1926. Anul X V . Apr i l - Iun ie Nr . 4—6.

CULTURA CREŞTINĂ REVISTĂ LUNARĂ.

S U M A R :

Dr. V I C T O R M A C A V E I U . . . L iga Culturală la Blaj. Dr C O R I O L A N S U C I D . . . . Reflexii d in prilejul congresu lu i L ige i

Culturale . Dr. I O A N B Ă L A N Cuvântul P a p e i la C h i c a g o . D U M I T R U N E D A Mai î n c a p lao la l tă : cred in ţa şi ş t i inţa. A U G U S T I N CO^MA Lumina p r e o ţ e a s c ă . Dr. I . C O L T O R Istoria unui Suflet. S. U L P I A N Autor i tatea , criza ei ş i r emed i i l e . Dr. N . L U P D Christus v inci t , Christus regnat , Chri-

s t u s imperat .

Î N S E M N Ă R I : f Inginerul Iust in Nicoară. Dr. C. Suc iu . — Ş c o a l a neutră şi şcoa la c o n f e s i o n a l ă . P. T. . — Prob lema zilei d e opt o r e în d i s ­cuţ ia Conferenţe i in ternaţ iona le a munci i . Industria m e t a l e l o r p r e ţ i o a s e şi a bumbacului în România . — Dicţ ionarul l imbii române . — Părinţii şi c o n d u c e r e a învăţământului . - Mişcarea cooperat ivă în Ardeal . — O n o u ă fază a po l i t i ce i republ ic i i s o v i e t e . — Romanizarea o r a ş e l o r a r d e l e n e . Tiber iu Vornic . — Coopera ţ ia d e produc ţ i e şi c o n s u m în vech iu l regat . — Cartea r o m â n e a s c ă v e c h e . C. A. V. - Prob lema organizări i munci i . - Coopera ţ ia d e produc ţ i e şi c o n s u m în Ardeal .

M I S C E L L A N E A : Pol i t ica d e imigrare a Franţe i . ( O c t . I. M.) — C o m b a t e r e a tuberculoze i . — Cota b a n c n o t e l o r p e cap d e locui tor în, d i v e r s e s ta t e . — Stat i s t i ca ţărilor din Europa . — Arderea cadavrelor .

C Ă R Ţ I , R E V I S T E , Z I A R E .

C R O N I C Ă .

B L A J . Tipografia Seminaru lu i t e o l o g i c

Cultura Creştină revista lunară.

ABONAMENTUL: Pe un an . . . . 160 lei. P e ş e a s e luni . . . 8 0 lei . Pentru A m e r i c a . . 3 dolari

Redacţ ia şi Adminis t ra ţ ia B L A J .

Director şi redactor responsabil: Dr. Ioan Coltor.

Colaboratori: Ioan Agârbiceanu, Dr. Ioan Bălan, Dr. Victor Bîrlea, Dr. George Bob, Ioan Boroş, Dr. Ni-colae Brînzeu, Dr. Alexandru CipJea, Ioa Crişan, Dr. Elie Dăianu, Dr. Ioan Ferenţ, Ovidiu Hulea, Dr. Anton Gabor , Dr. Ioan Georgescu, Alexandru Lupeanu, Dr. Victor Macaveiu, Dr. Tit Malaiu, Dr. Dumitru Mânu, Dr. Ioan Marianescu, Dr. Gheorghe Miculaş, Dumitru Neda, Episcop Dr. Alexandru Nicolescu, Dr. Zenovie Pâclişanu, Dr. Grigorie Pop, Dr. Augustin Popa, Sep-timiu Popa, Dr. Iacob Radu, Ştefan Roşianu, Dr. Ioan Sâmpăleanu, Dr. Coriolan Suciu, Dr. Augustin Tătar , Dr. Aloisiu Tăutu.

1926. A n u l X V . Apri l—Iunie Nr. 4 — 6 .

CULTURA CREŞTINA »

r e v i s t ă l u n a r ă

Redacţ ia ş i Admin i ­straţia:

B L A ] .

A b o n a m e n t u l : Pe an . . . 1 6 0 lei . Pe ş a s e l u n i . 8 0 lei .

Director: Dr. IOAN COLTOR.

Liga Culturală la Blaj. — Congresul anua l , 27—29 Iunie 1926.—

A doua zi după congres. Abia. ne reculegem şi încercăm a ne fixa şi a ne

coordona impresiile . . . Fără de multe pregătiri înainte, cu un „comitet

aranjator", care abia de 2—-3 ori s'a putut întruni, sara după cină, în casina română, cu o vădită — deşi neînţeleasă -— ostilitate a autorităţilor statului, totuşi manifestaţiile ce au avut loc cu acest prilej, au fost de o spontaneitate, care a dat nota tuturor serbărilor.

Noi, am dat găzduirea şi ospitalitatea recunoscută a Blăjenilor, am dat fastul bisericii şi al slujbei din Catedrală, am completat asistenţa dela şedinţele con' greşului, am improvizat o exhibiţie de înaltă valoare artistică (cuartetul de- vioare Mureşan'Cherebeţ'Helt' mann/Sasu şi declamarea dşoarei Munteanu, toţi local/ nici!), am prezentat o mică espoziţie bibliografică din comorile bibliotecii centrale, al cărei inteligent şi harnic custode este prietinul Al. Lupeanu, am dat ideea, pro­gramul şi aranjarea escursiei dela Cetatea de baltă.

LiffCl, a adus la Blaj o seamă de intelectuali: domni, dame, profesori, advocaţi, institutori, învăţă' tori, studenţi — tot atâţia fanatici ai idealului culturii româneşti — câteva sute de oaspeţi, cari ar fi fost de 2 — 3 ori mai mulţi, dacă o lipsă de inteligenţă (ori o răutate, rău plasată ?) nu ar fi refuzat congresiştilor reducerea de 5 0 — 7 5 % pe cfr. care se acordă şi con' greşului — cârciumarilor!

f a g . 98. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

Şi în fruntea acestor oaspeţi era dl 2?. lorga. A m asistat la toate şedinţele congresului, am urs

mărit discursurile şi discuţiile. Am retrăit vremile de luptă pentru realizarea unităţii culturale, dinainte de răsboiu, când „Istoria neamului românesc" pătruns dea în Ardeal prin „Librăria şcoalelor" din Suceava, şi se vindea aici cu 15 bani exemplarul, când „Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX' lea" , purta foaia de titulă: „Cultura Cartofilor în Europa Cen­trală", iar „Peregrinul Transilvan" a lui Codru Dră' guşanu trecea frontiera Capaţilor sub numele: „Noua metodă de altoirea pomilor de M. Siegmund, Iaşi, 1 9 1 2 , editura depozitului central de pomi".

N e a m reamintit sprijinul dat de Ligă atâtor tineri dea i noştri, cari sub vitregia vremilor, trecând Carpaţii, şi^au făcut rost de existenţă şi de studii în „ţara" liberă de pe atunci.

Şi ne-am reconfortat cu nădejdea zile­lor mai bune, ce vor veni peste acest neam, pe care evenimentele izbândei l'au ajuns cu prea puţini înţe­legători ai sunetului unui singur popor, adunat de sub ruinele alor 4 stăpâniri deosebite.

