1Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

În ultima duminicã din octombrie, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a prezidat în Bazilica Sfântul Petru Sfânta Liturghie deîncheiere a Sinodului Episcopilor, care a avut ca temã, aºa cum ºtim, “Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii”.

La predicã, dupã ce a fãcut o scurtã meditaþie despre lecturile biblice citite la Liturghie, Papa s-a referit de mai multe ori laSinodul abia încheiat, exprimându-ºi dorinþa ca propunerile concluzive “sã fie duse în fiecare comunitate”, ca “sã se înþeleagãnevoia de a se traduce cuvântul care a fost auzit în gesturi de iubire, deoarece doar în acest fel proclamarea Evanghelieidevine credibilã în ciuda slãbiciunilor umane”.

Este de maximã importanþã sã asculþi Cuvântul ºi sã-l întrupezi în existenþa personalã ºi comunitarã. “În aceastã celebrareeuharisticã simþim în mod deosebit legãtura care existã între ascultarea plinã de iubire a Cuvântului lui Dumnezeu ºi slujireadezinteresatã a fraþilor noºtri (...) Noi toþi, care am luat parte la lucrãrile sinodale, purtãm în noi reînnoita conºtiinþã cã în acestînceput de nou mileniu, datoria prioritarã a Bisericii este înainte de toate sã se hrãneascã cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentrua face rodnicã noua evanghelizare”. Insistând de mai multe ori pe importanþa legãturilor dintre ascultarea Cuvântului ºievanghelizare, ca punct fundamental al mãrturiei creºtinilor, Sfântul Pãrinte observa: “Mulþi oameni cautã, uneori poate fãrãa-ºi da seama de acest lucru, sã-l întâlneascã pe Cristos ºi Evanghelia Sa; mulþi au nevoie sã gãseascã în El sensul vieþii lor”.Mãrturia clarã ºi comunã a unei vieþi în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu este un criteriu indispensabil pentru verificareamisiunii Bisericii.

La aceeaºi predicã, Sfântul Pãrinte a amintit de cele învãþate de Conciliul II Vatican, ºi anume de Constituþia Dei Verbum:“creºtinii trebuie sã aibã acces larg la Sfânta Scripturã” (n. 22); cãci, aºa cum afirmã acelaºi document conciliar, Biserica avenerat întotdeauna dumnezeieºtile Scripturi, dupã cum a venerat ºi însuºi Trupul Domnului, primind neîncetat - mai ales înLiturgia sacrã - Pâinea vieþii, atât la masa cuvântului lui Dumnezeu, cât ºi la aceea a Trupului lui Cristos. Sfintele Scripturi, unitecu Sfânta Tradiþie, sunt regula supremã a credinþei Bisericii. Întreaga propovãduire a Bisericii trebuie sã fie aºadar hrãnitã ºicãlãuzitã de Sfânta Scripturã; în Cuvântul lui Dumnezeu se aflã atâta putere ºi tãrie, încât el constituie sprijin ºi forþã pentruBisericã, iar pentru fiii Bisericii, tãrie a credinþei, hranã a sufletului, izvor curat ºi nesecat al vieþii spirituale.

Suveranul Pontif a mai menþionat unele dintre problemele analizate în cadrul Sinodului, cum ar fi aceea a nevoii ca Magisteriulsã interpreteze corect Scriptura ºi nevoia formãrii biblice a preoþilor. “Având în vedere faptul cã uneori o întâlnire cu Scripturariscã sã nu fie un eveniment eclezial, ci mai degrabã expusã subiectivismului ºi arbitrarietãþii, este indispensabilã o robustã ºicredibilã promovare pastoralã a cunoaºterii Sfintei Scripturi pentru a vesti, celebra ºi trãi Cuvântul în comunitatea creºtinã”, aafirmat Papa.

În finalul predicii, Sfântul Pãrinte spunea: “Multe alte gânduri ar mai fi de adãugat, dar mã limitez la a sublinia în sfârºit cãlocul privilegiat în care rãsunã Cuvântul lui Dumnezeu, care edificã Biserica, aºa cum s-a spus de multe ori în timpul Sinodului,este fãrã îndoialã liturgia. În ea se aratã cã Biblia este o carte a unui popor ºi pentru un popor; o moºtenire, un testamentîncredinþat cititorilor, ca sã actualizeze în viaþa lor istoria mântuirii mãrturisitã în scris. Este, de aceea, un raport vital de apartenenþãreciprocã între popor ºi Carte: Biblia rãmâne o Carte vie împreunã cu poporul, subiectul ei, care o citeºte; poporul nu subzistãfãrã Carte, deoarece în ea aflã raþiunea sa de a fi, vocaþia sa, identitatea sa. Aceastã apartenenþã reciprocã dintre popor ºiSfânta Scripturã este celebratã în fiecare adunare liturgicã; prin Duhului Sfânt, aceasta îl ascultã pe Cristos, deoarece El estecel care vorbeºte atunci când în Bisericã este cititã Scriptura ºi este primitã alianþa pe care Dumnezeu o reînnoieºte cu poporulsãu. Scriptura ºi liturgia converg, aºadar, spre scopul unic de a conduce poporul spre dialogul cu Domnul ºi spre ascultareafaþã de voinþa Domnului. Cuvântul ieºit din gura lui Dumnezeu ºi mãrturisit în Scripturã se întoarce la El în formã de rãspuns înrugãciune, de rãspuns trãit, de rãspuns care izvorãºte din iubire (cf. Is 55,10-11).

În cuvântarea care a precedat rugãciunea “Îngerul Domnului”, Sfântul Pãrinte a reluat unele din temele de mai sus ºi aatras atenþia comunitãþii internaþionale, a liderilor religioºi ºi a oamenilor de bunãvoinþã asupra tragediei care se consumã înunele þãri, unde creºtinii sunt victime ale intoleranþei ºi ale violenþei brutale.

Îmi vin acum în minte numele celor doi iezuiþi, pãrintele Otto ºi pãrintele Victor, uciºi la Moscova acum zece zile. Oarepentru cã rãspândeau Cuvântul lui Dumnezeu au fost uciºi?

La încheierea Sinodului EpiscopilorLa încheierea Sinodului EpiscopilorLa încheierea Sinodului EpiscopilorLa încheierea Sinodului EpiscopilorLa încheierea Sinodului Episcopilor,,,,,Roma, 26 octombrie 2008Roma, 26 octombrie 2008Roma, 26 octombrie 2008Roma, 26 octombrie 2008Roma, 26 octombrie 2008

2

Din alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului Pãrintela rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea AngelusAngelusAngelusAngelusAngelus

Din alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileDin alocuþiunileSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului PãrinteSfântului Pãrintela rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea la rugãciunea AngelusAngelusAngelusAngelusAngelus

Magisteriu

Adaptare dupã www Adaptare dupã www Adaptare dupã www Adaptare dupã www Adaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org.oecumene.radiovaticana.org

Dragi fraþi ºi surori(...), ca în fiecare duminicã, sã ne îndreptãmprivirea spre Maria prin recitarea antifonului Angelus, ºi sã-iîncredinþãm ei marile intenþii ale Bisericii ºi ale umanitãþii. În modspecial, sã ne rugãm pentru Adunarea Sinodului Episcopilor, carese desfãºoarã la Roma, pentru ca sã poatã aduce roade deautenticã reînnoire în fiecare comunitate creºtinã.

O altã intenþie specialã de rugãciune ne este oferitã de datade azi a Zilei Misionare Mondiale care, în acest An Paulin,propune meditaþiei noastre o expresie renumitã a Apostoluluineamurilor: „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia” (1Cor 9,16). Înaceastã lunã de octombrie, lunã misionarã ºi a Rozariului, câþicredincioºi ºi câte comunitãþi oferã Sfântul Rozariu pentrumisionari ºi pentru evanghelizare! De aceea sunt bucuros cãmã aflu chiar astãzi, în aceastã datã, aici la Pompei, în cel maiimportant Sanctuar dedicat Preasfintei Fecioare a SfântuluiRozariu. Aceasta îmi dã, de fapt, posibilitatea sã subliniez, cumai mare forþã, cã prima strãdanie misionarã a fiecãruia dintrenoi este tocmai rugãciunea. Înainte de toate, rugându-ne, sepregãteºte calea Evangheliei; rugându-ne, se deschid inimilespre misterul lui Dumnezeu ºi se dispun sufletele sã primeascãCuvântul sãu de mântuire.

Gândindu-mã la beatificarea soþilor Martin, care se întâmplãchiar azi la Lisieux, îmi place sã reamintesc o altã intenþie careîmi stã atât de mult la inimã: familia, al cãrei rol este fundamentalîn educaþia copiilor într-un spirit universal, deschis ºi responsabilfaþã de lume ºi problemele ei, precum ºi în formarea vocaþiilorla viaþa misionarã. Aºadar, sã invocãm ocrotirea maternã aMaicii Domnului de la Pompei, pentru toate familiile din lume,gândindu-ne deja la cea de-a VI-a Întâlnire a Familiilor, careeste programatã sã se desfãºoare la Ciudad de Mexico, înianuarie 2009.

TTTTTrei intenþii încredinþate de Paparei intenþii încredinþate de Paparei intenþii încredinþate de Paparei intenþii încredinþate de Paparei intenþii încredinþate de PapaFecioarei de la Pompei (19 octombrie)Fecioarei de la Pompei (19 octombrie)Fecioarei de la Pompei (19 octombrie)Fecioarei de la Pompei (19 octombrie)Fecioarei de la Pompei (19 octombrie)

Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor ne-a fãcut sã contemplãm„cetatea Cerului, Ierusalimul ceresc care este mama noastrã”.Astãzi, cu sufletul îndreptat încã spre aceste realitãþi ultime, îiamintim pe toþi credincioºii rãposaþi, care „au plecat înainteanoastrã cu semnul credinþei ºi dorm somnul pãcii”.

Aºa cum observa Sfântul Augustin, toþi vrem viaþa fericitã,fericirea. Nu ºtim bine ce este ºi cum este, dar ne simþim atraºispre ea. Este aceasta o speranþã universalã, comunã oamenilordin toate timpurile ºi din toate locurile. Expresia viaþa veºnicã arvrea sã dea un nume acestei aºteptãri de nesuprimat: nu osuccesiune fãrã sfârºit, dar scufundarea în oceanul infinitei iubiri,în care timpul, înainte ºi dupã, nu mai existã. O plinãtate deviaþã ºi de bucurie: aceasta este ceea ce sperãm ºi aºteptãmdin faptul de a fi cu Cristos (cf id.12).

(...) Sã reînnoim astãzi speranþa în viaþa veºnicã întemeiatãrealmente pe moartea ºi învierea lui Cristos. „Am înviat ºi acumsunt cu tine”, ne spune Domnul, ºi mâna mea te susþine. Oriundeai putea sã cazi, vei cãdea în mâinile mele ºi voi fi prezent chiarla uºa morþii. Unde nimeni nu te mai poate însoþi ºi unde tu nupoþi purta nimic, acolo eu te aºtept pentru a transforma pentrutine întunericul în luminã. Speranþa creºtinã nu este însã niciodatãdoar individualã, este mereu ºi speranþã pentru alþii. Existenþelenoastre sunt profund legate unele de altele, iar binele ºi rãul pecare fiecare îl face îi atinge întotdeauna ºi pe ceilalþi. Astfel,rugãciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta un alt sufletcare stã ºi se purificã dupã moarte. Iatã de ce astãzi Biserica neinvitã sã ne rugãm pentru rãposaþii noºtri dragi ºi sã ne oprimla mormintele lor.

Maria, steaua speranþei, sã întãreascã ºi sã facã mai autenticãcredinþa noastrã în viaþa veºnicã ºi sã susþinã rugãciunea noastrãde mijlocire pentru fraþii rãposaþi.

Sã reînnoim speranþa în viaþa veºnicãSã reînnoim speranþa în viaþa veºnicãSã reînnoim speranþa în viaþa veºnicãSã reînnoim speranþa în viaþa veºnicãSã reînnoim speranþa în viaþa veºnicãîntemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristosîntemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristosîntemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristosîntemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristosîntemeiatã pe moartea ºi învierea lui Cristos

(2 noiembrie(2 noiembrie(2 noiembrie(2 noiembrie(2 noiembrie)

3

Odatã încheiate persecuþii le ºipromulgate edictele de toleranþã faþã decreºtini, la începutul secolului al IV-lea,împãratul Constantin a ordonatefectuarea unor sãpãturi în locul undecreºtinii venerau memoria SfântuluiApostol Paul, decapitat în jurul anilor 65– 67, sub domnia împãratului Nero. ªi peaceastã cella memoriae, un mormântsituat în via Ostiense, la aproximativ 2kilometri înafara Zidurilor Aureliene carestrãjuiesc Roma, împãratul Constantin aînãlþat o bazilicã, consacratã de papaSilvestru, în anul 324.

Bazilica „Sfântul Paul din afaraZidurilor” a cunoscut lucrãri de extindereîn perioada 384 ºi 395, sub împãraþiiTeodosiu, Valentin al II-lea ºi Arcadiu ºi aucontinuat în cursul secolelor, urmând unproiect amplu, cu cinci nave, cudeschidere spre un portic compus din 150de coloane din marmurã albã. Bazilica afost obiect al intervenþiilor de consolidare,renovare ºi înfrumuseþare artisticã dinpartea tuturor papilor care s-au succedatla sediul lui Petru. Incendiul din 15 iulie 1823a distrus bazilica, ce a fost mai apoireconstruitã la fel cu originalul, refolosindu-se elemente salvate de furia flãcãrilor.

Mormântu l lu i PaulMormântu l lu i PaulMormântu l lu i PaulMormântu l lu i PaulMormântu l lu i Pauld in Tdin Tdin Tdin Tdin Tars , scos la luminãars , scos la luminãars , scos la luminãars , scos la luminãars , scos la luminã

„Sfântul Paul din afara Zidurilor” esteuna din cele patru bazilici majore dinRoma, numite ºi bazilici „papale”.Mormântul lui Paul din Tars, deasupra

Pelerin la Vatican

„Sfântul Paul din afara Zidurilor”,„Sfântul Paul din afara Zidurilor”,„Sfântul Paul din afara Zidurilor”,„Sfântul Paul din afara Zidurilor”,„Sfântul Paul din afara Zidurilor”,o bazilicão bazilicão bazilicão bazilicão bazilicã

pentru adãpostirea unui mormântpentru adãpostirea unui mormântpentru adãpostirea unui mormântpentru adãpostirea unui mormântpentru adãpostirea unui mormânt

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

cãruia a fost con-struitã bazilica, afost recent purtat laluminã, în urmasãpãturilor efec-tuate sub altarulmajor. Pânã înprezent, mormân-tul Sfântului Paul nuputea fi vãzutdeoarece, în de-cursul construcþieibazilicii ºi al pre-facerilor arhitec-tonice la care a fost supus edificiul, s-aajuns la o structurã sepulcralã protectivãcare nu permitea vederea nici mãcar aunei pãrþi a sarcofagului.

În mai 2005, Benedict al XVI-lea ainstituit, prin documentul Motu Proprio,figura canonicã a arhiparohului pentrubazilica Sfântul Paul, stabilindu-i atribuþiiadministrative ºi de gestiune, distincte decele ale abatelui benedictin sub a cãruitutelã, prin tradiþie, bazilica se aflase pânãatunci. Astfel, cardinalul Andrea CorderoLanza di Montezemolo, care este ºiarhitect de formaþie, a devenit arhiparohulbazilicii „San Paolo fuori le Mura”încredinþându-i-se lucrãrile de restaurareºi de modernizare a edificiului.

În contextul acestor lucrãri, s-a impusînlãturarea unei pãrþi dintr-un altar dedicatSfântului Timotei (sec. IV), ºi deschiderea,în cadrul structurii sepulcrale, a uneiferestre de 70 cm ce permite vederea uneipãrþi a sarcofagului Sfântului Paul.

P a u l , A p o s t o l º i M a r t i rP a u l , A p o s t o l º i M a r t i rP a u l , A p o s t o l º i M a r t i rP a u l , A p o s t o l º i M a r t i rP a u l , A p o s t o l º i M a r t i r

Sarcofagul, din marmurã neºlefuitã,este înalt de circa 1,20 m ºi lung de 2,55 m,sprijinindu-se pe un paviment format dinfragmente de piatrã. Sarcofagul se aflã laadâncimea de 1,30 m sub actualulpaviment al bazilicii. În partea superioarãa sarcofagului, la circa 40-45 cm, se aflã

o lespede de marmurã, pe care stã scris:„Paul Apostol Martir”, o copie a acesteiafiind pãstratã în sacristia bazilicii.

P e l e r i n iP e l e r i n iP e l e r i n iP e l e r i n iP e l e r i n il a m o r m â n t u l S f â n t u l u i P a u ll a m o r m â n t u l S f â n t u l u i P a u ll a m o r m â n t u l S f â n t u l u i P a u ll a m o r m â n t u l S f â n t u l u i P a u ll a m o r m â n t u l S f â n t u l u i P a u l

Anul Paulin a fost deschis pe 28 iunie2008, în bazilica romanã „Sfântul Paul dinafara Zidurilor”, din Via Ostiense, înprezenþa Patriarhului ecumenic deConstantinopol, Bartolomeu I, ºi a câtorvadelegaþi ecumenici. În timpul recitãriiprimelor vespere ale solemnitãþii SfinþilorApostoli Petru ºi Paul, Papa a spus:„Suntem adunaþi la mormântul SfântuluiPaul, care s-a nãscut, în urmã cu douãmii de ani, la Tars în Cilicia, în Turcia deastãzi. Cine era acest Paul? (…) Învãþãtoral pãgânilor, apostol ºi crainic al lui IsusCristos, aºa se caracterizeazã el pe sineînsuºi într-o privire retrospectivã asupraparcursului vieþii sale. Dar, cu aceasta,privirea nu merge numai spre trecut.„Învãþãtor al pãgânilor”: acest cuvânt sedeschide spre viitor, spre toate popoareleºi toate generaþiile. Paul nu este pentru noio figurã din trecut, pe care o amintim cuveneraþie. El este ºi învãþãtorul nostru,apostolul ºi crainicul lui Isus Cristos ºipentru noi (…).”

4 Actualitate

Itinerar catehetic cu familiile în parohieItinerar catehetic cu familiile în parohieItinerar catehetic cu familiile în parohieItinerar catehetic cu familiile în parohieItinerar catehetic cu familiile în parohiePe 11 octombrie s-a deschis anul pastoral dedicat Sfântului

Paul, care are ca motto cuvintele Apostolului Neamurilor „Nu mai„Nu mai„Nu mai„Nu mai„Nu maitrãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Cu aceastãocazie, în prezenþa PS Cornel Damian, s-a lansat broºura: Anulpaulin: Itinerar catehetic cu familiile în parohie. Realizatã de ungrup de familii, broºura propune spre meditare patru texte dinNoul Testament. Primul este luat din Faptele Apostolilor, cap. 18,ºi-i are ca protagoniºti pe Sfântul Paul ºi pe soþii Acvila ºi Priscila.Urmãtoarele trei texte sunt luate din scrierile pauline. Codicelefamiliei din Efeseni 5, 21-32 trateazã despre legãtura dintre bãrbatºi femeie în lumina legãturii dintre Cristos ºi Biserica sa. Textul din1 Corinteni 7,1-6 atinge aspecte importante ºi delicate ale vieþii decãsãtorie ºi familie, cum ar fi semnificaþia unirii conjugale ºi scopulacesteia. Cu Imnul dragostei (1 Cor 1,1-13), se descoperã atât mareapasiune a Sfântului Paul pentru vestirea Evangheliei, cât ºi ceeace nu este, de fapt, iubirea.

De ce o broºurã?De ce o broºurã?De ce o broºurã?De ce o broºurã?De ce o broºurã?Cum aratã PS Cornel în introducere, pentru a oferi un ajutor

spiritual fiecãrui credincios ºi soþilor creºtini, în trãirea zilnicã acredinþei. De asemenea, broºura are un rol didactic ºi pedagogic.Conþinutul sãu poate fi un punct de plecare pentru realizarea, înfiecare parohie, a unor cateheze prin care sã se cunoascãînvãþãtura Sfântului Paul ºi, deci, a Bisericii, cu privire la cãsãtorieºi la familie. De fapt, e vorba de un material la îndemâna pãrinþilorparohi, a vicarilor ºi a credincioºilor, pentru ca aceºtia sã poatãcolabora. În mai multe rânduri, ÎPS Ioan Robu le-a recomandatpreoþilor sã se înconjoare de grupuri de soþi, de familii, pentru a lefi colaboratori în munca pastoralã. Iniþiativa a prins contur de cevatimp, în câteva locuri, iar roadele se vãd deja.

