul că şi-a muiat condeiul (pana?) în călimara sufletului. Înţeleg de asemenea că este un articol-program, chiar dacă emotivitatea patriotică a autorului anonim („Re-dacţia”) nu i-a îngăduit o sistematizare a acestui program”.1

1 Pentru prietenii noştri din Petrovasâla-Vladimirovaţ, Iugoslavia „FAMILIA”... aprilie 1995 Nr. 5, pag. 2, Constantin Ostap din Iaşi

Constantin Ostapdin Iaşi

(La ceas aniversar al Familiei îi aduc răspunsul fratelui Constantin Ostap din Iaşi că semnatarul articolului şi autorul anonim este tocmai redac-torul responsabil Traian Trifu Căta)

Traian Trifu Căta

Ianuarie 2010 – Proviţa

UN GÂND, O RAZĂ DE LUMINĂ...

Amurgul se întinde peste sat. Ninge; şi noaptea se intinde, ca o petrecere peste sclipirea zăpezii. Totul este imaculat...

Şi încă ninge şi uimirea, a luat locul cuvintelor. Departe prin ninsoare e mogâldeaţă, înaintează cu greu. Privesc speriată apoi, înţeleg pe măsură ce se apropie. Ce bucurie în acest dans, în această feerie a zăpezii!

E poştaşul. Îmi întinde un plic; mai mare, în raport cu cele obişnuite. Oare de unde? Primesc multe plicuri la fel de mari. Nerăbdătoare, mă uit la adresa expeditorului. Sigur!...

Frumuseţea ninsorii, este întregită de primirea acestui plic: revista – FAMILIA – Vladimirovac – Serbia, reprezentată de red. şef dl. ing. dipl. – Traian Trifu Căta. Îngerii mi-au adus-o cu colindele. Aceiaşi bucurie care mă învăluie de fiecare dată când, primesc cu regularitate fiecare număr al revistei.

Aflu din prima pagină că în anul 2010, revista va sărbători 100 de ani de la apariţia primului număr. „Îmi moi condeiul” răspunzând astfel solicitării colectivului redacţional şi sinceritate, cu bucurie. Îmi exprim câteva gânduri:

Cuprinsul revistei de-a lungul timpului, înce-pând cu aspectul impecabil este o parte nease-muit de frumoasă a lumii acesteia. Întra devăr o „FAMILIE” a românilor de pretutindeni, un loc unde toţi îşi adună gândurile, dorurile... împăr-tăşind reciproc, bucurându-se nădăjduind.

Colaborările cu această prestigioasă publicaţie, mi-au înobilat sufletul şi mi l-au hrănit; dacă nu aş mai putea-o face, lumea, ar fi pentru mine cu un pas în urmă, cel puţin; comunicând cu româ-nii din toate colţurile lumii prin colaborări artis-tice, este ca şi când aş auzi din timp în timp glasul bunilor şi străbunilor mei după sânge şi neam. Există ceva în lumea unui scriitor, a unui artist în general, ce te ajută să obţii această comunicare prin harul dăruit de puterea divină, înţelegând multe „neînţelese”... pentru că, privind de depar-te, lucrurile, întâmplările, sunt cu mult mai clare. Ei bine revista FAMILIA ajută această comuni-care extraordinară care ne va ţine aproape unul de celălalt. Aceasta e VIAŢĂ trăită la cote înalte.

Sigur, datorită unor oameni cu o înaltă ţinută morală, profesională – iubitori de oameni şi ţară; amintesc acum colectivul redacţional în frunte cu dl. ing. dipl. Traian Trifu Căta „responsabil” cu toate cele, menţinând la cote înalte, această publicaţie, chiar de la reeditarea ei (serie nouă) în anul 1994.

De la un an la altul mai interesantă. Festivaluri, picnicuri, diverse întruniri, fotografii, toate prezentate în cuprinsul ei într-o ţinută grafică de excepţie; precum şi documente trecând prin timp, alcătuind cuprinsul revistei ne prilejuiesc bucurii şi ne satisfac dorinţele de cunoaştere, ajutându-ne să trecem cu mai mult îngăduinţă peste dramele inevitabile ale vieţii. Ne menţin în interiorul fiecăruia, deseori neliniştiţi.

La ceas de aniversare, îmi reînoiesc gândul cu raza de lumină a speranţei, a bucuriei şi îl trimit colectivului redacţional, cu urări de sănătate, viaţă lungă, de asemeni şi revistei FAMILIA la care de-a 100-a sărbătorire. Şi nu am nici o îndoială că, Dumnezeu îi va ajuta în continuare. De asemeni colaboratorilor şi cititorilor fideli.

LA MULŢI ANI!Cu sinceritate şi preţuire,Marieta MateiLoc. Proviţa de Josjud. Prahova

SALUTĂRI DIN ORAŞUL BĂLŢI, R. MOLDOVA!

Dragă Traiane ne-am bucurat destul de mult pentru coletul cu ziarul FAMILIA.

Anul acesta revista este aniversară. Vă felicit pe toţi colaboratorii acestei reviste, urându-vă succese mari, publicul să se dubleze, iar noi cititorii să primim cea mai mare plăcere, de la citirea acestei reviste.

Şi bravo, ţie Traiane, că îţi faci meseria pe cinste.

Mariana Mihalevschi

Stimatul meu prieten,Am primit atât scrisoarea dumneavoastră cât

şi revistele „Familia” pentru care vă mulţumesc. Am aflat cu surprindere că o publicaţie de înaltă ţinută şi o calitate deosebită cum este „Familia” e condusă de o singură persoană, drept pentru care vă felicit din toată inima pentru munca susţinută pe care o desfăşuraţi, în pofida atâtor greutăţi şi vă asigur că Dumnezeu le dă puteri înzecite celor care lucrează în slujba semenilor şi a Lui. Căci „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23 24).

Ţin să mă alătur bucuriei dumneavoastră la împlinirea a 100 de ani de la apariţia întâiului număr al revistei „Familia” şi vă urez mult succes în continuare şi un număr cât mai mare de cititori. Dacă intenţionaţi să organizaţi o acţiune de aniversare a acestui moment special, m-aş simţi onorat să vă fiu alături, sens în care vă rog să îmi transmiteţi câteva amănunte referitoare la data acesteia şi la tema unui studiu pe care aş putea să îl prezint în acest context.

Vă trimit un exemplar al publicaţiei Facultăţii de Teologie Ortodoxă Arad, „Calea mântuirii”, alegând în acest sens un număr în care puteţi găsi şi un material care vă va purta într-o scurtă incursiune pe meleagurile hunedorene, atât de încărcate de istorie şi spiritualitate, unde vă aşteptăm cu drag.

Cu deosebit respect pentru munca pe care o desfăşuraţi,

Pr. Dr. Ioan Octavian RudeanuHunedoara, 3 martie 2010

serie nouă.Trebuia bine gândit ce să-i atribuim denumirii

„Familia” pe frontispiciul revistei. Un simbol al satului neapărat trebuia să fie şi anume – fântâna iar altul Pogorârea Sfântului Duh – hramul satului.

Împreună cu colegul prof. Ion Stefan originar din Sân-Ianăş stabilit la Nicolinţ dar angajat la şcoala din Petrovasâla am desenat ambele simboluri pe care le-am pus pe frontispiciu.

Am format redacţia: redactor şef şi responsabil Traian Trifu Căta, lector prof. Tiberiu Măran (de fapt în redacţie scrie mr. Romanţa Iovanovici, stabilită în Novi Sad dealtfel fiica prof. T. Măran dar practic

lectura textelor le-a făcut prof. Tiberiu Măran din Petrovasâla); Pr. Konstantin Suru şi prof. Ion Stefan.

Manuscrisele primului număr ale revistei FAMILIA le-am dus împreună cu Pr. Suru la tipografia S.C. „TIM-PRESS” S.A. Timişoara, bv. Revoluţiei 1989, nr. 8 (unde se tipăreşte Renaşterea bănăţeană) nu departe de hotel Intercontinental. La tipografie ne-am întâlnit cu Vasile Barbu care deja tipărise revistele lui la tipografia amintită.

Aşa a pornit revista FAMILIA la drum!(va urma)

Traian Trifu Căta

(continuare din pag. 2)

REVISTA „FAMILIA” serie nouă (1994-2010)


Chişinău, 18 iunie 2009Stimate TRIFU Traian Căta!Lung e drumul Gorjului, da-i mai lung al dorului

meu de Dumneavoastră. Mai întâi şi-ntâi de toate vă expediez o salbă de poeme a subsemnatului, în speranţa că o să vă incite adâncurile fântânilor din voi şi vă veţi apleca asupra ei cu îngăduinţa ce vă caracterizează. Aştept înfremătat o leteră critică pe care o voi încrusta în ampla Antologie de autor ce urmează să răsară până la finele anului 2009.

Pe aceeaşi cale rogu-vă să vă includeţi cu toată ardoarea la realizarea Dicţionarului scriitorilor români contemporani de pretutindeni şi a Antologiei poeziei româneşti contemporane în mileniul III, proiecte coordonate de acad. Mihai Cimpoi. În acest caz, vă solicit un CV cu adresa, e-mail, telefon şi foto...

Cu cea mai aleasă admirare şi neuitare,al Dvs. umil cetitoriu şi preţuitoriu,

(Traianus) Traian Vasilcău

1. oct. 2009. ProviţaStimate domnule redactor şef Traian CătaMă bucur că nu aţi uitat pasiunea mea pentru

lecturarea prestigioasei reviste FAMILIA pe care, cu respect şi har o conduceţi de ani buni.

Când va fi să renunţ cândva la această publicaţie va fi ca şi când m-aş despărţi de cineva drag. Într-o lume grăbită şi oarecum bulversată, ce-ţi poate mân-gâia sufletul decât arta, cultura iar revista FAMILIA este ceva special, ce nu imită ce nu seamănă cu altceva.

Am citit într-una din reviste din cele două pe care mi le-aţi trimis succesiv şi pentru care vă mulţumesc anunţul aniversării în anul 2010 a 100 de ani de la apariţia primului număr al revistei FAMILIA, motiv pentru care cu permisiunea dv. îmi voi exprima câteva păreri la momentul respectiv având în vedere şi invitaţia pe care o faceţi deja colaboratorilor în acelaşi anunţ.

M-aş bucura atunci când veţi dispune de spaţiu să mai văd tipărite câte ceva din versurile mele, care deja se află la dv; aşa cum m-am bucurat citind şi altele ale altor colegi de poezie. Revista fiind un loc comun al întâlnirilor de suflet al iubitorilor de frumos de viaţă adevărată.

Vă doresc sănătate şi acelaşi entuziasm în realizarea pe mai departe a revistei „FAMILIA”.

Cu tot respectul,Marieta Matei

04.09.2009. HunedoaraFelicitări pentru revistăcinste Domniilor VoastreCu alese sentimente de stimă şi mult respect

pentru tot ceea ce zidiţi pentru păstrarea culturii noastre româneşti.

Pr. Dr. Ioan Octavian Rudeanude la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Timişoara, 2.12.2009.Dragul meu frate, Traian Trifu CătaDupă ce am văzut articolul cu cei 80 de ani de

la înfiinţarea fanfarei din Petrovasâla m-am gândit că nu ar fi rău să dezvoltăm puţin această mişcare muzicală corală şi de fanfare din satele bănăţene. În acest sens am avut la îndemână cartea Prof. Iosif Velceanu – Corurile şi Fanfarele din Banat – tipărită în anul 1929, acum tot 80 de ani, o coincidenţă de vreme între veacuri, fericită pe această temă 1928-2008/1929-2009, din care carte am extras foto gra-fiile pe care le alătur şi din care să poţi alege pentru paginaţia revistei. În acest sens consider că un montaj cu fanfara din Râtişor ori fanfara din Vrani sau grupajul de trei fanfare ar cuprinde atât aspec tul întregului Banat românesc şi sârbesc. La fel şi cu corul din Satu Nou. Consider de asemenea că prin această aducem aminte de vremea înaintaşilor noştri

La jubileul a 100 de ani de când FAMILIA intră în casele românilor

SCRISORI ŞI OPINII AJUNSE LA REDACŢIE

Am primit revista „Familia” nr. 7-8 (92-93) din decembrie 2009 pentru care mulţumesc felicitând pentru bogatul conţinut.

+ Mitropolit Nicolae

plugari, exemplu pentru cei de azi, ce tot mai rar găsesc timp pentru hrana culturală, fie din vina lor sau a noastră sau fără vină la fel a lor şi a noastră, fie a mersului vremii ce nu poate fi oprit.

Aştept cu acelaşi drag să ne revedem, cu acelaşi drag îi salut pe toţi cei pe care am avut cinstea să-i pot cunoaşte la neuitata întâlnire de anul trecut la Petrovasâla.

Cu cele mai alese sentimente,Ioan Bugilan,

originar din Clopodia

Iaşi, 31 august 2009Stimate domnule profesor,Cele trei volume de evocări realizate de un eco-

nomist universitar, preocupat de slujirea intereselor naţionale sunt dedicate şi românilor din afara graniţelor actuale ale ţării. De aceea, vi le oferim Dvs. ca exponent al românilor din Voivodina.

Am dori ca aceste volume să fie folosite de un cerc cât mai larg de conaţionali.

Sperând că aşa va fi, vă mulţumim!Dr. Vlad Bejan

Timişoara, 15.12.2009.Drag nouă Domn Traian Trifu CătaDe Sfintele Sărbători Crăciunul şi Noul An Vă rog

să primiţi strămoşeasca urare de sănătate şi depline împliniri în nobila apariţie a revistei FAMILIA de care toţi românii suntem mândri ce au într-un mediu sătesc se poate păstra şi propăşi cu atâta dăruire activitatea culturală într-o atât de largă cuprindere gazetărească şi literară deopotrivă. Sunt sigur că cei de acum 200 de ani sărbătoriţi anul trecut de locuire neîntreruptă pe locul comunei PETROVASÂLA-VLADIMIROVAŢ ar fi tare mândri să poată vedea de cum vatra lor pe care au înno bilat-o cultural şi-a păstrat nealterată continuitatea prin vrednicii săi urmaşi.

La Mulţi Rodnici şi Frumoşi Ani!Ioan Bugilan

originar din Clopodia

Iaşi, 23.12.2009.Sfânta Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului ne

oferă plăcutul prilej de a le transmite vechilor noştri prieteni Un Crăciun fericit!

Fie ca Noul An să vă vină cu sănătate, noi împliniri şi colaborări, putere de muncă în nobila misiune de a aduce o rază de lumină românilor de pretutindeni!

La mulţi şi fericiţi ani!Preşedinte ASTRA, Iaşi

Areta Moşu

Iaşi, 2009-2010Stimate şi dragă prietene Traian CătaCu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi a Anului

2010, urez sănătate, fericire şi aceleaşi frumoase succese în impresionanta activitate culturală şi de scriitor.

Te îmbrăţişează cu dragVlad Bejan

11 Martie 2009, Târgu MureşStimate Domnule Traian CătaCu mare întârziere vă anunţ că soţul meu, regre-

tatul profesor univ. Grigore Ploeşteanu a trecut la cele veşnice la 28 dec. 2006.

Am primit în continuare revista „FAMILIA” pe care o editaţi, dar timpul şi starea mea sufletească m-au împiedicat până acuma să vă răspund, să vă mulţumesc şi totodată să vă felicit pentru tot ceeace realizaţi în Banatul sârbesc şi pentru că reuşiţi să-i ţineţi uniţi pe toţi românii din zona D-voastră, oriunde sunt ei răspândiţi în lume.