Şi din contactul cu „ligiştii", şi din discursurile şi poveţele generoase, cu largi perspective de .cultură, de moralitate şi de idealism, ale celui mai mare îndrum mător şi suprem dascăl al neamului nostru, dl N . Iorga, 4in discuţiile congresului petrecute într'o frăţească conlucrare şi entuziastă solidaritate a culturiii şi a idealismului românesc, ne^am ales şi noi, Blăjenii, CU recunoaşterea şi aprecierea — magna cum laude — a activităţii şi a rezultatelor din trecut, a ni" zuinţelor de astăzi ale bisericii şi ale şcolilor noastre.

Atmosfera de muncă idealistă a Blajului a cucerit pe cei cari, alături de marele lor preşedinte, au venit la Blaj, şi înfrăţirea sufletească sinceră a atâtor intelec tuali din toate părţile ţării a făcut un pas îna­inte, mai gigantic decât atâtea alte „înfrăţiri" şi

din interese, pe cari nu^mi voiu lua sarcina, să le nu­mesc şi cu alt nume.

Şi la omagiul Ligii s'a mai adăugat, discret, O-vnagiul celor 8 absolvenţi în viaţă (din 1 7 )

din gânduri meschine şi

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag 9 9 .

câţi au terminat acum 50 de ani liceul (TlOStru de băieţi. Academicianul Ioan Bianu, vă' rul său, doctor Vasile Bianu, profesorii Frăţilă, Iovian şi Secăşanu, trăiţi în vechiul Regat, preoţii noştri Hărşan, Mărculeţ şi Mărginean, au ţinut, la aniversara •celor 50 de ani, să peregrineze la Mecca de unde i c şind au păşit în viaţă şi au izbutit, având drept me­rinde: conştiinţa datoriei, stăruinţa, cinstea şi altruismul personal, învăţate în şcolile din umbra Catedralei Bla' jului. — După 50 de ani ei au revenit, CU dovezi scrise, ca să facă mărturisire în faţa ţării intregite despre spiritul naţional, în care totdeauna au fost crescute generaţiile ce s'au perindat între zidurile acestor şcoli.

I. Preasfinţia Sa Mitropolitul nostru a ţinut să le •mulţămească, într'o emoţionantă cuvântare, în care s'a amestecat şi o picătură de adâncă amărăciune . . . şi o dârză hotărîre de a păşi pe urmele marilor înaintaşi, ^.tât de stăruitori pentru drepturile, pentru cultura şi viitorul n e a m u l u i . . .

D l N . Iorga ne-a mai prezentat cu prilejul con' greşului, încă una — poate nu cea mai mică — din'

-tre toate operele sale: „şcoala de misionare" dela Văleni. Mărturisesc sincer: şcoala aceasta cu elevele -ei a fost O revelaţie şi pentru noi.

Şi, ca să nu uit: a fost grandioasă şi, pentru oaspeţii din vechiul Regat, va rămâne neuitată, mani' f e s t a ţ i a de ordine, de bun simţ, de deşteptăciune, de conştiinţă naţională, de dragoste către conducătorii buni, a celor 8000 ţărani, cari n c a u primit şi cu cari am petrecut ziua escursiei la Cetatea de baltă, cuibul lui Ştefan cel Mare şi al lui Petru Rareş, cuib, din care se mai păstrează doar o movilă, ce ar acoperi T u i n e l e cetăţii, şi se păstrează, bine încă, folosită ca biserică a reformaţilor, ziduri ale unei biserici, în sti' Iu l celor ale l u i Petru Rareş şi, sub v a r u l alb — î ice'se — frescuri, cari aşteaptă pe dl Drăghiceanu ori pe altcineva dela Comisia Monumentelor Istorice, ca să le desgroape şi identifice.

DR. V I C T O R M A C A V E I U .

Reflexii din prilejul congresului Ligei Culturale.

F r u m u s e ţ e a serbări i dela 3/15 Maiu 1925 — s p u n e dl lorga la începutu l cuvân tu lu i său despre ,ac t iv i t a t ea Ligei — 1-a făcut să p romi tă Blajului, că viitorul Congre s al Ligei Cul turale se va ţ inea .în cupr insul căsuţe lor lui a t en te la sunetul vechi lor c lopote de înviere na ţ iona lă .

P romis iunea din Maiu 1925, am văzu t -o r ea l i zându - se în zilele de 27—29 Iunie a. c.

Celea două zile pe t recu te la Blaj şi a t re ia la Ce t a t ea de Baltă, au fost a d e v ă r a t e zile de s ă r b ă t o a r e , de e levare suf le­t ească pentru intelectual i i micului orăşel cul tura l dela î m b i ­narea Tâ rnave lo r .

Cuvinte le ros t i te şi aprecier i le făcute la a d r e s a Blajului cu aces t prilej, vin să spu lbere noianul de calomnii şi de pervert i r i deb i t a t e pe toate căile, în anii din u rmă , la a d r e s a aces tu i centru r o m â n e s c . Cele ce s'au pe t recu t cu aces t pri lej , au fost a s e m e n e a unui ba l s am alinátor pe o rană s â n g e r â n d ă .

C ă c i . i a t ă care a fost soar tea Blajului în anii din u rmă . După înfăptu i rea unităţi i na ţ ionale , Blajul, ca re prin şcoli le si b i se r ica sa a cont r ibui t a tâ t de mult la i zbând i rea visului »

nost ru de veacuri , se a ş t e p t a pe tot dreptul ca şi pen t ru el să urmeze zile mai bune , ca în locul prigoniri i s ă a ibă loc o p r o n u n ţ a t ă bunăvo in ţă , în locul descons ideră r i i fi a hulirii — recunoş t in ţ a şi jus ta aprec ie re . Dar în sch imb cu ce s'a p o ­m e n i t ?

Anumite înalte feţe biser iceşt i din Ardeal in te rpre tând fals lozinca Unirii na ţ iona le şi-au p u s în gând să facă o apă şi un p ă m â n t din cele două confesiuni româneş t i din Ardeal . Cei cari t rebuiau să se desfi inţeze, să se as imi leze erau fireşte g reco -catolicii . Deci Blajul greeo-catol ic , în faţa acestei menta l i ­tăţi t rebuia să d i spară . Atacul a şi fost porni t pe toa te t e -rehe le . Prin cuvântăr i , z iare , reviste, b roşur i , se ves tea în

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 101.

l u m e a largă, că f i inţarea biser ic i i uni te e un a n a h r o n i s m , că nu mai are nici un d rep t de ex is ten ţă .

Pen t ru a dovedi a c e a s t a , t recu tu l ei t r ebu ia t r as In noroi , vrednici i le ei puse la îndoială, marii ei bărba ţ i ponegri ţ i — tot ce s a făcut bun şi mare pr in ea , l ăsa t la o pa r t e sau pervet i t , tot ce a fost pa tă şi s căde re s cos în relief. Iar p e n -t ruca acea s t a men ta l i t a t e să dea roade mai boga te , t r ebu ia a r u n c a t ă s ă m â n ţ a d iscord ie i între credincioşi i sa te lor , t rebuiau a l imenta te nemul ţumir i le locale âle uniţi lor, ap l i ca rea reformei a g r a r e t r ebu ia să dev ină parţ ia lă faţă de a t â t ea paroh i i uni te , când se da pri lej , cultul biser ici i g reco -ca to l i ce t r ebu ia s că -Tiţat de pe pla t forma pari tă ţ i i confes ionale şi p rose l i t i smul în­cura ja t pe toa te căi le .

Iar fi indcă din pa r t ea biserici i noas t r e s'a r eac ţ iona t la a cea s t ă c a m p a n i e de anihi lare , n e - a m pomenit" cu poves t ea 4upului cu mielul. T o t noi eram care t u l b u r a m ape le .

