· REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXII · NR. 6 (711) · IUNIE...

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXII · NR. 6 (711) · IUNIE 2011

� �

� �

CK

■ Cazul Marino ■ Cazul Marino MMISTIFICAREAISTIFICAREA MATERIALELORMATERIALELOR DINDIN

AARHIVARHIVA CNSASCNSASGGABRIELABRIEL AANDREESCUNDREESCU ■ F■ FARSELEARSELE PEPE CARECARE

NINI LELE POTPOT JUCAJUCA DOCUMENTELEDOCUMENTELE DINDIN

ARHIVELEARHIVELE SSECURITĂŢIIECURITĂŢII

MMARIANARIAN VVICTORICTOR BBUCIUUCIU ■ ■ (D(DEZEZ)) ILUZIAILUZIA IDEOLOGICĂIDEOLOGICĂ

AADRIANDRIAN DDINUINU RRACHIERUACHIERU ■ ■ AADRIANDRIAN MMARINOARINO – – UNUN IDEOCRITICIDEOCRITIC

„„ÎNTREÎNTRE DOUĂDOUĂ LUMILUMI””

■ Cazul Breban■ Cazul BrebanVVIRGILIRGIL TTĂNASEĂNASE ■ ■

AACTIVITATEACTIVITATEA CNSAS-CNSAS-ULUIULUI ESTEESTE IMORALĂIMORALĂ

VVIRGILIRGIL NNEMOIANUEMOIANU ■ „CNSAS” –■ „CNSAS” –DESCENDENTĂDESCENDENTĂ AA SSECURITĂŢIIECURITĂŢII……

LLUCIAUCIA HHOSSUOSSU-L-LONGINONGIN ■ ■ TTRIUMFULRIUMFUL POSTUMPOSTUM ALAL SSECURITĂŢIIECURITĂŢII

NNICOLAEICOLAE IILIESCULIESCU ■ ■ O O RĂFUIALĂRĂFUIALĂ SEARBĂDSEARBĂD REGIZATĂREGIZATĂ

BBOGDANOGDAN CCREŢUREŢU ■ ■ SSCRIITORIICRIITORII ŞIŞI SSECURITATEAECURITATEA

LLIVIUIVIU IIOANOAN SSTOICIUTOICIU ■ „S■ „SUBUB NICINICI OO

FORMĂFORMĂ BBREBANREBAN NUNU TURNATURNA…”…”MMAGDAAGDA UURSACHERSACHE ■ J■ JOCURIOCURI CENESASICECENESASICE

EEUGENUGEN NNEGRICIEGRICI ■ ■ LLITERATURAITERATURA MIZELORMIZELOR MARIMARI

AAURAURA CCHRISTIHRISTI ■ ■ „M„MISTIFICAREAISTIFICAREA MATERIALELORMATERIALELOR

DINDIN AARHIVARHIVA CNSAS”. CNSAS”. ÎÎNDREPTARNDREPTARCCARACTERULARACTERUL LALA ROMÂNIROMÂNI ■ ■

NNICOLAEICOLAE MMANOLESCUANOLESCU

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN ■ Î■ ÎNN LUPTĂLUPTĂ CUCU ISTORIAISTORIA

EEUGENIAUGENIA DDUMITRIUUMITRIU ■ ■ VVÂNĂTOAREAÂNĂTOAREA DEDE OAMENIOAMENI MARIMARI

Anul Contemporanul Anul Contemporanul ■■ 130130NICOLAE BREBAN ŞI MAMA D-SALE

ADRIAN MARINO

2

ANUL XXII � Nr. 6 (711)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVID

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU-VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)EUGENIA DUMITRIU (SPANIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, MARIAN VICTOR BUCIU, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULA

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor:Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: [email protected]

Număr apărut cu sprijinul Administraţiei FonduluiCultural Naţional

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii realizate de MIRCEA MARIAN

la Hong Kong

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Nevoia de celălaltDAN MIRCEA CIPARIU � SUBSOLURI POLITICE DE IERI ŞI DE AZI/ 2ModeleNICOLAE BREBAN � IDEEA HAZARDATĂ A LUI RASKOLNIKOV/ 3IRINA PETRAŞ � PARANTEZE/ 4Cărţi, cărţi, cărţiALEX ŞTEFĂNESCU � ADRIAN CIOROIANU ŞI TOLBA LUI CU POVEŞTI/ 5(Con)texteMARIA-ANA TUPAN � „CÂT ADEVĂR SUPORTĂ, CÂT ADEVĂR ÎNDRĂZNEŞTE UN SPIRIT?”/ 6LecturiŞTEFAN BORBÉLY � POEZIE POSTMODERNĂ/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � DRUMUL LA ZID ŞI DECONSTRUCŢIA CODULUIROMANULUI TRADIŢIONAL (I)/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � NIETZSCHE ŞI MAREA AMIAZĂ/ 9LecturiIULIAN BOLDEA � GEORGE BACOVIA. METAMORFOZELE DAMNĂRII / 10LecturiIRINA CIOBOTARU � DESPRE O ALTĂ TREZVIE DECÂT A CELOR MUSAITREJI/ 11CărţiBOGDAN CREŢU � ÎN CĂUTAREA NARATORULUI PERFECT/ 12LecturiCĂTĂLIN GHIŢĂ � SEDUCŢIA ALTERITĂŢII. PROLEGOMENE (II)/ 13Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � CUM MAI STĂM CU „IMAGINARUL APOCALIPTIC”/ 14ModeleIONEL NECULA � CIORAN – UN CREDINCIOS CARE NU S-A CUNOSCUT?/ 15Clubul Ideea EuropeanăÎn vizor: CAZUL MARINO. Mistificarea materialelor din Arhiva CNSASGABRIEL ANDREESCU � FARSELE PE CARE NI LE POT JUCA DOCUMENTELE DIN ARHIVELE SECURITĂŢII/ 17APEL ADRESAT CONSILIULUI SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII PRIVINDUTILIZAREA ARHIVELOR SECURITĂŢII AFLATE ÎN CUSTODIA SERVICIILOR DE INFORMAŢII/ 19LecturiMARIAN VICTOR BUCIU � (DEZ)ILUZIA IDEOLOGICĂ/ 21ProfilADRIAN DINU RACHIERU � ADRIAN MARINO – UN IDEOCRITIC „ÎNTRE DOUĂ LUMI”/ 22Clubul Ideea Europeană CAZUL BREBANPrimimVIRGIL TĂNASE � ACTIVITATEA CNSAS-ULUI ESTE IMORALĂ/ 23VIRGIL NEMOIANU � „CNSAS” – DESCENDENTĂ A SECURITĂŢII ŞIUNEALTĂ A ACESTEIA/ 23LUCIA HOSSU-LONGIN � TRIUMFUL POSTUM AL SECURITĂŢII/ 24NICOLAE ILIESCU � O RĂFUIALĂ SEARBĂD REGIZATĂ/ 25BOGDAN CREŢU � SCRIITORII ŞI SECURITATEA. PROBLEME SPINOASE/ 26LIVIU IOAN STOICIU � „SUB NICI O FORMĂ BREBAN NU TURNA…”/ 27MAGDA URSACHE � JOCURI CENESASICE/ 28EUGEN NEGRICI � LITERATURA MIZELOR MARI/ 29AURA CHRISTI � CAZUL BREBAN. „MISTIFICAREA MATERIALELORDIN ARHIVA CNSAS”. ÎNDREPTAR (I)/ 31Caracterul la româniCUM ÎŞI ASUMĂ TRECUTUL ŞI PREZENTUL AMBASADORUL UNESCOLA PARIS, DL N. MANOLESCU?/ 33CAVALERII MESEI ROTUNDE ŞI… NICOLAE MANOLESCU/ 34RememberNICOLAE BREBAN � ÎN LUPTĂ CU ISTORIA/ 35Corespondenţă din SpaniaEUGENIA DUMITRIU � VÂNĂTOAREA DE OAMENI MARI/ 36PolemiceMARIN RADU MOCANU � CE MAI FAC SCRIITORII?/ 37Revista revistelorAURA CHRISTI � AR TREBUI SĂ EXISTE O MĂSURĂ ÎN TOATE/ 38

Pentru mulţi dintre noi politica a ajuns să fietrăită şi să fie jucată în cele mai minimalistesubsoluri, locuri unde sunt lăsate toate spe-ranţele de luminare ale celor ce intră spre a

primi consacrarea Puterii. Regizorul Alexandru Dabijavine, aşadar, în aşteptarea publicului, montând, recent, laTeatrul de Comedie din Bucureşti, „O scrisoare pierdută”memorabilă, ce sondează în întunericul politicienilor şi alcetăţenilor turmentaţi ce nu mai ştiu pe cine şi cum săvoteze. După mai bine de un secol de subsoluri, beciuri, piv-niţe şi canale politice, râzi amar ori isteric de faptul căavem mereu şi mereu aceleaşi preocupări: revizuireaConstituţiei şi Legea Electorală. În acest interval, ficţiuneaşi literatura şi-au făcut şi îşi fac loc tot mai mult în scriso-rile şi documentele compromiţătoare, în dezvăluirile adul-terine şi sexuale de primă pagină!

Personajul cheie al acestei montări e Caţavencu,jucat de Marcel Iureş cu o dexteritate cameleonică fărăcusur. Realitatea politică a ultimilor ani se regăseşte înfeţe-feţele lui Caţavencu cu asupra de măsură: plânsul

electoral, arătătorul sever, semnele de sex în triburi deputere, impostaţia demagogică a discursului. Marcel Iureşeste un Caţavencu genial, gata să facă cea mai mareaudienţă la confruntările electorale în direct. La polul opus,îl vom descoperi, ca antimodel al succesului, pe AgamiţăDandanache, defilând pe coridoarele Puterii cu tot cu pro-pria sa moarte neuronală. George Mihăiţă e unDandanache de fenobarbital, o ilustrare perfectă a „gândi-rii slăbite” şi a „discursului slăbit” pe care îl exersează ceidin vârful piramidei politice.

Surpriza spectaculară vine de la CetăţeanulTurmentat, un rol de compoziţie de neuitat făcut de DorinaChiriac, care întrupează hedonismul magic al mahalalei cenu poate să se pună rău cu Puterea. Cântece plebee, bere şivin, lacrimi stoarse dintr-o existenţă mediată de alcool şiîntâmplare. Restul e literatură şi teatru necenzurat al vie-ţii!

www.agentiadecarte.ro

Dan Mircea CipariuSubsoluri politice de ieri şi azi

� Nevoia de Celălalt

Nu atât poporul, ca la Bălcescu şi alţicomentatori romantici, ci naţiuneadevenise pentru mulţi, în acei ani –dar, cum s-a văzut, mai ales pentru

cei doi de care ne ocupăm aici – un instrument esen-ţial şi eficace pentru a gândi lumea, la modul activ şirăzbunător, ca să zicem aşa, cum o fac politicienii dinnăscare, cei despre care spuneam că se pot lesne con-funda cu spiritele anarhiste. Deoarece vor, într-oformă sau alta, o răsturnare radicală, indiferent prince mijloace, a situaţiei în care s-au aflat paraşutaţiprin naştere. Iar, dacă la un oarecare individ dotatcu simţ practic şi cu o bună, sănătoasă ambiţie dea-şi crea un drum prin viaţă şi prin societatea pecare o descoperă când se naşte şi ajunge la vârstaadultă, scopul ca şi mijloacele de a ajunge la el suntflexibile, ajustabile mai mult sau mai puţin, în func-ţie de împrejurări, ca şi de propriile abilităţi, pe care,însuşi eroul nostru şi le descoperă în această lungăşi întortocheată cale spre realizare, ei bine, ceea ce emai mult decât interesant şi de-a dreptul dramaticîn cazul celor doi este faptul că ambii, într-un fel saualtul, au rămas ficşi, rigizi în mijloacele folosite, darşi extraordinar de rigizi în ceea ce priveşte definireascopului. Scopului lor, evident, pe care, însă, cu oanume încăpăţânată forţă de mistificare care a ajunssă-i convingă şi pe ei înşişi – o auto-minciună careînseamnă totdeauna moartea politicianului profesio-nist! – dar şi rigiditatea pe care au transferat-o mii-lor şi zecilor de mii de partizani şi adepţi. Cu carei-au îmbolnăvit şi pe cei puţini care urmau, chiar şiîn timpul acestor sau acestei revoluţii, mişcări, săproducă în alte zone (în roman, precum MirceaEliade, de exemplu, sau în poezie, ca Ion Barbu),texte importante.

Politica, chiar şi cea radicală, anarhistă, e făcu-tă din cedări, retrageri, atacuri adaptate, alianţe cuinimoşi aderenţi, dar uneori şi cu foşti sau viitoricontestatari etc., or, „eroii noştri”, poate şi din ambi-ţii ideologice, „creştine”, s-au manifetsat aproape tot-deauna ca enităţi fixe, rigide, transmiţând şi altoraun fel de aură a intransigenţei care le-ar fi venit din„adevărul lor revelat”, pe care „trebuiau” să-l trans-mită mulţimii. Naţiunii. Or, încă o dată, se ştie,„adevărul revelat” e valabil, ca să spunem aşa, încazuri strict individuale şi el e invocat când avem înfaţă istoria vieţii unui sfânt, începând cu primul„dizident” al „ideii păgâne, romane”, soldatul romanSaul care s-a convertit după o viziune, devenindapostolul Paul.

Nu, bineînţeles, în textul de faţă noi nu ne pro-punem în nici un caz o elementară şi clasică biogra-fie a „celor doi”, a lui Corneliu Zelia Codreanu sau aprofesorului Nae Ionescu; au făcut-o şi o vor facealţii, mai în detaliu şi mai instruiţi decât noi; pe noine interesează mai ales tipul lor de „eroism”, carieraşi dramatismul existenţei lor şi, dincolo de atracţiamaselor pentru Codreanu, a tinerilor în speţă, neatrage şi ne intrigă mai ales „magnetismul”, ca săzicem aşa, personalităţii lui Nae Ionescu, căruia uniitineri, cert extrem de dotaţi, i-au căzut victimă. Şi, edrept, în anii formaţiei mele, zbuciumate – dar cumputea fi ea altfel, în vremea stalinismului şi cucaracterul meu încă neformat şi inapt de mlădierileoportunistice ale momentului, nu de puţine orimi-am dat cont că eu însumi, dacă mă năşteam cu undeceniu sau un deceniu şi jumătate mai devreme aşfi fost poate, mai ştii, fericit să devin un emul, fana-

tic sau obedient la extrem al acestui… guru, inscvasi-diabolic, cvasi-înţelept, îngreuiat cu siguranţăde enorme calităţi şi defecte, şi care-şi căuta el însuşidrumul. Sau fiinţa. Între „figură luminoasă”, de„cuatrocento” italian şi şarlatan superior al ideilorşi, mai ales, al unei posturi de „condotier al ideilor”,al Credinţei, al naţiunii.

Ha, ha, poate mai ştii, cu toţii am vrea să fim,să devenim „conducători”! Odată cu cariera încă şiazi aproape „neverosimilă” a lui „NapoleoneBuonaparte” şi odată cu fascinaţia acelor magnificieroi de romane care au fost Julien Sorel din Roşu şiNegru şi Rascolnikov din Crimă şi pedeapsă – eroicare nu numai prin formidabila şi „profetica” măies-trie literară, dar şi pentru atracţia lor irepresibilăspre… un alt destin, spre o „carieră napoleoniană”,m-au atras în vâltoarea a ceea ce numim roman! –aproape oricine, după aproape două secole, se poatecrede destinat şi uns pentru o carieră sau pentru undestin de excepţie. Să devină din simplu şi cumintemembru al unei comunităţi în care s-a născut şicăreia îi respectă cutumele şi principiile, un „condu-cător”, un „răzbunător” al unor alte idei şi idealuri,un formator de conştiinţe, un lidero maximo al tine-rilor din orice timp. De aici, poate, a plecat şi ideea –dar şi autoritatea indiscutabilă! – a ideii de revolu-ţie, de răsturnare radicală şi prin orice mijloace astării de fapt, ca un „instrument” salvator şi aproapeunic în ceea ce numim romantism sau modernitate.

Şi Codreanu şi mai ales N. Ionescu n-au făcutdecât să fie fascinaţi la rândul lor, îmbibaţi mai multsau mai puţin de „tiparele livreşti”, e drept, darextrem de pitoreşti, în sens înalt, al celor doi eroi ailui Stendhal şi Dostoievski sau, mai ştii, de „aerultimpului”, conformându-se cu o energie şi, în felullor, mai ales în cazul lui Codreanu, cu o isteţimeextraordinară, „ideii” că… oricine, azi, poate fi pro-fet, şef absolut, conducător etc. După ei – ca şi dupăun Mussolini, Hitler, Lenin sau Stalin vor veni cusiguranţă şi alţii, într-atât nu numai „magnetismul”acestei idei a devenit de neocolit, pentru unele spiri-te „energice şi nemulţumite”, dar, cum ar spune-o şiunele spirite post-darwiniste sau neo-marxiste, şipentru faptul că „epoca” e pregătită pentru aceasta.Şi pentru „aceştia”!

Or, e evident că ceea ce a adus marea şi cu ade-vărat istorica Revoluţie Franceză a fost nu numaiabolirea fundamentală a prerogativelor osificate şiprofund anti-valorice ale monarhiei, principiiledemocratice ale unui Montesquieu, dar şi abolirea,se pare pentru multă vreme, a acelei „stabilităţiinstituţionale” de care s-au bucurat acele mari epocicare au premers monarhia europeană: sclavagismul,cu acel mileniu sau două de existenţă, care a produsunele valori de necontestat, culturale şi de civilizaţiesau feudalitatea.

Când Nietzsche vorbeşte despre „das Pathosder Distanz”, despre „Patosul distanţei”, o idee şi oexpresie puţin comentată şi adesea fals înţeleasă, elsubliniază tocmai această pierdută stabilitate aacestor epoci, referindu-se mai ales la ImperiulRoman, despre – O idee absolut „reacţionară” multorspirite de azi! – capacitatea acestor structuri şi civi-lizaţii de a „rămâne fiecare la locul său”, în sensulacceptării, a asumării drepturilor şi responsabilităţi-lor ce decurg nu numai din cariera sau oficiul pres-tat, dar şi din stratul sau pătura socială căreia îiaparţii. Straturi, împărţiri sau clase cum am spune

noi azi, în esenţă imuabile. Chiar şi faptul că unii,prin anumite fapte sau decizii, pot trece dintr-unaîntr-alta, dar, se înţelege, numai în acest mod, strictindividual. Şi nu în grup sau grupuri.

Aproape nimeni, sunt de acord, nu va preluaaceastă idee nietzscheană şi eu însumi, în tinereţe,am fost oarecum şocat de ea. Ca şi de anti-creştinis-mul său violent, unde, e drept, se întâlnea cu nupuţine mari spirite franceze, Voltaire, în primulrând, Voltaire, şi alţii, mai ales radical anti-clericali,Nietzsche un fioros „anti-Christ”, pornire în care unpsihanalist ar putea deduce unele stări absolut con-tradictorii, acea Hass-Liebe, atât de romantică, înfapt.

Să fie oare această uriaşă libertate a fiecăruiade a visa orice, adusă de revoluţia din 1789, darulcare ne va răscoli în continuare aproape orice formăde organizare, oricât de potrivită cu timpul, mentali-tăţile şi „relaţiile de producţie”, ca să preluăm şiideea marxistă? Să ne plătim prin veşnica instabili-tate structurală a sistemului, oricare ar fi el, aceas-tă răsturnare a acelor principii care au fundamentat,în milenii, „societatea” militară, latifundiară sau ceaa unor familii, a „cavalerilor”? Sigur, mi se va repli-ca poate, prin soliditatea unor democraţii, precumcea engleză, americană sau franceză, pentru a nuvorbi decât de acestea, pilduitoare. Spre deosebire deHegel, cu al său „sfârşit de istorie” şi cu instalareaPrincipelui în fruntea piramidei statale şi, bineînţe-les, şi nici cu Fukuiama, care vede apocaliptic, eu nupot crede că, odată cu „extirparea” acelor dictatoriteribili, citaţi mai sus, unii tineri din viitorul conti-nentului sau al planetei vor înceta să viseze la „drep-tul lor” de a fi conducători, „răzbunători”, „revoluţio-nari” sau chiar sfinţi. Deoarece, se pare, s-au spartacele ultime bariere şi nu atât de „clasă” sau de „sis-tem”, cât de conştiinţă. Odată cu uriaşa şi puţinobservata „revoluţie morală” pe care au îndrăznit-odouă spirite care au trăit în două imperii şi naţiidiferite, la distanţă unul de altul de mii de kilometri,dar care au făcut-o şi anunţat-o, fiecare în felul lui –ceea ce numim azi, cu o expresie foarte uzitată şiprost înţeleasă de mulţi – amoralitate.

Din nou, iată, doi scriitori, un filozof şi unromancier, Nietzsche şi Dostoievski care, unul prinZarathustra, un fel de erou discursiv şi anarhic îngând, şi prin Rascolnikov, emit „ipoteza” că tabla luiMoise, tabla morală după care multe naţiuni, maiales europene, se conduc de milenii, poate şi „trebu-ie” încălcată când e vorba de a impune o anume idee.„Să nu ucizi”, în acest caz, devine un comandamentperisabil, ba, pentru Rascolnikov – fascinat, cum ospuneam, de pilda napoleoniană! – o fermă posibili-tate de a se auto-realiza, de a produce un destinexemplar.

Or, deşi extrem „hazardată”, „ideea” pe careRascolnikov o publică într-un ziar ca şi „amoralis-mul” teoretizat al lui Nietzsche – ambele, repetăm,prost şi abil instrumentalizate în secolul nostruexcesiv politic! – au făcut, după cum ştim, o carierădramatică. Noi, sub comunismul de tip stalinisteram îndemnaţi să înlăturăm, să izolăm, să tortu-răm şi să ucidem viperele burgheze şi moşiereşti – şiunii extrem de talentaţi şi de ambiţioşi scriitori, pre-cum tânărul Petru Dumitriu, au creat şi opere înacest sens – iar cei de „dincolo”, în Germania hitle-ristă, erau îndemnaţi să tortureze şi să „elimine”,să-i ucidă pe cei ce veneau din altă rasă, în ciudaistoriei lor milenare şi a aportului enorm adus cultu-rii umane. Iată cât de extraordinar de puternice, de„eficiente”, de „tulburătoare” sunt unele „idei”, expri-mate de unii „marginali” scriitori.

Se pare că, la urma-urmei, în ciuda neo-mar-xistelor teze economice şi sociale, nu în primul rândcondiţiile de mediu, social-economice, ci tot ideile,anumite idei fac şi răstoarnă în adâncime straturilesociale şi istoria. Să aibe oare dreptate Hegel cândafirmă: „Odată ideea exprimată, realitatea i se supu-ne”? („Ist einmal der Begriff realisiert, hält dieRealität nicht aus”). �

fragment

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IUNIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

3

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae BrebanIdeea hazardată a lui Raskolnikov

Să fie oare această uriaşă libertatea fiecăruia de a visa orice, adusă derevoluţia din 1789, darul care ne varăscoli în continuare aproape orice

formă de organizare, oricât depotrivită cu timpul, mentalităţile şi

„relaţiile de producţie”, ca săpreluăm şi ideea marxistă?

■ semnal ■ Editura Contemporanul

S. DamianNu toţi copacii s-au înălţat la cerColecţia Biblioteca Contemporanul � Sub semnul lui Hermes

Am ales cazul de ruptură în evoluţia unor exponenţi proeminenţi din literatura română actuală, ruptură care a dusfie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotărâtor l-a constituit în condiţiile date epocaîn formele ei de constrângere şi de emulaţie. Sunt convins că în alte circumstante ecuaţia ar fi avut componentediferite. Nu sugerez că ar fi obligatorie restrângerea în ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut adăuga cuaceeaşi îndreptăţire, recunosc, şi alte aplicaţii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insistă asupra unui fenomencaracteristic. Deruta ivită la unii pe traseu, parţială sau totală, s-a articulat pe planul angajării civice şi al închegă-rii estetice. Trebuie să remarc o diferenţă în abordare, deoarece unii din cei selectaţi (G. Călinescu, M. Preda) numai sunt în viată, aşadar pentru ei e exclusă posibilitatea unei schimbări de destin. A survenit pentru toţi necesi-tatea unei racordări la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de forţă, la năvala dogmatismului, la şan-sele unei sincronizări cu Europa. Imperios necesară a fost lepădarea de prejudecăţile naţionaliste şi provinciale,ieşirea din coşmarul ideologiei şi al somaţiei dure.

S. Damian

F urio (cartea lui Patrizio Trequattrini tradusă de Laszlo Alexandru, Editura

Eikon, 2010) pune o sumă de întrebări,fiind o incitantă carte-dezbatere oferită

sub forma unei piese de teatru. Prima chestiune ar ficea a relaţiei mereu fluctuante şi fantasmatice din-tre realitate (autobiografie) şi ficţiune. Şi cel mai„obiectiv” dintre jurnalele intime e o autoficţiune,obiectivitatea absolută este exclusă când e vorbadespre scriitor în faţa filei albe.

Totul porneşte de la un detaliu real: autorulare un fiu cu un sever handicap mintal, un copil„anormal”. Părinţii din carte, Carla şi Bruno, suntpuşi în situaţia de a gestiona această povară deneocolit. Dialogurile lor se învârt în gol, controlatefiind de coordonate biologice, culturale, etice.Datoria de a se dedica îngrijirii permanente a micu-lui monstru tiranic (fie el oricât de drăgălaş şi cumanifestări care pot fi receptate ca afecţiune, deşi nue deloc sigur că nu sunt mai degrabă simple, mani-pulatorii comportamente instinctuale, fără frunte şifără adresă conştientizată – muşcătura şi sărutul luisunt din acelaşi regn) nu se negociază, ea decurge,încâlcit şi ne-logic, din rânduieli instaurate fărănuanţă de societatea omenească de-a lungul istorieisale. Ele vin din afară şi decid fără să ţină seama deindividualitatea celor implicaţi. Copilul (pre)simtecă deţine puterea şi se foloseşte de ea. Ştie, fie şiinstinctiv, că cei doi nu au nicio scăpare; că pentrudatoria de sânge nu există soluţia derogării.

Carla, care ar fi fost de aşteptat să fie cea din-tâi gata de sacrificiu (femeie fiind şi mamă), cedeazăşi alege „exilul”. E, în fond, un regim dictatorial înfaţa căruia exilul e forma laşă de reacţie. Bărbatulcade în obsesia/mania orgolioasă a celui care îşiextrage stima de sine din sacrificiul liber asumat.Dar lucrurile nu se vindecă nici într-un caz, nici încelălalt. Carla nu e fericită, e doar iluzoriu departe.Nici instituţiile contemporane nu pot să facă maimult decât introducerea unei false depărtări în spa-ţiu de problema cu pricina. Solidaritatea e firavă şi

convenţională, nimeni nu-ţi poate ţine locul cu ade-vărat în relaţia cu propriul copil. Descărcarea de res-ponsabilitate nu are drept efect descărcarea de„vină”.

Cei doi rostesc lungi monologuri interşanjabile,semn că rememorează legi ale cetăţii, nu vorbesc înnumele lor ca indivizi unici. Dialogul se poartă nuatât între ei, cât în faţa unui tribunal straniu şidifuz. Se justifică şi se apără în faţa unei instanţe culegi pre-stabilite de societate, tradiţie, biserică, stat,comunitate. Tot atâtea autorităţi-constructe în faţacărora individul cu spirit de conservare şi cu unegoism decurgând şi din conştiinţa muritudinii (evorba despre doi intelectuali, lucrurile se complică şimai mult) nu are cuvânt. Discursurile celor doi secontrazic de la o pagină la alta, ei nu sunt/nu pot fide acord unul cu celălalt, dar nici fiecare cu sine.Imposibilul ghem al relaţiei lor cu „tiranul” de ei con-ceput poate fi abordat din perspective halucinant dediferite, dar de nicăieri nu se iveşte soluţia unică şilimpede.

Un pas înainte e urmat îndată de unul înapoi.Orice tranşare a situaţiei e imediat anulată de vreunprecept de netrecut, neapărat „nobil”. Selecţia natu-rală nu e admisă între oameni. Ei nu-şi pot dori ceeace îşi doresc. Nu pot nici măcar visa cum ar fi fostdacă Furio ar fi fost „normal” – ar fi o trădare faţă decopilul lor aşa-cum-este. „Infernul tandreţei”, celdescris de un Alain Bosquet, atinge cote insuportabi-le.

Bruno ajunge, după mulţi ani de voită/abulicăîncremenire în slujba sa paternală, la capătul roluluişi al puterii. Ideea că, fiind muritori, suntem cu toţiihandicapaţi, că e vorba de grade diverse şi accepta-bile de handicap, nu mai funcţionează. Crima e solu-ţia cea bună. Ucigându-şi copilul pentru a-l scăpa desuferinţă, Bruno nu poate anula însă gestul său cri-minal. Indiferent de motive şi circumstanţe speciale,el este ucigaşul fiului. Jocurile au fost făcute. Gestulurmător nu poate fi decât sinuciderea. Carla speră înzadar o reclădire a relaţiei lor acum că, fie şi brutal,

problema e rezolvată. O clipă, ea nu înţelege că, înmod ironic, doar moartea „rezolvă” când e vorba des-pre nodul gordian al existenţei captive în propriilesale legi.

Deşi o carenţă de civism caracterizează toateepocile din Istoria românilor, sunt sigură că suferăde această boală multe alte neamuri, nu deţinemmonopolul. Un pic mai pe larg: în relaţiile dintreoamenii aparţinători aceluiaşi spaţiu, se iveşte ade-sea întrebarea despre fericire. Cel întrebat seîncruntă a meditaţie şi înşiră poticnit câteva motiveale, desigur, ne-fericirii sale. Nepotrivită fiind, între-barea nu va înflori grădina. În locurile în care trăiescoamenii împreună, nu fericirea e liantul şi promisiu-nea. Nu „iubirea de aproapele” e ţinta, ci respectul.Să-ţi pese de celălalt, de truda sa, de diferenţa pecare o reprezintă. Orice loc comunitar e rezultantapaşilor, cuvintelor, gesturilor, faptelor care se între-taie în viaţa cotidiană închipuind o textură, o reţea.De rezistenţa şi flexibilitatea ei depind starea bunăşi bunăstarea comunităţii întregi. Ţesătura comuni-tară e şubrezită de orice gest nesocotit/nepăsător,care nu-l include în gândul tău pe Celălalt.Vecinătatea – la preţ în târgul copilăriei mele – e unconcept extenuat sub dictatura negoţului. Om aldatoriei aflându-mă, am crezut mereu că, mai întâişi mai întâi, am îndatoriri şi abia pe urmă drepturi.Că vecinătatea, comunitatea, ţara, dacă vreţi, secuvine să mă recunoască şi să mă sprijine numaidacă am dovedit şi dovedesc că îmi ştiu rostul în tex-tura lor complicată. În numele drepturilor omuluisunt de nenumărate ori călcate senin în picioaredrepturile oamenilor, iar „ştiinţa convieţuirii” e eli-minată din programa societăţii. �

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


© L

AU

RA

PO

AN

TĂ

Irina PetraşParanteze

Dialogul se poartă nu atât între ei,cât în faţa unui tribunal straniu şi

difuz. Se justifică şi se apără în faţaunei instanţe cu legi pre-stabilite de

societate, tradiţie, biserică, stat,comunitate. Tot atâtea autorităţi-constructe în faţa cărora individul

cu spirit de conservare şi cu unegoism decurgând şi din conştiinţa

muritudinii (e vorba despre doiintelectuali, lucrurile se complică şi

mai mult) nu are cuvânt.

La 20 de ani de laprima apariţie revistaContact internationalcontinuă să ofere citito-rilor o ţinută editoria-lă, competitivă în con-text european. „Oricerevistă trebuie să fieun proiect, să aibă unmesaj ascuns sau vizi-bil, dar nu se poateimpune prin anonima-tul amorf al unui ames-tec indigerabil de texte.La aniversare revista aavut şi are în continua-re acelaşi scop herme-neutic, un mesaj direcţionat spre minte şi inimă”, seafirmă în editorial. Indiscutabil Contact internatio-nal se impune prin prezentarea grafică şi macheta-rea datorată spiritului elevat şi experienţei de douădecenii a redactorului şef, în persoana JulieteiCarmen Pendefunda, ochi critic asupra literaturii şiistoriei literare. Revista îşi menţine de ani buni unnumăr de colaboratori experimentaţi, profesioniştiai eseului şi criticii literare, de la reputatulConstantin Călin, prezent cu melancolice şi acideaforisme ori cu meditatii memorialistice pline demiez, Constantin Trandafir cu minunatele salereflexii critice, academicianul Mihai Cimpoi cu unserial dedicat lui Vieru după Vieru şi exigentul cri-tic Constantin Pricop despre literatura începuturi-lor şi canonul limbii române, până la publicişti, isto-rici şi critici literari precum Mircea A. Diaconu,Constantin Coroiu, Ioan Holban, Constantin Dram,Emanuela Ilie, Valeriu Matei, Antonio Patraş,Liviu Papuc, Theodor Codreanu, Cassian MariaSpiridon, Theodor Damian, Mihai BogdanMandache, Nicolae Băciuţ, Valentin Ciucă şi mulţi

alţii care susţin prin competenţă şi erudiţie progra-mul anunţat de directorul publicaţiei, LiviuPendefunda. Şi tocmai aici, se pare,ingredientele care asigură amesteculde vernisaje de artă plastică, versuri-le şi proza pe care ni le oferă paginilebogatelor numere ale revistei suntperfect digerabile.

Delectează fragmente de romansemnate de Matei Vişniec, GheorgheAndrei Neagu, Valeriu Stancu, Nico-lae Dabija, Gellu Dorian, OlimpianUngherea, Constantin Parascan,Virgil Enătescu, Catinca Agache şiEugen Ovidiu Chirovici, grupajele deversuri aparţinând Aurei Christi,Ioanid Romanescu, Mihai Crama,Radu Cârneci, Horia Zilieru, NichitaDanilov, Dorin Popa, Dinu Flămând,Adi Cristi, Lucian Alecsa, EmilNicolae, Carmen Pallada, EmilianMarcu, Adrian Popescu, Dan Giosu, Viorel Dinescu,

Daniel Corbu, GeorgeGavrilean, Elleny Pen-defunda şi mulţi alţii.

Sunt publicatepiese de teatru în pre-mieră editorială scrisede Matei Vişniec şiŞtefan Oprea, tradu-ceri din AndrewMorton, Nail Chiodo,Paul Gregor, Anto-nietta dell'Arte, IvanHerrera şi excelenteprezentări de liricăfranceză în versiunearomână a lui AurelRău şi a poesiei lui

E. A. Poe de către Radu Cârneci. Bogat ilustratărevista oferă momente de respiro coloristic bine pla-

sate în densitatea textelor, iar eseis-tica hermetică a lui LiviuPendefunda împlineşte sumarulînchegat al numerelor prezentuluivolum. Pe lângă prezentarea expozi-ţiilor lui Baruch Elron, DanHatmanu, Eugen Mircea, DragoşPătraşcu, Năstasă Forţu, MarcelCahniţă, Tudor Pătraşcu şi DoruMaximovici, Valentin Ciucă reme-morează reperele istorice şi valoriceîn artele frumoase ieşene. Într-unpeisaj revuistic atât de pestriţ şi ine-gal, când se afirmă că sunt preamulte reviste literare, doar concu-renţa, întrecerea prin valoare îşi vaspune cuvântul. Judecăţile de tiptotalitar şi de urmărire a unui con-trol absolut în cultură ţin de alte

vremi. Contact inter-national care apare laIaşi, rezistă tocmaiprin management,cultivarea de eseuripe cele mai diverseteme, cu precădereliterare şi, într-omăsură apreciabilă,un eşalon literar –proză, poezie, drama-turgie – cu nume mainoi sau mai vechi,cunoscând că putereaunei reviste stă încolaboratorii săi şi înpromovarea valoriloreterne.

Contact internaţional� Semnal

Ministru de Externe al României înperioada 5 aprilie 2007 – 15 aprilie2008, profesor la Facultatea deIstorie a Universităţii din Bucu-

reşti, prezenţă cuceritoare şi surprinzător de eleva-tă, în raport cu ceea e ce suntem obişnuiţi, la talk-show-urile TV, Adrian Cioroianu este un intelectualdintr-o Românie la care deocamdată doar visăm.Oameni ca el ar trebui să conducă ţara sau măcar săfie sfătuitorii celor care o conduc.

Adrian Cioroianu ilustrează un nou mod, occi-dental, de a fi istoric. El face din istorie un instru-ment de orientare pentru societate. Publicistica sareprezintă o formă elegantă de a acorda consultaţiide specialitate contemporanilor, care vor să afle(chiar şi când nu ştiu că vor aceasta) cum sunt văzu-te faptele lor din perspectivă istorică.

În ceea ce mă priveşte, aş putea schiţa o evolu-ţie a sa – ca autor – evocând trei momente.

1984. Deschid unul dintre sutele de plicuricare îmi sosesc din toată ţara pentru „poşta redac-ţiei”, susţinută de mine săptămânal în SLAST(Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului).Îmi scrie un elev din Craiova, pe nume AdrianCioroianu. Este sclipitor de inteligent (ar puteaajunge cândva Ministru de Externe al României!) şi– surpriză – îmi trimite nu versuri de dragoste, ci uneseu filosofic.

Eseul, uşor grandilocvent, este bine scris şi areacoperire în idei, nu ca acelea ale lui Octavian Paler,care sună a gol (cu excepţia cazurilor când conţinidei preluate din Platon, Camus sau Ortega yGasset). Tocmai aceasta îi explic tânărului, în răs-punsul meu, că mi-a făcut o surpriză plăcută, că arevocaţie pentru reflecţie şi că ar fi bine să nu urmezevreodată exemplul lui Octavian Paler.

2001. La Editura Curtea Veche lui AdrianCioroianu îi apare volumul intitulat ingenios-poeticScrum de secol. O sută una de poveşti suprapuse(cuvânt înainte de Andrei Pleşu, ilustraţii de DanPerjovschi). Acest volum cuprinde articole publicateîn perioada 1998-2000 în revista Dilema. Autorul îşinumeşte textele „poveşti suprapuse”, pentru că înconstrucţia lor întâmplări de altădată sunt asociatecu întâmplări din vremea noastră. De ce? Pentru căde multe ori trecutul explică prezentul, mai bine decâtinterpretările puse în circulaţie de analiştii politici.

Procedeul nu este însă aplicat mecanic. AdrianCioroianu îşi ia o mare libertate, compunându-şi tex-tele ca un scriitor, după logica maximei expresivi-tăţi. El recurge, de exemplu, la o amintire din copi-lărie – scoaterea din pământ a unei cârtiţe, de cătrebunicul său – pentru a-i portretiza pe bucureşteniicare merg zilnic cu metroul şi care – şi la figurat vor-bind – îşi petrec viaţa în subteranele istoriei:

„Bucureştiul este alcătuit pe jumătate din indi-vizi cu nările calibrate pe aerul închis din subteran,obişnuiţi matinal cu drumul la slujbă prin galerii.Daţi-le o grevă de metrou, scoateţi-i cu ochii în soaresă aştepte autobuzul şi veţi vedea cât de multă săr-mană cârtiţă se ascunde în umilul om.”

O atenţie specială este acordată practicilor spe-cifice stilului de viaţă comunist, ca şi formelor pecare ele le-au luat după 1989. Preferinţe şi obişnuin-ţe aparent nesemnificative, ignorate de istoricii lip-siţi de imaginaţie, sunt studiate de Adrian Cioroianucu atenţie. Prin exploatarea inteligentă – şi inspira-tă – a acestui neconvenţional material documentarse ajunge la revelaţii. Aşa se întâmplă, de exemplu,în articolul despre banala „eugenie” (biscuitulumplut foarte popular în România în timpul comu-nismului), articol care poate fi considerat o capodo-peră a genului:

„Poet de-aş fi, i-aş scrie o odă. Ca mulţi dintrenoi, eugenia s-a născut şi şi-a trăit tinereţea în socia-lism; fidelă ca o măicuţă îndrăgostită de Hristos,eugenia a servit sistemul cu o devoţiune pe care, hais-o recunoaştem, n-a avut-o nici unul dintre noi. S-aunduit după împrejurări şi a fost ce i s-a cerut să fie:dimineaţa, era mic-dejun pentru elevii-cu-cheia-la-gât-de-la-şcoala-dintre-blocuri; la amiază, aceeaşieugenie a fost substitut de prânz pentru muncitoare-le cu şolduri tot mai late sau pentru muncitorii cupachetul de ţigări îndesat în salopetă, la piept; cuacelaşi gramaj, eugenia devenea seara cină în guraştirbă a vreunui pensionar.”

După cum se vede, „poveştile” lui AdrianCioroianu nu sunt „de adormit copiii”, ci dimpotrivă,au fost concepute astfel încât să-i trezească. VolumulScrum de secol face ca în fiecare cititor să fie maipuţină cârtiţă şi mai multă conştiinţă.

2011. Adrian Cioroianu vine în vizită la minela grădină (e primăvară, au înflorit cireşii), cu fru-moasa lui soţie, cunoscuta soprană AlexandraComan. Ce exemplare umane alese! Dacă marţieniiar vrea să afle cam cum suntem noi, pământenii, amputea să li-i trimitem pe ei doi ca eşantion, ca săfacem impresie bună. Adrian Cioroianu îmi aduce o

nouă carte de „poveşti” de-a sa: Visul luiMachiavelli. 150 de poveşti despre lucruri pentrucare aţi putea renunţa la Paradis, Bucureşti, Ed.Curtea Veche, 2010. După plecarea musafirilor,citesc cartea cu mare plăcere. E atrăgătoare, fiecarenouă pagină îţi oferă o surpriză. Autorul nu e doarun publicist, nu e doar un istoric, nu e doar un om deidei, e un scriitor liber, fără complexe, care te cuce-reşte de la prima pagină.

Se remarcă imediat faptul că Adrian Cioroianuştie mult mai mult decât spune. Alţi publicişti nuştiu mai nimic, dar simulează competenţa, dezvol-tând ample comentarii în gol. Autorul „poveştilor”dezvăluie în treacăt câte ceva din vasta lui culturăpolitică, mereu adusă la zi, aţâţând curiozitatea citi-torilor. Unor cunoscuţi ai mei le-ar plăcea să se orga-nizeze o conferinţă de presă, în cursul căreia luiAdrian Cioroianu să i se adreseze rafale de întrebări,pentru ca el să facă mărturisiri complete în legăturăcu tot ceea ce a aflat sau a înţeles despre culisele vie-ţii politice româneşti şi străine. Până şi despre erme-tica politică a Rusiei Adrian Cioroianu ştie maimulte decât şi-ar putea imagina cineva.

Dar el nu face paradă, ci risipă de cultură poli-tică. Fiecare text este compus după o logică literară,nu politologică. Tonul este dat chiar din prefaţă;declarând, din curtoazie, că articolele sale datoreazămult atmosferei din redacţia revistei Dilema, AdrianCioroianu descrie o scenă care pare inventată deBulgakov:

„Adevărul e că echipa de la Dilema avea în eaceva magic (şi a păstrat în bună măsură): cei care auvizitat-o au observat, probabil, că în redacţie deseorise mai văd creioane care scriu singure şi gume caresingure şterg ce cred de cuviinţă, calculatoare careafişează după capul lor şi imprimante care printeazăce vor ele – în timp ce membrii redacţiei stau lataclale, uneori cu o sticlă de inspiraţie pe masă.”

Cu aceeaşi fineţe este folosită pe parcursul căr-ţii şi ironia. Într-un articol, Adrian Cioroianu îi treceîn revistă pe demnitarii comunişti supranumiţi„aristocraţi”: „Mai anii trecuţi, la moartea luiBârlădeanu s-a spus că a murit un aristocrat al poli-ticii.”; „La moartea [lui Ion Gheorghe Maurer], ziare-le –de la stânga la dreapta orientărilor lor – autitrat: Odată cu Maurer, a murit un aristocrat alcomunismului. (Până acum, doi!) Zilele trecuteCorneliu Mănescu a plecat spre cele veşnice. […] Lamoartea lui vreo trei posturi de televiziune au anun-ţat – aţi ghicit – că a dispărut un aristocrat al fostu-lui regim. Şi poate că aşa a şi fost, în toate cele treicazuri. Dar lista nobiliară, în loc să scadă, creşte!”

După ce menţionează şi alte cazuri de „aristo-craţi”, eseistul conchide:

„…habar n-avea nefericitul prinţ de Scorniceştică, sub el geme ierarhia partidului de conţi, viconţi,lorzi, ducese şi baroni ai politicii. Ţăranca posesoarede călcâie sparte şi amărâtul proletar veşnic nebăr-bierit nu mai puteau să respire de atâta nobilime,travestită ideologic, dar neîntinată în privinţa subti-lului blazon.

De unde trag şi eu concluzia: poate că tocmaidin acest motiv comunismul românesc a sfârşit atâtde glorios, precum chica lui Ludovic al XVI-lea sublama ghilotinei.”

Diversitatea subiectelor este ameţitoare, cavârtejul însuşi al vieţii. Fotbalul de azi şi holera din1831, procesele politice din timpul lui Dej şi antrena-mentele chinuitoare ale gimnastelor românce,Securitatea şi Stasi, dacologia şi moartea vestituluiiluzionist Harry Houdini etc. etc.

Adrian Cioroianu ştie tot ce se întâmplă înlumea asta mare, ce s-a întâmplat şi, în unele cazuri,şi ceea ce se va întâmpla. Şi povesteşte inventiv, cuartă, o parte, infimă, din ceea ce ştie. Aşteptăm de lael în continuare noi şi noi „poveşti”. �

ALEX. ŞTEFĂNESCUBucureşti OP 22, CP [email protected]

5



Alex ŞtefănescuAdrian Cioroianu şi tolba lui cu poveşti

� Cărţi, cărţi, cărţiSe remarcă imediat faptul că

Adrian Cioroianu ştie mult maimult decât spune. Alţi publicişti nu

ştiu mai nimic, dar simuleazăcompetenţa, dezvoltând ample

comentarii în gol. Autorul„poveştilor” dezvăluie în treacătcâte ceva din vasta lui cultură

politică, mereu adusă la zi, aţâţândcuriozitatea cititorilor.

ADRIAN CIOROIANU ŞI ALEXANDRA COMAN

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAviad KleinbergIstoriile sfinţilor şi rolul lor în formareaOccidentuluiTraducere de Adriana Liciu

Componentă a creştinismului şi a culturiieuropene, cultul sfinţilor îşi datoreazăamploarea şi perenitatea povestirilor, oralesau scrise, despre vieţile acestora, povestiricare au început să apară în bazinul meditera-nean în secolul al II-lea. Lucrarea lui Aviad

Kleinberg îşi propune să prezinte o istorie a acestor istorii şi, înacelaşi timp, o analiză a elaborarii şi a rolului lor în societateacreştină, în perioada Antichităţii târzii şi până la sfârşitul EvuluiMediu. Aceste istorii sunt produsul unor forţe diverse şi, adesea,în conflict: concepţiile autorităţilor ecleziastice, care încearcă săimpună un canon de credinţă şi disciplină valabil pentru toţi, cre-dinţa populară, imaginaţia şi viziunea estetică a autorilor. Apariţiaşi integrarea în cultură a acestor istorii sunt inseparabile de unproces social complex. În ele găsim forţa religioasă creatoare acomunităţilor, care se exprimă instaurând o altfel de viziune alumii, care este adesea în contradicţie cu cea a Bisericii.

Aviad Kleinberg, istoric israelian al religiilor, evreu laic, s-a născutîn anul 1958. Părinţii săi au trăit persecuţiile antisemitismului înPolonia şi au supravieţuit Holocaustului. Şi-a petrecut copilăria laBeer-Sheva, unde „nu exista nici un semn al prezenţei creştine”.Studiile de istorie medievală, pe care le-a urmat la Tel-Aviv, l-aufăcut să dea o atenţie deosebită creştinismului, fără a căruicunoaştere „era imposibil de înţeles cultura occidentală”. La vre-mea respectivă, în anii 1980, „creştinismul era încă un domeniutabu în Israel”. Avid de cunoaştere, a plecat la Institutul pontificalbiblic din Torino, unde a studiat latina, teologia şi dreptul canonic.În prezent, Aviad Kleinberg este profesor de istoria religiilor laUniversitatea din Tel-Aviv, iar cursurile sale atrag sute de studenţi.

„Cât adevăr suportă, cât adevărîndrăzneşte un spirit? Aceasta adevenit pentru mine tot mai multadevărata normă a valorii. Eroa-

rea /credinţei într-un ideal/ nu este obtuzitatea,eroarea este laşitatea…” Cu aceste cuvinte, din EcceHomo, îşi deschide Nicolae Breban romanul Îngerulde gips, în care nietzscheana suprapunere de stări,cristică/ dionisiacă, tinde să se reducă la cea de adoua într-o societate aruncată în derivă de un sufletpolitic bolnav.

Dar societatea? Cât adevăr suportă? Dacă totşi-a creat o comisie pentru condamnarea trecutuluişi aflarea adevărului? Sunt lucruri pe care le ştimtoţi în afară de comisie: două milioane de oameniarestaţi, dintre care au mai ieşit din închisoare câte-va sute. Condamnări politice, prin chiar natura lor,ilegale. Oameni torturaţi şi ucişi la interogatorii.Exterminarea elitelor. Dezabilitarea forţei de muncăprin politică de dosar. Cenzură.

Ce ştie comisia, dar ne e nouă greu să price-pem: că, ieşiţi din infernul în care, după mărturisi-rea bunicului meu, se suferea atât cât se puteasuferi, victimele simţeau brusc o dorinţă arzătoaresă conlucreze cu noii supraveghetori în starea ce senumea acum „libertate”. Sau că răul cel mai rău dela apogeul epocii Ceauşescu în România s-a datoratcelor care s-au dezis public de contra-reforma stali-nistă din 1971 şi au trăit în exil.

Cine uită trecutul, îl repetă. Ca în vechile pro-cese muncitoreşti, repere ale culturii devin victimeleunor imolatori, care nu sunt „vrednici să le înnoadeşireturile”. Fiica generalului de securitate instru-mentează contestarea, de către studenţi, a coleguluipe care nu-l poate combate cu argumente, deoarecenu scrie, deşi conduce doctorate. La fel ca în vremu-rile bune, când în modul acesta părăsea universita-tea chiar şi un G. Călinescu. Cel puţin, conform tra-diţiei, deoarece arhiva din anii ’50 de la Litere a arsconvenabil. Conţinea, după unii istorici literari,multe adevăruri „insuportabile” şi „neîndrăznite”.

Lupta politică sau tentaţia controlului asupraelitelor determină instituţiile care se ocupă de uncoşmar istoric să îngusteze dezamăgitor cadrul cer-cetării în funcţie de criterii conjuncturale şi resenti-mente faţă de persoane incomode. Nu a fost recunos-cută, sau măcar studiată, practica dosarelor pe carescria „de exemplu”: erau condamnaţi, cu martorifalşi şi sub acuzaţii aiuritoare, pentru a descurajacazuri similare, protestatarii contra abuzurilor, cumera alungarea din casă în beneficiul colectivului.Uneori, martorii erau rude, cum s-a întâmplat încazul bunicului meu. Oare ce gândea nepotulDrăghici, în momentul în care depunea o mărturiefalsă, ce l-ar fi putut costa pe acuzat viaţa? A vorbitprivindu-şi victima în ochi?

Cine răsfoieşte rubricile ziarelor în căutare deslujbă ştie, însă, că, în cvasitotalitatea lor, sunt ofer-

te de chat-show. Trebuie să pui, pe masa lui Macheşi Lache, ceva care să meargă cu halba de bere.Scriitorul X colaborator! Mai tare ca Prigoană! Maitare decât Columbeanu! X a vorbit la telefon cuGeneralul P:! I-a vorbit de rău pe Y şi Z. Alţii auauzit că au jucat ping pong. Poate că au trăit în ace-laşi oraş. Dar, la toate aceasta, mă voi gândi când voifi căzut în mintea lui Lache şi Mache. (FereascăDomnul!)

Un Satyricon cu toate valorile inversate, în stilnietzschean, este romanul Întoarcerea tatălui risipi-tor, roman publicat de D.R. Popescu în urmă cu doi-trei ani. Dezabilităţile fizice ale personajelor careinvadează prima scenă („Războaiele copiilor”) amin-tesc contrapunctic de Cruciada copiilor de Blaga, darşi de Beteşugarii din piesa omonimă a lui MariusTupan. Se petrece aici o regresiune la agresivitateprimitivă, de la celălalt pol al inocenţei, purităţii şienergiei spirituale. D. R. Popescu se comportă însăca un nominalist, personajele sale groteşti devenindcredibile prin genealogia lor lingvistică. Dacă nu s-arnumi, nu ar fi, pare să spună autorul: Orbilă, Orbuţ,Orbuleţ, Orbeleşteanu (…) Surdu, Surdulache,Surdulescu, Surdulea… Profesorul Z.Z. Puţintelea,ca şi cel supranumit „Poponeaţă”, românul genericIoanea Păsulii, un poliţist doctorand cu nume andro-gin, medici traverstiţi în colecţionari şi critici deartă, actorii care interpretează scene reale şi întru-chipează figuri prea bine cunoscute comunităţii fic-ţionale, sunt personaje paraxiale, lunecând din viaţăîn moarte, din ficţiune într-o realitate istorică recen-tă şi familiară construiesc o lume descentrată şidinamică, browniană, căreia unde-i stau picioarele,acolo-i stă şi capul… Clişeele patriotarde ale epociiceauşiste sunt transplantate în contextul economieide piaţă ce îngăduie îmbogăţiri fabuloase pestenoapte, operaţiunea de transplant destabilizândînsă ambele sisteme de referinţă. În distopicaCioromârda, derealizată prin ruptură politică şi încănesemnificată de coduri coerente, se intersecteazăoficialităţile, militare şi administrative, vide afectivşi intelectual, antrenate în robotica unei ceremoniide înmormântare cu onoruri a unui erou/mercenar -nu e limpede ce e – şi Irina, femeia, nu atât a păcii,căci sufletul ei este sfâşiat de moartea copilului, câta vieţii fără mască, perpetuate de eternul feminin cegerminează perpetuu în inima naturii.

O zi din viaţa Cioromârdei este suficient spaţiuşi timp pentru ca D. R. Popescu să-şi desfăşoarepânza epică, trasată cu tuşe caricaturale, a uneicomunităţi ce se compară cu aceea a ImperiuluiRoman în epoca de glorie, dar care, în realitate sesituează la antipod. Ca şi în Ulise, de Joyce, umbratatălui lui Hamlet este Logosul ce-şi risipeşte cuvin-tele scrise de Hamlet pe tăbliţele memoriei şi apoi

transmise mai departe, la cererea acestuia, deHoraţio-Logophoros (purtătorul de Logos). Rolul erainterpretat de Shakespeare însuşi, iar StephenDedalus, din romanul lui Joyce, care îşi caută părinţiadoptivi printre artişti, consideră că marele drama-turg şi-a pierdut fiul biologic, dar a lăsat, pentru pos-teritate, o capodoperă. În acelaşi context, e invocatexemplul lui Eschil, care a sublimat realitatea, eve-nimentele reale şi, inclusiv, propria persoană înPerşii, îngăduind operei de artă să-şi aibă logica şifinalitatea proprie.

Principiul substituirilor funcţinează la toatenivelele. Agamamnon, conducătorul armatelor gre-ceşti la Troia, capabil de sacrificiul propriei fiice pen-tru a urma porunca zeilor şi a asigura victoria, estedemitizat în persoana Generalului AgamnescuGhearăntoarsă – situată, cum sugerează şi numele,în zona bestialului. Preotul Ciprian Gurădeaurîmparte cu Chrisostomos doar numele, iar mireasaVenerica, la fel ca în „Ritmuri pentru nunţile necesa-re”, de Ion Barbu, parodiază figura şi planetaVenerei, a frumuseţii, deci, a valorii estetice şi aiubirii din Divina Comedie. Floarea de lotus, ţesutăşi ea în urzeală, se deschide într-o eflorescenţă desensuri: cultul faraonic concomitent cu pierdereamemoriei rasei, ca şi lentoare orientală, senzualita-te, ineficienţă şi pasivitate,

Răul ia însă, mai ales, forma unei Puteri amo-rale, interesate doar de propria supravieţuire, distri-buind, la întâmplare, programe politice şi interesatădoar să capteze, pe tabla de şah a mişcărilor sale,toate energiile. Comunitatea intră în istoriile întoc-mite de alte naţii, deoarece răbojul Cioromârdei,redus la epitaful mormintelor, este o colecţie de slo-ganuri, ca şi de viraje sau conjuncturale discontinui-tăţi. Moartea egalizatoare le sporeşte impresia dezădărnicie: „Bela, luptător antifascist”… „Sofronie,veşnic luptător anticomunist”… „Ion Chimirea, zisBâzdoacă, agent sanitar, primul om care a avut bici-cletă în sat”… „Ciolpan Dionisie, căzut la Odesa, înlupta împotriva duşmanilor ţării”… „HaralambieLipoveanul, care a murit pentru cauza comunismu-lui”… „Ieronim Lipoveanul, care a suferit pentrucauza comunismului”… Cruci lângă cruci, mormintelângă morminte, în cimitirul plin cu flori şi buruieni,care-i încăpea pe toţi. Toţi muriseră pentru ceva, niciunul nu murise degeaba.

Jocul perspectivei sugerează însă tocmai con-trariul: morţii preferă să revină în gropile lor, Irinacrede că pruncul ei e mai fericit în moarte, iar scene-le de orgie sexuală şi disoluţie morală sunt legate deprezenţa sau percepţia unor animale.

În mod obsesiv, revine motivul trădării, alcameleonismului care îi determină pe unii să cearăcu intransigenţă vărsarea sângelui câte unui binefă-cător, coborând, astfel la nivelul câinelui care muşcămâna ce-l hrăneşte.

Dimpotrivă, devenirea autorului presupunetranscendere a materialităţii corpului, „Eschil fărăEschil”, revenire ca fantomă, ca voce dematerializa-tă, asemeni spectrului shakespearean.

Ioanea, monstrul androgin, sinteză a cupluluibiologic, face loc, în final, copilului Ion, figură a crea-ţiei şi a botezătorului. Simbolul falic îi întăreştesemnificaţia, creaţia apărând, în această versiuneepică, alternativa la intriga paralelă ce sfârşeşte înmoarte-disecţie. În măsura în care fiii-cititori accep-tă să fie ridicaţi în templul civilizaţiei, din „râpe şigropi” adânci, Scriitorul îi mai poate încă elibera dinorizontul morţii. Din închisoarea ei nu se poateevada aruncând afară, când o mână, când o ureche,adică „pe bucăţi”. Spre deosebire de agendele politi-ce care planifică şi cuantifică, haşurând şi bifândsectoare ale activităţii unui popor, arta îl recompu-ne, din risipirea naturii şi a istoriei, în integralitateaCărţii. �

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


(CON)TEXTE

Maria-Ana Tupan„Cât adevăr suportă, cât adevăr îndrăzneşte un spirit?”