În chiar prima cathezã din acest material desco-perim mareaprietenie dintre Sfântul Paul ºi soþii Acvila ºi Priscila. Oare sã nu fieaceasta o profeþie a modului de a fi al Bisericii?

Care este scopul itinerariului?Care este scopul itinerariului?Care este scopul itinerariului?Care este scopul itinerariului?Care este scopul itinerariului?Evanghelizarea cu ºi prin familie. Termenul evanghe-lizare

revine cu o deosebitã frecvenþã în scrierile recente ale MagisteruluiBisericii. În Evangelium nuntiandi (1975), Papa Paul al VI-lea afirmã:„evanghelizarea este harul ºi vocaþia proprie a Bisericii, identitateasa profundã. Biserica existã ca sã vesteascã Evanghelia” (nr.14).În Novo millennio ineunte (2000), Papa Ioan Paul al II-lea vorbeºtede noua evanghelizare, amintind pasiunea Sfântului Paul pentrua vesti „Vai mie dacã nu vestesc Evanghelia!” (1Cor 9,16). Apoicontinuã: „Aceastã pasiune nu va înceta sã trezeascã în Bisericãun nou spirit misionar, care nu va fi rezervat unui grup de“specialiºti”, dar va trebui sã angajeze responsabilitatea tuturormembrilor poporului lui Dumnezeu. Cel care l-a întâlnit, cuadevãrat, pe Cristos nu poate sã-l pãstreze pentru sine, trebuiesã-l vesteascã. Este necesar un nou elan apostolic, care sã fietrãit ca un angajament cotidian de cãtre comunitãþile ºi grupurilecreºtine.” (nr. 40).

Un nou spirit misionarUn nou spirit misionarUn nou spirit misionarUn nou spirit misionarUn nou spirit misionarA fi misionar nu înseamnã doar a merge, în altã þarã sau pe

un alt continent, pentru a vesti Evanghelia. Misionar nu înseamnãneapãrat sã fii specialist sau expert în teologie. Misionar înseamnãsã fii trimis, sã dai ceea ce ai primit la botez, credinþa. Un loc demisiune este casa, propria familie, locul de muncã. Cum prinfamilie trece frontiera dintre lume ºi Bisericã, ajutorul acordat soþilorºi familiilor, devine un ajutor acordat lumii ºi Bisericii.

De la o parohie la alta. De la o parohie la alta. De la o parohie la alta. De la o parohie la alta. De la o parohie la alta. De la o familie la alta. De la o familie la alta. De la o familie la alta. De la o familie la alta. De la o familie la alta.

Iniþiativa din acest an, în continuitate cu ceea ces-a desfãºurat în ultimii ani pastorali, are menirea dea încuraja soþii creºtini ºi familiile în trãirea credinþei.Încurajarea este, de fapt, reciprocã, de la familie lafamilie, de la parohie la parohie. Remediul laanonimatul ºi izolarea în trãirea credinþei estecomunicarea. Din viaþa Sfântului Paul ºtim cã acestaa fãcut numeroase cãlãtorii misionare pentru a vestiEvanghelia. Familiile animatoare, care vor întâlnipãrinþii parohi, care vor pregãti „cu de-amãnuntul”catehezele, care se vor alãtura familiilor dintr-o parohiesau alta pentru a þine catehezele, doresc – prin acestitinerar – sã pãºeascã pe urmele aposto-lului. Desigur,parcurgând kilometri mult mai puþini, dar mânaþi fiindde aceeaºi pasiune pentru Cristos cel Înviat.

Prezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoral2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii

Prezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoralPrezentarea anului pastoral2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii2008-2009 pentru familii

5Actualitate

O puternicã mãrturie desprefrumuseþea vieþii ne dau Jean Vanier ºiHélène-Marie Mathiew. Cei doi, primulmarinar ºi doctor în filosofie, a doua,psiholog, calificat în îngrijirea persoanelorcu handicap mintal, sunt deschizãtori decãi în lupta pentru preþuirea vieþii umane,indiferent de calitatea sa.

Totul a început, cu aproape 40 de aniîn urmã, mai precis în 1971, când o familie,pãrinþii ºi cei doi copii cu nevoi speciale,veniþi în pelerinaj la Lourdes sã caute undram de mângâiere, nu erau primiþi denimeni spre gãzduire. O mare loviturãpentru sãrmanii pãrinþi care, într-un limbajmai lumesc, erau bãtuþi de soartã, dar, ºimai dureros, erau refuzaþi de semeni,fãcând ca lumea, o vale de lacrimi(expresie a sfântului Bernard), sã parã ºimai ostilã. Dar cum Domnul scrie dreptpe rânduri strâmbe, Lourdes, locul unde

Mãrtur ieMãrtur ieMãrtur ieMãrtur ieMãrtur ie„Dupã doi bãieþi, în anul 1975, familia noastrã s-a mãrit cu o

fetiþã. Dumnezeu a vrut, însã, ca ea sã fie altfel, s-a nãscut cusindromul Down. Ea, într-adevãr, ne-a schimbat radical viaþa.

Providenþa a fãcut ca în anul 2001, ca urmare a unui pelerinajla Lourdes, sã aflãm de existenþa comunitãþii Credinþã ºi Luminã,în Bucureºti. Am luat parte, împreunã cu fata noastrã, la una dinîntâlniri, la care erau prezente mai multe persoane cu nevoispeciale ºi pãrinþii acestora. Din start, ne-a surprins primirea. Parcãne-ar fi cunoscut de-o viaþã.

Apoi, în 2002, se înfiinþa comunitatea din Popeºti-Leordeni, avândîn evidenþã 21 de persoane cu nevoi speciale. De atunci, ne întâlnim,o datã pe lunã, pãrinþi, persoane cu retard mintal, prieteni, pentru apetrece câteva ore în rugãciune, cânt ºi alte activitãþi.

Credinþã ºi Luminã a adus în viaþa noastrã de familie încercatão mare noutate. Ne-a îndepãrtat singurãtatea ºi ne-a introdus Pagini realizate de PrPagini realizate de PrPagini realizate de PrPagini realizate de PrPagini realizate de Pr. F. F. F. F. FABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞ

Sfânta Fecioarã i-a apãrut Bernadetei,avea sã devinã locul unde se nãºteacomunitatea Credinþã ºi Luminã, (Foi etLumière). O comunitate în care se cultivãextraordinara revelaþie cã viaþa este un dardivin de mare preþ, chiar sub aparenþaslãbiciunii, cã suferinþa e mântuitoare, cãbucuria e triumfãtoare.

În 2008, Jean (cã aºa îi place sã i sespunã) a împlinit 80 de ani, iar Marie-Hélène 78. În trupul lor se vãd semnele

bãtrâneþii. Însã corabia, simbolulcomunitãþii Credinþã ºi Luminã, continuãsã clãtoreascã pe valurile vieþii. De laprima comunitate, care lua fiinþã acum 40de ani, astãzi s-a ajuns la 1500 de filialerãspândite în lumea întreagã.

Ca urmare a întâlnirii de la Lourdes,din octombrie 2008, timona corabiei a fostlãsatã de Jean ºi preluatã de alþi mateloþi,unii care au copii cu handicap, alþii doarca amici ai acestor pãrinþi ºi copii încercaþi.

într-o lume neºtiutã pânã atunci. Aici am simþit bucuria gratuitãþii,în persoane (amici ) care stau alãturi de noi ºi de copiii noºtri. ÎnCredinþã ºi Luminã e mereu sãrbãtoare. Comunicarea e aproapespontanã, de la sine, fãra mare efort. Aºa am cunoscut multefamilii cu aceleaºi probleme ca ºi noi ºi cu care am legat, în timp,prietenii sincere, adevãrate.

De când ne întâlnim la Credinþã ºi Luminã, ni s-a uºurat povara.De ce? Pentru cã am descoperit o mare familie în care necazuriledevin bucurii, unde simþi, pur ºi simplu, cã suferinþa e mântuitoare.Pentru cã am mai descoperit cã persoanele cu dizabilitãþi au multeîn comun cu noi, cei normali, mai ales aceleaºi sentimente. Labucurie, râd, la tristeþe ºi durere, plâng; îºi manifestã nemulþumirile.Iar toate acestea fac parte din normalitate!!!” (Ioan ºi Marica)

Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière:Foi et lumière: un dar frumos un dar frumos un dar frumos un dar frumos un dar frumosviaþa eviaþa eviaþa eviaþa eviaþa eviaþa eviaþa eviaþa eviaþa eviaþa e

6 Din viaþa Arhidiecezei

Exerciþii spiritualepentru 35 de preoþiExerciþii spiritualepentru 35 de preoþiExerciþii spiritualepentru 35 de preoþiExerciþii spiritualepentru 35 de preoþiExerciþii spiritualepentru 35 de preoþi

În dimineaþa de vineri, 17 octombrie, o datã cu sfânta Liturghie,s-a încheiat, la mãnãstirea pãrinþilor carmelitanilor desculþi, ceade-a treia serie de exerciþii spirituale, din acest an, pentru preoþiidin Arhidieceza de Bucureºti.

În acest grup au participat 35 de preoþi din Arhidiecezã,precum ºi Excelenþa sa, Arhiepiscopul Ioan Robu. Cele trei meditaþiizilnice, având în centru personaje biblice din Vechiul Testament,au fost prezentate de pãrintele Cristinel Fodor, profesor de teologiespiritualã la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaºi.

Sfânta Liturghie, Adoraþia, recitarea Orelor comune,împãrtãºirea din fiecare searã au fost momente benefice decomuniune între toþi cei prezenþi.

Pe aceastã cale, preoþii din Arhidieceza de Bucureºtimulþumesc preoþilor predicatori, pr. Marius Taloº, S.J., pr. TarcisioFavaro, O.C.A.R.M.D ºi pr. Cristinel Fodor.

Duminicã, 12 octombrie, a avut loc deschidereanoului An Scout la parohia „Adormirea Maicii Domnului”din Bucureºti, la care au participat 44 de membri, plinide entuziasm ºi de voie-bunã. Programul a început cuSfânta Liturghie, dupã care a urmat adunarea în„marele careu”. Toþi, de la cel mai mic, de 6 ani ºijumãtate, pânã la cel mai mare, s-au grãbit sã ajungãla timp. Tinerii scout s-au dedicat, apoi, diferiteloractivitãþi: lupiºorii ºi seniorii au confecþionat costumepopulare, iar temerarii, împreunã cu exploratorii, aupregãtit un salam de biscuiþi. Au continuat jocuri,concursuri, cântece ºi dansuri, iar la sfârºit, toþi ausavurat minunatul salam de biscuiþi.

Deschiderea noului An ScoutDeschiderea noului An ScoutDeschiderea noului An ScoutDeschiderea noului An ScoutDeschiderea noului An Scoutîn parohiaîn parohiaîn parohiaîn parohiaîn parohia

“Adormirea Maicii Domnului”“Adormirea Maicii Domnului”“Adormirea Maicii Domnului”“Adormirea Maicii Domnului”“Adormirea Maicii Domnului”

Conferinþã despre terapia post-avortConferinþã despre terapia post-avortConferinþã despre terapia post-avortConferinþã despre terapia post-avortConferinþã despre terapia post-avort

„Plaga avortului priveºte atât dimensiunea spiritualã cât ºi pe cea umanã a persoanei ºi trebuie sã fie abordatãpe ambele fronturi pentru a se putea ajunge la vindecare”, a afirmat Victoria Thorn în cadrul conferinþei dedicatãterapiei post-avort, ce a avut loc joi, 23 octombrie, în aula mare a InstitutuluiTeologic „Sf. Tereza” din Bucureºti.

Victoria Thorn este fondatoarea Proiectului Rahela, o iniþiativã a BisericiiCatolice din Statele Unite, care ajutã femeile sã-ºi vindece trauma sufleteascãprovocatã de avort. Thorn este ºi directorul executiv al Biroului Naþional dereconciliere ºi vindecare post-avort, care coordoneazã activitatea ProiectuluiRahela în peste 170 de dieceze din Statele Unite.

De câþiva ani, Victoria Thorn cãlãtoreºte prin lume pentru a le prezentaºi altora Proiectul Rahela. Conform ultimelor date furnizate de Organizaþiamondialã a sãnãtãþii, în lume au loc, în medie, 40 milioane de avorturi pean. „Trauma cauzatã de avort împiedicã milioane de persoane sã-ºi trãiascãdin plin credinþa”, a afirmat Victoria Thorn în cadrul conferinþei de la Bucureºti.

O femeie care a fãcut avort, a explicat ea, „crede cã a comis un pãcat deneiertat, iar acest lucru constituie nucleul central al rãnii sale spirituale. Este o mamã care ºtie cã este responsabilã demoartea propriului copil; un copil pe care nu l-a nãscut, pe care nu l-a vãzut ºi nu l-a îmbrãþiºat niciodatã”. Multe dintrefemeile care cautã ajutor prin Proiectul Rahela au fãcut avort cu 20 sau 30 de ani în urmã. Acest lucru denotã faptul cã „ofemeie nu uitã niciodatã, ºi cã vindecarea este un proces îndelungat”.

Coferinþa de la Bucureºti, a doamnei Victoria Thorn, dedicatã „terapiei post-avort”, a fost organizatã de CentrulDiecezan de Pastoraþie a Familiilor, condus de pr. Fabian Mãriuþ, în colaborare cu Asociaþia „Provita Media” dinBucureºti.

7Din viaþa Arhidiecezei

Comunitatea din BComunitatea din BComunitatea din BComunitatea din BComunitatea din Bãneasaãneasaãneasaãneasaãneasaa petrecuta petrecuta petrecuta petrecuta petrecutun un un un un „„„„„week-end împreunãweek-end împreunãweek-end împreunãweek-end împreunãweek-end împreunã”””””

În luna octombrie, pãrintele Mihai Mãrtinaº,paroh al comunitãþii catolice „Sfinþii Petru ºi Paul”din cartierul Bãneasa (Bucureºti), a organizat unweek-end împreunã, la care au participat circa50 de credincioºi din parohie: copii, tineri, familii, pensionari. Timpde douã zile, credincioºii din Bãneasa, gãzduiþi de cãlugãriicarmelitani de la Snagov, au reflectat pe marginea primei scrisori aSfântului Paul cãtre corinteni (cap. 12) asupra „carismelor în Bisericalui Cristos”.

„Am (re)descoperit cã toþi, chiar dacã suntem diferiþi, chiar dacã avem activitãþi ºi vârstediferite, ne armonizãm ºi formãm Biserica lui Cristos; am (re)descoperit cã suntempietre vii ale Bisericii ºi cã fiecare dintre noi îºi aduce contribuþia, oricât de neînsemnatãar pãrea, la formarea marii familii a lui Dumnezeu. Am descoperit cã fiecare dintrenoi, pe parcursul vieþii, merge pe un drum al Damascului unde, la un moment dat,Dumnezeu se aratã”, a declarat, la sfârºitul acestei întâlniri, Claudia Iºtoc, una dintreparticipante. Momentele de reflecþie ºi de împãrtãºire – în timpul cãrora tinerii seocupau de cei mici - au fost îmbinate cu momente de rugãciune în comun ºi cu activitãþi de destindere. „Ne-am simþit bine împreunã ºisperãm cã aceastã minunatã experienþã se va repeta”, a mai spus Claudia Iºtoc.

C o n g r e s d e s p r e C o n g r e s d e s p r e C o n g r e s d e s p r e C o n g r e s d e s p r e C o n g r e s d e s p r e M i l o s t i v i r e a D i v i n ãM i l o s t i v i r e a D i v i n ãM i l o s t i v i r e a D i v i n ãM i l o s t i v i r e a D i v i n ãM i l o s t i v i r e a D i v i n ã

ELENA NEGOIÞÃELENA NEGOIÞÃELENA NEGOIÞÃELENA NEGOIÞÃELENA NEGOIÞÃ - - - - - Faustinum Faustinum Faustinum Faustinum Faustinum - România- România- România- România- România

În perioada 2-4 octombrie 2008, la Sanctuarul MilostiviriiDivine de la Cracovia – Lagiewniki, s-au reunit invitaþi ºiparticipanþi la cel de-al III-lea Congres Internaþional alapostolilor Milostivirii Divine. Congresul, organizat cu ocazia celeide-a 70-a aniversãri a naºterii pentru cer a Sfintei Faustina ºi înanul celei de-a 30-a aniversãri a alegerii cardinalului KarolWojtyla în Scaunul Sfântului Petru la Roma, a fost plasat subpatronajul Cardinalului Stanislas Dziwisz, Mitropolit de Cracoviaºi al Superioarei Generale a Congregaþiei Surorilor MaiciiDomnului a Milostivirii, Maica Gracjana Szewc.

La 6 martie 1996, Mitropolitul de Cracovia, Cardinalul Macharski a fondat Asociaþia ApostolilorMilostivirii Divine, numitã Faustinum, care reuneºte preoþi, persoane consacrate ºi laici ce doresc sãcontinue misiunea Sfintei Faustina, sub conducerea congregaþiei Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii.Sunt mai mult de 13 000 de membri ºi voluntari rãspândiþi în 68 de þãri.

În cele trei zile ale Congresului participanþii au fost „La ºcoala Milostivirii a Sfintei Faustina ºi a Servitoruluilui Dumnezeu, Ioan Paul II”. Congresul nu a avut doar scop formativ ci a fost ºi o mãrturie, o ocazie derugãciune în comun. Fiecare participant la Congres a putut sã facã experienþa unei întâlniri personale cuDomnul Milostiv.

Din delegaþia grupului Faustinum – România, condusã de Pr. Tadeusz Rostworowski, au fãcut parte: Sr. Veronica Boaºã, GheorgheBaltã, Alis Druicã, Barbara Moise Szalla ºi Elena Negoiþã. Cu mare bucurie ºi emoþie, joi 2 octombrie, Pr. Tadeusz le-a vorbit participanþilorla Congres despre recentele realizãri ale apostolatului milostivirii în România: tripla lansare a cãrþilor „Mic Jurnal” – Ed. ARCB, „SpiritualitateaSfintei Surori Faustina” – Ed. Maranatha ºi „Viaþa Sfintei Faustina” – Ed. Galaxia Gutenberg, cât ºi despre sfinþirea Icoanei Divinei Milostiviriºi a Icoanei Sfintei Faustina (în medalion), în Catedrala Sfântul Iosif, de cãtre Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti.Pr. Tadeusz a subliniat aspectul pluriconfesional al practicãrii Cultului Divinei Milostiviri în România, dând ca exemplu munca în echipaformatã din intelectuali romano-catolici, greco-catolici ºi ortodocºi pentru traducerea ºi editarea acestor cãrþi.

Congresul s-a încheiat, sâmbãtã, cu îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea, de a trãi ºi a propaga Evanghelia Milostivirii în aceastãlume care are nevoie, mai mult ca oricând, de milostivirea lui Dumnezeu.

8 Biserica în lume

Au fost beatificaþi pãrinþii sfinteiAu fost beatificaþi pãrinþii sfinteiAu fost beatificaþi pãrinþii sfinteiAu fost beatificaþi pãrinþii sfinteiAu fost beatificaþi pãrinþii sfinteiTTTTTereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isusereza a Pruncului Isus

Duminicã, 19 octombrie, în Bazilica din Lisieux, a avut loc beatificarealui Ludovic ºi a Zeliei Martin, pãrinþii Sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Sfântul Pãrinte, vorbind despre viaþa acestor soþi, i-a prezentat ca pe unmodel de sfinþenie cotidianã, un adevãrat exemplu de ”bisericã domesticã”,exemplu de iubire ºi de credinþã.

Ziua beatificãrii, Ziua Mondialã a Misiunilor, este semnificativã deoarecefiica noilor Fericiþi, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, a fost proclamatã, dePapa Pius al XI-lea, la 14 decembrie 1927, Patroana Misiunilor.

“Aceºti noi Fericiþi au însoþit ºi au împãrtãºit, cu rugãciunea lor ºi cumãrturia lor evanghelicã, drumul fiicei chematã de Domnul sã se consacrelui, fãrã rezerve, între zidurile Carmelului”, a explicat Papa.

“Cu viaþa lor exemplarã de cuplu, au anunþat Evanghelia lui Cristos. Autrãit cu ardoare credinþa ºi au transmis-o în familie ºi în jurul lor (...)Rugãciunea lor comunã sã fie izvor de bucurie ºi de speranþã pentru toþipãrinþii ºi pentru toate familiile”, a încheiat Sfântul Pãrinte.

Ludovic ºi Zelia Martin sunt al doilea cuplu ridicat la cinstea altarelor,dupã italienii Luigi ºi Maria Beltrame Quattrocchi (beatificaþi pe 21 octombrie2001, de Papa Ioan Paul al II-lea).