A doua campan ia , ca re a mer s para le l cu cea b i se r i ­cească , împot r iva Blajului, a fost cea pol i t ică .

Crescuţ i în şcoa lă p r o n u n ţ a t ă de c ins te şi de carac ter , major i t a tea covârş i toa re a intelectual i tă ţ i i Blajului , acei cari reprez in tă adevăra tu l Blaj, au crezut şi c red că a-ţi s ch imba d u p ă opor tun i t ă ţ i inc identa le convinger i le poli t ice nu e o d o ­v a d ă de mora l i t a te civică.

Evident , aceşt i „ inadaptab i l i , " aceşt i . s e c t a r i " nu au fost şi nu sun t priviţi cu ochi buni din pa r t ea pu te rn ic i lo r zilei, car i r ă m â n e a u nedumer i ţ i , cum de se mai poa t e afla un cent ru in te lec tua l în Ardeal , unde să nu ajungi a-ţi r ec ru ta pen t ru i n t e r e s e l e tale poli t ice decât oameni de -a t r e i a - p a t r a mână .

Deci, revis te şi z iare, t recu te şi p rezente , s 'au în t recu t să r educă Bl?juI şi pe cei cari reprezentau t radi ţ ia lui, la zero, şi s u b respec t polit ic Unde mai adaug i , că un şef al p a r t i ­dului na ţ ional a avut norocul , sau nenorocu l , să iasă din Blaj, fapt îndea juns pent ru a nu cruţa nici loca l i ta tea originii sale de toa te a tacur i le p ă t i m a ş e ale poli t icei de par t id .

Fiind deci de ani de zile calul de bă ta ie , a t â t s u b respec t confesional cât şi polit ic, al tu tu ror cari aveau câte o piat ră de a runca t , Blajul a r ă b d a t şi a pe r seve ra t în credin ţe le sa le , a p ă r â n d u - s e , când şi cum a putut , împo t r iva focului concen t r a t pe nedrep tu l împot r iva sa.

Urmări le Luptelor le-a res imţi t şi le res imte pe t rupul .său. — D e p o s e d a t de averi prin reforma agra ră , care n ' a

P a g . 102 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6

c ru ţa t nici pâ inea din gu ra elevilor săi ( t rad i ţ ionalu l ţ ipau), , şcol i le sa l e r e d u s e la rangul şcol i lor minor i t a re , Mitropol i tul Blajului a fost şi e nevoi t să ce r şa scă şi să se cufunde în* dator i i pen t ru în t r e ţ ine rea acelor l ăcaşur i , de unde un neam în t reg a sorbi t apa vie a c red in ţe lo r na ţ iona le .

Şi a tunci , când vezi şi s imţi n e d r e p t a t e a ce ţ i - se face,, îţi cade a tâ t de b ine , dacă în cad ru l unor serbăr i cu l tu ra le sen ine şi hea l te ra te de a tmosfe ra păcă toasă a pol i t ic ianismului , auzi de pe buzele aceluia , care este o fală a ş t i inţei româneş t i în lăun t ru şi înafară de grani ţe le ţării noas t re , cumcă b iser ica unită,, a s u p r a căreia s'a năpus t i t cu a t â t a v e h e m e n ţ ă o r todox ia ofi­cială a rde leană , a avut şi are un d rep t de ex is ten ţă . Biserica' unită — a spus dl Iorga — e o c r ea ţ i une r o m â n e a s c ă şi p o a r t ă ca şi b iser ica su ro ră p e c e t e a neamulu i . Ea este o m ă r ­tur ie d e s p r e vlaga poporu lu i r o m â n e s c capab i l de c r ea ţ i un î s p o n t a n e . Blajul r idicat la u m b r a aces te i biser ici din să răc ia r o m â n e a s c ă ori s 'ar pu t ea zice popească , n'a înce ta t de a fi ce ta t ea care p r ed i că sfântul idea l i sm rom ân es c . Şi a ura t dh Iorga, ca a c e a s t ă b i se r ică a Blajului să r idice prest igiul b i se ­ricii uni te româneş t i , ca să reprez in te poporu l r o m â n e s c cu vrednic ie în un iversa l i t a tea biserici i catol ice, căci prin a c e a s t a se îna l ţă nu numa i b i se r i ca ci şi naţ ia .

Ce altfel sună acea s t ă concep ţ i e în t eme ia t ă pe dragoste-şi r ecunoaş t e re a vrednici i lor , decâ t lozincile de ură ce p leacă de la Sibiu ori uneor i dela Cluj .

Iar ce p r iveş te şcolile Blajului, dacă p r ezen ţ a şi c u v i n ­tele celor 8 ve te ran i , în frunte cu dl Ion Bianu dela Aca­demie , cari au veni t să-ş i se rbeze an ive r sa r ea unui jumăta te-de veac dela p romoţ i e , — 1-a făcut pe mult încerca tu l m i t r o ­poli t Vasi le să - ş i de sca rce tot amaru l care de ani i-s 'a î n ­g r ă m ă d i t în suflet, din cauza t r a t amen tu lu i ned rep t la care au fost expuse şcoli le sa le , — câtă în ţe legere s'a dovedi t în c u ­vintele de r ă s p u n s ale dlui Iorga, prin cari se a m i n t e a de şcoa la imper fec tă da r cu suflet, faţă de şcoa la perfectă da r fără suflet din z iua de azi. Iar în s lova de t ipa r din Neamul R o ­m â n e s c dl Iorga ţ ine să accen tueze , câ nu numai foştii elevi' datoreze ceva Blajului, ci şi acel Stat român întemeiat in forma lui de azi prin acţiunea spiritului de credinţă naţională care' s'a cultivat aici şi a cărui mani fes ta re e până şi în discretul ; t r icolor de pe păreţ i i bisericii mi t ropol i tane .

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 103

Iar fi indcă şi Sta tul român în forma lui de azi da to r e ş t» ceva Blajului, a r fi fost jus t şi f rumos , ca aces t stat , de ori şi c ine ar fi fost guverna t , să-şi a r a t e r ecunoş t in ţ a faţă de a-ceas tă Meccă, aces t Heide lberg al român i smulu i , şi să nu-1 lase a se m â j g ă i a numai cu nădejdea , că" dacă vii torul nu va fi tot aşa de nedrep t , ci vor a junge şi d in t re cei drepţ i la c o a d a celoralalţ i la guve rna rea aceste i ţări , se va face să curgă comori pen t ru şcolile, din c ri poporu l a sup t sufletul său însuş i .

Deşi , după cum a s p u s 1. P. S. Sa Mitropoli lul Vas i l e , s i tua ţ ia şcol i lor din Blaj în anul Domnulu i 1926, nu es te cu -mult mai b u n ă de cum era în 1918, ele vor r ă m â n e şi pe mai d e p a r t e , ori câte piedeci se vor pune şi ori câ te ned rep t ă ţ i se vor mai face, ceeace au fost: s t r ăge re ale credinţe i şi l imbei s t r ămoşeş t i .

In şcoli le Blajului aţi învăţa t c ins tea şi omenia , nu în -vâ r t ea ia şi spir i tu l gheşef tar , — a s p u s I. P. S. Sa Mitr©po-litul Vasi le Suciu , a d r e s â n d u - s e celor 8 elevi moşneg i abso l ­venţi ai l iceului , de acum sunt 50 de ani .