Sper ca gestul meu de a vă trimite cartea despre doctorul Pavel Vasici şi câteva calendare închinate lui Eminescu să diminueze întru-câtva întârzierea cu

care vă răspund.Cu deosebită stimă,

Mariana PloeşteanuP.S. Vă trimit şi două din articolele comemo rative

scrise despre soţul meu, Grigore Ploeşteanu.

Făget, 21 decembrie 2009Stimate domnule Ing. prof. Traian Trifu Căta,Mulţumesc pentru ultimul număr al FAMILIEI,

cât şi pentru publicarea EPIGRAMELOR. De data aceasta, Vă rog a publica CUGETĂRILE anexate.

SĂRBĂTORI FERICITE, ANUL NOU cu sănă-tate şi noi puteri de muncă în folosul localităţii şi neamului nostru.

Prof. Păuncu AurelFăget

Iaşi, 16.01.2010.Stimate şi dragă prieten şi profesor Traian

CătaPlicul primit zilele acestea cu cele două numere

ale revistei „Familia” a fost o plăcută surpriză şi bucurie. Felicitându-te şi acum pentru excepţionala publicaţie îmi exprim bucuria că Dumnezeu mi-a hărăzit zile să ajung să fiu prezent la Centenarul revistei „FAMILIA”.

Sunt fericit că pot să alătur un scurt omagiu pentru această luminată zi.

Îţi urez aceiaşi putere de muncă şi dragoste pentru această publicaţie de mare rezonanţă naţională

Succese şi La Mulţi AniDr. Vlad Bejan

Iaşi

Ianuarie 2010, ProviţaStimate domnule ing. Traian Căta,Am primit cu mare bucurie urările ce mi le-aţi

adresat, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a noului an.La fel de bucuroasă am fost şi pentru primirea

revistei FAMILIA. Vă mulţumesc din tot sufletul şi la rându-mi vă doresc sănătate, realizări importante profesionale, ca şi până acum; pace în suflet, să aveţi parte de tot ce v-ar putea ţine aproape de fericire!

Vă mulţumesc şi pentru bucuria colaborării în continuare!

Cu tot respectulMarieta Matei

NotaVă trimit alăturat gândul meu, la aniversarea a

100 de ani de la apariţia primului număr al revistei FAMILIA pe care o conduceţi cu har şi îndemnarea celui care, are respect şi iubire pentru neam şi valorile acestuia! M.M.

20 ian. 2010, BucureştiStimate Traiane,Primirea plicului cu imprimate la 14 ianuarie

mi-a permis să te catalogizez ca pe o persoană care s-a realizat foarte bine sub aspectul profesional şi să te felicit sincer pentru succesele obţinute. Îţi urez ca fiului meu Auraş – în continuare ascensiuni de invidiat.

Dr. Valeria Trică

Ianuarie 2010, TimişoaraFRATELUI TRAIAN TRIFU CĂTACELE MAI CALDE FELICITĂRIpentru munca depusă în realizarea revistei

FAMILIA din Petrovasâla.Am primit cu plăcere revistele nr. 5-6 şi 7-8 pe

2009.Cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la apariţia

primului număr al revistei urez să ajungă şi la al doilea centenar iar redactorului revistei şi tuturor cititorilor ei multă sănătate şi viaţă lungă. (atâta cât Domnul va binevoi să ne dea)

Cu prietenieing. Mihai Ţopa, Timişoara


Ionel Poriaz, petrovicean devotat neamului românesc petrovicean, altruist şi iubitor de totul ce-i strămoşesc a emigrat în urmă cu 4 decenii pe continentul american. Cu drept putem spune că acest petrovicean a reuşit pe deplin ca să-şi realizeze o viaţă frumoasă cu familia sa în San Diego precum şi un viitor sigur şi urmaşilor lui.

A revenit acasă de câteva ori şi cu drag l-au întâmpinat toţi petrovicenii credincioşii la biserică, redactorul revistei Familia, prietenul lui şi nu în ultimul rând sora Lenuţa cu familia din Novi Sad precum şi toate rudele.

Fiind acasă pe meleagurile noastre, ultimele 2 luni din anul 2009 şi prima jumătate a lunii ianuarie îi propun să vizităm Timişoara şi să trecem pe la tipografie unde aveam să las materialul de tipar pentru nr. 92-93. Ionel bucuros a acceptat şi pe data de 13 decembrie în preajma sărbătorilor de iarnă după amiază când în toate localităţile s-au aprins luminile fel de fel de culori ne-am îndreptat spre Timişoara. Ne-am oprit cu maşina la Moraviţa situată la 3 km de frontieră în faţa şcolii luminate ca din basme unde se auzeau colinde iar pe lângă colţul şcolii a fost un spaţiu acoperit cu trestie unde era simbolic naşterea lui Cristos, ieslea cu fân şi câteva oi şi miei. Am savurat câteva minute acest colţ religios şi nu mi-a scăpat să-i arăt lui Ionel şi drumul de aci ce duce spre Jamu Mare. Am stabilit că în viitorul apropiat vom vizita şi locurile străbune.

Împreună cu soţii Mircea şi Lenuţa şi fiica lor Sanela am făcut şi câteva fotografii.

Într-o oră şi câteva minute am ajuns la Timişoara la tipografie unde ne-am întâlnit cu doamna directoare Carmen Uibar căreia i-am predat materialul de tipar. Tocmai de aici FAMILIA vede lumina tiparului. Ne-am fotografiat chiar lângă maşinile de tipar unde se tipăreşte revista. Oricum cel mai aşteptat moment a fost ca într-o zi să păşim pe locurile unde au trăit străbunii noştri.

În 8 ianuarie 2010 a ajuns şi clipa când în orele dimineţii la 10.30 am pornit cu maşina Mircea Flora, Ionel şi subsemnatul. Trecem graniţa uşor şi repede iar de la Moraviţa ajungem în câteva minute la Jamu Mare. Ne oprim la intrare în sat cu gândul la 1808, anul când strămoşii au plecat din acestă localitate. Petroviceanul nostru Ionel Poriaz se apleacă şi pentru prima dată ia în mâini pământul străbunilor. Mă alătur şi eu cu aceleaşi sentimente în clipe de reculegere simţând pământul lipicios după ploile din zilele precedente.

Tot la intrare în sat era şi gara iar la dreapta şoselei principale am observat un cimitir. N-am stat pe gânduri iar Ionel hotărât a propus să intrăm în acest cimitir. Cu toţii am fost curioşi că poate cumva vom găsi vreo cruce, vreun morminte cu numele familiilor noastre din Petrovasâla. De fapt am nimerit tocmai în cimitirul ortodox unde practic am mers de la cruce la cruce şi am găsit următoarele familii: Drăgoi, Militari, Anca, Savu, Almăjan, Dăvid, Crăciun, Gruba... şi altele dar la care denunumirile familiilor nu se asemuiesc cu ale nostre din Petrovasâla.

Ne fotografiem la o fântână din cimitir. Cimitirul este amplasat pe o suprafaţă netedă şi la intrare s-a cumulat apă din cauza ploilor. Cimitirul este curat şi din partea şoselei principale este îngrădit cu gard având şi uşă şi poartă. La ieşirea din cimitir cu gândul la predecesorii noştri cu aplecăciune ne facem cruce şi la ieşire întâlnim un bătrân care vorbea bănăţeana iar Ionel se înţelegea de minune cu dânsul în dulcele grai românesc bănăţean precum la noi la Petrovasâla.

Găsim că în Jamu Mare mai există încă 2 cimitire, unul german şi altul al pocăiţilor. Ne-am îndreptat spre centrul satului, pe lângă biserica catolică, şcoală, primărie pe drumul de pământ unde în urmă cu 202 de ani au mers strămoşii spre meleaguri noi – Petrovasâla. Ne-am oprit cu dorinţa ca să facem câteva fotografii. Ionel s-a îndreptat spre un tânăr cu numele Vasile Onea foarte amabil care s-a oferit să ne conducă pe acel drum practic direcţia îi era spre Vârşeţ şi bine se vedea şi Cula Vârşeţului.

Totuşi am rămas pe loc ne-am fotografiat şi am aruncat o privire spre cimitirul german care era în dreapta noastră.

Vasile Onea văzând dorinţa noastră să găsim informaţii despre şămienţi familii care ne pot furniza informaţii despre trecutul şi oamenii locului ne-a îndrumat la socrul său Tiberiu Gavrilă care locuieşte pe aceeaşi stradă unde ne găseam şi noi dar nu departe de primărie.

La sunat pe socră-su şi Domnia sa ne-a întâm-

ÎMPREUNĂ CU IONEL JIFCU-PORIAZ DIN CALIFORNIA PE MELEAGURILE STRĂBUNE JAMU MARE, CLOPODIA,

FERENDIA... 8 ianuarie 2010


pinat în faţa casei.Cu cea mai mare dragoste ne-a invitat în casă

unde erau cu toţi membrii familiei bucuroşi de vizita noastră. Aci era şi Johan Hasil, verişorul soţiei lui Tiberiu tocmai revenit din Munchen, Germania. Cu masa plină şi cu de toate vin şi răchie am început conversaţia noastră:

Tiberiu Gavrilă:- Noi am mai rămas şapce familii şi printre alea îi

şi familia mea dă ungie mă trag şi eu Gavrilă. Mama mea îi din Mărghita şi ei au venit aici că na-u avut pământ şi s-ar retras aici. La noi a fost satu împărţit în două. Au venit încoace că s-a dat pământ cum au plecat nemţii s-au împroprietărit. Au venit Vinu, Miloi, Bănăduc care au cumpărat pământ aicia. Au fost foarte puternici din Nicolinţ.

Traian Căta:- Nicolinţul românesc?T.G. – Nu, că noi am fost ai voştri.T.C. – La 1808 au fost strămutaţi de aicia

românii şi au venit nemţii?T.G. – N-au fost nemţii, ei au fost austrieci,

tiroleji. Noi am fost cele 7 familii rămase. Am stat aici în vale. Ăştia am mai rămas.

Ionel Poriaz:- Vorbim de anul 1808.T.G. – Da. Suntem de aici băştinaşi din moşi

strămoşi.T.C. – De când s-au stabilit strămoşii aicia?T.G. – De când s-a făcut comuna Jamu Mare în

urmă cu 600 de ani.T.C. – Numele de familie Gavrilă este pur

românesc?T.G. – Da, pur românesc, român, român, tata a

fost băştinaş, băştinaş aici numai mama tot româncă dar din Mărghita. Am avut în Jamu Mic neamuri Pascu Dorel, Pascu Aurel. Am în Vârşeţ neamuri, am în Mărghita o grămadă de neamuri. Neamurile din partea mamei or rămas în Srbia.

I.P – Da, ea s-a măritat aici şi şi-a făcut familie.T.C. – Am auzit de existenţa a celor trei cimitire

ortodox, nemţesc şi al pocăiţilorT.G. – Da, staţi, să vă spun am fost la cimitir chiar

cu vărul meu. Soţia mea este jumătate unguroaică, jumătate nemţoaică. El îi văr primar cu soţia mea şi trăieşte în Germania dar a venit de sărbători la noi.

T.G. – Vă rog să vă faceţi mai comod.

I.P – Vrem să mergem la Ferendia la Ghiţă Leu să-l vizităm şi să-i facem surpriză. A fost la noi la Petrovasâla în urmă cu doi ani.

T.C. – Spuneţi-ne despre publicaţia „Jurnal de Jamu Mare” ajuns la nr. 2 pe care ni l-aţi oferit aicia.

T.G. – Este ceva de sărbători ocazional.T.G. – Am văzut că sunteţi în mare cooperare cu

Timişoara. Am văzut şi spectacole româneşti aicia la noi la TV, mulţi scriitori, cultura caută să se apropie cât mai mult unii de ceilalţi prin dansuri, cântece, limbă.

Am înţeles că Eminescu se citeşte şi se sărbătoreşte şi la voi.

T.C. – Vă rog ca să enumeraţi familiile băştinaşe de la voi

T.G. – David, Gavrilă, Musta, Şămanţ, Almăjan (la familia Almăjan or murit dar au o fată prin căsătorie), (Musta trăiesc în Timişoara), mai sunt familiile Jurca şi Dudaş.

T.C. – Noi, am văzut multe nume de familii la cimitir.

T.G. – Unii au venit în colonie nu-s băştinaşi de aicia, ei ne-or găsit în Jam

T.G. – Uitaţi dacă dvs. aveţi timp şi aţi spus că aveţi o monografie ar fi bine să mai stăm de vorbă.

T.C. – Desigur că vom veni la dvs. şi cu publicaţii şi cu monografii

Johan Hasil – Pe partea dreaptă o fost satu Jamu Mare iar partea stângă a aparţinut de Vârşeţ şi trebuia dimineaţa când mergeam la lucru să prezentăm buletinul. Erau toţi din Jamu Mare, bineînţeles hotarul a fost împărţit (holdele), am avut pământ la sârbi.

I.P. – În legătură cu pocăiţi ei n-au fost înainte de anul 1850

T.G. – Târziu, târziu au venit.T.G. – Prima dată au venit igrişăni în colonie în

anul 1926T.C. – De unde sunt igrişănii?T.G. – De la Igriş, judeţul Arad.T.C. – Au venit în grup mai mare?J.H. – Da. La ei au fost inundaţii şi au venit

aici şi li s-a dat pământ dincolo de gară. Le-am zis prima dată colonişti (Colonie), dar la sat îi găsim ca igrişăni, nu colonie.

T.C. – Când s-au aşezat aici Moldovenii?J.H. – Au venit după cel de-al II Război

Mondial?T.G. – Au venit din Bacău, Botoşani ia adus

foametea aici. Ei au fost a doua tranşă (anii 1946-1949).

T.G. – Am neamuri şi la Sâmianăş şi la Vârşeţ. Când e vorba de Vârşeţ toată piatra de codru care o vigeţi aici la Jamu Mare este de la Codru din Vârşeţ. Au adus-o cu cociile şi noi am dus sare acolo.

J.H. – Noi n-avem fundaţii şi cu piatră de codru s-au pus la case de aici de la carieră de piatră.

T.C. – Biserica catolică de cine a fost construită?

T.G. – Biserica este de origine de Ginta latină şi construită de groful Caracioni.

T.C. – A fost cumva biserica amintită ortodoxă?

T.G. – Nu, nu. Noi aşa ştim că a fost altă biserică de lemn şi nemţii când or venit şi-au făcut biserica lor. Noi am fost foarte puţini şi n-am avut putere să ne facem biserica noastră.

T.C. – Înseamnă că nemţii au fost mai mulţi ca voi.

T.G. – Da, sigur.T.C. – În ce perioadă?J.H. – Înainte de Primul Război Mondial, anul

1911, atunci au fost mai mulţi nemţi.T.C. – Ce ştiţi despre satul nostru Petro-

vasâla?T.G. – Am mers prin satul vostru. Am oprit acolo,

au zis că-s mulţi bănăţeni dar n-am găsit niciun om ca să-l cunoaştem dar nici vărul meu n-a avut mult timp. Un lucru sigur ştiu despre satul dvs. că îs foarte mulţi români şi că foarte greu aţi dat de apă. Fântânile sunt foarte, foarte adânci. Atâta ştiu despre Petrovasâla.