D.R. POPESCU

D.R. POPESCU

Ştefan BorbélyPoezie postmodernă

7



© C

ON

STA

NT

INA

BU

LEU

Caius Dobrescu a semnat două eveni-mente editoriale în anul de graţie2010: volumul de poeme Odă LibereiÎntreprinderi şi romanul în versuri

Euromorphotikon, ambele la Editura Tracus Artedin Bucureşti. Le vom lua pe rând, urmând ca înnumărul de acum al revistei să vorbim de OdaLiberei Întreprinderi, în legătură cu care două obser-vaţii preliminare se impun. Întâi: aşa cum bine seştie, Caius Dobrescu este un teoretician literar şi unculturolog de excepţie; foarte avizat, ştie ce face, ştiecum să (se) deconstruiască şi cum să se joace saucum să se legitimeze erudit, cărţile sale fiind con-strucţii lucide, superior articulate. Pe de altă parte,el se află, intelectual şi existenţial vorbind, la inter-secţia unor lumi multiple: a erudiţiei cu ludicul, amodernismului şi a postmodernismului, re-substan-ţializarea unor teme moderne în direcţie postmoder-nă reprezentând una dintre sensibilităţile sale esen-ţiale (ca să nu vorbim de „preocupări”).Cerebralitatea lui Caius Dobrescu este una de esen-ţă postmodernă („Mintea e o strâmtoare/ plină devârtejuri, dar/ şi vaporul cu zbaturi/ care tocmai/încearcă s-o treacă”), ceea ce înseamnă că el vede„explozii” sau „procese” acolo unde alţii văd struc-turi, diseminări acolo unde alţii se blochează în ordi-ne. Textele sale, cum este, de altfel, şi volumul poe-tic de faţă, sunt „exerciţii de expansiune”: planuri dediseminare a unor pluralităţi multiple, pornite de laideea receptării lumii ca „fisiune” infinită, de spaţii,timpuri şi energii care se multiplică haotic, cam îngenul în care şi Culianu percepea „jocurile mentale”ale religiilor, propulsate de magie în direcţii infinite,destructuralizante.

Altfel spus, dacă pornim de la economia inter-nă freatică, expansivă a Odei Liberei Întreprinderi,descoperim că, pentru Caius Dobrescu, poezia e unmecanism de diseminare energetică infinită, motivpentru care, de pildă – anticipăm puţin… –Euromorphotikonul de care ne vom ocupa în numă-rul proxim al revistei se foloseşte, ca roman, de ener-gia portantă a versului fiindcă poezia privilegiazăspaţiile deschise, spre deosebire de proză, unde,chiar şi-n experimentalism, limitele intrinseci alegenului trimit înspre forme închise. Într-o altă ordi-ne de idei, poezie postmodernă nu înseamnă, pentruCaius Dobrescu, o deconstrucţie ironică a unor reţe-te moderne, ci cosmocraţie pulverizantă: creareaunor lumi incontrolabile, care nu se supun logiciiminimale a organizării de sine, ci „erup” expansiv întoate direcţiile, aşa cum se întâmplă în chiar primulpoem al volumului, care prezintă o cosmogonie jila-vă, fetidă: „Voi spuneţi că au/ un miros de băşină şimlaştină. Zău?/ Voi simţiţi în ei/ duhoarea începu-turilor celor mai/ scârboase. Poate nu/ neapăratsupa organică, plină de/ proteine şi parameci – maidegrabă/ mocirlele în care se bălăceau acei/ croco-dili porcini, de dinainte de/ dinozauri.// O mlaşti-nă dezgustătoare, din care/ se va putea spune că apornit/ totul doar în măsura/ în care totul se vaîntoarce acolo -/ miros/ de cangrenă proaspătă de/rădăcini îmbârligate, putrezind sub/ ape cleioase.”

În cosmogonia biblică, de pildă (reluată şi decătre Paul Valéry în Eupalinos), o „fiinţă a formei”porneşte în această clipă să pună lucrurile în ordine,conferindu-le limite, armonii de existenţă, sistemici-tate. În mentalitatea „rizomatică” postmodernă,dominată de logica aleatorie a „rădăcinilor îmbârli-gate” care nu vor deveni niciodată copac (adică unici-tate…), ordonarea ca atare nu se produce: lucrurile

rămân libere („Am crezut că poţi elibera c-un gest/simplu forţa evidenţei că Libertăţile/ Minţii sunt totuna cu Libertatea Întreprinderii” – scrie poetul nos-tru), fisionând la nesfârşit, ca infinite „exerciţii deexpansiune”. Aşa se explică imaginarul infrarealhalucinant al tuturor poemelor cuprinse în OdaLiberei Întreprinderi, cuvintele sale recurente fiind„foşgăială”, „termitiere”, „monstruozitate”: origineaplurală rămâne, când devine lume, tot plurală,incontrolabilă, motiv pentru care şi „demiurgul” caregenerează aceste versuri se află în situaţia de a-şiregândi rostul şi identitatea: el „eliberează” seminţe-le de viaţă (tot aşa cum, într-o îmbrăţişare etorică,eliberezi energia închisă în spermă), rămânându-i,din chiar clipa „genezei”, doar speranţa că lumea pecare tocmai a creat-o nu-şi va devora, în voinţa ei dea exista, chiar Creatorul.

E greu să citezi punctual din volum, fiindcătoate poemele poartă titlul Odă Liberei Întreprin-deri. Este aşa, fiindcă fiecare vers e o energie expan-sivă, concepută ca un arc întins între geneză şi vir-tualizare. Un contrast definitoriu pentru ce amîncercat să demonstrez în pasajul anterior se află lapag. 49, unde Caius Dobrescu glosează pe margineaa două tipuri de „incertitudine”: cea modernă, baza-tă pe alteritate, pe care societatea preocupată desimetrii şi de osmoze se grăbeşte să o sancţioneze, şi„incertitudinea” postmodernă (care funcţioneazăsimilar cu „anormalitatea” la Foucault), care, înnoua lume pe care o trăim, „a devenit o sferă de posi-bilităţi alternative,/ încontinuu delimitate. Adică,s-ar spune, un fascicol/ de strune, fine sau triumfale,vibrând de/ nerăbdarea de a fi atinse/ de o Mână.Invizibilă.” Iată un alt contrast, la pag. 47: pentrumentalitatea modernă, „explozia” se află la sfârşitulunui ciclu existenţial, însemnând, de regulă, des-trucţia formei, a tuturor lucrurilor inteligibile.Dimpotrivă, în postmodernism (nu întâmplător, cos-mologia Big Bang-ului e la mare căutare acum…),„Explozia este/ un zăcământ, un depozit labirintic/de carburanţi. De resurse. De Oportunităţi.”Inevitabil, ajungem la spirit înţeles ca energie explo-zivă, la „exploziile virtuale” ale reprezentărilor tem-porale şi spaţiale de astăzi, la Internet: peste tot nuavem decât „o chestiune de intensitate mentală” –cum scrie Caius Dobrescu – adică surescitare, şama-nism, deloc întâmplător fiind faptul că „mentorii”noii poezii postmoderne (sugeraţi ca atare şi de cătreautor) sunt Rimbaud (cu „dereglarea lucidă, con-ştientă, a tuturor simţurilor”): „În Odele/ pe care leridici Supravieţuirii îţi epuizezi/ toate resursele des-tinate/ supravieţuirii. O Incertitudine/ care dere-glează toate simţurile” – pag. 104) şi, evident, psihe-delismul Contraculturii anilor ‘60.

Denunţând handicapul mental al modernismu-lui, Culianu vorbea de teroarea „sistemelor binare”:adică, de lumea concepută dual (prezenţă-retractili-tate; sacru-profan; eu-lume; colectivitate-alienareetc.), mitizată justificativ de către structuralism, cade ultima mare „religie” intelectualizantă profană pecare modernitatea a putut-o produce. Dimpotrivă, înlumea noastră – spunea el – accentul se pune pemecanisme transformaţionale, generative, pe „mindgames”, care exclud posibilitatea retractilităţii pru-dente, aşa cum se întâmplă în celebra ecuaţie a luiEliade, în care te poţi retrage din „teroarea istoriei”în sacru şi atemporal. Ontologismul, bazat pe rapor-tul dintre „fenomen” şi „Fiinţă”, susţine, în esenţă,acelaşi dualism. Dimpotrivă, noua mentalitatemerge, în principal – aşa cum se poate observa şi în

Neuromancer-ul lui William Gibson – pe imperativulgenerării de „programe de viaţă” şi realităţi alterna-tive, toate petrecându-se în istorie, nu în afara ei.Noile modele cosmologice sunt neuronale, cuantice,biologice: se bazează pe energie şi pe infinita posibi-litate combinatorie a acesteia, nu pe distincţia for-melor, pe „individuaţie”. Fenomenul fusese surprinsdeja de Nietzsche (în Naşterea tragediei), prin trece-rea de la „apolinicul” formei la „dionisiacul” energiei,care înseamnă participare la expansiune şi, în abso-lut, thanatologie exuberantă, fiindcă energiei îi va fiîntotdeauna foarte uşor să devore fiinţa care adeclanşat-o, puterea acesteia fiind infimă în raportcu puterea destructivă infinită a „vieţii” pe care o areîn jur.

De aceea, poezia postmodernă scrisă excepţio-nal de către Caius Dobrescu presupune un alt tip de„protagonist” decât aceea modernă. Dispar, dinaceastă poezie, numeroase „complexe” tipice cu carene-a obişnuit modernitatea (cum sunt, de pildă, alie-narea, singurătatea, seducţia victimizantă a străzii,scrisul ca „salvare” etc.), singurele reţinute fiind celede extracţie expresionistă, reprezentativă fiind, înacest sens, descrierea mecanismului cosmic ca mace-rare, pe care o găsim la pag. 27-28: „Pentru toţi cei cescapă-n ultima clipă din acele jeep-uri ce se afundă-ncontinuu, leneşe ca nişte hipopotami, cu uşile blocatede presiune, de cele mai multe ori într-un fluviu…”etc. În contrapartidă, apare omul precar, neutru,cerebral, surescitat şi lucid, prins în vârtejul sociali-zărilor involuntare pe care le impun supermarket-urile, pe care le impune comerţul, capitalismul,societatea de consum şi infernul monetar (e şi o foar-te simpatică odă erotică adresată unei… bănci învolum!!), sau în care omul este prins în vâltoareainfinită şi virtualizantă a Internetului. Aici, legătu-ra dintre Odă Liberei Întreprinderi şi cartea maiveche despre burghezie pe care a publicat-o CaiusDobrescu se cere imperios făcută, cu atât mai mult,cu cât ambele descriu „sisteme transformaţionale”,în economia cărora omul e fie „funcţie” a unor varia-bile incontrolabile, fie nu e deloc… Cu excepţia câtor-va reprezentanţi ai Şcolii de la Frankfurt, nimeni nuşi-a imaginat în miezul anilor ‘50 că moartea omuluimodern nu se va produce pe fondul alienării şi aabsurdului, ci dintr-un exces de fericire numit consu-mism. E drept, a existat şi o excepţie: KennethGalbraith… �

Noile modele cosmologice sunt neuronale,cuantice, biologice: se bazează pe energieşi pe infinita posibilitate combinatorie a

acesteia, nu pe distincţia formelor, pe„individuaţie”. Fenomenul fusese

surprins deja de Nietzsche (în Naştereatragediei), prin trecerea de la „apolinicul”

formei la „dionisiacul” energiei, careînseamnă participare la expansiune şi, înabsolut, thanatologie exuberantă, fiindcăenergiei îi va fi întotdeauna foarte uşor

să devore fiinţa care a declanşat-o,puterea acesteia fiind infimă în raport cuputerea destructivă infinită a „vieţii” pe

care o are în jur.

■ semnalBLANCA BORBÉLYZidul de foc

Biblioteca tânărului scriitorEditura Limes, 2011

Roman adolescentin cu vampiri, premiat la Concursul de debut al Filialei Cluj a Uniunii ScriitorilorAutoarea are 14 ani

■ ■ ■ Erată

În numărul precedent al revistei, s-a comis oregretabilă eroare. De bună seamă că Dan Culcer şiTeodor Borz nu sunt poeţi „din Maramureş”, ci din Tg.Mureş, aşa cum, de altfel, se precizează în titlul pe carecriticul şi istoricul literar Ştefan Borbély l-a dat textu-lui. În acelaşi text, imaginea copertei volumului semnatde către Dan Culcer apare în interiorul textului dedicatlui Teodor Borz, şi invers. De asemeni, în titlul textuluipublicat în nr. 3/2011, apăruse Marmureş în loc deMaramureş. Ne cerem scuze în faţa autorului şi a lecto-rilor noştri.

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Nicolae Breban ocupă o poziţie aparteîntre marii romancieri ai literaturiinoastre, şi asta nu numai din cauzastilului său dificil ori a opiniilor sale

politice şi culturale. Cu toate că a avut dintotdeaunaparte de succes, atât de public, cât şi de critică, el s-aaşezat mereu pieziş, în peisajul romanului românescpostbelic şi în raport cu tradiţia, dintr-o evidentădorinţă de eliberare a creativităţii sale de servituteafaţă de contingent. Treptat, Breban şi-a creat pro-pria paradigmă literară, scrupulos delimitată şi faţăde cea a prozatorilor optzecişti, cărora le-a fost, înanumite privinţe, un indiscutabil precursor.

Întâi şi-ntâi, ca să înţelegem sensul (r)evoluţieidin Drumul la zid, în raport cu poetica de uz curenta romanului românesc din secolul trecut, trebuie sănu uităm că Nicolae Breban, cu un neascuns orgoliu,şi-a propus ca, prin exemplul operei sale, să îndem-ne conştiinţa literară românească să abandoneze oveche prejudecată: prejudecata capodoperei. PentruBreban, nu metafora vârfului (unic), ci cea a zidului(constituit dintr-un şir cât mai lung de scrieri devaloare apropiată) ar trebui să guverneze alcătuireaOperei. O asemenea operă având, se-nţelege, uncaracter ciclic şi o „ţesătură” internă deasă, alcătui-tă din teme şi motive recurente. Singurul model dintradiţia noastră literară care ar putea fi, eventual,invocat este Hortensia Papadat-Bengescu, cu obser-vaţia că opera acesteia e alcătuită dintr-un şir deromane de analiză, de egală valoare, dublat însă deun la fel de lung şir de nuvele şi romane „poetice”,„feminine”, interesante azi doar ca document.

În rest, Breban îşi apără singur „fortăreaţa”,fidel ideii că nu trebuie să acceptăm stereotipul carespune că românul este delăsător, iar scriitorulmoldo-valah, un belfer care-şi risipeşte geniul înviaţă, nu în cărţi. Venit din Nord, după cum subli-niază adesea, scriitorul şi-a propus să edifice o operăcare să evoce, inclusiv la modul fizic, creasta unuimunte, la fel de masivă şi de impunătoare ca acesta.

În al doilea rând, Nicolae Breban este unromancier dublat de un gânditor al romanului. Carereflectează frecvent la statutul şi conţinutul acesteiarte, la istoria romanului românesc, şi şi-a fixat unset de modele ce provin dintr-un alt spaţiu de elec-ţiune decât cel frecventat, de regulă, de romancieriinoştri (şi care este realismul francez din secolul alXIX-lea): Thomas Mann, Fiodor Dostoievski, MarcelProust. Alteritatea sa nu este, totuşi, un produs alsimplei vocaţii individualizante a unui romancierînzestrat cu un ego pronunţat; ea este rezultatulnatural al unei voinţe de a imprima romanuluiromânesc un alt curs. Demers reuşit cel puţin înparte, deopotrivă prin opera proprie şi prin impactulei asupra unei noi generaţii literare, care a învăţatde la Breban tehnicile de destructurare a personaju-lui sau funcţia narativă a kitsch-ului.

Drumul la zid se constituie, astfel, într-un alpatrulea pas pe care îl face romancierul, în direcţiadestructurării codului romanesc tradiţional şi în edi-ficarea unei noi convenţii a speciei.

Primul pas în această direcţie fusese făcut înÎn absenţa stăpânilor (1968), prin respingerea con-venţiei la nivel de tipologie şi tramă. Romanul este

alcătuit fără „stăpâni”, adică fără personaje tari,capabile să întreţină un conflict clasic, şi, în acelaşitimp, fără determinări logice între naraţiunile care îlalcătuiesc. Romanul se structurează tematic, la nivelde discurs, nu epic, la nivel de poveste.

Al doilea pas a fost Animale bolnave (1968). Peurmele lui Dostoievski, pe parcursul unei tramesimili-poliţiste, Breban suspendă, în construcţia per-sonajelor, clasica distincţie Bine-Rău. Eroii acestuiroman sunt oameni în careBinele şi Răul coexistă în starelatentă şi doar contextul actua-lizează o valoare sau alta. Pecale de consecinţă – şi în astaconstă desprinderea romancie-rului nostru de marele rus –,omniscienţa autorului începe săse fisureze şi, odată cu ea, şiunitatea moral-caracterologicăa personajului.

Marea ruptură, în acestsens, o va produce Bunavestire(1977), în care conceptul-cheieal romanului tradiţional, şianume unitatea interioară apersonajului (concept pe carenu-l destructurase nici romanulanalitic, de tip Proust sau Gide),este abandonat. Marea miză aromanului este aceea de a con-strui un personaj credibil dinpunct de vedere romanesc, întimp ce-i faci praf sacrosanctaunitate interioară. „Brebani-zarea lui Grobei”, cum spuneaNicolae Manolescu, inaugurea-ză o nouă tipologie romanescăşi, totodată, atacă puterniccodul romanului clasic, decon-struindu-i una dintre cele maitrainice prejudecăţi: aceea că,dacă un personaj este suspendat între „blestemulpământului” şi „blestemul iubirii”, el nu poate evadadin această condiţionare, care îl va şi strivi în celedin urmă. Grobei, eroul-kitsch al provinciei socialis-te, se metamorfozează într-un nobil visător, completdesprins de micile manii mic-burgheze, atât de per-sistente în regiunea vestică din care provenea. El sedovedeşte, dimpotrivă, capabil de ideal şi posedat despirit. Pe scurt, un personaj unic, care a jucat un rolîncă insuficient analizat în constituirea noii tipologiicu care, peste numai câţiva ani, se vor afirma optze-ciştii.

Drumul la zid reprezintă al patrulea pas alacestei lente, metodice şi eficiente deconstrucţii acodului romanului tradiţional, deconstrucţie pe careromanul de analiză şi experimentele interbelice oabandonaseră la jumătate. Aici, Nicolae Breban des-tructurează o altă componentă fundamentală a poe-ticii romanului clasic, şi anume timpul. Postulând cătimpul constituie a patra dimensiune a spaţiului,Marcel Proust îşi luase libertatea de a jongla, perelaţia prezent-trecut, cu planurile narative aleromanului, în timp ce Thomas Mann alcătuia un

roman al unui spaţiu care, treptat, devenea timp.Romancierul român merge însă mai departe, peacest drum al destructurării relaţiei spaţiu-timp.

Căci diferenţa între demersurile lui MarcelProust şi Thomas Mann, pe de-o parte, şi cel al luiNicolae Breban, pe de alta, constă în faptul că, întimp ce primii doi sunt preocupaţi să restructurezeaceastă relaţie, ce există de când există romanul,spre a putea exersa polifonia narativă, cel de-al trei-

lea e interesat să rupă aceastărelaţie convenţională, elibe-rând-l pe romancier de servitu-tea determinărilor exterioareale discursului şi permiţându-isă redefinească povestea, astfelîncât romanul să tindă din noucătre o formă arborescentă, des-centrată, cum fusese pe vremealui Petronius şi Apuleius.

Pentru a marca mai bineaceastă ruptură radicală, ediţiaa II-a a romanului poartă sub-titlul ambiguu Poem epic. Să ficedat, oare, Nicolae Brebansirenelor atât de detestatei,cândva, proze poetice? Nici-decum. Titlul atestă, eventual, ocăutare a unei noi definiţii aromanului. În orice caz, ideeade poem poate fi acceptatănumai printr-o deformare din-colo de marginile îngăduite anoţiunii, altminteri nu e nimicpoematic în discurs, în ciudastilului amplu şi uşor solemn, ceevocă epopeea. Epopee din care,să nu uităm, provine romanul.

Ruptura e cu atât mairadicală, cu cât Drumul la zidacumulează toţi paşii din roma-nele anterioare. Nu există nici

un personaj „tare”, „memorabil” (în sensul clasic,eroic, al termenului), logica epică este difuză, pere-chea Castor-Vezoc, reiterând tema Dublului, relati-vizează raportul Bine-Rău, în timp ce personajelesuferă numeroase modificări structurale, pe măsurăce naraţiunea evoluează. Iar aceasta evoluează nu înfuncţie de poveste, ci în funcţie de ea însăşi: de ape-titul naratorului de a analiza şi al personajelor de adialoga. Nici kitsch-ul nu lipseşte, nici din stil, nicidin atmosfera în care se mişcă eroii.

Acest curaj estetic, într-o literatură destul deconservatoare, cum este a noastră, explică, la fel debine ca împrejurările politice, de ce prima ediţie aDrumului la zid (1984) a cunoscut o receptare destulde slabă, în raport cu cea de care au beneficiat prece-dentele romane ale lui Nicolae Breban. Momentulliterar, de altfel, se schimbase şi el: în 1984, formularomanescă a lui Breban concura deja cu scriituraminimalistă şi fragmentară a optzeciştilor, ce păreaucapabili să redea genurilor scurte ale prozei o nouăepocă de strălucire, după triumful din anii ’60. S-aprodus, astfel, o coliziune între poetica „discipolilor”şi cea a „maestrului”, care, deşi anticipează multedintre inovaţiile postmoderne, nu devine deloc unpostmodern. (Citit azi, Drumul la zid pare maicurând un roman neo-clasic. Însă, despre asta, puţinmai încolo.) Ceea ce rămâne neschimbat este stilulînalt al naraţiunii, solemnitatea povestirii şi, pânăla urmă, prezenţa artei literare. Căci romancierulrenunţă la o anume artă literară, nu şi la ideea deartă literară, cum vor face, după el, postmodernii. �

(va urma)

Nicolae Breban – Drumul la zid, poem epic,ediţia a II-a, definitivă, Editura Ideea Europeană,Bucureşti, 2009.


© A

UR

AC

HR

IST

I

Răzvan VoncuDrumul la zid şi deconstrucţiacodului romanului tradiţional (I)

■ ex libris ■ Editura ContemporanulAura ChristiFoamea de a fiColecţia Biblioteca Contemporanul � Jurnal & Corespondenţă & Memorii

„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodată a-i forma pe alţii. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecumvorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie să fie) intrucâtva jucăuş. Ion Barbueste, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi îşi împărtăşeşte expe-rienţele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeţi, în continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorilecătre un tânăr poet.Iată, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult,ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.”

Nicolae Balotă

„S-a constatat încă o dată o matură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasă ambi-ţie de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tineregeneraţii lirice ce uneori îşi diluează inspiraţia şi temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele douăteme ale volumului — «regalitatea şi deificarea» — prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergu-ra ideatică a autoarei ce încearcă cu succes în acest volum să propună nu numai teme originale, dar să integreze în arta ei poetică modu-rile clasice ale bunei şi marei poezii româneşti şi universale.”

Nicolae Breban

Pentru Breban, nu metaforavârfului (unic), ci cea a zidului

(constituit dintr-un şir cât mai lungde scrieri de valoare apropiată) ar

trebui să guverneze alcătuireaOperei. O asemenea operă având,se-nţelege, un caracter ciclic şi o

„ţesătură” internă deasă, alcătuitădin teme şi motive recurente.

Înainte de a mă întreba ce se întâmplă, devreme ce simt nevoia cvasimaniacală de areveni, iarăşi şi iarăşi, la Nietzsche, amcitit din acest straniu sihastru de la Sils-

Maria nu puţin, fără a avea vreodată, pe întindereaa mai bine de două decenii, senzaţia de saţietate,pasiunile mele de litere coagulându-se, încetul cuîncetul, în jurul unei singure – aproape! – osii:Friedrich Nietzsche. Urmat de îndată, însoţit maiexact „în de-a pururi ziua cea de azi”, în chip firesc,în topografia iubirilor mele de litere, de acel straniusfânt epileptic, iubit atroce de noi, Dostoievski cel deneîntrecut, care este, credem, egalul absolut al pus-tnicului de la Sils-Maria, apoi, de Lev NikolaieviciTolstoi, răsfăţat Magul de la Iasnaia Poliana, deromanticul Friedrich Hölderlin (descoperit deNietzsche la 17 ani) cel împătimit de uriaşii greci,autor al unor imnuri de neegalat, al romanului înversuri Hypérion, traducător al lui Sofocle şi Pindar.Apoi, pe subiectiva hartă detaliată a nietzscheenilor,imaginată de mine, figurează, Rainer Maria Rilke,Marcel Proust, Thomas Mann, Hermann Hesse,D.H. Lawrence, Nicolae Breban, Robert Musil, IrisMurdoch etc. Un trib de oameni superiori, iubiţi, răs-făţaţi de zei (cu excepţia autorului Fetei pierdute,luat de Caron în lumea lui Hades la puţin pestepatruzeci de ani), trib, majoritatea membrilor căru-ia, în timp – mai exact peste timpuri! – şi-au adusobolul, fiecare în felul său, inimitabil, unic, la crea-rea mitului Nietzsche, lăsând ei înşişi o strălucităoperă majoră, greu, ba chiar imposibil de egalat,situată sub semnele gândirii filosofice ale acestuiuriaş gânditor neînregimentabil. Aproape fiecaredintre scriitorii menţionaţi au fost marcaţi în esenţăde autorul incendiarei capodopere Dincolo de bine şide rău, de unele dintre motivele obsesive (ar fi spusN. Breban) pe care şi-a structurat catedrala metafi-zică Friedrich Nietzsche: apolinicul şi dionisiacul,supraomul, reîntoarcerea aceluiaşi la sine însuşi,transvaluarea tuturor valorilor, ca să ne referimexclusiv la câteva, autorul Genealogiei moralei fiind,la rândul său, după cum se ştie, fascinat de atroceiubitul de noi sfânt epileptic, singurul de la care –susţinea solitarul supraom care l-a dat lumii peZarathustra – are de învăţat nu puţine lucruri înmaterie de psihologie; şi mă întreb, şi cu acest prilej,oare Nietzsche a avut norocul să citească Crimă şipedeapsă? Fiecare, aproape fiecare dintre scriitoriiamintiţi de noi a fost cucerit de straniul gânditordespre care prietenul său, Rohde, afirma între alte-le, că vechiul său tovarăş părea că vine dintr-o altălume. Fascinaţia faţă de acest nefericit vrăjitor meta-fizic, care oferă un dramatic spectacol spiritual, de ograndoare unică în istoria gândirii universale, estestrunită uneori de chingile prudenţei (ca la ThomasMann, ca în cazul lui C. Rădulescu-Motru sau în celal Regelui Carol I), alte dăţi având zăgazurile aces-teia făcute repede cioburi, iar în alte cazuri purtândsemnele negaţiei (ca la Tolstoi, Proust, bunăoară),

ştiindu-se prea bine că uneori iubirea îşi alege camască sugestivă contestaţia, arătându-şi astfel oaltă faţă, pregătită, şi ea, mereu, să arate că „viaţaeste un neostenit miracol şi nu ceea ce vreţi voi săfie”. (Eugen Negrici) Ceea ce vreau să spun e că şinegaţia poate, câteodată, conţine un „grăunte deiubire adevărată”. (Arthur Schopenhauer)

Cartea de faţă este, aşadar, rodul pasional alunei iubiri construite – dintr-un inexplicabil instinctcultural, nefiresc de puternic, de neînfrânat – obse-siv răstimp de decenii. Nu veţi găsi în capitolele ei –dedicate unora dintre scriitorii la care am făcut refe-rire şi, respectiv, modului în care ecouri mai multsau mai puţin discrete din opera nietzscheană seregăsesc în textele lor – nu veţi avea, aşadar, prile-jul să citiţi tratate reci, impersonale, presupunândifosele, toanele, apucăturile unui individ doct, tobăde carte etc.; e vorba, mai degrabă, de o seamă deeseuri interdisciplinare, scrise de un poet care îşidoreşte, clipă de clipă, ceas de ceas, să rămână poet,fiindcă e ferm convins de faptul că Dumnezeu l-acreat ca să scrie, să citească, să asculte muzică şi săviseze. Eseurile mele, scrise sub semnul luiNietzsche, sunt, firesc, împânzite de sincope, dibuiri,infuzii de lirism, repetiţii, reveniri concentrice – ine-vitabile în cazul unei manii de origine scripticăvizând un subiect dificil – de ordin stilistic, ideatic,în care am încercat – conştientă de faptul că mă mişcpe terenuri minate; de aici probabil lentoarea, întopografia căreia se citeşte înaintarea gâfâindă, încercuri, spuneam, concentrice – mi-am dorit să punc-tez o imagine subiectivă, ultrasubiectivă, departe dea fi exhaustivă, a începutului de şcoală nietzscheană,un început, fără îndoială, impresionant, caredemonstrează – dacă mai era nevoie – că posterita-tea acestui singuratic împătimit de mască, slăvindboala, moartea, decăderea, singurătatea, mizeriaoricărei depăşiri, învins de o stranie ştiinţă veselă,de sorginte dionisiacă, de voinţa de a deveni ceea ceeste, se află, pare-se, abia în primii timpi. În aceastăordine de idei, e suficient să enumăr, încă o dată,marii oameni de litere situaţi în formatoarea rază ainfluenţelor de sorginte nietzscheană: Rilke, Proust,Th. Mann, Hermann Hesse, Musil, Lawrence,Breban, Murdoch. De bună seamă, alţi iubitori deNietzsche ar face o listă, după toate semnele, diferi-tă… Noi i-am situat în raza atenţiei, firesc, pe crea-tori în primul rând; îi vom cita de bună seamă peunii dintre cei mai avizaţi, erudiţi comentatori aioperei nietzscheene: Lev Şestov, Nikolai Berdiaev,Ştefan Borbély, Ion Ianoşi, Gilles Deleuze, ErnstBertram ş.a.

Scriind despre felul în care Nietzsche a stat –aidoma unui zeu atipic, rudă de sânge cu Dionysoscel aspru şi copilăros, intempestiv, năvalnic, jucăuş– deasupra textelor majore ale scriitorilor iubiţi demine, în realitate, încercam, nu rareori, să înţelegfenomenul Nietzsche, viaţa şi opera sa, fascinaţiafaţă de ea şi, respectiv, acceptarea acesteia, câteoda-tă, parţială, nu o dată în etape nuanţate, disputateintens, alte dăţi refuzul categoric al unora dintredoctrinele sale, rău citite, rău tratate, nu rareoriabuzate. Apoi, mi s-a părut incitant să urmărescmodul în care câteva vârfuri de necontestat ale lite-raturii universale, câteodată, se întâlnesc acolo, sus,pe culmile monotone ale Olimpului ideatic, într-unsoi de „azi etern al spiritului”. Citindu-l, recitindu-lpe Nietzsche, citind şi recitind nietzscheenii, dosto-ievskienii, mă recream, mă remodelam, strunjindu-mă pe mine însămi şi, în acelaşi timp, mă reapro-piam altminteri, de fiecare dată, de continentulNietzsche, iar în timp probabil, iarăşi şi iarăşi, mairapid – prin intermediul celui care l-a creat peZarathustra – de mine însămi. Scrierile mele, roma-nele, poemele, eseurile se află, volens nolens, subauspiciile dionisiace ale acestui scriitor spre care măharponează, instinctiv, de bună seamă, şi voinţa dea deveni ceea ce sunt: poet. Un poet care propagă unsoi de stranie religie a viului, în esenţă de neexpri-mat, o religie-mit de sorginte nietzscheană, construi-tă pe un exces de personalitate.

Mărturisesc că şi de la creatorul Genealogieimoralei am învăţat, între nu puţine lucruri impor-tante – cum ar fi, de pildă, să cobor, încet-încet, mili-metric aproape în „lumea subterană a sufletului”,urmărind „mecanismul imaginar şi simbolic al insu-larizării prin boală” (Ştefan Borbély) – am învăţat,aşadar, un lucru esenţial, care mi-a schimbat (îmicântăresc bine cuvintele) viaţa, destinul: dincolo de

pedeapsă, blestem, iad, limită, pretext de cădere,fereastră deschisă spre moarte, Boala este, în chipdecisiv, covârşitor, un imens dar formator, un prilejde renaştere în albia fiinţei, oază formatoare, chiardacă e situată sub semnul unui soare negru, zemos,disperat, grav. Boala, da, ca şi suferinţa dătătoare,în clipe de vârf, de geniu. Sau – cu vorbele aceluiastmatic genial, spicuite din Sodoma şi Gomora –„numai boala te învaţă să observi şi să înveţi, şi-ţiîngăduie să descompui mecanismele pe care altmin-teri nu le-ai cunoaşte”. Boala, cu un pic de noroc,poate fi pintenul dat de un nesfârşit zeu răutăcios şiperspicace în bolgiile luminoase ale destinului. Întâl-nirea mea cu acest spectacol de un dramatism gran-dios – care este Nietzsche – din întâmplare cred căs-a transformat în destin. Da. Şi totodată în voinţade Destin.

Strict tehnic vorbind, eseurile Planeta Rilke, Aprovoca destinul în „teribilele abisuri”, MareaAmiază: între Rodin şi Gorduz, Marcel, Rilke şi rea-litatea de prim rang, Între Groapa Marianelor şiSonata lui Vinteuil, Mesagerii viului, Elegii pentruIris, grupate sub genericul Teribilele abisuri suntinedite. Cele aşezate sub titlul Religia viului, marca-te şi ele, previzibil, de un nietzscheanism indelebil,au văzut lumina tiparului acum câţiva ani întrecoperţile unui volum cu acelaşi titlu. Din Celălaltversant – carte a subsemnatei publicată în 2005 – amreluat aproape în întregime capitolul intitulatEpicul şi blestematele probleme.

Selecţia făcută pentru această carte nu epui-zează, previzibil, eseurile consacrate de noi influen-ţelor nietzscheene în opera unor scriitori înrudiţispiritualiceşte cu acest uriaş gânditor. La o nouă edi-ţie a acestui opus, se vor adăuga – sperăm căDumnezeu ne va iubi, dându-ne timp, pentru a neînzidi, în continuare, în Operă – alte şi alte texte,comentarii, întreprinderi hermeneutice, scrise înlumina şcolii nietzscheene din… nevoia deNietzsche. Da, Nietzsche cel adus în circuitul cultu-rii române de Constantin Rădulescu Motru de dra-gul lui I.L. Caragiale la 1897. Nietzsche cel care astârnit entuziasmul Reginei Elisabeta şi rezerveleRegelui Carol I, fiind predat de către inimitabilulTitu Maiorescu studenţilor la Universitate dupăcirca 35 de ani scurşi de când autorul Prelegerilor defilosofie începuse să propage viaţa şi opera „bărbatu-lui secolului”, Arthur Schopenhauer, în cerculJunimii, prin care se pune piatra de temelie la fon-darea templului literaturii române moderne.

Adânca mea plecăciune şi recunoştinţă în faţaprietenilor şi complicilor mei pentru „milioane devieţi” – Nicolae Breban, Ion Ianoşi şi Ştefan Borbély– cu care „împărţim” aceleaşi iubiri, aceleaşi pasio-nale manii de litere: Nietzsche, Dostoievski,Hölderlin, Thomas Mann, Hermann Hesse, D.H.Lawrence, Rilke, Musil, Nichita, prieteni rari,oameni superiori, cărora le datorez această cartescrisă sub zodia „severului ideal autentic”. �

Prefaţa la vol. Nietzsche şi Marea Amiază,în lucru

9



© N

ICO

LAE

BR

EB

AN

Aura ChristiNietzsche şi Marea Amiază

� Foamea de a fi

NIETZSCHE

„Am terminat de citit cu înfrigurareNietzsche şi Marea Amiază (oricum,verbul «a citi» nu sintetizează decâtimperfect efortul sinestezic pe care-l

necesită o carte atât de complexă şi debogată în idei). La un prim nivel, volumul

poate fi lecturat ca un impresionantcatalog al «marilor teme» din literaturaeuropeană (germană, franceză, engleză,

rusă, română), aceea înrudită, direct sauindirect, cu suflul zarathustrian al

fostului profesor de la Universitatea dinBasel. La un nivel secund însă, mult maiprofund şi mai semnificativ, el este unelogiu excepţional adus vitalismului

injectat de solarul divin, reflectatmagistral prin textele unor Berdiaev,

Şestov, Kierkegaard şi mai ales Nietzsche.Filiaţia cea mai puternică şi mai

transparentă care îmi vine în minte dupăparcurgerea paginilor tale este Rudolf

Otto: deşi nu are nevoie să-l citezeniciodată explicit, cartea este infuzata de

conceptul de «numinos», acel sacruinefabil intuit de teologul german înlucrarea sa capitală, Das Heilige. Te

felicit pentru acest volum, exemplar întoate sensurile, şi sunt convins că oamenii

cărora li se adresează nu vor mai fiaceiaşi după parcurgerea sa.”

Cătălin Ghiţă

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


S-a spus despre George Bacovia că esteun simbolist de un tip aparte, nu unsimbolist pur, ci unul „primitiv”(N.Manolescu), în sensul renunţării la pro-

cedeele sofisticate, rafinate ale curentului simbolist,şi al cultivării unui limbaj mai „realist”, prin care aîncercat o „depoetizare” a lirismului. Observândfenomenul de „reducţie” a procedeelor simboliste,Mircea Scarlat consideră că termenul de „bacovia-nism” ar fi cel mai potrivit pentru circumscriereaacestui univers poetic profund original. În mod para-doxal, se poate afirma că simplitatea dicţiunii liricee cea care conferă rafinament acestei poezii; natura-leţea limbajului e desăvârşită, poetul dând impresiacă nu-şi traduce liric impresiile, ci doar se confesea-ză, scrisul său devenind o formă a comunicării direc-te cu cititorul. S-ar părea, observă ConstantinCiopraga, că „nici plastica formelor, nici cromaticanu duc la imagini picturale, poetul reţinând, în felulimpresioniştilor, vibraţia, ritmul unui moment sufle-tesc”. Imaginile vizuale bacoviene sunt transmise îngrilă sinestezică, atrăgând după ele ecouri sonore.De exemplu, în Marş funebru decorul de toamnăîncorporează ceva din nostalgia tragică a muzicii luiChopin, după cum în Nervi de primăvară vizualul şiolfactivul se contopesc, căci peisajul devine „o pictu-ră parfumată / cu vibrări de violet”. Confesiuneabacoviană, din Plumb, Amurg violet sau Plumb deiarnă nu este însă dominată de accesorii, de detaliiinsignifiante, ci se concentrează asupra esenţelorsufleteşti. În acest fel, datele peisajului sunt trans-mutate în spaţiul conştiinţei, realul rezonând astfelîn imaginar, după cum specificul peisajelor bacovie-ne nu rezultă din însumarea unor detalii plastice,cât din conturarea unei atmosfere specifice. Astfel,ploaia, vântul, plumbul, ritmul anotimpurilor nudesemnează nimic prin ele însele, ele evocă, prin

intermediul sugestiei, un climat sufletesc, o impresiesintetică, totalizatoare. După cum observa Constan-tin Ciopraga „lipsa de artificiu, la artistul grav şilucid, pare un efect al spontaneităţii, dar Bacovia îşilucrează versurile cu o perseverenţă incredibilă.Sobrietatea clasică şi extragerea esenţei sunt dobân-dite printr-un efort aproape dramatic, în luptă cumateria. Versuri despuiate, emoţii surdinizate, epi-tete curente, toate demonstrează repulsia pentru sti-lul grandilocvent”. Dacă în lirica de dinainte întrepoezie şi realitate se află obstacolul convenţiilor,care artificializa, într-un fel, viziunea lirică, în poe-zia bacoviană de mai târziu lirisimul e un reflex ime-diat al cotidianităţii, existând o echivalenţă aproapetotală între poezie şi viaţă. Stanţe şi versete (cuprin-zând poezii scrise între 1950 şi 1957) se caracterizea-ză tocmai printr-o inserţie fără rest a datelor realită-ţii în text. Identitatea biografică a poetului e expri-mată în mod nemediat de identitatea sa lirică. Pe dealtă parte, lirismul lui Bacovia se bazează pe ideearefuzului ideii de absolut, căci metafizicul este asi-milat pustiului, vidului total.

V. Fanache, în Bacovia. Ruptura de utopieromantică fixează locul pe care îl ocupă poetul în pei-sajul liric românesc: „Bacovia întrerupe, în deveni-rea poeziei noastre, discursul liric încrezător îndepăşirea de sine. Lui îi este proprie ruptura de ilu-zie, de visarea romantică sau de himera simboluluiînvestit cu puterea de a sugera misterul cosmic. Nicio intenţie programatică nu se arată eficace în a salvaeul prăbuşit în plumbul realului concret. Stoarsă deiluzionare, poezia pe care o scrie nu mai e vecheastare de farmec, extaza incantatorie; este sunetulstârnit de ireversibila sa autodistrugere. Ce îl sepa-ră pe Bacovia de utopia romantică stă în faptul că întextul său nu se întrevede salvarea (redempţiunea)nici în viaţă, nici în moarte, lipseşte magicul tărâmcompensatoriu, indiferent că el s-ar numi trecut sauspaţiu oniric, cosmos, istorie sau eros”. Prin aceastăluciditate desăvârşită, prin care se desprinde deorice iluzie, Bacovia e contemporanul nostru, primaconştiinţă postmodernă românească.

Poezia lui Bacovia e, în primul rând, o poeziede atmosferă, în care cadrul evocator trădează o sen-sibilitate acută la „stimulii” realului. E, cum remar-că Lovinescu, o atmosferă „de copleşitoare dezolare,de toamnă cu ploi putrede, cu arbori cangrenaţi,limitată într-un peisagiu de mahala de oraş provin-cial, între cimitir şi abator, cu căsuţele cinchite înnoroaie eterne, cu grădina publică răvăşită, cumelancolia caterincilor şi cu bucuria panoramelor încare «prinţese oftează mecanic în racle de sticlă»; şiîn această atmosferă de plumb, o stare sufleteascăidentică; o abrutizare de alcool, o deplină dezorgani-zare sufletească prin obsesia morţii şi a neantului,un vag sentimentalism banal (…)”.

Apărută în volumul omonim din 1916, Plumbe, mai mult ca sigur, cea mai citită şi mai citată poe-zie a lui Bacovia. Nu ştiu dacă, în ciuda atâtor inter-pretări, e şi cea mai bine înţeleasă. În această crea-ţie reprezentativă poetul configurează, în expresiaminimală şi repetitivă atât de caracteristică, o reali-tate în primul rând psihologică, în sensul că sugestii-le cromatice, muzicalitatea grea, scrâşnită ne pun înfaţa universului lăuntric al poetului, un universtraumatizat, dizarmonic şi alienat în raporturilesale cu lumea exterioară. Evident, găsim aici întrea-ga poetică simbolist-expresionistă a lui Bacovia,modul său de reprezentare a lumii şi de figurare a

propriilor sale emoţii în vers, un anume stil incon-fundabil prin care autorul s-a impus în istoria poe-ziei româneşti. Plumb e, cu alte cuvinte, o poezie pro-gramatică, tocmai în sensul acesta al reflectării unuimod de a scrie, şi a unui mod de a resimţi datele rea-lului în expresie lirică. Poezia lui Bacovia e structu-rată în formula unui monolog elegiac, în care senza-ţia de absurd şi atmosfera tragic-crepusculară suntdominante. Ele ţin de sensibilitatea enormă a luiBacovia, o sensibilitate atentă la cele mai subtilenuanţe ale mecanismului lumii, la cele mai mici stri-denţe ale devenirii universale.

În plan ideatic, poezia lui Bacovia închipuie ununivers alienant şi restrictiv, lipsit de orice urmă deidealitate, în care eul îşi resimte acut lipsa de iden-titate, cu sine şi cu ceilalţi dar şi neputinţa de a fiin-ţa în mod autentic, plenar. Căderea e, cum observăV. Fanache, cuvântul-cheie al creaţiei bacoviene, uncuvânt paradigmatic pentru reprezentările ontico-poetice ale autorului Plumbului: „De oriunde amdecupa o secvenţă şi indiferent dacă obiectul ei ar fimateria cosmică, spectacolul uman sau fiinţa poeti-că, dincolo de scenariul textual prezidează, aseme-nea unui fatum, căderea. Alunecarea, dispariţia,curgerea, declinul, îngălbenirea, degradarea, pierde-rea de sine, în alienare mută ori în nebunie răcnită,scufundarea în «hăul» care «toate adună», ca o groa-pă insaţiabilă, sunt feţele (metaforice) ale aceleiaşicăderi, activă pretutindeni, ca şi cum ar corespundeunui numitor simbolizant comun al limbajului: tot cese poate închipui în rostire se derulează ca o ratare”.Şi în Plumb traiectoria imaginilor poetice are în eaun sens declinant, axul poeziei nu are însemne aleascensiunii, ci, dimpotrivă, accente foarte clare aleregresiunii, căderii, alienării şi mineralizării – toateacestea aducând în scena lirică demonia morţii,sugestia extincţiei şi a inerţiei insuportabile.

Cuvintele-cheie ce trasează datele acestui uni-vers liric sunt plumb, cavou şi singur. Sunt cuvintece sugerează o solitudine totală, tragică a eului liric,o singurătate esenţială ce-l plasează într-un spaţiude dincolo de lucruri şi de oameni, un spaţiu metafi-zic, în care fiinţa îşi regăseşte izolarea sa fundamen-tală în faţa ilimitatului lumii şi se închide în proprii-le sale trăiri. Se poate ca însăşi această teroare înfaţa infinitului şi a unei lumi ce înspăimântă tocmaiprin lipsa de repere suficient de clare să conducă eulliric la o atitudine retractilă, la recluziunea în spaţiiînchise, de tipul cavoului. Cavoul e, dacă psihanali-zăm puţin, un simbol al regresiunii ad uterum, princare putem înţelege retragerea eului liric într-unspaţiu protector, din faţa agresiunii lumii exterioare,oprimante şi lipsită de noimă. O altă interpretare arputea pune accent tocmai pe dimensiunile restricti-ve, procustiene ale unor simboluri spaţiale de tipulcavoului ori ale sicriului. Putem considera că toateaceste spaţii minimale, în care fiinţa se regăseşteizolată, împuţinată, cu idealurile amputate sunt totatâtea spaţii ale căderii, alienării, apăsării şi dam-nării. Dintr-o astfel de perspectivă, poezia e structu-rată într-o viziune centripetă, în care energiile sem-nificante se strâng într-un punct de convergenţă, sefocalizează într-un centru semantic de pură emer-genţă negativă. Dovadă stau termenii cu rezonanţăfunerară prezenţi aici (sicrie, funerar, cavou, mort,plumb) ce ne trimit la o lume a închiderii, claustră-rii, a lipsei de orizont existenţial şi, în cele din urmă,la un spaţiu infernal prin dimensiunile sale minima-le, mortificante. Pretextul liric e dat de pierdereaiubirii (iubitei), pentru că, spre deosebire de poeziaromantică, la Bacovia, şi mai ales în Plumb, dragos-tea pierde orice urmă de idealitate, orice contur uto-pic, ea capătă accente mecanice şi reificante, setransformă într-o senzaţie alienantă de cădere, detumult îngheţat, de pasionalitate mineralizată,stearpă. Dintr-un atare unghi, poezia Plumb e epilo-gul unei iubiri pierdute („Dormea întors amorul meude plumb”), o iubire ce nu mai oferă poetului şansaredempţiunii, ocazia evaziunii din spaţiul constrân-gător al cimitirului, cavoului, sicriului. �

■ ex libris ■ Editura ContemporanulGabriela GreţanKenomaColecţia Biblioteca Contemporanul � Poesis

Gabriela Creţan scrie poezie cu gnoză dedesubt. Faptul a fost remarcat încă de la prima sa carte iar modul aces-ta de a construi a rămas nu constant, ci neschimbat, chiar dacă unele accente s-au mai mutat. Gnoza, tradusă apo-crif, nu e însă decît schela unei viziuni de intensitate paroxistică. Important cu adevărat e suflul imaginativ, dezlăn-ţuirea spasmatică a imaginaţiei şi ritmul frenetic în care sublimele se topesc în grotesc sau imnoidele se revarsă înapostrofe. Gabriela Creţan vede lumea oximoronic, în coincidenţe stupefiante şi radicale, în care gramatica sacre-lor nu se mai poate distinge de cea a infernalelor. Modului ei de a traduce juisarea vizionară în sarcasme şi febracelestă în repulsii violente i s-ar potrivi conceptul de „profanare” al lui Giorgio Agamben. Asta dacă poezia n-ar facealtceva decît filosofia; dar cum face, Gabriela Creţan scrie cu o exasperare exuberantă şi cu o ardenţă vitriolatădespre cel mai inconfortabil mod de a fi în lume: sub un imperativ atroce.

Al. Cistelecan

Iulian BoldeaGeorge Bacovia. Metamorfozele damnării

Poezia lui Bacovia e, în primulrând, o poezie de atmosferă, în care

cadrul evocator trădează osensibilitate acută la „stimulii”

realului. E, cum remarcăLovinescu, o atmosferă „de

copleşitoare dezolare, de toamnă cuploi putrede, cu arbori cangrenaţi”.

GEORGE BACOVIA

11



Şi, deodată, lucrurile mi-au devenit limpezi,ca atunci când scrii o poezie după ce ai plâns

vreme îndelungată,şi nu mai vrei să înţelegi nimic.

(Ion Mureşan, Noi mergem acasă)

Există, în şi între oameni, o anume tru-fie a lucidităţii şi, ca orice trufie, şiaceasta se bazează pe un soi de mora-lism răsturnat, contorsionat şi anchilo-

zat în stereotipii. Luciditatea, asociată strict cu lim-pezimea oftalmologică şi cu precizia echilibruluifizic, pare calea singulară de acces la „sensurile exis-tenţei” şi e cultivată ca atare. Într-un asemenea con-text, cartea Alcool este trimisă de Ion Mureşan înlume cu smerenia cald-ironică a celui care vede rea-litatea dinlăuntru şi pe cea din afară prin lentilaunei trezvii paradoxale, alta decât a celor musaitreji. În pahar văd bine şi fără ochelari, scrie poetulcare, astfel, se defineşte ca un caz atipic de lucidita-te, din familia unui la fel de atipic Edgar Allan Poe,de exemplu. „Limpezimea” viziunilor transpuse poe-tic de Ion Mureşan, evident, nu este facilă şi de aiciprovine tensiunea lirică. cartea Alcool nu este desti-nată revelării de sensuri care, altfel, ar rămâneascunse, ci îşi doreşte decuparea de fulgurante nişeprin realitatea receptată obişnuit, cu luciditatea sen-zorial-raţională tipică.

Poemele din cartea Alcool (Editura Charmides,2010) provin din conştiinţa clivajului dintre lumea-aşa-cum-o-fi şi lumea-aşa-cum-o-văd. Alunecareacelei de a doua de sub cea dintâi, produsă ori nu dealcool, deschide falii prin care se întrevăd îngerişubrezi şi o realitate grea: a singurătăţii întreoameni, a memoriei şi a uitării, a inocenţei şi aremuşcării, a mântuirii şi a pierzaniei. Ceea ce seîntâmplă în poeziile lui Ion Mureşan este similardevierii conturului unei imagini faţă de conţinutulimaginii. Importantă nu este imaginea în sine, cifâşia de spaţiu gol lăsată prin anularea suprapune-rii dintre contur şi conţinut. Acest efect de „înceţoşa-re”, de imagine deviată, de blurring, este asociat depoet, în mod just şi fără nici cea mai firavă sămânţăde blam, cu percepţia beţivului asupra realităţii. IonMureşan extrage din această percepţie, prin versurice amintesc de strania, frusta luciditate a aceluiaşiAllan Poe, un alt tip de trezvie. Anulând acuitateasimţurilor, el face posibil accesul într-un univers deimagini deviate, care nu îndepărtează fiinţa de ade-văr, care nu falsifică sensurile, ci care, în graţios-derutanta lor mişcare gelatinoasă, lasă, în clipe pri-vilegiate să se întrevadă Sensul, să se înţeleagăAdevărul.

Lumea văzută prin ochiul de beţiv, „de-unverde spălăcit, spre auriu”, se mişcă şi se organizea-ză după legităţi străine de fizica ori de biologia cano-nice. Dinamica ei este spontană şi nu se supunevreunei necesităţi raţionale. Astfel, „beţivul” din car-tea Alcool se descoperă permanent în pragul unor

revelaţii pe care nu le cere (căci nu este un estet oriun profet) şi pe care nu le interpretează (căci îi lip-seşte, har Domnului, ambiţia de hermeneut). Acelclivaj dintre conţinutul imaginii şi conturul ei lasăloc unei vedenii „dincolo”. Vedenia aceasta, amintindde „visele” lui Salvador Dalì, este transpusă poeticde Ion Mureşan cu ajutorul comparaţiei, procedeuaparent simplu. Asemeni copilului, poetul se foloseş-te, pentru a descrie „descoperirea” lumii „din spate”,de asocierea acesteia cu lumea „din faţă”.

Treptele către „dincolo” sunt fermecător-naivevocate în poemul Pahar, compus dintr-o succesiunede versuri-enunţuri în care vocea poetică recâştigăsimplitatea copilărească a naraţiunii cu pretenţii decredibilitate. Poeziile lui Ion Mureşan nu pot fi cita-te decât integral. Aici, însă, cu regret, preiau doarfragmentul din deschidere: E o noapte feerică./ Lunatremură galbenă şi rotundă în pahar./ Îmi bag dege-tul în pahar./ Apoi îmi bag mâna până la cot înpahar./ Apoi îmi bag mâna până la umăr în pahar./Vodca e rece ca gheaţa./ Pe fundul paharului este olespede mare de piatră./ Mai sunt frunze moarte şirădăcini negre./ Mai este o cizmă de cauciuc spar-tă./ Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.Îmi bag capul în pahar./ Vodca e rece ca gheaţa./Deschid ochii în pahar./ În pahar văd bine şi fărăochelari./ Zic: „Totu-i vis şi armonie”. Prin strecura-rea fiinţei proprii în paharul-pasaj, eul poetic aflăaccesul, iniţial, într-o lume a obiectelor cu valoare desimbol, obiecte vechi, sparte, ruginite ori putrezite,în mijlocul cărora se află elementul de maximăimportanţă, lespedea mare de piatră, imagine a mor-mântului. Sub lespede vor fi descoperite dihaniacare toarce molcom, ca o pisică, dar şi apa, izvoraşullimpede, care susură cristalin peste pietre, în jurulcăruia se ţese o fărâmă de eden. Moartea-dihanie şiviaţa-izvor sunt văzute laolaltă lângă piatra funera-ră de pe fundul paharului, acolo unde sălăşluiesc şiîngeraşii de pahar, care nu muşcă şi nu fac răunimănui. Prezenţa îngerului produce mila, tristeţea,remuşcarea şi plânsul, conştiinţa primăverii şi atoamnei. Ochii dihaniei produc revelarea unei iden-tităţi împinse spre adâncul fiinţei, înecate într-ouitare autoimpusă. Dihania are un ochi al mamei şiun ochi al tatii./ În pahar văd bine şi fără ochelari./Citesc în ochiul mamei: „Măi, copile, când o să-ţi bagitu minţile în cap?”/ Citesc în ochiul tatii: „Măi, copi-le, când o să-ţi bagi tu minţile în cap?”. Conştiinţarebeliunii se asociază cu aceea a regretului, iar eulpoetic încheie incursiunea prin vedenia de pe fundulpaharului într-o covârşitoare milă faţă de plânsulpropriului înger.

La fel se întâmplă şi la finalul Poemului alcoo-licilor care deschide volumul.

După ce le sunt revelate mila dumnezeiască(scoaterea de cârciumi în cale) şi un colţ de paradis(petec de iarbă), după ce trăiesc fericirea colosală apromisiunii mântuirii, alcoolicii reintră în timpulcontingent, în succesiunea chinuitoare a dimineţilorşi a serilor, a începuturilor şi a sfârşiturilor parţiale.Atunci unul după altul se ridică de la mese,/ îşi ştergbuzele umede cu batista,/ şi le este foarte, foarte ruşi-ne. Nu ştim (până la poemul din final, Ci eu singursub pământ) dacă ruşinea anulează sau, din contră,potenţează posibilitatea mântuirii. Ceea ce pare lim-pede este că posesorii viziunilor din cartea Alcool îşidoresc mântuirea, chiar dacă în mod evazionist.Beţivul lui Ion Mureşan caută, în felul lui stângaci,vulgar-infantil, şovăielnic, mântuirea. O mântuirepe care o pricepe ca pe o ieşire din această lume, cape o lepădare de acest trup.