Asociaþia Ajutor pentru Bisericileîn suferinþã (ACS) a realizat un studiucu titlul “Persecutaþi sau uitaþi?” Unraport asupra creºtinilor care suferã,din cauza credinþei lor, în 2007/8.

Studiul ia în considerare stateprecum Algeria, Eritreea, Iran, Iraqºi Palestina, unde supravieþuireaBisericii pare sã fie în pericol, ºidemonstreazã cã, în ultimii doi ani,violenþa împotriva creºtinilor s-aintensificat în 17 din cele 30 de þãricare au fost sub observaþie.

Directorul ACS, din MareaBritanie, Neville Kyrke-Smith adenunþat gravitatea persecuþieianticreºtine: „Studiul aratã cã, în prezent, creºtinii reprezintã grupulcel mai persecutat în lume. Oamenii sunt conºtienþi de numãrulenorm de abuzuri ale drepturilor umane pe glob, dar nu mereusunt la curent cu negarea drepturilor umane a milioane decreºtini(…) Situaþia se înrãutãþeºte pentru cã scapã, în maremãsurã, din atenþia mass-media. Suferim de un fel decorectitudine religioasã, care înseamnã cã a vorbi desprepersecutarea creºtinilor de azi nu este acceptabil pentru mass-media laice care, uneori, nu cred nici în faþa evidenþei faptelor” aexplicat Neville Kyrke-Smith.

“Persecutaþi sau uitaþi?” s-a realizat cu acordul Card. CormacMurphy-O’Connor, Arhiepiscop de Westminster (Anglia), ºi aCardinalului Keith O’Brien, Arhiepiscop de St. Andrews ºi Edimburgo(Scoþia). Studiul ACS vine cu mai puþin de douã luni, înainte de a LX-a aniversare a Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului, adoptatede Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite, la 10 decembrie 1948.

Creºtinii, grupul religios cel mai persecutatCreºtinii, grupul religios cel mai persecutatCreºtinii, grupul religios cel mai persecutatCreºtinii, grupul religios cel mai persecutatCreºtinii, grupul religios cel mai persecutatExistã un drum lung în retrezireaExistã un drum lung în retrezireaExistã un drum lung în retrezireaExistã un drum lung în retrezireaExistã un drum lung în retrezireainteresului pentru Biblieinteresului pentru Biblieinteresului pentru Biblieinteresului pentru Biblieinteresului pentru Biblie

Federaþia Biblicã Catolicã a realizat un sondaj privind Biblia ºimãsura în care este ea cunoscutã. Preºedintele Consiliului Pontificalpentru Culturã, Arhiepiscopul Ravasi, explicã: „Investigaþia a fostrealizatã în conexiune cu Sinodul Episcopilor, din acest an, cares-a concentrat tocmai asupra Bibliei. S-a intenþionat ºi examinareasituaþiei actuale, dupã mai bine de 40 de ani de la Conciliul VaticanII, care a retrezit interesul catolicilor pentru citirea Bibliei”.

Referindu-se la rezultate, prelatul a spus cã: „... pot fi desprinsecel puþin douã concluzii. Prima este aceea cã unele þãri prezintã odistanþã imensã faþã de textul sacru, comparativ cu altele. Un elementsemnificativ a fost întrebarea dacã s-a citit un pasaj din Biblie în ultimul

an. În StateleUnite, 73% dinpopulaþie a citit oparte din Biblie înultimul an.Aceasta însemnã,practic, cã toþi auobiceiul de a o citi.Pe de altã parte,dacã analizãmItalia, descoperimcã doar un sfertdin populaþie a

citit un pasaj din Biblie în ultimul an. Rãspunsurile sunt foarte diferiteºi, în unele þãri, existã un drum lung de parcurs. În mod ciudat, unadintre ultimele þãri este Spania. Acest lucru este surprinzãtor pentrucã e o þarã catolicã cu mari tradiþii.

A doua concluzie este aceea cã existã mulþi oameni care simtdorinþa de a se întoarce la acest text, vãzându-l nu doar ca pe onormã de viaþã, aºa cum o fac în mod evident credincioºii, ca pe ofãclie pentru paºii noºtri pe drumul vieþii, ci ºi ca pe un mare textcultural”.

9Biserica în lume

Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii,„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii,„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii,„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii,„Pentru a îmbunãtãþi starea societãþii,trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„trebuie sã îmbunãtãþim starea familiilor„

Papa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul africanPapa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul africanPapa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul africanPapa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul africanPapa ºi-a anunþat intenþia de a vizita continentul african

Duminicã, 26 octombrie, în cadrul omiliei de la Liturghia care a încheiat Adunarea Generalã Ordinarã a Sinodului Episcopilor, SfântulPãrinte a amintit cã, în octombrie 2009, se va desfãºura, la Roma, A II-a Adunare Specialã a Sinodului pentru Africa. „Intenþionez – a spusPapa – ca, în luna martie 2009, sã merg în Camerun pentru a încredinþa reprezentanþilor Conferinþelor Episcopale din Africa Instrumentumlaboris al acestei Adunãri Sinodale. Apoi, dacã Dumnezeu va voi, mã voi îndrepta spre Angola pentru a celebra în mod solemn cinci sutede ani de la evanghelizarea þãrii”, a dãugat Papa.

Instrumentum laboris va fi documentul de lucru pe care Secretariatul General al Sinodului, cu ajutorul Consiliului special pentruAfrica, îl va elabora pe baza rãspunsurilor la cele 32 de întrebãri cuprinse în Lineamenta (sau liniile directoare despre subiect)date dedouã sinoade ale Bisericilor Catolice Orientale (Patriarhia Coptã din Alexandria ºi Consiliul Bisericii din Etiopia) ºi de cele 32 de ConferinþeEpiscopale din Africa. Lineamenta, deja prezentat la Vatican, are ca titlu “Biserica în Africa în slujba Reconcilierii, Dreptãþii ºi Pãcii. ‘Voisunteþi sarea pãmântului, voi sunteþi lumina lumii’ (Mt 5,13.14)”.

Conciliul VConciliul VConciliul VConciliul VConciliul Vatican II, un extraordinaratican II, un extraordinaratican II, un extraordinaratican II, un extraordinaratican II, un extraordinareveniment eclezialeveniment eclezialeveniment eclezialeveniment eclezialeveniment eclezial

Facultatea de TeologieSfântul Bonaventura ºiInstitutul de Documentareºi Studiere a PontificatuluiPapei Ioan Paul al II-lea auorganizat, la Roma, oconferinþã internaþionalãcu tema „Conciliul VaticanII în pontificatul Papei IoanPaul al II-lea”. Într-un mesajadresat parti-cipanþilor laeveniment, Benedict alXVI-lea a afirmat cã

Vatican II nu-ºi pierde relevanþa cu trecerea deceniilor, ci este „înmod particular pertinent” pentru Bisericã în lumea globalizatã deastãzi.

„Motivul fundamental al convocãrii Conciliului a fost pentruPapa Ioan al XXIII-lea, acela de a face mântuirea accesibilã omuluide astãzi, ºi în acest sens au lucrat Pãrinþii sinodali”. Actualul Pontifspune cã „suntem cu toþii datori acestui extraordinar evenimenteclezial” ºi cã, pentru el, a fost „o onoare sã participe ca expert”.

Apoi l-a lãudat pe predecesorul sãu, afirmând cã „în Conciliu(Papa Ioan Paul al II-lea) ºi-a adus o importantã contribuþiepersonalã”, mai apoi devenind „prin-cipalul responsabil depunerea lui în practicã”. Defunctul Papã „a preluat în toate scrierilesale, precum ºi în deciziile ºi acþiunile sale ca Pontif, direcþiileurgente, trasate de Conciliul ecumenic Vatican II, devenind uninterpret calificat ºi un martor coerent al acelui eveniment”.

„Complexa moºtenire doctrinarã a Conciliului ne îndeamnã ºiastãzi sã mergem în profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu pentrua-l aplica în Bisericã, þinând cont de nevoile oamenilor din lumeacontemporanã, care au o trebuinþã extremã de a cunoaºte ºi aexperimenta lumina speranþei creºtine”.

Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã participanþii laconferinþã au abordat „documentele conciliare pentru a cãuta înele rãspunsuri satisfãcãtoare la numeroasele întrebãri alevremurilor noastre”.

În perioada 24-25 octombrie a avut loc, la Bratislava (Slovacia),Conferinþa cu tema „A LX-a aniversare a Declaraþiei Universale aDrepturilor Omului: celebrãm angajarea mondialã pentru viaþã ºifamilie”. Conferinþa a fost o pregãtire pentru sesiunea specialã aAdunãrii Generale a Naþiunilor Unite, ce se va desfãºura între 29noiembrie-2 decembrie la Doha, Qatar.

Cu ocazia întâlnirii de la Bratislava, Richard G. Wilkins,Managing Director al Doha International Institute for Family Studiesand Development, a amintit cã Organizaþia Naþiunilor Unite a fostînfiinþatã, la sfârºitul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pentru a„preveni dispreþul sistematic faþã de valorile fundamentale”,deoarece, dupã douã conflicte uriaºe, „comunitatea internaþionalãera conºtientã cã, atunci când valorile morale fundamentale suntcorupte, este posibil - poate chiar inevitabil - un imens rãu”.

Deci, ONU a fost instituitã „pentru a combate rãul ºi pentru apromova responsabilitatea socialã, demnitatea ºi libertatea”, dar„realizarea acestor obiective fundamentale necesitã recunoaºtereaºi respectarea intrinsecã ºi absolutã a valorii umane ºi a familiei”.

Analizând “permanentele beneficii sociale” ale familiei, Wilkinsa explicat cã datele ne duc cãtre „douã concluzii incontestabile:structurile matrimoniale stabile ºi naturale aduc beneficii profundebãrbaþilor, femeilor ºi copiilor”, în timp ce prãbuºirea lor „aducesemnificative daune sociale asupra individului ºi a societãþii, îngeneral”.

„Autoritatea, stabilitatea ºi raporturile ce se realizeazã în cadrulunei familii reprezintã bazele libertãþii, siguranþei ºi fraternitãþii însocietate”. Din acest motiv, Wilkins a îndemnat ca “societatea sã seîntoarcã spre adevãrurilefundamentale referitoare lafamilie”. „Pentru a îmbunãtãþistarea unei societãþi, trebuie sãîmbunãtãþim starea familiilorcare o formeazã. Opusul, estemetoda cea mai rapidã pentrua distruge societatea ºi pentrua-i slãbi familiile”, a conchis Wilkins.

10 Sfânta Scripturã

SFINÞIREA BAZILICII DIN LASFINÞIREA BAZILICII DIN LASFINÞIREA BAZILICII DIN LASFINÞIREA BAZILICII DIN LASFINÞIREA BAZILICII DIN LATERANTERANTERANTERANTERAN

În lectura a doua a acestei sãrbãtori, sfântul Pavel (Paul) privilegiazãºi defineºte tema Bisericii consideratã drept comunitatea credincioºilorpe care o exprimã, totuºi, în termenii alegorici ai edificãrii Templului.Într-adevãr, ca orice templu, comunitatea ecclesialã are un„constructor”, Dumnezeu, o „temelie”, Isus Cristos, un „arhitect”,apostolul. Acest „templu al lui Dumnezeu” este sfânt datoritã Duhuluilui Dumnezeu care locuieºte în el. Prin urmare, totul trebuie concure,în bisericile noastre, la frumuseþea derulãrii liturgice, dar mai întâi totultrebuie sã devinã expresia credinþei în prezenþa vie a Domnului printrecredincioºii sãi. ªi dacã acest lucru se cere oricãrei biserici de pe

pãmânt, cu atât mai mult se cere acest lucru acelei Bazilici chemate sã exprime catolicitatea.

Duminica a XXXIII-a (A)Duminica a XXXIII-a (A)Duminica a XXXIII-a (A)Duminica a XXXIII-a (A)Duminica a XXXIII-a (A)Isus le-a spus aceastã parabolã: „Un om având de plecat într-o cãlãtorie lungã,

a chemat la el pe servitorii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa. Unuia i-a dat cincitalanþi, altuia doi ºi altuia unul: fiecãruia dupã puterea lui. Apoi a plecat… Dupãmultã vreme, stãpânul s-a întors ºi a cerut cont servitorilor sãi. Cel care primisecinci talanþi, a adus alþi cinci talanþi…[La fel] ºi cel cu doi talanþi… Venind, apoi, ºicel care primise un talant, a spus: «Doamne, ºtiam cã eºti un om aspru care seceriunde n-ai semãnat... De teamã, m-am dus ºi am ascuns talantul tãu în pãmânt;iatã, ai ce este al tãu!». Stãpânul i-a rãspuns: «Slugã rea ºi leneºã, ºtiai cã secerunde nu am semãnat…; prin urmare se cuvenea sã pui banii mei la bancã ºiastfel, la întoarcere, aº fi luat ce este al meu cu dobândã. Aºadar, luaþi de la eltalantul ºi daþi-l celui care are zece talanþi… Iar pe servitorul acesta netrebnicaruncaþi-l afarã în întuneric; acolo va fi plânset ºi scrâºnire din dinþi»”. (Mt 25,14-30)

Sfârºitul anului liturgic ne aduce în prim plan tema „evaluãrii rezultatelor activitãþii”, temã care exprimã, de fapt, evaluarea moduluiîn care au fost fructificate diferitele „daruri” (talente, vocaþie, etc.) date de Dumnezeu tuturor oamenilor. În textul de faþã, aceastã temãeste remarcabilã prin opoziþia dintre modul în care se comportã primii doi servitori faþã de cel de-al treilea. Ceea ce îi caracterizeazã, peprimii doi, este fidelitatea, o fidelitate activã. Într-adevãr, în timpul absenþei stãpânului, ei se dedicã aducerii de roade: îºi asumã riscul

Fraþilor, voi sunteþi templul construit de Dumnezeu. Ca un arhitectiscusit, prin harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, eu am pus temelia,alþii continuã construcþia. Important e ca fiecare sã ia seama cumconstruieºte. Nimãnui nu-i este îngãduit sã punã altã temelie decâtaceea care existã deja: adicã Isus Cristos. Nu ºtiþi voi, oare, cãsunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºteîn voi? Dacã cineva distruge templul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu îlva distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu este sfânt, iar acesttemplu sunteþi voi. (1Cor 3,9b-11.16-17)

Apropiindu-se Paºtele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. În templui-a gãsit pe negustorii de boi, de oi ºi de porumbei ºi pe schimbãtorii debani ºezând. A fãcut un bici din funii ºi i-a izgonit pe toþi afarã dintemplu… ºi le-a zis: „Luaþi astea de aici ºi nu faceþi din casa Tatãlui meuo casã de negustorie!”… Iudeii au luat cuvântul ºi i-au zis: „Prin ce semnne arãþi cã ai dreptul sã faci astfel de lucruri?” Drept rãspuns Isus le-aspus: „Distrugeþi templul acesta ºi în trei zile îl voi ridica din nou”… Darel vorbea despre templul trupului sãu. (In 2,13-22)

Sãrbãtoarea Sfinþirii Bazilicii din Lateran are menirea de a atrage atenþia asupra centrului unitãþii Bisericii Catolice. Acest centru a fostvizibil stabilit odatã cu construirea ºi consacrarea bazilicii de pe domeniul familiei Laterani, domeniu oferit de cãtre Constantin cel Mare papeiSilvestru, în jurul anului 320.

Liturgia Cuvântului din aceastã sãrbãtoare pune în relief douã teme biblice: cea a consacrãrii edificiului însuºi, rezervat cultului lui Dumnezeu– aceastã temã situându-se în prelungirea celei a dedicãrii Templului de la Ierusalim, considerat drept „casa lui Dumnezeu” – ºi cea a Bisericiiconsideratã drept comunitatea credincioºilor, adevãrat templu spiritual constituit astfel de prezenþa Duhului Sfânt. Gestul lui Isus de a-i fialungat din templul de la Ierusalim pe negustorii de animale destinate jertfelor ºi dialogul pe care Mântuitorul îl are cu iudeii, pun în scenã oconstrucþie plinã de semnificaþie. Într-adevãr, expulzarea animalelor din Templu lasã sã se înþeleagã cã timpul jertfelor a apus ºi cã singurajertfã agreatã de Dumnezeu este Jertfa unicã ºi definitivã a lui Cristos (v. „distrugeþi templul acesta…”). În plus, Isus vorbeºte despre trupul sãuca despre Templul pe care, distrus de iudei, îl va reclãdi în trei zile. Acest nou Templu va fi, în acelaºi timp, expresia „locului” în care se vaactualiza în mod constant Jertfa Crucii dar ºi cea a „ecclesiei”/(comunitãþii) celor rãscumpãraþi ºi renãscuþi la o viaþã nouã.

11

Fraþilor, Cristos a înviat din morþi, fiind, dintre cei morþi, cel dintâi care a înviat. Cãci dacãmoartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit ºi învierea morþilor. ªi dupã cum toþimor în Adam, tot aºa toþi vor învia în Cristos. Dar fiecare la rândul lui: la început Cristos, apoicei care vor fi ai lui Cristos, când el va veni din nou. Când Cristos va da împãrãþia în mâinilelui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi distrus toate puterile rãului, atunci totul va fi împlinit. Cãciel trebuie sã stãpâneascã, pânã ce va pune pe toþi duºmanii sub picioarele sale. Ultimulduºman pe care îl va nimici este moartea. Iar atunci când toate se vor afla sub stãpânireaFiului, el însuºi se va supune Tatãlui, care i-a dat toate în stãpânire, ºi astfel Dumnezeu va fitotul în toþi. (1Cor 15,20-26a.28)

Fraþilor, cu privire la timpul ºi ceasul hotãrât pentru venireaDomnului nu-i nevoie sã vã scriu, pentru cã voi înºivã ºtiþi foartebine cã ziua Domnului va veni ca un hoþ, în puterea nopþii, cândoamenii vor zice: „Câtã pace, câtã liniºte!”; atunci fãrã de vesteva veni peste ei prãpãdul, ca durerile naºterii peste femeiaînsãrcinatã ºi nu vor avea scãpare. Dar pe voi, fraþilor, cum nusunteþi în întuneric, ziua aceea nu vã va surprinde ca un hoþ. Voitoþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei; nu sunteþi ai nopþii, nici aiîntunericului. De aceea, sã nu dormim ca ceilalþi, ci sã veghem,sã fim treji. (1Tes 5,1-6)

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

Lectura a doua a acestei duminici pune accentul mai alesasupra momentului întoarcerii lui Cristos. Venirea Lui va fi cât sepoate de intempestivã, ne pregãtitã de nici un anunþ prevestitor,aidoma hoþului care vine atunci când oamenii se aºteaptã maipuþin sau a durerilor naºterii peste femeia însãrcinatã.

Vegherea recomandatã de cãtre apostol creºtinilor, în finalulpericopei, nu este nicidecum sinonimã cu o aºteptare pasivã. Isusnu are nevoie de ucenici care se bazeazã pe tot felul de calculepentru a-ºi doza gradul de generozitate, ci de prieteni fideli, pecare sã poatã conta în orice moment. Vegherea recomandatãde Isus îi permite creºtinului sã aibã inima liberã pentru a primilumina care vine de la Domnul ºi sã-ºi pregãteascã ultima ºi definitiva întâlnire cu El.

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (A)

Cu aceastã sãrbãtoare, Biserica încheie anul liturgic ºi, de fapt, ea încununeazã un întregparcurs de revelaþie cu chipul plin de slavã al lui Isus Cristos prezentat în postura de Rege.Textul paulin, citit în aceastã sãrbãtoare, rezumã cât se poate de bine atât procesul de glorificarea lui Cristos, cel dintâi care a înviat, cât ºi procesul de glorificare a celor care au murit în Adam,dar care, prin victoria lui Cristos asupra morþii, pot deveni ai lui Cristos ºi pot avea parte de învierea lui Cristos. Tot ceea ce Isus Cristosînfãptuieºte, în viziunea sfântului Pavel (Paul), ne reaminteºte elementele centrale ale celor mai importante sãrbãtori care au ritmat anulliturgic, începând cu Crãciunul ºi continuând Paºtele, Înãlþarea, etc., toate fiind, însã, orientate cãtre evenimentul ultim al istoriei mântuirii,cel când întreaga creaþie, reînnoitã ºi obedientã lui Cristos, este supusã Tatãlui. Cu alte cuvinte, întreaga creaþie îºi redobândeºte condiþiainiþialã.

unor investiþii care, însã, le va aduce satisfacþia câºtigului pentru Stãpân. Iar, pentru fidelitatea lor, Stãpânul îi rãsplãteºte, oferindu-ledreptul de a lua parte la bucuria Lui. Al treilea servitor manifestã o atitudine tipicã unei mentalitãþi fariseice, preocupatã sã îi dea luiDumnezeu strict ce este al sãu. Or, aceastã atitudine ne aduce aminte de cuvintele lui Isus din Predica de pe munte: „dacã dreptateavoastrã nu o întrece pe cea a fariseilor ºi a cãrturarilor, nu veþi intra în Împãrãþia Cerurilor” (Mt 5,20).