Aceas tă t radi ţ ie de cinste şi omen ie perz i s tă şi azi în şcoli le Blajului, dovadă afluenţa din ce în ce mai mare a e-levilor, din tot cupr insu l ţării în t regi te , pe cari nici nu- i mai poa t e cupr inde pe toţi.

Recit im ziarele şi revis tele unde se reflectează ecoul să rbă toa re i dela Blaj. Alături de g lasu l quas i unan im al prese i întru ap ree i a r ea e logioasă a rolului din t recu t şi p rezen t al Blajului şi întru a c o r d a r e a unei satisfacţi i , cel puţ in mora le , pen t ru feliul v i t reg în care a fost t ra ta t în Român ia în t regi tă , s'a aflat un condei mercenar , care în pr im-ar t ico lu l unui t i a r , să debi teze fără cel mai e lementa r sc rupu l de conş t i in ţă , cu un ae r de b i ru in ţă , caş icum ar fi descoper i t p ia t ra î n ţ e l e p ­ciunii, insul ta trivială, că dascăl i i şi preoţi i şcol i lor din Blaj sun t cei cari s a p ă g r o a p a Blajului.

T r e c e m pe lângă aceas t ă inconş t ien ţă p l ină de r ă u t a t e , pe lângă aceas t ă p ică tu ră de o t ravă carac te r i s t i că sufletelor mici de inimi, mari de pa t imi — şi re ţ inem cumin ţen ia cu­vinte lor rost i te din prilejul congresulu i Ligii Cu l tu ra le , congres , ca re a fost o adevă ra t ă s ă r b ă t o a r e pent ru toa te sufletele c ins t i te .

Fag. 104. C U L T U R A C R E Ş T I N ^ -Nr. 4 - 6 .

Liga, a cărei ţintă e în p r i m u l rând „de a trezi şi î ncu ­raja o viaţă morală rez is ten tă Ia asal tul ma te r i a l i smulu i t r ivial" , în a tmosfera Blajului s'a simţit la ea acasă .

Triumful ei va repreze ta izbândi rea ace lor idei cari au fost î n t o t d e a u n a la temelia şcol i lor din Blaj.

Iar neamul nu va avea decâ t să profite şi să se b u c u r e , d a c ă îi va fl dat să vază r ea l i zându - se aces t pium des ide r ium, aces t p r o g r a m ideal is t porni t din suflete cura te , cari nu se pot d i s t ruge prin răutăţ i efemere.

Dr. CORIOLAN SUCIU.

Un neam se înnalfă ori se coboară, slăvind lăcaşurile de închinare prin cari şi-a trăit copilăria ori — uitându-le.'

Cuvântul Papei la Chicago. Eminen ţa Sa, card ina lu l loan Bonzano , a fost de lega t de

Sfântul Pă r in t e să prez ideze congresu l euhar i s t i e in te rna ţ iona l d in aces t an, fiind de legatu l r ecomanda t , cum spune Prea fe ­ricitul Păr in te , prin cunoaş t e r ea oameni lo r şi împre jură r i lo r dela faţa locului , şi „prin mult iple le pi lde ale evlaviei lui", fn sc r i soa rea de delegaţ ie , P a p a , între alte lucruri ia tăce s p u n e :

Trebue trezită în singuraticii oameni ceeace scriitorii mistici numesc viaţa interioară. Aceasta, fiind o „pe­trecere în ceruri", cu atâta va fi mai puternică, ori mai slabă, cu cât va arde mai mult, respective se va răci mai mult dragostea creştină; de aceea e clar, că această viaţă atârnă dela Sacramentul Euharistiei, care din firea şi opera lui înmulţeşte caritatea şi desăvârşeşte împăr­tăşirea cu Dumnezeu. Deprinderea vieţii interioare se hrăneşte şi creşte prin spiritul rugăciunii, prin o cul­tivare mai înaltă a sufletului, prin devoţiunea şi abne­gaţia noastră. Iar toate acestea ce altceva le produce, decât participarea mai intensivă la Sfânta Cină, în care Isus, cu dulceaţa bunătăţii şi iubirii sale ne atrage şi ne ridică de pe pământ la cer, şi prin pildele vieţii sale euharistice va face ca luându-1 de pildă, să-i imităm sfinţenia. Căci din oamenii, cari deşi poate sunt obiş­nuiţi cu sfânta cuminecătură, însă neglijază ori să tem de viaţa interioară, nu o să scoţi decât nişte creştini lipsiţi de tăria virtuţilor şi foarte puţin destoi­nici a lupta pentru cele mai sfinte lucruri. Oare se va înmulţi prin ei armata fericiţilor şi a sfinţilor din cer, cu c.ari se făleşte biser ica? Ei se înşală, când cred, că uitându-şi de desăvârşirea lor, pot să aducă bisericii folos mare şi să procure aproapelui îndrep­tarea şi viaţa veşnică".

Glasul cel mai au tor iza t al locţ i i torului lui Isus Hr i s tos d ă leacul cel mai bun pent ru s eoa t e r ea lumii din moleşală .

Dr. I. BĂLAN.

Mai încap laolaltă: credinţa şi ştiinţa?*)

— Not i ţe fugare asupra vieţii prof. univ . Contardo Ferrini f 1902, cu reflexii c e s e i m p u n d e s i n e . —

P r o f e s o r u l m o d e l . P e n t r u c a să ne pu tem smulge din nămolu l vieţii şi să

i sprăvim ceva t ra in ic şi de folos nouă şi semeni lor noşt r i , negreş i t va trebui să vedem l impede care ne es te locul şi ros tu l în lumea a c e a s t a mare şi m i n u n a t ă a lui Dumnezeu şi; să avem şi un a d â n c şi delicat s imţ al da tor in ţe i . Căci să nu se uite cumcă nu numa i isvorul da r şi toată tă r ia s u p e ­riorităţi i n o ; s t re mora le rezidă tocmai în faptul că avem un «cop bine fixat, îr.tru a jungerea căru ia sun tem ajutaţi de im­boldur i le impuls ive şi intej i te ale s imţului dator ie i , a sâlniciei aces te ia lăunt r ice , ca rea ne l ămureş te cu g reu ta t ea autor i tă ţ i i unei sfinte şi nec lă t i te convinger i a su f l e tu lu i ' nos t ru , că t r e -bue să pu rcedem aşa şi nu a l tcum, pen t rucă aşa şi nu a l tcum e urzi tă firea noas t ră 1 ) - Adaugeţ i acum la lumina a c e s t o r pr incipi i de e t ică na tu ra l ă , imensu l apor t de sp l endoa re şi forţă r^ală a harului d u m n e z e e s c , — călăuza şi nesăca tu l , n e ­ţ ă rmur i tu l noian de apă vie, de energ ie , a sufletului creş t in , — şi veţi vrăji îna in tea ochilor voştr i sufleteşt i veden ia o m u ­lui după inima Domnulu i 2 ) , cum şt im că era în t inereţe şi cum a r ă m a s până la m o a r t e C o n t a r d o Ferr ini .

1. Reîn tors din G e r m a n i a , d u p ă gre le şi s t ră luc i te s tud i i , nu po rneş t e întru cău ta rea „ legă tur i lo r" ce i-ar fi pu tu t u şu ra a c a p a r a r e a vre-unei ca tedre , măca r că-şi s imţ ia chemarea , nu dela oameni venind, sp re ca t ed ră , nici nu se dă odihnei ca unul ce-i convins c'ar fi a d u n a t deja în g lagor ia sa des tu l , ba

*) Cf. Numărul p r e c e d e n t al Culturii Creş t ine . Sfârşisul ace s tu i e s -c e l e n t s tudiu in numeri i vi itori . ( N o t a R e d . )

') Cf. Trikál József: E g y s é g f e l é ! B u d a p e s t 1914 p a g 281, 286. 2 ) 1 Imp. 13, 24.