Ca posibilitate prospectivă, mântuirea estebalansată, în poemele lui Ion Mureşan, de memoriacopilăriei, recuperată prin traversarea aceleiaşi faliicreate în clivajul realităţilor. Alunecarea „în minteacopiilor”, în cartea Alcool, face să se reveleze jocul şiinocenţa. O inocenţă departe de a fi integrală. IonMureşan nu apelează la relieful interior infantil cala un paradis. El refuză orice utopie, chiar şi aceea(retroactivă) a copilăriei idealizate. Acesta este moti-vul pentru care inocenţa copiilor ce se joacă în poe-mul Bătaia, de exemplu, e ciobită, e ciunţită. Chiarşi aşa, ea rămâne inocenţă, căci asumă realitatea înmaniera gratuită a jocului. Masa de cârciumă, subcare cade cel lovit în creştet de o halbă, devine cadrual rememorării unui joc „de-a realitatea”. „Aici submasă e casa noastră, zice sora mea, eu îmi aleg/ per-niţa cu flori roşii, tu perniţa cu flori albastre,/ în col-

ţul acesta îmi aranjez eu sobiţa, crăticioarele şi farfu-riile,/ lângă sobiţă pun păpuşile, ursuleţul şi rochi-ţele,/ tu îţi aranjezi în colţul tău grămada de lemne,securea,/ grajdul cu bivolii, furca şi fânul şi carul dela bunicul,/ aici lângă piciorul mesei pui lădiţa cuciocanul, cleştele şi cuiele./ Pe pătură, lângă loculunde ziceam că e fereastra,/ prindem cu acul iconiţacu Sfânta Maria./ Acum tu ieşi de sub masă./Ziceam că eu sunt foarte obosită şi fac de mâncare./Tu vii de la cârciumă beat./ Câinele nu te latră că teştie ca pe un cal breaz./ Intri în casă./ Scuipi pejos./ înjuri înjurături frumoase./ Arunci ţigaraaprinsă, ţigara «Mărăşeşti» în oala cu supă degăină./ Eu îţi zic: Beţivanule, nenorocitule, nu ţi-eruşine,/ că te văd şi te aud copiii cum scoţi gunoaiepe gură,/ şi puţi ca porcu’, precis ai făcut iar petine!/ Acum tu te faci că-mi dai o palmă,/ dar te răz-gândeşti./ Iei din găleţică o cană cu apă şi o bei penerăsuflate./ Te arunci îmbrăcat pe perniţa cu florialbastre şi sforăi cumplit./ Doamne, cu ce ţi-am gre-şit? Zic eu/ şi îmi iau copilaşii de mână, păpuşa feti-ţă şi/ păpuşa băieţel şi mergem să dormim lamama./ Acum e dimineaţă, tu vii să ne cauţi./ Avenit tata!/ strigă copiii, adică păpuşile, în loculcărora strig eu,/ tu te pui în genunchi de faţă cu toatepăpuşile,/ îţi ceri iertare şi zici că nu o să mai faci./Eu te mângâi pe chelie,/ luăm copilaşii de mână,/ tuiei de mână păpuşa fetiţă,/ eu iau de mână păpuşabăieţel/ şi ne întoarcem acasă./ Peste două săptă-mâni ne jucăm din nou./ Acum nu mă mai joc,/«ciurcu-mă nu mă mai joc,/ trag o linie de foc!»,/ cătu înjuri şi scuipi şi sforăi/ de parcă ai fi un beţivadevărat,/ şi mă duc să te spun la mama!”. Sensurigrele se adăpostesc în spatele aparentei simplităţi aevocării. Refuz, însă, asocierea lumii (lumilor) dincartea Alcool (şi din acest fragment) cu o viziune aapocalipsei. Din jocul-imitaţie recuperat de IonMureşan prin traversarea realităţii, se desprindeaceeaşi impresie a posibilităţii mântuirii. Tandreţeaşi iubirea contrabalansează mizeria şi salvează peoropsitul care, în fragmentul de mai înainte, nu seascunde exclusiv în mamă ori în prunci. Cel maiamarnic oropsit e tatăl, cel pe care fiica îl mântuieprin joc. (Acelaşi copil, însă, întrerupe jocul atuncicând fratele, partenerul cel mai la îndemână pentrua imita viaţa, îşi ia mult prea în serios rolul.)

Dacă iubirea filială nu reuşeşte salvarea, exis-tă un soi de iubire, superior şi neînţeles, care, cu saufără voia celui ce s-a înecat în însingurare aspră şiscepticism, îl scoate din întuneric. Îngerul plăpând şibolnav care încheie volumul lui Ion Mureşan amin-teşte de parabola firului de ceapă din FraţiiKaramazov, căci el refuză să-i dea satisfacţie celuiînstrăinat, aflat singur sub pământ, ca un copil cunasul lipit de geam, care vede prin iarbă hora celormântuiţi de iubirea lui Hristos. Asta am apucat săvăd,/ căci ei, cu Christos în mijlocul lor se înalţă lacer,/ iar eu singur, singur pentru vecie,/ şi cu cerultras ca o cortină neagră deasupra,/ cerul tras ca unfermoar de la şliţ peste ochi,/ singur în laptele dulceal întunericului,/ singur sub pământ./ Oh, ce bucu-rie mare!// Aceasta e Ziua celei de a doua veniri./Şi, deodată, pleosc,/ întunericul scuipă un înger,/un înger mic, mic,/ un înger sfrijit,/ un înger diabe-tic,/ un înger albinos,/ ultimul îngeraş recupera-tor./ Care mă înhaţă de o ureche/ şi mă duce înlumină şi eu plâng/ şi plâng prin aer/ cu urecheaîntre degetele îngeraşului,/ plâng,/ că întunericulrămâne singur. Firul de ceapă al lui Ion Mureşan, încartea Alcool, este mila paradoxală de întuneric, pro-venită din trezvia celui care nu e musai treaz, careperegrinează prin cârciumi şi unghere de lume încare se deschid, privilegiat, nişe către vedenia reali-tăţii. �

Irina CiobotaruDespre o altă trezvie decât a celor musai treji

© D

OR

UH

ALI

P

ION MUREŞAN

ION MUREŞAN

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


În urmă cu vreo 5-6 ani, comentam cuentuziasm o carte a lui Dragoş Varga,dedicată lui Radu Stanca. O monografieexemplară, imbatabil informată, cu inter-

pretări suple, bine argumentate, lipsită de teribilis-mul pe care majoritatea criticilor cu caşul la gură (şieu printre ei pe atunci) îl afişează la începuturile lor.De atunci, Dragoş Varga a devenit, pentru mine, ocertitudine. Nu i-am scăpat nici un text publicat înexcelenta revistă academică Tansilvania, pe care oconduce, alături de Radu Vancu şi Silviu Borş, adu-când-o la standarde de invidiat. Un singur lucrui-am reproşat şi i-l voi reproşa în continuare, după ceşi acest al doilea volum (În căutarea naratorului per-fect, Editura Institutul European, Iaşi, 2011) a văzutlumina tiparului: că este parcimonios, prea exigentcu propriile posibilităţi, ca publică într-un ritm nufoarte generos; or, pentru a se impune, un critic arenevoie de frecvenţă.

Acum, să-i găsesc şi alibiuri. Tipul de critică pecare îl practică Dragoş Varga nu este unul al reacţieiimediate, al spontaneităţii, ci al echilibrului, al unuiverdict îndelung cumpănit. De aceea, mi-e clar caautorul nu este făcut pentru o carieră de harniccomentator al literaturii la zi. Atunci când se hotă-răşte să scrie despre o apariţie recentă, cronica aredetenta unui studiu aplicat, cu trimiteri la întreagaoperă a scriitorului respectiv. În plus, numele pecare mizează sunt de cea mai bună calitate.

Nu este important doar cum scrie un critic.Nici doar curajul, onestitatea, efortul de a se obiecti-va. Contează în aceeaşi măsură şi autorii desprecare scrie, operele care îi plac, selecţia pe care o ope-rează. Spune-mi despre cine scrii, ca să-ţi spun cineeşti. Din acest punct de vedere, simpla parcurgere acuprinsului acestui volum este elocvent. Certitu-dinile pe care pariază Dragoş Varga se numescMario Vargas Llosa (trec peste coincidenţa onomas-tică), Milan Kundera, Umberto Eco. E un pariu difi-cil să scrii despre astfel de clasici ai literaturii con-temporane. Un studiu academic ar fi cumva cara-ghios sau măcar inoportun. Cum îi tratează DragoşVarga? Admirativ, aş spune, dar asta nu înseamnăşi inhibat. Dimpotrivă, pentru el critica literară este,ca şi pentru Al. Paleologu, arta de a admira o carte.Iar de la aceşti autori orice cititor, un critic literar cuatât mai mult, poate învăţa un lucru doar în aparen-ţă banal: cum să citească. Nu doar eseurile lor(Flaubert sau orgia perpetuă, Scrisori către un tânărromancier, Arta romanului, Testamentele trădate,Minunea sfântului Baudolino) îl interesează pe exe-get, cu toate că de aici îşi extrage multe dintreinstrumentele de lucru, dintre criteriile pe care leaplică operelor acestor giganţi ai romanului recent,ci şi romanele în sine. Lectura sa nu este una des-criptivă, ci una care iscodeşte, dincolo de povestea însine, şi detaliile privind tehnica narativă, arhitectu-ra romanului. Iar Llosa, Kundera şi Eco suntmaeştri în această privinţă. Doar marii creatori reu-şesc, fără a deveni tezişti, pedagogi abuzivi, fără afriza artificialul să îmbine povestea cea mai simplăşi mai convingătoare cu o lecţie ireproşabilă despreconstrucţia acestei poveşti. Romanele lor sunt şidemonstraţii impecabile despre „arta romanului”.Acest lucru, am impresia, îl fascinează pe Dragoş

Varga. Punând cap la cap lumile ficţionale plăsmui-te de Llosa ori Kundera cu romancierii pe care ace-ştia şi-i fixează drept modele, criticul are infinit deînvăţat. El practică aici o lectură atentă, din interior,iar textul său capătă seducătoare accente eseistice.Observă, de pildă, „îndelunga complicitate a luiLlosa cu romanul lui Flaubert şi cu destinul eroineiprincipale”, intrând el însuşi într-un joc al complici-tăţilor. Ei bine, în astfel de situaţii, singura soluţiede bun-simţ a criticii literare este să devină compli-ce şi să renunţe la morgă, la pretenţia de a explica eacare este esenţa unei opere uriaşe, cum e cazul defaţă. În final, în urma comentării eseurilor lui Llosa,dar şi a permanentei lor confrunătri cu opera roma-nescă, Dragoş Varga poate extrage concepţia autoru-lui peruan despre „menirea literaturii”: aceasta este

„o pasiune constantă atâta vreme cât reuşeşte săescamoteze viaţa, devenind o participare negativă latribulaţiile existenţei imediate. Atragerea cititorilorîn cursele pe care romancierul i la întinde coincide înfapt cu abandonarea totală în această lume labirin-tică a literaturii, Cartea având înainte de toate unrol soteriologic, mântuitor: «Unicul mod de a suportaexistenţa e să te pierzi în literatură ca într-o orgieperpetuă»”. Atunci când şi criticul reuşeşte să setopească în lumea ficţională pe marginea căreia chi-biţează, este şi el mântuit.

Trecerea la eseurile şi romanele lui MilanKundera este cum nu se poate mai firească. De alt-fel, cred că nu greşesc dacă afirm că autorul Glumeieste unul dintre scriitorii de căpătâi, formatori ai luiDragoş Varga. Nu doar că eseurile pe care i le dedi-că sunt pline de un patos care incită, dar urmele teo-

riilor despre roman ca formă de cunoaştere, despremuzicalitate, biografisme inutile, despre literaturăşi istorie ale autorului ceh sunt de găsit şi în celelal-te texte ale volumului: fie că descoperă influenţekunderiene în debutul lui Florin Lăzărescu, fie căanalizează romanele de tinereţe ale lui MirceaEliade din aceeaşi perspectivă, e limpede că acestcontact a fost unul fertil. Şi e o întâlnire cum nu sepoate mai fericită, pentru că, dintre romancierii con-temporani, Kundera este, alături de Nabokov, celmai fermecător profesor de literatură. Or, cum lite-ratura nu se poate preda, rezultă că el este cel maişarmant profesor de lectură.

Comentariile operei lui Kundera trădează ofoarte atentă lectură integrală a acesteia: criticul nuimprovizează, nu recurge la mici trucuri retorice: elcunoaşte în amănunt cam tot ce a scris romancierulşi poate lansa ipoteze dintre cele mai echilibrate. Depildă: „Fiind vorba de romane ce se constituie într-omeditaţie poetică asupra existenţei, mijloaceleromancierului aparţin în bună parte, nu atât epicu-lui (romanele kunderiene sunt, nu întâmplător, des-tul de sărace ca substanţă epică), cât poeziei şi muzi-cii”. Apoi, răspunzând unor voci cârcotaşe, care auacuzat prezenţa unei anumite „reţete a succesului”în cărţile lui Kundera (era şi opinia mea, recunosc,dar m-am lăsat convins de contrariul ei): „Un lucrueste cert: romanele lui Milan Kundera nu sunt roma-ne facile, destinate a satisface gustul pentru senza-ţional, pentru anecdotic al lectorului leneş, dar, înacelaşi timp, nu păcătuiesc nici printr-o exageratăînclinaţie experimentală”. Ceea ce apreciază DragoşVarga este faptul că scriitorul ceh reuşeşte să nurenunţe la anumite exigenţe, dar în acelaşi timp săfacă din roman ceea ce el a fost iniţial: un gen popu-lar. Este calea de mijloc între Cervantes şi HermannBroch ori Robert Musil. Oricum, după ce analizeazăîn detaliu un roman precum Gluma, după ce comen-tează eseurile din Arta romanului sau Testamenteletrădate, criticul nu ezită să-l considere pe MilanKundera drept unul dintre reformatorii esteticiiromanului european. Aceste eseuri îndrăgostite saumăcar trădând o complicitate decentă, dedicate auto-rului Valsului de adio sunt extrem de dense şi măfac să regret că Dragoş Varga nu a pornit de la ele înredactarea unei cărţi despre Milan Kundera. Sigur,nu este prea târziu nici de acum încolo…

Ceilalţi prozatori analizaţi sunt, de regulă,foarte buni povestitori: de la Umberto Eco (apreciatîn special pentru Baudolino), la J.M.G. le Clézio,autor prolific şi inegal, abordând stiluri diferite, dela Mircea Eliade, la Radu Cosaşu (a cărui biografie,desigur, „seamănă izbitor cu cea a lui MilanKundera”), la care apreciază uşurinţa de a transfor-ma totul în poveste exemplară. Îmbucurător este căaceste studii nu sunt fetişizante, chiar dacă, unele,sunt redactate la momente festive sau stârnite de„ocazii” academice. De pildă, în cazul lui MirceaEliade, Dragoş Varga compară lectura exaltată dinadolescenţă cu relectura omului matur, profesionist,cu alte cuvinte cu lectura criticului literar care este.Romanele de idei i se par acum „banale”, iar verdic-tul cade tăios, dar drept: „proza eliadescă se dovedeş-te plictisitoare, monotonă, sufocată de tiradelesavante ale personajelor şi inconsistentă din punctde vedere narativ”. Să precizez că se referă la roma-nele de juneţe, Huliganii, Lumina ce se stinge,Întoarcerea din rai.

E necesară o concluzie, nu? Să spunem camaşa: Dragoş Varga este un critic de prim rang, pecare doar propriul ritm mai molcom, propriile exi-genţe, sprijinite, probabil, pe ideea că doar anumitecărţi merită efortul analizei, îl fac să nu iasă azi înfaţă, într-un context în care cam orice comentatorharnic, lipsit de cultura sa solidă, capătă aprecierigeneroase. Discreţia universitarului sibian măîndeamnă însă să-mi înteţesc şi mai mult aşteptări-le şi să sper că, nu peste mult timp, după consisten-ta monografie despre Radu Stanca şi după acestvolum de eseuri-studii care demonstrează o deschi-dere de invidiat, vor urma câteva sinteze obligatorii.

Oricum, Dragoş Varga este unul dintre acei cri-tici în al căror verdict eu unul am mare încredere. �

Bogdan CreţuÎn căutarea naratorului perfect

E necesară o concluzie, nu? Săspunem cam aşa: Dragoş Varga esteun critic de prim rang, pe care doarpropriul ritm mai molcom, propriile

exigenţe, sprijinite, probabil, pe ideeacă doar anumite cărţi merită efortulanalizei, îl fac să nu iasă azi în faţă,

într-un context în care cam oricecomentator harnic, lipsit de cultura sa

solidă, capătă aprecieri generoase.

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăSerge MoscoviciPsihologie socialăColecţia Dicţionare & EnciclopediiTraducere de Anca Verjinsky

Un dicţionar-eveniment de psihologie socială, prin care Serge Moscovici, iată, revine acasă, în România.

„Despre Serge Moscovici nu se ştie prea mult nici acum în România, ţara sa de origine. Când comisarul UE, Pierre Moscovici a întocmitraportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit şi de tatăl său. (…) Persecutat înainte de 1944, ca evreu, SergeMoscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaurarea dictaturii comuniste, constată că a făcut o greşeală şi se refu-giază în Occident. (…) De la Paris el a lansat chemarea «viitorul ştiinţelor se joacă în Est». Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniulpsiho-sociologiei este imens în lume, conferinţele sale sunt programate cu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. (…) A studiat laSorbona, s-a implicat în viaţa literară pariziană, era prieten cu Paul Celan, Isac Chiva ş.a. Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie,psihanaliză, predă la universităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, New York), din Europa (Geneva, Louvain, Cambridge), este distinscu DHC de către universităţi de prestigiu din lume.”

Boris Marian

13



Istoricii culturii sunt, în general, de acordcă fiecare civilizaţie încearcă să acreditezeideea conform căreia modelele ei etice suntcele mai bune posibile.1 Totuşi, există

două moduri de a realiza acest ţel. În vreme ce cul-turile estice nu par a fi interesate de transgresareapropriilor frontiere, obsedate deci de afirmarea auto-telică a propriei identităţi,2 culturile vestice au fostşi continuă să fie atrase de alteritate, de ideea dediferenţă spirituală, fie ca împlinire a unei căutăride sorginte utopică, fie pentru a-şi justifica propriaesenţă. Acesta este, în esenţă, punctul de vedereavansat de profesorul american Allan Bloom:„Studiul ştiinţific al altor culturi este aproape exclu-siv un fenomen occidental, iar, la origine, el era înmod evident legat de căutarea unor căi noi şi maibune sau măcar de validarea speranţei că proprianoastră cultură reprezintă, într-adevăr, calea maibună […]” (1987: 36)3. În ceea ce-l priveşte, Bloomcrede că motivul etnocentrismului non-europeaneste evident: „Oamenii trebuie să-şi iubească şi să fieloiali familiilor şi popoarelor lor, cu scopul de a leapăra. Numai dacă aceştia cred că propriile lucrurisunt bune pot rămâne mulţumiţi de ele” (1987: 37).

Într-una dintre ultimele sale cărţi, Edward W.Said oferă o definiţie, considerată de autorul ei semi-nală, a conceptului tripartit de „orientalism”. Saidoferă o reinterpretare rafinată a acestuia: „Ca depar-tament de gândire şi de expertiză, Orientalismulimplică, desigur, mai multe aspecte suprapuse: pri-mul, relaţia istorico-culturală în schimbare dintreEuropa şi Asia, o relaţie veche de 4000 de ani; al doi-lea, disciplina ştiinţifică occidentală care a permis,începând din zorii secolului al XIX-lea, specializareaîn studiul diverselor culturi şi tradiţi orientale; şi altreilea, presupunerile ideologice, imaginile şi fante-ziile legate de o regiune a lumii numite Orient”(2002: 199).

Dacă se doreşte simplificarea (dar nu denatu-rarea) întregii probleme, „orientalismul” s-ar puteadefini ca studiu al Orientului, mai precis, ca relaţiaintelectuală care se poate stabili între instituţiile,şcolile de gândire sau personalităţile din Orient şidin Occident. Chiar şi în cazul în care premisa criti-că, formulată sintetic de mine, ar fi acceptată, ea nus-ar putea scutura complet de conotaţiile negative,imprimate de obiecţiile unui cercetător precum Said,care ar susţine, în continuare, că orientalismul estedoar un discurs pretenţios, elaborat de cultura occi-dentală în tentativa acesteia de a-şi asigura domina-ţia imperială asupra unor sectoare cât mai largi dinlume: „În mod constant, orientalismul se bazează, în

strategia lui, pe aceastăsuperioritate poziţiona-lă (subl. în text, n.m.)flexibilă, care îl pune peoccidental într-o serieîntreagă de relaţii posi-bile cu Orientul fărăa-şi pierde vreodatărelativa stare de domi-naţie” (2001: 19). Estefoarte posibil ca obiec-ţia să se adreseze, izo-lat, unor gânditoriidealişti încărcaţi deprejudecăţi fabulos-me-tafizice, precum Hegel4

(pe care Said, în orgas-mul său vindicativ, uităchiar să-l menţioneze),dar nu unor scriitorirealmente progresişti şiegalitarişti, precummulţi dintre poeţiiromantici pe care îi voidiscuta în continuare.Nu cumva problemarezidă chiar în discur-

sul lui Said însuşi, adică în formele incrimate, îngrabă, de acesta? Michael J. Franklin este, astfel, depărere că „Said adoptă chiar structurile discursivepe care le anatemizează; el deplânge rigiditatea şiimpunerea generalizărilor, doar pentru a forja unconcept de orientalism ca «discurs» sinistru, singularşi transistoric […]” (1998: 48).

Încercând să depăşească autocontradicţiile luiSaid, unul dintre cei mai redutabili adversari aiacestuia, Bernard Lewis, notează că, „[î]n trecut,orientalismul se folosea în principal în două sensuri.Unul este cel al unei şcoli de pictură […]. Al doileaînţeles, mai comun şi independent de primul, este oramură de cercetare. Cuvântul şi disciplina academi-că pe care o desemnează acesta datează din perioadamarii expansiuni de cercetare din Europa occidenta-lă de la Renaştere încoace” (2009: 251). Astfel, se

poate observa că termenul era, iniţial, complet denu-dat de asocieri negative, traducând, cum am subli-nuat deja mai sus, pasiunea nelimitată a autorilorromantici europeni faţă de diversele culturi estice.Totuşi, pronunţatele interese coloniale ale unor poli-ticieni influenţi, precum Vicontele Palmerston (pre-mier victorian) sau Jules Ferry (prim-ministru întimpul celei de-a treia republici), au modificat, trep-tat, dar radical, percepţia culturală generală a con-ceptului. La capătul unei odisei de dezbateri contra-dictorii, termenul a început să obosească pe toatălumea, astfel că deja există voci critice care încep săvorbească despre un spaţiu ce transcende orientalis-mul aşa cum era el înţeles până acum.5

Pentru a ieşi, finalmente, din mlaştina orienta-lismului şi a păşi deja pe terra firma a cercetărilor ceprivesc Orientul ca pe un pivot intelectual al întregiimişcări romantice europene, studiul lui RaymondSchwab, La Renaissance orientale,6 este crucial.7Schwab se întreabă: „Va mai fi oare posibil să se vor-bească despre romantism, despre secolul al XIX-lea,despre sufletul modern fără a se înregistra consecin-ţele Renaşterii Orientale în toate sectoarele intelec-tuale?” (1984: 473). Una dintre interogaţiile autoru-lui este încă mai radicală, dar perfect îndreptăţită:„a fost romantismul altceva decât o erupţie orientalăa intelectului?” (1984: 482). După cum Schwab argu-mentează în continuare, scriitorii romantici nu maisunt satisfăcuţi de tiparul de gândire impus de tra-diţia greco-latină,8 potrivit căruia tertium non datur:un lucru sau un fenomen nu poate fi decât bun saurău – nu există nimic între aceste două adjective,îmbrăţişând, în schimb, o concepţie de sorginteorientală (predominant hindusă), conform căreiaexistă o unitate fundamentală a tuturor contrariilorconceptibile, o armonie intrinsecă fiecărui sistem decredinţe. Gradul de libertate intelectuală şi artisticăgenerată de noua perspectivă nu are egal în istoriaideilor: de aici, impresionanta originalitate romanti-că. Această idee prefigurează teza, propusă de mineîntr-o secţiune teoretică ulterioară, privitoare la

� MetamorfozeCătălin Ghiţă Seducţia alterităţii Prolegomene (II)

CĂTĂLIN GHIŢĂ

Pe parcursul cercetării mele, voi evita, pe cât posibil,ideologizarea discursului şi deci utilizarea termenului,

astăzi aproape compromis, de „orientalism”. Fiindcătrebuie să vă mărturisesc, din capul locului, că găsesc

termenul „orientalism” foarte discutabil. Generândinterpretări contradictorii, acesta nu reuşeşte să transmită

acea exactitate ştiinţifică necesară oricărui instrumentsemantic util.

1 Drummond Bone notează că „idila romantică în raport cu medievalitatea sau, însens geografic, cu exoticul – în particular Orientul – poate fi văzută nu ca o poveste dedragoste cu Celălalt, ci ca o poveste de dragoste cu sine deghizat în Celălalt” (1995: 126).

2 Şi nu doresc deloc să imprim un sens negativ acestei stări de lucruri.3 Menţionez că traducerile tuturor citatelor din autorii străini, în afara celor în

cazul cărora am specificat, în Bibliografie, traducătorul, îmi aparţin.4 Filosoful german crede, în Vorlesungen über die Philosophie der Weltgeschichte

(prelegeri susţinute la Universitatea din Berlin şi publicate în 1837), că Estul reprezintă„copilăria Istoriei”, în care puterea politică este deţinută de un suveran despotic, iar indi-vizii izolaţi – reduşi la statutul de „accidente”.

5 Mă refer la Fred Dallmayr şi la opinia sa potrivit căreia depăşirea orientalismu-lui „reclamă o regândire serioasă a unor categorii filosofice fundamenatle precum egali-tate (sau identitate) şi diferenţă” (2009: 368).

6 Dată fiind inaccesibilitatea studiului în ediţia originală, din 1950, am fost con-strâns să utilizez şi să citez ediţia în limba engleză.

7 În definiţia autorului, sintagma „Renaştere Orientală” acoperă două secole deistorie a ideilor în Europa: intervalul 1680-1880. Perioada este definită ca „unirea dintreforme de cunoaştere redescoperite şi creaţii fără precedent” (1984: 476).

8 Cultura greco-latină este, potrivit lui Schwab, „prerogativa unor grupuri închise,proprietatea unei elite, caracteristica unui lux de clasă, care nu va fi înlăturat decât cumare greutate” (1984: 474).

(continuare în pagina 39)

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Mă întorc la „imaginarul apocaliptic”.Ţin cont că semnez aceste rânduriîntr-o revistă care, de la începuturi-le ei, acum 130 de ani, propaga şi

„teoriile ştiinţifice moderne”, care intrau în patrimo-niul cultural… De-a lungul anilor, revista a păstratcaracterul enciclopedic (eu sunt un mare amator delectură enciclopedică, îndeosebi „fantastic-ştiinţifi-că”, pun pe primul plan informaţia, ştirea şi carteadin toate domeniile, şi abia la final lectura literară).Atrăgeam atenţia aici luna trecută că, la nivelul„Guvernului Mondial” (îl pun în ghilimele, fiindcă elar putea fi inventat şi la nivel de ONU, nu numai lanivelul bogătaşilor acestei lumi, de genul societăţiisecrete „Bilderberg” sau al masoneriei, sau mai ştiueu ce nivel al altor grupuri constituite în conspiraţiimondiale), Apocalipsa are rost şi sunt capete lumi-nate care se pregătesc „pentru orice”. Vă puteţiimagina că la nivel global sunt organisme careîncearcă să salveze „esenţa vieţii, dar mai ales aomenirii pe planetă”, în caz de Apocalipsă? Mi-a fostdat să citesc o ştire cu moţ. Nu mă refer la experi-mentele „acceleratorului de particule”, construit înapropierea Genevei (are 20 de kilometri sub pământ,la o adâncime de 92 de metri; el vrea să afle mistere-le atomului, ale forţelor şi particulelor care alcătu-iesc universul), la graniţa dintre Franţa şi Elveţia,faţă de care cercetătorii chiar au două scenarii apo-caliptice: „Primul ar fi crearea unei mini-găuri negre,care va înghiţi pământul din interior. Cel de-al doi-lea scenariu de coşmar este o catastrofică reacţie înlanţ, care va distruge întregul Univers”. Atenţie,Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară(CERN) a admis că proiectul va crea găuri negre. Vădaţi seama cât s-a bucurat lumea când a auzit cămaşinăria de cercetare nucleară iniţial n-a pornit,apoi s-a stricat, din cauze necunoscute – biserica aspus că însuşi Dumnezeu a intervenit, vrându-nebinele. Personal, privesc strâmb acest experiment,fiindcă suntem în preajma anului 2012, anulApocalipsei şi că e clar că Apocalipsa e implacabilă,ea a inventat acest accelerator de particule carecreează găuri negre! N-am nici o psihoză legată deApocalipsă. Dacă e un ciclu natural de distrugere dela cel mai mic la cel mai mare, e normal să funcţio-neze şi universul pe acelaşi principiu, totul e prece-dat de declin şi e urmat de reînnoire… Vă spuneamcă mi-a fost dat să citesc o ştire anostă, din care amaflat că există în arhipelagul norvegian Svalbarduna dintre cele mai nordice aşezări umane, cu nume-le de Longyearbyen, un oraş extrem de rece din inte-riorul Cercului Arctic: „În Longyearbyen o noaptedurează cinci luni, mai precis cinci luni şi şase zile,vreme în care Soarele nu se ridică niciodată complet

deasupra orizontului. Vreme de o lună de zile, dincele cinci de iarnă, Soarele se vede de un lat depalmă, la orizont, şi asta pentru cel mult două ore, pezi… Un detaliu care face ca oraşul să fie unul «spe-cial» este legat de o situaţie imposibil de evitat – dece-sul. În cimitirul din Longyearbyen nu a mai avut locnicio înmormântare de mai bine de 70 de ani, şi astadin cauza faptului că solul veşnic îngheţat face cadescompunerea naturală a cadavrelor să nu se pro-ducă. Aceasta nu înseamnă că oraşul este selectiv cucei care trec poarta micului cimitir, doar că experţiiau realizat că permafrostul împiedică descompune-rea naturală a cadavrelor. Pentru un loc de veci,locuitorii trebuie să facă demersuri în alte oraşe aleNorvegiei, situate mai la sud”. Fapt divers, nu?Numai că ştirea mai cuprinde un element care tepune pe gânduri: „Interesant este faptul căLongyearbyen este unul din cele câteva oraşe de peTerra, care este pregătit să facă faţă Apocalipsei,indiferent care ar fi cauza ei. În mica urbe norvegia-nă a fost pus concret în aplicare programul SeedVaults – program prin care seminţe de plante dintoate speciile, de pe toate continentele sunt depozitateîn condiţii perfecte de siguranţă, pentru a ajuta ome-nirea să depăşească o eventuală calamitate majorăcare ar duce la dispariţia unor specii de plante.Longyearbyen a fost considerat de specialişti ca fiindlocul ideal pentru plasarea băncii de seminţe”. I-auzi!Aici, în Norvegia, s-au pus toate seminţele lumii lapăstrare: înseamnă că în alte oraşe ale lumii existăşi Arca lui Noe, există o bancă şi cu seminţele anima-lelor? Vor fi supravieţuitori ai Apocalipsei, în cadrulacestui program tradus „Seminţele Bolţi” – dar cumvor ajunge în acest orăşel de la capătul lumii cei ceştiu de existenţa acestor seminţe, dacă planeta va fidistrusă? Mă doare capul. Ştiu, vă doare capul şi pedumneavoastră, cei ce puteţi citi aceste rânduri. Măsimt un caraghios… Mâine schimb foaia. Îmi scrieun scriitor care trăieşte în Germania, OctavianMihăescu (eu îl plac, deşi omul pare a fi plecat cuduhul) – are un discurs teribil, de vizionar intrat întransă. I-am şi răspuns: personal, aş pune în guraunor personaje ale unui roman intervenţiile sale.Domnia sa e convinsă că există o lume extraterestrăcare acţionează pe Pământ, a demonilor, a „reptilie-nilor”, a forţelor anti-Dumnezeu. În Univers,Dumnezeu însuşi se luptă cu lumea demonică(Dumnezeu e lumina, demonii întunericul,Dumnezeu e adevărul, demonii minciuna)? Intrămîn plan magic-literar iar, Apocalipsa dezvăluie taine-le, una dintre ele fiindcă există o lume a luiDumnezeu în viaţa de dincolo, mai bună… Fără altecomentarii, redau aici o altă ştire, apropo de creatu-rile apocaliptice, de care am tot făcut caz aici (inclu-

siv luna trecută, de curiozitate ) – poate îl inspiră peOctavian Mihăescu această ştire cu un „pui de extra-terestru” prins în Mexic, are legătură cu demoniiextratereştri sau „reptilienii”, la care se referă înscrierile sale? Nu e nevoie să-mi răspundă (nu-midau seama dacă va citi aceste rânduri). „Un fermiermexican a găsit în 2007 o creatură ciudată desprecare se crede că ar fi un pui de extraterestru.Bărbatul a spus atunci că puiul de extraterestru afost prins într-o cursă de şoareci. Fermierul a omorâtcreatura de frică, dar a afirmat că a încercat de maimulte ori să o înece până când a reuşit. Aceasta ar fimurit abia după ce a fost ţinută câteva ore sub apă,informează tabloidul german. Cercetătorii au efec-tuat teste timp de doi ani şi au descoperit că scheletulsău are o formă apropiată atât de reptile cât şi de om.Cercetătorii spun că specia trebuie să fie foarte inteli-gentă, deoarece puiul avea creierul foarte mare, înspecial partea posterioară, care la om este responsa-bilă cu învăţarea şi memoria. Fermierul care a prinspuiul de extraterestru a murit la scurt timp de laincident, după ce maşina în care se afla a luat foc.Martorii spun că flăcările erau mult mai fierbinţidecât cele normale şi pun incendiul pe seama părin-ţilor puiului. Cazul a fost dezvăluit de un expertmexican în OZN-uri, Jaime Maussan. Fermierii i-auspus că a mai fost o creatură care ar fi fugit de lângăcel capturat atunci când ei s-au apropiat”. E aiurea?Aş vrea să îndulcesc tonul şi să spun că există şi„Apocalipsa albă”, pozitivă, de natură mistică – şi căar trebui să vă concentraţi asupra ei, de fapt, citindce am scris eu până aici.

*

Am stat în 2010 sub presiunea informaţieitenebroase, obscure şi malefice a puterii iraţionale,de necontrolat: de pildă, erupţia vulcanului dinIslanda (care a paralizat cerul Europei, lava vulcani-că acoperind la un moment dat şi România, cu efec-te simbolice) şi moartea colectivă produsă de prăbu-şirea avionului prezidenţial polonez (cu aproape osută de morţi de elită). Şi? Azi am uitat şi de frica decenuşă vulcanică (se spunea în 2010 că ar putea sămodifice radical clima), şi de doliul pentru moartealui Lech Kaczyński. Deşi nu strica deloc să fi trans-format zilele de atunci încoace în zile de rugăciune şicompasiune colectivă. Teoretic, nu practic, profeţiine-au asigurat că rugăciunea şi compasiunea colecti-vă pot fi salvarea acestei lumi. E deja o pregătire aviitorului: compasiunea adunată în acest an trecut,plin de catastrofe, ar fi trebuit să mărească energiadragostei (creşterea fluxului acestei energii, care eesenţială) şi ar putea amâna inclusiv Apocalipsa…Putem vorbi, în abstract, de Apocalipsa-dragoste.Poate mai există şi „Apocalipsa albă”, mistică. Şi cecredeţi că a observat Andreea Brumaru (doctor, fiicamarelui poet), în scris? Că vorbesc de existenţaApocalipsei albe de parcă aş vorbi de existenţa cocai-nei. Interesant, avem şi o altă concluzie: Apocalipsa-cocaină. Mai mult, vizionarul (cât e) OctavianMihăescu, de care vă pomeneam mai sus, în stil lite-rar, m-a făcut să înţeleg altă dimensiune aApocalipsei: că Apocalipsa poate fi percepută prinironie. Punem la concluzii, astfel, şi Apocalipsa-iro-nie. Vreţi să mai continui cu aceste speculaţii… ling-vistice? Nu.

Să reţinem: fiecare dintre noi trebuie să con-tăm pe noi înşine, să-l simţim pe Dumnezeu într-oformă sau alta (prin dragoste, fie ea provocată decompasiune; prin mistică, fie ea provocată şi cucocaină, sau prin ironie, fie ea provocată şi cu cuvin-te triste), prin atragerea energiei din viitor, atuncicând energia din trecut şi din prezent e epuizată… Oformă de energie în natură e şi îngerul tău păzitor.La el poţi să apelezi printr-o rugăciune, care să fieauzită de subconştientul tău. Voi reveni. �

Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuCum mai stăm cu „imaginarul apocaliptic”

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAura ChristiGrădini austereColecţia Poesis • conţine CD

„Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgândabundent, din surse ascunse, fluidul vivi-fiant al poeziei, să nu ne temem de reto-rica majusculelor, al marei Poezii.”(Nicolae Balotă)

„Aura Christi este cea care posedă celmai profund sensul tragicului. Discursulsău liric, de o forţă verbală şi imaginativăexcepţionale, nu evită pathosul.” (SorinAlexandrescu)

„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextu-lui postindustrial şi nici tendinţele destructurante ale postmodernilornu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esenţială, organică,refractară modelor, năzuind spre reinterpretarea semnelor şi univer-saliilor; întrebările pe care şi le pune ea au fost şi ale înaintaşilor, iarrăspunsurile transcend achiziţiile, relevând evoluţia conştiinţei înmers, relevând evoluţia unei creatoare de mâna întâi, cu totul per-sonală. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice(2002) şi altele confirmă consecvenţa cu sine a unei conştiinteexemplare.” (Constantin Ciopraga)

„Mă auzi tu, oare, înstrăinato? Am citit poeziile tale la ceas deseară, pe o terasă, având în faţă colinele Ierusalimului. Eu nu suntun bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au «prins» foarte bine, ai forţă, un simţ rar al tragicului şi antenepentru transcendenţă, fără să cazi (din fericire) în ceea ce se chea-mă «poezie religioasă». E un instinct păgân care te fereşte de oexcesivă «creştinare» a poeziei chiar şi în Psalmi.” (Leon Volovici,fragment dintr-o scrisoare)

„Faptul că Grădinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuito bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut abţine şi amcitit câteva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mână. M-a învă-luit şi m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vitală care străbateversurile. Asta nu mi se întâmplă prea des, citind poezie contempo-rană”. (Zoltan Terner)

„Grădini austere a stat — da, incredibil — în sertarele câtorva edituricirca şapte ani; ani de izolare atroce, de singurătate dorită, iubită,hulită şi, iar şi iar, iubită… E un volum publicat după o perioadă desecetă, când mi se părea — până la o neagră manie! — că nu voi maiscrie niciodată poezie… Nici cartea de debut n-am aşteptat-o atâ-tea… secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi-ţându-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea depsalmi în răspăr.” (Aura Christi)

„Dintr-un presupus outsider al generaţiei ’90, Aura Christi ajunge ofigură pregnantă a congenerilor ei, recuperează teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasă.” (Mihail Gălăţanu)

„Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofidafragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nuezită a le califica «dinamită curată», supărând pe mulţi, scriindfebril, asumându-şi riscurile Balcaniei («linşată», pedepsită, izolatăetc.), Aura Christi, citând «vorbele atroce» ale iubitului Nietzsche,vrea să devină ceea ce este: poetă. (…) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită,cerebrând «viaţa de vis», testând — prin «poemele de iubire» —temele grave (relaţia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pen-tru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exege-ţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediilebucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stauşi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând — programatic — «rup-tura».” (Adrian Dinu Rachieru)

Am stat în 2010 sub presiuneainformaţiei tenebroase, obscure şi

malefice a puterii iraţionale, denecontrolat: de pildă, erupţiavulcanului din Islanda (care a

paralizat cerul Europei, lava vulcanicăacoperind la un moment dat şi

România, cu efecte simbolice) şimoartea colectivă produsă de

prăbuşirea avionului prezidenţialpolonez (cu aproape o sută de

morţi de elită). Şi?

Se spune despre Cioran că a întreţinut cudivinul relaţii tainice şi contradictorii.Atât de contradictorii încât aprecierileexegeţilor resfirau o plajă problematică

întinsă, cuprinsă între mistică şi apostazie.Contradictoriu în tot ceea ce a izvodit, nu putea lăsanecompromisă (sub aspectul convingerii) tocmaiideea de divinitate cu tot ansamblul de aspecte cola-terale: religiozitate, credinţă, pietate, cucernicie etc.Peste tot, pe unde-a trecut gândul lui Cioran, arămas ceva neclar, înceţoşat şi contradictoriu, darnu pentru că autorul ar fi arătat vreo neputinţă epis-temică, ci mai mult din orgoliul său ţepos de a nu selăsa prins într-un cadru definitiv şi din dorinţa dea-şi păstra neclintită libertatea şi natura contradic-torie.

Să nu pierdem din vedere că în România inter-belică, atunci când Cioran scria la Vremea şi la altepublicaţii bucureştene, problema dogmelor religioa-se era larg dezbătută în publicistica vremii. Un primpas în reabilitarea dogmei şi a virtuţilor sale herme-neutice îl făcuse Lucian Blaga a cărui primă diviziu-ne din Trilogia culturii chiar se intitula Eonul dog-matic şi prefigura intrarea omenirii într-o eră nouăa evoluţiei generale, propunând chiar restaurareaunui nou Ev, Eonul dogmatic.

Un alt reper interbelic al implicării în proble-mă era cartea lui Ilarie Dobridor, Decăderea dogme-lor despre care s-a vorbit mult mai puţin decât s-arfi meritat şi în care, la fel se propunea reabilitareadogmelor ca fundamente imperative şi imprescripti-bile.

Nu divinul îl înspăimânta pe Cioran, ci dogmareligioasă şi absolutizarea ei, rigiditatea opulentă,confiscarea oricărei libertăţi de mişcare a gânduluiprintre temeiuri şi noime. „O religie, avea să notezeîntr-o însemnare din martie 1964, nu e vie decâtînainte de elaborarea dogmelor. Nu credem cu adevă-rat decât atâta vreme cât nu ştim exact ce trebuie săcredem” (Caiete, I, p. 237). Cu alte cuvinte, nu cre-dem decât într-o religie care n-a devenit încă religieşi nu s-a structurat încă în dogme inclemente şinerevizuibile. Dogma religioasă este cea care respin-ge orice tendinţă de înnoire şi de regândire a funda-mentelor. Toate religiile s-au impregnat de formuletabu, de postulate aspre şi-au alimentat, în felulacesta, ereziile. Răspunzător pentru această încre-menire în dogme imprescriptibile, crede Cioran, esteSfântul Apostol Pavel, considerat un fel de „agentelectoral” al religiei pentru că i-a imprimat autocra-ţie şi-a adus-o în parteneriat cu politica de stat.

Să subliniem totuşi, că fiul protopopului de laSibiu era un bun cunoscător al învăţăturilor biblice.Citise Biblia de patru ori şi nu se poate spune că n-aînţeles nevoia omenirii de a crede în ceva aprioriccare nu se mai legitimează din referenţialul mun-dan, dar nici nu putea renunţa la obişnuinţa sa de a

se contrazice la fiecare pagină, de parc-ar fi avutoroare de lucruri definitiv spuse. Cum s-ar fi pututlăsa prins, tocmai el, controversatul Cioran, într-odispunere clară şi ferită de opoziţii, a problemei carea interesat omenirea dintotdeauna, când tocmaiantinomia era sarea şi piperul aforisticii lui Cioran?

De asta şi exegezele ce i-au fost consacrate decei ce s-au aplecat mai insistent asupra cărţilor luiCioran au subîntins intervalul larg, cuprins întremisticism şi ateism, dintre nihilism şi religiozitate,dintre credinţă şi apostazie. Şi nu se poate spune căcele două ipostaze antitetice, n-au cunoscut destulepoziţionări stenice şi bine apretate hermeneutic –ambele atitudini găsind în opera lui Cioran toateargumentele trebuincioase. Bineînţeles că toatepoziţiile par la fel de îndreptăţite şi la fel de legitime,amândouă considerând că adevăratul Cioran este celrevendicat de fiecare în parte. Oricât am vrea să oco-lim bonomia rabinului din Buhuşi, trebuie să recu-noaştem că, în felul lor, fiecare dintre poziţii are par-tea sa de dreptate. Cioran s-a mutat dintr-o barcă înalta parcă special pentru a conferi ambiguitate şimotive de gâlceavă ambelor direcţii hermeneutice.

Au mai existat şi puncte de vedere duplicitare,care au înceţoşat şi mai mult dispunerea apodicticăa poziţiei scepticului. Unii l-au considerat un credin-cios care nu s-a cunoscut, iar Sanda Stolojan care astat mai mult timp în preajma lui Cioran se pronun-ţa destul de tranşant. „Cioran nu-l urăşte peDumnezeu. Dar întreţine cu El relaţii speciale,ascunse de parc-ar fi un interlocutor jenant care-iimpune, dar pe care se face că nu-l vede”. (Nori pestebalcoane, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p.236). Cred că reputata descedentă a familiei DuiliuZamfirescu a surprins bine inocenţa lui Cioran, dre-narea unei probleme – cardinale pentru omenire –într-un joc cu cioburi de sticlă colorată. Se credea unmistique sans absolut, mai exact spus, un mistic fărăun absolut anume, putând trece dintr-o religie înalta ca printr-un sistem de vase comunicante. De alt-

fel, se ştie că în ultimii ani de viaţă atenţia îi erareţinută mai mult de religia hindusă şi ţinea la marepreţ învăţătura budistă. Dar chiar dacă am descifraun traseu al lui Cioran dinspre creştinism sprebudism nu cred că s-a desfăcut vreodată definitiv dereligia părinţilor săi. „Ceea ce nu se poate traduce întermeni de religie, nota într-o însemnare din 1958,nu merită să fie trăit” (Caiete, I, p. 17), dar notaţiarămâne stingheră, suspendată şi nesusţinută de altereflecţii sporitoare de sens.

Sigur este că în anii târzii, când cocheta cubudismul, Cioran nu s-a dezis de creştinism şi dereligia ortodoxă. El, care nu călcase pragul bisericiiortodoxe române de pe str. Jean de Bouvois decât înîmprejurări de excepţie cum ar fi bunăoară, partici-parea la funeraliile unor apropiaţi, a convenit, spresenectute şi spre surprinderea multor conaţionaliaflaţi în exil să se apropie de pragul bisericii. Într-ozi relatează Simion Ghinea Vrancea, care l-a vizitatpe Cioran în 1981, filosoful „Emil Cioran calcă pra-gul Bisericii Ortodoxe Române din Paris. Enoriaşiirămân înmărmuriţi. Era aievea ceea ce văd, sau onălucă”. (Simion Ghinea Vrancea, Mircea Eliade şiEmil Cioran în tinereţe, Editura Elisavaros, 1998, p.239). Nu-i exclus să fi fost bântuit de frisoane reli-gioase, cum s-a mai întâmplat în vremea tinereţiisale.

E posibil. Într-un interviu acordat SylvieiJaudeau în 1990, dar şi în alte ocazii, a mărturisit căîn tinereţea sa, în vremea când suferea de insomnie,a avut patru extaze mistice, când a fost într-o comu-niune directă cu divinul. N-a rămas un credinciosconsecvent, dar nici nu s-a repliat în matca ateismu-lui. „Nu sunt religios”, mărturisea publicistului deorigine maghiară, Francois Feyto, „dar nu suntinsensibil faţă de dimensiunea religioasă” (Convor-biri cu CIoran, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993,p. 234). Şi tot în acelaşi interviu: „Omul care n-a tre-cut prin religie şi care nu a cunoscut tentaţia reli-gioasă este un om vid”. (Ibidem).

Problema religiozităţii lui Cioran rămâne, ori-cum, deschisă şi dispusă la permanente resurecţiibibliografice prin implicarea exegeţilor cioranieni –din nefericire, din ce în ce mai puţini. Tocmai deaceea merită să subliniem iniţiativa profesorului



15

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăTraian ChelariuZilele şi umbra mea * * Colecţia Memorii & Jurnale & Corespondenţă

Respectiva ediţie în două volume întruneşte pentru prima dată în istoria culturii române, ediţia integrală a disputatuluijurnal al lui Traian Chelariu. Jurnalul din anii ’30, inedit în cea mai mare măsură (fragmentar, el a fost publicat la EdituraJunimea în 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el înregistrează atmosfera din mediulintelectual din Cernăuţii perioadei interbelice. Viaţa universitară, disputele tinerilor scriitori, încercarea de a impunecoordonate româneşti lumii culturale, toate acestea sunt radiografiate în cele zece caiete manuscris. În jurnal, suntreproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru în mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuo-sul coleg de generaţie, la alte figuri importante ale locului. Pe de altă parte, găsim aici reperele formării unui intelec-

tual ale cărui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii’50 este fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii. În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor salela Şcoala Română de la Paris şi la Roma, fiind şi din acest punct de vedere un document.

Mircea A. Diaconu

Ionel NeculaCioran – un credincios care nu s-a cunoscut?

Problema religiozităţii luiCioran rămâne, oricum, deschisă

şi dispusă la permanenteresurecţii bibliografice

prin implicarea exegeţilorcioranieni – din nefericire,

din ce în ce mai puţini.

E. CIORAN

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Eugene Van Itterbeck, care organizează anual, laSibiu, interesante colocvii consacrate lui Cioran cuprestigioase participări internaţionale, iar comuni-cările susţinute cu acest prilej sunt reunite într-uncuprinzător volum colectiv, care îmbogăţeşte zestreabibliografică despre Cioran. Colocviile din anul 2008,bunăoară, au fost consacrate în mare parte religiozi-tăţii lui Cioran şi conţine comunicările unor cunos-cuţi exegeţi, care s-au aplecat cu mai multă luare-aminte asupra raporturilor lui Cioran cu divinul.Regăsim în tomul IX din 2008 al culegerii „Aprochescritiques” şi câteva comunicări mai elaborate despre

relaţiile speciale activate de Cioran cu divinul. Unadintre ele, cea susţinută de M. Liliana Herrerea (doc-tor en philosophie şi professeur a l’Ecole de philosop-hie de l’Universite Technologiwue de Pereira –Colombie) încearcă să descopere prezenţa instinctu-lui religios şi să descifreze felul în care a reuşitCioran să asume subiectiv simţământul credinţei.

Comunicarea d-nei Liliana Herrera pleca la oaltă comunicare, „Le demoniscioranian et Dieu”, sus-ţinută de Adriana Fălaşa la colocviile anuale din2004: „il s’agit principalement de la recherche et de laconnainssance de la soi de l’experience mystiquecomme telle, c’est-a-dire independente de Dieu du probleme de l’etre et du rien, et meme de la relationentre la musique et l’absolu, du probleme de la libertéet finalmente” (Aproches critiques, IX, 2008, p. 68).

Cei care creditează un presupus ateism ciora-nian neglijează un lucru esenţial: Cioran n-a ignoratniciodată pretextul biblic în explicarea istoriei şi n-anegat nevoia unui referenţial extramundan în epis-temologia faptelor de istorie. „Întâia lacrimă a luiAdam a pornit istoria”, spunea într-un eseu de tine-reţe, iar într-un dialog cu publicista din Muntene-gru, Branka Bogavac Le Comte mărturisea: „N-amdevenit religios, dar prezenţa religiei în mine este per-manentă, am citit mult despre religie”. (…) Tot cevine dinspre religie şi mistică e copleşitor de pro-fund”. (Convorbiri cu Cioran, Editura Humanitas,Bucureşti,1993, p.271-272).

Vorbind despre cerinţa unui referenţial extra-mundan să mai precizăm că în afara divinului nicinu-i mai rămâneau prea multe opţiuni: mai rămâneaneantul sau perspectiva deistă a naturii, aşa cum afost creată, prin intervenţia biblică. Dar tocmai acestaspect îl respinge Cioran cu tărie: „Orice aş face, nu

pot să cred în legi: universulnu dăinuie decât printr-ointervenţie supranaturalăoarecare. La capătul uneiperioade cosmice însă, odatăcu încetarea intervenţiei,lumea se spulberă pe dată”.(Caiete, I, p. 237).

De-ar fi dus raţiona-mentul până la capăt ar filunecat cu siguranţă înbivuacul filosofiei deiste (ca şiHerder, Locke, Voltaire), dartocmai această ipostază, degânditor integrat definitivîntr-un curent de gândireconturat îl speria. Avea oroa-re de orice fixaţie într-o idee,curent sau tendinţă filosoficăîmpovărătoare, care i-ar ficonfiscat libertatea de mişca-re (printre doctrinele consa-crate), după cum îl imboldeaupropriile sale stări de spirit,fără să se îngrijoreze de natu-ra lor contradictorie. Era la

fel de alunecos şi atunci când scotocea prin tainiţelepropriei sale fiinţări, şi atunci când glisa spre nesta-tornicele sale relaţii cu divinitatea. De vreme ce-Lsimţise în interior, în timpul celor patru extazurimistice încercate, se abţinea să-l mai caute în exte-rior, în lume, în fenomenalitatea existării.

Hotărât parcă să nu lase nimic necompromis,se relaţiona în tot felul de apoftegme potrivnice anu-lându-şi cu bună ştiinţă orice intenţie de a se fixaîntr-un crez, într-o credinţă, într-o certitudine. „Înprivinţa experienţelor mele religioase, îi scria muzico-logului George Bălan într-o scrisoare din iulie 1967,

mai degrabă a reflecţiilor mele asupra religiei, ce săvă spun? Această incertitudine este în mine… Esteaici un întreg domeniu în care n-am ştiut niciodatăcum stau”. (George Bălan, Un dialog cu Emil Cioran,Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1991, p. 18).Va reveni cu mai multe explicaţii în scrisoareaurmătoare, din 6 decembrie 1967, unde se explicănedetaliat într-o dispoziţie pe care o redăm: „Nuuitaţi că toată viaţa mea a fost o căutare frenetică

dublată de o teamă de a găsi. Această anomalierăbufneşte mai ales în domeniul religios. Sunt sigurcă l-am căutat pe Dumnezeu, dar sunt încă şi maisigur că am făcut totul pentru a nu-L întâlni. Unprieten fracnez mi-a spus într-o zi că sunt un Pascalcare şi-ar… Dar aţi putea să mă întrebaţi: «În aces-te condiţii, de ce să-i fi citit pe mistici şi să fi vorbitdespre ei? De ce să fi abordat problema religioasă?»V-aş putea da mai multe răspunsuri, dar nu vă oferdecât unul, esenţial, în ochii mei cel puţin: nu dinnevoia unei certitudini, nu dintr-un imbold lăuntricşi nici măcar din curiozitate metafizică m-am izbiteu de Dumnezeu: ambiţia tuturor spre el, ca şi atuturor cu care l-am gratificat, trebuie căutată într-un total şi apăsător sentiment de singurătate, lacapătul căruia Dumnezeu apărea, ca răspuns, aşa,automat. N-ar fi apărut niciodată în experienţa mea,dacă singurătatea mea n-ar fi fost mai mare decâtmine. Dar fiindcă era peste puterile mele, trebuia săfie acolo cineva care să mă ajute a o depăşi. Ceea cen-are însă nimic cu credinţa, este fructul fugitiv alunuia din aceste…”.

Adevărat este că fiul protopopului din Răşinaril-a ocărât uneori pe Dumnezeu. De multe ori a ară-tat o atitunine abrazivă şi cătrănită faţă de EL. I-aadresat vorbe grele, dar nimeni nu ştie preţul sfâşie-rilor subiective achitate de autor ori de câte ori aadoptat asemenea manifestări factice. Orice calom-niere a divinului era prefaţată de îndelungi frisonăriinterioare, care-i vampiric şi traumatic şi indigest.Iată ce scria în martie 1965, când i s-a cerut o pozi-ţionare defăimătoare la adresa creştinismului: „Amde scris un articol care, aşa cum l-am conceput, tre-buie să fie anticreştin. Cu toate astea nu mă potapuca de el, nu mă simt în stare să-l ponegresc peDumnezeu, nici pe Fiul. Credinţa este o realitatenecuprinsă şi nu vom şti niciodată ce pierdere a sufe-rit omul de când a încetat să se mai roage”. (Caiete,vol. I, p. 306). Evident, frisonările continuau şi dupăredactarea articolelor solicitate. la 29 octombrie1970, după scrierea unui astfel de articol făcea omărturisire tulburătoare: „Am terminat de scris,pentru o lucrare colectivă, un mic text despre imagi-ne, mai degrabă împotriva ei, care ar putea fi semnatde cel mai drept credincios dintre credincioşi. Şitotuşi, niciodată n-am fost mai departe de o conver-tire la ceva, la orice. E vorba de un puseu mistic, deo fierbinţeală care mă cuprinde din când în când”.(Caiete, vol. III, p. 248). Cioran înţelegea sentimen-tul religios ca o componentă importantă a spirituali-tăţii omului şi comunităţii şi sublinia apăsat cătemeiul lui (al sentimentului religios) decurge din„sentimentul omniprezenţei divinului” şi a misteru-lui printre tainele cele mai tulburătoare ale existen-ţei umane.

Nu vrem să facem din Cioran un fanatic reli-gios, căci n-a fost. Cu apetenţa sa pentru tot ce estecontradictoriu şi de a credita cu egală detaşare tezaşi antiteza unei probleme, nu şi-a mai dus raţiona-mentul până la capăt, până la aflarea sintezei caresă le aglutineze şi să le gireze concordatar. A rămasacelaşi spirit neliniştit, bântuit de tot felul de contra-dicţii. E sigur însă că avea aptitudini de credincios,chiar în forma radicală a fanatismului. El singurrecunoaşte: „De vreme ce-am fost în stare să măambalez pentr G. de F. (Garda de Fier, ad.n.), o sectăîn fond, cum să n-o fi făcut pentru religie. Îl urăsc pecreştinul ipotetic, pe fanaticul care ar fi putut fi douămii de ani, nu-mi iert un act de adeziune pe care nul-am comis niciodată”. (Caiete, vol. III, p. 289).

N-a făcut saltul în credinţă, dar a rămas unneconsolat căutător al adevărului, împăcându-se cucondiţia simplă de filosof creştin. Dar termenii folo-siţi în această ecuaţie trebuie infuzaţi cu sensurileconferite de Cioran. „S-a spus că un filosof creştin nupoate fi, în adevăratul sens al cuvântului, un filosof,pentru că el nu mai caută, pentru că a găsit”. (Caiete,vol. III, p. 148). Or, Cioran a rămas cu virusul căută-rii, de care nu s-a vindecat niciodată. �

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAlex ŞtefănescuCum se fabrică o emoţieColectia Ediţii definitive

După apariţia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ştefănescu esteomul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confraţi, invitat şi celebrat cu fast în oraşele de pro-vincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ştefănescu se află mereu în centrul atenţiei, prezenţa sa într-un loc esteimposibil să treacă neobservată. Chiar şi cei care îşi propun să îl ignore ajung până la urmă să îşi piardă cumpătul,încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea şi popularitatea. Alex Ştefănescueste, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alţii duşmani demoarte (cei neincluşi în Istorie şi cei menţionaţi în emisiunea sa TV rezervată cărţilor proaste, Tichia de mărgăritar).În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranţa secretă că i-ar putea intra în graţii şi că în felul aces-ta şi-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română.

Tudorel Urian

„Alex. Ştefănescu este singurul critic român contemporan care, metodic, conferă criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El faceuz de o veritabilă strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fără a-şi pierde însă competenţa şi precizia conceptua-lă; expresia critică, mereu dezinvoltă şi de multe ori memorabilă, are o anumită materialitate fragedă, fiind astfel uşor de receptat; plăce-rea lecturii şi a scrisului, aproape palpabilă, devine contaminantă şi îmbie la reverii hedoniste; în sfârşit, discursul e împănat de compara-ţii sugestive şi cu atât mai şocante cu cât nu se produc în spaţiul livrescului, ci al experienţei comune, conţinând şi o infuzie de umor gra-ţios care întreţine comuniunea afectivă cu cititorul.”„În volumul Cum se fabrică o emoţie autorul adoptă forma dialogală a discursului (între un eu inocent-iscoditor şi unul doct, profesoral)

dând dinamism şi o concreteţe plină de substanţă problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, relaţia artist-public, talentul, valoarea,mecanismul psihologic al creaţiei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic „tratat” de educaţie estetică, alert, eficient şi care, înmod expres, se adresează unui public concret.”