Parabola ne interpeleazã, pe fiecare, asupra modului în care ne valorificãm talentele cât timp Cristos încã nu a venit. Aduc talentelenoastre rod sau rãmân în continuare sterile?

Textul evanghelic al acestei sãrbãtori luminoase, pãstrând încentru chipul plin de slavã al lui Cristos atât în ipostaza de Regecât ºi de Judecãtor, îºi focalizeazã atenþia mai ales asupra moduluiconcret în care orice om traverseazã experienþa morþii de sine –atunci când „ucide” în sine egoismul ºi începe sã împartã pâinea,apa, haina, confortul etc, cu cel lipsit – ºi ajunge sã descopere încel ajutat nu doar un frate, ci chiar pe Cristos care îi rezervã, dreptrãsplatã, binecuvântarea sa ºi moºtenirea împãrãþiei. Altfel spus,în simplul gest al împãrþirii bucãþii de pâine cu cel lipsit are loc, înfiinþa creºtinului, o moarte împreunã cu Cristos ºi o înviere împreunãcu El, o glorificare orientatã spre constituirea Împãrãþiei al cãreiRege este Cristos ºi în care are loc regenerarea creaþiei care tindespre starea ei primordialã.

Sfânta Scripturã

Isus a spus ucenicilor sãi: „Când va veni Fiul Omului în slavasa… se va aºeza pe tronul sãu de mãrire. Înaintea lui vor fi adunatetoate popoarele, dar el îi va despãrþi pe unii de alþii, aºa cumdesparte pãstorul oile de capre, ºi va pune oile la dreapta sa, iarcaprele la stânga sa. Atunci împãratul va spune celor de la dreaptasa: «Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui meu, primiþi ca moºtenireîmpãrãþia pregãtitã pentru voi de la întemeierea lumii; cãci amfost flãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc; am fost însetat ºi voi mi-aþi dat sã beau; am fost strãin ºi voi m-aþi primit; am fost gol ºi voim-aþi îmbrãcat; am fost bolnav ºi voi m-aþi vizitat; am fost înînchisoare ºi voi aþi venit la mine».

12 Universul familei

O mentalitateO mentalitateO mentalitateO mentalitateO mentalitatecontrarã vieþiicontrarã vieþiicontrarã vieþiicontrarã vieþiicontrarã vieþiiExistã o teamã faþã de viaþã care, de

fapt, este simptomul dezgustului faþã deviaþã. Refuzul de a da viaþã provine dinpanica în faþa vieþii. De multe ori, se poateauzi acelaºi refren: „cum sã aduci pe lumeun copil care va fi obligat sã trãiascã într-operioadã cumplitã, asupra cãreiaplaneazã atâtea ameninþãri”. Fiecare timpistoric a avut luminile ºi umbrele sale. Dar„refrenul” de mai sus este expresianeîncrederii în Divina Providenþã. E vorbade o mentalitate de refuz ºi neîncrederecare prinde rãdãcini din ce în ce maiadânci.

Paradoxal, teama de a trãi ºi de atransmite viaþa este proprie þãrilor saturateale Occidentului, pe când în þãrile sãracecopilul este primit ca fiind o minunatãbinecuvântare a lui Dumnezeu.

La nivel personal, în viaþa unui cuplu,refuzul de a da viaþã nu este, oare, egoismîn doi? Adicã o afectivitate dezordonatã,

deviatã, senilitate prematurã. Chiar sclerozã,rupturã, dacã þinem cont cã iubirea, prinesenþa sa, este rodnicã. Faptul este patetic.Nu putem trãi fãrã a-i iubi pe cei mai slabidecât noi. Când lipseºte copilul, cu fragilitateasa, locul sãu va fi luat de o pãpuºã, sau opisicã. În asta se verificã teama. Un copil tesmulge din rutina cotidianã, ba chiar tecondiþioneazã. De aceea pare mai uºor sãinvesteºti afectivitatea undeva aiurea, ºi nuîntr-o fãpturã umanã. (E simptomatic ce seîntâmplã în þãrile Occidentale la sosireavacanþelor estive. Animalele de companiesunt abandonate pe stradã sau, mai civilizat,sunt lãsate în padocuri). Copilul scoate dincircuit, obligã la uitarea de sine ºi la a-i dãruiceea ce este mai bun. Cere sã te ocupi de elºi, deci, sã fii la înãlþimea aºteptãrilor lui, anevoilor lui. Prin urmare, e mai uºor sã nu telegi la cap decât sã-þi asumi riscul. Teamaaceasta demascã, de fapt, o îmbãtrânireprecoce, senilitate. Dar conclu-zia ealarmantã. Respingerea speranþei pentruviaþã înseamnã mutilarea vieþii.

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformareacuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelor(XI)(XI)(XI)(XI)(XI)

În ultimele douã episoadene-am oprit asupra termenului trup.Vorbind despre iubire, nu putem sãnu þinem cont de condiþia trupeascãa omului. Reamintim, din nou,distincþia dintre trup ºi corp. Cuprimul cuvânt desemnam realitateavie, însufleþitã a fiinþei umane, iar cucel de-al doilea aspectul sãuobiectiv, organic. În câteva episoadevom lua în considerare legãturadintre trup ºi viaþã. Viaþa umanãeste conþinutã într-un trup. Ar fi greusã înþelegem trupul în afara vieþii.Cãsãtoria este desemnatã ca fiindviaþa în doi. Folosim adeseasintagma viaþã de familie. A daviaþã devine semn al maturitãþii, nudoar fizice (biologice), dar ºipsihologice ºi spirituale. Asistãm,însã, la o mentalitate împotriva vieþiiºi, implicit, împotriva trupului. Setrece astfel de la supraevaluareatrupului la negarea acestuia, strictlegatã de refuzul vieþii.

13Universul familiei

PrPrPrPrPr..... FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ FABIAN MÃRIUÞ

Se lasã tristeþeaSe lasã tristeþeaSe lasã tristeþeaSe lasã tristeþeaSe lasã tristeþeaCând teama apariþiei unui copil

pluteºte în aer, relaþiile familiale devintriste. Iubirea se rostogoleºte în gol,într-un cerc vicios, când rodnicia esterefuzatã din start, ºi poate chiar definitiv.În loc sã aibã forþa unui izvor de apãproaspãtã, iubirea se ramoleºte.Acceptarea partenerului nu-i suficientã,dacã este refuzat cel de-al treilea (copilul/copiii) pentru a deveni mamã sau tatã. E,de fapt, refuzul unei desãvârºiri lãuntrice.Dumnezeu lucreazã prin modul specificde a fi al fiecãrei persoane umane, anumede a fi bãrbat, soþ ºi tatã, respectiv femeie,soþie ºi mamã. Refuzul condiþiei de tatã ºimamã e semnul unei neîmpliniri ºi, de cenu, al unei mutilãri.

În aceastã privinþã, Biserica este clarã.Pe de o parte, ea afirmã cã o cãsãtorienu este validã atunci când se exclude,voit ºi din principiu, dreptul la aveacopii, când existã refuzul explicital fertilitãþii, chiar ºi numai la unuldintre soþi. Pe de altã parte, Bisericamenþine validitatea absolutã acãsãtoriei când este vorba despresterilitatea nedoritã, imposibil devindecat, deoarece misterul uniriidintre doi soþi nu se poate limitadoar la fertilitatea biologicã.

ContracepþiaContracepþiaContracepþiaContracepþiaContracepþiaDin punct spiritual ºi

uman, metodele de contracepþie, oricarear fi ele, sunt resimþite de bãrbat ca oagresiune, iar de femeie ca o umilinþã. Ooglindire a acestui fapt se gãseºte înînvãþãtura Bisericii. Am ales douã citate.

Primul aratã riscul depersonalizãriilegãturii dintre soþ ºi soþie: „E întemeiatãteama cã bãrbatul, obiºnuindu-se cufolosirea anticoncepþionalelor, sã sfârºeascãprin a-ºi pierde respectul faþã de femeie ºi,fãrã a se îngriji de echilibrul fizic ºi psihologic

al acesteia, sã ajungã sã o considere dreptun simplu instrument de plãcere egoistã ºinu o însoþitoare respectatã ºi iubitã” (PapaPaul al VI-lea, Humanae Vitae, 17).

Al doilea citat aratã cã, de fapt,contracepþia este un limbaj contrar iubiriiºi, în ultimã instanþã, o atitudine contrarãDumnezeului vieþii: „Când soþii, recurgândla anticoncepþionale, despart (rup) acestedouã semnificaþii (unitivã ºi procreativã)pe care Dumnezeu creatorul le-a înscrisîn fiinþa bãrbatului ºi a femeii ºi îndinamica comuniunii lor sexuale, devin“arbitrii” planului divin, “manipulând” ºiînjosind sexualitatea umanã, cu aceastaînjosindu-se pe ei înºiºi ºi alterândvaloarea dãruirii totale. Limbajuluigenuin, care exprimã dãruirea totalã,reciprocã a soþilor, anticoncepþia îi

impune unlimbaj obiectiv

contradictoriu,acela de ne-

dãruire totalã aunuia celuilalt. De

aici derivã nu numairefuzul pozitiv pentru o

nouã viaþã, ci chiarfalsificarea interioarã aadevãratei iubiri con-

jugale, care e chematãa se dãrui în totalitatea

personalã” (Papa Ioan Paul alII-lea, Familiaris Consortio, 32).

Mentalitatea contraceptivã este,în esenþã, un nununununu vieþii, este trãirea uneicontradicþii care opune dãruirii de sine ofalsã dãruire de sine. În limbaj simplu,este o minciunã, o amãgire, deoarece ise neagã trupului deschiderea fireascãspre viaþã. Mentalitãþii contraceptive,Biserica îi propune metodele naturale dereglare a fertilitãþii. În limbajul curent sefoloseºte termenul planning familiar care,din pãcate, are o încãrcãturã foarte

echivocã. Asupra sa ne vom opri cândvom aduce în discuþie tema plinã degravitate a avortului. Vom dedica unepisod ºi metodelor naturale.

Unde se aflãUnde se aflãUnde se aflãUnde se aflãUnde se aflãrãdãcinile mentalitãþiirãdãcinile mentalitãþiirãdãcinile mentalitãþiirãdãcinile mentalitãþiirãdãcinile mentalitãþiicontraceptive?contraceptive?contraceptive?contraceptive?contraceptive?Pur ºi simplu într-un concept de

libertate greºit. Când omul se considerãabsolut liber, când nu depinde de nimeniºi de nimic, atunci îºi arogã dreptul de a fidomn al vieþii ºi al morþii. De fapt, epretenþia de a avea o libertate totalã,radicalã. O asemenea viziune esteconsecinþa logicã a umanismului laic carevede omul ca unic stãpân ºi judecãtor alvieþii ºi al morþii. Eul individual determinãtotul, hotãrãºte totul, creeazã binele ºirãul, decide asupra vieþii ºi asupra morþii.

Pentru a întãri ºi mai mult acesteafirmaþii, închei acest episod cu o reflecþie(17 mai 1996) a Marinei Corradi, jurnalistãitalianã la ziarul Avvenire: „Omul nu se maipercepe pe sine ca venind de sus, ca fiinddiferit ºi unic faþã de toate celelalte fãpturipãmânteºti. Se considerã ca una dintrevieþuitoare, ca un organism care, totuºi, aatins un grad mai ridicat de perfecþiune.Închis în orizontul trupescului, omul e redus,într-un fel, la a fi un lucru printre altele,pierzându-ºi caracterul de fiinþã transcen-dentã. În consecinþã, viaþa nu mai estevãzutã ca un dar minunat al lui Dumnezeu,o realitate sacrã ce i-a fost încredinþatã (...).Viaþa devine un simplu „ceva”, proprietateasa exclusivã, întru-totul de stãpânit ºi demanipulat. În goana sa de a programa,controla, domina naºterea ºi moartea,omul nu mai este în stare sã se laseinterogat cu privire la sensul cel maiautentic al existenþei sale, nici sã admitãcã, într-o zi, ar putea sã se gândeascã laasta, pãrând cã acesta ar fi semnulpierderii nu doar pentru acei copii care nuvor veni pe lume, dar ºi al rãtãcirii de sine”.

C a t e h e z e l e A n u l u i P a u l i nC a t e h e z e l e A n u l u i P a u l i nC a t e h e z e l e A n u l u i P a u l i nC a t e h e z e l e A n u l u i P a u l i nC a t e h e z e l e A n u l u i P a u l i nDupã exemplul lu i Pr isc i la º i Acvi laDupã exemplul lu i Pr isc i la º i Acvi laDupã exemplul lu i Pr isc i la º i Acvi laDupã exemplul lu i Pr isc i la º i Acvi laDupã exemplul lu i Pr isc i la º i Acvi la

În cadrul manifestãrilor prilejuite de Anul Paulin, în lunile noiembrie ºi decembrie, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Familiilor ºiAsociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” propun, tuturor parohiilor din Arhidieceza de Bucureºti, misiuni cu tema Priscila ºiAcvila. Mai multe grupuri de familii vor prezenta cateheze pe marginea pericopelor din Fap 18, legate de activitatea comunã aApostolului neamurilor ºi a acestei familii creºtine din sec. I. Parohii ºi, deopotrivã, familiile interesate sã participe sunt rugaþi sã necontacteze pentru programãri la: contact@familiacatolica.ro .

14

Convertirea lui Saul se datoreazã întâlnirii sale cu DomnulIsus Înviat. Încã sub ºoc dupã aceastã întâlnire, Saul ajungeîntr-un oarecare mod la Damasc ºi ia contact cu comunitateacreºtinã de acolo. Probabil, creºtinii din Damasc auziserãvorbindu-se de activitatea de persecutor a lui Saul la Ierusalim,dar acest fapt devine rapid irelevant când îºi dau seama cãPaul îl mãrturisea pe Isus ca Domn ºi Cristos, exact ca ºi ei. A fialãturi de alte persoane care au avut aceeaºi experienþã aDomnului Înviat, probabil cã l-a fãcut pe Paul sã se simtã „caacasã”, dar nu s-a bucurat pentru mult de acest confort: chiarºi el ne spune cã prima sa decizie, dupã convertire, a fost aceeade a merge în Arabia: „ªi fãrã sã urc la Ierusalim, la cei careerau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-amîntors, din nou, la Damasc” (Gal 1,17).

Damascul era capitala Siriei. Se zice cã cetatea ar fi fostîntemeiatã de Eliezer, servitorul pe care Abraham l-a trimis înMesopotamia pentru a-i cãuta acolo o soþie fiului sãu Isaac.Damascul este remarcabil prin frumuseþea aºezãrii sale ºi prinfertilitatea pãmântului. Construit în mijlocul unei câmpii imense,udat de Chrysorroas, actualul Baradi, a fost numit, pe drept,de cãtre oriental i „paradisul pãmântesc”. Si tuarea sageograficã, pe drumul de legãturã între Asia centralã ºi Asiaoccidentalã, a fãcut din el un loc comercial foarte important. ÎnDamasc se vãd mereu ruinele rãzboaielor frecvente la care afost expus. Dar ceea ce îl distinge cel mai mult e cã a fost teatrulconvertirii celui mai mare apostol, Sf. Paul. În apropiereaDamascului, înspre Rãsãrit, locul unde Saul a cãzut la pãmânt,existã o poartã numitã ºi astãzi poarta lui Paul ºi o stradã, undea fost casa lui Anania, care se numeºte strada lui Anania.

Abia botezat de cãtre preotul Anania, Paul începe sã predicedespre Isus, pe care mai înainte îl persecutase. Spiritul sãu era preaplin de adevãrul ceresc, inima sa revãrsa din plin caritatea divinã,simþind nevoia de a împãrtãºi ºi altora lumina cea nouã care i-astrãlucit. Convertirea sa imediatã ºi neaºteptatã i-a impresionat multpe iudeii din Damasc ºi el a profitat de acest moment de confuziepentru a le vesti Evanghelia. Dar când aceºtia s-au trezit, au plãnuittot felul de curse pentru a-l persecuta ºi a-l îndepãrta. Astfel, Paul atrebuit sã pãrãseascã Damascul ºi sã se retragã în Arabia.

A b i a b o t e z a t ,A b i a b o t e z a t ,A b i a b o t e z a t ,A b i a b o t e z a t ,A b i a b o t e z a t ,P a u l î n c e p e s ã p r e d i c eP a u l î n c e p e s ã p r e d i c eP a u l î n c e p e s ã p r e d i c eP a u l î n c e p e s ã p r e d i c eP a u l î n c e p e s ã p r e d i c e

ApostolApostolApostolApostolApostolprimii ani duprimii ani dupprimii ani duprimii ani dupprimii ani dup

ApostolApostolApostolApostolApostolprimii ani dupprimii ani dupprimii ani dupprimii ani dupprimii ani dup

15momentul potrivit pentru predicarea Evangheliei, pe carenabateii ar fi înþeles-o doar ca pe o nouã diversiune aiudaismului. Celor cãrora li se adresa evreul Paul, li sepãrea o tentativã de infiltrare iudaicã pentru a creadiviziune ºi slãbiciune. Paul a înþeles, însã, cã era în pericolde a fi linºat. Totuºi, a reuºit sã fugã, lãsând în urmãamintirea unei persoane periculoase. Existau trei cetãþinabatee foarte apropiate de Damasc: Fillopoli, Kanatha ºiSuweida. ªi, probabil, nici aici Paul nu a stat prea mult.Tãcerea sa asupra acestei probleme confirmã cã ºedereasa a fost foarte scurtã, având în vedere cã tot el precizeazãcele douã sãptãmâni petrecute la Ierusalim ºi trei ani laDamasc: „Trei ani dupã aceea, am urcat la Ierusalim sãfac cunoºtinþã cu Chefa ºi am rãmas la el t imp decinsprezece zile” (Gal 1,18).

Unicul element important din aceastã aventurã esteindicaþ ia cã, deja de la început, Paul ajunsese laconvingerea cã misiunea sa era printre pãgâni. Paul s-aîntors la Damasc dezamãgit, dar, poate, s-a consolatoarecum de perspectiva cã se afla într-o cetate frumoasã,a cãrei dimensiune îi amintea de cea a Ierusalimului.

Damascul, deºi avea mulþi evrei, era o cetate pãgânã.Era printre fondatorii Ligii celor zece cetãþi, care avea scopulde a propaga cultura greacã, deci era foarte elenizat.Damascul îºi datora importanþa ºi bunãstarea poziþiei salegeograf ice, cãci era aºezat, în mod strategic, laîncruciºarea multor drumuri ale lumii antice, dupã cum ammai spus. Drumuri le comerciale de la Anatol ia ºiMesopotamia se întâlneau aici, înainte de a se despãrþi,din nou, pentru a coborî pe platoul cãtre Arabia sau pentrua ieºi la coastele Mediteranei ºi, la sud, cãtre Egipt. Dacãnegustorii sãi au ajuns în insula Dela, în Marea Egee, în alII-lea secol î.C., putem fi siguri cã negustorii altor naþiuniau avut baza permanentã în Damasc. Ei îngroºau rândurilemajoritãþii pãgâne a cetãþii ºi, deci, în cursul celor trei anipetrecuþi la Damasc (Gal 1,18), Paul n-ar fi avut dificultãþi înîndeplinirea chemãrii sale misionare. Erau destui pãgânide condus la Cristos.

Totuºi, la Damasc, Paul nu doar a dat, dar a ºi primit;era predicator dar ºi ucenic. Erau foarte multe de învãþatdespre creºtinism ºi, apoi, trebuia sã înveþe o meserie princare sã se întreþinã singur, pentru cã numai independenþaeconomicã putea sã-i asigure posibilitatea de a cãlãtorica misionar. De aceea, Sf. Paul se hotãrãºte sã plece laIerusalim pentru a face cunoºtinþã cu Chefa-Petru, dupãcum el însuºi ne relateazã în Gal 1,18.