I.P. – Petrovasâla unde se scoate apa cu sâla.T.G. – Aici la noi dacă o să aveţi mai mult timp şi

n-o să fiţi aşa grăbiţi şi mai mult timp să staţi cu noi o să vă arătăm un tunel până-n munţi aici din Jamu Mare până la culă.




În faţa casei lui Tiberiu Gavrilă Ionel Poriaz îşi ia rămas bun de la Tiberiu G.

ÎMPREUNĂ CU IONEL JIFCU-PORIAZ...

T.C. – Pe sub pământ?T.G. – Există pe sub pământ, numa trebuie să vi-l

arăt. Intrarea în tunel îi astupată. Vă arătăm nişte puncte din astea.

I.P. – Sunt vreo 10 km până la Culă?T.G. – Mai mult, mai mult. Noi veneam către

Jamul Mic. Se făcea schimb la carieră de piatră se făcea la nivel de ţară. Trebuie dat aicia atâta piatră ca să pietruim Şama. Şama ni-o spus nouă nu Jamu Mare. Şi despre ce am auzit, au venit igrişănii,

moldoveni, după aia Ceauşescu mai încoace a vrut să termine cu „şpaisurile nemţeşti” ş-a adus ai măi răi dintre olteni, moldoveni... care n-aveau case şi care s-au băgat în casele nemţeşti ca să dărâme... Ultima dominaţie a lui Ceauşescu.

T.C. – Unde s-au dus nemţii?T.G. – Or plecat în Germania.J.H. – Înaintea celui de-al II Război

Mondial nemţii or plecat cu căruţa şi cu caii în Srbia. A fost propaganda lui Hitler că vin ruşii. Apoi nemţii s-au reîntors, şi pe urmă s-au stabilit aici cei din Moldova. Ceauşescu când a venit la putere a vrut să împreuneze naţiunile. A adus olteni, moldoveni şi pe alţii iar pe noi nemţii a căutat cât mai mult să ne asuprească. Nemţii au început să fugă. Am fost şi eu fugar. Am stat la Padinska skela în anul 1979. Apoi ne-a mutat la hotelul Astoria unde am stat o săptămână.

T.C. – Aţi trecut graniţa clan-destin?

J.H. – Da, clandestin şi atunci a venit nevastă-mea şi maică-mea.

T.C. – Ce s-a întâmplat cu casele nemţeşti?J.H. – Să vă povestesc. Eu am fost fugar. Când

maică-mea şi nevasta mea au primit drept de paşaport să plece legal atunci ea n-a primit partea mea din casă. Partea mea a primit-o statul şi a mers în patrimoniul statului. În case au băgat moldoveni şi olteni şi mai târziu ei au putut să le şi cumpere. Casele nemţilor s-au vândut acuma târziu, după revoluţie anii 1990-2000.

T.G. – După ce a căzut Ceauşescu au început să se vindă casele nemţeşti iar cei care au avut bani au putut ca să le cumpere. Unele case nemţeşti nici acum nu sunt cumpărate şi sunt locuite de cetăţeni care plătesc chirie la stat.

T.C. – Cum este viaţa culturală la Jamu Mare?

T.G. – Avem dansatori în formaţia Banatului, formaţia Timişului, avem muzicanţi care au fost, solişti din Pârcosu, Doriana Talpeş. Din pusta noastră l-am avut pe Aurel Jurca tot din Jamu Mare...

T.C. – Am văzut cimitirul nemţesc şi pare se că este bine îngrijit?

T.G. – Marta şi Gleizer Adriana fiind unguroaice catolice s-au gândit cum să ajute printr-o formă sau alta or luat măsuri, or adunat bani, or tăiat, or curăţat ca să arate cât de cât a cimitir.

T.C. – La Biserica Catolică din Jamu Mare

merg credincioşii la Sf. slujbă?T.G. – Vine un popă nu ştiu la câte săptămâni,

vine o dată.J.H. – Vin 10 credincioase, altădată 15, când

cum.T.C. – Unde sunt ceilalţi credincioşi?T.G. – Bărbaţii îs morţi, numai babe vin,

văduvoane.J.H. – Total sunt 20 de femei, babe, văduvoane

catolice.T.C. – Ceilalţi în Jamu Mare sunt români?T.G. – Români, da. Foarte, foarte puţini băştinaşi,

majoritatea maramureşeni, moldoveni...I.P. – Cine întreţine mormântul românesc că-i

foarte bine întreţinut?T.G. – Fiecare care mai sunt. Altele sunt

dezastruoase, aia înseamnă că nu mai au pe nimeni aicia, ori au copii la Timişoara. Care-s aicia îşi întreţin mormintele.

T.C. – Câţi locuitori aveţi?J.H. – În jur de 1300 locuitori dar cu mulţi ani

în urmă au fost şi 2500 de locuitori. Mulţi au plecat din Jamu Mare.

T.G. – Să aveţi mai mult timp şi când veniţi nevasta mea vă poate traduce din germană care au plecat, nepoţi, strănepoţi, câte persoane au fost număr de case...

T.G. – Au fost numai câţiva fii ai satului.T.C. – Noi, vă aducem reviste, monografii în

care ve-ţi găsi date despre Jamu Mare, Clopodia, Ferendia, Surducu Mare... până la 1808 şi de la 1808-1908 precum şi revistele Familia în care

integral ve-ţi găsi despre istoria, viaţa culturală a petrovicenilor până-n zilele de astăzi. Din volumul (monografia) Petrovasâla întoar cere la începuturi scrisă de un fiu din Ferendia Ioan Traia şi mine ve-ţi găsi date istorice până la anul 1808 despre localităţile amintite.

T.G. – Am avut şi la Torăc pe părintele Ion tot văr din familia noastră din Mărghita.

I.P – Aţi auzit de familia Jifcu?T.G. – Am avut Jivanovici dar era

neamţ. Micşa, ăştia sunt din Colonie din Igriş, jud. Arad, iar cealaltă parte or venit din Srbia mai târziu din Yugoslavia anii 1936/37. (familia Vinu îi venită din Yugoslavia).

Noi am vorbit pe larg, acuma fără date precise. Ar trebui să ne mai reîntâlnim şi să stăm de vorbă că soacră-mea are date scrise în germană.

Un pic aş putea să vă arăt la monumentul eroilor din Al II-lea Război Mondial, alături de nemţi că noi eram foarte puţini români s-au dus şi românii s-au înrolat în armată şi au

căzut în război. Alături de populaţia mare apare şi un Gavrilă Nicolae care este tot din familia Gavrilă.

T.C. – Aţi avut şi vii?T.G. – Viile le lucra lumea pe dealul Visoca, au

primit ca un iugăr de vie. Toată lumea a primit. Atâta or lucrat până când a început să se coacă strugurii şi atunci n-a mai avut treabă cu via. S-a retras şi el a fost remu nerat cu bani pentru munca care a depus-o. La anul proprietarul l-a întrebat: Mai vrei să lucri lanţu ăla de vie? Pâinea cea de toată ziua acolo s-a câştigat. După aceea a venit colectivul şi ăştia ne-or distrus.

I.P. – Probabil n-au putut să-şi întreţină familia?

T.G. – N-ai avut nimic. Nici cal n-ai avut voie să ai, nici mai multe de 10 oi, nimic, nimic... ca să nu fii mare proprietar.

J.H. – N-ai avut voie să tai o viţeauă.I.P. – Strămoşii au plecat de aicia de la voi şi

s-au aşezat în noua localitate Petrovasâla. Unii din noi din nou am plecat mai departe la Apus. Nici acolo nu ne-am oprit, poate avem în genii noştri în sângele nostru strămutarea din loc în loc.

J.H. – Poate nu mă credeţi. Eu vin din Germania în fiecare an în România. Şi mă simt bolnav dacă nu vin aicia.

I.P. – În ultimii 5-6 ani în fiecare an am



ÎMPREUNĂ CU IONEL JIFCU-PORIAZ...

venit acasă în ţară la Petrovasâla din depărtata Californie.

T.C. – Unele lucruri aţi învăţat şi de la nemţi?T.G. – Da. Cum se opăreşce porcul cu lanţuri,

cum se barbereşce... dar acuma nu-l mai opărim îl

pârlim cu gaz.La plecare: Ne luăm rămas bun, ne fotografiăm

şi apoi d-l Tiberiu ne-a condus până la poştă unde aveam să trimit cele 56 de pachete cu reviste pentru cititorii şi colaboratorii din România. Pentru revista Familia ne fotografiem şi în poşta din Jamu Mare.

La stradă:T.G. – Noi am fost 7 familii, numa trebuie să

vă duc ca să vedeţi casele, dar acuma nu vă mai planificaţi să mergeţi în atâtea părţi. Veniţi, stăm şi noaptea vă servesc şi cu o gustare să fim aşa domnule, dacă am început, aduc şi pe prietenul meu epigramist ca să ne ţină o atmosferă.

Pornim spre Clopodia iar la intrare în sat ne oprim luăm în mâini din pământul strămoşilor apoi ne oprim în faţa bisericii. Am dorit să mergem şi la cimitir dar cu încetul se apropia noaptea dar am mai stat de vorbă cu câţiva cetăţeni. N-am mai avut timp, din păcate, ca să trecem şi pe la Pr. Valer Raţ. Am făcut câteva fotografii şi aicia. Am trecut pe lângă şcoală, castelul Petala, Căminul Cultural, moară...

Spre FerendiaTot la intrare din sat luăm pământ şi-l amestecăm

cu cel din Clopodia şi Jamu Mare spre a-l duce la Petrovasâla şi California.

La Ferendia am ajuns în amurgul zilei de iarnă. Am întrebat pe câţiva ferigeni unde-i casa lui Ghiţă Leu şi repede am găsit-o într-un colţ al străzii. Întâlnirea cu Ghiţă Leu a fost plină de bucurie dat fiindcă nu ne-am mai întâlnit din august 2008 când a poposit la Petrovasâla la Zilele revistei Familia. De fapt nu-i anunţasem venirea noastră la Ferendia căci am dorit să-i facem o surpriză.

Ne-a primit cu braţele deschise cu bucate, vin fiert şi răchie simţindu-ne precum acasă.

Încărcaţi sufleteşte pe urmele strămoşilor prietenul nostru Ghiţă Leu la rugămintea noastră ne-a mai vorbit şi despre Ferendia.

Ionel Jifcu-Poriaz – Ce s-a întâmplat în urmă cu 200 de ani privind emigrarea feringenilor spre noua lor localitate Petrovasâla?

Ghiţă Leu – Feringenii, au emigrat doar 3-4 familii. Din Clopodia şi Jamu Mare au plecat multe familii.

I.P. – Tiberiu Gavrilă ne-a spus că la Jamu Mare

au mai rămas vreo 7 familii.G.L. – Este vorba că ar fi fost forţaţi să plece

din Jamu Mare. Jamu Mare a fost situat undeva spre Lăţunaş iar apoi satul s-a mutat unde-i actuala localitate Jamu Mare. Localitatea s-a populat cu austrieci şi nemţi şi românii au fost într-un mod determinaţi ca să plece.

I.P – Câte familii au mai rămas în Ferendia?G.L – Au rămas restul. Avem scrierile lui Miloia

despre istoria şi numărul sufletelor din Ferendia, chiar de la anul 1400 încoace.

T. Căta – Aici la Ferendia în anul 2008 ne-am consfătuit şi am invitat pe feringeni, clopoceni, timişeni şi bănăţeni la manifestările care au avut la noi la Petrovasâla „Zilele revistei Familia”.

G.L. – Noi aici, am făcut posibilul cât de cât să trăiască obiceiurile să trăiască cultura. Eu vă spun clar

ÎN SAT LA CLOPODIA

Colo-n sat, la Clopodiaclopotele nu mai bat.

Cam devreme s-o-nsăratşi s-o-nchis şi Primăria.

Popa s-o fost dus

că la Ferendia întotdeauna au fost fruntaşi culturali mai mari decât la Clopodia. Aici au existat cor de 80 de persoane, a existat fanfară de 32 persoane. Am avut bibliotecă şi buni cărturari. Am avut iubitori de frumos, învăţători buni care s-au ocupat cu educaţia copiilor şi merită toată lauda şi pomenirea. Ei au dus făclia de cultură.

Am avut aici un vecin pe taica Pera care scria note, avea vioară şi cânta la 3 instrumente. El a făcut cor pe care l-a şi dirijat. Corul a fost pe 6 voci (tenor, tenor I, tenor II, bariton, bas iar altul şi sopranul îl

duceau femeile). A avut partituri şi de Sabin Drăgoi şi Vidu. Acum nu mai avem fanfară. Tata a fost ultimul dirijor şi când a murit fanfara la Ferendia n-a mai existat. La înmormântare am adus fanfara din Bocşa. La înmormântarea unchiului meu voi aduce fanfara din Goluia.

Vreau să-i dau câteva partituri pentru fanfară Prof. Petrică Zamela din Borlovenii Vechi pe care l-am cunoscut la dvs. la Petrovasâla.

Mai consemnăm unele idei ale lui Ghiţă Leu care ne-au plăcut mult: Principiul lui Brâncoveanu este să fim mulţi că atunci suntem puternici şi duşmanul nu ne învinge. Ori cum spunea Ghiţă Leu pe prim plan sănătate (Să dai cu buşul de colieşă în cenuşă, sărac, dar să fii sănătos).

Ne-am despărţit cu dorinţa să ne reîntâlnim din nou când va reveni d-l Ionel Poriaz din California.

Traian Trifu Căta

cresc narcise,Eu salut Şeful de Post.

Câinii latră după minepentru că nu mă cunosc.

Simt şi un miros de moscsau de grajd, nu ştiu prea bine...

în şură.Clopotaru-i cu cocia,

la fireastă-i Solomiace tot dă şi dă din gură.Pe uliţă-i omu-ăl prost.Vitele-s de mult închise,

pe sub garduri

Eu îmi scot să scriu, hârtiaînsă pixul nu-l găsesccă aş vrea să povestescce-am văzut la Clopodia...

ing. Mihai ŢopaTimişoara


Corul bisericesc din Petrovasâla împreună cu credincioşii în faţa bisericii din Alibunar (În mijlocul coriştilor: prof. Todor Petrovici, paroh Ionel Mălaimare şi Pr. Konstantin Suru)

Petrovicenii noştri: Pr. Ion Jifcu (din Timmins, Canada) împreună cu cantorul Păun Secheşan (din Hamilton, Canada) în Bis. Ort. Rom. din

Petrovasîla (La Rusali, anul 2008)

Pe data de 31 ianuarie 2010 Corul bisericesc din Petrovasâla sub conducerea prof. Todor Petrovici în frunte cu pr. Konstantin Suru au fost oaspeţi în B.O.R. din Alibunar.

P.C. părinte protopop Ionel Mălaimare împreună cu credincioşii şi corul bisericesc ne-au întâmpinat cu braţele deschise. În duminica geroasă de iarnă ne-am încălzit sufletele la Sf. liturghie săvârşită de ambii preoţi.

Iată şi câteva propoziţii din adresarea preoţilor pe care am reuşit să le consemnez:

Prot. Pr. Ionel Mălaimare:... Prezenţa dumneavoastră, aici la noi este o

sărbătoare cu trăire sufletească iar acest cor bisericesc este o artă pusă în slujba lui Dumnezeu.