Petru Poantă

17



Cazul Marino. Mistificarea materialelor din

Arhiva CNSAS

În dosarul de urmărire informativă colectivăprivind „Cameleonii”, apare o adresă semnată de col.Ciurlău Constantin şi loc. col. Boţîrlan Mihail de laInspectoratul Judeţean Securitate Iaşi, către condu-cerea Inspectoratului Judeţean Securitate Cluj, princare i solicită acesteia din urmă ajutorul în influen-ţarea lui Culianu Ion-Petru1 Inspectoratul Iaşi suge-rează folosirea în acest scop a lui… Adrian Marino,„care se află în atenţia G.O.T. 0544 şi care ne-a tri-mis date despre persoana sa cu nr. 008519 din datade 1 februarie a.c. Faţă de această situaţie, vă rugămsă analizaţi posibilităţile de care dispune MarinoAdrian pe lângă Culianu Ion-Petru şi în caz în careacceptă, să îi scrie acestuia o scrisoare în al căruiconţinut să-i atragă atenţia că numitul Petrescu Dannu se încadrează în muncă, scrierile sale nu suntpublicate deoarece supără pe cei ce lucrează în dome-niul literaturii şi publicisticii…”.2

Iată deci o însemnare din dosarele de arhivă,cu un aer neutru şi deci „obiectiv”, care pare o probăserioasă în recunoaşterea statutului de colaboratoral lui Adrian Marino. Însă, peste circa 100 de pagini,apare şi răspunsul Securităţii Cluj către sora ei întruarme, Securitatea Iaşi. Prin adresa din 11 iunie1985, Securitatea Cluj anunţă că (a) Adrian Marinoe plecat în Austria şi RFG; (b) nu se poate acţionaprin el pentru influenţarea lui Petrescu Dan şiCulianu I. Petru; (c) „însuşi Marino Adrian este sem-nalat cu asemenea manifestări [ostile]”.3

Să ne gândim la faptul că un asemenea răs-puns putea să nu fie trimis de Inspectoratul Cluj, săse fi pierdut sau să fi fost scos din dosar de cătremoştenitorii arhivelor! Exemplul – unul printre alte-le – explică extrema prudenţă la care obligă folosireadocumentelor Securităţii.

Gabriel Andreescu

Mai 2011

Cum se citeşte un dosar din ArhivaCNSAS

Securitatea nu investiga persoanele ca să afleadevărul. Elabora scenarii motivate de propriile eiscopuri. Avea nevoie să demonstreze că e indispensa-bilă regimului. Se adăugau cerinţele birocratice dininteriorul instituţiei, obligaţia ofiţerilor de „a-şi faceplanul”, indolenţe şi răutăţi ducând la excese.Oricine a lucrat cu Arhivele CNSAS ştie că nu poţilua ca atare ce scrie în paginile dosarelor.Documentele cer o citire precaută, trebuie raportatela ansamblul documentelor, iar, atunci când esteposibil, verificate cu informaţii din afară.

Unul dintre fenomenele care motivează cel maimult îndoiala faţă de ce apare scris în dosare esteobiceiul ofiţerilor de securitate de a le da persoanelor

investigate identitatea de informatori. Când cerce-tezi un dosar, e obligatoriu să verifici aşa-ziseleprobe. Iau exemplul adeptului yoga Nicolae Catrina,căci e spectaculos. Securitatea îi făcuse o fişă de cola-borator încă din perioada în care era militar în ter-men. În luna martie 1982, un raport anunţa o altărecrutare a numitului Catrina Nicolae. Însă în dosa-rul de reţea nu apar note informative.

Totul se clarifică când ajungi la documentulInspectoratului Judeţean Argeş-Securitate, din apri-lie 1987, care se adresează Securităţii MunicipiuluiBucureşti pentru a o anunţa: „În urma mai multorcontactări de către organele noastre, cel în cauză nua fost de acord să colaboreze în mod secret, afirmândcă acest lucru l-a comunicat încă în procesul recrută-rii… şi că dacă constată vreo problemă ce interesea-ză securitatea statului ne va informa ca orice cetă-ţean al RSR”.

Atribuirea fictivă a unui statut de colaboratora fost denunţată şi verificată în cazul lui Neculai C.Munteanu, Mihnea Berindei şi al altor admirabiliopozanţi ai regimului Ceauşescu, care s-au trezitpuşi la stâlpul infamiei de ziarişti superficiali saurăuvoitori. În cazul informatorilor fictivi, dosarelelor de reţea declarau, an de an, corectitudinea şivaloarea informaţiei primite de la aceştia. An de an,ofiţerii de legătură cereau să se aprobe continuareacolaborării. Ca în final aşa-zişii informatori să fieacuzaţi de neseriozitate, căci realitatea îi obliga pesecurişti să facă rapoarte de abandonare. O victimăa acestei proceduri de atribuire fictivă este şi soţialui Adrian Marino, Lidia Bote. Despre ea, MirelaCorlăţan a susţinut, în Evenimentul Zilei din 30aprilie a.c., că a fost recrutată ca informatoare înluna mai 1962. Ziarista a luat ca atare ce scriu ofiţe-rii de securitate, fără să fi verificat ce spune ansam-blul documentelor. Ar fi găsit în dosarul de urmărireinformativă a lui Adrian Marino o notă relevantă,din septembrie 1962, care indică în susul paginii„sursa Lia Pop”. Printre altele, documentul bătut lamaşină îi face lui Adrian Marino următorul portret:„Mi-a răspuns [AM] că fiind absorbit de pasiunea luide cercetător istoric-literar, concret, el nu ar puteasă lucreze în domeniul lui şi în acelaşi timp să circu-le, să observe, să pună întrebări, să descopere, sădescrie, să dea informaţii despre oamenii care îlînconjoară”. Dacă ar fi fost o autentică notă de infor-matoare, ar fi fost semnată la sfârşit cu numele decod: „Lia Pop”. Apar în loc numele „Lidia Bote” şi uncomentariu al ofiţerului ce o redactase: „Agenta estelogodnica sus-numitului… Apreciem aceste relatăriale agentei ca fiind făcute cu rezerve şi prezentate înfavoarea celui urmărit. S-a discutat această proble-mă cu agenta şi i s-a atras atenţia asupra felului dea colabora cu organele noastre”. Contrar tipicului,nota nu indică locul întâlnirii. Referirile exclusiv laAdrian Marino, stilul arată că era vorba despre uninterogatoriu la care Lidia Bote răspunde exprimân-

du-şi simpatia faţă de logodnicul aflat atunci îndomiciliu obligatoriu în comuna Lăţeşti. Clarifica-toare este şi nemulţumirea ofiţerului faţă de colabo-rarea cu „organele noastre”. În sfârşit, se arată că laîntâlnire a participat cpt. Căbulea Traian, ofiţerul desecuritate de la Lăţeşti. Or, dacă Lidia Bote ar fi fostrecrutată ca informatoare, aceasta ar fi dat note laCluj, unde avea ea domiciliul.

Ne aflăm în faţa unui caz tipic de atribuire dinoficiu a unui nume de cod şi statut de informator. Încel mai bun caz, ziarista Evenimentului Zilei faceabstracţie de faptul că interpretarea sa îi face LidieiBote o mare nedreptate. Şi nu doar ei. Titlurile pecare le foloseşte, „Marino, turnătorul lui Eliade şiLovinescu”, „Două decenii de spionaj”, mustesc deplăcerea de a macula memoria importantului cărtu-rar. Ce scriu ofiţerii de securitate în dosarele lor paremai atrăgător şi mai credibil decât viaţa uneia din-tre victimele reprezentative ale regimului. În reali-tate, portretul oferit de Evenimentul Zilei opinieipublice este foarte diferit de cel pe care îl deseneazăimplicit, lui Adrian Marino, dosarele din ArhivaCNSAS.

Gabriel AndreescuFarsele pe care ni le pot juca documentele din arhivele Securităţii

Rezultatul este o măsluire impresionantă a materialelor din Arhiva CNSAS,capabilă să compromită această victimă a regimului comunist. Singura

surpriză negativă pe care o aduce dosarul de la SIE în ce-l priveşte pe Marinoeste de a fi acceptat să se întâlnească cu ofiţerii în particular, când i s-a cerut,şi chiar să aranjeze contacte confidenţiale cu aceştia. Tema merită o discuţie

separată. Dar care este rostul operei de mistificare a ceea ce spun documenteledespre unul dintre marii noştri oameni de cultură? Una care compromiteoameni şi vieţi, ca şi însăşi ideea de cercetare a arhivelor Securităţii. (…)

Cum este posibil ca această căutare dramatică de a da conţinut existenţei salesă fie întâmpinată cu macularea grobiană a memoriei lui Adrian Marino la

care asistăm azi?

GABRIEL ANDREESCU

1 „Cameleonii” sunt membrii Grupului de la Iaşi: Dan Petrescu, Luca Piţu,Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Alexandru Călinescu, Dan Alexe, Mihai Dinu-Gheorghiu ş.a. Volumul 4 are ca obiectiv pe Dan Petrescu.

2 Adresa din 6 martie 1985 (Arhiva CNCSAS, Dosar I 146674, Vol. 4, pri-vind pe Petrescu Dan, f. 259).

3 Ibidem., f. 350.

ADRIAN MARINO

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Ce spune dosarul despre anii de închisoare şi domiciliu obligatoriu

În Arhiva CNSAS se află trei dosare deschisede Securitate pe numele lui Adrian Marino: unul deurmărire informativă, unul de penitenciar, cel maiamplu, şi unul de reţea trimis nu de SRI, ci deServiciul de Informaţii Externe. Dosarul de urmări-re informativă conţine trei volume: primul, de 389 defile, acoperă perioada 1958-1965, dar apar în elmateriale încă din 1954. Volumul doi, de 229 de file,cuprinde documente din februarie 1965 până în mai1976. Ultimul volum, de doar 52 de file, are materia-le din anii 1988 şi 1989. În timpul anchetei, dupăarestare, Marino a recunoscut activităţile politicecare i se imputau şi le-a prezentat în termeni pre-cum: „Socoteam că este de datoria mea morală sălupt cu mijloacele pe care le aveam la îndemână înprimul rând pentru restabilirea libertăţii de gândireşi exprimare prin scris”. Nu există nici un documentcare să sugereze că Marino ar fi renunţat la aceastăatitudine.

Ofiţerii care-i fac rapoarte în perioada deten-ţiei susţin constant că a căutat să se menţină pepoziţia ideologiei PNŢ şi că a participat la cercurilePNŢ din penitenciar. A căutat să ridice moralul tine-rilor şi mai puţin tinerilor din PNŢ, iar după ieşire amenţinut o perioadă relaţiile cu foştii colegi. Dupăcâteva luni de la eliberare i se impune domiciliu obli-gatoriu, în comuna Lăţeşti, raionul Feteşti. Ce-lpreocupa pe atunci rezultă din următoarea notă:„Am 40 de ani şi n-am făcut nimic pentru culturaromânească, am atâtea de spus”. Tipul de viaţă pecare îl duce confirmă această obsesie. O arată rându-rile aceluiaşi informator: „Are program zilnic de la 6până la 13 şi de la 16 la 22. Totul este planificat,organizat. Nu-l interesează nimic din platitudinile şiagitaţiile puerile ale celor din jur şi de aceea trececam «trăsnit», distant, arogant. De fapt, el nu estefrământat decât de problema lui, de ideile care tre-buie aşternute pe hârtie: limpede, simplu, convingă-tor şi în timpul cel mai scurt cu putinţă”. Peste acestportret mai multe materiale adaugă imaginea unuiMarino ursuz, implicat în câteva certuri cu colegiisăi şi chiar într-o bătaie. Scriitorul a fost sub conti-nua presiune de a fi racolat ca informator. Rapoarteîn acest sens apar încă din anul 1957. O încercarecomplet documentată este cea din februarie 1959.Ofiţerii de securitate voiau să îl infiltreze pe lângăfoşti membri PNŢ, întrucât avea aceeaşi identitatepolitică, „iar datorită calităţilor personale de caredispune, fiind element inteligent, cu o vastă pregăti-re culturală, poate pătrunde pe lângă elementele cene interesează şi deci este util pentru munca infor-mativă”. Recrutarea urma să se efectueze pe bază dematerial compromiţător: Marino părăsise domiciliulobligatoriu, ceea ce îl putea trimite din nou dupăgratii până la cinci ani. Încercarea eşuează, căciMarino s-a adresat cu o scrisoare ministrului deInterne, plângându-se de presiuni psihice şi fizice.Nu a fost închis, dar a rămas în Lăţeşti cel puţin doiani peste durata programată. Încercările de recruta-re continuă după ce scapă de domiciliul obligatoriu.Iarăşi, fără succes, de vreme ce Securitatea estepreocupată de faptul că Adrian Marino, împreună cuo serie de foşti condamnaţi, printre care NicolaeBalotă, Ion Negoiţescu, Ovidiu Cotruş, „exploatândşi poziţia unor tineri arivişti”, ar întreprinde măsuripentru „acapararea conducerii literare din România”– cu referire specială la revista Tribuna.

În concluzie, arhivele Securităţii îi fac luiAdrian Marino, pentru toată perioada anilor ‘50-’60,a marii represiuni, deci circa 20 de ani, portretulunui om activ politic, un model de demnitate, devo-tat muncii intelectuale, aflat sub presiunea încercă-rilor de recrutare pe care le înfruntă. Această imagi-ne corespunde perfect vieţii lui publice des invocate.Surpriza apare în al treilea volum al dosarului deurmărire informativă. Un nou raport de „luare înlucru” a lui Adrian Marino, din 9 iunie 1989 [!?], sus-ţine că în intervalul 1969-1983 scriitorul a fost folo-sit pentru munca informativă, iniţial pe linie deinformaţii interne (artă-cultură), iar în intervalul1976-’78 şi 1980 pe linie de informaţii externe.Legătura cu el a fost întreruptă deoarece, citez: „Înultima perioadă s-a constatat însă la el rezerve şichiar nemulţumiri faţă de unele măsuri adoptate îndomeniul cultural, îndeosebi după consfătuirea de laMangalia din august 1983. De asemenea, a manifes-tat unele rezerve şi în ce priveşte furnizarea de infor-maţii cu privire la persoanele contactate în exte-rior… Având în vedere rezervele şi chiar nemulţumi-rile sale faţă de unele măsuri adoptate în domeniulcultural; faptul că întreţine legături cu angajaţi saucolaboratori ai postului de radio Europa Liberă, alteelemente din rândul imigraţiei reacţionare; legăturineoficiale cu străini – inclusiv cu un diplomat – înscopul prevenirii racolării şi exploatării informative,precum şi influenţării negative, propunem luarea luiîn lucru organizat prin dosar de urmărire informati-vă, pe linia problemei artă-cultură”.

Nu există însă nici un dosar de reţea care săconfirme activitatea de informator pe linie internă, alui Adrian Marino, între 1969-1983. Nu apare nici unangajament dat Securităţii. Singura sursă relevantă

din această perspectivă este dosarul trimis CNSASde SIE, cu documente din perioada 1976-1987, aco-perind 347 de pagini. Deşi nici acesta nu clarificălucrurile, el merită o analiză separată.

Mistificarea dosarului DIE Singurele materiale provenind de la fosta

Direcţie de Informaţii Externe şi semnate de AdrianMarino, aflate astăzi în dosarul SIE, sunt rapoarteleadresate Uniunii Scriitorilor în care enumeră activi-tăţile din timpul călătoriilor de studii. Ce aflăm des-pre atitudinea lui Marino din aceste singure docu-mente care provin de la el? Deplânge faptul că la noistudiile literare în limbi străine sunt mult mai puţi-ne decât în alte ţări şi condamnă „opacitatea birocra-tică” a Ministerului Învăţământului ori a altorforuri.

Afirmă că este „rugat şi autorizat” să anunţe căSorin Alexandrescu, pentru care cere înţelegereavând în vedere „eforturile, sacrificiile, iniţiativele şirealizările acestui valoros purtător de cuvânt al cul-turii noastre în Olanda”, doreşte să rămână în oriceipoteză cetăţean român, să activeze în continuare caprofesor român şi să-şi continue la Amsterdam acti-vitatea începută. Anunţă rugămintea lui IonNegoiţescu de a se şti că se întoarce în ţară dupăexpirarea vizitei. Pe scurt: se adresează autorităţilorca un adevărat ambasador al proscrişilor, criticăsituaţia de la noi şi se manifestă ca apărător al valo-rilor culturale.

Celelalte pagini ale dosarului SIE, cu docu-mente din perioada 1976-1987, nu conţin nici odeclaraţie de colaborare.

Sunt note ale ofiţerilor, unele sub formă detelegrame cifrate, care se referă şi la discuţiile cuinformatorul „Brătescu” sau „Bratosin”. În absenţaunui material întocmit de Marino, notele cer a fi citi-te cu maximum de circumspecţie şi a fi verificatesusţinerile lor, cât se poate. Se pune desigur întreba-rea: când dăm şi când nu dăm crezare celor scrise deagenţii de Securitate în notele lor? Cum le interpre-tăm? Depinde de context şi de ce spune ansamblul.Telegrama din 16 aprilie 1977 adresată de Centralătovarăşului Justin, la Lisabona, îi cere acestuia să„se apropie cu tact de «Brătescu», pentru a-i da,

strict oficial, eventuale indicaţii, a-i prelua relaţii-le… şi a-l exploata informativ tot oficial”. Referireala tact, la adresarea oficială etc. arată că Brătescu-Marino nu avea statutul cuiva aflat la dispoziţiaSecurităţii. Sau iată raportul din 8 decembrie 1983cu propuneri privind sursa „Bratosin” prin care secere abandonarea lui în calitatea de informator. I seclasează dosarul întrucât ar fi ajutat cu informaţiiangajaţi ai postului de radio Europa Liberă. Or, esteimprobabil ca Marino, dacă s-ar fi pus în serviciulorganelor de represiune, să fi riscat de-a lungul tim-pului un joc dublu. Întrucât nu apare reprodusă, înnote, nici o informaţie privată privindu-i pe redacto-rii postului de radio, venind de la „Brătescu” ori„Bratosin”, discreţia lui Marino este aproapedemonstrată.

Acest fel de a citi documentele nu înseamnă cănotele ofiţerilor ar trebui trecute cu vederea, descon-siderate. Ci doar că trebuie să li dea semnificaţiajustă. Câteva dintre ele vorbesc despre aranjareaminuţioasă a unor întâlniri între Marino şi oameniai Ambasadei României – vezi discuţia de laBiblioteca de Istorie din Paris şi stabilirea unei întâl-niri în Rue de Sevigne, Paris. Detaliul, şi nu singu-rul, probează că Adrian Marino a acceptat să seîntâlnească cu ofiţerii de Securitate în mod confiden-ţial ceea ce, din punctul de vedere al cuiva sever, esteun clar compromis, chiar dacă motivat exclusiv de„interese culturale”. Dar ce rezulta în urma contac-tării agenţilor Securităţii? În ce consta conţinutulspuselor sale la întâlniri? Când se referă la celedeclarate de Adrian Marino, majoritatea notelor ofi-ţerilor DIE descriu manifestările culturale la care aparticipat scriitorul. Nume de conferinţe, institute,traduceri, proiecte de promovare a culturii române,reviste şi autori. Notaţiile arată munca impresionan-tă a lui Marino, acoperind atât cercetările proprii,cât şi iniţiative menite să mobilizeze intelectualii dinţară şi din exil. În fond, dosarul nr. 42513 trimis deSIE la CNSAS reprezintă o mărturie a devoţiunii luiMarino de a susţine prezenţa culturii româneşti înstrăinătate. O altă serie de note descriu intervenţiiale scriitorului în favoarea exilului. „În repetate rân-duri”, scriu ofiţerii, „Brătescu ne-a subliniat că esteabsolut necesar să intervenim în ţară pentru ca să-ipermitem mamei lui [Mircea Eliade] să vină în vizi-tă la fiul său”. Sunt invocate insistenţele lui Marino

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Marian Victor Buciu10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la NobelColecţia Biblioteca Contemporanul � Dicţionare

Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii şi de obsesia sau comple-xul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând sădevină acţionară şi să provoace reacţiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rămân laconvingerea că exemplaritatea este efectul stranietăţii privită ca insolită familiaritate. Testez, cum am mai spus,fondul autohton şi forma universală, în epica românească din secolul XX, evidenţiind experimentul substanţial, înmăsura în care se integrează în — şi face sau încearcă diferenţa de — epica occidentală. Dincolo de valoarea intrin-secă, prin traducere merituoasă şi meritată, se va arăta că literatura română, chiar şi prin proză, vine într-un(de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul şi hulitul Premiu Nobel…

Marian Victor Buciu

ADRIAN MARINO

19



Apel adresat ConsiliuluiSuprem de Apărare a Ţării

privind utilizarea arhivelor Securităţii

aflate în custodia serviciilorde informaţii

Încercarea de transformare a lui AdrianMarino, deţinut politic în condiţii de temniţă grea,personalitate care a reprezentat modelul unorgeneraţii de intelectuali prin independenţa faţă deregimul comunist, într-un colaborator abject alSecurităţii a demonstrat cât de grave sunt impli-caţiile manipulării, de către serviciile de informa-ţii, a dosarelor pe care le au în custodie.

Adrian Marino nu a avut posibilitatea săacceadă la dosarul său personal şi să vobeascădespre detaliile lui, întrucât desecretizarea aces-tuia a avut loc prea târziu, cu un an înaintea mor-ţii sale. Astăzi vedem că nu exista nimic în dosa-rul desecretizat care să fi motivat clasificarea luiîn anul 2000 şi declasificarea în anul 2004. Nuexistă niciun argument, într-o Românie democra-tică, ca porţiuni substanţiale din dosarul pregătitde fosta Securitate pe numele său să fie ţinuteascunse de serviciile de informaţii. Forma denatu-rată în care dosarele au fost livrate CNSAS a făcutmai uşoară deplorabila mistificare a conţinutuluilor.

Felul în care serviciile de informaţii trun-chiază conţinutul a ceea ţin în custodie esteincompatibil cu o Românie democratică şi le apro-pie, în stil, de tradiţia defunctei Securităţi. Esteindispensabilă introducerea unor norme stricteprivind relaţia dintre serviciile de informaţii şisocietate, respectiv, accesul acesteia la arhiveleSecuritaţii comuniste.

Solicităm Consiliului Suprem de Apărare aŢării adoptarea următoarelor măsuri privitoare lautilizarea arhivelor aflate în custodia serviciilorde informaţii:

– anunţarea explicită când un dosar cerut decătre cei care au dreptul să-l acceadă are statutclasificat;

– enunţarea motivelor pentru care un dosareste reţinut între documentele clasificate;

– stabilirea unui set de criterii raţionale, cucaracter public, care motivează menţinerea unuidosar întocmit de Securitate între documenteleclasificate în prezent;

– investigarea actelor de distrugere a dosa-relor: a deciziilor luate în acest scop, a caracteru-lui legal sau nu al acestor decizii, a persoanelorcare au distrus documente; elaborarea în termende un an a unui Raport în acest sens.

Ne adresăm Consiliului Suprem de Apărarea Ţării întrucât Legea nr. 415/2002 îi permite săimpună serviciilor de informaţii politici care, încadrul legal existent, să le facă pe acestea compa-tibile cu valorile şi metodele unei societăţi decen-te.

Bucureşti, 31 mai 2010Cotidianul, 3 iunie 2010

Semnează:

Sorin ALEXANDRESCU, Gabriel ANDRE-ESCU, Liviu ANTONESEI, Ştefan BORBELY,Marius BUCUR, Adriana COPĂCEANU, SorinCUCERAI, Mircea A. DIACONU, Mihai DinuGHEORGHIU, Doina JELA, Adrian LĂCĂTUŞ,Viorel MARINEASA, Sorin Adam MATEI,Carmen MUŞAT, Lucian NĂSTASĂ, MariusOPREA, Ovidiu PECICAN, Michael SHAFIR,Ciprian ŞIULEA, Cristina TOMA, Dorin TUDO-RAN, William TOTOK, Daniel VIGHI, AuraCHRISTI, Andrei POTLOG, Gheorghe AndreiNEAGU; Magda URSACHE, Petru URSACHE,Bogdan CREŢU

Lista este deschisă

Cine doreşte să semneze acest Apel, vă invi-tăm să intraţi pe www.ideeaeuropeana.ro paginade blog şi să notaţi numele dvs. la comentarii/Apel

ca Mircea Eliade să fie mai bine cunoscut înRomânia. Iată şi comentariul ofiţerilor de legătură:„Este sceptic, însă, deoarece a mai trăit experienţaaşa zisei «reabilitări» a lui Mircea Eliade care a fostpur şi simplu îngropat la organele superioare de par-tid”. Acesta este genul de afirmaţii din dosar pe carese poate miza. Puţin probabil ca ofiţerul de legăturăsă-şi fi permis inventarea unei atare susţineri. Înastfel de rânduri sunt cele mai mari şanse să-l găsimpe Adrian Marino înregistrat corect. Ele regăsesc şiîntăresc imaginea militantului pentru culturăcunoscut din viaţa publică. Ce nu ştiam până astăziera acea nişă care i-a permis să-şi ducă chemareaculturală, pentru el cea mai înaltă, la capăt.

În articolele din Evenimentul zilei semnate deMirela Corlăţan, aceste elemente ale dosarelor suntocolite sistematic. Ziarista tratează conţinutul lorastfel încât reuşeşte performanţa să-i facă luiMarino un portret de informator nesăţios, meschin,chiar abject. Tehnicile mistificării sunt uşor de iden-tificat. Una constă în punerea, pe spatele lui Marino,a ceea ce spun ofiţerii. Aceştia se referă la reticenţe-le lui Mircea Eliade, iar Mirela Corlăţan notează:„Munca de influenţare depusă de Marino nu a avutînsă efectul scontat”, deşi, în documente, nu aparenimic care să arate că Marino a încercat să-l facă pesavant să vină în ţară. Notele ofiţerilor sunt pline decomentarii ameninţătoare la adresa redactorilorEuropei Libere. Ca şi concluzie, ziarista adaugă com-plet neacoperit: „O vreme, se pare, a oferit fărăremuşcări informaţii despre Noel Bernard, Emil şiVlad Georgescu, după desele sale vizite laMünchen”. Faptul că are grijă să scrie „se pare” nusalvează brutalitatea acuzaţiei. O a doua tehnică demaculare folosită de Mirela Corlăţan a constat înreproducerea susţinerilor Securităţii ca şi cum aces-tea ar fi credibile. O face insistent cu aprecierile: „Afost utilizat de noi în bune condiţiuni (…). A obţinutrezultate bune şi foarte bune pe linie informativă şiîn munca de influenţă, manifestând sinceritate,seriozitate şi corectitudine în toate acţiunile ce le-amîntreprins împreună”. Am arătat anterior că formu-lările fac parte din limbajul standard al anumitortipuri de rapoarte. O cale şi mai eficientă în diaboli-zarea cărturarului a fost referirea la planurileSecurităţii într-un fel care să dea impresia însuşiriilor de către scriitor: „Criticul Adrian Marino a fostinstigat de DIE să învrăjbească exilul parizian,mizând pe antipatia sa faţă de Monica Lovinescu…”.Sau: „Unul dintre intelectualii pe care «Bratosin»trebuia să-i aibă în vedere pentru ostilizarea faţă de«grupul Lovinescu» era dramaturgul VirgilTănase…”. În dosare, Mirela Corlăţan nu a pututgăsi nici o probă că Marino ar fi făcut demersurile pecare le planificau ofiţerii.

Rezultatul este o măsluire impresionantă amaterialelor din Arhiva CNSAS, capabilă să compro-mită această victimă a regimului comunist. Singurasurpriză negativă pe care o aduce dosarul de la SIEîn ce-l priveşte pe Marino este de a fi acceptat să seîntâlnească cu ofiţerii în particular, când i s-a cerut,şi chiar să aranjeze contacte confidenţiale cu aceştia.Tema merită o discuţie separată. Dar care este ros-tul operei de mistificare a ceea ce spun documenteledespre unul dintre marii noştri oameni de cultură?Una care compromite oameni şi vieţi, ca şi însăşiideea de cercetare a arhivelor Securităţii.

Faţă în faţă cu Constantin Noica ori Alexandru Paleologu

Amintisem în episoadele anterioare de faptulcă anumite detalii din dosarele arhivate de SIE pro-bează că Adrian Marino a acceptat să se întâlneascăcu ofiţerii de Securitate în mod confidenţial.Comentasem că pentru un om sever în raport custandardele morale pe care le-a pus celorlalţi, ca şilui însuşi, tête-à-tête-ul cu diferiţii agenţi era uncompromis care pune o problemă etică.

Cu atât mai mult cu cât viaţa lui Marino păreasă reprezinte un model rar al „nici unui fel de com-promis”, nici măcar acela al acceptării servituţilorangajării într-o instituţie publică comunistă. Marinoreprezenta deci, între intelectualii de succes, o

excepţie absolută. Or, radicalitatea atitudinilor salepublice nu rimează, aş spune, cu întâlnirile din Ruede Savigne. Astăzi înţelegem că fără, să-i zicem,acest „tip de flexibilitate” nu ar fi apărut Biografiaideii de literatură, nici Dicţionar de idei literare sauComparatisme et théorie de la littérature. E deneconceput ca Marino să-şi fi putut elabora studiileprincipale fără accesul la bibliotecile şi instituteledin Occident. Adrian Marino fusese deja, în a douajumătate a anilor ‘60, în situaţia să solicite repune-rea în drepturile sale de autor ca să poată trăi dinceea ce scrie.

Cererea de reabilitare a fost aprobată în 1969,cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, care nu făcea decâtsă-i recunoască meritele culturale. Pentru un fostarestat politic care avea nevoie să studieze înBiblioteca Academiei şi să publice, regimul comunistimpunea câteva condiţii de neocolit. Dacă stăm şi negândim – iar „cazul Marino” e o bună ocazie pentrua o face – acceptarea întâlnirilor cu agenţii DIE areprezentat în 1977-1983 ceea ce au fost demersuri-le de reabilitare din anii ‘60. Realizarea unei aspira-ţii personale – fie cea culturală – nu exonerează pecineva de responsabilitatea servirii sistemului derepresiune comunist. Dar să-l fi servit Marino prinaceste contacte? Dosarele din Arhiva CNSAS, inclu-siv cel de la SIE, probează – contrar a ceea ce decla-mă astăzi unii orbi la vocea documentelor – căMarino nu a oferit nimic. Nu a „turnat” pe nimeni, apăstrat în relaţiile cu agenţii o atitudine demnă.Dosarul său constituie o probă – deşi este folosit, cul-mea, să se susţină contrariul – că el a suferit de ceeace Liviu Turcu numea „stupida şi birocratica politicăinstituţională a Securităţii de a desemna drept indi-cator al eficienţei activităţilor ofiţerilor numărulmereu crescând al recrutărilor de informatori şi cola-boratori” (Liviu Turcu, „Colaboraţionismul laromâni”, RRDO, nr. 28/2005, p. 35). Obsesia a dus lao „inflaţie inimaginabilă a reţelei informative” şi nudoar prin crearea de falşi informatori. Se ajunseseacolo încât „unii membri ai reţelei informative sauchiar ofiţeri deplin conspiraţi, cu poziţii importanteîn instituţiile civile, primeau ordin să se lase recru-taţi formal de ofiţeri aparţinând altor unităţi opera-tive de securitate” (Liviu Turcu, idem.).

Chiar dacă Marino nu a fost un informator,simbolic însă, „faptul că s-a făcut a răspunde cereri-lor DIE” a reprezentat un compromis. Doina Cornea,ca să dau un exemplu, printre altele posibile, nu l-arfi acceptat. E adevărat, şi aspiraţiile fostei disidenteerau de alt ordin. În volumul său despre Politică şicultură Adrian Marino sintetizase dilema referindu-se la duplicităţile şi simulările vremii, în condiţiileîn care alternativa refuzului „oricărui conformism şicompromis – eroic, extrem de rar” avea ca rezultatdirect, susţine el, „tăcerea, moartea intelectuală,ratarea” (p. 89). Putem să fim ori nu de acord cuaceastă judecată. Dar chiar dacă nu am fi, avem obli-gaţia să punem lucrurile în context şi să păstrămraporturile între diferitele grade de vină ori respon-sabilitate. Cu alte cuvinte, să le comparăm. Dinaceastă perspectivă, o invitaţie aproape automatăeste să aşezăm faţă în faţă relaţiile pe care le-auavut cu regimul Adrian Marino, respectivConstantin Noica. Filozoful de la Păltiniş a făcutnumeroase drumuri pe la activiştii partidului în spe-ranţa de a primi sprijin pentru proiectele sale cultu-rale. A avut numeroase contacte cu ofiţerii deSecuritate, multe confidenţiale, legate de aspiraţiaposturii de antrenor intelectual. Acesta este contex-tul în care Noica a devenit un agent de influenţă alregimului, ceea ce Marino, după cât se ştie, n-a fostniciodată. Agenda lui Noica nu consta doar în aduce-rea lui Mircea Eliade în ţară – i s-a cerut şi luiMarino, dar în cazul ultimului nu există proba că arfi încercat. Noica a asumat chiar şi ideea, pe cât deextravagantă, pe atât de penibilă, de mobilizare aexilului pentru acordarea lui Nicolae Ceauşescu aPremiului Nobel pentru Pace.

O şi mai mare diferenţă dintre cei doi oamenide cultură este faptul că Noica a servit politica naţio-nalistă a regimului şi simultan punea într-o luminăderizorie actele de rezistenţă faţă de regim.Niciodată nu a susţinut Marino, fie în cazul luărilorsale de poziţie din ţară, fie în călătoriile din străină-tate, altceva decât valorile sale dintotdeauna: opţiu-

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Lucia DărămuşMai mult decât psihozăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Mai mult decît psihoză este un roman psihologic. Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri, plecînd de la jur-nalul eroinei principale, Ynonne Daphne, care, suferind de două boli psihice, încearcă să facă faţă neajunsurilorbolii. Fundalul cărţii este unul al spitalului, prezentîndu-se realitatea dură a bolii. În această atmosferă se desfăşoa-ră acţiunea reală care se suprapune cu lumile din mintea lui Yvonne. Faptul că Yvonne creşte prin spitale o deter-mină să vadă în medici reali — părinţi, dezvoltînd psihopatii şi fantasme care o vor urmari şi în timpul facultăţii.Traseul psihologic este bine gîndit şi analizat de autoare, punînd-o pe eroină, succesiv, în mijlocul vieţii reale căre-ia trebuie să-i facă faţă. Yvonne este însă, psihologic vorbind, un copil, iar reacţiile ei vor fi de fiecare dată tulbură-toare, neaşteptate. Scenariul cărţii va fi ancorat prin diferite medii, prin spitale, prin universităţi, la conferinţe, prin-tre scriitori, pentru că Yvonne ajunge scriitoare. Planul real cu cel imaginar se împleteşte cu fineţe, aducîndu-se înplanul întîi o discuţie imaginară la care participă principalii scriitori ai lumii, masă la care va participa şi Yvonne.Fragilitatea existenţei umane o va determina pe Yvone să comită o tentativă de suicid căreia îi supravieţuieşte. În

final, cel care o va face să înţeleagă că în lume nimic nu contează mai mult decît prietenia, prietenia adevărată dintre oameni, este medi-cul Hermann, pentru mintea lui Yvonne tata Hermann.

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


nea prooccidentală şi cultura liberală. Aşezarea luiMarino într-un raport comparativ a încercat şiMirela Corlăţan în articolul din Evenimentul Zilei(6 mai a.c.). Modelul său: Alexandru Paleologu! Iatăcitatul: „Dacă Marino şi-ar fi mărturisit slăbiciuneadupă 1990, precum Paleologu, acelaşi dosar l-am ficonsiderat astăzi simplă maculatură”. Nu doar că„slăbiciunea” lui Alexandru Paleologu nu a fost şi alui Marino. Ar fi cazul să se perceapă contrastul izbi-tor dintre aroganţa cu care A.P. vorbea despre com-promisul său şi îndoiala grea a referirilor lui Marino,din volumul de memorii, la traseul său de viaţă. Şiapoi, despre care mărturisire este vorba? Paleologu atăcut mâlc despre partea cea mai urâtă a trădărilorsale: încasarea, pentru ele, a unor sume de bani. Afost nevoie de aplicarea Legii nr. 187/1999 pentru caacest adevăr să iasă la lumină. Nu amintesc aici des-pre relaţia cu Securitatea a lui Constantin Noica şiAlexandru Paleologu pentru a deschide tema acestoralte victime ale regimului comunist. Căci, cum scrieMarino în „Politică şi cultură”, întâi e de făcut „pro-cesul terorii şi al constrângerilor totalitare, apoi alconcesiilor, adaptărilor, compromisurilor, colaborări-lor etc.” (p. 79). Am invocat-o întrucât actuala cam-panie împotriva lui Marino este condusă de persoanecare se declară admiratori ai lui Constantin Noica,ori îl dau exemplu de sinceritate pe AlexandruPaleologu.

Comparaţia cu cei doi scriitori oferă o şi maiclară imagine a soluţiei pentru care a optat AdrianMarino în anii regimului totalitar. Nu un eroismspectaculos, nici capitulare în faţa presiunilor, ci „osupravieţuire activă” al cărei sens fusese exprimatde cărturar într-un text al său din 1986: „Marilevalori, care asigură o continuitate şi un progres spi-ritual în profunzime, nu pot fi cultivate şi apăratesistematic decât din interior” (p. 95). Cum este posi-bil ca această căutare dramatică de a da conţinutexistenţei sale să fie întâmpinată cu macularea gro-biană a memoriei lui Adrian Marino la care asistămazi?

„Colaboraţionismul” Securităţiidefuncte

Repet întrebarea lăsată fără răspuns în episo-dul anterior: cum este posibil ca eforturile dramaticeale lui Adrian Marino de a da un sens superior exis-tenţei să fie întâmpinate cu macularea grobiană amemoriei sale?

Succesiunea evenimentelor poate fi uşor refă-cută. Apariţia volumului „Jurnalul unui om singur”a generat şi un val de reacţii la opiniile critice aduseunor intelectuali publici. În acel moment – anexa deintrări confirmă data – Mircea Dinescu a cerut dosa-rul lui Marino ajuns de la SIE la CNSAS, în 2004,după desecretizarea lui. A lansat acuzaţii publice laadresa cărturarului, publicate în Evenimentul zileidin 9 februarie a.c.: „Marino minte şi mort. Există laCNSAS documente care dovedesc faptul că AdrianMarino a fost informator în Direcţia a III-a”; „Învreme ce eu eram arestat la domiciliu, el se întâlneacu băieţii în Cişmigiu şi dădea informaţii. Îi plăceaCişmigiul, criticul nostru era foarte «romantic»”.Susţinerile sale reprezentau o încălcare gravă a pre-vederilor Ordonanţei 24/2008, în sensul art. 30, (3) şi(4).

Au urmat imediat declaraţii de întâmpinare acelor spuse de Mircea Dinescu. Nicolae Manolescu aîntărit sentinţele poetului adăugând „argumente”:„Dinescu are dreptate, deşi este mult prea slobod lagură şi n-ar avea dreptul să dea asemenea informa-ţii”; „Legătura lui Marino cu Securitatea s-ar fi pututdezvolta, potrivit lui Dinescu, în perioada în careMarino a fost plecat în străinătate. Între 1971 şi1972, Marino a făcut o specializare în Elveţia, super-

vizat de marele comparatist, profesorul René Étiem-ble”. Tot în Evenimentul zilei, ziarul fanion al cam-paniei de maculare a lui Adrian Marino, AndreiPleşu comenta: „O picătură de otravă în plus în dul-cele borş autohton era necesară”.

Mistificarea dosarului prin articolele MireleiCorlăţan, publicate la sfârşitul lunii aprilie şi înce-putul lunii mai a.c., a adăugat gazul necesar pesteflacăra aprinsă. Din acel moment, punerea pe ume-rii lui Adrian Marino a acuzaţiei colaboraţionismuluia fost exprimată efectiv. Citez verdictul lui VladimirTismăneanu din Evenimentul zilei, 5 mai: „Destinulpostum al lui Adrian Marino este unul întunecat,schizoid, contorsionat şi trist. Din superbia cărtura-rului sofisticat, liber de năravuri balcanice… nu ştimce şi cât va rezista”. Istoricul întăreşte acuzaţiile:„…a fost delator. A acceptat misiunile Securităţii catrimis al acesteia”.

În Academia Caţavencu, Ioan T. Morar a insis-tat şi el că ar exista dovezi clare care „demonstreazăactivitatea febrilă de colaborator al Securităţii”.„Marino”, revine scriitorul repetând cuvântul „tur-nător” şi variantele, „a îndeplinit misiuni pentruSecuritate, s-a infiltrat în exilul românesc şi a datnote despre diverse personalităţi”.

Mă opresc aici cu astfel de exemple. Agresareasimbolică a lui Adrian Marino după apariţiaJurnalului… are deci, ca punct de plecare, scandaluldeclanşat de un membru al Colegiului CNSAS. Dupăce acesta a pus în joc autoritatea sa instituţională(împotriva responsabilităţilor pe care ea le incumbă),a urmat prezentarea mistificatoare a dosarelor dearhivă pe numele lui Adrian Marino în serialul zia-ristei Mirela Corlăţan. Şi primul, şi celălalt au creatcondiţiile intervenţiei unor adversari ai lui Marino(aşa par) în logica „loviturii de graţie”.

Care ar fi tezele de legitimare ale întregii ope-raţii? Una este enunţată explicit: „…până la probacontrarie, documentele scrise de ofiţer sunt autenti-ce şi trebuie luate în considerare ca atare”. Asumândacest principiu în articolul ei din 6 mai, ziarista

Mirela Corlăţan ne obligă să tratăm Securitatea caşi creatoare şi depozitară a adevărului istoric.

Se adaugă presupoziţia celor ce au venit înîntâmpinarea articolelor ziaristei. Ei au consideratfiresc să preia informaţii plasate de Securitate înoperaţiile ei de urmărire informativă şi infiltrare, săle transforme în acuzaţii şi să speculeze în plus pemarginea lor, fără să le verifice autenticitatea. Unastfel de mod de a trata arhivele reprezintă o invita-ţie făcută Securităţii să iasă din statutul ei de reali-tate a trecutului istoric imediat. Şi să locuiască, cumavertiza la un moment dat Daniel Barbu, în chiarprezentul României postcomuniste.

Pe o astfel de cale, participanţii la campaniaîmpotriva lui Adrian Marino produc o uluitoareschimbare de roluri. Exploatând logica Securităţiidin materialele din arhive pentru a-şi atinge scopu-rile mundane proprii, intelectuali publici răstoarnărelaţia tradiţională, ca şi cum ar pune Securitateacea defunctă în rolul de colaborator. Fenomenul stra-niu al „colaboraţionismului” post-mortem alSecurităţii schimbă toate raporturile. Dacă înaintede 1989 Securitatea dirija jocul, astăzi o fac cei ce îiutilizează arhivele. Dacă securiştii manipulau dosa-rele oamenilor, astăzi există intelectuali care mani-pulează dosarele securiştilor.

Două observaţii finalePrima. Dintre intervenţiile enumerate ante-

rior, o problemă aparte ridică articolele dluiVladimir Tismăneanu. Domnia sa se află, în acestmoment, în fruntea Consiliului Ştiinţific al IIC-CRMER, având, în consecinţă, un rol determinant înabordarea istoriei comunismului, inclusiv în defini-rea paradigmei care califică relaţiile dintre victimeşi opresori. Faptul că dl Tismăneanu tratează în ter-meni atât de subiectivi şi reductivi sursele de arhivăridică chestiunea competenţei sale în raport cu pozi-ţia câştigată după alungarea lui Marius Oprea dinInstitut.

A doua. În toată prezentarea cazului Marinos-a păstrat tăcerea – şi alţii, şi eu – asupra unuiactor-cheie în toate cele întâmplate: serviciile româ-ne de informaţii. Posibilitatea de a crea o viziunemistificatoare asupra cazului Marino se datoreazălor. Ele au epurat masiv dosarul creat de fostaDirecţie de Informaţii Externe pe numele lui AdrianMarino, tot ele ascund (cel puţin) importantul mate-rial intern care acoperă perioada 1969-1988 prezen-tat, în volumul al treilea al dosarului de urmărireinformativă existent, drept dosar de reţea. În acestfel, serviciile de informaţii româneşti participă directla manipularea trecutului. Refuzul serviciilor de aindica dosarele clasificate, cum se întâmplă în lumeademocraţiilor efective, folosirea răspunsului stan-dard: „acestea nu există” constituie o falsificare adatelor din arhivă şi, mai general, o negare a dreptu-lui societăţii româneşti de a lua cunoştinţă de trecut.O astfel de aroganţă la 20 de ani după revoluţie estepur şi simplu inadmisibilă. S-a vorbit despre „scan-dalul Marino”, dar acesta reprezintă, înainte detoate, „scandalul serviciilor de informaţii româ-neşti”. �

Cotidianul, mai 2010

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăRainer Maria RilkeJurnalColecţia 100 capodopereTraducere de Bogdan Mihai Dascalu

Planeta Rilke. Planeta uriaşului Rilke. Totul irumpe înlăuntru cu forţe nebănuite, împlinindu-se sub semnul „noii fiinţe”,al unui început formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, în raza presimţirii unei „noi mari străluciri, care dă forţă şi oabundenţă de imagini limbii mele”, aşa încât „mă surprind câteodată cât de mult îmi sunt mie însumi receptiv şi cât demult învăţ, într-o uimitoare veneraţie, din propriile mele dialoguri. Răsună ceva în adâncul meu, ce vrea să ajungă laoameni, trecând peste aceste pagini, peste dragele mele cântece şi peste toate planurile de viitoare fapte”. Însemnă-rile jubilatorii se transformă, sub ochii noştri, în prelungirea încinselor lecturi de sine, în exces de forţă, deci, într-o iubi-re atât de plină şi de puternică, încât eliberează numaidecât din grelele lanţuri ale fricii, devenind o laudă fiinţei, o laudă

făcută împlinirii şi viului conţinut în exces: „Mă simt de parcă ar trebui să vorbesc acum, în clipe de forţă şi claritate, când din mine vorbeş-te mai mult decât eu însumi: sufletul meu. Mă simt de parcă ar trebui să-i convertesc pe toţi cei care ezită şi care se îndoiesc; căci am maimultă putere în mine decât pot reţine în cuvinte şi vreau să o folosesc pentru a elibera oamenii de străina frică, din care eu însumi amvenit”.

Aura ChristiÎn aceeaşi colecţie au mai apărut:

Colecţia 100 Capodopere� Stendhal, Napoleon� Marina Ţvetaieva, Proză� Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge� Rainer Maria Rilke, Elegii duineze� J.W. Goethe, Elegii romane� Mihail Arţîbaşev, La limita extremă� Nicolae Breban, Drumul la zid

21



Lecturile ideologice capitale, din Voltaire,Rousseau, Montesquieu, Helvetius,Holbach, iluminism, liberalism, uma-nism, l-au deprins pe A. Marino cu gân-

direa liberă, fără determinare de clasă, apropiereade omul universal şi lumea unică. Dar ideologia este,în ordine antropologică, cauza vulnerabilităţii.„Astfel de idei m-au făcut teribil de abstract şineadaptat social.” (Viaţa unui om singur, Polirom,2010, p. 37; pentru citatele următoare, notez înparanteză numărul paginii) Aşa se întâmplă însocietăţile totalitare sau dezideologizate, cu terme-nul său preferat. La ideologie, Marino revine dupăreapariţia libertăţii presei. Pentru el, limitată.Autorul mai are doar dorinţa reorientării cititului şiscrisului, exclusiv spre ideologie. „Tot ce-mi maidoresc acum este doar o baie de noi lecturi, citite cuun ochi nou, proaspăt, avid de un alt gen de «cunoaş-tere».” (295) Chiar şi lectura, act vital constant plinde interes, i-a fost prohibită şi deturnată în comu-nism.

Citim viaţa unui om dezamăgit: de oameni, îngeneral, ideologic, în particular. El mărturiseşte„decepţia ideologică” (157), pe care vrea să o depă-şească, după comunism, într-o vreme, pentru el,deloc postideologică, dimpotrivă, de confruntări ideo-logice. Detaşat de comunism, n-a crezut în generali-zarea lui, ca numeroşi susţinători, dar nici n-a ajuns

opozant. Nu unul ideologic.Undeva spune că se considerădisident intelectual, adică, amînţelege, un intelectual care iesedin rândul intelectualilor locu-lui şi timpului. În sfârşit, istoriaîi permite – la o târzie întâlnirea lor – să devină ceea ce fusesedestinat să fie, sau ar fi trebuitsă fie, un ideolog (precizând căîn sensul Iluminismului), nupolitolog, critic, scriitor. Carteadespre cenzură, provocată deAndrei Pippidi, este rodul aces-tei orientări de ideolog.

Vocaţia ideologică apare lael ca alegere proprie, plecatădintr-o convingere pragmatică.Ideologia ar fi locul ideal alcomunicării. Acesta este idealis-mul lui Marino, care se aratăconvins şi caută energic să con-vingă că totul există pentru aforma idei. Fără idei, existenţarămâne informă, necunoscută,incomunicabilă, aşa cum înţele-ge el comunicarea: adâncă şidirectă, ca o aplicaţie şi înrădă-cinare. Dacă ar admite o analo-gie (în fond şi viaţa şi opera le-aconstruit oblic, ca un ocol): for-marea şi comunicarea ideilor arechivala cu o cristalizare a reali-tăţii. Forme, căi, mijloace de

comunicare, în acest fel, au numai ideile. „Doar idei-le generale sunt, în principiu, comunicabile efectiv.Metaforele, simbolurile, «cântatul din frunză», foar-te, foarte puţin.” (223) E, desigur, reducţionist, darîntr-un fel nuanţat, în gnoseologia sau epistemologiasa. Notam anterior că ideologul este purtat de o con-vingere pragmatică. Ea reuneşte o filozofie cu oanume, inevitabilă, retorică. Sau, dacă rămânem latermenii lui, stilistică, pentru că în memorii, de câte-va ori, (îşi) explică stilul. Retorica sa adoptă în prin-cipal „ideile bine formulate” (42). Una din decepţiilereceptării scrisului său este aceea că n-a fost obser-vat – nici din afara României comunizate, unde s-afăcut cunoscut – „programul prooccidental şi, catego-ric, antimarxist-ceauşist” (217). Memorialistul oferălocuri de citire favorizantă în acest sens, dar trebuierecunoscut – pentru că el n-o mai face – că există,chiar şi în scrisul său, adeziuni la compromis.Scripta manent. Cele scrise tot scrisul le clarifică.Subteranele biografice trebuie documentate, şi ele,grafic. Interesează, la omul care scrie, cât desingu(la)r este scrisul său, mai mult decât viaţa.Adesea, viaţa s-a împlinit ori s-a salvat dezonorant,prin compromiterea, totală sau parţială, a scrisului.

Decepţia ideologică i se pare că provine dintr-oamnezie istorică. Istoria se uită pe sine, îşi uită idei-le. Adesea, prin chiar cei care produc ideile actuali-tăţii. Marino voia să gândească (cu) întreaga gândi-re, fără clivaje subiective, necritice. El nu aderă laistoria care s-a abandonat pe ea însăşi, cu idei cu tot.Este, mai ales teoretic, un conservator, nu un revolu-ţionar, acceptă continuitatea, nu discontinuitatea,lasă totul deschis, reacţionează la orice tentativă deînchidere. Iar contextul cel mai larg şi determinantîi apare potrivnic. Acest spirit al ideilor, un conser-vator, este decepţionat de un liberalism limitat isto-ric. Se loveşte la tot pasul – după cum calcă el – deignoranţa istorică în linia gândirii, a ideilor. „Istoriaideilor nu mai interesa în SUA şi, de fapt, nici înEuropa Occidentală.” (320) Istoria ideilor. Dar idei-le? Nu implică ele istoria? Autorul român a trăit întotalitarism, în ţara natală, pe care nu s-a gândit săo părăsească, deşi decepţia de acasă era mai acutădecât cea din lumea occidentală. Iar după prăbuşirealungului totalitarism comunist, care fusese înfome-tat de spaţiu şi a sfârşit ca un mort de inaniţie, cons-tată o pură virtualitate a libertăţii idealiste şi oexclusivă realitate a pragmatismului materialist. „ÎnRomânia, cel puţin, nimeni nu se bate pentru idei.”(456), „lupta de idei este la noi, în esenţă, şi imposi-bilă şi, de fapt, absurdă, adesea chiar ridicolă” (416),„Ideologiile, teoriile politico-sociale, programeleorganizate nu joacă nici un rol.” (416) Ideologia, o

spune şi mai direct, nu interesează, doar profitulatrage. Cu un gest radical, esenţial, riscând să stu-pefieze, face aproape o tabula rasa dintr-un secol şijumătate de istorie naţională, în ansamblu descope-rită goală. Istoricul ideilor, cel mai paseist dintre ceipe care îi avem, se – şi ne – întoarce la 1848. La unreînceput. Nu o dată, el notează actualitatea aceluitrecut, direcţionarea prin neopaşoptism. Luminanoastră culturală de acolo ar veni. Nu pur şi simpludin Occident, ci dintr-un autohtonism europenizantrămas incipient. Există, crede el, o tradiţie ideologi-că românească. Nu discontinuă, dar întreruptă.Ideologii actualităţii mondializante ori globalizantedovedesc cecitate atunci când constată un vid deplinîn ideologia naţională liberală (restul e lest ideolo-gic). Nici vorbă, în ideologia autohtonă, de o staredefinibilă ca ex nihilo nihil. De aici vine vehemenţaadresată negaţioniştilor ideologiei româneşti europe-nizante, precum „un oarecare mediocru, gen CristianPreda (amintit), care pretinde că o tradiţie ideologi-că românească nu există nici în cea mai mică măsu-ră” (516).

Dificultatea majoră a relaţiei cu ideologia i separe a fi una de ordin social, particularizată etnic. Arexista societăţi şi popoare mai mult sau mai puţinpermeabile faţă de ideologie. Ideologia româneascăs-ar găsi la limita de jos. Ideologia, aici, ar ajungedistorsionat şi alterată: „În contact cu realitateasocială (în speţă românească, dar nu numai), ideilese poluează inevitabil” (65). Şi atunci, avem o tradi-

ţie ideologică? Practica politică alungă ideologia.Practica politică omoară politica însăşi. Românii facpoliticianism, nu politică, sunt interesaţi de posturişi poziţii, nu de doctrină (67). Doctrina ţărănistă, decare s-a apropiat teoretic şi pe care a încercat şi să opună în practică, rămâne la limita de jos a ideologiei,este „elementară” (62). El constată că burghezia,clasa căreia îi aparţine prin origine, nu are conştiin-ţă ideologică, are doar una economică. Burghezia deazi îi apare interesată exclusiv de proprietate, pre-tinde doar restitutio in integrum (66). Uită să spunăcă burghezia de azi este distrusă, înainte de toate,economic. Şi că noua burghezie, avansată pe toatecăile în economie, este roşie. Dar Marino este dispus,dintr-un fel de resemnare, să accepte progresul eco-nomic prin această burghezie bălţată, care uneştefoşti jefuiţi cu foşti jecmănitori. �

Marian Victor Buciu(Dez)iluzia ideologică

Decepţia ideologică i se pare căprovine dintr-o amnezie istorică.

Istoria se uită pe sine, îşi uită ideile.Adesea, prin chiar cei care producideile actualităţii. Marino voia să

gândească (cu) întreaga gândire, fărăclivaje subiective, necritice. El nuaderă la istoria care s-a abandonat

pe ea însăşi, cu idei cu tot.

■ ex libris ■ Editura ContemporanulArdian-Christian KUCIUKExRoman de dragoste & conspiraţieColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Povestea uluitoare a unui gropar balcanic,un individ ce are parte de un miracol maipuţin reperat de literatură sau de presă.Viaţa lui se schimbă după un vis obişnuit,un craniu şi o prietenie oferită de doi tinericare luptă, fiecare în felul său, cu imprevizi-bilul existenţei. Inedit nu doar prin limbaj şiumor, ci şi printr-o viziune blândă asupra

chinurilor cotidiene şi asupra acelui străvechi „război” — vizibil, dursau subteran — dus dintre generaţii şi nu numai, acest roman dedragoste & conspiraţie dezvăluie câteva realităţi ocultate subschimburile stranii convenite între generaţii de oameni care, dinpunct de vedere al mentalităţii şi al simţi-rii, se exclud reciproc. Schimburile deacest gen ascund, în esenţă, un joc, sau,mai bine zis: jocul, pe care Omul l-aneglijat, până nu mai ştie să (se) joacedecât cu propria-i soartă, dar şi singuraşansă a speciei de a supravieţui.

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


„Suntem totdeauna singuri”(A. Marino,

Critică şi egotism, 1946)

Cum insaţiabila piaţă spectaculară (asocietăţii mediatice, fireşte) îşi cere tri-butul, seria execuţiilor la comandă con-tinuă. Cazul Marino (pedepsit post-mor-

tem) şi, recent, problema Breban confirmă că manipu-larea dosarelor/ a trecutului rămâne un sport îndră-git, revărsând otrăvurile mediului literar.Calomniatori zeloşi, cu voluptatea denigrării, înrolaţiîn solda oportuniştilor ori gazetari superficiali, rău-voitori, practică linşajul mediatic, bricolând şi macu-lând cu voioşie memoria unor nume grele. Invitaţia laprudenţă, cerută imperativ de Gabriel Andreescurămâne, vai, fără ecou.

Să aibă Adrian Marino un destin postum „schi-zoid”, cum crede / scrie Vladimir Tismăneanu? Să fifost hermeneutul clujean o „sumă de frustrări acumu-late”, dezvoltând doar un „enciclopedism apter” şi unteoreticianism „dezosat”? Iar „războiul” lui Marino cufoiletonismul sprinţar să fi slujit „gherila de partid”?(cf. Dan C. Mihăilescu) În fond, cine cunoaşte dateleproblemei, ştie prea bine că e vorba de o opţiune criti-că timpurie, forjând, în timp, o poziţie critică persona-lă. Construind, chiar în faza juneţii, un discurs auto-ritar, „monarhic”, fără mari entuziasme, respirând unaristocratism natural. Consultând volumul îngrijit deAurel Sasu (Cultură şi creaţie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010) vom descoperi că tânărul Marino repu-diază criticul-funcţionar, pliat unor „cerinţe strategi-ce şi comerciale”, că, dezinvolt şi prudent, lucrează laaltă scară, oferindu-şi incursiuni în bibliografia engle-ză şi nord-americană, că scrie, primul la noi, despre R.Wellek (1944), anunţându-şi (embrionar) opţiuneapentru teoria literaturii şi comparatism. Refuză„cămaşa literaturii” fiind străin de orice imbold liriccare ar „însufleţi” textul, mitraliat metaforic; dove-deşte, în schimb, rigoare, analitism rece, acribie con-tabilicească, atent la irosirea energiilor culturale. Şivisând, într-o epocă traumatică, în care a suportatîngrădiri şi umilinţe, monumentalitatea. A aflat în G.Călinescu un „maestru temporar” (cf. Dan Mănucă),dezamăgit de înregimentarea marelui critic. Dar şi-a / ne-a oferit recuperatoare excursii erudite, flage-lând băşcălia suverană. Ştiind prea bine că prin vita-minizare culturală accedem la acele „forţe vitale abor-bite de Anteu”.