M i s i u n e a l u iM i s i u n e a l u iM i s i u n e a l u iM i s i u n e a l u iM i s i u n e a l u ieeeee rarararara p r i n t r e p ã g â n i p r i n t r e p ã g â n i p r i n t r e p ã g â n i p r i n t r e p ã g â n i p r i n t r e p ã g â n i

PrPrPrPrPr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. prof. dr. . . . . ISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃISIDOR MÃRTINCÃ

Aici s-a retras în rugãciune, pregãtindu-se, sub privireaatentã a lui Dumnezeu, pentru marea misiune pe care trebuiasã o îndeplineascã în mijlocul multor, de la Antiohia pânã laextremitãþile Occidentului (Sf. Clement Romanul, Ep. ad Cor. 5).Dumnezeu, care l-a schimbat pe drumul Damascului, vorbeºteinimii sale ºi îi reveleazã cunoaºterea profundã a Evangheliei,misterele Legii celei noi ºi raportul acestora cu Vechiul Testamentpe care, mai apoi, Apostolul Neamurilor le va dezvolta într-unlimbaj de o sublimitate inegalabilã.

Nu cunoaºtem toate detaliile vieþii interioare pe care Paul apetrecut-o în deºert. Aici totul a avut loc între Dumnezeu ºisufletul lui Paul, iar comunicãrile intime de care el a vut parterãmân pentru noi un mister. Noi ºtim doar cã a petrecut trei aniîn Arabia, dupã care a revenit la Damasc: „ªi fãrã sã urc laIerusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers înArabia, apoi m-am întors din nou la Damasc. Trei ani dupãaceea, am urcat la Ierusalim sã fac cunoºtinþã cu Chefa ºi amrãmas la el timp de cinsprezece zile” (Gal 1,17-18).

Revelaþiile divine pe care Paul le-a primit în Arabia îl întãrescºi îl confirmã, încã o datã, în credinþa nouã pe care a îmbrãþiºat-o. Întorcându-se la Damasc, el le predica iudeilor cu un zel ºi oforþã tot mai mare, ºi le-a dovedit, tot mai clar, caracterulmesianic al lui Isus. Cu cât vestea cu mai multã ardoareCuvântul Vieþii, cu atât ura lor împotriva lui creºtea. Neputândsã-l învingã în dezbateri, au hotãrât sã-l dea la moarte, aºacum iudeii din Ierusalim l-au omorât cu pietre pe sfântul ªtefan.ªi pe guvernatorul Damascului l-au câºtigat de partea lor;porþile oraºului au fost pãzite cu grijã pentru ca Saul sã nu poatãscãpa de cei care-l urmãreau. Amintindu-ºi de CuvântulDomnului, care le-a poruncit ucenicilor sãi sã fugã din oraºulîn care erau persecutaþi, într-unul mai dispus sã accepteCuvântul mântuirii, Apostolul Paul, al cãrui zel arzãtor nuexcludea prudenþa, a profitat de ocazie ºi a ieºit din oraº ascunsîntr-un coº care a fost coborât în afara zidurilor. Fugind, el vaajunge în pustiu, în regatul lui Aretas.

Când Paul a ajuns în pustiu, în jurul anului 34 d.C., tensiuneadintre evrei ºi nabatei crescuse deja de mult timp ºi nu era

. . . a u h o t ã r â t. . . a u h o t ã r â t. . . a u h o t ã r â t. . . a u h o t ã r â t. . . a u h o t ã r â ts ã - l d e a l a m o a r t es ã - l d e a l a m o a r t es ã - l d e a l a m o a r t es ã - l d e a l a m o a r t es ã - l d e a l a m o a r t e

lul Paul:ul Paul:lul Paul:ul Paul:lul Paul:pã convertirepã convertirepã convertirepã convertirepã convertireul Paul:ul Paul:ul Paul:ul Paul:ul Paul:pã convertirepã convertirepã convertirepã convertirepã convertire

16 Oameni ai credinþei

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

Al patrulea caz este consemnat tot de Ioan (14,8-10). ApostolulFilip este pus, ºi de aceastã datã, sã-i cearã lui Isus: ”Doamne,aratã-ni-l pe Tatãl ºi ne este îndeajuns!” Fãrã sã ºtie, Filip exprimãaici aspiraþia cea mai profundã a omului, pe care doar Isus poatesã o împlineascã. Totuºi, Filip nu l-a înþeles pe deplin pe Isus, nu aînþeles cã în persoana lui Isus se face cunoscut însuºi Tatãl ceresc.De aceea, cu o anumitã nedumerire în ochi, Isus îi rãspunde: “Deatâta vreme sunt cu voi, iar tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-avãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl. Cum poþi spune: ”Arãtã-ni-l peTatãl?” Nu crezi cã eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în mine? Apoi, peun ton mai moderat, Isus continuã spunându-i: “Cuvintele pe carevi le spun, nu le spun de la mine, dar Tatãl, care rãmâne în mine,face lucrãrile mele!” Cuvântul lui Dumnezeu, care poate însemnaºi ”faptã”, este un cuvânt în sens absolut. Isus îi refuzã lui Filipposibilitatea de a-l vedea pe Tatãl, aºa cum el îºi dorise foartemult.

Nu încerc acum sã fac analiza acestor cuvinte ºi care ar puteafi sensul lor cel mai potrivit, dar aº vrea sã subliniez un singurfapt. Avem de-a face cu un caz, unic între apostoli, când, de patruori pe parcursul aceleiaºi evanghelii, Filip îl întreabã pe Isus, înrepetate rânduri, mai precis de patru ori, ºi-n momente importantedin viaþa lui Isus. Numai evanghelistul Ioan ne relateazã cum Filipa fost chemat la apostolat, în timp ce ceilalþi evangheliºtimenþioneazã numele lui Filip în lista celor doisprezece apostoli: laMatei ºi la Luca este menþionat împreunã cu apostolul Bartolomeu,în timp ce Marcu spune despre Filip cã era în compania apostoluluiAndrei. De asemenea, Ioan mai noteazã încã un amãnuntimportant, numai apostolii Filip ºi Andrei au nume de originegreacã, de fapt Filip a fost acela care i-a prezentat lui Isus ºi grupulde evrei elenizaþi.

În tradiþia creºtinã, mai precis în Legenda Aurea, din secolulal XIII-lea, se relateazã cã Filip ar fi activat ºi predicat, vreme de20 de ani, în Þara Sciþilor, iar mai apoi ar fi ajuns în oraºulHierapolis, în Asia Micã, unde, ajuns la o vârstã înaintatã (87 deani) ºi fãrã puteri, a fost rãstignit, la fel ca ºi Mântuitorul. Despreactivitatea ºi martiriul sãu ne relateazã aºa-numita colecþie:Actele lui Filip din secolul al IV-lea. De asemenea, în calendarulBisericii Catolice, sfântul Filip este cinstit împreunã cu sfântulIacob, “fratele Domnului”, pe data de 3 mai, în timp ce relicvelesfântului Filip sunt pãstrate în bazilica Celor Doisprezece Apostoli,din Roma.

A fi apostol al lui Cristos înseamnã, înainte de toate, a fi în slujba Lui ºi a Bisericii Sale, ºi a lucra, împreunã cuceilalþi apostoli, la rãspândirea credinþei pânã la martiriu. Cei mai mulþi dintre apostoli ºi-au sfârºit viaþa cu moarte

de martir. Azi, ne vom ocupa de unul dintre apostolii care nu ne-a lãsat nimic în scris, dar a lucrat la rãspândireacredinþei cu acelaºi zel, înfruntând zeci ºi zeci de primejdii. Este vorba despre apostolul Filip, un apostol îndrãzneþ.

Filip este originardin sãtucul Bet-saida, ”cetatea luiAndrei ºi a luiPetru”, localitatecare se afla pe

þãrmul de nord al laculuiGenezaret. Aici îºi desfãºuraFilip activitatea de zi cu zi,pânã ce, într-una din zile,s-a întâlnit cu Isus dinNazaret, cel care i-a ºi

adresat chemarea:”urmeazã-mã”. Filip,la rândul sãu, l-aîntâlnit pe viitorul

apostol Natanael, pe care l-a informat zicându-i: “L-am gãsit pecel despre care Moise a scris, în Lege ºi profeþii, pe Isus, fiul luiIosif din Nazaret!” Despre toate acestea ne relateazã evanghelistulIoan în finalul capitolului 1 (43-51). Continuã Ioan spunând cãNatanael a exclamat: “Poate fi ceva bun din Nazaret?” Atunci Filipi-a rãspuns: ”Vino ºi vezi!”. Nu-i mai rãmânea decât sã-l invite peNatanael, sã se convingã singur.

Un al doilea caz, în care Filip intervine pe lângã Isus, este celprilejuit de înmulþirea pâinilor. Oarecum neliniºtit, dar ºi preocupatde mulþimea de oameni care îl urma, Isus, care ºtia ce avea defãcut, dar parcã vroia sã-l punã la încercare pe Filip, l-a întrebat peacesta din urmã: “De unde vom cumpãra pâini, pentru ca aceºtiasã poatã mânca?... Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinarica sã ia fiecare câte o bucãþicã!” (In 6,5). Isus spune acestea pentrua arãta, o datã în plus, cã gestul pe care avea sã-l împlineascãdepãºea orice aºteptare.

Un al treilea caz, în care Filip este prezent, îl constituie textulbiblic din Ioan (12,21-23). Este vorba de niºte greci, niºte prozeliþisau simpatizanþi ai noii religii predicate de Isus din Nazaret, veniþila Ierusalim cu prilejul Paºtelui din acel an, care s-au prezentat laapostolul Filip cu rugãmintea de a-i ajuta sã-l cunoascã pe Isus.Dorinþa lor era aceea de a-l adora pe adevãratul Dumnezeu, iaracum le ardea sufletul dupã Cristos. Prin urmare, ei s-au adresatapostolului Filip cu cuvintele: “Domnule, vrem sã-l vedem pe Isus!”Filip s-a adresat, la rândul sãu, apostolului Andrei ºi, împreunã,au venit la Isus, pentru a-i face cunoscutã rugãmintea grecilor.

Filip,Filip,Filip,Filip,Filip,apostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþFilip,Filip,Filip,Filip,Filip,apostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþapostolul îndrãzneþ

17

Elisabeta Catez s-a nãscut la Dijon, înanul 1880, iar mama ar fi vrut sã facã dinea o artistã celebrã. La opt ani, Elisabetaera deja o pianistã admiratã de lumeabunã. A obþinut o diplomã la unsprezeceani ºi premiul conservatorului din Dijon latreisprezece ani. Era pasionatã de Chopin,pasiune pe care nu a înlocuit-o, ci aluat-o cu ea în mãnãstire, încercând sãscoatã, din tot ce existã, inclusiv din eaînsãºi, ca dintr-un instrument perfectacordat, un sunet demn de Dumnezeu.

Era o fetiþã greu de îmblânzit. Preotulcare o pregãtise pentru Prima SfântãÎmpãrtãºanie spunea: „Elisabeta are un aºatemperament, încât va ajunge ori înger, oridemon”. Aproape zilnic fãcea crize de nervi,datorate unei exasperante sensibilitãþi. Dupãobiceiul timpului, Elisabeta, la vârsta deºapte ani, îºi începe pregãtirea pentru primaspovadã, iar la unsprezece ani, pregãtireapentru Prima Sfântã Împãrtãºanie. Mamaei îi spusese: „Dacã vrei sã faci Prima SfântãÎmpãrtãºanie trebuie sã te schimbineapãrat!”. Deºi, deseori, furia lucea în ochiiei, efortul pe care ºi-l impunea sã fie blândãºi amabilã era vizibil. Încã din copilãrie,Sfânta Elisabeta era fascinatã deSacramentul Sfintei Euharistii ºi petrecea multtimp în bisericã.

Elisabeta, „casa luiElisabeta, „casa luiElisabeta, „casa luiElisabeta, „casa luiElisabeta, „casa luiDumnezeu”Dumnezeu”Dumnezeu”Dumnezeu”Dumnezeu”

Casa familiei Catez – unde trãia mamacu cele douã fetiþe, pentru cã tatãl murisecând Elisabeta avea doar ºapte ani – erasituatã în apropierea unei mãnãstiri decãlugãriþe carmelite. În ziua PrimeiÎmpãrtãºanii, conform tradiþiei, micuþaîmbrãcatã în alb este prezentatã lavorbitorul cãlugãriþelor. Superioara îispusese atunci fetiþei cã numele ei,Elisabeta, înseamnã „casa lui Dumnezeu”.Etimologia la care se referea sora erapopularã, nu ºtiinþificã, dar pentru micuþaElisabeta fusese o revelaþie uimitoare,Dumnezeu locuia în ea. Trãia, din punct devedere spiritual, o adolescenþã precoce. La

Prezentare de PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI,dupã „Portrete ale sfinþilor carmeliþi”

autor Antonio Maria Sicari o.c.d.

paisprezece ani, simte chemarea de a intraîn mãnãstire, dar mama ei – care opregãtise atât de bine pentru prima întâlnireeuharisticã – nu a înþeles vocaþia fiicei ºi arefuzat sã o lase sã intre în Carmel înaintede a împlini vârsta de douãzeci ºi unu deani, vârsta majoratului în acea perioadã.Tânãra a aºteptat ºi, chiar în acei ani depregãtire, s-a ivit ocazia sã cunoascã unpreot cãlugãr dominican care îi deschidenoi perspective, explicându-i misterul SfinteiTreimi. În timp ce cãlugãrul dominicanvorbea, în faþa ochilor ºi a inimii Elisabetei

se revela înflãcãrata ºi infinita iubire careizvorãºte de la Tatãl ºi de la Fiul în DuhulSfânt ºi care pluteºte spre creaþie ºi poartãcu ea, mântuind, întreaga omenire ºi toatãistoria. Acum înþelege cã existã un loc încare „sufletele îºi dau întâlnire”, dincolo detimp, de un anume loc, de vocaþie ºi dematurizare. Începea, deci, sã priveascã „înmod trinitar” lumea ºi întâmplãrile umane.

Elisabeta a Sfintei TElisabeta a Sfintei TElisabeta a Sfintei TElisabeta a Sfintei TElisabeta a Sfintei TreimireimireimireimireimiÎn luna august a anului 1901, putea, în

sfârºit, sã intre în Carmel. Când a trecutpragul mãnãstirii de clauzurã, celelaltecãlugãriþe o auzeau murmurând:„Dumnezeu e aici! E prezent! Mã învãluie!”.

Intrând în mica ºi goala ei chilie spuse:„Treimea e aici!”. Dorinþa ei a fost ca acestasã fie ºi noul ei nume: „Elisabeta a SfinteiTreimi”.

În noiembrie 1904, a scris celebra„Rugãciune cãtre Sfânta Treime”, devenitãun text clasic de literaturã spiritualã. Dela Fericita Elisabeta avem ºi câteva notiþe,pe care le-a scris în timpul reculegerilorspirituale, cu care putem reconstruitraiectoria care a purtat-o mai mult îninima lui Dumnezeu ºi pe urmã înînþelegerea existenþei.

La douãzeci ºi cinci de ani, este rãpusãde sindromul Addison, o maladieincurabilã la acea vreme. Este vorba de oinfecþie cronicã a glandelor suprarenale,care nu mai produc substanþele necesaremetabolismului; boala fiind urmatã deintoleranþã alimentarã, crize de foame,deshidratare gravã, insomnii, greþuri ºidureri de cap insuportabile.

Aºa se încheie drumul pe care micaElisabeta l-a început în ziua Primei SfinteÎmpãrtãºanii. Atunci îi spuseserã cãnumele ei înseamnã „Casa luiDumnezeu”, iar acum înþelegea cã trebuiesã adãposteascã în ea imaginea luiDumnezeu rãstignit, pânã va deveniasemenea Lui.

La sfârºitul ultimei întâlniri cu mamaei, Sfânta Elisabeta i-a spus: „ Mamã, cândsora va veni sã-þi spunã cã am încetat sãsufãr, tu trebuie sã cazi în genunchi ºi sãspui: „Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat-o, euþi-o înapoiez; Binecuvântat sã fie Numeletãu Sfânt!”.

Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi a muritla 9 noiembrie 1906, la vârsta de douãzeciºi ºase de ani. Biserica a beatificat-o abiaîn 1984, dar personalitatea ºi doctrina eipãtrunseserã, de decenii, spiritualitateacreºtinã ºi chiar teologia. În 1953, HansUrs von Balthasar îi dedica un studiu al

Sfântul lunii

8 noiembrie,8 noiembrie,8 noiembrie,8 noiembrie,8 noiembrie,Fericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei Treimireimireimireimireimi

8 noiembrie,8 noiembrie,8 noiembrie,8 noiembrie,8 noiembrie,Fericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei TFericita Elisabeta a Sfintei Treimireimireimireimireimi

18 Istorie ºi spiritualitate

Pãrinþii noºtri, contemporani ai lui, nu au ºtiut de ce a fost arestat Monseniorul Ghika. Nu au ºtiut nici legaþiile strãine ºi nici chiar ceiarestaþi odatã cu el (lotul Menges). Planul persecuþiei religioase, care a dus la arestarea din 18.11.1952, se poate întrevedea în stenogrameleCC al PMR ºi în dosarele Securitãþii (deschise progresiv cercetãrii, la CNSAS).

P e r s e c u þ i a î m p o t r i v a B i s e r i c i i C a t o l i c eP e r s e c u þ i a î m p o t r i v a B i s e r i c i i C a t o l i c eP e r s e c u þ i a î m p o t r i v a B i s e r i c i i C a t o l i c eP e r s e c u þ i a î m p o t r i v a B i s e r i c i i C a t o l i c eP e r s e c u þ i a î m p o t r i v a B i s e r i c i i C a t o l i c eÎn anul 1948 au avut loc, în valuri succesive, lovituri care nu au

lãsat nicio alternativã: propaganda împotriva Vaticanului, caexponent al imperialismului, noua lege a cultelor, care blocalegãtura Bisericii Catolice cu Papa, denunþarea unilateralã aConcordatului, noua constituþie stalinistã, care eliminaînvãþãmântul confesional, suprimarea unor dieceze, punereaforþatã în retragere a unor episcopi catolici, urmatã de desfiinþareaprin violenþã a întregii Biserici Greco-Catolice.

În 1949 au fost desfiinþate ordinele religioase. S-a cerut apoiultimilor doi episcopi romano-catolici recunoscuþi de Stat, PS MártonÁron ºi PS Anton Durcovici, sã prezinte o nouã variantã de Statut alBisericii Catolice (cerinþã a legii cultelor). A urmat diversiunea cusalariile (care presupunea ºi acceptarea funcþiilor bisericeºti de laguvern) ºi „acþiunea” prin care s-a încercat crearea unei structuri„democratice” de conducere a Bisericii Catolice, constituitã din preoþii„de jos”, fãrã ierarhia „reacþionarã”. Aceastã structurã, denumitã„Statusul catolic”, trebuia sã preia conducerea întregii Biserici Catolicedin România, rupând legãtura cu Sfântul Scaun. Opoziþia la acesteingerinþe guvernamentale conducea la arestare.

La 7.07.1950, a fost expulzat Nunþiul Apostolic Gerald O’Hara.De-a lungul anilor 1950-1951, dupã arestarea ultimilor doi

ierarhi, au fost arestaþi vicarii lor ºi toþi preoþii „rezistenþi” din centrelediecezane (la Bucureºti au fost arestaþi episcopul Schubert –consacrat clandestin de cãtre Nunþiu, preoþii Ioan Baltheiser ºiMathias Pozar).

I e r a r h i a c l a n d e s t i n ãI e r a r h i a c l a n d e s t i n ãI e r a r h i a c l a n d e s t i n ãI e r a r h i a c l a n d e s t i n ãI e r a r h i a c l a n d e s t i n ã ..... Dupã aceste arestãri, în toatediecezele au rãmas conducãtorii clandestini (ordinariussubstitutus), numiþi din vreme, în secret, conform unei dispoziþii aSfântului Scaun, din 07.07.1948 (Nominatio Substitutorum).Descoperirea noii ierarhii clandestine a Bisericii a produs stupoareîn rândurile organelor de represiune, care au încercat, imediat,sã vadã cum soseau ordinele de la Vatican ºi cum se rãspândeauele în masa clericilor.

L o t u l M e n g e sL o t u l M e n g e sL o t u l M e n g e sL o t u l M e n g e sL o t u l M e n g e s ..... Securitatea i-a descoperit pe toþi cei careau sprijinit „intens ºi activ” conducerea clandestinã a Bisericii.Aceºtia au constituit lotul Menges:

- preoþii: Hieronymus Menges, ordinarius substitutus deBucureºti ºi cei doi succesori ai sãi la jurisdicþie, preoþii XaveriuHaider ºi Francisc Augustin;

- preoþii: Iosif Gunciu, Andrei Asaftei, Vladimir Ghika, GodóMihály SJ, Cornel Chira SJ, Otto Canisius Farrenkopf SJ;

- laicii: Silvia Montani, Lucia Florei [Santa], Silvia Placa,Elisabeta [Postolache] Kastel, Elena [Melania] Alexandrescu, LiviuFãrcaºu ºi Gheorghe Olteanu.