Pentru noi este o bucurie şi un privilegiu că suntem împreună mai ales că suntem vecini la hotare. Corului bisericesc îi dorim succese la sporirea harului.

Mulţumesc pr. Suru, profesorului Todor Petrovici şi Corului bisericesc din Petrovasâla...

Icon. stavr. Pr. Konstantin Suru:... Am avut cinstea să poposim la

Alibunar împreună cu Corul biseri cesc din Petrovasâla condus de prof. Todor Petrovici care a dat răspun surile la Sf. liturghie şi laudă pe Dumnezeu pentru tot poporul binecre dincios.

Suntem bucuroşi pentru cinstea

CORUL BISERICESC DIN PETROVASÂLA LA ALIBUNARşi onoarea că suntem în mijlocul vostru. Dorim ca şi dumnea voastră să veniţi la noi la Petrovasâla să înălţăm răspunsurile liturghice.

Pe această comună este cea mai mare densitate de români. Trebuie să ţinem legătura, numai astfel vom rămâne veşnic pe acest pământ, dezbinându-ne ne vom despărţi pe alte meleaguri.

P.C. părinte protopop vă mulţumesc pentru primire, pentru faptul că am avut onoarea ca pentru prima dată să venim la Alibunar. Ideea premergă-torului profesor Todor Petrovici a fost binevenită şi iată-ne aici cu toţii împreună. Mulţumesc în numele meu, al credincioşilor din Vladimirovaţ şi al corului,

urându-vă sănătate şi voie bună...A fost întradevăr o bucurie întâlnirea celor două

coruri cel din Petrovasâla şi cel din Alibunar, iar cuvintele pr. Suru că pe lângă faptul că suntem sate vecine avem rude la Alibunar şi căsătorii între alibunăreni şi petroviceni, denotă faptul că cu atât mai mult suntem familiarizaţi.

Înainte de a ieşi din Sf. biserică căldurosul cântec „La mulţi ani” ne-a încălzit duhovniceşte ca apoi cu toţii să mergem în faţa bisericii să facem câteva fotografii pentru a înveşnicii aceste clipe pline de har.

În fine s-a mers la o agapă creştinească la casa parohială unde cu toţii au scjimbat impresii şi opinii frumoase despre această întâlnire.

Din adresarea prof. Todor Petrovici coriştilor şi celor prezenţi găsim:

„Anul acesta Corul bisericesc din Alibunar aniversează 200 de ani de la înfiinţare. Ar fi bine ca şi alibunărenii să aibe un cor precum petrovicenii. Corul bisericesc din Petrovasâla va continua să poposească şi în alte sate din comuna Alibunar”.

Ne-am despărţ i t cu dragoste împliniri duhovniceşti iar fraţii noştri alibunărenii au rămas încântaţi de minunatul cor bisericesc din Petro-vasâla.

Traian Trifu Căta

PR. ION JIFCU A REVENIT LA PETROVASÂLA- Bine aţi revenit la noi acasă la Petrovasâla

şi pe meleagurile româneşti. Ne spuneţi în câteva cuvinte despre itinerarul dvs.

- Am plecat din Canada în 26 septembrie 2009 şi am ajuns la Petrovasâla pe data de 27 septembrie. La venirea mea la Petrovasâla am servit la Sf. Altar împreună cu parohul Konstantin Suru în Sf. Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla care după mărime s-ar spune că e o catedrală.

Următoarea duminică am servit la Catedrala românească din Vârşeţ împreună cu P.S. episcop Daniil şi cu parohul arhimandrit Longhin.

Apoi am plecat spre Timişoara unde m-am întâlnit cu Î.P.S. Nicolae, Mitropolitul Banatului. Îmi amintesc că era o furtună mare dar eu m-am îndreptat spre Catedrală. Aşadar o zi am poposit la Timişoara. După aceea am pornit spre Cluj (14 oct.) cu trenul „Săgeata albastră”. Am ajuns la Sf. liturghie la Catedrală şi am rămas până la sfârşit.

La palat în hol l-am întâlnit pe Î.P.S. arhiepiscop

şi Mitropolit al Clujului Bartolomeu Anania. Era pregătit să plece la spital. Mâine zi am petrecut cu Î.P.S. Anania.

Pe data de 16 oct. la 510 dimineaţa m-am îndrep-tat cu trenul Cluj-Timişoara şi apoi Petrovasâla.

Pe data de 23 octombrie mă voi înapoia spre Viena. La Viena voi poposi la Bis. Învierea Domnului unde voi restitui o carte veche din anii 1800 bisericii din Viena. Această carte a fost cu mine timp de 60 de ani în Canada. Ca tânăr cantor la biserică română mi-a fost înmânată spre folosinţă. În anul 1950 am plecat spre Canada la mătuşa mea şi am luat această carte. Cartea mi-a fost înmânată de către părintele Iankovsky.

Ea îşi va găsi locul în biblioteca parohiei aceleaşi biserici române din Viena.

- Vă dorim drum bun spre Viena şi Canada.Interviu realizat de către

Traian Trifu Cătala 22 octombrie 2009, Petrovasâla

În loc de necrolog

INTELECTUALII NOŞTRI PE ALTE MELEAGURI, ELENA BARBUElena Barbu originală din Petrovasâla s-a

născut la 12 martie 1927. După absolvirea liceului de la Vârşeţ în anul 1947 (secţia română) datorită unor motive bine întemeiate şi vremurilor vitrege, a trecut la studii în România în Cluj. Unii din studenţii noştri bănăţeni au rămas după terminarea studiilor în România unde şi-au constituit familii, alţii au plecat spre alte continente ori s-au reîntors în Banatul iugoslav.

Tânăra studentă Elena termină Facultatea de litere, limba română la Cluj. Se căsătoreşte cu Vasile Manoliu (a terminat Facultatea de Medicină din Cluj) la 15 noiembrie 1953 în Cluj. Apoi împreună cu soţul se stabilesc la Bucu reşti. Lucrează o perioadă de timp ca profe soară iar apoi se angajează la o bibliotecă. Tot la Bucureşti se nasc cei doi fii ai lor: Mircea şi Mihai. În anul 1972 la 14 decembrie întreaga familie emigrează în Savannah, Georgia, S.U.A.

Readucem din nou pe filele revistei „Familia” pe tinerii studenţi petroviceni la Cluj: Elena Zăria (Barbu) căs. Bure şi Petru Mioşcu (decedat la Cluj) (Elena Zăria dealtfel verişoară primară cu Elena Barbu). Farmacista Elena Zăria s-a reîntors în ţară şi apoi s-a stabilit definitiv în Kitchener, Canada (decedată în Canada). Amintim pe prof. univ. Dr. Lucia Mioşcu soţia petroviceanului Petru Mioşcu care foarte bine îi cunoştea pe bănăţenii noştri.

Ioan Cipu (matematica la Cluj), Pantea Dămian (medicina), Petru Bure (medicina), Petru Dimcea (medicina), Moise Bugariu (medicina), Emil Giurgiu (medicina), Petru Işfan (Academia de muzică), Emil Petrovici (Fac. de litere, Rector al Univ. din Cluj), Nicolae Cornea (Fac. de drept), Elena Radivoi (Fac. de litere)...1

Soţii Manoliu Elena şi Vasile împreună cu urmaşii lor s-au bucurat de o viaţă fericită pe continentul american unde pe data de 14 dec. 2003 şi-au aniversat cei 50 de ani de căsătorie.

Anii au trecut şi iată a venit trista despărţire de cea dragă Elena Barbu care s-a stins din viaţă la 25 ianuarie 2010 iar înmormântarea a avut loc pe data de 29 ianuarie în Savannah, Georgia.

La înmormântare alături de cea dragă au fost: soţul Vasile, fiul Mircea cu soţia Cynthia, fiul cel mic Mihai, nepoata Stella Barbu-Cănănău şi soţul Liviu Cănănău.

Cu mult dor şi jale, mereu o plâng: nepotul Lilu Cănănău cu soţia Stefania, verişoara Ana Barbu căreia enorm de mult îi lipseşte verişoara ei dragă Elena, cumnata Lucreţia Barbu, cumnata Maricica, rudele din România, prieteni din România, Banatul sârbesc, S.U.A. şi Canada.

Traian Trifu Căta1 Pe urmele intelectualilor petroviceni şi a altor bănăţeni,

Familia, decembrie 1997, nr. 4(16), Traian Trifu Căta

Studenţii bănăţenii se ştiau cu toţii şi au colaborat între ei Ioan Cicală (istoric), Pavel Lazarov (medicina, oftalmolog), Pavel Petcu (conf. la Fac. de Farmacie din Cluj), Petru Giurca (medicina), George Baloş (medicina), Ştefan Magdu (medicina), Nicolae Bosioc (chirurg), Todor Zeicu (medi ci na), Ion Bure (medicina), Silagiu Gruescu (medici na),


IIÎnsfârşit, după cum A RĂSPUNS DECI IISUS

: ADEVĂRAT, ADEVĂRAT ZIC VOUĂ: CEL CE ASCULTĂ CUVÎNTUL MEU ŞI CREDE ÎN CEL CE M-A TRIMIS ARE VIAŢĂ VEŞNICĂ ŞI LA JUDECATĂ NU VA VENI, CI S-A MUTAT DIN MOARTE LA VIAŢĂ, - Ioan 5, 24. CĂCI N-AM VENIT CA SĂ JUDEC LUMEA ,CI CA SĂ MÎNTUIESC LUMEA-Ioan 12, 47

DREPTATEA LUI DUMNEZEU VINE PRIN CREDINŢA ÎN IISUS HRISTOS, PENTRU TOŢI ŞI PESTE TOŢI CEI CE CRED, CĂCI NU ESTE DEOSEBIRE –Romani 3,22. NU MĂ RUŞINEZ DE EVANGHELIA LUI HRISTOS, PENTRU CĂ ESTE PUTERE A LUI DUMNEZEU SPRE MÎNTUIREA A TOT CELUI CARE CREDE...CĂCI DREPTATEA LUI DUMNEZEU SE DESCOPERĂ ÎN EA DIN CREDINŢĂ SPRE CREDINŢĂ, PRE CUM ESTE SCRIS : IAR DREPTUL DIN CREDINŢĂ VA FI VIU.-Romani 1, 16.17, PENTRU ACEEA, ORICINE AI FI, O, OMULE, CARE JUDECI, EŞTI FĂRĂ CUVÂNT DE RĂSPUNS, CĂCI, ÎN CEEA CE JUDECI PE ALTUL, PE TINE ÎNSUŢI TE OSÂNDEŞTI, CĂCI ACELEAŞI LUCRURI FACI ŞI TU CARE JUDECI. – Romani 2, 1.

UNUL DINTRE EI, ÎNVĂŢĂTOR DE LEGE, ISPITÎNDU-L PE IISUS, L-A ÎNTREBAT: ÎNVĂ-ŢĂTORULE, CARE PORUNCĂ ESTE MAI MARE ÎN LEGE ? EL I-A RĂSPUNS : SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU,CU TOATĂ INIMA TA, CU TOT SUFLETUL TĂU ŞI CU TOT CUGETUL TĂU. ACEASTA ESTE MAREA ŞI ÎNTÎIA PORUNCĂ. IAR A DOUA LA FEL CA ACEASTA : SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI. ÎN ACESTE DOUĂ PORUNCI SE CUPRIND TOATĂ LEGEA ŞI PROOROCII.- Matei 22, 36,37,38,39,40.

DE POŢI CREDE, TOATE SUNT CU PUTINŢĂ CELUI CE CREDE CRED. DOAMNE ! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE.! -Marcu 9,23,24..DREPT ACEEA, NU FIŢI FĂRĂ DE MINTE CI ÎNŢELE-GEŢI CARE ESTE VOIA DOMNULUI - Efeseni 5, 17. UMBLĂM PRIN CREDINŢĂ, NU PRIN VE-DERE - 2 Corinteni 5, 7. CREDINŢA ESTE ÎNCRE-DINŢAREA CELOR NĂDĂJDUITE, DOVE DIREA LUCRURLOR CELOR NEVĂZUTE – Evrei 11, 1 . FIINDCĂ CELE CE SE VĂD SUNT TRE-CĂTOARE, IAR CELE CE NU SE VĂD SUNT VEŞNICE – 2 Corinteni 4, 18

STĂRUIŢI ÎN RUGĂCIUNE, PRIVEGHIND ÎN EA CU MULŢUMIRE.- Coloseni 4, 2. CÂND TE ROGI, INTRĂ ÎN CĂMARA TA ŞI INCHI-ZÂND UŞA, ROAGĂ-TE TATĂLUI TĂU. CARE ESTE ÎN ASCUNS, ŞI TATĂL TĂU CARE VEDE ÎN ASCUNS, ÎŢI VA RĂSPLĂTI ŢIE.-Matei 6, 6 IERTAŢI ORICE AVEŢI ÎMPOTRIVA CUIVA, CA ŞI TATĂL VOSTRU CEL DIN CERURI SĂ VĂ IERTE VOUĂ GREŞEALELE VOASTRE – Marcu 11, 25. PE EL, FĂRĂ SĂ-L FI VĂZUT, ÎL IUBIŢI; ÎNTRU EL, DEŞI ACUM NU-L VEDEŢI, VOI CREDEŢI ŞI VĂ BUCURAŢI CU BUCURIE NEGRĂITĂ ŞI PREAMĂRITĂ – 1Petru 1,8. ŞI TOATE CÂTE VE-ŢI CERE, RUGÎNDU-VĂ CU CREDINŢĂ, VEŢI PRIMI – Matei 21,22. DO-BÂNDIND RĂSPLATA CREDINŢEI VOASTRE: MÎNTIUREA SUFLETULUI – 1 Petru 1, 9. DECI SMERIŢI-VĂ SUB MÂNA CEA TARE A LUI DUMNEZEU, CA EL SĂ VĂ ÎNALŢE LA TIMPUL CUVENIT - 1 Petru 5, 6.

Pe de altă parte, PENTRU CĂ (PORUNCILE): SĂ NU SĂVÂRŞEŞTI ADULTER, SĂ NU UCIZI, SĂ NU FURI, SĂ NU MĂRTURISEŞTI STRÂMB, SĂ NU POFTEŞTI … ŞI ORICE ALTĂ PORUNCĂ AR MAI FI SE CUPRIND ÎN ACEST CUVÎNT: SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŞI. IUBIREA NU FACE RĂU APROAPELUI, IUBIREA ESTE DECI ÎMPLINIREA LEGII – Romani 13, 9,10. Deci IUBIŢILOR, SĂ NE IUBIM UNUL PE ALTUL, PENTRU CĂ DRAGOSTEA ESTE DE LA DUMNEZEU ŞI ORICINE IUBEŞTE ESTE NĂSCUT DIN DUMNEZEU ŞI CUNOAŞTE PE DUMNEZEU, CEL CE NU IUBEŞTE N-A CUNOSCUT PE DUMNEZEU, PENTRU CĂ DUMNEZEU ESTE IUBIRE – 1 Ioan 4, 7.8. FIII MEI, SĂ NU IUBIM CU VORBA, NUMAI DIN

SLAVĂ ÎNTRU CEI DE SUS LUI DUMNEZEU ŞI PE PĂMÎNT PACE, ÎNTRE OAMENI BUNĂVOIRE.! (continuare)

GURĂ, CI CU FAPTA ŞI CU ADEVĂRUL. – 1 Ioan 3, 18

ŞI ACUM, RĂMÎN ACEASTE TREI: CRE-DINŢA, NĂDEJDEA, DRAGOSTEA - 1 Corinteni 13,13, dar şi răbdarea, fără care nu se poate trăi Credinţa sau NĂDEJDEA CARE SE VEDE NU MAI E NĂDEJDE. CUM AR NĂDĂJDUI CINEVA CEEA CE VEDE ? IAR DACĂ NĂDĂJDUIM CEEA CE NU VEDEM, AŞTEPTĂM PRIN RĂBDARE. –Romani 8, 24.25. De aceea DOMNUL SĂ ÎN-DREP TEZE INIMILE VOASTRE SPRE DRAGO-STEA LUI DUMNEZEU ŞI SPRE RĂBDAREA LUI HRISTOS ! –2 Tesaloniceni 3, 5.