Ni. 4 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A fag. 107

chiar p rea mult , ci mai vâ r tos se a ş t e rne pe lucru. Ars longa, . vita brevis şi n ime, nici când nu-i a tât de deplin s t ăpân pe toa te tainele p r eocupă r i l o r sa le ştiinţifice, fie chiar şi în t r 'o s ingură ramif icaţ ie , î ncă t să nu t rebu ie să se s imtă nevoi t a face noui şi noui cerce tă r i , a privi , s u b obiect ivul aces to r cercetăr i , tot mai s t ă ru i to r şi mai cu în ţe legere mis t e r ioasa în lănţui re de adevăru r i , c e ' a ş t e a p t ă numai să fie văzute şi desvăl i te , sp re a înlesni şi el*-, la rândul său, ivirea a l tora , da t fiind şi aici că a d â n c pe a d â n c ch iamă 1 ) . Ne fiind deci îndes tu l i t cu ceeace şt ia , se duce să-şi în t reg iască şi a p r o ­fundeze studii le de drept , la Par i s — acum pe chel tu ia la propr ie , — iar de aci la Roma, mai apoi la F loren ţa . Rodul migă loase lo r şi obos i toa re lo r scrutăr i prin cele bibl ioteci o sâ-1 văd iască valorosul v o l u m : Anecdota Lau ren t i ana et Vat i -cana , căru ia de a l tminter i i-au p r e m e r s şi o să-i u rmeze a t â t ea altele 2,). B i n e c u v â n t a r e a lumina tu lu i p a p ă Leon XIII. din ma­nile căru ia avusese fericirea să p r i m e a s c ă sf. î m p ă r t ă ş a n i e , 1-a în tovărăş i t în toa te zilele vieţii sale şi un ivers i ta tea din Pavia , înc red in ţându- i în Noemvr ie 1883 p r e d a r e a Istoriei d rep tu lu i roman, s'a cinst i t pe sine însăş i , căci a dovedi t , că în ţe lege să-ş i a leagă agregaţ i destoinic i şi a:e şi curajul să prefere valori le adevă ra t e fabr icaţ i i lor de pa r adă , fără cons i s ­tenţă , ori câ tă rec lamă şi ori câte pres iuni s 'ar face în jurul a ce s to r din u rmă.

De fapt, cu greu s'ar şi fi găsi t cineva, care să i-se fi pu tu t a semui celui a les . Tână r , ce-i drept , ab ia de 24 de ani , dar p o s e d â n d la perfecţie, din l imbile c las ice : la t ina şi e l ina; din cele m o d e r n e : g e r m a n a , engleza, f ranceza şi span io la ; din cele o r ien ta le : hebra ica şi s i r iaca; o r ien ta t în t r 'a le spec ia l i -

') Ps . 41 , 9. — Marele natural ist Sir W i l l i a m T h o m s o n , al ias L o r d Ke lv in (f 1907) la banche tu l dat în o n o a r e a sa la Gfasgond , în 1896, s e ş t i e , n'a p r e g e t a t s ă mărtur is iască în faţa somi tă ţ i lor ce-1 sărbătoriau şi a lumii întreg i , că după 50 d e ani d e s tudiu şi e x p e r i e n ţ e to t atâta ş t ie , c a la începutu l cercetăr i lor sa l e . Cf. K A. Kne l l er S. Y: D a s Chr i s t entum u n d d ie Vertre ter der n e u e r e n Naturwissensehaf t . 4. Freiburg i. Br. 1917 pag. 42.

s ) Pe când p e t r e c e a în F l o r e n ţ a scr i se căr t i c i ca : »Ceva d e s p r e c e e a ce- i ve şn ic« , — o d o v a d ă şi a c e a s t a d e gândur i l e ce-1 urmăriau, n e d e s l i -p i t e , ori u n d e l'ar fi purtat d r a g o s t e a d e m u n c ă şi ş t i inţă , pentru carea atât d e mult a jertfit şi a făcut. In a n e x a c i tate i o p e r e a lui Dr. P e l l e -grini, la pag . 121—139, sunt înş irate p e s t e 180 lucrări, , mai mic i şi mari , d e - a l e lui Ferrini .

Fag. 108, C U L T U R A C R E S T i N A Nr. 4 - 6 .

taţ i i sale cum nu se p u t e a mai b ine la acea vârs tă , — d ă d u s e doar ' dovezi ec la t an te — munc i t o r p ă t i m a ş , îndrăgos t i t In s tud iu , iubi tor de adevăr , nobi l în gând i r e şi s imţ i re : el era chertrat să t rez iască la viaţă şi să deie nou avânt şt i inţei j u ­r idice, i ta l iene, copleş i tă pe a tunc i de -o to ropea lă ce p ă r e a că nu mai îngădu ie nici o reveni re la mai b i n e 1 ) .

Şi cel chemat să î nd rep t e a c e a s t ă s ta re de lucruri ş i -a împlini t c h e m a r e a pes te or ice a ş t ep t a r e , aşa, cum numa i în­vă ţa tu l aces ta dedica t c u t rup cu suflet şt i inţei şi — lui D u m ­nezeu, era în s t a re s'o împ l inească . Bogăţ ia unei t inere ţe p e ­t r e c u t e în frica Domnulu i , d u p ă înd rumăr i l e Bisericii lui Hr i s tos , — pep in ie ra inepuizab i lă a sufletelor candide , a m i n ­ţilor lumina te , a vo in ţe lor in t rep ide , eroice şi a ca rac te re lor in tegre , — în chipul aces t a era să se reverse din be l şug a s u ­p r a ş t i inţei d rep tu lu i , căreia îi va l impezi zările, îi va lărgi or izontur i le şi a s u p r a neamulu i , fiii căruia , a t â ţ i a la număr , s t rânş i în jurul lui pe lângă cunoş t in ţe l e receru te de car ieră o să înveţe că nu numai cu pâine şi pen t ru pâ ine t r ă ieş te omu l pe bulgăre le aces ta de pămân t , — învă ţ ă tu ră înv ioră ­toa re , înăl ţă toare de indivizi si de n e a m u r i .

2. Va fi cu cale, adecă , să se şt ie, cumcă cunoscă to ru l fără pe reche al d rep tu lu i r o m a n o - b i z a n t i n şi cl d rep tu lu i p e ­nal roman, a u t o r u l a t â t o r s tudii p re ţ ioase 2 ) , mândr i a un ivers i -tăţw, profesorul a d m i r a t ş i iubit de elevii săi era în aceeaş i v reme şi — p o d o a b a c r e d i n c i o ş i l o r , bucur i a Bisericii . P rac t i ca re l ig ioasă impusă de adânc i convinger i şi întăr i tă de o b i ş ­nu in ţă îndelungată î i e r a prefăcută în o a doua na tură . Po-

1 ) Fi l ip Serafini scr ie la 1869 în «Arhiva juridică» c o n d u s ă d e e l : » L e a g ă n u l şt i inţei dreptului p e v r e m e a Romani lor , sed iu l renaşter i i s tud iu­lui juridic în evu l m e d i u , patria jur isprudenţ i lor profunzi în t o a t e vremi le : Italia, a c u m s e o d i h n e ş t e , inact ivă , p e lauri şi fără pic d e împotr iv ire a l ă sa t să treacă la p o p o a r e l e v e c i n e acel primat spiritual c e era odată c e a mai frumoasă g lor ie a eW.