Dupã 2 ani de urmãrire, a urmat arestarea, anchetarea (timp deaproape 1 an) ºi procesul lotului Menges (24.10.1953). Procesul a fosto farsã judiciarã. În sentinþa Tribunalului Militar Teritorial Bucureºti(aservit Securitãþii) nu se pomeneºte nici un singur cuvânt despre motivulreal a condamnãrii: fidelitatea ierarhiei clandestine ºi a laicilor faþã deRoma. În schimb, toþi arestaþii au fost consideraþi spioni, care ºi-autrãdat patria! Pãrintele Cornel Chira a murit în anchetã, iar MonseniorulGhika ºi pãrintele Xaveriu Haider au murit în timpul detenþiei.

M o n s e n i o r u l G h i k aM o n s e n i o r u l G h i k aM o n s e n i o r u l G h i k aM o n s e n i o r u l G h i k aM o n s e n i o r u l G h i k a . . . . . Securitatea descoperise, încã din16.08.1951, cã Monseniorul s-a implicat, împreunã cu pãrinteleFrançois de la Capela Francezã, în transmiterea cãtre Vatican aunor rapoarte bisericeºti ale pãrintelui Pleºca.

În anul 1952 se ajunsese la o situaþie de gravã confuzie privindpersoanele care deþin jurisdicþia în diversele dieceze ºi privind listapreoþilor excomunicaþi (care colaborau cu Guvernul, trecând pesteierarhia legitimã). Monseniorul Ghika a continuat sã asigurelegãtura cu Vaticanul, aºa cum au fãcut ºi o parte din ceilalþimembri ai lotului Menges. Printre altele, el a transmis la Predeal,pãrintelui Menges, prin Claudia Tudose, un mesaj important, primitde la Vatican. Toatã aceastã acþiune a fost descoperitã din cauzamicrofoanelor instalate la pãrintele Menges.

De asemenea, în cel puþin trei din momentele decisive aleacþiunii de conducere a Arhidiecezei de Bucureºti, pãrinteleMenges s-a sfãtuit cu Monseniorul Ghika (lucru aflat de Securitate).

Poziþia Monseniorului Ghika a fost clarã de la început. El a fostperfect conºtient de ceea ce va urma, dacã va sprijini conducereaclandestinã a Bisericii ºi dacã va asigura legãtura cu Vaticanul.Scrisorile adresate fratelui sãu, în exil, demonstreazã acest lucru.

El ºi-a asumat acest risc ºi „nu a cãutat sã-ºi salveze cu oricepreþ bunul de neînlocuit al vieþii, ci a continuat sã slujeascã Biserica,în pofida unor grave ameninþãri ºi intimidãri”.

Descoperind acest trecut, aici doar schiþat, ne simþim întãriþi încredinþã ºi îndemnaþi sã aflãm cât mai multe despre înaintaºiicare ºi-au oferit viaþa pentru libertatea de azi a Bisericii Catolice înRomânia.

EMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICI

Monseniorul Ghika?Monseniorul Ghika?Monseniorul Ghika?Monseniorul Ghika?Monseniorul Ghika?

La 18 noiembrie 1952, în t imp ce se întorcea de la un bolnavLa 18 noiembrie 1952, în t imp ce se întorcea de la un bolnavLa 18 noiembrie 1952, în t imp ce se întorcea de la un bolnavLa 18 noiembrie 1952, în t imp ce se întorcea de la un bolnavLa 18 noiembrie 1952, în t imp ce se întorcea de la un bolnavpe care î l v iz i tase, mons. Vladimir Ghika este arestatpe care î l v iz i tase, mons. Vladimir Ghika este arestatpe care î l v iz i tase, mons. Vladimir Ghika este arestatpe care î l v iz i tase, mons. Vladimir Ghika este arestatpe care î l v iz i tase, mons. Vladimir Ghika este arestat

De ce a fost arestatDe ce a fost arestatDe ce a fost arestatDe ce a fost arestatDe ce a fost arestat

19In memoriam

I l e a n a B r a t u – i n m e m o r i a mI l e a n a B r a t u – i n m e m o r i a mI l e a n a B r a t u – i n m e m o r i a mI l e a n a B r a t u – i n m e m o r i a mI l e a n a B r a t u – i n m e m o r i a mDintre noi toþi cei care lucram la Caritas Bucureºti, Ileana era, în general, cea

care pleca ultima. Ea avea grijã ca totul sã rãmânã în ordine, sã nu fie becuriaprinse, robinete deschise etc. Nu de puþine ori, memoria ºi spiritul ei de observaþiene-au salvat de la omisiuni care s-ar fi putut termina prost. Avea un fel al ei de ate trage de mânecã, indiferent dacã erai ºef sau secretar, care nu deranja,dimpotrivã, îþi fãcea bine, te aducea la realitate.

Avea ºi mult umor, puþin caustic ce-i drept, dar niciodatã cu rãutate. Era de ogenerozitate care putea merge pânã la ruinã – s-ar fi lipsit ºi de strictul necesardacã ºtia cã altcineva are mai mare nevoie decât ea. Era întotdeauna promptã îna-i ajuta pe ceilalþi ºi, dacã nu putea ajuta direct, cãuta sã-i antreneze pe cei dinjur în rezolvarea problemei.

A fost, cu Caritas Bucureºti, din primele zile ale creãrii acestei organizaþii, îndecembrie 1989, lãsând în urmã postul de la ICI pe care îl ocupase mulþi ani. ªi-aînþeles responsabilitãþile ºi le-a împlinit fidel, ca unul care crede în ceea ce face.ªi-a asumat chiar ºi unele rãspunderi care nu i-au fost trasate (de exemplu, aceeade a-i pune în legãturã, pe cei necãjiþi, cu cei care-i pot ajuta; de asemenea, pe unton mai anecdotic, s-a ocupat de îngijirea câinilor pripãºiþi pe lângã Caritas, pe ceimai prãpãdiþi tratându-i cu pateuri ºi salam...). Era în inima unui cerc mare de prieteni

ºi cunoscuþi, care se ajutau între ei în fel ºi chip – o adevãratã reþea de caritate care a funcþionat underground, cu mult înainte deschimbãrile din decembrie ‘89. Dacã o rugai ceva, chiar dacã la început te certa cã o baþi la cap când e ocupatã, întotdeauna þineaminte, îºi fãcea timp, ºi-þi împlinea rugãmintea. Puteai sã ai încredere cã un lucru, o datã spus, nu-l va uita.

Poate tocmai de aceea, pentru cã era „cap limpede” ºi ºtia sã supravegheze rutina de la închidere, noi toþi ne bazam peIleana ºi astfel se fãcea cã ea pleca mereu ultima. De data aceasta însã, într-o searã de sfârºit de octombrie, Ileana Bratu aplecat prima. A plecat acolo unde vom merge cu toþii, dar unde nu bãnuiam cã se va grãbi sã meargã ea, cea dintâi. A plecatdiscret, la numai 58 de ani, în sufrageria apartamentului pentru care plãtise rate timp de 30 de ani la rând; a plecat dupã o zi demuncã, în care le spusese colegilor cã nu se simþea prea bine, dar pregãtitã sã o ia a doua zi de la capãt. Copil adoptat, a ºtiutsã-i iubeascã pe cei din jur aºa cum ar fi meritat ea sã fie iubitã. Multele persoane, prezente la înmormântarea din cimitirulSfânta Vineri, stau mãrturie cã Ileana ºi-a câºtigat un loc aparte în inimile celor care au cunoscut-o. Dumnezeu s-o odihneascã!

LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

În seara zilei de 25 octombrie, pãrintele iezuit VictorBetancourt, ecuadorian, a fost ucis la domiciliul comunitãþii,din Moscova. Luni, pe 27 octombrie, pãrintele Otto Messmer,la întoarcerea dintr-o cãlãtorie în afara graniþelor, a fost ucisîn acelaºi loc.

În dimineaþa zilei de 28 octombrie, preocupat de faptulcã nu reuºea sã-ºi contacteze confraþii, un alt iezuit s-aîndreptat spre locuinþa Comunitãþii, unde a gãsit trupurileneînsufleþite ale celor doi preoþi, cu multiple semne de armãalbã ºi traumatisme cranio-cerebrale.

Pãrintele Messmer era cetãþean rus, nãscut la 14 iulie 1961,la Karaganda (Kazakhstan), într-o familie de origine germanã,profund religioasã. Fusese sfinþit preot la 29 mai 1988. Din 13octombrie 2002, era Superior al Regiunii Independente Rusea Companiei lui Isus.

Pãrintele Betancourt, nãscut la 7 iulie 1966, la Guayaquil(Ecuador), fusese sfinþit preot la 31 iulie 1997. Lucrase în domeniulpastoralei vocaþionale ºi, în prezent, preda Teologie la Institutul

Doliu în Congregaþia Iezuiþi lorDoliu în Congregaþia Iezuiþi lorDoliu în Congregaþia Iezuiþi lorDoliu în Congregaþia Iezuiþi lorDoliu în Congregaþia Iezuiþi lorde Filozofie, Teologie ºi IstorieSfântul Toma, din Moscova.

Pãrintele Adolfo Nicolás,Superiorul General al Societãþiilui Isus, i-a invitat pe toþi iezuiþiisã-ºi exprime susþinerea ºisolidaritatea faþã de confraþiidin Regiunea Rusã, „atât de încercaþi în acestemomente” ºi ºi-a arãtat „profunda apropierefaþã de rudele iezuiþilor decedaþi”.

De asemenea, a mulþumit pentru condoleanþele primitedin partea Bisericii „încã din primele momente în care ºtirea afost confirmatã” ºi „a invitat întreaga Societãþii sã se roagepentru odihna veºnicã a confraþilor lor ºi pentru încetareaoricãrei violenþe”.

Biserica Ortodoxã Rusã ºi Comunitatea musulmanilor dinRusia ºi-au exprimat regretul pentru acest act de violenþã ºiau trimis condoleanþe Bisericii Catolice ºi Societãþii lui Isus .

OOOOO. . . . . Messmer s jMessmer s jMessmer s jMessmer s jMessmer s j

VVVVV. Betancourt sj. Betancourt sj. Betancourt sj. Betancourt sj. Betancourt sj

20

S t r a t e g i a m i l e i ?S t r a t e g i a m i l e i ?S t r a t e g i a m i l e i ?S t r a t e g i a m i l e i ?S t r a t e g i a m i l e i ?

„Copilul-medicament” este rezultatul unui diagnostic geneticde preimplantare: o tehnicã ce permite stabilirea stãrii de sãnãtatea unui embrion, din punct de vedere genetic, înainte de a fitransferat în uterul mamei. Prin acest tip de diagnosticare, aembrionilor care rezultã din fertilizarea in vitro, este posibilãexaminarea geneticã, pentru a vedea dacã sunt purtãtorii vreuneiboli. Dupã obþinerea embrionului „fãrã erori”, acesta a fostimplantat în uterul mamei sale. Sângele cordonului ombilical albebeluºului urma sã fie injectat fratelui sãu, în speranþa cã-l vavindeca de beta-talasemie majorã, forma cea mai gravã aanemiei genetice de care suferã. Obiectivul este ca celulelesãnãtoase ale bebeluºului sã colonizeze mãduva osoasã a frateluibolnav ºi sã-i permitã sã fabrice, la rândul sãu, globule roºiisãnãtoase. Specialiºtii estimeazã cã transplantul, programat înurmãtoarele 20 de zile dupã naºterea bebeluºului, ar putea aveaîntre 70 ºi 90% ºanse de reuºitã. Medicii asigurã cã procedura nuafecteazã cu nimic sãnãtatea bebeluºului.

Aceastã metodã se practicã deja de câþiva ani în SUA ºi înMarea Britanie. În 2005, la Geneva, se nãºtea primul „copil cobai”elveþian: un copil conceput prin fecundare artificialã ºi selecþionatîn laborator pentru a deveni donator compatibil de mãduvã osoasãpentru fratele sãu bolnav.

A s p e c t e e t i c eA s p e c t e e t i c eA s p e c t e e t i c eA s p e c t e e t i c eA s p e c t e e t i c e

Metoda ridicã mari probleme de eticã pentru cã un copil este”programat”, încã înainte de a se naºte, sã-ºi salveze fratele. Cutoate acestea, protagoniºtii considerã cã beneficiile sunt mult maimari în comparaþie cu aspectele etice încãlcate.

Boala de care este afectat fratele mai mare al bebeluºuluispaniol nu este letalã, ci îl constrânge la o viaþã foarte dificilã,pentru cã acesta ar trebui sã-ºi schimbe sângele, printr-otransfuzie, o datã la cincisprezece sau la treizeci de zile.

Nu ne-am propus sã criticãm intenþia pãrinþilor ºi nici nu ar fiprudent sã facem acest lucru, dar putem spune cã tehnica „copilului-medicament” reprezintã o formã neliniºtitoare de eugenie.

Pentru cã termenul pentru a defini selecþia care a dus lanaºterea „copilului-medicament” este eugenia, ca de fiecare datãcând se selecteazã, dupã anumite caracteristici prestabilite, cinetrebuie sã se nascã ºi cine nu.

A c t d e b u n ã v o i n þ ã ?A c t d e b u n ã v o i n þ ã ?A c t d e b u n ã v o i n þ ã ?A c t d e b u n ã v o i n þ ã ?A c t d e b u n ã v o i n þ ã ?Pentru cã selecþia nu a fost fãcutã pentru copilul care s-a nãscut

ºi pentru cã nu a rãspuns la o anumitã dorinþã a pãrinþilor, ci pentrua se încerca vindecarea unui frate deja nãscut, aceastã practicãeste consideratã acceptabilã din punct de vedere etic. Este vãzutãca un act de bunãvoinþã, de altruism, care vrea sã salveze o viaþã.

„Copilul-medicament”„Copilul-medicament”„Copilul-medicament”„Copilul-medicament”„Copilul-medicament”

Altruism sau eugenie?Altruism sau eugenie?Altruism sau eugenie?Altruism sau eugenie?Altruism sau eugenie?În luna octombrie,Spania a fostprotagonista unuiexperimentneobiºnuit ºiconsideratrevoluþionar înlumea medicinei:s-a nãscut primul“copil-medicament”spaniol,selectat geneticpentru a-ºi vindecafratele mai mare

Arta de a trãi

21Arta de a trãi

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

P o z i þ i a B i s e r i c i iP o z i þ i a B i s e r i c i iP o z i þ i a B i s e r i c i iP o z i þ i a B i s e r i c i iP o z i þ i a B i s e r i c i i

Ziarul oficial al Vaticanului, L’Osservatore Romano, ºi-a exprimatpoziþia faþã de situaþia recentã: „Spania acestor zile se aflã în posturade a atrage atenþia întregii lumi asupra deciziilor, discutabile, alebioeticii” ºi s-a arãtat indignat de faptul cã decizia efectuãrii selecþieipentru tratarea unui frate deja nãscut este vãzutã ca un procedeuetic acceptabil: „Acceptând selecþia embrionilor, pãrinþii ºi-au sacrificatalþi posibili fii(...) Aceasta nu este o alegere altruistã ci, nici mai multnici mai puþin, un act de eugenie ºi, ca atare, este condamnabil”,afirmã L’Osservatore Romano.

ªi Conferinþa episcopalã spaniolã ºi-a arãtat dezacordul ºiindignarea faþã de acest „eveniment”, calificat de mass-media ca„un succes”, un „semn al progresului ºtiinþific”.

Printr-o Notã, intitulatã „Sã-i îngrijim pe bolnavi fãrã sã eliminãm penimeni”, Conferinþa episcopalã spaniolã a evidenþiat ºi faptul cã unelepublicaþii nu au scris nimic despre implicaþiile morale. „Prin tehnicautilizatã(...), embrionii care nu corespund cauzei pentru care au fostselecþionaþi, sunt aruncaþi sau congelaþi”. Mass-media a accentuat„vestea bunã a naºterii unui copil” ºi „posibilitatea vindecãrii bolii frateluisãu”. „Prezentatã în felul acesta, se spune în Notã, ºtirea presupune unmotiv de bucurie pentru toþi. Însã, nu s-a spus nimic despre dramaeliminãrii embrionilor bolnavi ºi, eventual, a celor care, sãnãtoºi fiind,nu erau compatibili din punct de vedere genetic (...); fraþii cãrora le-afost negat dreptul de a se naºte au fost refuzaþi pentru cã nu erau utiliperspectivei tehnice, violându-li-se astfel demnitatea ºi respectul pecare orice persoanã le meritã prin sine însãºi”. La rândul sãu, fratelecare s-a nãscut a fost ales pentru cã era cel mai util pentru un posibiltratament. În felul acesta, i-a fost violat „dreptul de a fi iubit pentru ceeace este ºi de a nu fi tratat ca un instrument de utilitate tehnicã”.

Referitor la motivele care justificã aceastã alegere, Conferinþaepiscopalã spaniolã le considerã „inacceptabile”. „Este adevãrat cãtrebuie sã-i îngrijim pe cei bolnavi, dar pentru asta nu trebuie sãeliminãm pe nimeni. Compasiunea, înþeleasã în adevãratul ei sens,începe prin respectarea drepturilor tuturor, mai ales a dreptului laviaþã a tuturor fiilor, sãnãtoºi sau bolnavi”. „Evenimentul fericit al naºteriiunui copil sãnãtos nu poate sã justifice instrumentalizarea la care afost supus ºi nu este suficient pentru a prezenta ca progres practicaeugenicã ce a dus la distrugerea fraþilor sãi obþinuþi in vitro”.

„Biserica doreºte sã se facã vocea celor care nu mai au voce ºi acelor cãrora le-a fost negat dreptul fundamental la viaþã. Cu acesteclarificãri nu se vrea judecarea conºtiinþei ºi a intenþiilor nimãnui, darse încearcã reamintirea principiilor etice obiective care tuteleazãdemnitatea fiecãrei fiinþe umane”.

Ce es te eugen iaCe es te eugen iaCe es te eugen iaCe es te eugen iaCe es te eugen ia

Etimologic, în limba elenã eu înseamnã bine ºighenos înseamnã naºtere. Deci, eugenia ar fi naºterebunã.

Conform Dicþionarului explicativ al limbii române,eugenia este teoria care preconizeazã ameliorareapopulaþiilor umane prin mãsuri genetice (alegereapãrinþilor, sterilizarea, interzicerea procreãrii etc.), folositãde rasiºti ºi fasciºti.

Eugen ia în decursu l i s to r ie iEugen ia în decursu l i s to r ie iEugen ia în decursu l i s to r ie iEugen ia în decursu l i s to r ie iEugen ia în decursu l i s to r ie i

În istorie, eugenia a fost folositã ca justificare pentrumãsuri coercitive discriminatorii susþinute de anumitestate, mãsuri precum sterilizarea forþatã a persoanelorcu defecte genetice, omorârea persoanelor cu afecþiunigrave ºi, chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselorprivite ca inferioare.

În 1927, Curtea Supremã a SUA vota, cu o majoritatede 8 la 1, ca sterilizarea bãrbaþilor ºi a femeilor „nedoriþide societate” (imigranþii) sã devinã constituþionalã. Ideease numea eugenie.

Francis Galton, care a creat ºi cuvântul ºi ideea,propunea prin eugenie „îmbunãtãþirea omenirii”.

Eugenia a condus direct la miºcarea pentru controlulnaºterii.

Margaret Sanger, membru al Societãþii Americanede Eugenie ºi editor al revistei Birth Control Review, eraadepta filosofiei grupului cãruia îi aparþinea: „Mai mulþicopii pentru cei potriviþi ºi mai puþini pentru cei nepotriviþi”.ªi Sanger îi considera „nepotriviþi”: pe „evrei, slavi, catoliciºi negri”. Ea îºi promova deschis ideea cã asemeneaoameni ar trebui sã facã o cerere pentru a li se permite,în mod oficial, sã aibã copii, la fel cum „imigranþii faccerere pentru vize”.

Adolf Hitler a instituit oficial eugenia, fãcând ca o þarãîntreagã sã-i punã în aplicare principiile, care susþineaunu numai sã înmulþeascã numãrul celor pe care el îiconsidera cã fac parte dintr-o rasã superioarã, ci sã-ielimine pe toþi cei pe care îi credea a fi inferiori. ªi ideileeugenice ale lui Hitler au fost susþinute de MargaretSanger ºi de cercul sãu.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, dupã ororileprin care a trecut omenirea, termenul eugenie a fost totaldiscreditat.

Totuºi, nu poate fi considerat act de bunãvoinþã o alegere princare unii sunt puºi sã plãteascã pentru alþii. Nu se poate vorbi de oacþiune altruistã, ci de un act de eugenie, deosebit de grav, pentrucã, în acest fel, un copil este considerat „un mijloc” -„copilul-medicament” a fost nãscut pentru a-ºi vindeca fratele -, ºi nu un scop,cum ar trebui sã fie consideratã orice fiinþã umanã.