Căci DRAGOSTEA ÎNDELUNG RABDĂ, DRA-GOSTEA ESTE BINEVOITOARE, DRAGOSTEA NU PIZMUIEŞTE, NU SE LAUDĂ, NU SE TRU-FEŞTE –1 Corinteni 13, 4. Aşa că crucea, ancora şi inima sunt într-adevăr simbolul credinţei, speranţei şi dragostei creştine.

BUCURAŢI-VĂ ÎN NĂDEJDE; ÎN SUFE-RINŢĂ FIŢI RĂBDĂTORI; LA RUGĂCIUNE STĂRUIŢI - Romani 12, 12.

Căci ROADA DUHULUI ESTE DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, ÎNDELUNGĂ - RĂBDAREA, BUNĂTATEA, FACEREA DE BINE, CREDINŢA, BLÂNDEŢEA,

ÎNFRÂNAREA, CURĂŢIA; ÎMPOTRIVA UNO-RA CA ACESTEA NU ESTE LEGE – Galateni 5, 22,23.

ÎMBRĂCAŢI-VĂ, DAR, CA ALEŞI AI LUI DUMNEZEU, SFINŢI ŞI PREA IUBIŢI, CU MILOSTIVIRILE ÎNDURĂRII, CU BUNĂTATE, CU SMERENIE, CU BLÂNDEŢE CU ÎNDELUNGĂ RĂBDARE. ÎNGĂDUIŢI-VĂ UNII PE ALŢII ŞI IERTÂND UNII ALTORA, DACĂ ARE CINEVA VREO PLÂNGERE ÎMPOTRIVA CUIVA; DUPĂ CUM ŞI HRISTOS V-A IERTAT VOUĂ, AŞA SĂ IERTAŢI ŞI VOI.- Coloseni 3, 12,13. Îngăduinţa nu-i alta decât dialogul şi toleranţa. De aceea TOA-TE CÎTE VOIŢI SĂ VĂ FACĂ OAMENII, ASE-MENEA ŞI VOI FACEŢI LOR, CĂ ACEASTA ESTE LEGEA ŞI PROOROCII –Matei 7, 12.

FIIND ÎNTREBAT DE FARISEI CÂND VA VENI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU, IISUS HRISTOS, LE-A RĂSPUNS ŞI A ZIS: ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU NU VA VENI ÎN CHIP VĂZUT. ŞI NICI NU VOR ZICE: IAT-O AICI SAU ACOLO.

CĂCI, IATĂ, ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU ESTE ÎNĂUNTRUL VOSTRU. - Luca 17, 20.21, ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU NU ESTE MÂNCARE ŞI BĂUTURĂ, CI DREPTATE ŞI PACE ŞI BUCURIE ÎN DUHUL SFÎNT. IAR CEL CE SLUJEŞTE LUI HRISTOS ÎN ACEASTA ESTE PLĂCUT LUI DUMNEZEU ŞI CINSTIT DE OAMENI. DREPT ACEEA SĂ URMĂRIM CELE ALE PĂCII ŞI CELE ALE ZIDIRII UNUIA DE CĂTRE ALTUL. – Romani 14, 17,18.

De aceea înţelepciunea lui Iisus Hristos este eternă: CERUL ŞI PĂMÂNTUL VOR TRECE DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE -Matei 24, 35. IAR CUVÂNTUL DOMNULUI RĂMÂNE ÎN VEAC. ŞI ACESTA ESTE CUVÂN TUL, CARE VI S-A BINEVESTIT. –1 Petru 1, 25.

AMIN ! BINECUVÂNTAREA ŞI SLAVA ŞI ÎNŢELEPCIUNEA ŞI MULŢUMIREA ŞI CINSTEA ŞI PUTEREA ŞI TĂRIA FIE DUMNEZEULUI NOSTRU, ÎN VECII VECILOR, AMIN. - Apo ca-lipsa 7, 12.

GH. ŞORGEAN

ISTORICUL GRIGORE

PLOEŞTEANU(13 ian. 1943 – 28 dec. 2006)

S-a stins din viaţă istoricul, profesor uni -versitar Grigore Ploeş-teanu. S-a năs cut la Timişoara şi decedat la Târgu Mureş.

Cu mare întârziere în luna martie 2009 găsesc despre trece-rea la cele veşnice a

cercetătorului migălos, cărturarului, observatorului atent şi istoricului de mare capacitate. Trista veste a ajuns la redacţia noastră de la soţia Mariana a regretatului pro fesor.

Pe distinsul profesor l-am cunoscut la Târgu Mureş la Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române „Gheorghe Şincai” al cărui director şi cercetător ştiinţific principal gr. I a fost acelaşi Ploeşteanu.(1)

Înainte de a ne întâlni Domnia sa G. Ploeştea nu mi-a propus să trimitem reviste din zona noastră, inclusiv revista „Familia” pentru a fi depozitate la acest institut.

După un scurt timp în acelaşi an ne-am întâlnit la Gyula în Ungaria la un simpozion internaţional (26-27 noiembrie 2005).(2)

Studiile şi le-a desăvârşit la Fac. de Istorie-Filologie, Univ. Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Şi-a susţinut doctoratul la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca (1979) cu teza despre Paul Vasici, viaţa şi opera.

Volum pe care l-am primit după moartea istoricului G. Ploeşteanu de la soţia sa. A fost un poliglot cunoscător al limbilor germană, maghia ră, franceză şi engleză. A profesat în diferite funcţii, fiind profesor la Fac. de Ştiinţe şi Litere Univ. „Petru Maior” Tg.-Mureş (1998-2006).

A publicat numeroase cărţi. A participat la peste 300 de întruniri, simpozioane, seminarii, consfătuiri, mese rotunde. A susţinut comunicări ştiinţifice în Germania, S.U.A., Franţa, Moldova, Ungaria...

A fost înconjurat de neţărmurita dragoste de familia lui, de sensibila lui soţie şi cei trei copii.

A fost în America şi în vremurile „bunului plac comunist” s-a reîntors ACASĂ spunând: Eu sunt istoric, iar ceea ce fac eu, nu interesează acolo.

Traian Trifu Căta

(1) Sesiune ştiinţifică internaţională la Târgu-Mureş, Fa-mi lia, iulie-septembrie 2005, nr. 5-6 (58-59), p. 10, Traian Trifu Căta

(2) Simpozion internaţional la Gyula, Ungaria, Familia, oct-dec. 2005, nr. 7-8 (60-61), p. 12, Traian Trifu Căta


La 4 octombrie 2009, în statul N.Y. (S.U.A.) la Woodbury Country Club în Woodbury (Long Island) N.Y. a avut loc celebrarea căsătoriei a domnului Victor Coteţ (fiul lui Viorel şi Victoria Coteţ, originari din Petrovasâla) cu stimata domnişoara Lavren Mazzara din N.Y.

Sfânta cununie a avut loc tocmai la acelaşi Woodbury Country Club urmată de o somptuoasă recepţie cu numeroşi invitaţi din S.U.A. şi Canada.

Victor şi Lavren sunt avocaţi şi ambii se bucură de o carieră strălucită şi trăiesc în Forest Hills, New York.

Pe această cale tinerii Victor şi Lavren doresc să mulţumească tuturora acelora care au luat parte la cununie şi la recepţia de nuntă.

Mult noroc cu sănătate, bucurii, fericire, armonie în viaţă şi casă de piatră cu mulţi copii le urează:

Părinţii Viorel şi Victoria Coteţ, fratele mirelui Robert, bunicii Ghiţă şi Persuica Coteţ, bunica Livia Medici din N.Y., părinţii miresei Dan şi Maria Mazzara, fratele miresei Dani, bunicile Rose şi Ricky, mătuşile şi verişorii miresei, mătuşa mirelui Sofica Barbu cu întreaga familie din N.Y., mătuşa Gheorghina Filip din Hamilton, Canada, unchiul Zoran Stanojev cu soţia Elena şi fiul David din N.Y. precum şi unchiul Ioniţă Barbu cu uina Doina, verişorul Octavian cu soţia Elena şi fiicele Andreea şi Antonela cu toţi din Petrovasâla.

Aceleaşi urări mirilor vin şi din partea mătuşei Doina Kerošević cu soţul Rudolf şi copii Stela şi Denis şi ginerele Alex din S.U.A.

NUNTĂ PETROVICEANĂ PESTE OCEAN

Mirii Victor Coteţ şi Lavren MazzaraMirele Victor împreună cu părinţii Viorel şi

Victoria şi fratele Robert

La cununie Mirii împreună cu bunica Livia, bunicii George şi Persuica Coteţ

Mirii cu bunicile Rose şi Ricky a lui Lavren Fratele mirelui Robert (gevăr) şi Janie (gevăriţa) prietena miresei de la Fac. de drept

Mirii împreună cu părinţii miresei Dan şi Maria Mazzara şi fratele Dani


Departe de casa natală

FAMILIA SANDU ŞI LENUŢA CĂTAANIVERSAREA CĂSĂTORIEI „DE AUR”

Sandu şi Lenuţa Căta stabiliţi în Detroit, S.U.A. şi-au sărbătorit 50 de ani de căsătorie.

Cu jumătate de secol în urmă, mai precis pe data de 13.12.1959 s-au căsătorit acasă la Petrovasâla iar nunta a avut loc tocmai în casa natală a lui Sandu. Cununia a avut loc în Bis. Ort. Rom. din sat.

De câteva decenii Sandu şi Lenuţa trăiesc în Detroit, S.U.A. şi împreună se bucură de copii, nepoţi şi întreaga lor dragă familie.

Pe meleaguri străine în familie s-au bucurat de o viaţă fericită.Cu prilejul sărbătoririi celor 50 de ani de căsnicie, fiul, fiica, nepoţii şi

întreaga familie le urează La mulţi ani fericiţi cu sănătate şi tot aşa de fericiţi de acum înainte.

D-l Ioniţă Chişărău, membrul redacţiei „Familia” împreună cu

familia sa din ChicagoSpre dreapta: (rândul de sus)

Cristian nepotul cel mare, nora Tamara, fiul Tiberiu, Ioniţă (bunicul)

şi Brandon nepotul al treileaRândul de jos: Nicolae (Nicky)

nepotul al doilea, bunica Lena şi cel de-al patrulea nepot mezinul Adrian

În biserică la Detroit: Sus, de la dreapta spre stânga: Alexandru (Sandu) şi Elena Căta, tinerii căsătoriţi Kristina cu nepotul Nicholas, fiica Doina cu ginerele Nick

Rândul de jos, spre stânga: nepoata Angela, nepoata Mary, nepotul Alexandru (Alex), fiul Ionel (John), nora Renee

Sandu şi Lenuţa Căta la nunta lor de acasă din Petrovasâla, 13 decembrie 1959

Sandu şi Lenuţa Căta la aniversarea căsătoriei „de aur” la Detroit

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI

– DESPRE PETROVICENI

21 februarie 2010Duminică seara la orele 21.50 (ora

României) în program direct a fost intervievat redactorul revistei Familia Traian Căta de către Eugenia Guzun de la postul de radio amintit.

S-a vorbit despre activităţile petro-vicenilor, revista Familia, biserica, petrovicenii de pe continentele lumii...

Traian Căta

MULŢUMIRIRedacţia revistei Familia aduce profunde

mulţumiri domnului şi doamnei Ioniţă şi Ica Penţa (Bolocan) care au dus la New York 210 reviste (21,5 kg) pentru cititorii din New York şi Hamilton, Canada.

Mulţumim şi domnului Marcel Trifu din Petrovasâla care tot cu această ocazie a dus revistele amintite până la aeroportul de la Belgrad.

COSTUL TRIMITERII REVISTELOR PRIN POŞTĂ

(Petrovasâla – Kitchener, Canada)În timpul iernii mai puţini consăteni călătoresc

spre Canada şi de aceea am fost nevoiţi să trimitem revistele prin poştă.

Costul trimiterii a 134 reviste în Canada a fost de 12.150 dinari sau în jur de 195 dolari cana-dieni.

MULŢUMIRIRedacţia revistei Familia mulţumeşte membru-

lui redacţiei d-l Petru-Pipi Barbeş care a preluat revistele din New York şi cu maşina sa s-a dus în Canada la Hamilton şi le-a înmânat tot membrului redacţiei Familia d-lui Ionel Nicoliţa-Cruciu care le va distribui cititorilor şi abonaţilor din acest oraş. (De data aceasta un număr considerabil de reviste 120 s-au distribuit în Hamilton).

La ideea petroviceanului Ioniţă Chişărău din Chicago s-a înfiinţat

FESTIVALUL BALCANIC ORTODOX DE FOLCLOR ŞI

MUZICĂ DIN CHICAGOEntuziastul petrovicean Ioniţa Chişă-

rău din Chicago, organizator a multor manifestări culturale pe lângă Bis. Ort. Rom. Sf. Maria din Chicago a iniţiat ideea înfiinţării unui Festival Balcanic Ortodox de Folclor şi Muzică din Balcani. La acest Festival vor participa apartenenţii bisericilor ortodoxe ale românilor, sâr bilor, macedonenilor, bulgarilor şi grecilor din Chicago. Cel puţin vor participa în jur de 100 de dansatori (20 de dansatori din fiecare comunitate amintită).

Festivalul va avea loc prima săptă-mână în octombrie sâmbătă şi duminică. Condus de amintirile din anii tinereţii când şi însuşi d-l Ioniţă a fost dansator în formaţia de dansuri de pe lângă Căminul Cultural din Petrovasâla şi participarea la Festivalul de la Ohrid în anul 1972 a încolţit ideea că ar fi extraordinar să organizeze pe meleagurile Americii tot un Festival Balcanic.

Redacţia revistei Familia salută şi susţine ideea membrului redacţiei noastre iar evenimentele care se vor derula le vom publica în revista „Familia” şi le vom face cunoscute mass-mediei de la noi şi din România.

Bravo! d-le Ioniţă Chişărău, care re-uşiţi prin folclor şi muzică să uniţi câteva naţiuni departe de Balcani pe conaţio nalii noştri sârbi, bunii vecini macedoneni şi bulgari ori bunii prieteni greci.

Informaţii primite de la membrul redacţiei noastre Ioniţă Chişărău din Chicago

Traian Trifu Căta

ŞTIRI DIN COMUNITATEA DE ROMÂNI DIN CHICAGO

Balul vânătorilor de la Chicago

În prima săptămână din luna februarie a avut loc la Chicago Balul vânătorilor la Sala Sf. Maria. Au fost prezente 405 persoane care au avut bilete rezervate. Au fost solicitări şi a altor români să participe la această manifestare însă pare se că spaţiul n-a fost deajuns de mare pentru marea comunitate de români din acest oraş.