2 ) D e p e c â n d era întâia dată profesor la univ din Pavia (1882-1887) , d a t e a z ă , între a l te le , lucrăr i le : 1. Ins t i tut ionum g r a e c a paraphras is T h e o -phi lo antec . v u l g o tributa 2. F r a m m e n t i inedi ţ i de l la v e r s i o n e greca d e l C o d e x Just in ianus , fatto da A n a t o l i o a n t e c e s s o r e . 3. N o v e l l a di C o s t a n t i n o M o n o m a c o , per la prima vo l ta t radot ta e i l lustrata. 4. S a g g i di crit ica e di e s e g e s i su l l e fonti de) dir i t to r o m a n o . 5. 11 diritto romano ne l la Bassa Italia e Ia s cuo la g iur id ica di Bo logna . 6. S tudi sul l e g a t u m opt ion i s . 7. S t o r i a de l l e fonti d e l diritto r o m a n o e de l la g iur i sprudenza romana . 8. D i ­r i t to romano e tc .

Nr. 4 6 C U L T U R A CREŞTINA Pag 109.

ziţie socia lă a leasă , nume mare , l aude , — iată totuşi , D e o g r a t i a s : h o n o r e s non s e m p e r mu tan t mores ! — îndele tn ic i r i i s tovi toare d j creeri , mis tu i toa re de nervi, — nimic nu 1-a mai pu tu t a b a t e de pe d rumul sfinţeniei, bă tă tor i t până ac i . La el vedem împl in indu se vorba înţe lepciuni i veşn ice : î nva ţ ă p runcu l pe ea lea sa, că şi după ce va îmbăt rân i , nu se va depă r t a dela a c e e a 1 ) - Unul dintre foştii săi învăţăcei Gr. Ma t t eo Pass i , ne a s igură că nu era d iminea ţă când să nu-1 fi întâlnit la biser ică şi că d u p ă prelegeri iarăşi sp re b iser ică se îndrep ta , însoţ i t a d e s e a de unii d in t re ascul tă tor i i s ă i . Lozinca bened ic t ină : Ora et l abora era şi pent ru el î n d r e p t a r cumin te şi p roba t or icât şi or icum l'ar fi d e s a p r o b a t pen t ru — d u p ă capul lor — prea mul tă rugăc iune , câţ iva gural ivi rău tăc ioş i , cărora nu k - a r ă m a s da to r cu r ă s p u n s u l cuven i t 2 ) .

Savantu l aces ta fascinat de slova greu de descifrat a pa l impses te lo r , î ncân ta t de cuminţen ia pandec te lo r , de p e d a n ­te r ia vechi lor şi mar i lor t ra ta te jur id ice , ţ intui t în mijlocul mormanu lu i de ui ta te , îngălbeni te manusc r i s e , răp i te de el cercetăr i i t a c i tu rne a şoarec i lo r de prin cele rafturi prăfuite a le bibl ioteci lor învă ţa tu l , aces ta absorb i t în s c ru t a rea i svoare lor d rep tu lu i r o m a n , şt ia să rupă zilnic, d iminea ţa , cu jertfa od ih ­nei bine meri ta te , da r şi de altfel r e d u s e 3 ) , cel puţ in câ t e -un p ă t r a r de oră, — pent ru medi ta ţ ie a s u p r a adevărur i lo r de c red in ţă şi mora lă ale Bisericii sale. C ne cunoaş t e ingenioz i ­t a t ea insp i ra tă a metodei sf. Ignaţiu de Loyola — chiar şi ca r t ea de meditaţ i i a lui Ferrini era opera iezui tului Da Pon te , — şi mai c u n o a ş t e şi cons t ruc ţ i a suf le tească a celui înge -

M Pi lde 22 , 6. a ) >Tuturor ace lora , aşa-ş i mani fe s tă pub l i ce părerea în cauaă a c e s

prof. univers i tar! — cari mă t imbrează de. . . mărginit , l e r ipos tez că e u unul numai în rugăc iune aflu tărie şi d e m n i t a t e şi d e c u m v a voiu fi a v â n d niţe l caracter. . . rugăciuni i am să-1 m u l ţ u m e s c , iar d e vor va lora c e v a lu ­crurile m e l e , a c e a s t a iarăşi rugăciunii şi b inecuvântăr i i ei am s'o ascr iu . A c e l u i a apoi , care-mi bagă d e vină că p ierd v r e m e a c â n d m ă rog , îi răs ­p u n d că în v r e m e c e - m i câş t ig p u t e r e şi m â n g â i e r e in rugăc iune nu fac ris ipă d e t imp prin teatre , ca fene le , în su te şi mii d e s tupid i tă ţ i a le une i v ieţ i uşurat i ce ; îi mai răspund că r u g ă c i u n e a m ă învaţă să i u b e s c c o n c e n trarea spirituală, s ingurătatea , munca» .

3 ) Ca prof. la univ. d in M e s s i n a , locuia lao la l tă cu mai mulţ i colegi , , ne însuraţ i , într'o vilă, afară d e oraş . D e s d e d i m i n e a ţ ă , regulat , îl v e d e a u că s e s c o a l ă şi o ia spre b iser ică , ca să poată as i s ta la sf. l i turghie ş i să-ş i î n d e p l i n e a s c ă şi c e l e l a l t e ac t e d e p i e t a t e .

Pag . 110. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

n u n c h i a t sp re sfântă, concen t ra t ă recu legere duhovn icească , va găsi şi în t r 'as ta des luş i rea mul tor ta ine în cari e învălui tă des fă şu ra rea aceste i vieţi g r a n d i o a s e .

« De m â n c a r e şi de somn se î n t âmpla să-ş i uite, — oda tă scr ie p r ie tenu lu i său Ol iv i : „ I a r t ă -mă dragă... în v r e m e a din u rmă abea de-am m â n c a t ceva" , — dar de rugăc iune şi de medi ta ţ ie n ic ioda tă Ba când da cu soco tea la că nu-1 c h e a m ă a l t undeva da tor in ţa , t r ecea cu mult pe s t e cadre le fixate în o rd inea de z i 1 ) . Şi fiindcă veni vorba de m â n c a r e , t r ebue s'o s p u n e m că ţ inea să fie îndes tu l i toare , ceeace- i uşor de în ţe les pe lângă munca enormă ce-o d e p u n e a . S'a ş t iu t în­frâna însă şi a ic i : n ic icând , de cumva n u se n imer iau o a s ­peţi la casă, nu m â n c a nimic , afară de t impul mesei . In ce p r iveş te ţ inerea pos tu lu i ne amin te ş t e s t r ic te ţa opt ic ianulu i A. F r e s n e l 2 ) . Dar avea şi o „ s l ă b i c i u n e " : îi p lăcea să se p re ­zinte la pre leger i î n m ă n u ş a t ; cu mănuş i negre , f rumoase , p lă­cere la fel cu a lui Ştefan Pet ică al nos t ru 3 ) .

Din des tă inui r i le păr . Chr i s t i an Ludwig S. I. mul tă v reme duhovn icu l lui, şt im însă, că sub î m b r ă c ă m i n t e a nobi lă , cu toa tă s impl i t a t ea ei, t rupul nev inova t al t ânăru lu i profesor era s t r âns în b râu de caznă şi nu p rea era c ru ţa t de cel ce pu ­se se gând să t r ă i a scă din credin ţă „pent ru a sa mân tu i r e , a neamulu i măr i re şi — a şti inţei p r o p ă ş i r e " .