Dincolo de campaniile orchestrate cu sârg de cei„încondeiaţi” în Viaţa unui om singur, practicândterorismul intelectual, un lector onest va sesiza căMarino, mereu frământat de problemele lui, distant şiarogant va respinge încercările de recrutare/ „exploa-tare informativă”. Dosarele arhivate de SIE dovedesccă Marino s-a vrut un apărător al valorilor culturaledin interior, că şi-a propus, cu superbia cărturarului,o „supravieţuire activă”, nu un eroism spectaculos.Că, în fine, nu a ales tăcerea („moartea intelectuală”),înţelegând, dimpotrivă, să sprijine, în pofida con-strângerilor totalitare şi a paznicilor dogmatici, ideo-critica, confruntarea, iluminismul liberal, spiritulconstructiv, voinţa de sistem etc., în numele unui pro-gram ferm articulat.

Încât, în repetate ocazii, Marino a blamat „pro-vincialismul” criticii, mentalitatea foiletonistică,absenţa unor iniţiative teoretico-metodologice deanvergură. Într-o cultură dominată de poeţi şi jurna-lişti literari – observa mâhnit hermeneutul – sensulconstrucţiei se izbeşte de superficialitate, zeflemea,egocentrism literar, minimalizând politica faptelorculturale, a operelor solide. Asumându-şi, dramatic şiutopic, condiţia de „cercetător”, Adrian Marino faceelogiul gravităţii şi al seriozităţii, pledând pentru efi-cienţă culturală. Dar soarta spiritului independent egrea şi astfel de preocupări sunt lipsite de tradiţie,audienţă, publicitate. Simţindu-se izolat în propria-icultură, Marino nu dezarmează; el, un citadin înnăs-cut, nu poate nega unei culturi ambiţia şi efortul teo-retic, nu poate îmbrăţişa defetismul şi, flagelând „ori-ginalitatea” foiletonistică, se va înhăma, tocmai, la unastfel de proiect monumental. Munca sisifică i-a asi-gurat supravieţuirea morală. Cugetând la soarta spi-ritului independent într-un context totalitar, dar,totodată, indiferent (în cel mai fericit caz) la aseme-nea îndeletniciri, încercând să iasă din ispititoarelestări depresive, Marino păşeşte, cu drepturi şi datoriiegale, în spaţiul european. Or, condiţia de român esteun handicap. Noi lipsim din sistemul de referinţe apu-sean, acesta propunând – ciudat – un comparatism

dezinteresat de realităţile estice câtă vreme „savanţii”sorbonarzi, atinşi de o infatuată mediocritate, îşi pro-clamă superioritatea doar în numele apartenenţei la ozonă culturală prestigioasă. Dar Marino nu se leapă-dă de acest statut etnic şi, îndârjit, crede în policen-trismul cultural. Crede în putinţa exportului de inte-ligenţă originală (dovedind, admirabil, acest lucru) şiîncearcă, printr-o imensă sforţare, printr-un salutareroism cotidian să trăiască în imediat şi, desigur, înperspectivă istorică. Să evite satelizarea, dirijismul,prostituţia culturală impuse de un regim paranoic,să-şi apere – într-o tiranie primitivă – libertatea spi-ritului, traversând, fireşte, toată gama trăirilor, de ladisperare la stoicism. El, un om singur, vrea să-şiapere cărţile, să se comporte normal, să se opunăautarhiei, nivelării cultivate de un regim caricatural-tiranic. Dar în contextul delirului paranoic însăşi nor-malitatea era suspectată. Refuzând să creadă căsituaţia este ireversibilă iar dezastrul cultural – ine-vitabil, Marino – lepădând reflexele defensive – îşiedifică, la modul donquijotesc, într-o cultură „ceauşi-zată”, o identitate culturală, locuind un spaţiu inte-rior, abstractizat, pretins obiectiv-ştiinţific. Partizanal enciclopedismului, utopicul Adrian Marino vrea încontinuare să „stoarcă” bibliotecile Lumii; parcurgemii de volume şi pagini anoste, purcede la o lecturădirectă a izvoarelor, trăieşte în durata lungă şi semişcă dezinvolt în universalitate, râvnind la „a prin-de” o idee. Aceasta, grabnic pensată, „fişată”, trece înpagina Cărţii Absolute. Mânat de o teribilă voinţă arecuperărilor după ani de frustrări, stăpânit demelancolie livrescă, Marino se simte „acasă” oriunde(când e vorba de spaţiul cultu-ral). El duce, ne mărturiseşte, oviaţă „şi plină şi abstractă” şiare, deseori, sentimentul exis-tenţei ireale. Oricum, criticul nuacceptă remorca comparatismu-lui sorbonard şi repetateleimprudenţe, fără grija menaja-mentelor de tot soiul, îi rezervămulte neplăceri şi îl condamnăla izolare. Poate fi Marino izo-lat? Cartea sa despre Etiemble(„aproape un manifest”, apreciaînsuşi autorul) poartă, în nume-le iluminismului liberal, unmesaj universalist; multe spiri-te din Vest au reacţionat aler-gic, incapabile de o percepţieideologică, nepricepând de faptsoarta dramatică a unui cărtu-rar, trăind scindat între douăserii de dogmatisme. Pe de oparte, încercând să rămână unintelectual român, un spiritindependent în context totalitar,Marino se află, o spune repetat,la limita „ratării”. El se sustra-ge dresajului ideologic, bombar-damentului propagandistic,vrea să se păstreze ca o conştiinţă liberă şi este intri-gat că occidentul cultural nu percepe corect realităţi-le Estului, supus şablonizării şi expus laşităţilormorale, jocului duplicitar. Asceza bibliotecii, ţinân-du-i trează nădejdea unei libertăţi în claustrare nu-itoceşte privirea lucidă; Marino identifică cu preciziemotivele contextual-istorice şi refuză consecvent ali-nierea, servilismul.

Pe de altă parte, mesajul său înfruntă suficien-ţa europo-centrismului, aroganţa „sorbonarzilor” şi seloveşte, inevitabil, de o altă serie de dogmatisme,împiedicând, iarăşi, buna funcţionare a circuitelorculturale în dialogul Est-Vest. Tolerat „la limită” înpropria-i cultură şi repudiat de alte medii pentru cărefuză poza umilă, servilă şi nu e prizonierul criterii-lor europocentriste, Marino are senzaţia că mesajulsău cade „în gol”. E gata chiar să se golească de iluziidar nu abandonează. El a răzbit singur şi se bate –chiar cu o uşoară inocenţă – pentru ideile sale accep-tând, deopotrivă, derealizarea (în tihna frisonantă abibliotecilor) şi deliteraturizarea crescândă. Aceavisată one world înseamnă, spera Adrian Marino, osingură cultură, tot mai omogenizată; implicit, o sin-gură critică literară, tot mai tehnicizată.

Până atunci, respingând virulenţa antieurope-nismului larvar (iscând anacronice insule etnografi-ce), dar şi suficienţa europocentrismului incapabil dea se permeabiliza altor spaţii culturale, Marino îşicontinua cursa; asaltat de numeroase dileme, navi-

gând într-un labirint terminologic, în nebuloasa con-fuziilor curente, criticul apără tocmai geometria spiri-tului critic. Ceea ce experimenta în 1968, prin elegan-te mişcări de învăluire (fireşte, „nu fără gardă”, cumobservase Eugen Simion), într-o lucrare introductivă,devine acum, printr-un efort sisific, vizibil: adică oimpunătoare construcţie critică. Jurnalele sale, spul-berând mitul nesociabilităţii (de care s-a făcut atâtacaz), dar şi pe cel al solidarităţii culturale, inconsis-tent, din păcate, la noi, dezvăluie tocmai chinurileacestei „faceri” pe cont propriu în care metastructuraeste critica însăşi. Hărţuit de tensiunile acestei exis-tenţe „între două lumi”, Marino reuşeşte să fie, în ace-laşi timp, o personalitate europeană şi un prestigioscritic român, aducând – cu o formulă fericită – Europa„acasă”.

Este uluitor acest spectacol al construcţiei desine, sugrumând alte proiecte, blocând atâtea virtua-lităţi. De altfel, Marino s-a despărţit hotărât de publi-cistica veche; erau acolo studii pe care autorul le-auitat „cu desăvârşire”. Dacă noul comparatism, fructi-ficând o intuiţie genetică, formulează teze de maximăgeneralitate, cu o siguranţă deductivă care sperie,când „atacă” problemele româneşti, Marino nu ezităsă vină cu soluţii. Constată, întristat, că lipseşte lanoi un proiect social-politic precis, că o societate civilănormală e încă o dulce-himerică aspiraţie, că retorica

europeistă cade, la rându-i,într-un limbaj de lemn, anga-jând – ideologic – o elită res-trânsă; ori că butaforia naţio-nalistă ocupă scena. Între„decuplarea” pe care o visa şi orecomanda Nae Ionescu (taxatca „super-junimist”) şi vindeca-rea de complexe, îmbrăţişândspiritul european, reactivândreferinţele româneşti, AdrianMarino, categoric, lucrează,tenace şi eficient, pentru a douadirecţie.

Dar el ştia prea bine căvoinţa de integrare nu poateanula substanţa naţională şi căorice construcţie critică are osubstrucţie tradiţională. Înconsecinţă, oferta sa, cu o sim-patică morgă egolatră, atinsăde îngândurare metafizică,indică direcţia: enciclopedism,sinteză, selecţie critică. Adică oserie de cărţi „europene” fără aalege soluţia expatrierii.Crezând, cu tărie, într-o cultu-ră de centru (vezi TribunaArdealului, nr. 53/15 aprilie

1992), în numele unei tentative de a remodela peisa-jul cultural. Eficient, hermeneutul semnează un eroicefort de „compensare, reabilitare şi universalizare”,înfrângând un sofism călinescian, considerând – seştie – chestiunea răspândirii (a difuzării) de ordinsecundar. Marino a îmblânzit acea „lege misterioasă”,penetrând „cealaltă lume”; opera sa este o invitaţie –sinceră şi autorizată – la dialog. Dar e limpede că pen-tru a ajunge aici ideocriticul a muncit enorm şi cumetodă, disciplinându-şi energiile. A fost un ins efica-ce, înţelegând şi aplicând lecţia pragmatismului.Cazul Marino ar contrazice „psihologia intelectualu-lui român” – subiectiv, liric, relativist, pendulândîntre o pasivitate consumată în flecăreală şi un scep-ticism frivol, neproblematic. Studiul doct, solid, arid,acribia, voinţa de sistem nu suportă rumoarea cafene-lei. Bolnav de o „curiozitate universală”, AdrianMarino se întoarce la realităţile româneşti cu o tena-citate care încă intrigă şi uluieşte.

Oricum, Marino a impus la noi un stil. Raţio-nalist intratabil, cu apetit doctrinar, un romantic,totuşi, cu mize pragmatice, sedus de proiecte ciclopi-ce, iubind dopajul cultural, asceza, nu folclorul cafe-nelei, el cerea „idei organizate, puternic personaliza-te”; şi rămânând, cum însuşi ne asigura, o monadăspirituală, un alternativ ireductibil, aducând Europaacasă. Chiar dacă, în Istoria manolesciană, este expe-diat la „dicţionarizaţi”… �

Adrian Dinu RachieruAdrian Marino – un ideocritic„între două lumi”

Cum insaţiabila piaţă spectaculară (a societăţii mediatice, fireşte) îşi ceretributul, seria execepţiilor la comandă

continuă. Cazul Marino (pedepsitpost-mortem) şi, recent, problemaBreban confirmă că manipulareadosarelor/ a trecutului rămâne un

sport îndrăgit, revărsând otrăvurilemediului literar. Calomniatori zeloşi,cu voluptatea denigrării, înrolaţi în

solda oportuniştilor ori gazetarisuperficiali, răuvoitori, practică

linşajul mediatic, bricolând şimaculând cu voioşie memoria unornume grele. Invitaţia la prudenţă,

cerută imperativ de GabrielAndreescu rămâne, vai, fără ecou.

23



Cazul Breban

Dragă Nicolae Breban,

Suntem, în viaţă, doar câţiva, de numărat pedegetele unei singure mâini, care avem dreptul nu săjudecăm – nu ne-am îngădui – dar să vorbim cu auto-ritate de cele întâmplate înainte de 1989.

Ne-am câştigat acest drept înfruntând, cu ris-cul libertăţii şi, în ceea ce mă priveşte, şi cu cel alvieţii, societatea totalitară atunci când mai eram înţară – şi nu la adăpost în hucuirile Occidentului,acolo unde iarăşi, puţini dintre noi s-au ridicatdeasupra simplei lătrături, nemuşcătoare fireşte,pentru a stârni într-atât furia autorităţilor de-aiciîncât braţul înarmat cu satâr al acestora să vrea a nelovi până şi acolo.

Cu vorba grea de tot acest trecut ţin să-ţi spunastăzi că am considerat întotdeauna CNSAS-ul oinstituţie imorală şi ticăloasă. Mi se va răspunde căea este legală etc., ceea ce nu este un argument pen-tru mine care am avut deja dreptate împotriva lega-lităţii – socialiste pe atunci – pe care mă îndemnaus-o respect aproape în unanimitate cei din jurul meu– şi nu m-ar mira să am iarăşi dreptate împotrivaopiniei publice.

Activitatea CNSAS-ului este imorală pentru căintroduce – abuziv, cu siguranţa unui materialismcare chiar dacă nu-şi mai spune ştiinţific, e deaceeaşi natură vulgară – criterii faptice, „obiective”,minerale, acolo unde nu există decât conştiinţa fiecă-ruia, o alcătuire dintr-o altă materie, a cărei funcţio-nare n-o cunoaştem, sâmburul tainic – „cămarasufletului meu” spune Cartea – unde este imoral săpătrunzi cu bocancii chiar lustruiţi democratic aidefunctului Bocănici („…bocăne cu bocanciiBocănici”, pentru cei care-şi mai amintesc!). Nimeninu ştie unde este capătul de îndurare al fiecăruiadincolo de care este imoral de a pretinde cuiva săreziste – şi mulţi dintre „curaţii” de azi sunt funciar-mente ticăloşi pentru că virginitatea lor nu se dato-rază decât cumplitei laşităţi care i-a îndemnat săputrezescă în neînsemnarea lor, dar care, nu măîndoiesc, aceştia, şi-ar fi dat pantalonii jos la cea maimică solicitare a monstrului, dacă acesta ar fi avutde ce-i băga în seamă.

Activitatea CNSAS-ului este ticăloasă pentrucă, în virtutea atitudinii mai sus pomenite, aceastăinstituţie întreţine, probabil deliberat, o confuzieîntre cei cu adevărat mârşavi şi cei care au luptatcontra puterii până la limita puterii lor, cărora tre-

buie să le adăugăm pe cei care au considerat de dato-ria lor să folosească singurele mijloace pe care leaveam la îndemână ca să facem să dăinuie valorimai temeinice decât circumstanţele politice – în ceeace ne priveşte cultura şi spiritualitatea românească,de altfel, între noi fie spus, mai ameninţate astăzi şimai vătămate decât pe vremea când generaţia noas-tră era confruntată cu politica de rusificare, dar astaeste o altă discuţie.

Iată de ce, luând pildă după o scrisoare pe caremi-o adresa pe vremuri, când ţângăfei de aceeaşiteapă mă lătrau dindărătul gardului, MilanKundera, şi el nu demult, după cum ştii, ţinta unoratacuri la fel de josnice…, luând pildă, spuneam,după această scrisoare care mă obligă la o solidarita-te pe care n-o vor înţelege nicicând jivinele trăitoaredupă legea pădurii – ecologică, fireşte – vin să te rogsă nu te laşi abătut de cei care nu vor exista, dupănoi, decât mulţumită nouă, şi numai dacă vreunvrednic cercetător microbiologist va vrea să ştiecăror bacterii nocive am ştiut să rezistăm şi cum.

16 mai 2011

� Primim

Virgil TănaseActivitatea CNSAS-ului este imorală

Suntem, în viaţă, doar câţiva, de numărat pe degetele unei singure mâini, care avem dreptul nu să judecăm – nu ne-am îngădui – dar să vorbim cu

autoritate de cele întâmplate înainte de 1989.Ne-am câştigat acest drept înfruntând, cu riscul libertăţii şi, în ceea ce mă

priveşte, şi cu cel al vieţii, societatea totalitară atunci când mai eram în ţară

Dragă Nicolae,

Ne-am cunoscut de mult, nu ne-am simpatizatprea mult, poate că şi stima reciprocă a fost mode-rată. În ce priveşte acuzaţiile care ţi se aduc, nu amo părere decisă. Ştiu că erai activ politic, ambiţiosşi dinamic, că aveai contacte multiple şi complexe –atât.

În schimb, îmi exprim acordul deplin în ce pri-veşte acest „CNSAS” – descendentă a Securităţii şi

unealtă a acesteia. Modul în care „infierează” victi-me este cu totul dezgustător. Nu se ocupă de mariivinovaţi, de torţionari, de procurori, de macro-orga-nizatorii sistematici ai crimelor în masă, ci de per-soane care adesea au fost simple victime. Oare ace-ştia (Paleologu, Doinaş, Marino etc.) au fost organi-zatorii comunismului? Chiar dacă TOATE celespuse despre tine ar fi adevărate, ele practic ar fifleacuri în adevăratul proces al comunismului aşacum a fost el demarat de un savant de renume

internaţional ca Vladimir Tismăneanu. Oare să fieîntâmplător că munca acestuia a fost primită cuantipatie, cu ostilitate?

Între timp, rămân al tău, Virgil Nemoianu

Virgil Nemoianu„CNSAS” – descendentă a Securităţii şi unealtă a acesteia

În schimb, îmi exprim acordul deplin în ce priveşte acest „CNSAS” – descen-dentă a Securităţii şi unealtă a acesteia. Modul în care „infierează” victime estecu totul dezgustător. Nu se ocupă de marii vinovaţi, de torţionari, de procurori,de macro-organizatorii sistematici ai crimelor în masă, ci de persoane care ade-

sea au fost simple victime.

VIRGIL TĂNASE

VIRGIL NEMOIANU

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Visul lui Dulgheru s-a împlinitN-am să comentez în aceste pagini de opinii

relaţiile romancierului Nicolae Breban cu lumeaUniunii Scriitorilor şi nici cine a avut interesul ca pepiaţa desconspirărilor să apară nume emblematice,care sunt temelii ale culturii române. Nici n-am săascund durerea ce mă încearcă la vederea războiuluideclanşat împotriva unui mare scriitor care în ultimii20 de ani nu s-a ridicat de la masa de scris, nu a ocu-pat demnităţi publice, nu s-a manifestat în politică,n-a fost implicat în evoluţia societăţii româneşti.

Am să spun că ceea ce se întâmplă cu ŞtefanAugustin Doinaş, cu Adrian Marino, cu AugustinBuzura este în fond un triumf postum al securităţii.

Într-o mărturie publică, Bellu Zilber, un intelec-tual comunist implicat în procesul lui Pătrăşcanu,reproduce spusele unuia dintre anchetatorii săi, MişuDulgheru: „Ascultam halucinat visul unui securist.Vedeam oraşul dosarelor, cu blocuri înalte străjuitede oameni înarmaţi, cu nesfârşite săli (şi) rafturipline cu dosare pe vârstă, profesiuni, naţiuni, totulordonat după sistemul zecimal şi imensa catedralădin mijlocul oraşului, cu Mişu la amvon, predicândtransfigurat mulţimii nesfârşite de credincioşi cudosare. Fiecare locuitor al oraşului cu dosarul lui”.

Şi chiar visul lui Dulgheru s-a împlinit.Foştii purtători de epoleţi se pot mândri cu fap-

tele lor de arme. În istoria securităţii se vorbeşte de operioadă cuprinsă între 1968 şi 1989 când între popu-laţie şi ofiţeri ai securităţii s-ar fi stabilit legături deîncredere. Aşa s-ar explica de ce „unele persoane cu obună reputaţie ar fi acceptat că colaboreze cu securi-tatea. Din patriotism”.

Dosarele din arhiva CNSAS sunt pline de ase-menea agăţări de oameni, de personalităţi de presti-giul cărora securitatea avea nevoie. Să se spele de cri-mele şi abuzurile anilor ’50, de implicarea ei în deru-larea totalitarismului de tip comunist, să intre în rân-dul lumii informaţiilor secrete, mărşăluind alături deelitele intelectuale. Nu se împăuna colonelul Gh.Crăciun cu marii „consilieri” pe care i-a avut la Aiud,nume ilustre şi sfinte pentru noi românii, printre carePetre Ţuţea?

Citiţi, vă rog, cartea de convorbiri cu NicolaePleşiţă Ochii şi urechile poporului apărută în 2001 şiputeţi să vă îngroziţi. Pleşiţă a supervizat lumea inte-lectualilor din partea Securităţii. Detaliile pe care lefurnizează în legătură cu „prietenia” lui cu scriitoriisunt comice, dacă n-ar fi încărcate de o undă tragică.Domnia sa „împrumuta” cărţi de la Paul Goma, a datordin să i se dea casă şi mobilă lui Nichita Stănescu.Fizicianul Horia Hulubei nu se putea dispensa de„Secu” pentru a-şi omologa realizările. Pe Noica l-arugat personal să-i ajute pe tinerii Liiceanu şi Pleşusă scrie Jurnalul de la Păltiniş, cu Ion Raţiu „s-a pus”de acord pe probleme capitale pentru „România”,începuse un dialog cu Mircea Eliade pentru revenireaîn ţară; a dat ordin să înceteze tracasarea lui Coposuşi l-a transformat într-un „lucrător al ArhivelorStatului”. „Trebuia turnată cultura în aparat!!” spunetrestia gânditoare care se cheamă Pleşiţă!

Ăsta-i generalul ale cărui convorbiri cu NicolaeBreban stau „dovadă” că scriitorul a colaborat?!!

De altfel chiar Pleşiţă conchide „n-a rămas unulpe suprafaţa pământului care să nu vină în contact cumine şi să nu lucreze…” Orice salut, orice discuţie,orice confruntare fie ea şi telefonică erau pentru gene-ral noi trese pe uniforma lui deja feştelită de sângeleatâtor martiri! În acest tăvălug, pe câţi „n-a brichisit”generalul Pleşiţă? Noël Bernard şi Emil Georgescu,de la Europa Liberă, pe Constantin Dobre, liderulminerilor din Valea Jiului, pe Băcanu şi DorinTudoran şi pe Paul Goma, şi chiar pe NichitaHruşciov la o vânătoare de urşi! Pot fi crezute toateaceste născociri?

Despre Goma îşi aminteşte cu satisfacţie. „L-amprins la Cercetări Penale, l-am apucat de barbă şii-am tras un pumn în falcă de-a rămas cu gâtulstrâmb… Dumnezeul mă-tii dobitocule, în timp ceţara moare (n.a. era imediat după cutremurul din 4martie) tu te ocupi de Havel? Mă, cum nu ţi-a căzut,mă, o cărămidă în capu’ ăla, te-n cur pe mă-ta debuhai?”

Acestea sunt amintirile glorioase ale generalu-lui Pleşiţă: jumătăţi de adevăr şi minciuni sfruntate,fantezii personale şi replici ca „vax”, „spanac”, „pac şibagă-l în sac”, amestecul până la nivelare între opre-

sor şi oprimat, între vinovaţi şi victime, fabulaţie şidezinformare.

Ca motivaţie aş avea să cred că acele conversa-ţii între meseriaşul securist şi scriitorul NicolaeBreban sunt reproduse corect, sunt reale şi nu suntabile intoxicări, menite a plăti poliţe celor care nu aucedat?! Sunt numeroase episoade în care generalulpovesteşte cum „le dădea replica” potentaţilor zilei şimai ales lui Nicolae Ceauşescu. Or, stenogramele păs-trate în arhive consemnează cu totul altceva.Lăudoroşenia şi fanfaronada personajului sunt arhi-cunoscute.

Este o direcţie de studiu în istoriografie modulîn care Securitatea a malformat biografiile unor figuride marcă ale politicii sau ale culturii. Mă gândesc lageneralul Nicolae Rădescu, la Nicolae Steinhardt, lapsihologul Nicolae Mărgineanu, la istoricul GheorgheBrătianu.

Dezinformarea practicată de hulitul generalPleşiţă în vremurile de odinioară este preluată fărănici o temere, fără nicio tresărire de investigatoriiCNSAS… Să fi fost o comandă politică?

Aşadar, Pleşiţă, deşi mort, nu s-a retras din joc,nu este aruncat la coş, ci-şi continuă destinul, demo-lând oameni, mixând povestea caprelor râioase aleIrinucăi cu cei pe care i-a lucrat „pe americani la pla-cheuri şi pe ruşi la plombe”.

Vorba lui Nicolae Ceauşescu care i-a spus: „Tueşti sensibil Pleşiţă. Trebuia să fii scriitor.”

Şi această amintire a generalului face parte dinseria de falsuri neruşinate.

Punctul 8 al Proclamaţiei de la TimişoaraImediat după apariţia legii 187 din 1999 şi a

OUG 16/2006, ca şi după decopertarea celor 20 kmliniari de arhivă, dincolo de accesul la propriul dosar,credeam că activitatea CNSAS va aduce o limpezireîn societatea românească. Toţi ne-am ridicat pentruapărarea CNSAS.

Ar fi trebuit să ne amintim Punctul 8 alProclamţiei de la Timişoara – 11 martie 1990 – carepreconiza ca legea electorală să interzică pentru pri-mele trei legislaturi consecutiv dreptul la candidatu-ră pe orice listă a foştilor activişti comunişti şi ai foş-tilor ofiţeri de securitate.

Nu s-a putut realiza acest deziderat. Forţeimportante se solidarizau într-o operă de uitare diri-jată. Mai târziu odată cu apariţia CNSAS trebuia să

avem în vedere, din nou, acest punct 8, punct istoricşi determinant în istoria de azi.

Cred că în anii aceştia, asistând sideraţi ladezastrul moral şi economic al României, ne putemîntreba de ce nu putem să le cerem demnitarilor şiguvernanţilor să nu mai candideze pe viitoarele liste?

Aceasta s-ar putea întâmpla dacă CNSAS s-arocupa nu de venerabilii din cultură (Besoiu, Blaier,Bălăceanu Stolnici), nu de marile valori ale culturii(Doinaş, Marino, Buzura, Breban), ci de deţinătoriiputerii, de cei care sunt principala sursă a tensiunii şia surpării noastre.

De la Mona Muscă încoace s-a mai deconspiratvreun informator din lumea politicii?

(Rodica Stănoiu şi Dan Voiculescu, fiind dejaînaintea acestui moment.)

Dar, cei responsabili de traumele trecutuluicomunist sunt ei oare deconspiraţi de CNSAS? Nu!Mai mult, în cercetările pe care le-am întreprins laInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismuluidin România m-am lovit permanent de ostilitateaministerului de Interne, a SRI şi SIE de a dezvăluibiografiile marilor torţionari şi dosarele întunecateale unor crime din regimul comunist!

Ei sunt conspiraţi, apăraţi în continuare!Sigur, CNSAS are un corp reputat de cercetători

care a produs documentare extrem de importante,studii şi reviste academice de mare prestigiu. Am odeosebită stimă pentru istoricii acestei instituţii. Darnu cred că acesta – studiul trecutului – era scopul pri-mordial al CNSAS!

Personal, cer echipei de investigaţii a CNSAS săne ofere dosarele celor ce dirijează azi destineleRomâniei! Au colaborat sau n-au colaborat?

Înainte, în totalitarism, spunea Ana Blandiana,ne aflam prinşi într-un bloc de gheaţă. Acum cândgheaţa s-a topit, ne bălăcim în ape murdare, nebănui-te mai înainte.

Ape murdare sunt aceste dosare, stenograme,„taclale cu Pleşiţă” cu care CNSAS vrea să ne convin-gă că limpezeşte, însănătoşeşte societatea româneas-că. Odată, că sunt documente fragile, făcături uşor despulberat în instanţă, şi atunci te întrebi de ce au fostlansate? Şi încă odată, „în imperiul lui Ubu” vreau săştiu dacă cei ce ne conduc, cei ce populează guvernul,Parlamentul, Justiţia, Palatul prezidenţial au fost„brichisiţi” (racolaţi) de generalii lui Pleşiţă.

Revenind la drama lui Nicolae Breban, îi cunoscfoarte bine biografia.

Încă din anii facultăţii de filologie, pentru gene-raţia mea, romanele publicate de Breban, de Buzura,de Marin Preda, au însemnat trezirea. Adevăratadizidenţă estetică. Prin ei ne-am hrănit speranţa. Amsupravieţuit.

Am supravieţuit şi cu poezia lui Nichita,Blandiana, Doinaş, Ileana Mălanciou, Mircea Dines-cu. Cu gesturile curajoase ale lui Goma. Cu poziţiilecritice, fără retuş ale lui Nicolae Manolescu.

Breban nu e doar un caz de mistificare, de pres-chimbare a dosarului de urmărit în urmăritor. Ceeace mi se pare grav: nu e de dorit ca istoria culturiiromâne să fie extrasă din mapele şi stenogramelemincinoase ale Securităţii.

Când ultimii martori ai atrocităţilor pe care le-aprodus defuncta instituţie vor dispărea biologic, vorrămâne aceste mizere documente… Să le aruncăm lacoşul de gunoi!

Oricum lumea de azi şi de mâine va citi cuaceeaşi ardoare romanele lui Breban. �

Lucia Hossu-LonginTriumful postum al SecurităţiiĂsta-i generalul ale cărui convorbiri cu Nicolae Breban stau „dovadă” că scrii-torul a colaborat?!! De altfel, chiar Pleşiţă conchide „n-a rămas unul pe supra-faţa pământului care să nu vină în contact cu mine şi să nu lucreze…” Orice

salut, orice discuţie, orice confruntare fie ea şi telefonică erau pentru generalnoi trese pe uniforma lui deja feştelită de sângele atâtor martiri!

Breban nu e doar un caz de mistificare, de preschimbare a dosarului de urmă-rit în urmăritor. Ceea ce mi se pare grav: nu e de dorit ca istoria culturii româ-

ne să fie extrasă din mapele şi stenogramele mincinoase ale Securităţii.

NEGRICI, GROŞAN, BREBAN LA MORMÂNTUL LUI BLAGA. FOTO: AURA CHRISTI

Nicolae IliescuO răfuială searbăd regizatăSe face confuzia mai degrabă cu sursa din gazetărie, colaborator fiind desem-nată persoana ce dă relaţii despre ceva, nicidecum un specialist al turnătoriei,cu nume de cod, cu semnătură pe declaraţie şi pe statul de plată şi, mai ales, cu

deloc modeste realizări social-profesionale. Până atunci, totul nu pare a fidecât o simplă răfuială searbăd regizată!

25



Aş fi vrut să încep acest articol cu un alt titlu,Nimic despre Breban, dar prea e la modă un astfel deînceput şi e folosit de toţi ucenicii în criticuşăreală.Aşadar, am optat pentru ceva mai neutru. Ei bine,ideea de deconspirare a sistemului de dinainte de ’89în toate mahalalele ex-comuniste (Imperiul vorbeştemereu despre Europa periferică sau de Est, identifi-când cu mărinimoasă condescendenţă partea leneşă asocietăţii de consum galopant!) a pornit chiar înaintede a cădea zidul Berlinului. Dar la nemţi avea o clarăjustificare: se adunau la un loc, ca ţară, şi doreau săştie pe cine pot pune bază. La noi, treaba s-a făcut cade obicei, pe sub masă şi la nevoie. A apărut un orga-nism nesăbuit, umplut repede cu inşi puşi să acopereşi să descopere la ordin – folosiţi, manevraţi saumanipulaţi ei înşişi, cum vă place, căci dosarele lor nuau dispărut, le vom afla şi pe ele dar chestia nu ne vamai încălzi cu nimic! – a fost editată un fel de cartealbă (de ce nu neagră sau albastră?) a securităţii, carede-abia ridica un colţ al covorului, dar funcţiona ca unavertisment şi au fost date publicităţii diverse persoa-ne incomode. Inşii puşi în capul trebii şi în frunteaacelui organism nesăbuit, cnsas denumit, nu aveaunicio cădere şi nicio competenţă pentru locul pe care-lastupau în detrimentul altora, mult mai buni şi maiîndrituiţi să-l ocupe decât ei. Că erau aproape toţimembri ai fostului partid unic (Partidul ComunistRomân adică), mai treacă, meargă, dar asupra tutu-ror plana prezumţia de colaborare cu diverse serviciide spionaj sau chiar şi cu Securitatea noastră patrio-tică şi locală. Că doar nu eu eram invitat pe la diver-se ambasade şi nu eu mă plimbam prin ParculFierăstrău cu homalăii olandezi, asta înainte de sfâr-şitul anului revoluţionar 1989! (Aici un mic parantes:dacă sunteţi atenţi şi mai aveţi şi memorie, Olanda,fie directamente, fie prin nu-ş ce comisari buzaţi s-adeclarat mereu împotriva noastră, a cerut rapoarte şiproporţii, a blocat aderări şi integrări etc. Calvini caşi ungurii reprezintă, zic cunoscătorii, interesele aces-tora prin ricoşeu. Aşa o fi, că prea se nimereşte!). Iardacă mai şi încercam să strecor epistole pe la diverseradiouri de bandă Est dinspre Vest, nu ştiu de maifăceam naveta atât de tânăr şi de liniştit!

Cine nu a trăit din plin anii socialismului real nuştie că oricine putea fi învinovăţit şi apoi şantajat –fireşte, cei care se aflau politic pe altă baricadă sau ceicare călcau pe bec din diverse motive – că orice depla-sare până şi în Bulgaria, dar nu ca turist, trebuia pre-gătită şi apoi povestită în scris – ca şi acum şi ca pestetot în lume – că orice semnătură, fie şi pe un stat deplată la vreo revistă de cuvinte încrucişate editată deteatrele sau de cluburile de fotbal din provincie puteafi folosită ca aderare la organul represiunii (cunosccazurile unor colegi care au trecut prin asta, cu surdi-na de rigoare a suspiciunii că de ce se ocupau taman eide redactarea a aşa ceva!), că orice convorbire banalăputea fi redată din mai multe surse şi din tot atâteapuncte de vedere. Desigur, se poate pune totul în cârcasistemului totalitar ce încerca să-şi cunoască şi să-şicontroleze supuşii, dar orice stat, cât de democratic arfi el, procedează la fel cu subiecţii lui.

Nicolae Breban era cunoscut ca un personajincomod, arogant, cinic, irascibil, megaloman. Celpuţin aşa se dovedea la prima vedere. Mi-amintesc şiacum de prima lui apariţie la un cenaclu al facultăţiinoastre, când îl adusese Crohul (Ovid S. Crohmăl-niceanu, mentorul nostru) şi îşi expusese extrem dedeschis părerea despre proza românească din carenu-l reţinea decât pe „Liviucă”! Rebreanu, fireşte!Iconoclast fiind, mărturisesc că-mi plăcea. Peste des-tui ani, trecând împreună şi prin nişte nopţi de pier-dere, mi-am dat seama că, aidoma oricărui timid şivulnerabil sentimental, îi plăcea să braveze. Puţinioameni de mare punctualitate şi de mare probitateam întâlnit în viaţa mea, iar Nicolae Breban faceparte dintre aceştia. Deşi vorbeşte mult, acapareazăasistenţa şi nu-i prea place să-l întrerupi, te ascultăcu atenţie, citeşte ceea ce-i oferi şi ţi se adreseză întot-deauna cu dumneata. Ca meseriaş este, indiscutabil,unul dintre cei mai importanţi prozatori români şi arecel puţin trei cărţi ce pot fi considerate cap de operă.Ca orice scriitor adevărat, şi când nu are dreptate estespumos şi interesant şi mai întotdeauna ai ce învăţade la el. Am asistat cândva la un dialog prelungit cuFănuş Neagu, alt versant literar inconfundabil, dincare au ţâşnit aşchii de inteligenţă şi sclipiri de limbăromână. Mai mult, am să ţin minte cât oi trăi cecuvinte frumoase şi drepte a folosit despre mine laParis, deci a vorbit şi despre altcineva, spre deosebirede 98% dintre scriitorii români care nu vorbesc decâtdespre ei înşişi şi chiar spre deosebire de ceea ce sespune despre el însuşi.

Şi aici vin cu o descifrare a principalei acuze sur-venite în vremea din urmă şi aşezată peste dânsul:folosirea ca agent de influenţă. Ca să fii agent de influ-enţă nu e necesar să fii agent, după mine, ci să şi aiinfluenţă. Ce mare influenţă, în cazul nostru, a avut unom care a plecat singur, cu filmul subsuoară, laCannes, s-a lepădat de cece al pecere şi care a publicatcâteva cărţi la Flammarion? Astăzi, alde Lungu, Sociu,Adameşteanu, Horică al meu au câte trei, patru şichiar mai multe cărţi apărute la Gallimard, şi? Brebana încercat, după câte ştiu, să dea o coerenţă exiluluiromânesc parizian, cel mai performant – Parisul a fost,şi poate că mai este în continuare, capitala culturală alumii! – dar şi cel mai mofturos! Am zis exil, aşa cumse exprimă admirabil un alt foarte bun şi cald camaradde-al nostru, George Astaloş, exil, emigraţie! Româniinu constituie o diasporă, nu sunt solidari nici la ei înţară şi nici afară! Cultură tânără, popor întineritmereu şi cu veleităţi încropite, după ureche, uită decele mai multe ori de unde a plecat şi deseori calcă înstrăchini nepermis. Imaginea de astăzi este de celpuţin zece ori mai proastă decât aceea confecţionată pevremea lui nea Nicu! Înainte nu trecea graniţa dinspreVest chiar oricine, şi deşi peste patru cincimi aveautemă de spionat de acasă, nu erau de calitatea mitoca-nilor exportaţi de curând. De exemplu, nemţii rămâ-neau ardeleni iar evreii plecaţi de aici deveneau înaliaua lor români! De aceea, cine s-a realizat la Paris afăcut-o în general uitând că e român şi pe cont propriu.Iar şleahta celor ce blodogoreau la „Free Europe”, postde propagandă vetustă din panoplia Războiului Rece,deşi nu aveau nici cea mai mică însemnătate, submi-nau prin intrigi meschine orice încercare de ieşire dinrând. Când nu erau ei înşişi cu voie de la Agie! Cazulîmpingerii lui Eliade împotriva lui Petru Dumitriu estenotoriu şi în aceeaşi măsură penibil! Noi nu suntemruşi, nu suntem polonezi, nu suntem unguri, nicimăcar albanezi, care fac tot ce pot pentru impunerealui Kadare, fost apropiat şi el de Hodxa, dictatorul lorcu studii în Franţa şi Belgia! Am citit, am scris şi amspus-o deseori, în numeroase ocazii, că traducătorii luiSoljeniţân s-au ocupat vreme de douăzeci de ani de pre-gătirea pentru tipar a textelor scriitorului, înainte de aprimi Nobelul. Şi Soljeniţân, de nu mă înşeală memo-ria, a revenit în Rusia şi s-a pronunţat în contra socie-tăţii occidentale care numai la valoare materială seuită!

Orice scriitor, oriunde s-ar afla el şi în oricelimbă ar scrie, are aceleaşi orgolii, are aceeaşi bunăimpresie despre sine şi nutreşte aceeaşi speranţă aîntâlnirii cu gloria. Sigur că scriitorul român avea unstatut special, imitat la scara noastră după mareleimperiu vecin de la Răsărit, şi o sumă de privilegiinomenclaturiste, dar nu numai Breban, ci toţi laolal-tă, chiar şi unii debutanţi care, ca la orice debut, pri-mesc la notă un punct sau două în plus. Prin ce estedetestabil neica Breban şi de ce sunt absolviţi colegiinoştri mai tineri, Groşan şi Ioan S. Pop? Cazul lor mise pare mult mai trist şi mai provincial, informatoridin tinereţe din dorinţă de parvenire, cu nume conspi-rativ şi cu semnătură conştientă, se trezesc după douădecenii şi încearcă să minimalizeze vina. Repet, nuştiam dar bănuiam tot despre toţi amicii ardeleniveniţi la Capitală, oraş închis pe timpii aceia, direct înredacţii şi procopsiţi şi cu apartamente. Plus că aveauvoie să scrie ceea ce nu oricine avea, şi nu oriunde, înreviste elitiste, vezi, Doamne, sau în cele confecţiona-te special pentru străinătate, plus plecările şi sosirile– e adevărat, nu atât de multe şi de diverse ca după’90! Eu, după ce am terminat cu naveta şi suplinirile,am primit întâi o garsonieră la Policolor şi apoi unapartament cu două camere în Crângaşi, prietenul şivecinul meu de scară, Mircea, şi-a cumpărat un apar-tament tot de două camere în Ghica Tei, prin oclpp, cubanii de pe cărţi şi ajutat parcă şi de modeştii săipărinţi, Traian la fel, prin Floreasca, George şedea cuăi doi copii ai lui la trei camere, în Militari, Costi stă-tea pe Momuleanu, Gelu în Colentina, iar Sorin, Ioan,Cristi, Hanibal prin Drumul Taberei. Fireşte, nu arenicio relevanţă şi niciodată nu mi-am dorit case înal-te, funcţii strălucitoare şi zorzoane de trecut în carteade vizită şi nici ceilalţi nu cred că au nutrit astfel degânduri – proba timpului a dovedit-o, nu vorbesc dinfrustrare sau nu numai din. Dar decenţa minimă şieducaţia ar fi trebuit să-i alimenteze pe aceşti colegicu ceva mai multă discreţie. Şi dacă tot ar fi vrut săfacă mărturisiri, nu înţeleg cine i-a oprit din 1990până azi? Şi unul dintre ei o face acum, frizândremuşcarea, când se zice că se apropie cutare decora-ţie? Iar altul îşi facsimilează pe blog certificatul debună purtare de la cnsas, fiindcă are o funcţie admi-nistrativă în noua securitate? Şi sunt căinaţi că, deşitalentaţi, uite cum stăteau sub vremi! Ba, mâine, poi-

mâine îşi vor face şi titlu de glorie din turnătorie, eraucineva şi erau luaţi în seamă! Nu, greşit, li se adău-gau puncte peste medie tocmai din pricina ataşamen-tului lor la agenţia de supraveghere politică!

Fireşte că toată astă răfuială este întâi de toatepolitică. Breban este o personalitate a vieţii noastreculturale şi nu numai, nu este un fan băsescian, bachiar dimpotrivă, el a candidat la funcţia de preşedin-te de breaslă scriitoricească şi se poate să mai aibăintenţia de a o face. Ba chiar şi la Nobel a candidat!Desigur, din partea noastră, a românaşilor şi cu şan-sele binecunoscute. Mai este şi membru titular alAcademiei Române, nu doar corespondent! Suficientemotive de invidie.

Un ultim paragraf. Cnsas-ul te verifică la cereredar şi la cererea altora, iar o minimă eleganţă îi impu-ne să te anunţe întâi de toate pe tine. Ideeade a ne vedea eventualele dosare i-a venitconducerii USR şi consiliului acesteia dinlegislatura trecută, când făceam şi eu parte

În ceea ce-l priveşte pe NicolaeBreban, pot să vină specialişti în

hitlerism, fascism, cuzism,legionarism, comunism şi să ne

spună că Breban a fost mai legionarca Horia Sima şi mai comunist-

securist decât Ceauşescu, le vomrăspunde: Nicolae Breban a fost,

este şi va rămâne un stâlp alliteraturii române contemporane!

Nicolae Breban şi… securitatea. Când amcitit articolul semnat de Aura Christi şi am aflat căs-au găsit nişte… „patrioţi” care se leagă în ultime-le luni de un scriitor care face cinste României – l-am numit pe Nicolae Breban – am rămas înmărmu-rit. Dar după ce Revista Familiei din Israel a publi-cat importante fragmente din articolul Aurei, amconstatat că nu numai eu mă dezic de „manevra”menită să-l desfiinţeze pe Breban, ci şi că aceastaeste o opinie generală a cititorilor din Israel care nusuportă ticăloşiile.

Ştim că există printre scriitori mai multe vic-time ale „relaţiilor” cu securitatea, printre care fos-tul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România,Eugen Uricaru. Când a început campania anti-Uricaru, scriitorul scârbit a plecat de la Uniune,retrăgându-se la Cluj. Personal, l-am apreciat multpe Uricaru şi regret şi acum că a trebuit să plececa… „securist”. Se ştie că uneori te obliga legea săraportezi securităţii tot felul de date. Oamenii seprefăceau că sunt fideli dictaturii, pe care nimenin-o iubea. Am înţeles că în primii ani de după 1990s-au pus la cale răzbunări, s-au plătit poliţe. Dar dece să facem aceasta după 20 de ani?

Treziţi-vă oameni buni, desfiinţaţi metodadistrugerii, folosind securitatea. 20 de ani au fost deajuns! Iar în ceea ce-l priveşte pe Nicolae Breban,pot să vină specialişti în hitlerism, fascism, cuzism,legionarism, comunism şi să ne spună că Breban afost mai legionar ca Horia Sima şi mai comunist-securist decât Ceauşescu, le vom răspunde: NicolaeBreban a fost, este şi va rămâne un stâlp al litera-turii române contemporane!

Contemporanul, nr. 5/2011

� Fără comentarii

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN ŢŢARAARA SSFÂNTĂFÂNTĂ

G. Mosari

Nicolae Breban a fost,este şi va rămâne unstâlp al literaturiiromâne contemporane

�

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


din el. Pe mine, de un an de zile, nu m-aanunţat nimeni. Am primit datorită amabili-tăţii doamnei Adriana Stoica, şefa de cabineta preşedintelui Uniunii Scriitorilor, cu marerapiditate, o copie a adeverinţei eliberate în

februarie 2010 şi am putut-o vizualiza şi pe site-ulîntreprinderii de verificare de mai sus. Site foarte pri-pit executat, din dialoguri şi din cărţi de memorialis-tică, foarte sărac în documente propriu-zise, redactatprost, cu formulări şablonarde şi ininteligibile. Unii

dintre amploaiaţii de acolo chiar fac de râs instituţia,cum este această incompetentă denumită şef dedepartament de investigaţii şi numită Nagâţ! O isto-rie corectă şi necorectată politic a comunismului şi aSecurităţii în România nu cred că se va face în urmă-torii douăzeci, treizeci de ani sau şi mai bine. Nu tre-buie să se perinde pe scena vremii cel puţin douăgeneraţii născute fără constrângeri şi prejudecăţi, cicel puţin două generaţii de dascăli care să fie capabilisă educe alumnii respectivi! Acum, de pildă, nu este

nici măcar definit cum se cade termenul de colabora-tor. Se face confuzia mai degrabă cu sursa din gazetă-rie, colaborator fiind desemnată persoana ce dă rela-ţii despre ceva, nicidecum un specialist al turnătoriei,cu nume de cod, cu semnătură pe declaraţie şi pe sta-tul de plată şi, mai ales, cu deloc modeste realizărisocial-profesionale. Până atunci, totul nu pare a fidecât o simplă răfuială searbăd regizată! �

O febră a cuprins, de ceva vreme, lumea scriito-rilor: la cerea USR, devin publice colaborările unoradintre membrii ei marcanţi cu Securitatea. Cazurilecele mai noi sînt Ioan Groşan şi Nicolae Breban, careau stîrnit discuţii părăsite rapid, replici ale „acuzaţi-lor“, dar mai ales editoriale semnate de NicolaeManolescu. Anul trecut, Adrian Marino a suferit unlinşaj post mortem, ba chiar s-a găsit o minte suficientde isteaţă încît să emită o ipoteză de-a dreptul imbe-cilă: marele teoretician şi-ar fi scris opera doar pentrua avea prilejul să călătorească şi să se infiltreze astfelprintre membrii exilului, pentru a avea ce raporta.Numai cineva care habar nu are ce înseamnă să staicu ceasurile, zilele, lunile, anii în liniştea biblioteciiputea scorni aşa ceva.

Grade ale vinovăţiei

Cum se poate raporta la astfel de situaţii un omca mine, care a avut realmente norocul de a se fi năs-cut într-o epocă favorabilă, care nu l-a obligat să facălucruri împotriva propriei conştiinţe pentru a supra-vieţui? Cu ceva vreme în urmă, a fi fost colaborator alSecurităţii mi se părea de neiertat. Mi-am dat seamaînsă că există diverse grade ale vinovăţiei. Una e să fiiofiţer şi să forţezi pe alţii să îşi vîndă sufletul, alta esă o faci din oportunism, arivism, egoism, răzbunareşi alta să nu găseşti tăria de a face faţă unor presiuni.Şi mi-am mai dat seama şi de faptul că e imoral să îljudeci pe altul, cît timp nu ai fost pus în locul lui. Credînsă în continuare într-un lucru: indiferent de cît dedureros, de neconvenabil este, adevărul trebuie scosla iveală. Cu orice preţ. Dar nu oricum. Pentru că amai da pe piaţă un nume care a păcătuit semnînd oadeziune şi scriind nişte informaţii nenorocite, uneoribenigne, şi a trece sub protectoratul tăcerii numelecelor care îi strîngeau cu uşa pe aceşti „colaboratori“nu mi se pare că reprezintă o cale de a da la ivealăadevărul. E ca şi cum am considera, păstrînd propor-ţiile, că, în fenomenul Piteşti, vinovaţi sînt doar ceicare, după ce au suferit tortura inumană, au devenit,la rîndul lor, torţionari (Alin Mureşan, un excelentistoric al fenomenului, evită termenul), în timp cecapii Securităţii, ofiţerii politici, directorii închisorii,Ţurcanu însuşi nu au nici o vină.

De aceea, mă întorc şi spun: există dozaje diferi-te ale vinovăţiei. Primii care ar trebui „deconspiraţi“sînt securiştii înşişi. Pentru că nu s-au dus oamenii decapul lor să toarne la Securitate. La început, mulţi aufăcut-o încă din puşcărie, sub şantaj. Mi se pare undispreţ faţă de suferinţa lor cruntă a le reproşa gestul.Al. Paleologu, Adrian Marino, Ion Caraion (chiar dacăe un caz mai special), Al. Ivasiuc, Ştefan Aug. Doinaşşi atîţia alţii ca ei şi-au pierdut ani din viaţă în condi-ţii pentru noi, azi, de neimaginat. Nu au fost de par-tea regimului, ca mulţi alţii, nu au fost simpli oportu-nişti. Apoi, unii au fost pur şi simplu mai slabi deînger. Avem noi dreptul să le reproşăm un moment deslăbiciune? Mai multe? Laşitatea este omenească şimă tem că azi ne vizitează în situaţii mult mai puţinîncordate. Că nu ne lipseşte nici nouă, în condiţii nor-male, predilecţia către compromisul care ne ajută.Singurii care le pot cere socoteală acestor nefericiţi arfi cei care chiar au suferit de pe urma delaţiunilor lor.Dar pînă acum nu am cunoştinţă de un astfel de pro-ces.

Vina tăcerii

Problema este spinoasă şi nu poate fi rezolvatădoar cu bunăvoinţă. E clar că tot scrisul lui Groşaneste unul anticomunist. Ca şi atitudinea aristocraticăa Conului Alecu. Ei au fost cumva constrînşi, darîntre ei există totuşi o diferenţă grea: Paleologu amărturisit public. Groşan, din păcate, a avut ocazia,prin 2007, dar scriitorul din el a luat locul omuluisimplu şi a inventat o poveste mult mai eroică decît oarată astăzi realitatea. Ba chiar în al doisprezeceleaceas a ascuns mare parte din ceea ce dosarele salearătau că ar fi făcut. Şi totuşi, un gînd nu-mi dă pace:dacă toţi scriitorii şi-ar fi făcut publică povestea cu

Securitatea, dacă şi-ar fi mărturisit compromisul,dacă ar fi detaliat contextul, cu siguranţă bunul-simţar fi ieşit învingător. Aşa, învingători sînt securiştii,unii dintre ei activi şi astăzi. Ei o duc bine mersi subprotecţia anonimatului, pe cînd oameni cu o operă deo valoare certă sînt nevoiţi să poarte un stigmat carese poate şterge doar prin asumarea deschisă.

Ezitarea de a mărturisi această laşitate a dus lasituaţia de azi, cînd mărunţii turnători suferă o viaţăîntreagă şi aşteaptă ca lucrurile să alunece în uitare(dar asta nu mai e posibil, din păcate), pe cînd tarto-rii unui sistem diabolesc rînjesc din umbră şi ne daufirimituri de adevăr, care nu fac decît să ascundă şimai abitir adevărul cel mare. (Nu îmi scapă retoricagonflată a ultimei fraze!) Trăim într-o societate bolna-vă de suspiciune, care freamătă onctuos cînd cinevaeste acoperit de ruşine. Simplul zvon capătă forţa dea mînji a unui verdict în justiţie. De aceea, din păca-te, la mai bine de 20 de ani de la căderea comunismu-lui, Securitatea a rămas învingătoare, iar cei pe carei-a strîns cu uşa trec drept singurii compromişi.

Vina lor cea mai mare este că nu şi-au transfor-mat mărturia într-o armă împotriva adevăraţilorvinovaţi. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: ce arînsemna ca, atunci cînd un scriitor important estearătat cu degetul pentru colaboraţionismul său, săiasă în faţă cîteva zeci de scriitori, care au oricumaceastă piatră pe inimă, şi să povestească, cu detaliişi fără menajamente, experienţa lor similară?Sistemul care i-a obligat să colaboreze ar ieşi multslăbit dintr-o asemenea solidaritate. Şi s-ar provoca odezbatere sistematică despre acest fenomen al vrajbeiunanime.

Ioan Es. Pop şi despărţirea de Marton

Totuşi, minunea s-a întîmplat. Şi chiar înaintede Paşti (detaliu semnificativ!), în România literară aapărut o confesiune a lui Ioan Es. Pop, intitulată „Deacum încolo, te vei numi Marton“, în care autorulIeudului fără ieşire mărturiseşte deschis cum a fostşantajat de un maior de Securitate să semneze (cupseudonimul – sumbru – Marton) un angajament şiapoi cîteva note informative privitoare la o colegă defacultate. Ioan Es. Pop? Imposibil. Nu e doar cel maimare poet din ultimii 20 de ani, e şi un om frumos,curat, decent, la locul lui, timid, uneori de o stîngăcietuşantă în public. Un om care m-a impresionat mereuprin modestia lui nejucată.

Despre confesiune acum. Prima impresie, poatepripită: cam literaturizată… Sau scrisă cu acea reţi-nere, cu silă chiar, pe care ţi le provoacă lucruriledureroase din propriul trecut, în care nu mai ai niciun chef să scurmi. Despre ce e vorba? Student boboc,tînărul maramureşean este şantajat de un maior deSecuritate să intre într-un joc pe care nici măcar nu îlbănuia, de teama de a nu păţi ruşinea de a intra îngura satului natal. Pentru a scăpa de un rău relativ,greşeşte şi se lasă tîrît într-un rău mult mai mare.Dar ce discernămînt îi poţi cere unui tînăr abia ieşitdin adolescenţă, care crede că nimic nu e mai rău pelume decît să te vorbească oamenii din satul natal?

Un alt aspect esenţial al acestui caz este faptulcă Ioan Es. Pop a ieşit din proprie iniţiativă în faţă şia spus lucrurilor pe nume. Nimeni nu l-a obligat înnici un fel, pentru că, deşi e cel mai mare poet din ulti-mii 20 de ani, el nu a ocupat niciodată vreo funcţie,nici în structurile USR, nici în altă parte. Sigur, tepoţi întreba de ce a aşteptat pînă acum, dar asta arînsemna să intri cu cizmele în intimitatea unui omcare, iată, caz rarisim, se spovedeşte public. Şi o faceatunci cînd în joc se află o imagine şi o reputaţie meri-tate cu asupra de măsură. Pentru gestul său de acum,Ioan Es. Pop merită reverenţe. Cine crede că îl poateacuza pe Ioan Es. Pop pentru gestul său de acum 30de ani să ridice piatra şi să arunce. Eu unul nu-l potdecît compătimi. Pentru că a trebuit să trăiască atîtaamar de vreme cu această pată pe conştiinţă. Un sin-gur lucru ar trebui să mai facă Ioan Es. Pop pentrua-şi duce spovedania publică pînă la capăt: să deanumele „domnului maior“ care a şantajat un tînăr de

20 de ani, care lăsase o colegă gravidă… Pentru că,iată, un om curat precum Ioan Es. Pop, un poet într-adevăr mare, a trebuit să trăiască zeci de ani cu sen-timentul vinovăţiei, cîtă vreme diavolul o duce binemersi, încălzindu-se cu gîndul că şi-a făcut datoria.

Cazul Breban

Cazul Nicolae Breban a stîrnit şi el diferite arti-cole prin presă, mai ales datorită notorietăţii autoru-lui. Nicolae Manolescu nu a scăpat ocazia de a sefolosi de ieşirea onestă a poetului Ioan Es. Pop pentrua lovi în autorul Drumului la zid. Punînd în paralelcele două atitudini, criticul de la România literarăadmiră gestul poetului şi bagatelizează un alt gest alromancierului căruia i-a fost, totuşi, alături înmomentele grele, după cum reiese chiar din mărturi-sirile acestuia, făcute în volumul Trădarea criticii.Este vorba de declaraţiile lui Nicolae Breban din varalui 1971, făcute nu oriunde, ci în cel mai cunoscut ziarfrancez, Le Monde, în care lua poziţie faţă de celebre-le teze din 1971 ale lui Ceauşescu privind „revoluţiaculturală“. Atunci scriitorul a avut puterea de a-şi dademisia din funcţia de redactor-şef al României litera-re şi din cea de membru (supleant) în C.C. al PCR.Întreb brutal: Nicolae Manolescu de unde şi-a datvreodată demisia de dragul unor principii? Cum-necum, Breban a făcut-o. A părăsit sistemul nu dinmarginea sa, ci tocmai dintr-o poziţie de privilegiat, încare se trezise dintr-o „ingenuitate“ care nu l-a pără-sit niciodată. Ce vreau să spun? Breban este unmaniac, un obsedat al propriului scris. Îi admir necon-diţionat această vocaţie. Că ea i-a mai jucat din cîndîn cînd feste, nu neg. Dacă a pariat greşit, autorulAnimalelor bolnave nu a făcut-o din calcul meschin, cidin… quijotism. S-a implicat sau, oricum, a intrat înluptă cu sistemul atunci cînd a considerat că îi esteîngrădită libertatea de a scrie. A încercat diferite stra-tegii care îi erau la îndemînă atunci. O fi cochetat şicu necuratul, sperînd să-l păcălească. A făcut, oricum,ceva. Cu mai mult ori mai puţin tact. Şi-a asumat, ori-cum, nişte riscuri. Or, a-l numi, cum face NicolaeManolescu, „un amărît de şoricel, ronţăindu-şi laşita-tea la urechea generalului Pleşiţă“ mi se pare inutilmaliţios. Şi cine o face? Un excelent foiletonist, celmai bun, e drept, care nu a riscat, totuşi, mare lucru.Sau nu a făcut-o decisiv, aşa cum a făcut-o Breban, dedragul propriei opere. Manolescu îşi scria cronicilesub un clopot de sticlă asigurat de G. Ivaşcu, un om alsistemului. Acest lucru nu l-a scutit de compromisuri.Să mai amintesc o cronică dublă la un roman al luiLăncrănjan? Sau cele cinci-şase cronici la cărţile luiDumitru Popescu? Breban a făcut lucruri reprobabile,spune azi Manolescu. A fost un „agent de influenţă“.Mi se pare exagerat. În pofida statutului său incert dedupă 1971, Breban a făcut, şi în 1977, ceea ce era silitsă facă pentru a-şi vedea concretizată marea sa obse-sie: publicarea operei. A romanului subversivBunavestire, atît de lăudat de Nicolae Manolescu peatunci. Să-l acuzăm azi, după ce el însuşi a detaliatpovestea în Confesiuni violente (1994) şi în Riscul încultură (1997), mi se pare semn de rea-voinţă.