Tot aici ca bun organizator îl găsim pe Ioniţă Chișărău.

Balul a durat de la orele 19.00-3.00 dimineaţa cu muzică populară şi muzică uşoară având şi DJ.

• 13 familii de petroviceni din Chicago sunt membre la Bis. Ort. Rom. Sf. Maria din Chicago

• În anul 2011 biserica aniversează 100 de ani de existenţă

• Numeroşi emigranţi au venit din Comloşu Mare (în jur de 100 de emigranţi la începutul secolului XIX-lea) şi din Sânnicolau Mare, România

• Primul preşedinte la biserică a fost din Comloşu Mare

• În anii 1964/65 petrovicenii intră-n comitetul parohial (familiile Susa, Manciu...)

• În anii ’70 au fost numeroşi bănă-ţeni la biserică cu venirea noilor valuri de emigranţi moldoveni din România raportul se schimbă. Preotul este moldovean din Piatra Neamţ.

Informaţii de la Ioniţă Chișărău din Chicago

Traian Trifu Căta

Hotelul Best Value Inn & Suites (75 camere) la Vista (San Diego), California

VIZITAŢI HOTELUL PETROVICEANULUI ION JIFCU PORIAZ DIN VISTA (SAN DIEGO) CALIFORNIA


EXTAZIASub umbrela de substanţă,Corp de ceară-ngălbenită,Cu pupila lărgită,Şi jăratic încercuită.Zâmbeşti flegmatic, fără nici o

chibzuială,Cu iluzia că le poţi face pe toate, chiar şi să zbori se poate.O taciune, o galbează de trifoiŞi-o constreavă strivitoare,Tipic al veacului curent.Şi cum rapid te-nmulţeşti,În scurt timp planeta-ntreagă ai s-o-nţălineşti!

Autoportret Iovan Ardelean cu prietenul Ron, pictură ulei pe pânza 50,8x40,6 cm Iovan Ardelean: Casa părintească, pictură ulei pe pânză 50,8x40,6 cm

Iovan Ardelean: Învălmășeală pe pământ, pictură ulei pe pânză Iovan Ardelean: Banca învechită, pictură ulei pe carton 25,5x20 cm

Găsindu-mă în faţa palmaresului de lucrări plastice ale maestrului Iovan Ardelean, am rămas placut încântat şi solicitat să-i fac o evoluare artistică a lucrărilor sale.

Astfel plecând de la premisele creaţiei plastice, de la bun început doresc să constat că artistul plastic, Iovan Ardelean, predilect şi ambiţios a reuşit datorită fiorului artistic să pătrundă în farmecul creaţiei plastice spre a cunoaşte şi proporţia şi perspectiva şi volumul lucrărilor scăldate în culori şi nuanţe impresiv de frumoase, astfel că lucrările sale lasă o impresie plăcută, pătrunsă de o valoare estetică demnă de apreciat.

În concepţia sa artistică, pictorul, Iovan Ardelean, recurge la o paletă impresionistă, nutrificând o pensulaţie liberă, spre a obţine constante artistice pătrunse de o structură narativă a

Colaboratorii noştrii de peste ocean

REVERBERAŢII PLASTICEîn mod onorabil pe piedestalul artei contemporane.

În cadrul aprecierilor critice este neapărat nevoia ca în acest context să subliniem că artistul în cauză este mereu într-o nelinişte sufletească, gravitând mereu spre o expresie inedită. Astfel găseşte un refugiu atât spre structura poetică a realităţii cât şi spre un mit, amestecând realul din jurul nostru cu fantasticul imaginativ, ca bunăoara în „Galopul cailor”, opţinând în felul acesta o decentrare spirituală a compoziţiei plină de noi semnificaţii, care captivează privirea şi solicită o meditaţie comună asupra faptului.

Găsit deci mereu într-un dialog bizar cu lumea reală şi cu visurile fanteziei, maestrul, Iovan Ardelean, se declară ca un artist plastic, care cu nervul său artistic creativ, recurge spre o sondare a coordonatelor inedite ale artei contemporane, cu scopul obţinerii valorilor artistice de performanţă.

prof. Alexandru Pascu

imagini, bazată pe un colorit cald şi un joc suptil de culori şi nuanţe precum şi un raport echilibrat între umbră şi lumină.

Motivul spre care el recurge în meditaţiile plastice, este fără îndoială microcosmosul nostru cotidian în care atât peisajul, de care este înconjurat cât şi figurile dragi din jurul lui îi prezintă un spectacol care-i inspiră noi mărturii şi-l pun în faţa unei atitudini lucide şi a unui examen în care se simte nevoit să recurgă la o ecuaţie nouă în sensul formării unui limbaj artistic cât mai autentic.

Fastul evident al culorilor, imaginile vizibile ale împrejurimii, perspectiva spaţiului şi volumul formei, decurg firesc într-o atmosferă solemnă a compoziţiei, venind ca paradigme bine definite în constituţia compoziţiei, totul

DIN CREAŢIILE PLASTICE ŞI POETICE ALE LUI IOVAN ARDELEAN

CASĂ MICĂ DE LA SATCasă mică de la sat,De mult eu te-am lăsat.Ai rămas tristă, părăsităDar din clipa ce am plecat,Eu în gând te port iubită,Casă mică din Banat.

Hoinărind prin cel Apus,Colindând în lung şi lat,Mă întreb de ce m-am dus,Căci ca tine n-am aflatCasă mică de la sat.

Iovan Ardelean

IAR ÎN PUSTIUÎn pustiul vieţii mele, ai apărut,O scânteie de lumină,Oaza pe care am căutat-oÎn timp ce-am fost pierdut.Lacrima de mustrare,Îmi arde conştiinţa.Mi-ai dat mâna de salvare,De ajutorul tău n-am vrut să ştiu,Acum degeaba caut scăpare,M-apasă lacrima, mă doare,Am rămas iar în pustiu.

Iovan Ardelean

O VIAŢĂ PIERDUTĂCredeam viaţa o simplă jucărieCu care se joacă orice copil.Am închis ochii şi-am dormit util,Un somn din piatra rece,Sculptat în trupul timpului ce trece.În piramida vieţii, închis ca o mumie,Un mort de toată lumea uitatAm fost o viaţă întreagă.De lume, credeam, nimica nu mă leagăŞi-n voia sorţii toate le-am lăsat.M-am trezit din tăcerea-mi pribeagăŞi-mi plâng trecutul fără viaţă,O câmpie unde nu era verdeaţă.

Iovan Ardelean

în favoarea unei iconografii demne de toate aprecierile critice, cu care maestrul, Iovan Ardelean, se ridică

LOCUL NEUITATÎn parc, pe banca învechită,Stau singur şi privesc cu dor,În scândura de mult vopsită,Numele tău sculptat iubită,De mâna ta,... o scump odor. Privind aşa, gândul îmi zboară, Aici a fost prima-ntâlnire! Şi toate-ncet se desfăşoară, Pe această bancă prima oară, În inimă am simţit iubire.Să-ţi spun „te iubesc” am vrut,

Dar nu ţi-am spus nimic.A urmat primul sărutAsta doar am mai putut,Te-am strâns la piept, ca pe un spic. Inima tresare-n mine, Sculptura-mi trezeşte iubirea. De mult a fost acel bine Şi-n suflet încă se mai ţine, Tainic ce şopteşte, doar amintirea.

Iovan Ardelean

Pierdut în fum de cânepăŞi-n praf al macului extras,Îndemnat de şerpentul cel bătrân,Care încă stă ascuns şi pândeşte,Pluteşti fără simţire-dezorientat.Şi pentru tine, ele vorbesc.Firul vieţii tale, îl slăbesc,Până ce la urmă, cu siguranţă, te şi nimicesc!.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ca să scapi de-această plagă,Ridică-ţi mâna, cu credinţa adevăratăSpre ceruri, spre universul fără marginiAjutor să ceri de la Atotputernicul Tată.

Iovan Ardelean (continuare în pag. 13)


Iovan Ardelean: Tigrul umilit, pictură ulei pe pânză 50,8x40,6 cm Iovan Ardelean: Expoziţie de birje la Satu Nou, pictură ulei pe pânză

DIN CREAŢIILE PLASTICE ŞI POETICE ALE LUI IOVAN ARDELEAN(continuare din pag. 12)

CÂND PIERZI PE TATA SE SFÂRŞEŞTE O LUME, DAR CÂND MOARE ŞI MAMA ÎŢI ÎNGROPI PENTRU TOTDEAUNA COPILĂRIA

COPILE MAI DESCHIDE UŞACopile mai deschide o uşă măcar aşa din când în când,Şi la căsuţă-n care-n noapcie doi ochi de mamă amar cie plâng.Fi blând ca-n copilărie şi spuniei două vorbe bune,Şi mamei care ci-a crescut şi care ci-a adus pe lume.Ţânie mincie, tu copilie ea ci-a liegănat pe braţe,Zâua şî în pucieria nopţi până cătră giminiaţă.Şi-n ochii ei dă mamă tu ai fost sfântă minune,Şî nu să găsea în cer, înger măi frumos ca cinie.Pentru ea tu eşci Lumina şi Crăciunul şi Învierea.Tu eşci lumea la un loc, bucuria şî durerea.Or trecut ani, ai crescut, acum eşci mare, ş-ai pliecat,Şi ţ-ai zuitat copilăria şî chipul mamei, l-ai zuitat.Ea cea învăţat ce-a fost măi binie, ţ-o dat atât cât a putut,Ş-atuncia când ai făcut rălie dă rău inima şi-a rupt.Ş-atunci când eşci ajuns la greu merge cu capu-n pământ,Şî dă năcazu tău o mamă, nu-şi află loc într-un mormânt.Nu vrea să-ţi fie o povară, şi-n viaţă nu-i trebuie măi mult,Decât să ci-e şcie om şi nu un suflet rătăcit.Că al măi mare vis al ei, îi să ci-ă vadă ajuns la binie,Să închidă linişcită ochii, când o pleca dă lângă cinie.Năgrieşât vinie o vriemiă când în casa ta micuţă,Ai mai vrea să-i spui cuiva: Binie ci-am găsit măicuţă!Atât cât o măi ai pră lumie dân picătura dă creginţă,Întoarce-te la ea dân când în când, cu pocăinţă.Ducie la ea copilie dragă, până mai ai la cinie ce duce,Şî până când n-apuci să ai în loc dă mamă o biată cruce.Copilie, mai deschide o uşă, măcar aşa dân când în când,Şî la căsuţa care-n noapcie doi ochi dă dorul tău să stâng.

Dorina Şovre, recitată de Petrică Moise

Familia TRIFU din Petrovasâla: mama Luminiţa, Estera, Emanuela, tatăl Marcel şi în faţă Magdalena cu Beniamin-Petru (ianuarie 2010)

O MAMĂ ŞI UN TATĂ FERICIŢI ÎN CASA CU MULŢI COPII

Poetul despre care criticul Alex. Ştefănescu spunea că ar fi meritat Nobelul pentru poemele scrise despre mamă, a dorit, prin testament, să fie îngropat alături de cea care i-a dat viaţă.

Acum 15 ani, de Rusali, Grigore Vieru a pus pe mormântul mamei sale, care s-a stins în 1982, o piatră funerară comună, având dăltuite următoarele epitafuri:

„PIERZÂND PE MAMA, ÎŢI RĂ MÂNE PATRIA, DAR NU MAI EŞTI COPIL”, iar PENTRU SINE: SUNT IARBĂ MAI SIMPLU NU POT FI.

Poetul Grigore Vieru scria altădată:„A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin

în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!”

În 1973 când poetul a trecut Prutul:„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos eu viaţa întreagă am

visat să trec PRUTUL” spunea poetul.„Când nu va mai fi zăpadă, copii vor face un om de iarbă,când nu va mai fi iarbă, copii vor face un om de pământ,când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe CerŞi nu vor mai fi nici copii atunci...”În anii ’90 poetul Grigore Vieru a poposit în Banatul sârbesc. Am avut

fericita ocazie să-l întâlnesc la Festivalul de poezie „Drumuri de spice” la Uzdin. I-am înmânat câteva numere din revista „Familia” iar mai târziu pe adresa din Bucureşti i-am trimis reviste.

Traian Trifu Căta

MAMA ÎN OPERA LUI GRIGORE

VIERULITANII PENTRU

ORGĂ (fragment)Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăscCum te blestemă unii, vreau să zicLa fel cum lumina parasc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăiDe-ai avea mamă şi-ar muri,Ce-ai face tu şi cum ar fiDe-ai avea copii şi ar muri?!Nu, am moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăsc.Vei fi mare tu, eu voi fi mic,Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.Nu frică, nu teamăMilă de tine mi-i,Că n-ai avut niciodată mamăCă n-ai avut niciodată copii.

Grigore Vieruscris în limba română la 5 martie 2008

CHIPUL TĂU MAMĂChipul tău mamă, Ca o mieDe privighetori rănite Ochii tăiÎn care s-au întâmplat Toate În lume!Lacrima ta: diamant Ce taie în două Sticla liniştii. Nedespărţită de cer Ca apa de uscat. Locuieşti o casă Cu două fereşti: Una ce dă spre viaţă, Alta cu faţa spre moarte – La fel de limpezi amândouă. O, mamă, Spre mine mâinile-ţi întinde: Spre cel Care cu dor te-aşteaptă Şi ţie-apropiază-mă Apropie-mă liniştii ce eşti. Spre cei visându-se călări Pe elefanţi de aer: Spre strigătul divinilor copii Tu mâinile-ţi îndreaptă Acum şi-ntotdeauna.

Grigore Vieru

Ai plecat în lumea mareLa muncă peste hotare,Ca să ieşim din nevoi,Să nu fim flămânzi şi goi.

Mamă, -ntoarce-te acasă Să şezi cu mine la masă, Să ştie ce-i bucuria Fiica ta, Ana-Maria.

Seara eu mă culc în frigŞi adorm, poate, un pic,Aştept ziua poştăriţaS-o bucure pe Aniţa.

ÎNTOARCE-TE, MAMĂ...Un cuvânt numai să-mi scrii, Să ştiu pe când o să vii? Să te-aştept lângă fântână Cu bunicuţa de mână.

Mamă,-ntoarce-te acasăSă şezi cu mine la masă,Să ştie ce-i bucuriaFiica ta, Ana-Maria.01.01.2005 Vadul – Leca

Cazacu Iacobcom. Căzăneşti, jud. Orhei

R. Moldova

ÎNTR-UN SAT LÂNGĂ O FÂNTÂNĂ

Într-un sat lângă o fântânăPlânge o măicuţă bătrână,Nimeni în lume n-o întreabă,De eşci flămândă ori beceagă.

O crescut copiii, nepoţiŞi or părăsit-o toţiNici când vine de la sapăN-are cine să-i dea apă.

MAMA ÎN CÂNTECUL POPULARDa fost cină n-a mâncatPână noi n-am gătat,Da fost noapte n-a dormitCu grijă ne-a învelit.

Măicuţă când n-ai mai fiDoamne rău ne-om necăjiNimeni nu ne-a întrebaDe ni-s flămânzi or ba,Om afla uşa încuiatăŞi pe măicuţa plecată.

de Florin Pistrilă


„Saloanele Liviu Rebreanu”

La Concursul Naţional de Proză „Liviu Rebreanu”PREMIUL

SPECIAL PENTRUIOAN TRAIA

ŞI TRAIAN TRIFU CĂTA

La Concursul Naţional de Proză „Liviu Rebreanu” din Bistriţa (26-27 noiembrie 2009) la ediţia XXVII-a, la secţiunea de concurs volume pu blicate PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI a fost acordat scriitorilor Ioan Traia, muzeograf din Timi şoara şi prof. ing. dipl. Traian Trifu Căta pentru volumul „Petrovasâla întoarcere la începuturi”.