3 . Vladimir Solovieff ( f 1900), cândva prof. de filozofie la univ. din Moscva , un suflet în rudi t cu Ferr ini în mul te privinţe*), s p u n e că în t inereţe s'a î n t r eba t şi el, chinui t de îndoia lă : „Cum mai pot fi bărba ţ i de spiri t , cari în t r ' aceeaş i v r eme să mai fie şi c reş t in i?" şi îşi t â lcu ia p r o b l e m a acea s t a a ş a : totul e ori făţărie, ori l ipsă de consecven ţă . Mai târziu,

l ) Möns . Ciceri I'a căutat o d a t ă acasă , îna in te d e masă , dar i-s'a s p u s eă >Domriul Profesor" e la b i s e r i c ă şi c u atari prilejuri n u prea are ob i ce iu l să s e grăbiască .

») Cf. Kne l l e r o. c. pag . 188. s ) Cf. Al . T. S t a m a t i a d : Câţi-va scri i tori . Arad 1925. (Bibi. » S e m ă -

nătorul* Nr. 8 0 - 8 1 ) pag . 17. 4 ) A d u s şi el o viaţă idea l i s tă , aspră, a she t i că , altruistă. La vârsta

d e 20 d e ani face votul perfecte i a b s t i n e n ţ e v irg inale . E p i s c o p u l S tross -m a y e r , într'o e p i s t o l ă că tre card. Vannute l l i , îl n u m e ş t e >anima c a n d i d a , p ia ac vere saneta« . Mărturisirea crezului ca to l i c ş i -a d e p u s - o în m a n i l e lui N i c o l a e T o l s t o i , în 18 Februar ie 1896. Cf. Dr. Sawicki : W l a d i m i r S o ­lovief f în Akad. Bonif. K o r r e s p o n d e n z . Nr. 7 din 1917 pag. 129 — 134.

.\ r. 4 - 6 C U L T U R A C R E Ş T I N A F a g . 111.

d u p ă studii se r ioase şi sol ide a reveni t cu totul la a l te con­v inge r i 1 ) . Câţi n 'au cuge ta t în să şi nu cugetă şi azi, ca S o -lovieff, în t inereţe le sale f ragede? Ne-a fost da t doar ' să au­zim, nu de mult , p r o p o v ă d u i n d u - s e dela înă l ţ imea unei c a t e ­dre un ivers i ta re dela noi, că „nu ex i s tă nici Dumnezeu , nici suflet" , că „religia e b u n ă pent ru copii ca s i s tem p e d a g o g i c " şi altele de aces t fel 2 ) . Biblia şi c red in ţa dec la ra te de s imple naivi tă ţ i , de nimicuri , din p a r t e a unui profesor de a n a t o m i e !

Aşa să fie o a r e ?

De fapt 6 ă nu mai a ibă loc una lângă alta, în acelaş i cap , c redin ţa şi ş t i in ţa? în t reagă i lus t ra p le iadă a a tâ to r în ­văţa ţ i de m â n a întâiu şi c redincioş i dec lara ţ i cu vo rba şi fapta , între cari vedem şi pe C o n t a r d o Ferrini , să fi fost p r a d a unei amăgi r i d e ş a r t e ? S m e r e n i a ta în faţa celui Prea îna l t , ves t i tu le Ampere , va să zică n 'avea nici un sens , căci era fără o b i e c t 3 ) ; zadarn ică , fără ros t şi nesoco t i t ă a fost şi ev la ­via ta, chemic ianu le cu n u m e mare Chevreul ( f 1883), care p ie rzând t renul ce era să te înapo ieze la t r u d a observăr i lo r şi anal izelor de l abora to r din d is t rac ţ ia unei excurs i i , pe t ree i p r i n s o a r e a aceas ta n e p r e v ă z u t ă rec i tând Rosar iul în b i se r ica din D o u r d a n 4 ) ; şi nici d e s p r e na iv i ta tea ta cop i l ă rească nu se poa te vorbi decâ t cu z imbet compă t imi to r , a l tcum s impa t i cu l e profesor din Como A. Volta (f 1827) care aduni copiii la b i ­ser ică să- i înveţ i ca teh i smul , în toa tă S â m b ă t a aprinzi can­dela la icoana Maicii Domnulu i , ascul ţ i zilnic sf. Li turghie , te spovedeş t i , te cuminec i , la Joia ve rde arunci flori în ca lea S a n c t i s s i m u l u i (caş i Canchy f 1857 când i-se a d u c e a viat icul) . T o t a ş a t r ebu ie să fi judeca t şi tu ce lebru le m a t e m a t i c i a n al univers i tă ţ i i din Dublin I o h n C a s e y ( f 1881) cel mai t a re în g r eu t ă -

') Dr. Sawicki , i b i d e m .

*) Cf. >Unirea« d e l a Blaj Nr. 1 2 - 1 9 2 6 .

s ) Ş t i m d e l a Fr. O z a n a m , unul d in e l ev i i şi pr ie ten i i lui A m p e r e , că a c e s t a îş i a s c u n d e d e m u l t e ori lata frunte în p a l m e şi of ta: >Cât d e mare- i D u m n e z e u , Ozanam, cât d e mare- i D u m n e z e u , şi câ t d e n imica t o a t ă ş t i inţa noastră . Vez i la Kne l l er o. c. pag . 152.

*) T o t a c o l o , pag . 248.

f a g . 112. C U L T U K A C R E Ş T I N A •Nr. 4—6.

tile teoremei lui Ponce le t si tare în faptele credinti i nesovăe ln ice , care te înş i rue în cea ta cucernici lor Ter ţ iar i ai „Sărăcu ţu lu i" 1

din Ass i s i 1 ) caşi o a r e c â n d v a pe tovarăşul de credinţă L. G a l -vani ( f 1798). '

D U M I T R U NEDA.

l) Terţiarii sunt a treia tagmă călugărească, întemeiată de sf. Fran-cisc din Assisi (f 1226) anume pentru mireni şi persoane căsătorite, ce trăiesc în lume, nu în mănăstire. Intre altele, membrii acestui cin se obligă să se spovedească şi cuminece lunar, să ocoliască petrecerile să reciteze rilnic Oficiul mic al Preacuratei iun fel de Paraclis latin) ori 12 Tatăl nostru, tot atâtea Născătoare şi Mărire; să umble îmbrăcaţi simplu, să poarte scapular şi cingătoare de lână pe sub haine etc. Cf. Beringer-Hilgers: Die Ablăsse. II. , 4. pag. 355 şi urm. Mai pe larg: Betz Frigyes— P. Antal: A i eMetmentseg Katekizmusa. Bpest 1900. pag 214—219. In ro­mâneşte avem: Manualul Terţiarilor .franciscani. (Bibi. Populară catolică, din Hălăuceşti. Nr. 6.). Terţiari au şi Carmelitanii şi Dominicanii. Regulele acestora se află la Betz—P. Antal o. c. pag. 195, 213 şi 2 2 0 - 2 5 4 .