Problema e alta: furaţi de „conflictul“ dintre unmare scriitor şi un important critic literar, uităm cătovarăşul general Pleşiţă şi-a trăit bătrîneţile liniştit,cu o pensie nesimţită, dînd lecţii de patriotism pe pos-tul OTV şi povestind cu mîndrie cum l-a maltratat pePaul Goma. Aşa stînd lucrurile, cred că replica luiNicolae Breban, intitulată Ruşine, dle N. Manolescu!,a încheiat oportun discuţia. Iar retragerea dinConsiliul USR este semnul unei dezamăgiri profundeori al unei sile.

Dar cu „torţionarul“ cum rămîne?

E trist că lumea literară reacţionează atît derevendicativ. Sigur, nu poate fi negat faptul că aceştiscriitori importanţi au păcătuit. Din laşitate, dinteamă, din fanfaronadă, din naivitate. Dar cu torţio-narul cum rămîne? El nu ne mai interesează? Oricumar fi, cred că această campanie dusă de conducereaUSR nu face deloc bine breslei. Repet, adevărul trebu-ie scos la iveală. Dar culpabilizarea ar trebui făcutăde sus în jos, nu invers. Altfel, opinia publică poaterămîne la ideea că marii ticăloşi, marii profitori airegimului trecut au fost Al. Paleologu, AdrianMarino, Ştefan Aug. Doinaş, Ioan Groşan, NicolaeBreban, Ioan Es. Pop şi alţii ca ei, în timp ce securi-ştii notorii o duc bine mersi, conduc afaceri profitabi-le sau sînt europarlamentari. Ori ocupă funcţii-cheieîn Senatul României. �

Observator cultural, 6 mai 2011

Bogdan CreţuScriitorii şi Securitatea. Probleme spinoaseÎntreb brutal: Nicolae Manolescu de unde şi-a dat vreodată demisia de dragul

unor principii? Cum-necum, Breban a făcut-o. A părăsit sistemul nu din margi-nea sa, ci tocmai dintr-o poziţie de privilegiat, în care se trezise dintr-o „inge-

nuitate” care nu l-a părăsit niciodată. Ce vreau să spun?

�

Joi, 5 mai 2011. Nu am de ales, merg şi azi pemâna scandalului legat de acuzaţia că N. Breban ar ficolaborat cu Securitatea (fie şi ca „agent de influen-ţă”). A apărut în Revista 22 un interviu cu GerminaNagâţ, şefa Direcţiei de Investigaţii din cadrulConsiliului Naţional de Studiere a ArhivelorSecurităţii-CNSAS (realizat de Andreea Pora), intitu-lat „Colaborarea cu Securitatea, o chestiune de carac-ter”. E instructiv de văzut ce reţine Horia Gârbea(preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti,membru în Comitetul Director al USR; care vorbeşteaceeaşi limbă cu N. Manolescu) pe blogul său dinacest interviu, în legătură cu „Cazul Breban-Securitate”: „Germina Nagîţ (CNSAS), intervievată deAndreea Pora pentru revista 22, explică de ce în cazullui Nicolae Breban s-a luat decizia de înaintare îninstanţă a cazului pentru că el ar fi făcut «poliţie poli-tică», deşi informaţiile transmise de scriitor au fostdoar verbale”. (s. m.)

„Să revenim la cazul Breban, care a stârnitdestulă polemică şi nemulţumire pe scena publi-că. Au fost voci care au spus că din documenteleprezentate în instanţă de CNSAS nu ar reieşiclar că el a fost informator, nu are Angajament,nu are note informative…

Definiţia colaboratorului, aşa cum e prevăzutăde lege, nu se bazează pe elemente, să zicem, „birocra-tice“ – existenţa unui Angajament, a unui nume con-spirativ sau chiar a unui dosar de reţea – ci pe conţi-nutul şi pe natura informaţiilor pe care o per-soană le-a transmis Securităţii. Circumstanţelesunt foarte importante, nuanţele de asemenea, darunitatea de măsură nu poate fi decât una singură şiîntotdeauna aceeaşi: Drepturile Fundamentale aleOmului sau drepturile civile. Calitatea de colaboratordepinde, în esenţă, de natura informaţiei pe care cine-va a livrat-o ofiţerilor de Securitate, iar Consiliul nuface decât să propună instanţei un set de documentecare, în opinia juriştilor noştri, confirmată de Colegiu,corespund definiţiei din lege. Repet: CNSAS nu se pro-nunţă şi nu atribuie cuiva această calitate, ci doarînaintează o propunere instanţei, pe baza unor mate-riale arhivistice.

În ce măsură discuţiile lui Breban cu gene-ralul de Securitate Pleşiţă aduceau atingereDrepturilor Omului şi drepturilor căroroameni?

Din acţiunea prezentată instanţei rezultă că s-aureţinut ca esenţiale pentru documentarea cauzei infor-maţiile despre persoane din mediul literar, informaţiipe care d-l Breban i le-a comunicat generalului Pleşiţăla telefon: diverse opinii, reacţii şi intenţii ale celorimplicaţi în fenomenul cunoscut publicului sub nume-le de „Mişcarea Goma“. S-au reţinut în acţiune şirapoarte întocmite de ofiţeri după discuţiile cu d-lBreban, privind mediul emigraţiei române din Parisşi în special Europa Liberă. Or, în această situaţie,colegii jurişti au apreciat că documentele atestăîncălcarea dreptului la opinie, la libertateacuvântului, precum şi accesul liber la informa-ţii. Citatele vorbesc de asemenea despre încălca-rea dreptului persoanei la viaţă privată. (…) înfaţa unor note, rapoarte, înregistrări sau fotografii încare e vorba despre viaţa privată, poţi spune că ai

ajuns în punctul în care evidenţa se impune. Cândinformaţiile transmise ofiţerilor, verbal sau în scris,cu sau fără un „contract“ sau o promisiune scrisă (mărefer la Angajament), sunt din registrul vieţii privatea altora, eşti susceptibil de a fi încadrat în categoriacolaboratorilor.

Au fost folosite informaţiile date de Brebanîn cazul disidenţei grupului de la Paris?

Unele sinteze informative erau categoric utile înacţiunea „Eterul“ – de exemplu, cele privitoare laMonica Lovinescu, Noël Bernard, Virgil Ierunca şi cei-lalţi membri ai secţiei sau ai emigraţiei române.Genul ăsta de informaţii se transmiteau grupei opera-tive şi se exploatau în dosarul de obiectiv, dedicat spe-cial Europei Libere şi în dosarele individuale. Erafiresc să se întâmple asta, datele trebuiau exploatateoperativ, doar nu erau simple cancanuri la o cafea. Cănu le regăsim în formă olografă, semnate cu unnume conspirativ, pentru ofiţer era, cum v-amspus, irelevant. Importantă era destinaţia şivaloarea lor operativă.”

Să reluăm cele spuse mai sus, în rezumat. Lacomentariile de ieri de aici, Horia Gârbea trage o con-cluzie: „Un interviu dat de Germina Nagîţ în 22 clari-fică situaţia: «Definiţia colaboratorului, aşa cum eprevăzută de lege, nu se bazează pe elemente, să zicem,«birocratice» – existenţa unui Angajament, a unuinume conspirativ sau chiar a unui dosar de reţea – cipe conţinutul şi pe natura informaţiilor pe care o per-soană le-a transmis Securităţii. S-au reţinut în acţiu-ne şi rapoarte întocmite de ofiţeri după discuţiile cud-l Breban, privind mediul emigraţiei române dinParis şi în special Europa Liberă. (…) documenteleatestă încălcarea dreptului la opinie, la libertateacuvântului, precum şi accesul liber la informaţii.Citatele vorbesc de asemenea despre încălcarea drep-tului persoanei la viaţă privată. (…) Că nu le regăsimîn formă olografă, semnate cu un nume conspirativ,pentru ofiţer era, cum v-am spus, irelevant.Importantă era destinaţia şi valoarea lor operativă.”

E şi firesc, o turnătorie verbală, telefonică, scri-să în alfabet normal, cod braille sau morse e tot turnă-torie. Instanţa nu judecă disidenţa lui Breban, ciaspectul legal al colaborării lui».

Aşadar, instanţa nu judecă disidenţa luiBreban. Adică o ignoră, la fel CNSAS, nu contează cădisidenţa a existat şi ea ar putea fi cauza tuturor rele-lor. Dar breasla scriitoricească de ce nu insistă pedisidenţa lui Breban, mai mult decât onorantă (ştiindcă scriitorul român a stat atunci cu capul la cutieultramajoritar)? Horia Gârbea a răspuns mai sus lareproşul meu la adresa lui N. Manolescu (preşedinteal USR) că în referirile sale la adresa colaborării saunecolaborării lui N. Breban cu Securitatea nu pome-neşte de disidenţa lui anticeauşistă, începută din1972 – când N. Breban a devenit oaia neagră a auto-rităţilor române, întors din străinătate ca un critic alregimului Ceauşescu. O disidenţă reală, până în 1977N. Breban n-a putut să publice nici o carte şi n-a avutloc de muncă… Citiţi execuţia lui Titus Popovici laPlenara CC al PCR la adresa lui Nicolae Breban şi acărţii lui scoase forţat în 1977, Bunavestire, şi vălămuriţi cum era privit N. Breban la şase ani de laatacul lui la adresa lui Ceauşescu şi a Tezelor lui din

iulie – era pus pe acelaşi talercu disidentul recunoscut PaulGoma… La pagina mea de jur-nal online de ieri, de aici, suntcomentarii remarcabile, armerita reluate fiecare în parteşi comentate – Sanda Vărandin Franţa, Octavian Mihă-escu din Germania, AuraChristi, Viorel Padina (îşi dălinkurile în care a scris, pe blo-gul său, despre cazurile descriitori ce n-au recunoscut,cum e N. Breban, sau au recu-noscut că au colaborat cuSecuritatea, cum e Ioan EsPop; îl salut de această dată pepoetul Viorel Padina, are undiscurs ponderat) sau „Miron-despre Securitate” şi TudorCicu, vă invit să-i citiţi pe toţi,fiecare cu argumentele lui. Să

încercăm să punem cap la cap ce avem. Aura Christimi-a pus la dispoziţie şi „Ordonanţa de urgenţă 24 din5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şideconspirarea Securităţii”, poate găsiţi timp să o citiţiintegral. Mai mult, în Revista 22 din 3 mai, Ion Vianuscrie un text exemplar despre Cazul Breban (intitulatTrebuie lapidat Breban?), amintind că N. Breban estecel ce l-a salvat la un moment dat (după ce Ion Vianus-a solidarizat cu Mişcarea lui Paul Goma), cum ace-laşi Breban l-a salvat din ghearele Securităţii pe I.Negoiţescu – la asta se referă N. Manolescu când îlacuză pe Breban că a fost „agent de influenţă”? Că areuşit să-i influenţeze Breban pe securişti să-l elibere-ze pe Negoiţescu din puşcărie? Bineînţeles, N.Manolescu nu scoate o vorbă nici de această faptă dearmă a lui N. Breban. Îl citez pe Ion Vianu: „Brebannu făcea niciun mister din aceste frecventări dubioase.Dimpotrivă, le punea în lumină cât putea. Sub nicioformă, însă, Breban nu «turna». Breban era indiferentpolitic, dar nu era un cinic absolut. Avea sentimentulprieteniei. L-a apărat pe Negoiţescu, m-a apărat pemine. În cartea Exerciţiu de sinceritate (2009), ampublicat un document din care rezultă că, traşi delimbă de informatorul plătit şi secret C. Bălăceanu-Stolnici, Breban, ca şi Nichita Stănescu, au refuzat sămă condamne şi au avut chiar curajul să mă susţinăcând (felix culpa!) eram compromis în ochii regimu-lui”. Teribil, România literară din această săptămânăgăseşte de cuviinţă să-l amendeze pe Ion Vianu fiin-dcă a îndrăznit să ia partea lui Breban (într-o notănesemnată, pe ultima pagină, dar e clar că N.Manolescu a scris-o): „Ne surprinde că Ion Vianunu-şi îndreaptă critica înspre ieşirile publice din ulti-ma vreme ale lui Breban, ci spre cei care au «descope-rit» că Breban ar fi fost colaborator al Securităţii”…Dumnezeule mare, ce ieşiri publice a avut Breban înultima vreme, să trebuiască să fie pus la zid? Brebanse simte nedreptăţit, e normal să aibă reacţii dure laadresa celor ce nu-l cred… Ion Vianu aminteşte înamănunt de disidenţa lui Breban din 1972, cu onesti-tate, în schimb România literară nu a scos o vorbădespre ea. De ce, fiindcă Breban trebuie adus în faţainstanţei cu o singură acuzaţie, că a fost… „agent deinfluenţă”? Aura Christi a publicat la Comentariile deieri că a făcut cercetări şi a aflat că nu există nicăieri,nici în nomenclatorul Securităţii, „meseria” de agentde influenţă, o citez – „În textul Ordonanţei de urgen-ţă 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriuldosar şi deconspirarea Securitatii nu figurează – aten-ţie – nu este definită noţiunea de agent de influenţă –principala acuză vehiculată de N. Manolescu. Aceastănotiune, pur şi simplu, nu există. Daţi căutare peMonitorul Oficial 182 din 10 martie 2008 (M. Of.182/2008) ca să nu mai vorbim «după ureche», cum sevorbeşte cu asupra de masura… Noţiunea de agent deinfluenţă – vehiculată de Manolescu, Tudoran, şi pre-luată de la M. Lovinescu, lansată sub dictatură, înscopul de a-l discredita pe NB (care circula liber apro-po, fiindcă avea paşaport german, fiind cetăţean ger-man!) – nu este definită în textul Legii; nu există!”

Eu îmi continui pledoaria – înainte de a fi fost,eventual, „agent de influenţă” (termen care nu existănici în legea deconspirării; dar să zicem că ar exista),N. Breban a fost urmărit de Securitate, a fost un cri-tic public (pe plan internaţional chiar) al regimuluiCeauşescu, adică a fost un disident. Pentru mine astacontează, ca scriitor. Văd că „Miron-despre securitate”îmi tot răstălmăceşte cuvintele. La fel l-am apărat peAdrian Marino, care înainte de a fi acuzat că a turnatla Securitate, a fost arestat deoarece a fost un critic alregimului comunist. Pentru mine contează, repet, căa fost un critic al regimului şi că de aceea a fost ares-tat (şi mai apoi obligat să colaboreze, dacă într-adevăra colaborat cu Securitatea; poetul Nichita Danilov apublicat un interviu cu Petru P. Andrei, în careAdrian Marino e acuzat că a predat Securităţii o listăcu 39 de studenţi care nu erau de acord cu noul regimcomunist instaurat; interviul a fost dat când AdrianMarino era în viaţă; nimeni n-a crezut în această acu-zaţie, care putea fi controlată; ba chiar a afirmat că înarest Adrian Marino fuma cot la cot cu gardienii; suntlegende care ar trebui confirmate sau demontate pen-tru totdeauna). Citiţi-l pe Gabriel Andreescu şi vălămuriţi (…)

Am început cu Germina Nagâţ, închei cu ce răs-punde la o întrebare:

„Legea lasă senzaţia că lucrează fără nuanţe.Până la urmă, beneficiază de acelaşi statut de colabo-rator al Securităţii şi un om care doar a stat de vorbăcu generalul de Securitate şi a furnizat informaţii maimult sau mai puţin de importanţă, dar şi un alt per-sonaj, care turna şi scria la greu, cu plăcere, noteinformative. Avem cazuri de genul acesta.

Nuanţele, departajările etice şi ierarhiile trebuiesă le facă opinia publică şi instanţa, nu CNSAS. Nutotdeauna acţiunile introduse de CNSAS sunt accep-tate. Se poate întâmpla ca noi să interpretăm ad litte-ram definiţia din lege şi instanţa să ne contrazică. Nunoi trebuie să facem ierarhiile. Noi avem o singurăobligaţie, strictă şi, credeţi-mă, destul de apăsătoare,şi anume aceea de a identifica documentele relevantepentru o verificare, de a le prezenta corect şi a le punela dispoziţia opiniei publice şi a instanţei. Nu noi tre-buie să facem interpretările etice”.

Aşadar, noi trebuie să facem interpretărileetice, nu CNSAS. Noi trebuie să punem pe masă bine-le şi răul din viaţa unui scriitor – în cazul Breban aexistat acea disidenţă, de ce e ignorată? �

27



Liviu Ioan Stoiciu„Sub nici o formă Breban nu turna…”

N. Manolescu (preşedinte al USR) în referirile sale la adresa colaborării saunecolaborării lui N. Breban cu Securitatea nu pomeneşte de disidenţa luianticeauşistă, începută din 1972 – când N. Breban a devenit oaia neagră a

autorităţilor române, întors din străinătate ca un critic al regimuluiCeauşescu. O disidenţă reală, până în 1977 N. Breban n-a putut să publice nicio carte şi n-a avut loc de muncă… Citiţi execuţia lui Titus Popovici la Plenara

CC al PCR la adresa lui Nicolae Breban şi a cărţii lui scoase forţat în 1977,Bunavestire, şi vă lămuriţi cum era privit N. Breban la şase ani de la atacul lui

la adresa lui Ceauşescu şi a Tezelor lui din iulie – era pus pe acelaşi taler cudisidentul recunoscut Paul Goma…

DIN NOU CU HIPERINTELIGENTUL

IVASIUC ŞI CU MANOLESCU

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


„Eu sunt eu, plus împrejurările mele”Ortega y Gasset

Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „judecă aceleaşi lucruri cu măsuri diferite”.Aşa este. Numai că de maladia discreditărilor pesărite şi pe alese nu suferă numai USR. Justiţia pro-duce necontenite incriminări şi discriminări.„Dreptate, ochii plînşi cer să te vadă”, titra PetreMihai Băcanu, într-o România liberă de an ‘90. Mătem că ochii ăştia se vor închide înainte de a între-zări măcar dreptatea.

Postsocialist, puşi la zid n-au fost marii torţio-nari ai închisorilor comuniste, ci ticăloşii mărunţi.Nu li s-a cerut socoteală lui Drăghici şi adjunctului,gen. maior Nicolschi, pentru crime, nici sinistruluigen’al Pleşiţă (pensia exorbitantă nu i-a fost atinsă),nici lui Tudor Postelnicu („am fost un dobitoc”), cares-a „ocupat” de Goma, nici lui Iulian Vlad, care s-a„ocupat” de Caraion. Iar Vlad, şeful Securităţii, înce-pînd din ‘87 (şi iau asta cu un semn de întrebare) adevenit consilierul lui Sorin Ovidiu Vântu (S.O.V.).

Un factotum în Securitate, fost spion sovietic,Alex. Nicolschi (nume natural Boris Grunberg) avea,în 1952, o listă: „evidenţa elementelor duşmănoase”,însumînd 417916 nume de oameni încă liberi: foştilideri ai partidelor istorice, legionari, duşmani pelinia culte, deputaţi, senatori, prefecţi, pretori, pri-mari, miniştri, pînă la rude de gradul II (MariusOprea, Banalitatea răului). Prin 91,Nicolschi se arăta „sîcîit” de acuzele presei.A murit în pătucul lui, în aprilie 92; cu o ziînainte, i se ceruse să se prezinte laProcuratură pentru cercetări penale. Lui ise datorează „trenul morţii” Gherla-Timişoara. Marian Oprea (CrimeleSecurităţii, „Cuvîntul”, mai, 1992) a numă-rat 54 de dispăruţi, membri ai „bandelor”.Cei din lotul Tergova, transferaţi de la oînchisoare la alta (Nicolschi a dispus re-anchetarea), au fost „puşi la pămînt”, asa-sinaţi pentru aşa-zisa fugă de sub escortă.Înapoi au venit numai hainele a şapte per-soane, echipamentul fiind mai de preţ decîtoamenii. „Justiţia lui Nicolschi, dupăMarius Oprea: execuţii fără sentinţe decondamnare la moarte, certificate de decesfalse, cadavre îngropate în păduri, la lumi-na felinarelor…

Procuratura a deschis anchetarea luiAl. Drăghici abia în ‘92. Deja obţinuse azilpolitic în Ungaria (avea o fiică în serviciilesecrete maghiare). A murit neanchetat laBudapesta, în ‘93. În decembrie ‘54, ilegalistul UTCIbrahim Sefit zis Turcu a fost lichidat în arest deNicolae Briceag, un croitor cu 4 clase şi cu multecrime la activ. Acest Briceag a fost singurul inculpatîn procesul comunismului. Judecat după ‘89, a muritnecondamnat, în ‘98. „Ca de moarte nu-mi aducaminte”, tot repeta la întrebările procurorului.Drăghici îi refuzase audienţa lui Sefit şi Turcuîndrăznise să intre în cantina unde mînca zbirul. L-azdrobit. Aşadar, un „tovarăş de drum” a fost ucisnumai pentru că l-a deranjat de la masă pe Drăghici.În decembrie ‘89, voia să revină pe culoarul Puterii,ca „victimă a epurărilor lui Ceauşescu”. La fel, gen.col. N. Doicaru, fostul şef DIE, care se prezenta la TVliberă în 22 decembrie, dirijat de Brateş, ca „arestat,

deblocat şi urmărit în permanenţă”. Canalul TV s-adovedit a fi la fel de infect ca şi Securitatea fidelă oriinfidelă Ceauşescului. Consilierul lui Gelu Voican-Voculescu, cu ordin să gestioneze fostele structuriale Secu era col. Gh. Goran. Trebuia să fie la coman-da Siguranţei Municipiului Bucureşti. Goran tînărparticipase la anchetarea lui Paul Goma, în 1977, laRahova, ca organ de cercetare. „Aţi văzut cum m-abătut (Pleşiţă – nota mea)?”, l-a întrebat Goma. „Nu,eu sunt aici ca să nu văd nimic”, a venit răspunsul.

Colonelul Ion Şoltuţiu, „un armean gras şipăros” după Belu Zilber, numit „omul-sperietoare”, aanchetat lotul Pătrăşcanu. Cumpărase din avereaacuzatului nouă statuete de Tanagra, cu 1 leu buca-ta, ca „figurine pentru copii”. Cînd a încetat să fie„operativ”, a devenit director adjunct al BiblioteciiUniversitare (ce dacă era cazangiu?) şi secretar departid al Universităţii clujene. După ‘90, se zbătea sărecupereze de la CAP-ul comunei Ileanda pămîntulmamei.

Şeful Securităţii Cluj în perioada 48-51, MihaiPatriciu, a murit şi el în pătucul familial, în ‘96.Marius Oprea urma să cerceteze interiorul clădiriifostei Securităţi, să găsească oasele celor ucişi. Lecaută Adrian Cioflâncă?

Multe roţi care făceau sistemul comunist sămeargă au fost repuse în funcţie de Ion Iliescu (n-aintrat în CC prin debarcarea lui Al. Drăghici?). Înspecial partidocraţi stalinişti, cu convingeri comu-niste năpîrlite. Treptat, cei cu uriaş capital civic

anticomunist au fost marginalizaţi, ca să apară-nfaţă supuşii Kremlinului care s-au dovedit indes-tructibili (de ieşit, au ieşit mai bine cei care aniver-sau în octiabrî, decît cei care strigau Ura! la 30decembrie). Iau tot cu un semn de întrebare faptul căGogu Rădulescu, fost ofiţer NKVD, nume de codMarcel – zice presa –, parte din echipa Pauker, vice-preşedinte al Consiliului de Stat, a fost propus mem-bru al Alianţei Civice. N-are dreptate N. Breban,cînd vorbeşte de un „primitivism civic”?

Societatea civilă? Ba în civil, cu tresele acoperi-te. Epoleţii Secu nu se pierd, se transformă. Mai alesmoştenirea Direcţiei Dezinformare a fost preluată.Războiul dezinformării (cel mai rece dintre războaie-le reci) a început imediat după fuga cu elicopterul:

prin comunicatul de „front” că apele sunt otrăvite şiotrăvite au rămas. Ştiu cine mi-a spus, în faţaUniversităţii ieşene, că vin ruşii peste noi: un istoricpe care l-am aflat apoi pe lista informatorilor cu„aprobare de partid”, listă publicată de Românialiberă în noiembrie, ‘98.

În mod arbitrar, mercenari ai memoriei inco-recţi au scos la iveală un soi de documente defăimă-toare, în momente atent gîndite. Pentru defulareamulţimii obsedate de tehnicile de supraveghereSecu, de Direcţiile acelea cu nume de simfonii: a V-a– Instalarea aparatelor de supraveghere; a IX-a –Supravegheri; a X-a – anchete penale, s-a deturnatatenţia dinspre torţionari spre torţionaţi, dinsprerecrutori spre recruţi. Tragedia deţinuţilor politicipresaţi să scrie „informări” a fost tîrîită în coloanelepresei imorale. Pentru că imoral a fost să-l acuzi peCorneliu Coposu de colaborare cu Securitatea. Şicine a pretins celor captivi intra muros să fi rezistatla ameninţarea cu lichidarea fizică şi psihică?Tortura nu-i deloc pe înţelesul tuturor, iar pactul cudiavolul are multe trepte de urcuş şi de coborîş.

Cazul Belu Zilber. Doctorul său l-a auzit zicîndpe patul de moarte (s-a stins în februarie 78):

„Niciodată n-o să le mai spun ce-o să-mi ceară”.Îl denunţase în fals pe Pătrăşcanu. Scrie evreul

Herbert Zilber în memorii că „un locotenent evreu,tînăr, cu ochelari” îi smulgea părul, să-l facă să măr-turisească „toate crimele pe care le-ai făcut cuPătrăşcanu, Maurer, Aurel Vijoli, Petre Năvodaru,Carol Neuman, Mihnea Gheorghiu, Ilie Zaharia” şi-lameninţa cu bătaia pînă-n moarte. De faţă se aflaMişu Dulgheru, prozator în timpul liber, alintat desoţioară Miţu Chiţu.

Cînd nu existau probe ca insul să fie trimis înJustiţie şi condamnat sau cînd refuza să fie recrutat„colaborator”, Pantiuşa Bodnarenko (fost agentNKVD, de origine ucraineană), ministru M.A.I., fixaDomiciliu Obligatoriu sau colonie de muncă.Vinovăţia se stabilea anticipat. Acest James Bond alSecurităţii, cu şapcă à la Lenin, fumînd Plugar şivorbind vulgar, urla la anchetatorii care nu erau des-tul de duri (citiţi: sadici): „Locul tău e la Aprozar!”.

Ludovic Weiss (a emigrat în Israel) de laDirecţia Anchete tortura de la ora 7 la orele 24.

Pentru anchetarea lui Pătrăşcanu a fostdecorat cu Steaua RPR, clasa a IV-a. Aveapatru clase primare. Iar GheorgheFilipescu, pe care Zilber îl asemuieşte unuiSaint-Just de roşu (citise Baudelaire), i-aspus: „Întîi, ordon care cei anchetaţi să fiebătuţi la tălpi. După aceea îi anchetez”.Pînă şi Pantiuşa era şocat de cruntul tor-ţionar Pandele, „Şeful Regionalei deSecuritate Iaşi: „Îl iei şi-l faci negru laspate”. Iar Pavel Aranici, şeful ServiciuluiBande, Direcţia III din MinisterulSecurităţii Statului (avea trei clase deşcoală de ucenici), lansa în munţi haite decîini, antrenaţi să vîneze oameni.

Condamnat la muncă silnică peviaţă, Belu Zilber a fost scos, după 16 anide detenţie, din zarca Aiudului. Cum înmemoriile adresate CC/PMR dădea învileag brutalitatea de la anchete, au vrutsă-l extermine prin înfometare. PetreNăvodaru, socrul lui Paul Goma, anchetatîn cazul Pătrăşcanu, ca urmare a delaţiuniilui Zilber, a fost reabilitat în ‘56, după ce

Belu a retractat acuzele. Pe delatorul supus caznelorinimaginabile are drept să-l condamne (ori să-l ierte)numai cel delaţionat.

Parcă n-a fost de ajuns că Secu ne-a terorizat şine-a învrăjbit, ne-a supus la teamă şi la suspiciune,la frustrări şi umilinţe; postdecembrist, a urmatmarea hăituială, iar GDS şi CNSAS (are dreptate N.Breban) au alterat şi mai mult măsura lucrurilor.Punem semnul egal între cel care a turnat de nevoieşi cel care a spus, după bătăi crunte, ce s-a vrut săspună? Între cel presat, şantajat şi cel vînînd o pozi-ţie socială confortabilă? Îi vîrîm în aceeaşi haznaSecu pe Ion Caraion, condamnat în ‘58 la moarte

Magda UrsacheJocuri cenesasice

■ Epoleţii Secu nu se pierd, se transformă. Mai ales moştenirea DirecţieiDezinformare a fost preluată. ■ Tragedia deţinuţilor politici presaţi să scrie„informări” a fost tîrîită în coloanele presei imorale. Pentru că imoral a fostsă-l acuzi pe Corneliu Coposu de colaborare cu Securitatea. ■ Tortura nu-i

deloc pe înţelesul tuturor, iar pactul cu diavolul are multe trepte de urcuş şi decoborîş. ■ Parcă n-a fost de ajuns că Secu ne-a terorizat şi ne-a învrăjbit, ne-a

supus la teamă şi la suspiciune, la frustrări şi umilinţe; postdecembrist, aurmat marea hăituială, iar GDS şi CNSAS (are dreptate N. Breban) au alterat şi

mai mult măsura lucrurilor. Punem semnul egal între cel care a turnat denevoie şi cel care a spus, după bătăi crunte, ce s-a vrut să spună? Între cel

presat, şantajat şi cel vînînd o poziţie socială confortabilă? ■ Îi vîrîm în aceeaşihazna Secu pe Ion Caraion, condamnat în ‘58 la moarte pentru trădare, spionaj,

uneltire contra rînduirii legale, pedeapsă comutată în închisoare pe viaţă (în‘64 a venit graţierea) şi Sorin Antohi? ■ În unele cazuri, CNSAS a reuşit

performanţa de a nu mai face distincţia adevăr-minciună din dosarele fosteiSecurităţi, între mărturii sincere şi false, între situaţii reale şi bîrfe. Dacă a

reuşit ceva, a fost ca breasla scriitorilor să fie privită cu dispreţ, iar scriitoriisă fie acuzaţi ca putori, stricaţi, lichele. De precizat: anumiţi scriitori, atent

selectaţi de cine trebuie şi cînd trebuie.

MAGDA URSACHE

(continuare în pagina 39)

ROMANCIERUL INTRE MAMA D-SALE ŞI GABRIELA MELINESCU



29

În peisajul literaturii române, cu numeroşi scrii-tori de nişă, atenţi, prea atenţi la mişcările imprevizi-bile ale modei şi la cerinţele pieţii, preocupaţi doar deefectul imediat al cărţilor lor, Nicolae Breban e o pre-zenţă stingheritoare. El se arată a fi un călăreţ singu-ratic cu ochii aţintiţi la himera marii literaturi.Breban aparţine speciei rarisime a celor care înfrun-tă, transfiguraţi de o nobilă sminteală, ridicolul şineîncrederea, în numele unui ideal artistic inconfun-dabil: acela de a pătrunde în tărâmul necunoscut alfiinţei. Despre însemnătatea şi splendoarea unui ase-menea ideal artistic s-a exprimat Milan Kundera îneseul Moştenirea discreditată a lui Cervantes, o repli-că târzie la celebrele conferinţe ale lui Husserl desprecriza umanităţii europene.

Criza s-ar fi datorat, spunea Husserl, caracteru-lui unilateral şi limitativ al ştiinţelor europene care,de la Galilei şi Descartes încoace, au redus lumea laun simplu obiect de cunoaştere şi explorare tehnică şiştiinţifică, uitând de concretul vieţii şi de fiinţa omu-lui. Milan Kundera îşi îngăduie să observe că fondato-rul epocii moderne nu e numai Descartes, ci şiCervantes şi că prin acesta a luat naştere o mare artăeuropeană, romanul, care chiar asta a făcut: a explo-rat fiinţa uitată a omului, a dezvăluit viaţa secretă asentimentelor, ponderea iraţionalului în deciziileumane, rolul miturilor care ne călăuzesc din adân-curi. Ceea ce a fost neglijat de filozofia şi ştiinţa euro-peană a fost pus în lumină în cele patru secole deroman.

După Kundera, singura menire a unui romandin categoria aceasta care contează cu adevărat estesă descopere ceea ce numai un roman poate să desco-pere – adică partea necunoscută a existentului. Dacănu o face, îşi pierde raţiunea de a fi. Istoria acesteispecii echivalează cu însăşi succesiunea descoperiri-lor de acest fel.

În consecinţă, romanul cu miză mare se vaopune lumii în care binele şi răul sunt clar discerna-bile. El ne va face să înţelegem lumea ca ambiguitate,va întoarce spatele adevărului absolut şi va dovedi că,în anumite condiţii, toate categoriile existenţiale îşipot schimba semnul şi că singura certitudine esteînţelepciunea incertitudinii. Se înţelege că spiritulunui asemenea roman care afirmă relativitatea şiambiguitatea omenescului este incompatibil cu viziu-nea unui regim totalitar (sau a ideologiilor întemeia-te pe un singur adevăr). De fapt, el se opune oricărorreducţii, oricăror simplificări, inclusiv ale acelorasesizabile în societatea globalizantă care, prin mijloa-cele ei de informare, răspândeşte în lume spiritulcomun, uniformizează şi clişeizează viaţa.

Nu ştiu dacă M. Kundera are în întregime drepta-te şi dacă tipul de romancier (şi de roman) despre carescrie cu admiraţie ar fi unicul de care are nevoie civiliza-ţia noastră. Ceea ce pot spune fără teama de a greşi estecă primul nume care îţi vine în minte citind pledoaria luiKundera este Nicolae Breban. Poate singurul.

Nicolae Breban ilustrează cu strălucire specia încăsăracă la noi a prozei de introspecţie şi analiză. Şi numaiun spirit obtuz ar putea ignora progresul în cunoaştereaomului pe care îl relevă romanele lui în raport cu celeinterbelice de aceeaşi factură şi cu cele contemporane.

Interesant este că această preocupare persisten-tă a lui Breban pentru relevarea complexităţii fiinţeiumane este evidentă chiar de la debut, debutul cares-a produs în momente nu tocmai favorabile unui ase-menea demers.

Ignorînd recomandarea oficială de a se ocupa,laolaltă cu toţi intelectualii, numai de problemelenecontenit „majore” ale societăţii, Nicolae Breban vaface, pentru prima oară în chip consecvent, loc înromanul postbelic introspecţiei, adesea blamate decritica inchizitorială a anilor ‘50 ca tentaţie ruşinoasăşi regretabilă a scriitorului. Prozele sale vor urma tra-seul de la tipic la excepţional.

Francisca (1965) era, în bună măsură, încă unroman realist din descendenţa prozei lui Slavici.Regula primei cărţi care adăposteşte în crisalidă evo-luţiile ulterioare se confirmă.

Încă de pe atunci Breban găsea satisfacţii şi căiîmbietoare de coborîre spre abisurile sufleteşti în ana-liza vieţii cuplurilor.

Nu atît cuplurile formate din indivizi de forţepsihice egale ori întemeiate pe un anumit soi de afec-

ţiune şi complinire par să-l seducă pe prozator, ci, aşacum va dovedi şi în celelalte romane, acelea care pre-supun raporturi de dominare şi de forţă.

Erau în această primă carte, ca şi în celelalte,metamorfoze de neacceptat altădată în romanul cano-nic. În împrejurările terifiante ale tranziţiei la comu-nism, un preot (precum preotul Mănescu) putea să-şidescopere o energie care să-l preschimbe într-un cinicşi vajnic întreprinzător. Calificat într-o altă meserieşi ajutat de transformările socialiste, Cupşa, dintr-unţăran transilvan, era în măsură să devină prin tipicatrezire (sechelă a realismului socialist), omul con-ştient de forţa lui teribilă (derivată din forţa claseimuncitoare), un posibil conducător discreţionar.

E la mijloc o evoluţie imprevizibilă şi o căderestridentă din rigorile balzacianismului sau toate aces-te trăsături existau, dar erau mascate de convenien-ţele vechii lumi? În orice caz asemenea convertirirapide, trezirile neverosimile, spectaculoase, ţîşnireaunor energii stihiale care schimbă destine şi identităţireprezentau o viziune pe atunci temerară asupraomului ca fiinţă imposibil de prins în vreo regulă, denestăpînit, de nesupravegheat. Se anunţa, astfel, pre-dilecţia romancierului pentru personajul supradotatcare e fascinat de putere sau care începe să simtăbeţia ei, adică, de fapt, voluptatea înrobirii celorlalţi,a nimicirii celor nevolnici.

În secvenţa intitulată Femei, din cel de-al doilearoman al lui Breban, În absenţa stăpânilor (1966),voluntarismul şi luciditatea nefirească fac din tînăraE.B. (foarte apropiată temperamental de Francisca)un alter ego al autorului, şi el purtat spre o ţintă mis-terioasă de propria – monstruoasă – energie.Dispreţuindu-şi fără limite familia, E.B. e hotărîtăsă-şi provoace, în replică, o iubire pentru a scăpa deaceea a logodnicului livrat ei de mamă. Ea este gatasă se pedepsească prin moarte pentru inconsecvenţăşi ambiguitate în sentimente, pentru înfrîngereacaracterului ei tare de către o forţă care mereu o depă-şeşte. Între voinţa de dominare a propriilor sentimen-te şi a propriului destin şi neputinţa de a ţine pieptcotropitoarelor chemări senzuale şi forţei hegemonicea partenerilor se naşte un conflict puternic. El are,aici, măreţie tragică.

În secvenţa Copii (sau Oglinzile carnivore),Breban se ocupă de momentul descoperirii (sub formaunei curioase devorări în imaginaţie) de către un copilhipersensibil, de o mare complexitate psihică (apa-rent neverosimilă), pe numele lui Herbert, a existen-tului, cu toate nebănuitele şi necruţătoarele lui aspec-te (erotismul, spaimele necunoscutului, plictisul etc.).E vorba de un individ excepţional – în devenire – din-tre aceia preferaţi de Breban, imposibil de încadrat şide stăpînit, un viitor zeu nemilos, teribil, necruţător,care se supune de pe acum unor probe de voinţă şitemeritate. Vîrsta „copilăriei fericite” la care se decla-ră asemenea aspre virtuţi nu contează cîtă vremescriitorul crede în paradoxul fiinţei umane, pe carenimeni, niciodată, nu o poate controla.

Toate trei nuvelele care alcătuiesc secvenţelecărţii În absenţa stăpânilor par a fi studii de cazuri,fişe de psihologie a vîrstelor, pregătind mari compozi-ţii romaneşti.

Animale bolnave (1968) este un punct de hotar încreaţia lui. Îndoindu-se de posibilitatea unor clasificări– de orice natură – în aria umanului, autorul anunţăpărăsirea acestei convenţii romaneşti. Dacă luăm înconsiderare interesul pe care îl arată acum pentru sin-gular şi psihologic, modelul nu poate fi decîtDostoievski. Ucigaşul Miloia este un exaltat bîntuit detulburările unei credinţe nefireşti, abulicul PaulSucuturdean, trăind numai cu închipuirea, e undinainte învins, un amnezic, un molatic cu suflet feme-iesc, Mateiaş e un simplu plutonier, dar dintr-o „specieciudată”, Krinitzki e predicator, dar unul mai curîndatins de fatalism. Personajele sînt, în majoritate, obse-daţi şi paranoici aflaţi într-o neîntreruptă stare decriză. Deşi sclavii nătîngi ai unor impulsuri obscure,sufletul lor mai poartă un strop de lumină. Umanitateaacestor personaje continuă să fiinţeze şi un semn căexistă este chiar tentativa de a se opune fatalităţii des-tinului lor, o tentativă care îi va şi distruge.

Trecînd imperturbabil peste hotarele cunoscuteale tipurilor de discurs narativ, ignorînd regulile sti-listice de echilibru şi proporţie, ca şi distincţiile autor-narator, narator-personaj, autor-personaj, Breban

debordează eseistic pe zeci de pagini. El e un scriitorfăcut din excese şi trebuie luat ca atare. În fond, mari-le mize ale cărţii sînt atinse: zone conflictuale noi,cîteva personaje („animalele bolnave”) de o complexi-tate surprinzătoare într-o literatură abia ieşită dindogmatism, o coborîre adîncă – facilitată de abilulpretext al investigării de către miliţie a unor asasina-te – în psihologia suferinţei şi a crimei (de altfel, ine-xistente pentru „foruri”).

Ne rămîn în memorie câteva personaje. UriaşulKrinitzki – pentru care religia există pentru a-i moderainstinctele, impulsivitatea şi sentimentul propriei forţetelurice de care se teme – devine cel mai interesant per-sonaj al cărţii, pentru că misticismul lui nu exclude luci-ditatea şi precizia acţiunilor – o combinaţie, ca să spu-nem aşa, dostoievskiană. De altfel, toate aceste „anima-le bolnave” (cu excepţia lui Miloia, care, iresponsabilfiind, e un făptuitor oarecare) sînt, fără voie, şi compliciai crimelor, fapt care contribuie la generalizarea, tot înspiritul prozatorului rus, a vinovăţiei.

Consider o performanţă pe măsura celei a luiFaulkner faptul că autorul a reuşit să facă loc uneiproblematici subtile şi unor personaje cu psihologieabisală, fără să facă rabat de la regulile nu uşoare aleromanului poliţist, regizîndu-i acestuia o desfăşurareelectrizantă. Toate psihologiile oferă neconteniterevelaţii, nimic nu rămîne într-o formulă stabilă, chi-purile îşi schimbă brusc trăsăturile, luminate, peneaşteptate, ca în Dostoievski, de o frază bizară.Cititorul nu trebuie să afle vreodată că, în fond, semodifică astfel doar reprezentările lui despre înfăţişa-rea morală a eroilor.

Romanul Îngerul de gips (1973) confirmă, înmodul cel mai limpede cu putinţă, capacitatea luiBreban de a revela partea ascunsă a psihicului ome-nesc, de a aduce la suprafaţă tenebrele sufletuluimascate de automatisme sau de comportamente coti-diene normale. Universitarul Minda, un nume în spe-cialitatea sa, medic cu o reputaţie ireproşabilă, spo-reşte galeria eroilor cu evoluţii greu de prevăzut,motivate sau am zice că mai ales nemotivate de pre-siunea societăţii, de condiţionările mediului şi aletimpului. Aceste personaje brebaniene se metamorfo-zează, suportă o mutaţie, cum pare a vrea să sugere-ze autorul, sau îşi pierd subit puterea de disimulare,cum vrem să credem noi, împinşi de logică şi de obiş-nuinţele gîndirii artistice balzaciene.

Seriosul, impecabilul doctor Minda, care are, pelîngă alte multe calităţi, şi norocul să fie iubit şi admi-rat de doctoriţa Ludmila Ogrin – fiinţă frumoasă şiinteligentă – descoperă uluit că e atras irezistibil de ofemeie vulgară, primitivă, opusă în totul distinsei salelogodnice. El este fascinat de durdulia Mia Fabian(cunoscută la o consultaţie), deşi o detestă pentru tri-vialitatea pe care o degajă toată fiinţa ei.

Cititorul asistă uimit la lenta declasare a res-pectabilului doctor Minda, care începe să o caute şi săo viziteze la ore tîrzii pe Mia şi îşi pierde ceasuri nes-fîrşite, din timpul altădată dedicat studiului, spre a-icîştiga graţiile. Ajunge să fie bătut şi umilit de aman-tul gelos al nimfetei, îşi neglijează logodnica şi, pînăla urmă, o pierde. Şi pentru ca sentimentul ratăriisă-i cuprindă în totalitate spiritul şi experienţa umili-rii să fie dusă pînă la ultimele consecinţe, o pierde şipe Mia Fabian (moartă de o pneumonie neîngrijităcorect), după ce aceasta, în sfîrşit, îl acceptase caamant.

Eşecul şi, în genere, actele personajului nu au ocauză precisă, iar „vulgara” Mia Fabian este doaragentul coroziv care a făcut să se fisureze platoşaomului cu ţinută ireproşabilă, exemplu de echilibruprintre colegi. Este oare la mijloc acea fascinaţie azonelor joase ale omenescului, acea chemare a hăuri-lor şi mlaştinilor vieţii pe care orice spirit înalt osimte, pentru că orice spirit înalt e un animal sinuci-gaş, cu tentaţia adîncurilor şi a căderii? Sau ne e maiuşor să recurgem la cealaltă explicaţie – cea de ordinpsihanalitic? Căci, din analiza infinitezimală (iniţiatăpe zeci de pagini de prozator) a gesturilor eroului şi atrecutului său, rezultă că sub masca echilibratuluiconferenţiar universitar zace un imatur, un adoles-cent întîrziat, cu faptele juneţii neconsumate. Prinspărtura provocată de această experienţă a înjosirii e

Eugen NegriciLiteratura mizelor mari

Luînd această turnură, romanul devenise o parabolă politică şi o uriaşă, atrocesatiră la adresa omului şi a pretenţiilor ridicole de glorificare a măreţiei lui. Ela trebuit să suporte consecinţele alertării post-festum a autorităţilor, cărora levenise greu să aresteze manuscrisul şi să oprească apariţia cărţii. Autorul, fostmembru supleant, pentru o vreme, al C.C. al P.C.R., scriitor cu dublă cetăţenieşi cu importanţi sprijinitori sus-puşi în aparatul de partid, era greu de oprit şi

imposibil de manevrat.

EUGEN NEGRICI

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


gata să ţîşnească sentimentul regăsirii libertăţii cavoluptate a iresponsabilităţii asumate.

Momentul Mia Fabian este momentul maturiză-rii eroului, al renunţării la masca superiorităţii saleîntemeiate pe ignorarea de sine: el a avut curajul ca,prin înjosire (din nou Dostoievski) şi prin bălăcirea înapele murdare ale vieţii, să-şi cunoască slăbiciunile şivoluptatea trăirii autentice.

*

Apariţia romanului Bunavestire (1977), anunţăo cristalizare a raporturilor lui Nicolae Breban cuopera sa, cu cititorii şi cu el însuşi. Cartea face dova-da faptului că prozatorul este preocupat de respecta-rea unui singur principiu: nepăsarea (dacă nu cumvaantipatia) faţă de tot ce, de regulă, ţine de luciditateacritică a creatorului, de adecvare, de respectarea legi-lor realismului mecanic. Scriitorul are acum o încre-dere nemărginită (nu de puţine ori clamată) în pute-rea lui de a convinge, de a crea un univers al lui, cupersonajele lui, personaje care să-i răspundă la oricefel de comenzi, oricît de capricioase ar fi ele.

În epocă, nu puţini critici, partizani ai verosimi-lului, ai consecvenţei şi logicii narative şi caracteria-le, au încercat să atragă atenţia asupra faptului că esortită eşecului încercarea hazardată a lui Breban dea crea o literatură unde orice conduită firească, deciprevizibilă, a unui individ trebuie evitată. Socotindu-lpe Breban drept un „romancier cu program”, Ov.S.Crohmălniceanu considera că „urmărirea cu încăpăţî-nare a programului fixat dinainte are în cărţile lui şiefecte dezastruoase”. N. Breban îşi propunea, într-adevăr, să facă o „literatură a ambiguităţii” comporta-mentelor umane şi ni se pare că, la drept vorbind, erachiar legitim să o facă, cîtă vreme ani întregi li s-acerut scriitorilor să ilustreze ideologii literare de tipmaniheist, din care se iveau numai îngeri şi numaidemoni.

Un orgoliu nemăsurat – şi îndreptăţit am ziceastăzi – l-a împins pe Breban să creadă că poate făp-tui, cu talentul pe care îl are, orice şi că poate da miş-cărilor sufleteşti celor mai bizare cu putinţă ale eroi-lor o justificare convingătoare. El respinge orice logi-că narativă, dînd, mereu şi mereu, numai soluţii con-tradictorii acesteia. Un anumit soi de schematismtipologic s-ar fi putut naşte astfel. Dar scenele gro-teşti de o forţă uluitoare, sarcasmul colosal, plenitudi-nea senzitivă şi credibilitatea unor atitudini şi a unorpărţi de destin reuşesc să ne facă să-l ignorăm. Săluăm exemplul personajului central.

În prima jumătate a romanului se contureazătreptat figura jenantă, greţoasă a merceologuluiGrobei din Caransebeş, funcţionar corect, naiv, ridi-col, fără ambiţii sociale, dornic, cu sinceritate stînje-nitoare, să devină o persoană cultivată şi să se instru-iască. Ei bine, chiar dezagreabilul personaj şi nu altci-neva (cineva din roiul de bărbaţi de bună condiţie careo curtează în concediu la Sinaia) o cucereşte pe super-ba Lelia Crăiniceanu, fiinţă ce părea intangibilă şi arfi trebuit, dacă logica relaţiilor sociale ar funcţiona laBreban, să rămînă pentru un asemenea individ nesă-rat (e vorba de Grobei) doar un vis romantic de vacan-ţă.

În loc să-şi savureze victoria, merceologul seobstinează să se logodească după tot dichisul provin-cial şi, cu mari stăruinţe, obţine ceea ce doreşte de lafamilia fetei, cum va obţine mereu ceea ce îşi planifi-că funcţionăreşte. Fără a da semne de însufleţire ero-tică, Grobei o va vizita periodic pe logodnică la Alba(cînd vine în interes de serviciu). În timp ce fata îşicontinuă relaţia cu „neoficialul”, cu „trăpaşul” eisublim (Mişu Cîrstea), legiuitul Grobei, „mic-burghe-zul”, conversează cu familia şi, prin intermediul vii-toarei soacre, ia contact cu textul unor scrisori redac-tate de fratele ei, Mihai Farca, fiind frisonat de cinis-mul şi radicalismul lor nietzscheean. Revelaţia e întă-rită de o femeie, Petronela, cu care, în secret, începesă întreţină un cult al dispărutului Farca, deşi indivi-dul o molestase, umilind-o timp îndelungat.

Are loc acum o nouă schimbare brutală de unghinarativ: asistăm la părăsirea tuturor obişnuinţelor şila ruperea tuturor legăturilor sociale (fireşte, şi a

logodnei) de pînă atunci ale eroului. E această schim-bare la faţă asemănătoare străluminării de pe drumulDamascului sau, mă rog, oricăruimoment analog din scenariul mis-tic universal. Grobei preia rolul debiograf al lui Farca şi se consacrăcu fervoare unui soi de cult al aces-tuia. Exemplul transfiguratuluimerceolog va crea o întreagă reţeade discipoli şi adoratori în jurulnoului cult. Divinitatea veneratăacum de tot soiul de intelectuali devază deveniţi zelatori – ratatul,declasatul student Mihai Farca –creşte nemăsurat în imaginaţia lorsetoasă de mit, pentru că toţi aunevoie şi sînt în căutare – credescriitorul – de stăpîni. Iar persona-jul adorat postum îşi dovedise mag-netismul, virtuţile dominatoare şi oseducătoare bestialitate asezonatăcu măreţe fraze nietzscheene.

Cînd Grobei – care exercită,la rîndul lui, o fascinaţie bizarăasupra unor inşi nu lipsiţi de fineţeintelectuală (doctorul BorisSidorovici, de pildă) – este imploratsă devină liderul acestei asociaţiimistico-fantasmagorice, el face din nou o mişcareneverosimilă. Refuză puterea aceasta pămîntească şidizolvă noua biserică, consacrîndu-se rolului de sim-plu biograf al lui Farca.

Cîţiva critici din vechile generaţii şi unii proza-tori speriaţi de concurenţa scrisului brebanian au„demascat”, într-un limbaj ce păruse definitiv abando-nat, nietzscheanismul şi mizantropia absolută aleautorului. Interpretarea romanului a luat, în anulapariţiei sindicatului liber (SLOMR) şi a mişcăriiGoma, o turnură politică. Discuţiile au ieşit din zonaesteticului, unde ar fi meritat să rămînă, întrucît car-tea ridică numeroase probleme teoretice interesante.

Culturnicii regimului aveau însă motive să sealarmeze. Cu sau fără voie, punîndu-şi naraţiunea săalerge în zig-zag spre a-şi ilustra teoria „ambiguităţiiintegrale”, Breban intrase în zona tabu a problemati-cii puterii. Ultima suceală a naraţiunii aruncase car-tea în cu totul alt cîmp de semnificaţii decît cel în carese găsea pînă atunci. Ea dădea la iveală, acum, ele-mente de psihologie a maselor, schiţa felul cum seiveşte, din nimic, cultul unui conducător, dezvăluiaslăbiciunile fiinţei omeneşti care fac necesară şi denestăvilit naşterea mitului (Salvatorului). Nevoia destăpîn şi vocaţia supunerii (care vin din preistorie şidin spaimele întunericului din grotă), folosite inteli-gent, pot fanatiza mulţimile aflate în căutarea erouluisalvator.

Cu datele unui orăşel de provincie, Breban ilus-tra la scară restrînsă teoria puterii. El demonstra – cuajutorul figurii unui ins submediocru, suficient şianost (precum Grobei), devenit obiect de adorare (odată cu sursa „învăţăturii” lui, declasatul Farca) – că,în anumite condiţii, colectivităţile umane pot face con-ducători (cum s-a întîmplat mereu în regimurile tota-litare şi cum se întîmpla chiar atunci, în acei ani, înRomânia) din personaje cenuşii, groteşti. Luîndaceastă turnură, romanul devenise o parabolă politi-că şi o uriaşă, atroce satiră la adresa omului şi a pre-tenţiilor ridicole de glorificare a măreţiei lui. El a tre-buit să suporte consecinţele alertării post-festum aautorităţilor, cărora le venise greu să aresteze manus-crisul şi să oprească apariţia cărţii. Autorul, fostmembru supleant, pentru o vreme, al C.C. al P.C.R.,scriitor cu dublă cetăţenie şi cu importanţi sprijinitorisus-puşi în aparatul de partid, era greu de oprit şiimposibil de manevrat.

Pe lîngă extraordinarele calităţi, romanul ofe-rea câteva „puncte slabe”, pe care criticii cu misiunispeciale le puteau exploata, regimului fiindu-i maiutilă, în acea etapă a lui, o deturnare a obiecţiilor poli-tice în planul esteticului (a mai făcut-o şi cu „netalen-tatul”, „mediocrul” Paul Goma). După nivelul compli-cităţii cu regimul, au trezit rezerve sau au fost „com-bătute” şi „condamnate”: pierderea pe parcurs şi a

acelei minime distanţe necesare faţă de opiniile per-sonajelor (cu o urmare ce părea, părea doar supără-

toare: generalizarea stiluluikitsch), evoluţia incredibilă a eroi-lor (în spiritul teoriei ambiguităţiipsihologice integrale şi programa-te), cîteva scene ce par copiate dinOmul fără calităţi de Musil, cîtevaalunecări filozofarde, antiumanis-mul. Ar fi fost mai onest ca toţiaceşti comentatori ai cărţii, în locsă minimalizeze perfid performan-ţa ei estetică sau, şi mai grav, săincrimineze viziunea antiumanis-tă, să caute unghiuri benefice deabordare şi o interpretare salvatoa-re. De pildă, una care să evoce apă-sat componenta ludică a romanuluiori caracterul de experiment autos-copic al textului.

Relaţiile neîntrerupt schim-bătoare ale naratorului cu persona-jul de care se ocupă (Grobei), cupovestea pe care o spune şi cu auto-rul ce se află în spatele lui sunt deo excepţională complexitate ludică.Am arătat că despre coerenţa psi-hologică a personajelor (obligatorie

în romanul realist) şi despre consecvenţa actelor lornici că mai putea fi vorba. Însă Breban mai trece cunonşalanţă un prag, dizolvând distanţa, păstrată cusfinţenie în romanul tradiţional, dintre discursulautorului şi al eroilor, adoptând, ca într-un joc cumăşti, inflexiunile discursului lor şi, cu o seriozitatebine mimată, chiar simţirea şi gândirea lor. Joculacesta capătă infinite nuanţe şi are consecinţe nebă-nuite în plan stilistic. Complicitatea autorului cu per-sonajul său – asumată şi bine controlată de la început– grobeizează textul, sporind ambiguitatea funda-mentală a naraţiunii. Ambiguitatea e de altfel pre-zentă până la ultima celulă a enunţului, obligându-nesă regândim concepţia noastră despre stil.

Breban oferea toate datele pentru deschidereaunei analogii cu Nichita Stănescu: aceeaşi îndrăznea-lă în a ignora problema credibilităţii, a posibilităţiifiinţării unui fapt artistic, aceeaşi indiferenţă faţă deceea ce s-ar putea numi bunul-simţ al cititorului.Prozatorul îşi asuma rolul de Dumnezeu al personaje-lor şi al întîmplărilor pe care, sub ochii noştri din ceîn ce mai miraţi, le modelează cum vrea, comunicîn-du-ne dinainte ce vrea.

Voieşte să ne arate că fiinţa omenească estecaracterizată prin ambiguitate psihică integrală – unsemn discret spre îngerii ziditori şi, iată, apar douăromane (Bunavestire şi Don Juan) spre a adeveri gîn-dul divin. Fiindcă se plictiseşte să urmărească pe hîr-tie (azi am zice pe monitor) un ins care începe să-ipară previzibil, îl modifică radical şi, la un nou semn,îl face să se mişte altfel şi în alt ritm, împreună cucelelalte marionete din scena care şi ea poate fi schim-bată. Dacă i se năzare că ar merita să încerce să seprefacă ignorant în legătură cu istoria pe care tocmaio provoacă, preia şi rolul povestitorului necreditabil.Sau, şi mai interesant, îşi mimează, preţ de pagini,personajele şi conduitele lor verbale, le imită vocile şiinflexiunile acestora, le tratează, de sus, cu superbieşi înaltă comprehensiune ori le distruge cu sarcasmnemăsurat, nimicindu-se astfel pe sine, cu surîsul avi-zat al nemuritorilor.