Volumul a apărut la editura „Traian Căta” din Petrovasâla, anul 2008, cu ocazia aniversării 200 de ani de la

întemeierea localităţii Petrovasâla.Organizatorii Festivalului Naţional

de Proză „Liviu Rebreanu” sunt: Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România (CASA DE CULTURA A SINDICATELOR BISTRIŢA) – director Alexandru Câţcăuan, Consiliul Ju-deţean Bistriţa-Năsăud, Primăria Mu-nicipiului Bistriţa (Consiliul Local), Societatea Scriitorilor din judeţul Bistriţa-Năsăud, Biblioteca Judeţeană, Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, Centrul pentru Cultură al jud. Bistriţa-Năsăud, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bistriţa-Năsăud, Casa Corpului Didactic, Cenaclul literar „George Coşbuc”, Revista „Mişcarea literară”, Primăriile Năsăud, Târlişua şi Maieru.

Traian Trifu Căta

Noutăţi editoriale la editura „Traian Căta”

Odată cu apar i ţ ia revis te i FAMILIA de Sf. Paşti va apare şi volumul CUNOŞTINŢA BINELUI ŞI RĂ U LUI. Înţelepciuni de auto-rul pe trovicean Gheorghe Şorgean. Tiparul este executat la tipografia U.R.C. Xedos, Timişoara, unde se tipăreşte şi revista FAMILIA. Tipa-rul este executat pe hârtie cretată-mat 130 g/m2, format 16,7 x 24 cm, ediţia I-a.

Desfacerea CIP la Biblioteca Matice Srpske din Novi Sad cu ISBN 978-86-911651-2-3. Tirajul volumului este în jur de 200 exemplare.

Mai multe amănunte despre acest volum în numărul următor.

Traian Trifu Căta

1.02.2010. IaşiStimate domnule profesorDragă prietene Traian CătaCu deosebită consideraţie şi cu

multă prietenie trimit DIPLOMA de profundă consideraţie pentru bogata şi rodnică activitate pe tărâm cul-tural.

Urez din suflet sănătate, putere de muncă şi aceeaşi nobilă preo cu-pare pentru promovarea frumoase-lor fapte şi a distinşilor conaţionali risipiţi în depărtările străine.

Dr. Vlad Bejan

20 decembrie 2009

EDIŢIA A XXA A MANIFESTĂRII DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA ROMÂNI „FIE ÎN VECI DE VECI LĂUDAT”

Cea mai veche manifestare a românilor din Voivodina dedicată sfintelor noastre sărbători de iarnă, anul acesta a ajuns la cea de-a douăzecea ediţie şi s-a derulat la „Casa Românească” care în cei cinci ani de existenţă a devenit un adevărat centru cultural românesc la Uzdin.

Manifestarea a început cu expoziţia pictoriţei Marina Dolamă din Belgrad intitulată „Icoana din sufletul meu”. Catalogul acestei expoziţii a fost lansat de către Vasile Barbu.

După aceia prof. Daniel Susa a conferit diplome copiiilor care frecventează cursurile de arte plastice care sunt organizate la „Casa Românească”. Astfel de recunoştiinţe au primit următorii copii: Daniela Radu, Laureana Almăjan, Eduardo-Gheorghiţă Neda, Meghi-Maria Neda, Cristofer Boieru, Sergiu Valentin Radu, Alex Şocardă, Anastasia Şocardă, Alexandru Boieru, Stefania şi Marcel Subici, Anastasia Oalge, Andreea Ioana Şoşdeanu, Patriţia Martinov.

A urmat prezentarea unui colaj de obiceiuri din seara Ajunului şi din ziua Crăciunului în interpretarea Ansamblului de datini româneşti „Gheorghe Lifa” din care au făcut parte şi tradiţionalele colinde autentice din Uzdin „În pinţărăi” şi „Potriacu”. În rolurile titulare au apărut: Theo Rămianţ, Adam Ionaşcu şi Pavel Bălan iar din numerosul ansamblu au mai făcut parte şi: Lavinia Linţa, Cristian Şuboni, Daniel Susa, Valentina Ionaşcu, Viorel Onciu, Vanessa Georgeta Linţa, Theona Andrada Rămianţ, Iosif Şoşdeanu, Vasile Barbu.

Grupul vocal bărbătesc „Uzdâni” al S.L.A. „Tibiscus” condus de către dirijor Crăciun Creţu a interpretat trei colinde. Din acest grup au făcut parte: Viorel Onciu-Nicoară, Cristian Ţăran, Alexan dru Laslo, Dobrosav Iancovici-Ţole, Pavel Bălan, Pavel Almăjan, Iosif Şoşdeanu şi Marin Puia.

Ediţia a II-a a concursului de cârnaţi de casă „Dărapul de cârnaţi” a întrunit 21 de concurenţi care sau întrecut cine a pregătit cel mai bun cârnaţ afumat de casă – o delicateţă bănăţeană specifică sărbătorilor de Crăciun. Juriul în componenţa: Eugen Boieru, Dănuţ Bălan, Todorică Şoşdeanu, Alexandru Laslo şi Pavel Bălan după ce au degustat toate produsele oferite spre jurizare au proclamat învingătorii:

• Locul I – Dorel Sporea – Bil• Locul II – Sebastian Cornea• Locul al III-lea – Todorică Măran, Ilie Uţă şi

Marinel Ţăran.A urmat un bloc al tinerilor care au interpretat

colinde. Mai întâi s-a prezentat duetul „Pegaz” (Georgela Puia – solistă vocală şi Eduardo Eugen Boieru) iar mai apoi un alt duet compus din voca lista Andreea-Ioana Şoşdeanu şi Cristofer Boieru.

În finalul manifestării care a umplut până la refuz

„Casa Românească” preşedintele S.L.A. „Tibiscus”, Vasile Barbu a înmânat Premiul „Jurnalistul anului 2009” care a revenit doamnei Eva Iova din Jula (Ungaria) redactor şef al publicaţiei românilor din Ungaria „Foaia româ nească”. Menţionăm că din anul 1998 când a fost instituit acest premiu laureaţii lui au fost: Gheorghe Lifa (Uzdin), Aurel Turcuş (Timişoara), Pavel P. Filip (Torac, 1999), dr. Gligor Popi (în anul 2000), Ioan Baba (Novi Sad, 2001), Ioţa Bulic (Panciova) şi Ion Gheorghe Oltean (Făget, în anul 2002), Trifu Traian Căta (Petrovasâla, 2003), Gelu Ghera (Reşiţa, 2004), Doru Dinu Glăvan (Reşiţa, 2005), Florian Copcea (Drobeta Turnu Severin, 2006), Ana Niculina Ursulescu (Novi Sad, 2007) iar anul trecut – Oana Cenan Glăvan (Reşiţa).

Diploma memorială „Silvius Bata Miclea” care se acordă pentru contribuţii deosebite în promovarea ziaristice adevărate şi independente în spaţiul Banatului pentru anul 2009 s-a conferit: domnului Doru Dinu Glăvan (Reşiţa), Nicolae Danciu Petniceanu (Mehadia), Gheorghe Rancu (Şopotul Vechi), dr. Radu Păiuşan (Timişoara), Ionel Stoiţ (Novi Sad), Tiberiu Popovici (Bocşa), dr. Tiberiu Ciobanu (Timişoara), Florian Copcea (Dr. T. Severin), doamnei Ana Niculina Ursulescu (Novi Sad), domnilor: Ioan Gheorghe Oltean (Făget), Trifu Traian Căta (Petrovasâla) şi Aurel Turcuş (Timişoara) precum şi redacţiilor: TV Voivodinei – redacţia româna, Radio Novi Sad (redacţia română), „Vestea” (Mehadia), Radio Reşiţa, precum şi Muzeului Presei „Sever Bocu” din Jimbolia şi domnului Vasile Todi (Timişoara).

Manifestarea s-a încheiat cu o masă comună oferită de organizator, S.L.A. „Tibiscus”.

MIJLOACELE MASSMEDIA CARE AU URMĂRIT MANIFESTAREA:

1. TV Voivodinei – Novi Sad (redacţia română)

2. „Libertatea” (Panciova)3. Radio Reşiţa4. „Clio” (Timişoara)5. Radio Novi Sad (redacţia română)

Vasile Barbu


Din 19 decembrie 2009 cetăţenii Serbiei călă toresc liber în 25 de ţări membre ale Uniunii Europene.

Pe data de 24 decembrie la Ajun am trecut frontiera cu România împreună cu Mircea Flora cu scopul de a aduce revistele Familia de la tipografie. Dânsul a avut paşaportul nou şi nu-i era necesară viză.

24.12.2009: În seara de Ajun la Petrovasâla după obiceiurile noastre s-au aprins lumini pe străzile Petrovasâlei. Tradiţional altădată s-au aprins lumini din snopi de tuliei sau crengi uscate... Actualmente sătenii folosesc cauciucuri (gume vechi) pe care le aprind şi care ard mai mult timp. Din păcate aceste cauciucuri prin ardere produc mult fum şi gaze toxice. Prin arderea cauciucurilor extrem de mult se poluează mediul ambiant.

25-26 decembrie 2009: Cu ocazia Sf. Crăciun în Bis. Ort. Rom. din localitate răspunsurile la Sf. liturgie a dat Corul bisericesc şi lumesc condus de prof. Todor Petrovici.

27 decembrie 2009: Biserica Creştină Baptistă din localitate a organizat un program special de Cră-ciun în care a fost prezentat un concert de colinde susţinut de un grup de tineri din Biserica Creştină Baptistă „Harul” din Lugoj – România (la orele 1730).

27 decembrie 2009: La Căminul Cultural a fost prilejuit un spectacol în cinstea sărbătorilor de iarnă. Au evoluat: Corul bisericesc din Petrovasâla cu trei colinde, condus de prof. Todor Petrovici, formaţia de dansuri a Căminului Cultural din Satu Nou sub conducerea muzicală a lui Janiel Şublea în calitate de oaspeţi, solistul instrumentist Boian Bolianaţ, for maţia de dansuri a Căminului Cultural din Vladi-mi rovaţ (coregraf Benoni Bucur), Emil Juja solist vocal, Nicolae Draxin solist instrumentist, orchestra de muzică populară condusă de Ionel Bunda, grupul mic de dansatori a evoluat cu o suită de jocuri popu-lare sârbeşti în coregrafia lui Žibko Oparnica. Elevele Graţiana Brancovici şi Dara Ekmečić au recitat câte o colindă în limba română şi limba sârbă.

31 decembrie 2009: În noaptea de Revelion în faţa primăriei la cumpăna dintre ani pentru prima dată în istoria satului s-a făcut foc de artificii. Focul de artificii a durat 7 minute şi s-au lansat circa 250 de rachete în aer care s-au putut vedea din fiecare colţ al satului.

7 ianuarie 2010: Cu ocazia sărbătorii Sf. Prooroc Ioan Botezătorul în Bis. Ort. Rom, din Petrovasâla răspunsurile la Sf. liturghie a dat Corul bisericesc condus de prof. Todor Petrovici. Parohul Konstantin Suru în predica sa extraordinară şi explicită a vorbit despre importanţa şi rolul apei la botez precum şi despre folosirea apei în viaţa de toate zilele.

IN MEMORIAM

Clipe de reculegere şi aduceri aminte celei care s-a stins ca o rază de soare, lăsând în urmă durere, dor şi lacrimi, iubita noastră soţie, mamă şi bunică:

PERSA BARBEŞ19.04.1943 – 07.04.2006.

din Petrovasâladecedată în New York

Pe data de 7 aprilie a.c. se vor împlini 4 ani de când te plângem şi ne amintim cu dor şi drag de tine, ai tăi dragi: soţul Pipi, fiica Aurelia, fiul Giani, ginerele Manuel, nora Dorina, nepoţii Alex, Gabriel şi Mateus din New York, cumnatul Ghiţă, tătăişa Nuţa din Petrovasâla şi celelalte rudenii.

ŞTIRI ŞI EVENIMENTE CULTURALE DE LA NOI8 ianuarie 2010: Un grup mic format din trei

persoane: Ionel Jifcu-Poriaz din California, Traian Căta şi şoferul Mircea Flora din Petrovasâla au mers pe meleagurile străbune la Jamu Mare, Clopodia şi Ferendia întru cunoaştere, cercetări şi vizite.

16 ianuarie 2010: La Vladimirovaţ-Petrovasâla s-a desfăşurat a VIII-a ediţie a manifestării turistico-recreative (de 4 ori organizată la Petrovasâla) „Vână toarea la vulpea de stepă” în organizarea Societăţii Vânătoreşti „Fazanul” din Vladimirovaţ sub patronajul Comunei Alibunar. Au fost prezenţi în jur de 200 de vânători, echipe din: Čačak, Soko Banja, Kruševac, Vrnjačka Banja, Lazarevac, Cuvin, comu na Alibunar... A fost împuşcată doar o singură vulpe.

ianuarie 2010: OARE VA FI DISLOCAT LACUL PORCILOR DIN PETROVASÂLA? La iniţiativa preşedintelui Comunei Alibunar, în cola-borare cu Secretariatul Comunal pentru Întreţinerea Mediului Ambiant şi a Inspecţiei Comunale au cerut ca o echipă de specialişti a Ministerului pentru Ecologie şi Planificare Spaţială să se deplaseze la Petrovasâla la locul unde sunt depuse deşeurile de provenienţă animală din partea Fermei de porcine a Companiei „Delta Agrar“. „Diagnosticul” acestor specialişti este că Lacul porcilor este o „bombă ecologică“ atât în Petrovasâla cât şi în zonă, fiind un focar de infecţie care afectează sănătatea petro-vicenilor şi a vieţuitoarelor prin scurgerea apei poluate în apele subterane şi prin evaporarea apei în aer care persistă în sat şi mai larg. Cei responsabili de la fermă vor fi nevoiţi să instaleze la gura de vărsare a apelor poluate o pompă pentru epurarea apei contaminate. Se aşteaptă aprobarea proiectului de dislocare al acestui lac foarte puturos. Aceeaşi procedură se va aplica şi pentru un lac asemănător din Ban. Karlovac.

11 ianuarie 2010: După 201 de ani (1809-2010) din 11 ianuarie învăţământul în Şcoala Elementară se desfăşoară în cabinete. Până la data amintită învă-ţământul s-a desfăşurat clasic pe clase, aşa cum a fost dintotdeauna în istoria şcolii.

22 ianuarie 2010: La Şcoala Elementară „Întâi Mai“ din Petrovasâla a avut loc tradiţionalul Bal mascat la care au participat mai întâi elevii de la cursul superior iar mai târziu şi elevii de la cursul inferior. Elevii participanţi au fost jurizaţi de către un juriu format din profesori şi elevi. Balul mascat s-a derulat după un scenariu scris de prof. Traian Căta care împreună cu doi elevi au fost crainicii la Balul mascat.