Cei care nu sunt de acord cu aceastã practicã se întreabã dacã nucumva acest episod poate fi considerat parte a unei strategii a mileipusã în aplicare în mod sistematic, pentru a obþine practici de tip eugenic.

22 Anunþuri

RugãciuneRugãciuneRugãciuneRugãciuneRugãciune la mormântul Mons. Ghika la mormântul Mons. Ghika la mormântul Mons. Ghika la mormântul Mons. Ghika la mormântul Mons. Ghika

Faptul cã Mons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir Ghika este înmormântat în CimitirulBellu Ortodox poate fi considerat un semn profetic ºi nicidecumun obstacol pentru a nu ne putea ruga la mormânt. Mons. GhikaMons. GhikaMons. GhikaMons. GhikaMons. Ghikanu aparþine numai Bisericii Catolice, el aparþine ºi BisericiiOrtodoxe al cãrui fiu s-a considerat ºi dupã ce a devenit catolic.

Ca cetãþean român, a fãcut cinste întregii þãri, el este cunoscutºi iubit de cãtre toþi românii indiferent de confesiune, iar ca fiu alBisericii lui Cristos, prin exemplul sãu de viaþã sfântã, încununatãcu moartea de martir, este admirat, iubit, imitat ºi poate fi invocatîn rugãciune.

Vã invit pe toþi, credincioºi ºi persoane consacrate, sâmbãtãsâmbãtãsâmbãtãsâmbãtãsâmbãtã,,,,,15 noiembrie, h. 1115 noiembrie, h. 1115 noiembrie, h. 1115 noiembrie, h. 1115 noiembrie, h. 11, la mormântul Slujitorului lui DumnezeuMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir Ghika din Cimitirul Bellu Ortodox (figura 19figura 19figura 19figura 19figura 19)pentru ca sã ne rugãm împreunã, cerând de la Dumnezeu harul beatificãrii sale.PrPrPrPrPr..... IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU IOAN CIOBANU

180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolice180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolice180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolice180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolice180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii catolicedin Popeºti-Leordenidin Popeºti-Leordenidin Popeºti-Leordenidin Popeºti-Leordenidin Popeºti-Leordeni

Comunitatea catolicã din Popeºti-Leordeni îiinvitã pe cei care doresc sã participe la celebrareacelor 180 de ani de la înfiinþarea comunitãþii.Celebrãrile au loc în zilele 13-15 noiembrie 2008.

Joi, 13 noiembrieJoi, 13 noiembrieJoi, 13 noiembrieJoi, 13 noiembrieJoi, 13 noiembrie 7,30 – Sf. Liturghie ºi Laudele: rugãciune

pentru darul vieþii18,00 – Sf. Liturghie pentru toþi credincioºii parohieiConferinþã a primarului G. Trache

Vineri, 14 noiembrieVineri, 14 noiembrieVineri, 14 noiembrieVineri, 14 noiembrieVineri, 14 noiembrie 7,30 – Sf. Liturghie ºi laudele: pentru toþi

credincioºii rãposaþi Requiem; Adoraþie

18,00 – Sf. Liturghie pentru preoþii rãposaþi care au lucrat în comunitatea din Popeºti-Leordeni Requiem

Conferinþã a dr. Dãnuþ Doboº

Sâmbãtã, 15 noiembrieSâmbãtã, 15 noiembrieSâmbãtã, 15 noiembrieSâmbãtã, 15 noiembrieSâmbãtã, 15 noiembrie 7,30 – Sf. Liturghie ºi Laudele: Pro Populo11,00 – Sf. Liturghie Pontificalã, urmatã de

Te Deum

Librãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. IosifLibrãria Sf. Iosifrecomandãrecomandãrecomandãrecomandãrecomandã

Revista Actualitatea creºtinã este un instrument pastoral al Arhiepiscopiei Romano-Catolicede Bucureºti ºi o oglindã a evenimentelor din arhidiecezã ºi din lume.

Costul unui abonament pentru 2009abonament pentru 2009abonament pentru 2009abonament pentru 2009abonament pentru 2009 (preþul include taxele de expediþie):- abonament individual pe un an (12 numere ºi supliment de Crãciun): 35 lei;- abonamente colective (minim 10 exemplare): 30 lei.Costul unui exemplar al revistei este de 2,5 lei.Abonamentele se pot fce prin parohii sau direct la Librãria Sf. Iosif din Bucureºti (str. Gral

Berthelot 19, tel. 021 2015457; 021 2015475).Cei care doresc sã sprijine financiar apariþia revistei sunt rugaþi sã ia legãtura cu Pr. Liviu

Bãlãºcuþi (tel. 021 2015411; mobil: 0722 137611; email: balascuti@yahoo.it)

Rect i f icareRect i f icareRect i f icareRect i f icareRect i f icareÎn ultimul numãr al revistei noastres-a strecurat o greºealã în articolul„Triplã lansare de carte la Bucureºti”:cartea Elzbietei Siepak, Un dar de laDumnezeu pentru timpurile noastre,a apãrut la Editura GalaxiaGutenberg (nu Marantha), iar carteaSpiritualitatea sfintei surori Faustina,a aceleaºi autoare, a apãrut laEditura Marantha (nu EARCB).

Calendarulcreºtin catolic-ortodox 2009((Ed. Misionarii Verbiþi) ºicalendare de buzunar 2009

C ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n tC ã r þ i l e º i c a l e n d a r e l e s u n td i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i fd i s p o n i b i l e l a L i b r ã r i a S f . I o s i f- str- str- str- str- str. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19. Gral Berthelot 19, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;, Bucureºti;- tel. 021 2015457; 021 015475;- tel. 021 2015457; 021 015475;- tel. 021 2015457; 021 015475;- tel. 021 2015457; 021 015475;- tel. 021 2015457; 021 015475;- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,- e-mail : rcb_sf. iosi f@rdsl ink.ro,

l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro; l ibraria@arcb.ro;- - - - - w w ww w ww w ww w ww w w. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e. a r c b . r o / l i b r a r i e

- - - - - abonamente pentru 2009abonamente pentru 2009abonamente pentru 2009abonamente pentru 2009abonamente pentru 2009

Fratelui meuFratelui meuFratelui meuFratelui meuFratelui meudin exildin exildin exildin exildin exilEpoca stalinistãîn România înscrisorileMonsenioruluiVladimir Ghikaprinþ, preot ºi martirEd. Galaxia Gutenberg, 2008

S. DZIWISZO viaþã cu KarolO viaþã cu KarolO viaþã cu KarolO viaþã cu KarolO viaþã cu KarolConversaþie cuGian FrancoSvidercoschiEd. Rao, 2008

23PsihoMed

DrDrDrDrDr. . . . . BEABEABEABEABEATRIX PALTRIX PALTRIX PALTRIX PALTRIX PAL

Dacã este aºa cum spuneþi, aveþide a face, într-adevãr, cu o situaþienu doar neplãcutã, ci chiar tristã. ªtimcu toþii cum merg treburile înRomânia. Dacã numeroasele atenþiipe care le dãm pentru a rezolva oproblemã ne enerveazã ºi neindispun, a venit momentul sãschimbãm situaþia. A da, dar ºi aprimi „atenþii”, pentru ca prin ele sãse obþinã un comportament favorabil,nu este normal ºi nici creºtineºte. A fieducator presupune a avea vocaþiepentru munca de formare acaracterelor ºi a conºtiinþelor. În lipsaacesteia (a vocaþiei), persoanarespectivã nu are ce cãuta înînvãþãmânt. Iubirea nu se manifestãpe bazã de stimuli materiali. Nu cubomboane, ciocolatã, cafea sau baniar trebui sã începi sã faci ceea ce esteimplicit profesiei tale. Dacã acesteatenþii vor continua sã existe,conºtiinþele în formare vor fi de laînceput afectate, „virusate”. Scuzelecelor care primesc „atenþii” nu suntvalabile: „nu eu am cerut”, „salariuleste prea mic”, „oricum nu mi-a datceva de valoare”, „am dat ºi eu cânda fost nevoie” etc. Aceasta nu este ogândire maturã, profesionistã. Dinpãcate, de multe ori, înverºunarea dea fi corecþi, de a descuraja pretenþiileabsurde din partea celor care, pânãla urmã, nu îºi fac decât datoria, seîntoarce împotriva noastrã: aºa cumse întâmplã ºi în situaþia pe care oprezentaþi, educatoarea trateazã

copiii preferenþial, deci se puneproblema ca propriul copil sã fiedefavorizat, pe nedrept, doar pentrucã educatoarea nu este „motivatã”material. Aceste cazuri ar trebuiraportate, chiar dacã numaiprintr-o sesizare anonimã,superiorilor angajatei respective!

Cu toate acestea, v-aþi gândit cãe posibil sã aveþi o impresie greºitãdespre ea? ªi cã acuzele aduse potfi pãtrunse de subiectivism? Cã fiindvorba de propriul copil, evaluareacorectã a situaþiilor frustrante poatefi afectatã? Spun acestea pentru avã invita sã gândiþi pozitiv. Sfatulmeu este sã respectaþi ºi sãapreciaþi munca educatoarei. Astfel,comportamentul dumneavoastrãva fi ireproºabil, putând solicitaacelaºi lucru ºi din partea ei.

Concluzionând, acele „atenþii”aduse în discuþie nu au ce cãutaîntr-o relaþionare profesionalã, încare valorile umane ºi creºtineconstituie fundamentul de la care seporneºte ºi tot la care trebuie sã seajungã, acestea rãmânândpermanent valabile. Dacã estepropus compromisul, un creºtin nupoate sã îl accepte ºi, de aceea, vaapela la acea variantã, inclusivschimbare radicalã, prin careacesta sã nu fie pus în act. Într-uncuvânt, nu este cazul ºi nici nu estenormal sã apelaþi la „atenþii”!

Sunt mama unui copil de grãdiniþã ºi mã confrunt cu o problemã legatã derelaþia pãrinte-educator. De multe ori, am observat cã atitudinea educatoareieste dictatã de situaþia materialã a familiei din care provine copilul. Este foartedisponibilã cu pãrinþii „atenþi”, iar faþã de ceilalþi are o atitudine de indiferenþã.Am încercat de multe ori sã fac abstracþie de acest comportament, dar, defiecare datã, întâlnesc aceeaºi indisponibilitate. Ce trebuie sã fac? Sã merg pelinia pe care am ales-o de la început sau sã încerc sã fiu mai „atentã” cu doamna?

PrPrPrPrPr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE

E d u c a þ i e s a n i t a r ã E d u c a þ i e s a n i t a r ã E d u c a þ i e s a n i t a r ã E d u c a þ i e s a n i t a r ã E d u c a þ i e s a n i t a r ã (I)(I)(I)(I)(I)

Procesul educativ este de importanþã capitalã înviaþa fiecãrui om. El începe din primele zile de viaþã ºise continuã pe tot parcursul ei.

Deosebim mai multe tipuri de educaþie, între care:educaþia pentru sãnãtate, educaþia comportamentalãîn familie ºi în societate, educaþia senzitiv emoþionalã,educaþia intelectualã, educaþia spiritual religioasã.

Pãrinþii se preocupã mai ales de educaþia copiluluipe plan fizic, neglijând prea des exemplul pe care-ldau prin viaþa lor.

Gingãºia ºi tandreþea cu care este înconjuratcopilul, chiar din perioada vieþii intrauterine, îºi lasãamprenta asupra copilului. De aceea, se recomandãmamelor care aºteaptã un copil sã fie echilibrate, sãnu fie supuse stresului, oboselii excesive; în climatulfamilial sã domneascã armonie ºi dragoste.Rugãciunea zilnicã, pe cât posibil fãcutã în comun, maiales seara, îl va include ºi pe bebeluºul aºteptat.

Igiena gravidei implicã nu numai aspecte medicaleºi fizice, dar ºi aspecte pozitive senzitiv-emoþionale (artã,muzicã) ºi spiritual-religioase. În special la primanaºtere este importantã familiarizarea cu cunoºtinþeledespre procesul de dezvoltare fiziologicã a fãtului,despre naºtere ºi alãptare. Cu seninãtate ºi încredereîn dragostea lui Dumnezeu, mama va întâmpinaaceste evenimente cu echilibru ºi calm.

Alimentaþia viitoarei mame va cuprinde principiilealimentare în cantitatea unei raþii, nu „pentru doi”. Seva evita fumatul, consumul de alcool, ºi, mai ales,creºterea excesivã în greutate. Stãpânirea de sine,pe plan alimentar, reprezintã ºi ea o regulã deeducaþie. Se ºtie cã în ultimele trei luni de sarcinãcopilul creºte cu câte un kilogram pe lunã, astfel cã,pe toatã perioada, pânã la naºtere, gravida nutrebuie sã depãºeascã 12 pânã la 13 kg faþã degreutatea normalã dinainte de a fi rãmas însãrcinatã.

Mama care doreºte un copil sãnãtos ºtie cã nutrebuie sã ia nici un fel de medicamente în afarã decele prescrise de medic. Se va îngriji sã aibã scaunregulat, zilnic, ºi va consuma 2 litri lichid în 24 ore. Serecomandã reducerea consumului de sare, cel puþinîncepând din luna a V-a.

Îmbrãcãmintea va fi adecvatã sezonului, evitândexpunerea la frig sau cãldurã excesivã.

Controlul regulat la medic ºi efectuarea analizelorrecomandate, vor ajuta viitoarea mamã sã primeascãcu bucurie venirea pe lume a copilului ei.

24

Copii, ascultaþi! Maxi e în pat ºiascultã o poveste. Adoarme visându-seîntr-o cetate unde toate erau pe dos.Mesele ºi scaunele erau aºezate cu

picioarele în sus. Casele aveau acoperiºul în locul fundaþiei, iarpomii erau plantaþi cu rãdãcinile în sus. ªcolarii scriau cuvintele pedos, începând de la sfârºitul caietului spre prima paginã. Arãtãtoareleceasurilor se roteau în direcþie contrarã, iar oamenii mergeau în mâini.Caii ºi mãgãruºii erau aºezaþi în spate, trãgând cãruþele înapoi, precumracii. Uimit, Maxi îl întrebã pe un vizitiu:

- De ce mâni trãsura înapoi?Acesta îi rãspunse:- Pentru cã suntem în cetatea lucrurilor de-a-ndoaselea. Cu ani ºi ani în urmã, am hotãrât sã fim deosebiþi de vecinii noºtii. Aºa

ne-am obiºnuit ºi preferãm sã le facem pe toate pe dos.- Ce ciudãþenie! îºi zise Maxi. ªi merse mai departe. Vãzu o bãtrânicã rostogolind cu trudã, de-a-ndãrãtelea, o legãturã uriaºã de

crengi ºi un bãrbat mergând anevoie, în mâini, cu o cãldare uriaºã de apã aºezatã, în echilibru, pe tãlpile picioarelor. Nemaiputându-seabþine, Maxi exclamã:

- Cum de vã puteþi obosi în felul ãsta ?!- Care obosealã? îi rãspunserã aceºtia. E singurul mod în care ne mai tragem ºi noi sufletul.Maxi îºi continuã drumul ºi, printre multe alte bazaconii, vãzu aºezat un om ce se vãita:- Sunt mort de obosealã pentru cã nu am nimic cu care sa mã pot trudi. În acel moment, Maxi se trezi sãrutat de mama. Era

dimineaþã ºi, deºi încã adormit, privi cu plãcere la lucrurile din jur, aºezate, cuminþi, la locul lor.- Dacã ai ºti, mamã, ce bine-mi pare cã sunt aici! M-am visat în lumea lucrurilor pe dos. Acolo nimeni nu-þi dã nici un sãrut ºi nimeni

nu-þi spune „Bunã-dimineaþa!”. ªi, dupã ce-ºi sãrutã mama, Maxi îl salutã pe Dumnezeu cu rugãciunea de dimineaþã: “Doamne, noapteaa trecut, ziuã iarãºi s-a fãcut, pentru toate-þi mulþumesc... fii cu mine, azi, mereu ºi condu sufletul meu, ca sã facã numai bineLãudându-te pe Tine!”.

Dar voi, copii, azi dimineaþã L-aþi salutat pe Tatãl nostru Ceresc?!

Micul prinþ

PrPrPrPrPr. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ. ADRIAN BOBORUÞÃ

D a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e rD a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e rD a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e rD a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e rD a c ã n e - a m u r c a p â n ã s u s d e t o t î n c e r,,,,,a m a j u n g e l a r a i ?a m a j u n g e l a r a i ?a m a j u n g e l a r a i ?a m a j u n g e l a r a i ?a m a j u n g e l a r a i ?

CCCCCooooopppppiiiiiiiiiiiiiii ssssseeeee î î î î înnnnntttttrrrrreeeeeaaaaabbbbbããããã……………

PPPPP ooooo vvvvv eeeee sssss ttttt eeeee aaaaaccccc eeeee ttttt ããããã þþþþþ iiiii iiiii ppppp eeeee ddddd ooooo sssss

Nimeni ºi nimic, afarã de Dumnezeu, nu ne poate duce în rai. Raiul nu este un loc, undeva pehartã, unde sã poþi ajunge cu mijloacele obiºnuite de transport, ori cu o navã spaþialã.

La rai ajungem cu sufletul. Pentru aceasta, trebuie sã cerem, în rugãciune, harul lui Dumnezeu,punându-ne încrederea în Fiul Sãu, Isus Cristos. Isus s-a coborât din cer, pe pãmânt, ca sã ne arate cum

putem ajunge ºi noi acolo de unde vine El. Dacã în timpul vieþii ne-am strãduit sã ascultãm de Isus,când vom muri, El a veni ºi ne va duce în Împãrãþia Tatãlui Sãu, adicã în rai.

În cazuri foarte rare, existã ºi persoane care au ajuns în rai fãrã sã fi murit: Isus Însuºi s-a ridicat lacer dupã ce a înviat din morþi. La fel, pentru cã era fãrã nicio urmã de pãcat, Sfânta Fecioarã Maria,Mama lui Isus, a fost ridicatã cu trupul ºi sufletul la cer. Sfântul Paul, de asemenea, a fost purtat,într-o viziune, prin ceruri, dar nu a rãmas acolo, ci s-a întors ºi a mai trãit pe

pãmânt încã mulþi ani, ca sã-i înveþe pe oameni ce sã facã pentru aajunge ºi ei la fericirea veºnicã.

(adaptare de LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL dupã205 Questions Children Ask about God)

25Suflet tânãr

„Pentru prima datã în cinci aniam fost doar spectator. Simþeam nevoia

sã mã implic, dar am realizat cã ceea ce au fãcutcei din echipa nouã a fost extraodinar ºi vremea mea

„a apus”. A fost un spectacol pe cinste, în care s-a simþitcu adevãrat implicarea adolescenþilor ºi a tinerilor dinparohii. Mesajele creºtine au curs, iar atmosfera a fost

minunatã! Sper ca acest entuziasm sã dureze peparcursul întregului an pastoral! Bravo tuturor!

(Alina Nica - Parohia” Sf.Francisc”).

Sâmbãtã, 11 octombrie 2008,la Teatrul Þãndãricã, a avut loc

Festivalul de Deschidere a Anului Pastoral 2008-2009,cu tema “Pentru mine a trãi este Cristos!”.

Grupurile de tineri din parohiile bucureºtene au prezentatîntr-un mod original scenete, montaje artistice, dansuri.

Pãrintele Daniel Bulai, responsabil cu pastoraþia tineretului,a vorbit despre importanþa festivalului, ºi a subliniat faptul cã

biserica are mereu ceva de spus, oriunde ºi oricui!De asemenea, a subliniat despre importanþa unei structuri

la nivel de tineret în parohii ºi aprofundarea temelorde catehezã. În încheiere, a urat tinerilor drum bun

în noul an pastoral, transmiþând totodatãbinecuvântarea Înaltpreasfinþitului Ioan Robu

ºi a Episcopului auxiliar Cornel Damian. „Am fost plãcutimpresionat de prezentarea

festivalului. Am vazut ceva nou, ceva ce a plãcut publicului. Parohiile au fost toatepregãtite sã sãrbatoreascã începutul unui nou anpastoral în stilul lor, cum au ºtiut mai bine. Mulþumesc organizatorilor, mulþumesc tuturor participanþilor pentru dupã-amiaza pe care ne-au pregãtit-o”.