Satisfacţie îi dă însă mai cu seamă marele joc alprovocării, al testării omului ca făptură supremă a luiDumnezeu, ca produs al concurenţei Celuilalt. Cu odemonică desfătare, urzeşte întîmplări şi scene în aşafel montate încît să-i determine pe protagoniştii lorsă-şi dezvăluie nimicnicia. Îi ispiteşte, le întinde cursepentru a vedea cît de uşor le poate fi stîrnită oameni-lor mîndria deşartă, cîtă nevoie au ei de fantasme şicît de repede cedează fascinaţiei puterii pămînteşti,pierzîndu-şi dreapta judecată, demnitatea, integrita-tea şi libertatea. Un test despre care autorul ştie, cucinică siguranţă, că numai Iov l-a trecut, dacă l-a tre-cut cu adevărat, şi nu e încă o poveste iudaică înălţă-toare, întremătoare, de spus la vremuri de restrişte.

*

Retipărirea de către Jurnalul Naţional a roma-nului Bunavestire este o iniţiativă îndrăzneaţă.

Bunavestire este un punct de hotar în evoluţiaromanului românesc. A spulberat fundamentele rea-lismului tradiţional întrucât a produs dovada căromanul poate fiinţa şi fără preceptele constrângătoa-re ale verosimilului, fără respectul paralizant pentrudeterminări, cauzalităţi şi motivaţii socio-psihologice.Prin ignorarea regulilor scriiturii romaneşti şi prinanularea distincţiilor autor-narator, narator-perso-naj, autor-personaj, Bunavestire reprezintă şi o revo-luţie în plan stilistic. Dovedind că omul e o fiinţăimprevizibilă, integral ambiguă şi de necuprins înstatistici, formule şi tipologii, Nicolae Breban şi-ademonstrat totala lui incompatibilitate cu regimulcomunist şi, de altfel, cu orice regim care slobozeşte înlume acele „termite ale reducţiei” de care vorbeaKundera. �

Prefaţă la Bunavestire, vol. I-II,Jurnalul Naţional

CU EUGEN NEGRICI ŞI GABRIEL DIMISIANU

Călăul – în umbră, victima – lapidată Mărturisesc că nu înţeleg: de când un raport al

unei slugi ignobile a aparatului de represiune ceau-şist este mai credibil decât mărturia unui coleg debreaslă, a unui con-frate?! Din ce motive rapoarteleinformatorilor securităţii nu sunt verificate înaintede a fi făcute publice? Aceleaşi întrebări mă frămân-tau când demonstram „pe text” modul în care îl„apăra” dl N. Manolescu pe acad. Nicolae Breban.(Mă refer la editorialul manolescian din nr. 16/2011al României Literare, şi, apoi, la cel din nr. 18 al ace-leiaşi reviste a USR) Dl N. Manolescu, în realitate,„îl înfunda” pe Breban: metodic, insidios, tendenţios.Am admirat gestul autorului Buneivestiri de a seretrage din Consiliul USR. Repet, l-am admirat, bla-mând – atenţie, nuanţă obligatorie – comitetul direc-tor al USR, care şi-a demonstrat nu o dată incompe-tenţa (vezi Casa Monteoru şi literatura română vie –în Contemporanul, nr. 5/2010), nedorinţa (sau inca-pacitatea? sau, nu, nu spun, Doamne fereşte, rea-voinţa, ci… lipsa bunei-credinţe, poate?) de a apăramembrii de marcă ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia, inclusiv memoria unora dintre cei maiiluştri reprezentanţi ai acesteia (vezi „ieşirile publi-ce” ale dlui preşedinte N. Manolescu în „cazulMarino”, în „cazul Ion Caraion”, în „cazul Breban”, în„cazul Cezar Ivănescu”).

Interesant: securitatea i-a maltratat şi fizic (înnu puţine cazuri!), şi psihic pe români până laRevoluţia din 1989. După 1990, în plină libertate,unii intelectuali folosesc, în chip straniu, tendenţios,fragmente, marcate de ambiguitate, pasaje evazivedin dosarele unor personalităţi, ale unor disidenţi,folosesc rapoarte ale securiştilor împotriva unoradintre cei mai importanţi reprezentanţi ai eliteiţării! Concret: prevalează, incredibil, mărturiacălăului, ea are o credibilitate indubitabilă! Călăulrămâne, culmea!, în umbră, mai exact spus, în culi-se; nu se pune în discuţie vina torţionarului, nu seevaluează gradul lui de vinovăţie, nu este cântărităgravitatea crimelor lui, ale călăului, în cazul în carecele din urmă, evident, există. În consecinţă, călăuleste absolvit de judecată, apoi, în funcţie de caz, depedeapsă. În schimb, este maculată, agresată, lapi-dată în piaţa publică, linşată mediatic victima.Bravos! Astfel, securitatea defunctă îşi continuămaligna „operă”, folosindu-i pe unii dintre contempo-rani, de bună seamă pe cei pre-dispuşi moral la ocolaborare cu… defuncta securitate a României sta-linisto-dejisto-ceauşiste, răscolind fondurile primiti-ve, resentimentele unor indivizi dispuşi să maculeze,calomnieze, denigreze, indivizi de o simpatică medio-critate surâzândă, care, atenţie, nu sunt puţini!

Faptul că sunt mistificate unele documente dindosarele – unele dintre acestea! – din arhiva CNSASdevine, vai, un instrument la îndemâna calomniato-rilor zeloşi. Incredibilul caz de agresare publică amarelui erudit Marino a devenit, din păcate, fla-grant în această ordine de idei. În bine documentatulsău studiu despre scandalosul „caz Marino” – dupăcum se demonstrează în baza textelor, un „caz” care,în realitate, „reprezintă, înainte de toate, «scandalulserviciilor de informaţii româneşti»” – cercetătorul şidisidentul Gabriel Andreescu se referă la modul încare informatorii securităţii falsificau (!) biografiile,mărturiile, recurgând la manipulare: „Unul dintrefenomenele care motivează cel mai mult îndoialafaţă de ce apare scris în dosare este obiceiul ofiţeri-lor de securitate de a le da persoanelor investigateidentitatea de informatori. Când cercetezi un dosar,e obligatoriu să verifici aşa-zisele probe”. (s.n.) În

cunoştinţă de cauză, cercetătorul, disidentul GabrielAndreescu dă şi câteva exemple de atribuire fictivă –adică de mistificare şi, respectiv, manipulare a cer-berilor securităţii ceauşiste – a unui statut de cola-borator al securităţii: „Atribuirea fictivă a unui sta-tut de colaborator a fost denunţată şi verificată încazul lui Neculai C. Munteanu, Mihnea Berindei şial altor admirabili opozanţi ai regimului Ceauşescu,care s-au trezit puşi la stâlpul infamiei de ziariştisuperficiali sau răuvoitori. (s.n.) În cazul informato-rilor fictivi, dosarele lor de reţea declarau, an de an,corectitudinea şi valoarea informaţiei primite de laaceştia. An de an, ofiţerii de legătură cereau să seaprobe continuarea colaborării. Ca în final aşa-zişiiinformatori să fie acuzaţi de neseriozitate, căci reali-tatea îi obliga pe securişti să facă rapoarte de aban-donare. O victimă a acestei proceduri de atribuirefictivă este şi soţia lui Adrian Marino, Lidia Bote”.(Cotidianul, mai 2010)

Ameninţarea Ambasadorului UNESCOla Paris?

Iau act, cu surprindere, de o ameninţare, unşantaj?! – plasat la finele unui text împânzit de afir-maţii neadevărate! – într-un articol al dlui N.Manolescu, publicat în Adevărul din data de 7 mai2011: „Menţin, cu toate riscurile, singura acuzaţiegravă pe care i-am adus-o lui Nicolae Breban şianume că a fost folosit de Securitate ca un «agent deinfluenţă». Şi dacă poeta [Aura Christi – n.n.] conti-nuă a se face că nu vede în ce a constat manipularealui Goma de către Breban cel manipulat, la rândullui, de către Securitate, sunt gata să public transcrie-rea din dosar a convorbirii telefonice dintre Breban şigeneralul Pleşiţă din 1977. N-am ridicat decât oparte a cortinei. Nu sunt convins că poetei îi va plă-cea scena întreagă. Depinde numai de ea dacă s-o facsau nu publică. Fie şi la tribunal”. (s.n.)

Ambasadorul UNESCO la Paris, dl N.Manolescu, mă ameninţă insidios… în paginile coti-dianului Adevărul, citând dintr-un text al meu, apă-rut relativ recent, „Apărarea” dlui N. Manolescu sauriscul unui proces de delaţiune calomnioasă, fără sămenţioneze, conform uzanţelor, autorul textului?Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România ame-ninţă un membru al aces-tei instituţii naţionale, deun prestigiu greu de con-testat pe vremuri?! Un cri-tic ameninţă… un poet?Brrrr. Parcă dorm şi visez,zău, şi nu mă mai trezesc,şi visul, hélas, continuă! Săînţeleg că ameninţarea,şantajul, aranjamentulsunt metode de lucru aledlui Ambasador UNESCOla Paris, N. Manolescu?Ale dlui preşedinte alUSR?

Supărat foc pe seria-lul marelui prozator Şte-fan Agopian, publicat înpaginile Academiei Caţa-vencu, serial în care auto-rul romanului Ziua mânieişi al volumului de teatruRepublica pe eşafod, făceaun ingenios inventar alscăpărilor şi erorilor desco-

perite în Istoria… manolesciană, dl N. Manolescu –în timpul unei şedinţe a comitetului director al USR– îi propune următorul contract: dacă ŞtefanAgopian renunţă la serialul incriminator, la a douaediţie a amintitei istorii interesante, impresionanteca volum, dezamăgitoare însă, căci e încropită înmaaaare grabă, excelentul foiletonist de altădată vaomite calificativul minor aşezat în preajma numeluiromancierului Agopian! Agop – cum îi spun, cu tan-dreţe şăgalnică, prietenii – stigmatizat de un soi de„sminteală” donquijotescă, acceptă pactul… şi conti-nuă să scrie împotriva lui Manolescu, aşteptând…ediţia a doua a istoriei autorului Arcii lui Noe şi alContradicţiei lui Maiorescu! N. Manolescu îl întrea-bă pe Agop dacă şi-a făcut o obsesie din a-l critica peN.M. Nu cred. Având caracter, Agop… respectă, ha,ha, pactul!

Apropo de stilul manolescian de dată relativrecentă, precum şi de modul instituţional de a reac-ţiona la linşajele publice – puse la cale, oare, în urmadezvăluirilor CNSAS? – iată ce scrie Daniel CristeaEnache: „Academia, de fiecare dată, îşi apără mem-brii sau, în orice caz, contextualizează culpa scriito-rului (a savantului) adus în discuţia publică. Suntinvocate meritele recunoscute ale academicianului,şcoala pe care el a întemeiat-o ş.a.m.d. În schimb,Uniunea are o abordare free style, după umorile pre-şedintelului său, şi judecă aceleaşi lucruri cu măsuridiferite. Importantă nu este opera scriitorului închestiune, important nu e nici măcar dosarul său deSecuritate. Esenţial e dacă el «se înţelege» sau «nu seînţelege» cu actualul prezident, care, la rândul său,nu mai ştie dacă vorbeşte în numele instituţiei ori înal lui personal. Într-un editorial recent, ajungea să-lameninţe pe un scriitor cu dezvăluiri din dosarulacestuia… Jenant”. (Observator cultural, nr. 574 din12 mai 2011)

…Să ridice întreaga cortină dl N. Manolescu!Să publice toate cele 13 volume – atenţie!, netrun-chiate, nebricolate – din dosarul de urmărire alromancierului Breban. Pe toate să le facă publice!România literară îi stă, evident, la dispoziţie. Arvinde binişor gazeta. Înainte de a comenta „perlele-le”, intoxicările informatorilor securităţii din rapoar-tele, notele informative, stenogramele etc. descoperi-te acolo, în cele 13 volume ale dosarului de urmăritde securitate al lui N. Breban, să verifice însă – aşacum se cuvine, ca la carte pentru un membru-cores-pondent al Academiei Române – veridicitatea celorafirmate de cerberii securităţii ceauşiste, să consulte„ansamblul documentelor”, fără să decupeze tenden-ţios fragmente de dosar, fragmente de biografie etc.

31



Aura ChristiCazul Breban. „Mistificarea materialelor din Arhiva CNSAS”. Îndreptar (I)

Dacă, în toată presa naţională, ar fi reproduse stenogramele discuţiilor purtatede G. Ivaşcu şi de dvs. cu Ceauşescu – aşa cum s-a procedat în cazul Breban,

trunchiat, abuziv, cu note, inexactităţi, care trădează o evidentă mistificare aunui înscris considerat act oficial, apoi, nu în ultimul rând, superficialitate,

lipsa profesionalismului, poate şi a bunei-credinţe etc. – textele fiind intitulateNicolae Manolescu a colaborat cu securitatea sau Nicolae Manolescu a avutsarcina de a muşamaliza disidenţa lui Breban sau Nicolae Manolescu a avut

misiunea explicită de a „debrebaniza” România literară după demisia luiBreban – care ar fi reacţia dvs., Excelenţă? Care ar fi reacţia dvs., dacă – înacest ipotetic context – Breban ar fi scris negru pe alb că aţi fost… agent de

influenţă şi – „persoana dvs. fizică”, vorba zglobiului primar Vanghelie – a pusîn pericol, în anii de graţie 1971, 1972, dar şi mai târziu, viaţa autorului

Animalelor bolnave?!

CU NICOLAE BALOTĂ, JANINA ŞI ION IANOŞI

FOTO: AURA CHRISTI

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


PATRU LEI

Să nu uite să verifice – detaliu important – şi concor-danţa dintre stenogramele convorbirilor şi înregis-trări. Să se asigure dl N. Manolescu – e normal, nu? –că rapoartele securiştilor sunt conforme cu realitatea,cu adevărul. Corect, dle N. Manolescu? Să nu se pri-pească dl N. Manolescu să dezvăluie „turnătoriile”,mistificările, diversiunile puse la cale de torţionari saude hienele, sosiile, asistenţii, ciracii, cerberii, eriniile,căţelandrii acestora. Altfel, nu crede, oare, acest asi-duu, perseverent foiletonist – bun, pe vremuri! – că îşiva consolida prestigiul de „agent de vânzări” de(con)fraţi? Expresia – de o plasticitate rară, sugestivă– este preluată de pe antena3.ro (Breban îl deconspirăpe Manolescu drept „agent de vânzări”), care a repro-dus articolul domnului acad. N. Breban Ruşine, dle N.Manolescu, articol ce se încheie, după cum vă aduceţiaminte, astfel: „Cu acestea te las, vechi şi părăginitprieten, inflamat azi de idealuri mai «substanţiale»,uimit cum se poate nărui, cum se poate detraca o prie-tenie, amintindu-mi de cei care ne-au fost cu adevărataproape, un Ivasiuc, Matei (Călinescu) sau Nichita,bucuros oricum că aceste spirite luptătoare şi vii nuvor fi trăit noile vremuri «pragmatice», în care totul sevinde. Uneori şi fraţii!…”

Probele „incriminatorii” la adresa lui N.Breban – file, fragmente din cele 13 dosare de urmă-rit de securitate, cel urmărit fiind Breban! – N.Manolescu le va putea găsi, are toate şansele, cum sănu?, la Curtea de Apel, în dosarul depus de CNSAS,de unde „le-a preluat” întreaga presă naţională, carea scris pe marginea cazului. Cel puţin aşa ne-a infor-mat, după cum menţionam şi altădată, Purtătorul decuvânt al CNSAS, dna Ancuţa Median – sursa…, casă vezi, e tribunalul! – contrazicând, în chip foartestraniu, ziariştii care au invocat, uneori-adeseori,surse din CNSAS. Contrazicând astfel şi juriştiitrustului Contemporanul, care ne-au înştiinţat că îndimineaţa zilei de 12 mai 2011, la Curtea de ApelBucureşti, în afară de acţiunea propriu-zisă înainta-tă de CNSAS, 16 file, ştampilate, semnate de preşe-dintele CNSAS, dl Dragoş Petrescu – acţiune, carecuprinde câteva fragmente trunchiate din stenogra-mele unor convorbiri cu gen. Pleşiţă, împânzite denote de redactare, litotic vorbind, tendenţioase, ine-xactităţi, plus alte câteva fragmente de rapoartesecuristice, plus comentarii tendenţioase – frecventinvocata solicitare a USR privind dosarul domnuluiN. Breban şi o solicitare a Adevărului holding a uneicopii xerox a dosarului propriu-zis… au găsit măriasa, nimicul. După toate probabilităţile, „piesele”„incriminatorii” – adică alte rapoarte ale ofiţerilor,slugilor, căţelandrilor securităţii de odinioară, altestenograme, fără să fie ataşate şi înregistrările derigoare!! – vor fi depuse la Curtea de Apel Bucureştipe etape şi nu este exclus că se va recurge la altediversiuni, nestrăine, apropo, artei de a manipula, lacare recurgea inclusiv aparatul represiv ceauşist dealtădată. Cum au ajuns documente (unele dintreacestea, repet, de negăsit la Curtea de ApelBucureşti, concret: la dosarul CNSAS – Breban),acte din arhivele CNSAS, bricolate mistificator, ten-denţios, pe reţelele mass media naţională, în după-amiaza zilei de 6 aprilie 2011, precum şi în perioadaimediat următoare, rămâne a fi… o enigmă nu preagreu de dezlegat, consecinţele frizând călcarea Art.30 din Ordonanţa nr. 24/2008, din care cităm: „(3)Eliberarea de documente din dosare sau decopii de pe astfel de documente ori furnizareade informatii din dosare, de către personalulConsiliului National pentru StudiereaArhivelor Securităţii, cu nerespectarea atribu-ţiilor de serviciu constituie infracţiune şi sepedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.(4) Dacă fapta prevăzută la alin. (3) este săvâr-şită de un membru al Colegiului ConsiliulNaţional pentru Studierea ArhivelorSecurităţii, pedeapsa este închisoarea de la 6luni la 6 ani. (5) Darea spre publicitate, de cătrepersonalul Consiliul Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii, a unor datesau informaţii din dosare, neadevărate, denatură să lezeze viaţa privată sau demnitateaunei persoane, precum şi prezentarea denatu-rată a datelor sau informaţiilor din dosare, decătre personalul Consiliul Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii, în scopul de aleza viaţa privată sau demnitatea unei persoa-ne ori în scopul nedeconspirării, constituieinfracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la6 luni la 5 ani”. (s. n.)

…De unde ştie dl Ambasador UNESCO laParis despre existenţa, conţinutul „pieselor incrimi-natorii”, de vreme ce ele… nu figurează la dosarul dela tribunal, cu excepţia unor pasaje, spuneam, citateîn textul propriu-zis al Acţiunii în contestare, pasajereluate în presă, după cum am precizat, cu asupra demăsură? Aceasta e întrebarea! Cazul Breban devinetot mai interesant, nu credeţi?

„N-am ridicat decât o parte a cortinei” susţine,spuneam, ameninţător (oare?), dl Ambasador.

Cui îi este frică de dl Ambasador UNESCO laParis? Cui îi este frică de CNSAS? Dar, mai ales, demetodele practicate de acesta, de superficialitateaziariştilor, de…, de…?

Ridicaţi întreaga cortină, dle N. Manolescu!Publicaţi toate cele 13 volume din dosarul de urmă-rit al romancierului Breban! Dar, atenţie, repet, nufragmente, decupaje, bucăţele neverificate, interpre-tate cu rea-credinţă, în scopul de „a înfunda” un con-frate, cu care eraţi prieten în vremurile dictaturii, cistudii elaborate de specialişti, istorici, arhivişti etc.!Nu turnătoriile agenţilor securităţii, pe care ni le flu-turaţi în faţă sau nişte fragmente de stenogramefără a proba autenticitatea acestora! Studii, dleAmbasador, studii referitoare la trecutul de disident,de marginal, de „lepros social” al romancieruluiBreban, pe care l-aţi sprijinit sub dictatură, ba maimult decât atât: v-aţi aliat cu Alexandru Ivasiuc – înanul de graţie 1977 – în lupta cu organele poliţie-neşti ale dictaturii pentru apariţia Buneivestiri! (Nucitiţi, oare, România literară, al cărei director sun-teţi?, vă ofer şi sursa: Ioana Diaconescu, AlexandruIvasiuc şi „minirevoluţia culturală” din 1971, în RL,nr. 27/2008, şi, respectiv, dosarul 12705 ACNSAS, pecare se bazează textul sursei: Ioana Diaconescu?!)Nu uitaţi, între altele fie spus, mai ales atunci cândtrataţi léjèrement modul în care ne asumăm trecutul,să vă referiţi, apropo, remember, şi la trecutul dvs.,de ucenic al stalinisto-dejistului George Ivaşcu,corect? Apoi la derogarea (nu eraţi membru de par-tid) obţinută pentru dvs. – după cum mărturisiţi cunonşalanţă imorală dvs. înşivă, mistificând, iarăşi,grosolan contextul istoric, social! – de G. Ivaşcu de ladictator! Da, de la Ceauşescu (!), ca să ocupaţi func-ţia de redactor-şef adjunct al Rom. Lit., în anul degraţie 1971! (N. Manolescu, România literară, 11-17mai 1994)

Maestrul dvs., G. Ivaşcu, atunci, remember,avea sarcina explicită de a „debrebaniza” revista…Postul de redactor-şef al României literare a fost iuteocupat de d-sa, după ce N. Breban, în 1971, şi-a datdemisia la Paris. Interesant, să „debrebanizezi”revista România literară – remember – după ceBreban a intrat în disidenţă! Cine pe cine a manipu-lat atunci? Ceauşescu pe maestrul dvs. şi, respectiv,pe dvs., ca să muşamalizeze disidenţa lui Breban?Sau, invers… dvs. pe Ceauşescu?! Nu credeţi că acti-vitatea dvs. de atunci, de „debrebanizare” a RL, aconstituit un gest care a periclitat – nu numai profe-sional vorbind – autorul Îngerului de gips? După1971, Breban a rămas, totuşi, singurul „fugar”, carerupând, contractul încheiat cu puterea, fracturân-du-şi astfel destinul – poetul Liviu Stoiciu vorbeştedespre o „nebunie destinală” – s-a reîntors în ţară,da, aici, în groapa cu lei, aducându-şi, după cum sus-ţine romancierul, trupul acasă. Nu credeţi că Brebanputea fi… închis în 1971, aşa cum a fost privat delibertate Paul Goma în 1977?

Dacă, în toată presa naţională, ar fi reprodusestenogramele discuţiilor purtate de G. Ivaşcu şi dedvs. cu Ceauşescu – aşa cum s-a procedat în cazulBreban, trunchiat, abuziv, cu note, inexactităţi, caretrădează o evidentă mistificare a unui înscris consi-derat act oficial, apoi, nu în ultimul rând, superficia-litate, lipsa profesionalismului, poate şi lipsa bunei-credinţe, graba de a macula, o sete ciudată de scan-dal cu orice preţ etc. – textele fiind intitulate NicolaeManolescu a colaborat cu securitatea sau NicolaeManolescu a avut sarcina de a muşamaliza disiden-ţa lui Breban sau Nicolae Manolescu a avut misiu-nea explicită de a „debrebaniza” România literarădupă demisia lui Breban – care ar fi reacţia dvs.,Excelenţă? Care ar fi reacţia dvs., dacă – în acest ipo-tetic context – Breban ar fi scris negru pe alb că aţifost… agent de influenţă şi – „persoana dvs. fizică”,vorba zglobiului primar Vanghelie – a pus în pericol,în anii de graţie 1971, 1972, dar şi mai târziu, viaţaautorului Animalelor bolnave?!

Credeţi că dilematica dvs. moralitate, modul încare mistificaţi trecutul, prezentul dvs. vă servescimaginea? Servesc imaginea USR, al cărui preşedin-te sunteţi? Credeţi oare că bricolând, interpretândabuziv rapoarte, turnătorii (neverificate, după cumimpune cutuma) ale securiştilor de altădată, docu-mente extrase probabil că ilegal din arhiva CNSASapăraţi interesele membrilor Uniunii Scriitorilor dinRomânia? Sunteţi, oare, de părerea că procedaţicorect, moral, da, dvs., care ne tot ţineţi lecţii decorectitudine şi de „înaltă moralitate”, dând un ver-dict, pripit, foarte pripit, dle ex-critic, în cazulBreban, înainte de a se pronunţa în instanţă justi-ţia? Din ce motive îl lipsiţi pe prietenul dvs. de altă-dată, Nicolae Breban, de prezumţia de nevinovăţie?Din ce motive, oare, urmaţi, în cazul Breban, în sen-sul invocat, presa de scandal, inclusiv tabloidele?Credeţi, oare, că dilematica dvs. prestanţă moralădin ultimii ani este compatibilă cu funcţia deAmbasador? Cu funcţia de preşedinte al USR?

În textele d-sale, dl N. Manolescu dă, uneori-adeseori, citate din dosarul de urmărit al romancie-rului Breban. Unele, nu puţine, din aceste citate nuexistă în acţiunea depusă de CNSAS la Curtea deApel Bucureşti. Să întreb de unde le spicuieşte cu ostranie hărnicie dl Manolescu? Cine i le pune la dis-poziţie? Sunt acestea nişte întrebări. Nimic maimult. Dar, nota bene, nici mai puţin.

În mod cert, răspunsurile le deţine dl N.Manolescu.

A bon entendeur, salut!

P.S. Contemporanul nr. 6/2011 era aproapegata pentru tipar, când am găsit o informaţie… inte-resantă în Biblioteca Convorbiri Literare, ediţia dinMai 2011, dedicată Ioanei Diaconescu (Între lumi înderivă). Astfel, din succinta notă bibliografică de lafinele acestei broşuri aflăm că dna Ioana Diaconescu„din anul 2000 până în prezent lucrează ca consilierşi apoi ca expert la Consiliul Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). În urmacercetării, timp de nouă ani, a documentelor ce rele-vă istoria recentă a României (din 1944 până în zile-le noastre) alcătuieşte un amplu documentar intitu-lat «Scriitori în arhiva CNSAS» pe care îl publică,periodic, în România literară”. Întrebarea este dacădna Diaconescu verifică, după cum impune cutuma,la nivel profesionist, cu bună-credinţă, rapoartelesecuriştilor în baza cărora realizează invocatul„documentar”, care vede lumina tiparului în pagini-le Rl? O altă întrebare e dacă dna Diaconescu nucalcă, prin „documentarul” său, Art. 30 dinOrdonanţa nr. 24/2008, din care am citat ceva maisus? Unele dintre informaţiile vehiculate în paginileRomâniei literare se pare că intră sub incidenţaArticolului invocat. Nu pun la îndoială, nuanţă obli-gatorie, necesitatea de a ne cunoaşte trecutul.Nimănui nu-i trece prin cap să „conteste CNSAS cainstituţie la Curtea de Apel”, cum ni s-a reproşat.Din contră, credem cu fermitate că arhivele securită-ţii trebuie cercetate în întregime, cu profesionalism,răbdare, bună-credinţă, parcurgându-se dosarele înîntregime, fiind verificate documentele, rapoarteleetc. Credem cu fermitate că fiecare raport al securiş-tilor, fiecare înscris, act, document este obligatoriusă fie verificat înainte de a fi depus la instanţă decătre CNSAS, verdictul final al instanţei urmând săfie, în chip firesc, adus la cunoştinţa opiniei publice

– ceea ce nu s-a întâmplat în câteva cazuri de aşa-zisă „deconspirare” – fapt ce ne-a făcut să punem subsemnul îndoielii modul în care sunt cercetatedosarele din arhivele securităţii, modul în caresunt făcute, în ultimii ani „dezvăluirile”, înrealitate: „linşajele mediatice”, legate deaşa-zisa, presupusa colaborare a unora dintrescriitori cu securitatea. Ultimele trei cazuri de„linşaje mediatice”, bunăoară – mă refer la cazurileMarino, Groşan, Breban – nu pot fi, nici pe departe,folosite drept argumente în favoarea credibilităţiiCNSAS. Dacă am ajuns în anul de graţie 2010, caMirela Corlăţan, mistificând documente dinACNSAS, să-l îmbrâncească abuziv în seria colabo-ratorilor securităţii pe nimeni altcineva decât peunul dintre marii cărturari Adrian Marino, fost puş-căriaş, şi pe Doamna Lidia Bote, soţia erudituluisupus abuziv oprobriului public la cinci ani dupămoartea d-sale, dacă am ajuns ca Ioan Groşan să fie„lapidat” public de presă înainte să existe deciziadefinitivă a unui tribunal, dacă am ajuns ca NicolaeBreban să fie îmbrâncit – fără dovezi certe, înaintesă se pronunţe definitiv instanţa judecătorească – încategoria… colaboratorilor securităţii, fiind acuzatde faptul că – citez din acţiunea CNSAS – a „îngră-dit dreptul la libertatea de exprimare şi libertateaopiniilor, prevăzut de Art. 28 din ConstituţiaRomâniei din 1965” (brrr… în 1965?, adică într-operioadă în care în România ceauşistă „libertatea deexprimare” era în plină efervescenţă!…), iar NicolaeManolescu, Ambasador UNESCO la Paris, preşedin-te al Uniunii Scriitorilor din România, a ajuns săurmeze modelul presei de scandal şi-al ziariştilor deieri după-amiaza, gen Mirela Corlăţan (Evenimentulzilei, 30 aprilie, 2010, şi, respectiv, 5 mai, 2011), carerăstimp de un an împroaşcă cu noroi, luând „ca atarece scriu ofiţerii de securitate, fără să fi verificat cespune ansamblul documentelor” (GabrielAndreescu), două vârfuri indiscutabile ale eliteiromâneşti postbelice: Nicolae Breban şi AdrianMarino, să recunoaştem că, după toate indicele,după toate probabilităţile, e ceva putred, din ce în cemai putred în Danemarca diplomaţiei româneşti, înDanemarca scriitorimii şi a presei autohtone şi – nuîn ultimul rând – în Danemarca CNSAS-ului. �

33



� Caracterul la români

Cum îşi asumă trecutul şi prezentulAmbasadorul UNESCO la Paris, dl N. Manolescu?

„Literatura realist-socialistă este, prin naturaei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiileprofunde, determinate în conştiinţă de ideea socialis-mului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii,scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşireafăuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipulomului nou, constructor al societăţii viitorului. Acestaeste în primul rând muncitorul comunist. E o marecucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvireaacestui erou al revoluţiei.”

Nicolae Manolescu, ,,Înnoire”, înContemporanul, nr. 34/24 aug. 1962

„Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferin-ţă pe ţară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii înformarea şi educarea tineretului», tovarăşul Gh.Gheorghiu-Dej spunea: «Tânăra noastră generaţie arenevoie de opere care întruchipează idealurile pline demăreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioasede luptă ale poporului, ale clasei muncitoare…».

Această sarcină trasată literaturii este extremde semnificativă. În fabrici, pe şantiere sau în gospo-dării agricole colective, tineretul participă cu entu-ziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. Încondiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare,un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Eişi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identi-ficându-se cu peisajul inedit al ţării. (…)

Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru totacest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) euşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şan-tier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuirede energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor demii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudăefortului uman eliberat. (…)

Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţişi crescuţi după Eliberare, educaţi în spiritul moraleicomuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pemăsura cerinţelor epocii noastre.”

Nicolae Manolescu, „Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană”,

în Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962

„23 august 1944 a avut urmările cele mai pro-funde în literatura pusă în faţa unor probleme umanenemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totuldeosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devi-ne un mod de a afirma noul umanism socialist.Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastreeste Partidul, chiar numai pentru faptul că avangardamarxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhi-tectul structural al prefacerii sociale şi politice, al uneinoi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat,care pune scriitorilor probleme noi, mult mai compli-cate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles căliteraturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovară-şul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriito-rilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de marerăspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâu-rire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, laformarea omului nou, a moralei socialiste…”

Nicolae Manolescu, „Literatura română de azi”, înContemporanul nr. 34 din 21 august 1964

„Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rolle revine în viaţa socială, în lupta pentru construireaşi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl potaduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şila distrugerea vechii mentalităţi.”

Nicolae Manolescu, în Contemporanul”, nr. 34, 1964

„Ideologia revoluţionară a proletariatului a revi-talizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare,stimulând dezvoltarea lor largă”; „O participare activăla mişcarea literară are organul central al partidului,«Scânteia», care exercită de pe acum un rol îndrumă-tor”; “Mergând în întâmpinarea scriitorilor şi a între-gii intelectualităţi democrate, partidul a arătat de laînceput, cu claritate, direcţia pe care aceştia trebuiaus-o urmeze pentru a contribui eficient la sprijinireacauzei poporului, la făurirea unei culturi noi”; Referirila „memorabile cuvântări ţinute de tovarăşul NicolaeCeauşescu la întâlnirea conducătorilor de partid şi destat cu oamenii de artă şi cultură, din mai 1965, şi laconferinţa din iunie 1965 a organizaţiei de partid aoraşului Bucureşti. Un amplu răsunet au găsit în con-ştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvintele rosti-te de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celuide al IX-lea Congres al PCR”.

Din „Literatura română de azi. 1944-1964”, D. Micu şi Nicolae Manolescu, Ed. Tineretului, 1965, p. 5, 13,

15, 16, 17, 23, 27 etc.

Din stenograma întâlnirii lui Nicolae Ceauşescucu un grup de scriitori, 13 martie 1981:

„Tov. Nicolae Manolescu: Mult stimate tovarăşesecretar general, îmi permit să arăt foarte puţinelucruri care vor veni în completare – aşa cum, de alt-fel, aţi precizat şi dumneavoastră – la ceea ce a spuscolegul meu, Augustin Doinaş. Şi eu cred că avemtotală libertate de a răspunde, prin volumele noastre,eforturilor care se fac, de a dărui oamenilor cărţi caresă oglindească realitatea şi realizările societăţii noas-tre contemporane.

Domnia Voastră, de multe ori, ne-aţi spus, ne-aţiarătat ce se cere de la literatură, ce ar trebui să fieaceastă literatură. (…) De obicei se leagă valoarea lite-rară de libertatea acestei literaturi. Şi eu, tovarăşesecretar general, am să merg mai departe cu aceastăvaloare a literaturii, spunând că ea se leagă de legali-tatea restaurată de 15 ani încoace, de când DomniaVoastră aţi instaurat această legalitate, făcand să secunoască operele unui popor prea adesea încercat şilipsit în istoria sa de acest cadru firesc. Cea mai marelegatură care se poate face între dezvoltare şi literatu-ră în aceşti 15 ani, şi acest cadru legal, se face datori-tă şi graţie eforturilor Domniei Voastre.

Poate că nu mai este cazul s-o spunem, dar esteun lucru clocotitor afirmarea acestei legalităţi.”

Caracterul la români, Cavalerii mesei rotunde şi… Nicolae Manolescu, în Contemporanul, nr. 5/ 2010

România literară, 1990:„Nicolae Manolescu: Domnule preşedinte,

daţi-mi voie să încep cu o întâmplare. Ea este semnifi-cativă în privinţa speranţelor pe care mulţi intelec-tuali le-au nutrit, încă din epoca Ceauşescu, în legătu-ră cu eventuala dumneavoastră carieră politică. Unprieten scriitor, care nu vă cunoştea personal, s-a pre-zentat, când v-a văzut acum un an şi ceva pe coridoa-rele Editurii Tehnice, v-a strâns mâna (n-aţi discutatnimic), şi apoi mi-a spus mie, după o zi sau două cândne-am întâlnit întâmplător: «Acesta va fi Omul».Istoria l-a confirmat. Credeţi – şi vă rog să mă iertaţică vă pun atât de direct întrebarea, dar eu reprezintaici o revistă literară, principala revistă literară dinţară, şi sunt obligat să o fac – credeţi că aţi păstratsimpatia scriitorilor şi a intelectualilor, care a fostîntr-un fel cel dintâi şi (îndrăznesc să spun) poate celmai preţios capital politic al dumneavoastră?

Ion Iliescu: Întrebarea dvs. se referă, într-ade-văr, la o problemă reală. Mă întreb însă dacă am puteaafirma că acesta a fost sau este cel mai preţios capitalpolitic, cu toate că simpatia scriitorilor şi intelectuali-lor constituie un element important prin el însuşi. Şinu mă lasă indiferent. Alegerile au arătat însă o struc-tură foarte diversificată a sprijinului politic. Ceea cenu mă împiedică să constat, cu părere de rău, că suntoameni care m-au cunoscut, de a căror stimă şi simpa-tie mă bucuram (sentimentul era reciproc) şi care,acum, nu numai că s-au îndepărtat de mine, dar se şipronunţă de o manieră care nu este doar neelegantă.Asta mă amărăşte şi e o amărăciune personală. Nuvreau să caut explicaţii; viaţa noastră, atât de comple-xă şi complicată, face să se reaşeze multe lucruri,inclusiv atitudinile şi relaţiile dintre indivizi. De alt-fel, nu este vorba de toată intelectualitatea şi nici detoţi scriitorii. Continui să am relaţii foarte bune cumulţi intelectuali, inclusiv scriitori de valoare, care auconstituit şi constituie un important sprijin moral.Este vorba, însă, de unii oamenii; dar, pentru că estevorba de oameni pe care i-am cunoscut şi pe care îi şipreţuiam, nu este mai mică amărăciunea personală.Eu sper că este vorba de accidente specifice acesteiperioade, care în timp vor fi depăşite. Sigur că, încazul unora, sunt şi opţiuni fundamentale care nedeosebesc. Dar mie mi se pare că perioada pe care otrăim pune pe prim plan interese naţionale supreme –interesele noastre, ale tuturor – care, indiferent dediferenţierile de opinii şi opţiuni, trebuie să devinăinterese comune, care să unească oamenii, nu să-i des-partă.” (Ion Iliescu, Nicolae Manolescu, interviu acor-dat în exclusivitate revistei „România literară”)

Nicolae Manolescu: „Cântăreţ” comunist devenit critic şi ambasador UNESCO, în Cotidianul, 30 mai

2010

„Iată, recunosc că ceea ce m-a împins să scriuaceste rânduri, ca şi acelea despre Ioan Groşan deacum câteva săptămâni, n-a fost, la drept vorbind,ceea ce am citit în dosarele lor de la CNSAS, ci felul în

care cei trei s-au justificat. Groşan a continuat sămintă în interviul din Evenimentul. Nici usturoi n-amâncat, nici gura nu-i miroase. Breban s-a dat de treiori peste cap, ca personajul din basmul lui Perrault, şis-a transformat în ditamai căpcăunul anticomunistdintr-un amărât de şoricel ronţăindu-şi laşitatea laurechea generalului Pleşiţă. Singurul care, repet, obli-gat doar de propria conştiinţă, şi-a asumat vina de a ficolaborat cu Securitatea, a fost Ioan Es. Pop. Îi exprimaici toată admiraţia mea. Oare îi vor urma şi alţiiexemplul?”

Nicolae Manolescu, Cum ne asumăm trecutul,în România literară, nr. 16/2011

„Solicitasem, doi ani după călătoria în Germaniaşi Franţa, un paşaport turistic pentru mine şi soţiamea. […] Înainte de a primi un răspuns, am fost con-vocat la Securitate. […] Ofiţerul care m-a convocat erala curent cu călătoria la Freiburg şi la Paris. Tocmai înlegătură cu persoanele întâlnite voia să ştie maimulte. Astfel de contacte, i-am replicat, mă privescexclusiv, fiind profesionale şi personale. Dar, cumn-am nimic de ascuns, pot să dau în scris totul. Apărut surprins. «Eu vorbesc serios», mi-a spus. «Şi eu»,am precizat. I-am cerut un pix şi un teanc de foi. Amrelatat amănunţit totul. Nume, date, locuri. […]Declaraţia conţine şi unele aprecieri. Pe Monica(Lovinescu, n.m.) şi pe Virgil (Ierunca, n.m.) i-am pre-zentat ca pe nişte intelectuali valoroşi… Declaraţiadin 1969 a fost singura pe care am dat-o vreodată.Fără, în definitiv, să-mi fi fost cerută şi, cu atât maipuţin, smulsă prin ameninţare. În inocenţa mea, oconsideram un act de demnitate. Credeam că sinceri-tatea este absolut necesară”.

Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi, Editura Paralela 45, pp. 273-275, citat de

Ştefan Agopian, Cazul Groşan. Manolescu –

mărturisitor şi el securitate,în Academia Caţavencu, 1 aprilie 2011

„Cum ne asumăm trecutul, am văzut. Cum neasumăm prezentul, iată o întrebare încă nepusă. (…)E, se pare, mai simplu să arunci răul în spatele timpu-rilor decât să-ţi asumi răspunderea faptelor tale.Timpurile, tulburi sau nu, nu-l scutesc însă pe NicolaeBreban de laşităţile trecute şi nici de neonestitateaprezentă.”

Nicolae Manolescu, Cum ne asumăm prezentul,în România literară, nr. 18/2011

„O tânără poetă mă face cu ou şi cu oţet într-orevistă de familie pentru a-l fi acuzat pe NicolaeBreban de colaborare cu Securitatea. Şi, desigur, măameninţă şi ea cu tribunalul pentru «delaţiune calom-nioasă». [Aura Christi a publicat un text intitulat„Apărarea” dlui N. Manolescu sau riscul unui procespentru delaţiune calomnioasă. Citatele folosite de dlN. Manolescu sunt extrase din acel text – n. n.] M-amînvârtit, bag samă, de două procese şi de un denunţ laA.N.I. Tot citând din ce am scris despre dosarul luiNicolae Breban de la CNSAS, poeta îmi dovedeşte cuasupra de măsură nevinovăţia. (sic!) Nu se vede nicidelaţiunea, nici calomnia. (sic!) Din contra, rezultădestul de clar că am încercat din răsputeri să nu torngaz peste foc, ca şi colegii mei din Consiliul USR, dealtfel, care îşi au partea de beşteleală («conducereaUSR n-a mişcat – ce ruşine!»). Poeta nu se mulţumeş-te să mă citeze, dar mai pune şi de la ea unele lucruri,nu de alta, dar cum să facă să intre cuvintele mele«sub incidenţa codului penal»? Doar afirmând că «apă-rarea» mea, «tot mai ferventă, aprinsă» (am citat) ar fio formă de a-l «înfunda» pe marele romancier. Aşa,carevasăzică, sunt un tip pervers! Menţin, cu toate ris-curile, singura acuzaţie gravă pe care i-am adus-o luiNicolae Breban şi anume că a fost folosit de Securitateca un «agent de influenţă». Şi dacă poeta continuă a seface că nu vede în ce a constat manipularea lui Gomade către Breban cel manipulat, la rândul lui, de cătreSecuritate, sunt gata să public transcrierea din dosara convorbirii telefonice dintre Breban şi generalulPleşiţă din 1977. N-am ridicat decât o parte a cortinei.Nu sunt convins că poetei îi va plăcea scena întreagă.Depinde numai de ea dacă s-o fac sau nu publică. Fieşi la tribunal. (s.n.)

A bon entendeur, salut!”Nicolae Manolescu, O modă periculoasă,

în Adevărul, 7 mai 2011

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


„Numele scriitorilor care au participat la deplorabi-la întâlnire cu N. Ceauşescu din 26 august 1980 n-au fostniciodată făcute publice până astăzi. Credem de datorianoastră să reparăm această nedreptate. Iată-i, în ordinealfabetică, pe cavalerii mesei rotunde care a însemnatînceputul sfârşitului pentru Uniunea Scriitorilor: IoanAlexandru, Alexandru Andriţoiu, Paul Anghel, TeodorBalş, Mihai Beniuc, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea,Mircea Micu, Romul Munteanu, Iulian Neacşu, FănuşNeagu, Al. Oprea, Marian Popa. Gh. Pituţ, NichitaStănescu, Gh. Suciu, Gh. Tomozei, Mihai Ungheanu şi DanZamfirescu. Le putem adăuga alţi câţiva, care, din cineştie ce motive, au absentat de la întâlnire ca să avemimaginea întreagă a grupului”.

N. M., Cavalerii Mesei Rotunde, în România literară, 12 aprilie 1990

Din stenograma şedinţei cu un grup de scrii-tori, 13 martie 1981

Au paricipat scriitorii […] care au cerut să fieprimiţi de tovarăşul secretar general NicolaeCEAUŞESCU

„Tov. Nicolae Manolescu: Mult stimate tovarăşe secretar general, Îmi permit să arăt foarte puţine lucruri care vor veni

în completare – aşa cum, de altfel, aţi precizat şi dumnea-voastră – la ceea ce a spus colegul meu, Augustin Doinaş.

Şi eu cred că avem totala libertate de a răspunde,prin volumele noastre, eforturilor care se fac, de a dăruioamenilor cărţi care să oglindească realitatea şi realizări-le societăţii noastre contemporane.

Domnia Voastră, de multe ori, ne-aţi spus, ne-aţiarătat ce se cere de la literatură, ce ar trebui să fie aceas-tă literatură.

Din păcate, tovarăşe secretar general, ne găsim aici,în faţa Domniei Voastre, nu ca să discutăm cu preşedinte-le statului şi partidului probleme de fond ale literaturiiromâne, ceea ce ar fi fost de dorit şi ceea ce ar fi fost foar-te important pentru noi, ci să discutăm, din nou – eu, în cemă priveşte, vin pentru prima oară în faţa dumneavoastră– aceleaşi probleme, să discutăm din nou despre aceastăatmosferă care domneşte în viaţa literară, de raporturileîn cadrul scriitorimii noastre.

Suntem aici, tovarăşe secretar general, solicitândatenţia Domniei Voastre din cauza acestor contradicţii, dincauza acestei atmosfere necolegiale. Există un raport careleagă aceste realităţi. Spre exemplu, există un raportmecanic, dovedind că o literatură se poate face într-un cli-mat bun, dar există şi unele resentimente care la unmoment dat denigrează această literatură. De obicei seleagă valoarea literară de libertatea acestei literaturi. Şieu, tovarăşe secretar general, am să merg mai departe cuaceastă valoare a literaturii, spunând că ea se leagă delegalitatea restaurată de 15 ani încoace, de când DomniaVoastră aţi instaurat această legalitate, făcând să secunoască operele unui popor prea adesea încercat şi lipsitîn istoria sa de acest cadru firesc. Cea mai grandioasălegatură care se poate face între dezvoltare şi literatură înaceşti 15 ani, şi acest cadru legal, se face datorită şi graţieeforturilor Domniei Voastre.

Poate că nu mai este cazul s-o spunem, dar este unlucru clocotitor, afirmarea acestei legalităţi. Ţin la aceastăexpresie, pentru că mi se pare că numai în acest cadrulegal cultura se poate dezvolta firesc, fără a secreta aceas-tă otravă care poate duce la nemulţumiri şi ură.

Fenomenele negative care se petrec în viaţa noastrăliterară m-au făcut, stimate tovarăşe secretar general, sămă asociez celor care au cerut permisiunea de a se afla în

faţa Domniei Voastre şi, totodată, acest lucru a pornit dindorinţa câtorva – foarte puţini oameni, colegi de-ai noştri,de a pune în discuţie, de a ataca şi dacă se poate spune dea discuta tocmai acest cadru, de această legalitate.

Nu este poate probabil nevoie să spun care sunt cau-zele care au dus la aceste nemulţumiri. Nu este vorba deunele neînţelegeri, ci este vorba de unele nemulţumiri aleunora din colegii noştri, care n-au fost aleşi în organeleconducătoare ale Uniunii Scriitorilor, este vorba de nemul-ţumirea altora de a fi consideraţi de critica literară lavaloarea pe care şi-o imaginează că o au.

Pe de altă parte, Uniunea Scriitorilor a devenit, pen-tru aceşti câţiva, un cadru neplăcut, stingher, pe care tindsă-l stăpânească critic, devenind un duşman de moarte.Nu este nevoie să spunem ce s-ar întâmpla, în acest cadru,cu unele din creaţiile valoroase, care tratează despre revo-luţia socialistă, despre alte probleme, în lipsa criticii ca

reglator. Ceea ce este mai neplăcut, este faptul că acestediscuţii, din cadrul literaturii, au început să semene cuunele campanii împotriva unor oameni care au merite înliteratura contemporană, unele legate direct de lupta pen-tru această ţară şi pentru acest partid.

Domnia Voastră aţi instaurat legalitatea, dar aţilichidat şi un anumit monopol care a existat până în anii50, şi nu numai până atunci, şi care tindea să împartă pescriitori în două, cei care erau cu literatura şi cei care erauîmpotriva partidului. Ceea ce aş numi eu «PoliticaCeauşescu» a fost tocmai lichidarea acestor «drepturi» deobicei ale unor uzurpatori, a unora, foarte puţini, de a seerija ca adevăraţi iubitori de ţară, a iubirii de partid.Aceştia, foarte puţini, uită că scriitorul adevărat, sau maibine-zis, este scriitor adevărat cu condiţia să fie un scriitoradevărat! Această a doua parte a afirmaţiei mele izvorăş-te din declaraţiile făcute de aceştia, foarte puţini, în diferi-te ocazii şi care au creat un mare loc pentru impostură,pentru veleitarism.

Nu mai este nevoie să spun de climatul necritic careare loc în viaţa literară, climat care trebuie – cred eu – câtse poate de repede să fie discutat, analizat, înlăturat pen-tru că, altfel, în relaţiile dintre literatură şi viaţa literarăs-ar putea întâmpla ca această admirabilă literatură, pecare o ştim de 15 ani încoace, care se situează la nivelul celmai înalt al creaţiei artistice româneşti, să înceapă săsuporte tot mai greu presiunile care apar şi, totodată, săapară tot mai puţine creaţii bune, să apară o anumită obo-seală a scriitorilor din cauza acestor campanii, şi în moddeosebit la scriitorii mai tineri.

Vă mulţumesc, tovarăşe secretar general, că m-aţiascultat. Sper că cuvantul meu stingher – vorbesc pentruprima oară în faţa dumneavoastră – a reuşit să vă trans-mită o anumită emoţie a stării pe care am vrut s-o comple-tez, dacă nu şi cauzele ei obiective.

Încă o dată, vă mulţumesc.” �

Marin Radu Mocanu, Cenzura a murit, trăiască cenzorii,

Editura EuroPress, Bucureşti, 2008, pp. 127-129

Cavalerii mesei rotunde şi… Nicolae Manolescu

35



� Remember

Nicolae BrebanÎn luptă cu istoria

În numărul 26 al revistei România literară,din 6-12 iulie a.c. directorul revistei, criti-cul şi istoricul literar N. Manolescu, în obiş-nuitul său editorial ce poartă acum titlul de

Vară fierbinte face, cu ocazia împlinirii a şase ani dela dispariţia mentorului său, George Ivaşcu, câtevainteresante precizări şi comite, cu aceeaşi ocazie,câteva, extrem de regretabile, semiadevăruri, omi-siuni de adevăr sau pur şi simplu: minciuni, cumdoriţi, fapt extrem de regretabil mai ales când acestease întâmplă sub pana unui istoric, chiar dacă e vorbadoar de un istoric literar. Vara fierbinte, aţi ghicit,este vara anului 1971, când au fost lansate Tezele diniulie ce urmau nu numai să marcheze o veritabilă şibrutală cotitură în politica PCR în cultură şi ideologiedar şi începutul dictaturii perechii Ceauşescu ce aveasă ducă România în dezastru. Micul editorial desprecare vorbim conţine, cum spuneam, câteva extrem deinteresante date, precizări, aproape confesiuni dinpartea fostului cronicar literar al Contemporanului şiapoi al RL; astfel, aflăm cum N.M. l-a vizitat peIvaşcu „în noaptea cu pricina”, după ce el însuşi,Ivaşcu, fusese convocat, de-o manieră cam abruptă deşeful statului, de Ceauşescu.

Nu ştim de care „noapte” e vorba, deşi, e drept,ceva mai sus se specifică faptul că „Ivaşcu a devenitpeste noapte” directorul RL. Deci, în acea „noapte”când Ivaşcu a devenit „peste noapte” redactor-şef alRL – mai exact a fost mutat de la Contemporanul laRL – mai tânărul său emul, Manolescu, îl vizitează, la„cererea acestuia” intempestivă –„cred că era singuradată când mă căuta el pe mine” – şi află, de la unIvaşcu destul de agitat, noutatea: Ceauşescu vrea să-lmute la RL. De ce?! „Trebuia întărită linia ideologicăa principalei publicaţii literare” adaugă N.M.„Explicaţia, adaugă tot dânsul, era aceea obişnuită(s.n.) în epoca respectivă”.

Ei bine, tocmai asta e, că explicaţia nu era deloc„obişnuită” în „epoca respectivă”, cum zice criticulnostru literar, reuşind, printre altele, şi o mică mos-tră de limbă de lemn. „Sarcina” lui Ivaşcu poate că eraaceea, ca şi a altor şefi ai unor publicaţii centrate dea „întări ideologia”, dar explicaţia numirii sale abrup-te la RL era cu totul alta şi este una pe care o ştiefoarte multă lume: postul, anume, de redactor-şef alRomâniei literare rămăsese vacant prin demisia, tri-misă de la Paris, a lui N. Breban, care, în acelaşitimp, în ziarele şi revistele din capitala Franţei îşifăcea cunoscută ne-adeziunea sa la Tezele din iulie.Iar Ivaşcu a ocupat acest post nu în septembrie, cumîn mod eronat o indica Manolescu,ci în octombrie, şi e suficient pen-tru aceasta de consultat caseteleredacţionale pe care RL le-a publi-cat de curând cu „ocazia” celei dea 25-a aniversări a RL.

Pentru că a mai făcut învreo două rânduri această „omi-siune”, mă simt obligat la cuveni-ta rectificare, readucând aminteistoricului literar N.M. obligaţiasa de a respecta adevărul. Cu atâtmai mult cu cât nu este vorba desimple date biografice sau de un„simplu” istoric al unei reviste, cide istoria culturii şi chiar de isto-ria politică a ţării noastre.

Iată ce scrie în aceeaşi revis-tă – România literară – criticulMircea Iorgulescu, spre deosebirede N.M. fost membru al redacţieiîn aceea „vară fierbinte”, cu abiadouă luni înainte de falsele infor-maţii pe care ni le dă actualuldirector, în numărul 18, din 11-17mai ‘94: „…Nicolae Breban a făcutun gest fără precedent în istoriade până atunci a regimului comu-nist din România: a criticat publicorientările şi măsurile anunţate de «conducerea supe-rioară de partid şi de stat». Mai mult, a făcut-o înpresa din Occident. Nicolae Breban era cel mai înaltdemnitar român de partid care se distanţase publicvreodată de linia partidului.”

Iată, nu-i aşa, explicaţia acelei „agitaţii” cucare-l primise „în noaptea aceea” Ivaşcu pe mai tână-rul său protejat. Şi, cu aceeaşi ocazie, mai aflăm uneleamănunte extrem de interesante: şeful PCR îl ruga peIvaşcu să preia, deci, RL, iar Ivaşcu, la rândul său a„pus o condiţie”: să fie asistat în această „muncă” (de întărire a ideologiei şi a dictaturii, nu-i aşa?!) deN. Manolescu, în calitate de redactor-şef adjunct.„Cum nu eram membru al PCR – precizează în conti-nuare Nicolae Manolescu – numirea într-o funcţie de

conducere presupunea şi o derogare, pe care Ivaşcu oşi obţinuse de la Ceauşescu”.

Deşi nu era „membru PCR”, Manolescu a accep-tat să fie numit, şi de cine, chiar de viitorul dictator,în nomenclatura partidului, deoarece despre aceastăderogare e vorba. Într-adevăr, toţi cei care se aflau înconducerea unei publicaţii centrale de presă comunis-tă făceau parte, efectiv, din nomenclatura partidului.E amuzantă această involuntară confesiune, nu?! N.Manolescu, atât de mândru peste tot că „nu a făcutparte din membrii PCR”, în grabă sa puţin crispată dea-şi construi un „nou dosar”, ne declară pur şi simplu,cu o candoare pe care, recunosc, nu o interpretez preabine, că a făcut parte din nomenclatură! Şi când intrăd-sa în această nomenclatură?! Când N. Breban iese,în mod public din ea! Amuzant, nu, mai ales pentrucineva care nu numai că ne propune un „dosar” pil-duitor de opozant la comunism, dar care se şi pre-găteşte – e adevărat, fără spectaculoase rezultatepână acum! – să conducă destinele noii Românii, înnumele, bineînţeles, al „adevărului şi democraţiei”!

Să nu credeţi că „tov. Ceauşescu” era un prostcunoscător de oameni, un novice în „alegerea cadre-lor”! A, nu, abia numiţi, cei doi, Ivaşcu şi N.M. s-aupus, într-adevăr pe treabă: iată ce mărturiseşte ace-laşi M. Iorgulescu în RL din mai, a.c., în articolul dejacitat: „G. Ivaşcu a venit la România literară cu unmandat precis, încredinţat personal de N. Ceauşescu:să «debrebanizeze» revista. Nu ştiu dacă i s-a cerutsau nu să ne şi dea afară din redacţie, dar din revistăne-a cam alungat pe toţi. Cea dintâi acţiune de«debrebanizare» a constat în distrugerea paginilor decritică. Au dispărut, inclusiv grafic, toate rubricile depână atunci, colaboratorii au fost îndepărtaţi, fieamestecaţi într-un puhoi de recenzenţi de toatămâna… Revista s-a schimbat peste noapte; a devenitinformă, confuză, banală, cu mici insule de interes…pierdute într-o mare de platitudini. Nici aducerea luiNicolae Manolescu şi instalarea lui la «cronica litera-ră» nu a redat României literare din primii ani ai epo-cii Ivaşcu prestigiul critic pe care-l avusese în perioa-da Breban…”

Două lucruri, cel puţin, mă nedumeresc şi îmipare rău că trebuie să le comunic public criticuluiexcelent şi fostului meu prieten N. Manolescu, celcare mi-a apărat Bunavestire, precum şi alte cărţi: dece crede d-sa că poate ascunde, oculta, un lucru atâtde cunoscut, cum ar fi ieşirea mea, publică, în semnde protest faţă de dictatura ce începea, din conduce-rea României literare, a conducerii U. Scriitorilor, a

nomenclaturii de partid şi a partidului comunistînsuşi?! Cui îi foloseşte aceasta, pe cine deranjeazăacest lucru?! Şi-apoi cum poate crede un istoric lite-rar, un comentator de moravuri nu numai literare, căpoate fi şters, exclus, evacuat, un fapt se pare unic dinistoria ţărilor din Est şi cu care, să mă ierte, ar trebuisă ne mândrim puţin, noi, intelectualii români, carenu suntem prea bogaţi în asemenea atitudini, de cemă obligă, în fapt, dl. Manolescu să amintesc euînsumi „vara mea fierbinte” la Paris, în ‘71, când mie,de aproape cinci ani de când m-am întors în ţară defi-nitiv, nu-mi prea stă în obicei să o fac?!