Consemnat de Traian Trifu Căta

AU DECEDAT LA PETROVASÂLA ÎN ANUL 20091. Spasenia Coteț (Miăc) 1 ian.2. Miliţa Boleanaţ (Ana mică) 1 ian.3. Maria Draxin (Capra) 10 ian.4. Anuica Sârbu (Bocoane) 28 ian.5. Păun Nicodin (Sâcu) 20 febr.6. Persa Cuzman (Andrioni) 28 febr.7. Lena Topală 19 martie8. Ion Ciţu Bucur (Jugrava) 20 aprilie9. Petrică Căta-Vigăr 29 aprilie10. Ticuţă Penţa 9 mai11. Lenuţa Musta a lu Tuţă Musta 28 mai12. Bandi Nica, acordeonist 29 mai13. Viorica Vesei 16 iunie14. Pătru Dulean 22 iunie15. Gheorghe Nica (Leli) 26 iunie16. Luca Stachici a lu Firuţa 28 iunie17. Pătru Penţa 17 iulie18. Măria Nicodin 24 iulie19. Giura Nicolici 10 august20. Nicola Cotoraş (Păsulă Bebi) 30 august21. Gheorghe Topală 1 oct.22. Sofia Crăciun 21 oct.23. Pătru Penţa (Dedi Bucur) 27 oct.24. Mariţa Secheşan (Goagă) 29 noiembrie25. Persuica Jâvan 10 dec.26. Domnica Meza 11 dec.27. George Turică (Orta) 19 dec.28. Petrică Secheşan (Secina) 27 dec.29. Bobiţa Lazăr (Trăica)30. Viorica Juja (Vicicu)31. Ana Stoian32. Firuţa Stachici33. Todor Nica (Băndaşu)34. Trifu Almăjan (Ticuţă)35. Gheorghe Barbu (Friţ)36. Livia Jifcu (Biertaşu)37. Elena Obogian (Argilianu)38. Mărioara Draxin (Hubăr)39. Persa Secheşan (Şciopu)

1-28 Bis. Ort. Rom. (data răposării)29-30 Biserica Penticostală31-35 Biserica Adventistă36-39 Biserica Baptistă

Consemnat de T.T. Căta

STUDENŢII PETROVICENI LA TIMIŞOARA1. Marian Mohan (A terminat Facultatea de Medicină, stagiul la făcut la VMA la Belgrad, actualmente

îşi face stagiul de armată)2. Simeon Glanda (Student la Facultatea de Psihologie)3. Maria Mohan (A terminat colegiul pentru Tehnica dentară şi lucrează în Timişoara. Se va căsători

şi stabili în Timişoara)4. Sofia Chişărău (Studentă la Facultatea de Psihologie. Căsătorită la Satu Nou)5. Daniela Răgia (Absolventă fără lucrarea de licenţă la Facultatea de Litere, limba sârbă și limba

română), căsătorită la Petrovasâla.6. Corina Secheşan (A absolvit Facultatea de Farmacie în sept 2009. Se va reîntoarce în ţară pentru

a-şi face stagiul)7. Adriana Secheşan (A terminat Facultatea de Farmacie în anul 2007. Căsătorită la Timişoara.

S-a căsătorit în anul 2009 la 23 august. Angajată la o farmacie particulară care aparţine unui trust de farmacii)

8. Corina Suru (A terminat Facultatea de Farmacie în anul 2008. Lucrează la o farmacie particulară care aparţine unui trust de farmacii)

9. Margareta Secheşan (Bobocu) (A terminat Facultatea de Biochimie. Lucrează la Timişoara).10. Octavian Susa (A terminat Facultatea de Teologie la Timişoara. Paroh la Bis. Ort. Rom. din

Voivodinţ, predă religia la şcoală).11. Ionel Davidovici (student la Facultatea de Farmacie, anul IV)12. Erina Adrian (A terminat Facultatea de Educaţie Fizică)13. Sanela Flora (Studentă la Facultatea de Farmacie, anul II)14. Georgeta Erina (Studentă la Facultatea de Farmacie, anul II)15. Alexandru Susa (A terminat Facultatea de Medicină Veterinară)16. Dimitrie Daniel (Facultatea de Stomatologie)Tinerilor studenţi petroviceni şi absolvenţi ai Facultăţilor din Timişoara le dorim succese la studii şi

în viaţă şi să aibă carieri strălucite.Noi profesorii lor din Petrovasâla suntem mândri de foştii noştri elevi pe care i-am învăţat şi care au

reuşit în viaţă.Toţi studenţii şi absolvenţii de mai sus au fost elevii mei cărora le-am predat matematica iar unora şi

fizica.Traian Trifu Căta

TINERII ROMÂNI DIN VOIVODINA ŞI SERBIA LA

STUDII ÎN ROMÂNIAMenţionăm că elevii români din Banatul

sârbesc au posibilităţi extraordinar de bune ca să-şi continue studiile în România.

În general mai mulţi elevi după terminarea liceului sau şcolilor medii înscriu facultăţi în România decât în ţara lor. Unul din motive este că în România sunt acceptaţi la facultăţi fără ca să susţină examene de admitere. Studenţilor din Banatul sârbesc li se oferă şi burse (unora) şi cazare gratuită în căminele studenţeşti care sunt foarte bine aranjate.

Pe de altă parte la noi în ţară toţi elevii trebuie să susţină examen de admitere la universităţile noastre care să recunoaştem nu-i deloc uşor. Unii elevi ai căror părinţi sunt mai înstăriţi financiar înscriu facultăţi particulare unde într-un mod mai „ocolesc“ acel examen de admitere, dar plătesc studiile mii şi mii de euro.

Unii studenţi după terminarea studiilor rămân şi se stabilesc în România în Timişoara. Părinţii lor înainte de a înscrie studiile le-au cumpărat locuinţe (în vremurile mai bune când erau mai ieftine) apoi se căsătoresc cu românce sau români, îşi găsesc post de muncă şi nu se mai întorc în sat. Totuşi majoritatea studenţilor se reîntorc acasă în ţară cu scopul împlinit: Au plecat să-şi termine facultatea şi s-au înapoiat cu diploma şi atâta tot, chiar fără multe cunoştinţe despre cultura şi istoria României de la care ne aşteptam să fie ambasadorii culturali pe meleagurile noastre.

De obicei, elevii noştri înscriu studiile la Timişoara, fiind aproape de Banatul nostru. Vremurile s-au schimbat şi studenţii de astăzi posedă maşini şi merg ca domnii până la Timişoara. Altădată s-a mers cu trenul sau autobuzul şi era mult mai greu să fi student.

Menţionăm că anual din Serbia înscriu studiile în România în jur de 100 elevi români (aproximativ ¾ din Voivodina și ¼ români (valahi) din Sudul Serbiei). Bănăţenii noştri cel mai mult gravitează la studii spre Timişoara, mai sunt cazuri când din rândurile elevilor înscriu studiile la Arad, Cluj, Craiova, Bucureşti... (mai rar).

prof. Traian Trifu Căta


IN MEMORIAM

Pe data de 22 iulie a.c. se vor împlini 4 ani de la trecerea în nefiinţă a dragului şi bunului nostru soţ, tată, bunic şi străbunic

PETRICĂ ŞTEFLEA (PRICA)25.10.1928 – 22.07.2006.

din Petrovasâla

Cunoscut tuturor petrovicenilor ca un excelent veterinar care a servit pe concetăţenii lui şi zi şi noaptea a rămas în amintirea petrovicenilor.

Clipe de reculegere cu dor şi veşnic nemângâiaţi: soţia Anuţa din Petrovasâla, fiul Ionel cu

familia din Canada, nepoata Marinela cu familia şi strănepoţii şi nepoata Izabela din Canada, fiica Aurica cu familia din Detroit, fiica Dorica cu ginerele Kocia şi nepoţii din Cuvin, cumnatele Tuica din Ovcea cu fiica Aniţa, Chia Roşu cu familia din Petrovasâla şi Ionel Gemanţu cu familia din Petrovasâla.

FAMILIASediul redacţiei publicaţiei

“Familia”Biserica Ortodoxă Românăstr. Trg Oslobodjenja 425

cod 26315 VLADIMIROVAŢTel. 013/643160

SERBIA

Publicaţie periodică editată de Biserica Ortodoxă Română din VLADIMIROVAŢ – PETROVASÂLAApare sub îngrijirea unui colegiu de redacţie format din: ing. dipl. TRAIAN TRIFU CĂTA (redactor şef şi responsabil),

Prof. ION ŞTEFAN, GHIŢĂ CRÂSTĂI-TOPALĂ (Kitchener – Canada), PETRU PIPI-BARBEŞ (New York – SUA), Prof. ACHIM SECHEŞAN-CIPĂ GOAGĂ (California – SUA), IONEL şi PERSA NICOLIŢA-CRUCIU (Hamilton – Canada),

TRINŢU MĂRAN (Viena – Austria), LUŢIAN CÂRNIA (New York – SUA), Prof. Dr. MARINEL MANDREŞ (Kitchener – Canada), IONIŢĂ CHIŞĂRĂU (Chicago – S.U.A.), GHIŢĂ SECHEŞAN-BOJIC (Melbourne – Australia

Publicaţia e înregistrată la Ministerul pentru Informaţii, Republica Serbia, sub nr. 1569 de la 1 martie 1994.Publicaţia e înscrisă în Registrul Mijloacelor Publice din Republica Serbia, BJG 196/2010, sub nr. NV000422 din 25 ianuarie 2010.

Tiparul executat la tipografia S.C. “U.R.C. XEDOS” S.R.L. Timişoara, ROMÂNIA, Tel. 0040-(0)744-515656. Tiraj 1200 ex.

IN MEMORIAM

DRAGA AVRAMESCU(19 decembrie 1925 – 3 ianuarie 1977)

PETRU AVRAMESCU(25 iunie 1926 – 29 ianuarie 1994)

Tot ce a fost mai frumos în viaţă sa spulberat, cu nereîntoarcere şi numele cunoscut al familiei va dăinui dar a rămas un gol imens, în sufletele noastre care ne face să vă plângem mereu şi să vă ducem dorul. Veşnic veţi rămâne în amintiri şi în inimile noastre.

Ai voştri dragi: Fiicele Viorica şi Nuţa, cu ginerele Ion, nepoţii Joria şi Daniela cu soţul ei Victor şi nepoţelul lor Mike (Mihai) cu toţii din Philadelphia, S.U.A. precum şi rudele din Canada şi Banatul sârbesc.

IN MEMORIAM

Cu dor şi tristeţe suntem şi astăzi la gândul că nul mai avem pe dragul nostru soţ, tată, frate şi bunic acum când pe data de 28 martie se împlinesc 5 ani de la trecerea întru cele veşnice celui care a fost

TRIFU MITĂRnăscut în Petrovasâla la 2 febr. 1933 şi

decedat în Kitchener, Canada la 28 martie 2005

Familia îndoliată: surorile Anuţa Şteflea din Petrovasâla, Tuica din Ovcea, sora Chia Roşu din Petrovasâla, soţia Ana, fiul Nicolae, fiica Bobiţa cu familia şi fiul Petrică cu familia din Kitchener precum şi nepoata de soră Dorica cu familia din Cuvin.

IN MEMORIAM

Clipe de reculegere, dor mult și acum când iată au trecut 6 luni de la trecerea în nefiinţă a celui ce nea fost soţ, tată şi bunic

GEORGE TOPALĂ(16 ianuarie 1930 – 30 septembrie 2009)

din Vladimirovaţ

Veşnic îl purtăm în inimă şin gând: soţia Maria din Vladimirovaţ, fiica Lenuţa cu ginerele Vasa din Vârşeţ şi fiul Ionel cu nepoţii Jani, Tami, Jenifer şi nora Jesica din New York.

IN MEMORIAM

A revenit pentru ultima dată la Petrovasâla în anul 2008 nesocotind că aceastai va fi ultima lui venire acasă. A decedat brusc în Kitchener lăsândune cu mult dor, jale, marea lui şi dragă familie

MARTIN GHEGEAoriginar din Petrovasâla decedat la Kitchener,

Canada(6 iulie 1940 – 12 martie 2009)

Cu aceeaşi durere şi tristeţe în suflet în aceste clipe de reculegere şi aduceri aminte celui drag

nouă: soţia Tereza, copii Catarina, Boşco, Martin Jr., sora Constanţa Penţa, precum şi cei 7 nepoţi din Kitchener, Canada: Tyler, Kyle, Noah, Thomas, Sarah, Dominik şi Mia.

IN MEMORIAM

Nimic mai greu decât când o mamă îşi plânge copilul la cruce.

La 25 februarie 2010 sau împlinit 4 ani de când o mamă a rămas neîmpăcată cu gândul că fiicai plecase spre veşnicie prea devreme.

VIOARA NICA-ICA(30.07.1954 – 25.02.2006)

din Petrovasâla

Nemângâiaţi cu mult dor şi jale: mama Lenu ţa, sora Maria cu ginerele Ionel, nepoata Daniela cu soţul Marinică, nepotul Daniel cu soţia Marina,

nepoţeii Cristian, Daniel, Emanuel şi Mario şi prietenii din N.Y.

IN MEMORIAM

Când îţi pierzi un copil pentru părinţi se sfârşeşte o lume şi în loc să ai un fecior la casă mergi la o biată cruce la cimitir.

Cu dor mare şi acelaşi dor nestins după celui mai drag nouă:

IONEL TOMA(12.03.1978 – 3.04.1994)

din Petrovasâla

Sau scurs 16 ani iar noi te plângem mereu: tatăl Nicu, mama Anuţa, sora Mariana cu familia din Petrovasâla, Daniela cu familia din Suedia,

mătuşa Mărioara cu familia din Vlaicovaţ.

DOR DE PĂRINŢIIubiţi şi dragi părinţi,Scriu plângând cu lacrimi fierbinţi,Că nu mai am aşa ca voi,Să mă ajute la nevoi,Iar când aud acordeonul,Să ştii tati că mă apucă dorul.Plâng şi îmi imaginez cum tu i fi,Şi mă uit la a ’tale fotografii.Îmi amintesc cum teau căutatZiariştii de la Radio Novi SadŞi de Petru Vilimir au întrebatPână când ei teau aflat.Erai vestit şi foarte talentat,

Cai înfiinţat şi orchestra în sat,Ai fost un muzicean cunoscut,La toată lumea lea plăcut.Faima ţi sa dus peste hotare,Şi teau ştiut de la mic la mare.Ai ştiut la fiecare cum să le cânţi,Săşi petreacă bine la nunţi.Câte întâmplări şi glume leai povestit,De au râs şi sau înveselit,Noaptea nimeni na mai dormit,Pe vremuri nunţile ţineau lung la sat,Acuma ca la America toţi sau modernizat.No să mai aibe aşa ca tine,Cum leai cântat tu doine bătrâne,Dar aşa a trebuit să fie.

Plâng şi mă gândesc la voi,Părinţii mei dragi amândoi.Dumnezeu va luat dintre noi,Aţi plecat în lumea umbrelor,Iar noi am rămas cu al vostru dorDoamne Dumnezeule de ce aşa ai dat,Să rămânem cu aşa greu oftat,Suspin şi de abia mă opresc,Când la amândoi părinţi mă gândesc.Pe noi cei vii Dumnezeu să ne păzeascăIar pe voi Dumnezeu să vă odihnească.

Viorica Avramescu Mezadin Philadelphia, S.U.A.

Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria ... · revista FAMILIA a petrovicenilor...

Documents

Transcript of Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria ... · revista FAMILIA a petrovicenilor...