( Robert Talabã – Parohia ”Sf.Elena”)

Festivalul de deschidereFestivalul de deschidereFestivalul de deschidereFestivalul de deschidereFestivalul de deschiderea anului pastorala anului pastorala anului pastorala anului pastorala anului pastoral

2008-20092008-20092008-20092008-20092008-2009

Festivalul de deschidereFestivalul de deschidereFestivalul de deschidereFestivalul de deschidereFestivalul de deschiderea anului pastorala anului pastorala anului pastorala anului pastorala anului pastoral

2008-20092008-20092008-20092008-20092008-2009

G â n d u l m e u p e n t r u t i n e / r iG â n d u l m e u p e n t r u t i n e / r iG â n d u l m e u p e n t r u t i n e / r iG â n d u l m e u p e n t r u t i n e / r iG â n d u l m e u p e n t r u t i n e / r i

La deschiderea Anului Pastoral 2008-2009, le-am spus tinerilor prezenþi la Teatrul Þãndãricã din Bucureºti, ºi acumvreau sã spun ºi celor care citesc aceste rânduri, cã Biserica are mereu ceva de spus, oriunde Biserica are mereu ceva de spus, oriunde Biserica are mereu ceva de spus, oriunde Biserica are mereu ceva de spus, oriunde Biserica are mereu ceva de spus, oriunde ºººººi oricuii oricuii oricuii oricuii oricui... Anulacesta pastoral Biserica îl are în centrul atenþiei pe Sfântul Apostol Paul, iar tinerii din Arhidieceza de Bucureºti au ca

temã generalã expresia din scrisoarea cãtre Filipeni: „Pentru mine a trãi este Cristos!” (Fil 1,21).Iatã ce vrea sã spunã Biserica, în mod concret, în acest an pastoral: Noi pentru ce trãim, cum trãim sau pentru cine

trãim...? Dacã rãspunsurile noastre personale se regãsesc în cuvintele Sfântului Paul, înseamnã cã am descoperit sensulcorect al existenþei noastre; înseamnã cã avem curaj de sã trecem cu credinþã prin viaþã; înseamnã cã ºtim cine este Cristos!

A trãi în lumea de astãzi pentru Cristos, cu provocãrile ºi cu ofertele ei, nu este uºor! Nici pentru Apostoli nu a fost uºor! Nicipentru martiri, în faþa cãlãilor, nu era uºor! Nici pentru Maica Tereza de Calcutta, când îi avea în faþã pe leproºi, nu era uºor!Dar toþi au descoperit un secret: Cristos, pentru care ei trãiau, era iubire! Iubirea le dãdea forþa sã spunã: Pentru mine a trãieste Cristos!

PrPrPrPrPr. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI

26

Cartea pe care o prezint în acest numãr alrevistei noastre se întemeiazã nu atât pe oanalogie, cât pe o realitate misticã: trupultrupultrupultrupultrupul(nostru) ESTE templulESTE templulESTE templulESTE templulESTE templul (Duhului Sfânt).Succesiunea capitolelor ne spune cã vom aveaparte de o cãlãtorie extraordinarã: un drumde cunoaºtere, de explorare, de rugãciune,de împãcare… „Templul, locul prezenþei luiDumnezeu“, „Trupul, Templul Dumnezeuluicelui viu”, „Urcarea spre Templu”, „Purificarea

pregãtitoare“, „Din vestibul însanctuar“, „În sanctuar“,

„Sfânta Sfintelor,plinãtate deiubire“.

Înainte dea intra în

materia propriuzisã a cãrþii,autoarea îi iniþiazã pecititori în privinþa celor patru

niveluri ale interpretãriiCuvântului divin în tradiþia

iudaicã: PSHAT– sensul literal (ceau vrut sã spunã oamenii care,

sub inspiraþia Duhului Sfânt, au scrisCuvântul lui Dumnezeu), REMEZ – sensul

simbolic sau spiritual (Pãrinþii Bisericiiconsiderã cã acesta este sensul cristic),DARASH – „al cercetãrii“ (cf. interpretãriicreºtine, acesta este nivelul la caresensul al doilea trebuie aplicat propriei

noastre vieþi – strãdania de a neconforma existenþa cu Cuvântul luiDumnezeu), SOD – „secretul“(interpretarea misticã a Scripturilor).

Interpretãrile de amãnunt ale lui JoCroissant sunt, în fond, o serie de meditaþiiprofunde despre tripla demnitateextraordinarã a omului (copil al luiDumnezeu-Tatãl, rãscumpãrat de Isus Cristosºi templu al Duhului Sfânt). Ele pornesc de lao puzderie de citate din Vechiul ºi din NoulTestament, texte alese bine ºi comentateinteligent, constituind un fel de drum pe carecititorul este invitat sã îl parcurgã pentru a sedescoperi ºi înþelege pe sine – cum altfel? –

Ed. Maranatha, Bucureºti, 2005; 228 p.

Jo Croissant - TJo Croissant - TJo Croissant - TJo Croissant - TJo Croissant - Trupul, templul frumuseþiirupul, templul frumuseþiirupul, templul frumuseþiirupul, templul frumuseþiirupul, templul frumuseþii

prin descoperirea Prezenþei lui Dumnezeu.Originalitatea cãrþii stã, însã, în

emoþionantele mãrturii – unele mai scurte, alteleîntinzându-se pe câteva pagini – presãrate înfiecare capitol. Oameni pe care nu i-am întâlnitniciodatã, ne devin apropiaþi fiindcã au acceptatsã facã publice, pentru folosul nostru sufletesc,tot felul de experienþe: dureroase sauzdrobitoare, intime, înãlþãtoare, personale saucomunitare.

Un element deosebit îl reprezintãmomentele de rãgaz, în structura cãrþii ºi înînlãnþuirea argumentelor: Jo Croissant seopreºte, pur ºi simplu, ºi îl îndeamnã pe cititorsã practice câteva exerciþii – de la posturã ºiatitudine (de exemplu, în picioare, cu mâiniledeschise ºi oferite, spunându-i lui Dumnezeu„Iatã-mã!“) la meditaþie (asupra miracoluluicotidian al vieþii, asupra Templului) ºi cercetareacugetului („Ce îmi motiveazã alegerile?“, „Caresunt idolii noºtri?“, „Ce imagine despre mine aºdori sã o arãt altora?“, „Care este atitudinea meafaþã de suferinþã?“, „De ce anume fug?“, „Ce mãîmpovãreazã?“), pânã la îndemnul de a pune,din când în când, o casetã sau un CD ºi de adansa liber, în semn de recunoºtinþã pentruiubirea ºi slava lui Dumnezeu. Dacã îndemnulpoate pãrea neobiºnuit, trebuie sã recunoaºteþicã imaginea este extraordinarã! Uneori, uitãmcã regele David însuºi a fãcut acelaºi lucru…

Cartea este preþioasã pentru cã se hrãneºtedeopotrivã din moºtenirea ebraicã biblicã(binecuvântãrile, psalmii, dansul) ºi din comoaraevangheliilor (pildele, parabolele, mistereleRozariului). De aici, impresia de plenitudine, devechi ºi nou coexistând armonios, de tradiþie vieºi originalitate bine întemeiatã.

„Trupul – templul frumuseþii“ este un volumvaloros, atât prin bogãþia surselor ºiinterpretarea lor, cât ºi pentru partea de„îndrumar practic“ pe care o conþine. Însã, dupãmine, cea mai frumoasã paginã din aceastãcarte este rugãciunea scrisã de Ephraim – dinmotive de spaþiu nu o pot reproduce aici, o gãsiþila p. 215.

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

Lec

turi

Jo CroissantJo CroissantJo CroissantJo CroissantJo Croissant

este soþia lui Ephraim,cel care a fondat, în1974, ComunitateaFericirilor.

Încadrul omunitãþii, eaanimã sesiuni dedans ºi de rugãciune.Experienþa sa în acestdomeniu a stat labaza acestei cãrþi.

Rod al experienþei deviaþã comunitarã, iatão carte ce seadreseazã oricãreipersoane caredoreºte sãprogreseze încunoaºterea luiDumnezeu ºi încunoaºterea de sine.

27

“Ande251”, dar ar putea fi o rudã de-amea sau o rudã de-a dumneavoastrã...

ªtiþi cum, cu cine ºi despre ce vorbesccopiii dumneavoastrã pe internet?

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

Shtitzi km tse vb p net copiii dv, my alesknd sunt singuri aks’ sau knd nu-i vedenimeni? Shtitzi qm vb, q tsine, despre tse?

Aþi înþeles ceva din ce am scris pânãacum? Nu aþi înþeles mai nimic? ªi doaram scris româneºte... Am sã “traduc”atunci: “ªtiþi cam ce vorbesc pe internetcopiii dumneavoastrã, mai ales când suntsinguri acasã sau când nu-i vede nimeni?ªtiþi cum vorbesc, cu cine, despre ce?”

Un limbaj asemãnãtor cu cel pe carel-am folosit eu, la început, îl putem întâlniîn caietele de notiþe ale eleviloradolescenþi, în mesajele scurte (sms) depe telefonul lor mobil sau în arhiva deconversaþii a programului de messengerdin computerul lor. ªi cum “obiºnuinþa estea doua naturã”, adolescenþii “generaþieimess” utilizeazã acest limbaj nu doar înconversaþiile cu amicii, dar ºi înextemporalele de la ºcoalã, spredisperarea profesorilor, care îidepuncteazã.

La îndemâna tuturorLa îndemâna tuturorLa îndemâna tuturorLa îndemâna tuturorLa îndemâna tuturorMulþi dintre adulþii de astãzi utilizeazã

internetul, la serviciu ori acasã, ºi profitãde avantajele pe care acesta le oferã.Aºezaþi comod în faþa monitorului compu-terului, contectaþi la reþeaua de internet,astãzi putem, cu uºurinþã, sã cumpãrãmorice dorim; sã investim banii la bursã, sãgestionãm banii din contul bancar sau sãne plãtim facturile; sã vorbim la telefon înorice parte a lumii sau sã comunicãmrapid prin mesaje scurte sau în modalitateaudio-video, oricând, prin serviciile demessenger, totul gratuit; sã accesãm oricetip de informaþie, în mod gratuit; sãurmãrim programe tv sau filme, gratis saula preþuri avantajoase, oricând dorim.

În þara noastrã sunt tot mai mulþiadolescenþii care utilizeazã internetul, cucare sunt mai familiarizaþi decât pãrinþiilor. Conform unor sondaje, adolescenþii seservesc de internet pentru a se juca,pentru a descãrca jocuri, filme, muzicã,pentru a cãuta informaþii (în specialcomentarii, eseuri “de-a gata”, care-iscutesc de la lectura personalã ºi de laa-ºi mai face temele), dar în special pentrua comunica în chat cu prietenii.

Un vocabular “cool”Un vocabular “cool”Un vocabular “cool”Un vocabular “cool”Un vocabular “cool”În perioada de dupã 1989, au intrat în

vocabularul uzual al tinerilor noºtri multecuvinte de origine englezã, pe care lefolosesc atât în conversaþiile orale cât ºipe internet. Termeni precum “cool”,“trendy” sau “ok” sunt nelipsiþi dinexprimarea adolescenþilor de astãzi, carefolosesc frecvent ºi “naºpa”, “foooartetaree”, “miºto”, “suupeer” ori expresiiutilizate greºit, cum ar fi: “aºa vrea muºchiimei”. Dacã am întreba un adolescent dece foloseºte acest limbaj, ar rãspunde cã“aºa vorbesc toþi”. Utilizarea lui indicãapartenenþa la “grup”, iar adolescenþiinovici în ale internetului îl învaþã repedepentru a nu fi sau a nu se simþi excluºi.

ªi noi?...ªi noi?...ªi noi?...ªi noi?...ªi noi?...Am rãmas surprinsã, acum câþiva ani,

când conversaþiile pe messenger cu unnepot adolescent, care utiliza internetuldoar de o lunã, au început sã fie presãratecu prescurtãri de genul: brbbrbbrbbrbbrb (în englezã“be right back”, adicã “revin imediat”), kkkkk(în loc de “ok”, “în regulã”), cfc cfc cfc cfc cfc (ce faci?),plsplsplsplspls (în englezã “please”, adicã “te rog”) saunu shnu shnu shnu shnu sh (nu ºtiu). La început m-am folosit deintuiþie, ºi o datã s-a întâmplat chiar sã-icer sã-mi “traducã”, însã recunosc cãm-a pus pe gânduri. Am navigat princâteva forumuri în care scriu adolescenþiºi am ajuns la urmãtoarea concluzie:adolescenþii de astãzi au un limbajpropriu, necunoscut adulþilor; îl folosescîntr-un spaþiu din care pãrinþii ºi educatoriilipsesc adesea; iar atunci când auprobleme, le cer ajutor prietenilor deseama lor sau în cel mai rãucaz, unor strãini, pe forumurisau chaturi, “protejaþi” deanonimatul ID-ul ºi alavatarului. Îmi amintesc ºiacum mesajul unei fete,într-un astfel de forum: “Am14 ani ºi sunt însãrcinatã. Nuîndrãznesc sã le spunpãrinþilor mei. Ce sã fac?Ajutaþi-mã!!!”. Nu ºtiucine era acea fatã, ºtiudoar cã avea ID-ul

IDIDIDIDID = identitate; numele pe care unutilizator de internet îl foloseºte înspaþiul virtual

AAAAAvatarvatarvatarvatarvatar = reprezentare graficã aunui utilizator de internet în cadrulunui spaþiu virtual

ChatChatChatChatChat = în englezã “taifas”; spaþiuvirtual unde mai mulþi utilizatori potcomunica, în timp real, prin mesajescrise sau în sistem audio-video

MessengerMessengerMessengerMessengerMessenger = în englezã„mesager”; program pentrucomunicarea instantanee cu alþiutilizatori ai aceluiaºi program (Yahoo,MSN etc.)

MessMessMessMessMess = prescurtare a termenului„messenger”

ForumForumForumForumForum = grup de discuþii, în spaþiulvirtual, pe marginea unui anumitsubiect

Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”Limbajul “de mess”

Dic þ ionarD ic þ ionarD ic þ ionarD ic þ ionarD ic þ ionar

Ed

ucaþie m

edia

28crescut prestigiul Papilor, cãrora mulþi credincioºi din Italia, Sicilia,Corsica, Africa, Gallia ºi Ilyricum le-au donat moºii, încât au ajunscei mai mari proprietari ai Italiei. Aceste proprietãþi s-au numit,cu timpul, „patrimoniul Sfântului Petru” (patrimonium Sancti Petri).Scaunul papal rãmânând acelaºi, în timp ce stãpânitorii politicis-au schimbat (Odoacru, Teodoric, Alboin etc.), Papii exercitau ºio oarecare putere politicã, în Roma ºi împrejurimi (DucatusRomanus), apoi ºi în alte pãrþi ale Italiei, populaþia fiindu-lerecunoscãtoare cã au scãpat-o de barbari, foame, inundaþii,ciumã etc.

În secolul al VIII-lea, când în Rãsãrit a izbucnit lupta împotrivaicoanelor, Papii au intervenit împotriva edictelor împãrãteºti. Exarhuldin Ravenna a pornit împotriva Romei, în numele împãratuluibizantin, dar a trebuit sã se retragã, deoarece poporul era de parteaPapei, considerându-l duce al Romei. În anul 752, regele lombard,Astolf, a voit sã cucereascã Roma. Papa ªtefan II îi cere ajutorîmpãratului Constantin Copronimul. Acesta nu rãspunde. Papa seadreseazã atunci lui Pepin cel Scurt, regele francilor, care trece Alpiide douã ori (754-756) ºi îl învinge pe regele lombard la Piave,silindu-l sã restituie pãmântul cucerit, exarhatele Ravenna ºi

Pentapolis, pe care le doneazã Papei,ordonând sã-i fie date cheile celorlaltecetãþi ºi actul de donaþie pe mormântulSfântului Petru. Prin aceasta, Papa devineSuveran al acestor provincii, luând fiinþãStatul Papal (ºi de drept, cãci de faptexistase mai înainte).

În anul 774, aceste posesiuni suntrãpite de lombarzi, însã Carol cel Marele recâºtigã ºi le doneazã din nou Papei,mãrind astfel Statul Papal. De data

aceasta, Statul Papal este recunoscut oficial. ConstantinCopronimul îi retrage Papei controlul direct asupra Bisericilor dinDalmaþia ºi Balcani.

În schimbul consacrãrii lui Pepin, Papa constituie o regalitatede drept divin, care domina Franþa, Germania ºi Italia. Basileulpierde, în favoarea francilor, suveranitatea asupra Romei ºi asupraexarhatului Ravenna. Dintr-un simplu domeniu la origine,patrimoniul Sfântului Petrupatrimoniul Sfântului Petrupatrimoniul Sfântului Petrupatrimoniul Sfântului Petrupatrimoniul Sfântului Petru se transformã într-o instituþie politicã acãrei suveranitate este garantatã de Papa.

Din istoria Bisericii

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

Papa, în calitate de patriarh al Occidentului, avea direct înascultarea sa Italia, Galia, Spania, Britania, Germania ºi cele douãprovincii ale Ilyricului, Occidental ºi Oriental, formate din Macedonia,Creta, Tesalia, cele douã Epiruri, cele douã Dardanii ºi Prevalitana.În 417, Papa Zosim învesteºte un mitropolit de Arles, cu puteri pestetot episcopatul din Galia, iar el devine mitropolit special al Italiei.

Episcopii bizantini s-au opus Papei în Ilyricum, provincii care,pânã în 379, aparþinuserã Imperiului Roman de Apus, când Graþianle donase colegului sãu, Teodosie. De atunci, Constantinopolul doreasã-ºi întindã stãpânirea acolo, însã, pentru a-ºi salva drepturile,Papalitatea a instituit, în 380, un „Vicariat Apostolic” la Tesalonic.Totuºi, împãratul Teodosie al II-lea a ataºat, în 421, Ilyricul OrientalConstantinopolului, dar, graþie protestelor energice ale PapeiBonifaciu I, aceastã hotãrâre a fostrevocatã. Ilyricul rãmâne, însã, mãruldiscordiei între Roma ºi Bizanþ, pânã în732 când Leon Isaurul se rãzbunãpentru condamnarea iconoclasmului,scoþând definitiv aceste regiuni de subjurisdicþia Sfântului Scaun.

Cât timp capitala Imperiului, subConstantin cel Mare, era în Roma, Papiierau puterea a doua, dar mutareareºedinþei imperiale la Bizanþ aschimbat situaþia. Papii au devenit mailiberi în a-ºi exercita puterea spiritualã, iar Roma Cezarilor, devenitãRoma Papilor, le mãreºte atât puterea moralã, cât ºi autoritateapoliticã, devenind ºi conducãtori politici.

Papii au luptat, în primul rând, împotriva puterii politice careproteja sãrbãtorile pãgâne (senatul roman) ºi imoralitãþile, refuzândamestecul puterii politice în problemele bisericeºti ºi afirmândsupremaþia spiritului asupra problemelor temporale ale acestei lumi.

Autoritatea Papilor a crescut ºi în lupta împotriva barbarilor:vizigoþi, huni, vandali, heruli, ostrogoþi. Toate aceste intervenþii au

CORNELIU MORANDINICORNELIU MORANDINICORNELIU MORANDINICORNELIU MORANDINICORNELIU MORANDINI ( 1889-1966) ( 1889-1966) ( 1889-1966) ( 1889-1966) ( 1889-1966)

DrDrDrDrDr. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª

Corneliu Morandini s-a nãscut, la 12 august 1889, la Câmpulung Muscel, unde a urmat ºi cursurile ºcoliiprimare. Dupã absolvirea, în 1910, a Facultãþii de Litere a Universitãþii din Bucureºti, a desfãºurat o strãlucitãcarierã didacticã în cadrul ªcolii arhiepiscopale Sfântul Iosif ºi al Liceului Matei Basarab din Bucureºti.

În perioada 1937-1948, a fost inspector al ºcolilor arhiepiscopale, iar în perioada 1950-1951 a îndeplinitfuncþia de bibliotecar ºi referent al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti. A fãcut parte ºi din redacþiaziarului catolic Albina.

Corneliu Morandini s-a remarcat ºi în calitate de preºedinte al Asociaþiei Catolicilor din Bucureºti, fiinduna dintre figurile emblematice ale laicatului catolic, alãturi de dr. Skupiewski, Hildebrand ºi Iosif Frollo,Waldemar ºi Ferdinand Hoeflich, arhitectul Fackler, Dan Lakatos ºi alþii. A fost apreciat de arhiepiscopulNetzhammer, nunþiul Marmaggi ºi arhiepiscopul Cisar.

F i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i eF i l e d e i s t o r i e

FORMAREAFORMAREAFORMAREAFORMAREAFORMAREASTSTSTSTSTAAAAATULUI PTULUI PTULUI PTULUI PTULUI PAPAPAPAPAPALALALALAL

FORMAREAFORMAREAFORMAREAFORMAREAFORMAREASTSTSTSTSTAAAAATULUI PTULUI PTULUI PTULUI PTULUI PAPAPAPAPAPALALALALAL