Şi-apoi… ciudata, inexplicabila naivitate, mân-drie aproape cu care a consemnat N.M. faptul de a fisărit în ajutorul mentorului său, G. Ivaşcu! Nici oclipă lui Manolescu nu-i „dă prin cap” că ar fi putut

atunci, în vara lui ‘71, când, cum spuneam şi cumştim cu toţii, se decideau, într-un mod nefast nunumai soarta culturii, dar şi soarta politică a ţării, săîncerce să-l convingă pe Ivaşcu să refuze de a-l înlocuipe N. Breban la conducerea RL sau, măcar să refuzeel însuşi de a „colabora” într-un moment în care, chiarîn Bucureşti, erau scriitori de primă importanţă careîndrăzneau să protesteze, precum Leonid Dimov, A.E.Baconsky şi alţii, nu prea mulţi e adevărat dar, înfapt, în revistele literare din ţară şi în corpul U.Scriitorilor – pentru a vorbi doar de lumea literară –a început din „clipa aceea”, din vara aceea, o surdă,uneori anonimă, însă destul de eficientă, luptă derezistenţă contra dictaturii născânde şi tot mai bruta-le! De ce nu s-a solidarizat tânărul şi sclipitorul croni-car de la Contemporanul cu cei citaţi mai sus, cu D.Ţepeneag şi Paul Goma, cu cei, nu puţini, care refu-zau în acea vară să semneze „adeziuni” la „politicapartidului”, cu cei ce deveneau lucizi de gravitateasituaţiei politice, nu numai literare?!

Da, atunci s-ar fi putut lupta, poate nu pentrurăsturnarea perechii dictatoriale, dar, cu siguranţă,pentru limitarea catastrofei, pentru iniţierera unuiminim nucleu de rezistenţă?! De ce?!

A, cu vivacitatea-i cunoscută, d-sa îmi va răs-punde – dacă, bineînţeles, copleşitoarele-i sarcini pe„linie de partid şi de stat” îi vor lăsa un răgaz cât demic! – îmi va răspunde că „în fapt” a şi îndeplinitaceastă „rezistenţă literară”, servind valoarea şi lite-ratura vie, săptămână de săptămână. Nu direct, ci in-direct! Foarte frumos numai că… nu ajungea! Şi euam făcut-o, şi alţii, această „împotrivire indirectă”,creând un anume climat literar şi valoric în care s-auputut relua, de bine – de rău, tradiţiile culturii noas-tre dintre războaie, în care puteau să se formezetineri scriitori de talent. Dar în vara lui ‘71, în faţaasaltului brutal, repetat, insidios şi tenace, al perechii„prezidenţiale” şi al camarilei lor – asalt ce viza nunumai cultura, ci şi soarta României! – opoziţia din„indirectă”, implicită, profesională etc., trebuia să

devie frontală, directă, afirmată! Sigur,fiecare după temperamentul şi habitu-dinile sale, dar, oricum, cei ce aveaupretenţia de a fi personalităţi de primrang (şi erau, în fapt!), ar fi trebuit,într-un fel sau altul să-şi declare res-ponsabilităţile, luciditatea în faţa isto-riei! Acum, după douăzeci de ani, epuţin târziu! E puţin târziu şi, mai ales,e cumva ticălos să încerci să modifici„dosarul istoriei”, manipulând datele înmanieră tipic stalinistă. Necinstit, naivşi… inutil!

Şi-apoi, cum, cădem din nou înOrwell, „trecutul devine din nou impre-vizibil”?! Scriem istoria precum comuni-ştii – precum staliniştii! – din nou cuspatele la viitor, cu spatele la prezent,în dispreţul leneş al adevărului?! Cumputem numi „omisiunea de adevăr”, nueste acesta şi un delict în jurisprudenţacivilă şi penală?!

Nu-nu, eu nu am să-l trimit înjudecată pe şeful PAC – eu nu am să uitniciodată ceea ce a făcut, d-sa, cu o rarătenacitate, săptămânal, pentru valoare,pentru literatura vie – de ce a părăsit-oacum?! – pentru câteva din cărţile melepe care le-a înţeles şi apărat, pentru

care a suferit – după singura cronică pozitivă laBunavestire i s-a luat cronica literară la RL, pentrucâteva luni, parcă! – nu, lucrurile acestea nu se uită.Îi recomand doar – acum, când prietenia noastră aîncetat definitiv! – îi recomand, dacă-mi permite, dacăvrea să fie o pildă pentru tineri, să respecte adevărul.Cel individual ca şi cel colectiv, istoric, adevărul caretrebuie, în sfârşit să stea la baza societăţii Românieidupă Decembrie ‘89. Şi, astfel, respectând adevărul,îşi va îndeplini nu numai o obligaţie elementară decetăţean şi de istoric, dar îşi va asigura, îl asigur, şi ominimă demnitate a persoanei! �

Contemporanul, 14 iulie 1994, 16-17-18 (209-210-211)

Mircea Iorgulescu: „…Nicolae Brebana făcut un gest fără precedent în

istoria de până atunci a regimuluicomunist din România: a criticat

public orientările şi măsurileanunţate de«conducerea superioară

de partid şi de stat». Mai mult, afăcut-o în presa din Occident. Nicolae

Breban era cel mai înalt demnitarromân de partid care se distanţase

public vreodată de linia partidului.”Deci, deşi nu era „membru PCR”,

Manolescu a acceptat să fie numit, şide cine, chiar de viitorul dictator, înnomenclatura partidului, deoarecedespre această derogare e vorba.

BREBAN ÎNTRE MANOLESCU ŞI IVASIUC

Departe de ţară, din pricina distanţei şimai ales din cauza timpului, a stăriideplorabile în care se găseşteRomânia poate, mintea celui rupt de

locul său de naştere începe să judece la rece eveni-mente, stări, lucruri, trecutul, prezentul. Încerc săînţeleg din ce motive reprezentanţi de seamă ai cul-turii noastre contemporane au parte de lapidăripublice, de campanii de defăimare, cu scopul de a eli-mina din conştiinţa naţiei române adevăratelevalori. Cert este un singur lucru şi anume că de câţi-va ani se încearcă prin diverse tertipuri, minciuni,diversiuni marginalizarea revistei Contemporanul, adirectorului ei, Domnul acad. Nicolae Breban, amembrilor care formează colectivul redacţional alrevistei (vezi cazul Caraion, vezi cazul Nietzsche –Marx, vezi cazul Ianoşi, vezi ancheta incendiară caretrata „problema evreiască”, vezi Apelul pentru salva-rea culturii române vii, semnat de 900 de personali-tăţi din întreaga lume, vezi cazul Tolstoi, vezi cazulpierderea Casei Monteoru, simbol al UniuniiScriitorilor din România, vezi cazul Marino şi acum,iată, cazul Breban). Această revistă are parte, înultimii ani, de un scandal mediatic după altul. De unatac mediatic după altul. Nu este foarte greu de pri-ceput din ce motive: este, înainte de toate, neînregi-mentată, incomodă. O publicaţie de cultură, iată,devine şi o revistă de atitudine, de care nu se poateface abstracţie: Contemporanul, la 130 de ani de lafondare, reprezintă un grup puternic, un grup caredă direcţia în cultura română. Un grup de o realăvaloare, de vreme ce se află în vizorul atacurilor.

Au trecut peste douăzeci de ani de la faimoasarevoluţie, tot ce a urmat a dus de râpă România.Aştept şi eu ca toţii ceilalţi români, cititori pasionaţi,să aflăm cine au fost cei care l-au vândut şi l-au omo-rât pe Marin Preda, cine l-a împins pe Nicolae Labişsub roţile tramvaiului, cine l-a turnat pe puşcăriaşulCaraion cel condamnat la moarte de două ori, cel lin-şat public de colegii săi în plină libertate (excepţie:Contemporanul i-a luat apărarea!). Cine au fost ceicare l-au gonit din ţară pe Dumitru Ţepeneag, luân-du-i-se prin decret prezidenţial cetăţenia, cine l-aarestat pe Paul Goma etc. Cine îl turna la secu pedisidentul Breban. Ne alegem însă cu aşteptareaşi… cu o serie de linşaje mediatice ale unor victime,în vreme ce călăii huzuresc. Cel care apără victima –devine la rândul său victimă, graba de a-l discredita(aduce argumente!), transformându-se iute în altătentativă de linşaj; urmăriţi modul ignobil în care oinsultă şi o calomniază pe Aura Christi, umplând nupuţine bloguri cu atacuri la persoană, DorinTudoran, şi veţi vedea până unde poate coborî unfost disident, un confrate, care alunecă într-o scena-rită penibilă, josnică, de parcă n-ar şti, sărmanul, căpe acelaşi calculator, într-o redacţie, lucrează,uneori-adeseori, mai mulţi colaboratori, de pe acelaşicalculator persoane absolut diferite pot trimite câtemesaje doresc, ascunzându-şi identitatea din pru-denţă, din teama de a fi împroşcaţi cu venin la felcum a fost împroşcată autoarea psalmilor Grădiniaustere! Aşteptam, de mai bine de două decenii, să sefacă nişte anchete, în urma cărora să fie judecaţi şipedepsiţi vinovaţii. Aşteptam să fie pedepsiţi cei careau dus la închiderea unei sumedenii de reviste decultură româneşti de tradiţie. Aşteptam să fie reedi-tate şi traduse, distribuite la târguri de carte inter-naţională cărţile scriitorilor valoroşi pe care i-a avutliteratura română şi pe care noi, da, noi, româniivânduţi de regimurile postdecembriste ca sclavi înEuropa, i-am studiat în şcoli, licee şi facultăţi, pe

vremuri, când orele de literatură română se desfăşu-rau de cele mai multe ori cu… uşa încuiată.

E limpede, se vede de la distanţă că e cevaputred în Danemarca culturii române. E nevoie decurăţenie, în primul rând, în cultură, e nevoie decurăţenie la Uninunea Scriitorilor din România – forcare ar fi trebuit să se ridice deasupra vremurilortulburi, să ţină cont de valori, să impună valori şi sărespecte memoria celor care nu mai sunt, să-şi aperevalorile – ceea ce conducerea USR nu face în ultimiiani. N-a făcut acest lucru USR nici în mult mediati-zatul caz Breban. Navighez pe google ca să mă docu-mentez asupra cazului. Cine este cel care incrimi-nează în primul rând persoana, morala şi integrita-tea Domnului Nicolae Breban? Primul nume careapare este cel al stimabilului Nicolae Manolescu.Rămân şocată din start, când citesc, adunând infor-maţii în continuare, despre incriminator: criticul şiistoricul literar N. Manolescu, Ambasador UNESCOla Paris, „s-a născut într-o familie de profesori deliceu, membri ai mişcării legionare” – aşa să fieoare?! Aşa care va să zică, vorba lui nenea Iancu. Eadevărat că vii, da, matale, nene Manolescule,dintr-o familie… care a pus umărul la ucidereamarelui Nicolae Iorga, care nu l-au lăsat pe MihailSebastian să-şi publice cărţile, să-şi joace piesele deteatru? Să fie, oare, adevărat? Ce date mai spicuiescdin biografia de la pagina dlui Nicolae Manolescu?„În perioada 1961-1965, Nicolae Manolescu semnea-ză o serie de articole având un conţinut vădit propa-gandistic. Articole precum Tineri muncitori în crea-ţia literară contemporană, Contemporanul, nr.18, 14mai 1962, arată cât de repede şi cât de bine şi-a însu-şit autorul limbajul politizat al celei mai extremeforme de dogmatism sociologist. Cu asemenea lim-baj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligen-ţă, de cultură şi de probitate. Se putea dispensa,adică, de obligaţia de a face critică. Literatura devi-ne un simplu pretext pentru discursuri politizate,pentru parafrazarea sloganelor politice. Urmeazămulte alte asemenea articole scrise pe aceeaşi struc-tură a literaturii prolecultiste de omagiere a omuluinou, a Partidului, a maxism-leninismului şi a totceea ce este realism-socialist. Pentru conformismullui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigenţeloroficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul carea plătit dogmatismului de tip proletcultist, realistsocialist, cel mai mare tribut”. Să fie oare justă aceas-tă concluzie? mă întreb, iar mintea mea se sparie.

…Niciodată nu am simţit adevărul proverbelorromâneşti atât de real ca în anii aceştia trăiţi pepământ străin: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasăsă trăieşti”.

Am căutat dovezi, argumente, ca să văd când,unde, cum şi pe cine, din ce motiv Breban „a vândut”vreun coleg de breaslă securităţii comuniste?„Dezamăgire” totală! Găsesc un om hărţuit din copi-lărie atât de autorităţile româneşti, cât şi de celemaghiare. Inculpatul acesta fără vină, NicolaeBreban, provine dintr-o familie liniştită de comer-cianţi germani şi de preoţi. Un unchi al scriitorului afost senator în Partidul Naţional Ţărănist. Înaintede instaurarea regimului comunist, tatăl lui NicolaeBreban este arestat de autorităţile maghiare. Prinanii cincizeci şi unu este exmatriculat în ultimaclasă de liceu datorită originii sale sociale „nesănă-toase”. Frecventează cursurile mai multor facultăţi,dar neadaptâdu-se la limbajul de lemn politizat pecare îl folosea cu succes acuzatorul său de azi,Breban preferă să se instruiască în afara mediuluiuniversitar al timpului, se transformă într-un auto-didact care nu are nici o datorie faţă de nimeni şi îşi

cultivă un statut intelec-tual de invidiat: „Acei aniau fost ani de lectură”declară scriitorul înConfesiuni violente. „Erammult mai liber decât cole-gii mei de generaţie, careerau înregimentaţi înabatoare care se chemauuniversităţi staliniste”.„Frecventează un timpcenaclul de pe lângărevista Tânărul scriitor,condus de Florin Mugur.Decisivă pentru formaţiasa intelectuală va fi însăprietenia care îl va legade Nichita Stănescu,

Cezar Baltag, Grigore Hagiu şi Matei Călinescu, unadevărat nucleu al generaţiei 60, care va demola fal-sele valori, promovate de realismul socialist, prinimpunerea criteriului estetic”.

După apariţia celei de a doua ediţii revăzute aromanului Francisca, prozatorul Nicolae Breban,este considerat deja, de critica literară „unul dintrecei mai importanţi dintre romancierii noştrii de dupăal doilea război mondial”. I se decernează premiulUniunii Scriitorilor din România, pe vremea cânddincolo de asperităţile comuniste, în fruntea UniuniiScriitorilor din România, erau puse spirite care nuau trădat cultura română. „Are loc premiera filmuluiartistic Printre colinele verzi (scenariul şi regia deNicolae Breban), o ecranizare a romanului Animalebolnave. Filmul nu este agreat de către oficialităţilecomuniste, fiind inclus însă în selecţia oficială aFestivalului Internaţional de la Cannes…. Şocat deTezele din Iulie 1971, prin care Ceauşescu va declan-şa după model maoist revoluţia culturală… scriito-rul îşi anunţă, în semn de protest, demisia de redac-tor-şef al României Literare… Ştirea demisiei a fostreluată de mai multe ziare franceze, engleze, germa-ne… Refuzând să se autoexileze, scriitorul deveniseindezirabil pentru autorităţile comuniste. Este mar-ginalizat, supravegheat şi împiedicat să mai călăto-rească… După amânări şi tracasări prelungite dato-rită cenzurii comuniste îi apare romanul Bunavesti-re”. Scurtă memorie are dl Manolescu, de-l acuză azi,pentru că la vremea aceea… considera romanulDomnului Breban un „roman excepţional”! „În son-dajul de opinie propus de postul Realitatea TV,Nicolae Breban figurează printre primii zece scriitoriromâni importanţi în viaţă”. Prin iniţiativa AureiChristi şi a d-sale, revista Contemporanul lanseazăun Apel pentru salvarea culturii române vii, semnatde circa 900 de personalităţi.

Cum este posibil ca în secolul XXI, un scriitor,un om de cultură de o valoare excepţională, autorulromanelor de succes: Francisca, În absenţa stăpâni-lor, Animale bolnave, Îngerul de gips, Bunavestire,Don Juan, Drumul la zid, Pândă şi seducţie,Amfitrion, trilogie, vol.I, Demonii mărunţi, vol II,Procuratorii, vol. III, Alberta, Ziua şi noaptea,Voinţa de putere, Puterea nevăzută, Jiquidi etc. săfie târât într-o „poveste” atât de murdară, de sufleteschimonosite de aburul grotesc al parvenitismului,al fripturismului, al lăcomiei de a împroşca cu noroiîn breasla scriitorilor? Fiindcă nu numai Breban elovit, ci toţi scriitorii! E maculată imaginea scriitoru-lui român. Este la mintea unui copil de clasă prima-ră faptul că un om hărţuit, marginalizat, blocat decomunişti, o personalitate incomodă, de nestăpânit,căreia cenzura i-a interzis să publice, nu are cum săfie turnător la secu! A, era sunat de generali secu? Şiel răspundea, ba chiar era amabil? Normal că nu-lsunau pe marele Breban… soldaţi ai securităţii sau,mai ştii, portarii. Şi apoi, chiar mă miră că Brebanera amabil cu un general de securitate şi, în plinădictatură, nu i-a trântit telefonul în nas!! Mai alesdupă ce şi-a dat demisia în ’71! Când, fiind margina-lizat social, fiind anchetat, urmărit de securitate…,asta trebuia să facă: să-l trimită la plimbare pe gene-ralul Pelşiţă! Acuzaţia de colaborator al securităţiinu are nici cea mai mică explicaţie logică. Pe cineputea să toarne Breban? Pe cei care îl hârţuiau şi-lprivau de drepturi? Eu zic să vedem cine au fost ceicare îl turnau zilnic la securitate pe Nicolae Brebanşi nu-l lăsau să-şi scrie cărţile în pace şi linişte.

De cele mai multe ori, pentru a nu fi descope-riţi, torţionarii, vânzătorii de ieri – cei care azi se eri-jează în elită a unei ţări cu valorile împroşcate cunoroi – din scaunele lor înscenează linşaje calom-nioase, campanii împotriva adevărului, a moralei şibunului simţ.

Am sentimentul că la mine acasă, în România,e în toi vânătoarea de oameni mari. Mă întreb îngro-zită: cine va fi următoarea victimă?

Români de pretutindeni, opriţi vânătorea deoameni mari din România până nu este prea târziu.Niciodată nu se va mai naşte un Adrian Marino, unNicolae Breban, un Marin Preda, un NichitaStănescu, un Nicolae Labiş, un Ion Caraion, un Şte-fan Augustin Doinaş etc. Să învăţăm până nu esteprea târziu să ne respectăm valorile reale. �

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


■ ex libris ■ Editura ContemporanulFlorin LogreşteanuCasa cu iederăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Florin Logreşteanu, membru, din 1999, al Uniunii Scriitorilor din România, adebutat în 1974, în revista Luceafărul, la recomandarea lui S. Damian şi a pro-zatorului Nicolae Velea. A publicat, până astăzi, un volum de nuvele (Răspântiapăsărilor) şi trei romane (Trepte, Inseparabilii, Labirinturi), despre care s-au pro-nunţat critici importanţi, precum L. Ulici, Dan Cristea, Constantin M. Popa, N.Ciobanu, Marian Popa, G. Coşoveanu, Paul Aretzu etc.Florin Logreşteanu (care e Doctor în Filologie şi profesor la Colegiul Naţional„Elena Cuza” din Craiova) propune noul său roman intitulat Casa cu iederă.Acţiunea lui se desfăşoară pe fundalul evenimentelor care au premers conflictu-lui balcanic dintre sârbi şi albanezi din ultimul deceniu al mileniului trecut. L-am

citit în manuscris şi sunt în măsură să spun că e vorba de un excelent roman al psihozei colective, careluminează subsolurile conştiinţei umane.

Eugen Negrici

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN SSPANIAPANIA

Eugenia DumitriuVânătoarea de oameni mari

■ Opriţi vânătorea de oamenimari din România până nu esteprea târziu ■ Niciodată nu se vamai naşte un Adrian Marino, unNicolae Breban, un Marin Preda,un Nichita Stănescu, un NicolaeLabiş, un Ion Caraion, un Ştefan

Augustin Doinaş etc. ■ Săînvăţăm până nu este prea târziu

să ne respectăm valorile reale

37



Laolaltă cu celelalte categorii ale intelec-tualităţii, crezându-se şi ea opresată decenzura comunistă, dovedindu-se, însocietatea liber-democratică, o forţă a

Societăţii civile, supraveghind derularea spectruluipolitic postdecembrist în limitele civilităţii, scriitori-mea noastră a plecat la noul drum entuziastă. Fărăa mai lua însă în calcul şi omul nostru (aşa-zis) bal-canic, oricare ar fi el, din zona relaţiilor socio-umane.Scriitorimea ajunge azi la concluzia că, stând maimult pe marginea cursului apelor tulburi decât învâltoarea lui, este mai deontologic şi mai folositor.Trezită, până la urmă, în ultimii ani, din idilismul eiiniţial, când întreaga societate a ajuns sub jugul poli-tic al unor neaveniţi cu ifose de făuritori de reforme,scriitorimea începe să desfolieze faţetele dezechili-brului economic mapamondist, ajuns, „surprinzător”cică pentru guvernanţi, şi la poalele Carpaţilornoştri. Scriitorii încearcă, împreună cu intelectuali-tatea nespoită politic, să mai redreseze corabia vălu-rită de această furtună existenţială, lopătată denişte politicieni, stăpâniţi din născare de o droaie denepricepuţi şi de morbul îmbogăţirii în văzul tutu-ror.

Indignat până la revolta demnităţii sale, de totce se petrece în ţară în toate domeniile economic,social, cultural, scriitorul, acad. Augustin Buzuraanalizează în permanenţă cauzalitatea acestei stăride lucruri, dramatizând-o chiar până la tragic, doar– doar se vor pune în mişcare acele forţe moral-naţio-nale pentru a scoate din uz „maşinăriile” incompe-tenţei ce împing suflarea românească spre margineaprăpastiei ori spre alte zone pământene străine:„Este suficient, bunăoară, să călătoreşti într-o altăţară (dacă ai cu ce! – n.n.) pentru a descoperi că, înciuda crizei, oamenii ştiu să zâmbească şi să se bucu-re, ca, întorşi acasă, să realizezi că, procentual, „nuam avea mai mulţi proşti decât în alte părţi” şi că„ceea ce avem într-adevăr în exces sunt licheleletăcute care se aliniiază imediat în spatele celui cecâştigă mai mult şi (…), mai ales, lichele deşteptecare preiau ideile cretine ale celor puternici şi se căz-nesc să le dea credibilitate” – iar ca să se facă şi maibine înţeles, scriitorul nostru mai adaugă: „Partideleau devenit treptat adevărate fabrici naţionale devaleţi înfricaţi că îşi vor pierde poziţiile”; dar ceeace-l întristează cel mai mult pe scriitor „este clanulreformator al partidului – stat (…), pe care experien-ţa a zeci de ţări (…) nu poate să-l abată din drum(…). Mi se pare îngrozitor ca din cauza laşităţii saua indiferenţei «reforma ţării» să se termine odată cuţara”. (Cultura, 3.03.2011)

Scriitor cu ceva mai mare adâncime analitică şiextensie în perceperea zonei social-politice, cred, darşi în cea a zonei literar-culturale, Nicolae Brebanvede şi descrie o stafie a prezentului, atrăgându-neatenţia că „în istorie nu se poate pleca din strictul şipurul prezent, doar dacă nu eşti în esenţa ta un spi-rit definitiv primitiv, inapt de un act critic şi reflexiv.Sau dacă eşti pregătit să comiţi o nouă barbarie,absolut modernă sau postmodernă, crezându-te aptde a-i judeca de pe un scaun înalt şi unic pe cei dedinaintea ta după nişte criterii care, pe măsura vre-murilor pe care le trăim în acest început de mileniu,prind tot mai mult o turnură a fugii sau a ironiei faţăde orice ne aminteşte de esenţe…” (Conte, februarie2011); într-un alt context, ne exprimă credinţa d-saledespre Dec. ’89: „Nu, eu cred că revoluţia noastră,

care a fost cu adevărat o revolu-ţie, amestecată cu multiple influ-enţe, cum se-ntâmplă într-o ţarăşi istorie în care un eveniment deacest tip nu e organizat, pregătitşi nu există cadre formate pentrua-l genera (…), dar cu o voinţăaproape unanimă de a terminacu clupul dictatorial! – a fost undar otrăvit”. Însă, fotografiindmultilateral climatul politicactual la care am ajuns luaţi(total) pe nepregătite, marele

romancier mai crede că „aşa cum am trăit deceniilungi o normalitate întoarsă pe dos, tot aşa, dupărevoluţie, vedem azi, a fost o revoluţie ce înseamnă oschimbare radicală a instituţiilor, spiritului societă-ţii, a conducerii statului şi a conceptului de valoare!– am fost cu toate pânzele sus într-o realitate atât detulbure, de contestată, de contradictorie, încât deve-nea, de-a dreptul ficţională! O stafie, din cel mai bun,mai clasic, mai prestigios model literar!” (Ibidem)

Aura Christi ne deschide poarta „vieţii unui omsingur”, a marelui estetician Adrian Marino, cel carea trăit într-o ţară „a eternei improvizaţii, fuşereli şiamatorismului dominant, nimic în perspectiva rezis-tenţei istorice. (…) Iar ideea că Dumnezeu se ascun-de în detalii este total necunoscută, inadmisibilă.Revin cu amărăciune: o ţară doar a lucrului de mân-tuială, care te aduce adesea la exasperare. Ţara luiPseudo, în mai toate domeniile. (…) Totul este strictpersonalizat, rezolvat subiectiv şi mereu negociabil.(…) Din care cauză absolutul şi radicalismul etic,politic şi ideologic sunt refuzate structural spirituluiromânesc”. Invocatul scriitor Marino şi-a făcut denenumărate ori „exerciţii de înstrăinare (şi – n.n.)parcă ar face dinadins eforturi să fie străin, incomodscorţos, exotic, continuâd să vadă cu luciditate aceas-tă realitate din jur (…), visând la România lui,România unei mâini de oameni mari…” (Conte,februarie 2011)

De la Cluj, Irina Petraş, situându-se între„paranteze” la lecturarea cărţii „Cititorul” (deBenhard Schlinck), abstrage câteva probleme de orealitate incomodă, pe care le dezvoltă în manierăpersonală, astfel: „Dacă este adevărat – şi este – cănu contează ce e drept, ci ce este legal, căci societa-tea omenească e funcţională doar prin disciplină,regulă, limită, lege, toate respectate, cum mai defi-neşti dreptatea înseşi? Când lupţi pentru dreptate,ce anume îţi doreşti? Cum să ajungi la formulareaunor legi mai presus de sisteme politice, de regimurivalabile indiferent de ele (…); neştiinţa de carte îţipăstrează latente îndoieli morale: analfabet fiind, nupoţi distinge ce e bun şi ce e rău. Asta fiindcă Bineleşi Răul nu există în afara constructelor cultural –morale.(…) Viaţa este o lectură activă şi valorizantăşi numai de oameni depinde dacă vor trăi astăzi con-tinuând apatic ziua de ieri” (ibid) – aşadar, o analizăconcentrată, de o mare claritate, pentru fiecare per-soană, în relaţia sa cu viaţa în general şi cu cea indi-viduală în particular.

În corespondenţa sa de la Montréal, scriitorulConstantin Stoiciu simte şi gândeşte asemeneanouă, întrebându-se dezamăgit: „Mai există oamenicare, după douăzeci şi unu de ani, nu sunt dezamă-giţi de ceea ce s-a întâmplat în ţară? Dezamăgirisociale, economice, politice, culturale, morale.Probabil, dar nu par să fie prea numeroşi, şi ei tre-buie căutaţi cu certitudine printre afacerişti, politi-cieni şi unii intelectuali, adunătură cu morală balca-nică şi ţâfnă occidentală convinsă şi încercând săconvingă, că ţine pasul cu istoria” – scriitorul nostruamericanizat dar nedespământenit ştie ce spune îndemersul său, căci se şi explicitează: „În Grecia

Antică, oligarhia era o adevărată alegere politică, caşi regatul sau democraţia, o regrupare de înţelepţi înserviciul comunităţii. Membrii de azi ai acestei casteconducătoare au făcut trocul cu cultura naţională şicea a mondializării, care nu este altceva decât un sis-tem de valori la care statele democratice se supun,renunţând la căutarea interesului general în favoa-rea profitului câtorvă şi cu orice preţ” – scriitorulgăsind chiar şi o altă retorică, citindu-l pe politologulHervé Kempf: „De ce popoarele tolerează acesteputeri oculte care au transformat democraţia într-unsimulacru?” (Cultura, 14 febr. 2011)

Liviu Ioan Stoiciu: „Ziua unirii Basarabiei custatul român (un regat atunci), pe 27 martie 1918,anul acesta a fost trecută cu vederea”. Printre alteargumente în chestiune, poetul insistă ceva mai

mult pe considerentul că „rezistenţa în Basarabiaocupată s-a făcut, atunci, şi prin literatura scrisă înlimba română. De Buna Vestire, la Iaşi, la«Sărbătoarea poeziei» au fost prezenţi şi poeţii basa-rabeni: Nicolae Dabija, directorul revistei Literaturaşi Arta, pe care eu îl citeam «pe sub mână» înainte de1989 şi care a primit în acest an un Premiu deExcelenţă şi o diplomă «pentru suferinţa basarabea-nă», poetul nostru îngrijorându-se în final de faptulcă viitorul României e incert, fiecare provincie istori-că având să-şi ceară autonomia teritorială şi statulromân să devină o federaţie de provincii istorice încadrul Uniunii Europene (că – n.n.) tot se vorbeştede la o vreme despre dizolvarea autorităţii de la cen-tru”. (Conte, ian. 2011)

Într-o manieră, strict personală, îşi destăinuieşi poetul Dan Mircea Cipariu supărările lui şi alemai multora, focalizate în direcţia „celor puţini darputernici”, care fac numai rău majorităţii covârşitoa-re a românilor: „Păcatele acestei lumi în tranziţie şiîn criză morală şi de sistem au trecut de la oportu-nismul politic şi de trib literar la consumism şitabloizare” – autorul ajungând, de fapt, la durereaprincipală: „Pierderea prestigiului scriitorilor, unprestigiu de care se temea uneori chiar şi dictatorulNicolae Ceauşescu, i-a adus pe cei mai mulţi dinbreasla noastră în condiţii aflate la limita supravie-ţuirii sociale şi chiar fizice. Cu această dezamăgire şifaţă de instituţiile care trebuiau să apere şi să pro-moveze cultura scrisă vie, şi faţă de foarte multeledintre numele canonice ale culturii noastre careşi-au rescris biografiile ultimilor ani cu spirit resen-timentar şi dogmatic. (…) Încerc, astfel, o terapiecare să mă vindece de şabloanele mele de limbaj şi dereceptare (…) prin care se construiesc noi punţi cucei care vânează cu orice preţ să fie pe valul puteriiculturale”. (Conte, ian. 2011) Personal aş fi dorit caarticolul acesta să-l fi lecturat într-o revistă aUniunii Scriitorilor, propriu-zisă…

Aşadar, cu un ochi deschis în afară, la tot ce„mişcă în ţara asta”, vorba Poetului, şi cu unulînăuntru, în propria ogradă scriitoricească, pe undenici aici „păcatele” politico-propagandistice ori deorgoliu nu lipsesc, nu se poate spune că proceselecreatoare decurg într-o formă şi un conţinut adecva-te aşteptărilor consumatorilor de literatură, de cul-tură în general. Prozatorul Constantin Stan mărtu-riseşte, după atâtea lecturi (confrateşti), că „o cartebună îţi modifică percepţia lumii din jur (…). Un lec-tor bun este un om care «deformează» viaţa prin căr-ţile citite. (…) Nu până la a confunda realul cuimaginarul, ca în cazul lui Don Quijote. (…) Modelelene otrăvesc trăirea, tot astfel cum memoria nu nelasă să ne bucurăm de prezent: ne trage mereuînapoi şi, înlăturând zgura concretului din jurulunor oameni sau fapte, să le proiectăm în ideal sau –Doamne fereşte – să-i venerăm ca idoli”. (Recititul, înL.D., 9 febr.2011) Un excurs complex asupra soarteicărţilor şi autorilor în zilele noastre întreprinde ana-listul Carmen Muşat (în Observatorul Cultural, 10 –16 martie 2011), în baza unei cunoaşteri temeinice afenomenului, cu bune şi cu rele, precum, bunăoară,„modul în care funcţionează, azi, distribuţia cărţii(care – n.n.) este deficitar, iar cei care au de pierdutnu sunt doar editorii, ci şi autorii cărţilor şi cititorii”.Asta în împrejurările în care „în literatura românăcontemporană există valori alternative, există omare energie creatoare şi foarte mulţi scriitori care,deşi nu se află (nu din vina lor – n.n.) în prim-planulvieţii literare, sunt cel puţin la fel de valoroşi ca alţiautori excesiv mediatizaţi”.

Cu referire la premierile literare, analistanoastră în materie observă critic şi faptul că „pe listanominalizărilor nu au intrat cărţile cu mai mulţiautori”, cum ar fi Idolii forului, Eu, fiul lor (carte-document) ori Viaţa unui om singur de AdrianMarino, „volum ce a tulburat apele deloc liniştite alevieţii culturale autohtone”. Prin urmare, aşa precumscriu şi despre alte categorii socio-profesionale, scriuşi despre scriitori, că doar oameni sunt şi ei!… �

Marin Radu MocanuCe mai fac scriitorii?

Cu referire la premierileliterare, analista noastră în

materie observă critic şi faptulcă „pe lista nominalizărilor nuau intrat cărţile cu mai mulţi

autori”, cum ar fi Idolii forului,Eu, fiul lor (carte-document) oriViaţa unui om singur de Adrian

Marino, „volum ce a tulburatapele deloc liniştite ale vieţii

culturale autohtone”.

AUGUSTIN BUZURA

În articolul dinObservator cultu-ral (12 mai 2011),intitulat Există o

măsură în toate, dl LiviusCiorcârlie menţionează, întrealtele, că „în dezacord cu pozi-ţia adoptată de NicolaeManolescu în cazul Breban,după ce reaminteşte că acestadin urmă s-a retras din CC alPCR şi din funcţia de redac-tor-şef al României literare însemn de protest faţă de tezeledin iulie 1971 ale lui NicolaeCeauşescu, domnul Creţuadaugă: «Întreb brutal:Nicolae Manolescu de undeşi-a dat vreodată demisia dedragul unor principii?».Întreb la rândul meu: deunde aţi fi vrut să şi-o dea,domnule Creţu, din postul delector universitar? Altă func-ţie n-a avut Nicolae Mano-lescu până în 1990. DinComitetul Central al PCR ori-cum n-ar fi putut să şi-o dea,de vreme ce n-a fost membrude partid”. Şi adaugă într-unstil, care nu-l caracterizează îndeobşte: „M-aş aştep-ta ca acela care pune o asemenea întrebare să ştiedespre ce vorbeşte”.

Mă aşteptam ca acela care dă un asemenearăspuns să ştie despre ce vorbeşte.

Bogdan Creţu are dreptate. Ceea ce nu ştiumulţi, foarte mulţi tineri de azi (Bogdan Creţu este ofastă excepţie) e că dl N. Manolescu – un excelent foi-letonist pe când servea interesele literaturii române,susţinând şi apărând valoarea!; uneori era curajos(cronica la Bunavestire), alte dăţi însă de o laşitatezglobie (cele două recenzii jenante la Lăncrănjan!) –a deţinut decenii la rând rubrică în revisteleContemporanul, fiind protejat de maestrul său,George Ivaşcu, un cerber al epocii stalinisto-dejiste,apoi în România literară, unde G. Ivaşcu s-a mutatrepejor, de bună seamă cu fidelul său ucenic, junelecritic N. Manolescu. Dl G. Ivaşcu ocupase funcţia deredactor-şef la România literară (oferită de N.Ceauşescu), funcţie din care şi-a dat demisia N.Breban, în 1971, în Le monde, la Paris, în semn deprotest contra Tezelor din Iulie, prin care dictatorullansa mini-revoluţia culturală. În „vara fierbinte” aanului 1971, N. Manolescu a preluat fulgerător func-ţia de redactor şef-adjunct – ceea ce înseamnă, evi-dent, că dl Ciocârlie – care se întreabă „de unde aţi fivrut să şi-o dea, domnule Creţu, din postul de lectoruniversitar?”, afirmând de îndată: „Altă funcţie n-aavut Nicolae Manolescu până în 1990” – susţine unneadevăr.

Nu credeţi că un coleg din Polonia sau dinRusia, de pildă, dle Ciorcârlie, ar fi lăsat acel loc, dincare şi-a dat demisia romancierul Breban, atunci, în1971, gol? Despre acea perioadă, Mircea Iorgulescuscria, între altele: „Nicolae Breban a făcut un gestfără precedent în istoria de până atunci a regimuluicomunist din România: a criticat public orientările şimăsurile anunţate de «conducerea superioară de

partid şi de stat». Maimult, a făcut-o în presadin Occident. NicolaeBreban era cel mai înaltdemnitar român de par-tid care se distanţasepublic vreodată de liniapartidului”. (Românialiterară, 11-17 mai1994) Acelaşi MirceaIorgulescu susţine că„G. Ivaşcu a venit la

România literară cu un man-dat precis, încredinţat perso-nal de N. Ceauşescu: să«debrebanizeze» revista. Nuştiu dacă i s-a cerut sau nusă ne şi dea afară din redac-ţie, dar din revistă ne-a camalungat pe toţi. Cea dintâiacţiune de «debrebanizare» aconstat în distrugerea pagi-nilor de critică. Au dispărut,inclusiv grafic, toate rubrici-le de până atunci, colabora-torii au fost îndepărtaţi, fieamestecaţi într-un puhoi derecenzenţi de toată mâna…Revista s-a schimbat pestenoapte; a devenit informă,confuză, banală, cu miciinsule de interes… pierduteîntr-o mare de platitudini.Nici aducerea lui NicolaeManolescu şi instalarea luila «cronica literară» nu aredat României literare dinprimii ani ai epocii Ivaşcuprestigiul critic pe care-l avu-sese în perioada Breban…”(idem)

Să vă aducem aminteîn ce mod a ocupat acea funcţie dl Manolescu, nefiindmembru de partid? Pentru a respecta adevărul, vomreproduce, în continuare, un fragment din textulromancierului Breban din Contemporanul, 14 iulie1994, un text în care e tratată acea vară fierbinte aanului de graţie 1971, nefiind trecut cu vederea nicimodul în care dl Ambasador UNESCO la Paris,membru-corespondent al Academiei Române, N.Manolescu, „îşi asumă tre-cutul”. Concret? Falsificân-du-l grosolan, abuziv, demai bine de douăzeci deani! N. Breban: „Şeful PCRîl ruga pe Ivaşcu să preia(…) România literară [în1971, după demisia autoru-lui Animalelor bolnave –n.n.], iar Ivaşcu, la rândulsău a «pus o condiţie»: săfie asistat în această«muncă» (de întărire aideologiei şi a dictaturii,nu-i aşa?!) de N. Mano-lescu, în calitate de redac-tor-şef adjunct. «Cum nueram membru al PCR –precizează în continuareNicolae Manolescu – numi-rea într-o funcţie de condu-cere presupunea şi o dero-gare, pe care Ivaşcu o şiobţinuse de la Ceauşescu»”.(N. Breban citează din tex-tul dlui N. Manolescu,publicat în România litera-ră, 6-12 iulie 1994)

Am constatat că din1971, când romancierul

Breban şi-a dat demisia la Paris, în Le monde, autrecut, iată, incredibil, exact 40 de ani: 1971 – 2011.Probabil cu acest prilej, CNSAS a lansat pe circuitulmass-media ştirea abuzivă, calomnioasă, conformcăreia Nicolae Breban „a colaborat cu securitatea”.Cu acelaşi prilej, se pare, CNSAS, în concluziile saleformulate în acţiunea înaintată la Curtea de ApelBucureşti, menţionează, între altele, faptul că…,hm, ţineţi-vă bine, autorul Buneivestiri a „îngrăditdreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opi-niilor, prevăzut de Art. 28 din Constituţia Românieidin 1965”. Brrr… În 1965? Adică într-o perioadă încare în România ceauşistă „libertatea de exprimare”era în plină efervescenţă! Nu excludem faptul că totcu acest prilej aniversar, dl N. Manolescu susţine îneditorialul din nr. 16 al României literare: „N.Breban se face vinovat cu adevărat este de a fi fost(sic!) folosit de Pleşiţă et comp. ca agent de influen-ţă. Mai ales în legătură cu Paul Goma, în anul degraţie 1977” (s.n.); „Partea proastă este că nici astăziN. Breban nu acceptă că a fost folosit fără scrupuleşi că i s-au smuls declaraţii compromiţătoare moralpentru el şi primejdioase profesional pentru noi”;„Breban s-a dat de trei ori peste cap, ca personajuldin basmul lui Perrault, şi s-a transformat în dita-mai căpcăunul anticomunist dintr-un amărât deşoricel ronţăindu-şi laşitatea la urechea generaluluiPleşiţă”. Apropo de declaraţii „primejdioase profesio-nal pentru noi” (care noi?), nu există nici o dovadă căN. Breban, în cursul discuţiei sale cu gen. Pleşiţă(întreb din nou: există înregistrările acestor discu-ţii?), ar fi dat vreo informaţie periculoasă despre dlP. Goma sau despre lumea literară. În atacul brutalcontra lui N. Breban şi a cărţii sale Bunavestire, înplenara C.C. al P.C.R. din 28-29 iunie 1977, atacreprodus de toată presa comunistă, persoana lui N.Breban era pusă pe acelaşi plan cu P. Goma şi eraînfierată, ca şi persoana lui P. Goma. Ceea ceînseamnă că forurile centrale, politice şi poliţieneşti,nu făceau nici o distincţie între cei doi: Goma şiBreban – dovadă, încă o dată, că nu poate fi, în niciun caz, vorba de informaţii, declaraţii „primejdioaseprofesional”, date de N. Breban, şi nici de un aşa-zisrol de „agent de influenţă”, zvon calomnios preluatsub dictatură de la dna M. Lovinescu, fiica mareluicritic, şi relansat în plină libertate, cu acribie zgomo-toasă, de dl N. Manolescu.

Cum reacţionează cele două instituţii abilitatela campaniile de „linşare mediatică” a unor scriitori,intelectuali de vârf ai naţiunii române? Răspunsul

casant, exact, îl dă criticulDaniel Cristea Enache: „Acade-mia, de fiecare dată, îşi apărămembrii sau, în orice caz, con-textualizează culpa scriitorului(a savantului) adus în discuţiapublică. Sunt invocate meritelerecunoscute ale academicianu-lui, şcoala pe care el a înteme-iat-o ş.a.m.d. În schimb,Uniunea are o abordare freestyle, după umorile preşedinte-lului său, şi judecă aceleaşilucruri cu măsuri diferite.Importantă nu este opera scrii-torului în chestiune, importantnu e nici măcar dosarul său deSecuritate. Esenţial e dacă el «seînţelege» sau «nu se înţelege» cuactualul prezident, care, la rân-dul său, nu mai ştie dacă vor-beşte în numele instituţiei ori înal lui personal. Într-un editorialrecent, ajungea să-l ameninţe peun scriitor cu dezvăluiri dindosarul acestuia… Jenant”.(Observator cultural, nr. 574 din12 mai 2011)

Ce ruşine, domnilor! �

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ex libris ■ ex libris ■ ex libris ■ ex libris

Gina Sebastian AlcalayRapsodie în alb-negru cu LeonardBernsteinEditura Ideea Europeană, 2010

„Gina Sebastian este o foarte autenticăprozatoare. Chiar rănile, dezamăgirile,neîmplinirile au lăsat urme ce dau sensi-bilităţii care se exprimă în scrisul ei, notalor particulară, tonul lor, parfumul lor”.(Nicolae Balotă)

„Un scriitor profesionist de primă mână…O construcţie de carte extraordinară,nemaiîntâlnită în cărţile altor scriitori”. (Alex Ştefănescu)

„Este o carte de meditaţii, meditaţii asupra unor teme şi asupraunor personalităţi. Rareori în lumea noastră, în sensul de lumeacontemporană, mai poţi găsi un spirit atât de echilibrat şi cu oasemenea scară de valori morale şi culturale”. (Ana Blandiana)

Aura ChristiAr trebui să existe o măsură în toate

caracterul esenţialmente fluid şi amorf al reprezentă-rilor filosofico-estetice ce subîntind imaginarul orien-tal, împrumutate cu promptitudine de poeţii roman-tici europeni în încercarea de a injecta vitalitate încorpul, mumificat de dogmatism şi de logică abstrac-tă, al imaginarului occidental.

Voi vorbi, în continuare, despre un Orient alminţii poetice, fabulos, erudit, halucina(n)t. Dacăideile puse în circulaţie de romantici sunt atât deatrăgătoare, aceasta se datorează, fără îndoială, ace-lui inefabil motor al liricii pe care, în lipsa unei taxo-nomii exacte, îl numim talent literar. De aceea am şiales să pun în discuţie, critic, termenul de „orienta-lism” de la bun început, axându-mă, în loc, asupracelui de „Orient”. În vreme ce primul, ca expresieideologică închisă, este vehiculat ca armă a autorită-ţii imperiale împotriva unor periferii considerateînapoiate intelectual, material şi instituţional, ulti-mul este pus în mişcare de expresii metaforice des-chise. Lirica romantică nu este feuda vreunui rege şiplatforma vreunui partid.

Acestea fiind spuse, sunt, iată, în măsură să văprezint un outline al volumului, pe care l-am gânditîntr-o formă tripartită. Astfel, într-o primă secţiune,preponderent sintetico-teoretică, îmi propun elucida-rea conceptului de „alteritate”, pe care-l interpretez,în contextul epistemelor romantice, din perspectiva

unei vii fascinaţii pentru exotism, în cele două coor-donate ale sale: senzualitate şi spiritualitate. Voisublinia, de asemenea, faptul că însuşi conceptul de„alteritate” este unul proteic şi generator de parado-xuri, fiindcă, în tentativa noastră de a circumscriecaracteristice unei realităţi diferite sau, cu o prozo-popee, ale unui „celălalt”, elementul scrutat ne devi-ne familiar fie şi numai prin actul delimitării seman-tice şi al definirii. Următoarele părţi vor fi predomi-nant analitico-practice, perspectiva privilegiată fiindcea larg comparatistă (aici, desigur, nu vor fi exclusefiliaţiile şi împrumuturile de la o cultură poeticăeuropeană la alta). Concret, secţiunea secundă estededicată esteticii spaţiului oriental, examinând, suc-cesiv, tropii luxurianţei, ai materialităţii (uneoriexcesive), ai misticismului emanat de palate, dediverse monumente şi de temple, iar secţiunea terţăva fi centrată asupra poeticii figurilor orientale(Regele, Poetul, Războinicul, Divinitatea, Femeia,Ascetul etc.).

Bibliografie

Beer, John, editor. Questioning Romanticism.Baltimore and London: The Johns HopkinsUniversity Press, 1995.

Bloom, Allan. The Closing of the AmericanMind. New York: Simon and Schuster, 1987.

Bone, Drummond. „The Question of aEuropean Romanticism”. Questioning Romanticism.Edited by John Beer. Baltimore and London: TheJohns Hopkins University Press, 1995. 123-32.

Dallmayr, Fred. „Exit from Orientalism”.Orientalism: A Reader. Edited by A.L. Macfie.

Edinburgh: Edinburgh University Press, 2009. 365-368.

Franklin, Michael J. „Accessing India:Orientalism, anti-“Indianism” and the Rhetoric ofJones and Burke”. Romanticism and Colonialism:Writing and Empire, 1780-1830. Edited by TimFulford and Peter J. Kitson. Cambridge: CambridgeUniversity Press, 1998. 48-66.

Fulford, Tim and Peter J. Kitson, editors.Romanticism and Colonialism: Writing and Empire,1780-1830. Cambridge: Cambridge University Press,1998.

Lewis, Bernard. „The Question of Orientalism”.Orientalism: A Reader. Edited by A.L. Macfie.Edinburgh: Edinburgh University Press, 2009. 249-270.

Macfie, A.L., editor. Orientalism: A Reader.Edinburgh: Edinburgh University Press, 2009.

Said, Edward W. Orientalism. Concepţiile occi-dentale despre Orient. Traducere de Ana Andreescuşi Doina Lică. Timişoara: Ed. Amarcord, 2001.

—-. Reflections on Exile and Other Essays.Cambridge, MA: Harvard University Press, 2002.

Schwab, Raymond. The Oriental Renaissance:Europe’s Rediscovery of India and the East, 1680-1880. Translated by Gene Patterson-Black andVictor Reinking. Foreword by Edward W. Said. NewYork: Columbia University Press, 1984. �

Această lucrare a fost finanţată din contractulPOSDRU/89/1.5/S/61968, proiect strategic ID 61968(2009), cofinanţat din Fondul Social European, prinProgramul Operaţional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane 2007 – 2013.



39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editurile Ideea Europeană şi EuroPress Group.Comenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurilor Ideea Europeană şi EuroPress Group. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: [email protected]: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A :

RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂAPLERFEDCRPA RT E N E R I :SC ERC PRESS SRLEUROPRESS MEDIA

pentru trădare, spionaj, uneltire contra rînduiriilegale, pedeapsă comutată în închisoare pe viaţă (în‘64 a venit graţierea) şi Sorin Antohi? Pe Şt. Aug.Doinaş, atunci redactorul revistei Teatru (cade subarest în ‘57, pentru omisiune de denunţ: MarcelPetrişor anunţase o mişcare a studenţilor contraobligativităţii limbii ruse în universităţi) cu AndreiCorbea-Hoişie? Pe Romul Munteanu şi pe TraianIancu? Pe Petru Comarnescu şi pe Gabriel Gafiţa?Pe Raoul Şerban, Mircea Ionescu-Quintus şi pe veci-nul de scară de bloc, doritor să fie preşedinteleAsociaţiei de locatari? Pe Noica (6 ani puşcărie, zece-DO) şi pe Mihai Grădinaru, una dintre „sursele”Secu pentru urmărirea lui, redactor la EdituraJunimea? Oare M.R. Iacoban ştia ce roluri jucausubordonaţii lui, Grădinaru şi Cuţitaru? ColonelulŞtefănescu intra drept în biroul lui Virgil Cuţitaru;coloneii Iordache şi Negru erau obişnuiţi ai editurii.Am citit într-un DUI (dosar de urmărire informati-vă) că „sursele” din redacţie respingeau cărţi la indi-caţiile ofiţerilor. Or fi protejate şi astăzi? Aşa separe. Cît despre Constantin Ciurlău, şefulSecurităţii, scos din pîine de evenimentele dindecembrie 89 şi subalternul său, OvidiuAndronache, şef Serviciu Informativ, cereau supra-vegherea cenaclului „Lupta cu inerţia”, de laCombinatul de Utilaj Greu din Iaşi, unde chiar s-adeclanşat în 14 decembrie 89 „lupta cu inerţia”, prinCassian Maria Spiridon şi alţi cîţiva. Ca să revin laConstantin Noica, verdictul trebuie nuanţat. Nu-lconsider oportunist, ci idealist. Acomodant? Maidegrabă vrînd să-i „antreneze” chiar şi pe securişti înprogramul lui. Şi era rău dacă se realiza proiectulInstitutului de orientalistică, sub conducerea luiMircea Eliade? Sau trebuia ca România să fieSiberia spiritului, sintagma enervantă, preluată cugrăbire şi de Sanda Stoloja, şi de I.P. Culianu, ca sănu-l mai pomenesc pe şeful ICR? Noica e lapidat dinvarii direcţii (ca informatorul Nica), iar AlexandruPaleologu, care îl denunţa cu talent (ca MarinOltescu) pe colegul de celulă, Nicolae Fărcăşanu, fra-tele lui Mihail Villara, este disculpabil pentru că şi-amărturisit vina. Aşadar vinovat fără vină. Eu nu văd

mare diferenţă între el şi celălalt coleg de celulă,Dan Amedeu Lăzărescu, rămas culpabil pentru cănu s-a spovedit presei. Mai mult încă: notele lui ZiguOrnea, luate de la CNSAS şi publicate înObservatorul Cultural (după Constantin Barbu,Ziua) n-au produs multe comentarii negative, Orneafiind declarat instituţie, mai exact Institut de istorieliterară. Şi cine a predat la Secu manuscrisul roma-nului lui Dinu Pillat, trimiţîndu-l la ocnă? Noica sauOrnea?

În ce-l priveşte pe G. Ivaşcu, el se spovedeaprietenilor că avea misie specială de la Dej şiDrăghici, peste hotare. Arestat în 51 pentru „crimăcontra păcii” (în fapt, un articol pro războiul antiso-vietic) şi condamnat la cinci ani de temniţă grea,odată ieşit din închisoare, s-a adaptat iute ofertelorPuterii. Învăţase în celulă ruseşte, cu voce tare. Nu-mi amintesc ca „prestaţia” lui să fi fost măcar la felde amendată ca a lui Negoiţescu, plecat – zice-se – cumisie de la Secu să penetreze diaspora.

Pentru unii se găsesc circumstanţe agravante,pentru alţii – atenuante. Regele Mihai e doar mîhnitcînd află că prinţul Duda a fost persoană de sprijin aSecurităţii Iaşi. Pe Bălăceanu-Stolnici nu l-a împo-vărat deconspirarea. Pe Dan Zamfirescu, nici atît.Exuberantul teolog spunea voios (la postul lui DanDiaconescu, unde în altă parte?): „Şi eu, şi Noica, şiŢuţea, toţi am lucrat cu Securitatea”. El ar fi lucrat-ochiar (pe Securitate), între ‘73 şi ‘89, recomandîndu-inu ştiu cărui colonel ori general pe Pleşu şi peLiiceanu.

Şi-i dau dreptate lui Dan C. Mihăilescu, susţi-nînd că acea Carte albă a Securităţii a fost os otrăvit.„Ştiţi că Pelin l-a dat în gît pe Mişu Ursachi?”, seauzea prin tîrgul Ieşilor, dulcele. Adevărul e că eter-nul rebel Mihai Ursachi a reuşit să-i fenteze pe ceicare voiau să-l recruteze. „Obiectivul” n-a cedat„măsurilor de influenţare pozitivă”, păcălindu-istraşnic pe „operativi” şi bîndu-le banii prin cîrciumi.

Să nu fi ştiut omniscientul Mihai Pelin căagenţii de racolare puteau scrie la raport că X e vizat„în vederea contactării”, dar asta nu însemna că s-aşi lăsat contactat? Ştia, cu siguranţă m.a.i. bine decîtalţii. Numai că a convenit murdărirea colectivă (ca şivina), în loc să se pună accent pe rezistenţă şi pute-re de sacrificiu. Şi nu-i deloc o exagerare afirmaţiacă, terfelindu-se demnitatea şi onoarea celor care autrăit sub vremi atît de potrivnice, se reuşeşte distru-gerea naţiunii.

E ca-n Euromâniada lui Ion Budai Cajvanul,alias Luca Piţu:

„unul cu altul luptă, să frămîntă, unul pe altulsurpă, micşorează, cetăţean pă cetăţean irumează”.

În unele cazuri, CNSAS a reuşit performanţade a nu mai face distincţia adevăr-minciună dindosarele fostei Securităţi, între mărturii sincere şifalse, între situaţii reale şi bîrfe. Dacă a reuşit ceva,a fost ca breasla scriitorilor să fie privită cu dispreţ,iar scriitorii să fie acuzaţi ca putori, stricaţi, lichele.De precizat: anumiţi scriitori, atent selectaţi de cinetrebuie şi cînd trebuie.

Nu-i tot. Revin. �

Magda UrsacheJocuri cenesasice

(urmare din pagina 28)

Cătălin Ghiţă Seducţia alterităţii Prolegomene (II)

(urmare din pagina 13)

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

� �

� �

CK

Pentru anul 2011 vă invităm să vă abonaţila revista ContemporanulABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: [email protected];

[email protected]: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ercpress.rowww.ideeaeuropeana.ro

■ Cărţi-evenimentNicolae BREBAN

ISTORIA DRAMATICĂ A PREZENTULUIAventurierii politicii româneşti

„Domnii mei, în istorie, nu se poate pleca din strictul şi purul prezent, doar dacă nu eşti în esenţa taun spirit definitiv primitiv, inapt de un act critic şi reflexiv. Sau dacă eşti pregătit să comiţi o nouăbarbarie, absolut modernă sau postmodernă, crezându-te apt de a-i judeca de pe un scaun înalt şiunic pe cei de dinaintea ta după nişte criterii care, pe măsura vremurilor pe care le trăim în acestînceput de mileniu, prind tot mai mult o turnură a fugii sau a ironiei faţă de orice ne aminteşte de

esenţe. Cu o coloratură strident diletantă de «speculaţie a apocalipsei» care ne-ar rezolva iuteproblemele, într-un ecran larg, panoramic, de superproducţie americană.”

Nicolae Breban

„Istoria dramatică a prezentului. Aventurierii politicii româneşti este nu numai o istorie şi o incursiuneposibilă în filosofarea asupra istoriei, nici doar o dramatizare a unui secol crucial de trecut românesc

cu mijloace specifice artei narative a prozatorului realist, ci şi o testare a propriilor capacităţi desondare cu ajutorul uneltelor romancierului, prin urmare, o nouă, altă autoscopie. Cadou exuberant

şi grav, plin de candoare şi astuţie, de subtilitate şi uimiri adolescentine, noul volum al lui NicolaeBreban înfurie şi bucură, în egală măsură, stârneşte revolte şi dă curaj pentru a merge mai departe,

în cultura şi în istoria acestei ţări.”

Ovidiu Pecican

Editura Muzeul Literaturii Românewww.mlr.rowww.books.corect.com

Ştefan Borbély

PORNIND DE LA NIETZSCHEOrice creaţie artistică e, sugerează Nietzsche, în mod fundamental, dionisiacă, fiindcă ea aparţinesubstanţei explozive a energiei oarbe de a fi. Atunci când un artist creează, el umblă la „supapa”

dionisiacă a lumii: cei mai puţin înzestraţi o deschid mai puţin, perpetuând jocul decadent al„formelor”, pe când cei eliberaţi de convenţii ajută la transfigurarea senzorială a lumii, la

convertirea sa în energie universală. În consecinţă, nici o creaţie nu e doar „personală”, ci cosmică: e „opera” eului cosmic, nu al celui individual, biografic, limitat.

Editura Limes

· REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXII · NR. 6 (711) · IUNIE...

Documents

Transcript of · REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXII · NR. 6 (711) · IUNIE...