Toate aceste trei ordine călugăreşti pentru mireni au o sumedenie de membri. Un coleg de studii din Croaţia (păr. Blazevic) îmi povestea că la ei o mulţime de preoţi seculari, medici, advocaţi, profesori, ziarişti, - de plugari, maeştri şi industriaşi nici să nu mai pomenim — fac parte

din câte unul din aceste ordine, dar mai ales din cel franciscan. Ne pu­tem gândi cum va fi în alte părţi ale lumii catolice! (In Francia de ex. e lucru cunoscut că şi Auguste Comte era terţiar franciscan). Se va face vreodată ceva similar la noi? Ordinul sf Vasile are menirea, să înceapă a »face şi a învăţa« şi în direcţia aceasta. Cu nimic nu se va paraliza mai repede şi mai efectiv acţiunea primejdioasă pocăită ca tocmai prin «Ter­ţiarii sf. Vasile». Si hi et hae potuerunt, quare non et nos... P. Augustine?f Cauza merită toată luarea noastră aminte.

Lumina preoţească. G â n d u r i d i n p r i l e j u l p r i m e i l i t u r g h i i a p r e t i n u l u i

A. P . prof . c a t i c h e t .

»Aşa să l u m i n e z e lumina voas tră îna in tea oameni lor , ca, văzând fapte le voas tre c e l e b u n e , s«r p r e a m ă r e a s c ă p e Tată l vos t ra ce l din ceruri».

Mat, c a p 5. 16.

Iubite .pretine! Se pa re că nici oda tă lumea n'a avut a şa de mare ne­

voie de apos to l i , ca as tăzi . Ori , poa te , numai nouă ni se pare, cari , privind lucruri le prea d e a p r o a p e , le vedem toa te diforme, — real i ta tea to tuş es te , că lumea e cufundată într 'o mare în tunec ime morală .

Până când lumina intelectuală , inzes t ra tă cu aripile elec­tr ici tăţ i i , p rogresează uimitor , a l ea rgă într 'un sbor nebun să lumineze toa te abizur i le firii, încâ t se pare , că e a p r o a p e t impul , când Prometeu l modern , furând pu te rea de lumină a soarelui , va face să d i spa ră noap tea , l egându-o ca F ă t - F r u m o s , din poveşt i le bă t r âne , de un a rbore sau îneh izându-o într 'o peş te ră î n tunecoasă , — până a tunci î n tunec imea morală , t r e p t a t cu aceas tă s t ră luc i re orb i toare a in te lectului , c reş te , se d e s -voaltă, a p r o p i i n d u - s e tot mai ta re de ceeace poporu l n u m e ş t e besnă , conc re t i z ându - se tot mai p ronun ţ a t într 'un indiferentism inert faţă de tot ce pr iveş te sufletul şi neces i tă ţ i le sa le . De altfel a c e a s t a es te p a c o s t e a dar şi ca l i ta tea na tur i i umane , aceas t a es te tainica lege e te rnă a luminii , care , daoă nu creşte t rep ta t , ci năvă l e ş t e deoda tă în suflete, vrând să umple d eo ­da tă ochii t rupeş t i şi in te lectual i cu lumina orb i toare , — în loc să lumineze , în tunecă vederea , p roduce î n t u n e r e c

Nici când lumina n'a fost a tât de s t ră luc i toare , dar nici pat imi le a tâ t de des lăn ţu i te , n e d r e p t a t e a a tâ t de s t r igă toa re . Omeni rea , orb i tă de lumina feerică a intelectului său şi a r e ­zul tatelor aces to r lumini ale minţii , cade zdrobi tă sub pova ra în tune recu lu i ce se a p a s ă pe sufletul său. Omeni rea , cu o

2

Pag. 114, C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 6.

faţă râde, cu ceala l tă p lânge. Dar râsul sgomotos , hohotul omer ic dela praznicul tr iumfului minţi i , nu poa te să ' n ă b u ş e oftatul dure ros , nu poa te să ş teargă lacr imile a m a r e , nu poa te să acope re plânsul s p a s m o d i c al desnădejd i i din suflete. A-ceas tă omeni re , ce se sca ldă 'n lumină , este a d â n c n e n o r o ­ci tă; şi ca un bo lnav de friguri, în visul s ă u , , s u b impres iu -nea p rodusă de g reu ta tea p lapomei , are iluzia, că munţi i s'au p r ăbuş i t pes te el, — cu puter i desnădă jdu i t e se f rământă , să scape , să de lă ture aceas tă povoară in supor t ab i l ă : o m e n i ­rea, — apăsa t ă de g reu ta t ea în tunerecu lu i de nepă t runs , în­călzi tă la slabul opai ţ al nădejdi i , ce mai este încă în sufletul său, — vrea să s cape din în tunerecu l ce-o înconjoară ; caută cu sete nebună lumini meni te s'o lumineze si încă lzească .

O m e n i r e a a o rbeca t pu ru rea — d u p ă cădere — în în tu ­nerecu l păca te lo r şi în umbra morţii , iar Dumnezeu i-a tr imis, în cursul veacur i lor , lumini , d u p ă cari să se îndrep teze . Şi a venit , în sfârşit , însas i lumina veşnică , Fiul lui Dumnezeu , Isus Hr is tos , si a lumina t veacur i le cu s t ră luc i rea dumnezeir i i sale, cu sp l endoa rea faptelor sale de om pămâtean .

Şi a tunci , când ş i -a împlinit mis iunea sa, i-a fost milă de omenire s'o lase orfană, — s'a aşeza t lumină veşnică pe a l tare le noastre şi a aşezat lângă fiecare a l tar o lumină v ie care este preotul . Lumină, meni tă ca prin s t ră lucirea sa con­ş t ien tă , dar mai a les consecven tă să 'ndrep te sufletele în tu-

' neca te spre izvorul luminii veşnice . Aceas tă lumină s'a ap r in s în in ima ta, Dumineca t recu tă ,

prin sfinţirea ta de preot , iar în ziua de astăzi , se scoate de s u b obroc ca să lumineze tu tu ro r şi să 'ncă lzeascâ pe toţi cei ce vor fi puşi sub ocrot i rea ta suf le tească.

Voi sunteţ i lumina lumii, a zis Mântu i toru l către a p o ­stolii săi , o zice. către noi şi ţ i-o s p u n e şi ţie astăzi . Lumina din sufletul tău es te lumină adevăra tă , rup tă din lumina Dun i -nezeească , înzes t ra tă cu toa te propr ie tă ţ i le luminii. P r imi rea luminii nu este mer i tu l tău, nu e o răsp la tă , ce ai primit o pent ru viaţa ta cucernică sau inima ta b u n ă : în dar ai p r imi t -o !

Meritul tău se va socoti de «ici 'ncolo şi r ă sp la t a ţi se va da la urmă, dacă vei face, ca lumina aceas t a să r ămână lumină adevă ra t ă şi nu va deveni s lab opaiţ , ce cu pâ lpâ i rea lui nes igură în tunecă vederea şi celor puţini cari văd şi cred, şi dacă vei duce luptă conş t ien tă , apr igă şi cura j ioasă cu tine şi cu pat imile tale , ca să f ac i . ca aceas tă lumină să se în-

Nr. 4 - 6 C U L T U R A C R E Ş T I N A

drep teze neconten i t sp r e izvorul ei de origine spre veşn ica lumină dumnezeească , de pe sfântul al tar; dacă vei trezi, în sufletele t inerelor odrazle, î nc red in ţa t e ţie, dorul după acea lumină, ca sub conduce rea ta b inecuvân t a t ă , luminaţ i de p u ­terea şi că ldura luminii sufletului tău, pen t ru iubiţii tăi t ineri , cuvântu l Domnulu i să fie adevăra t nu t remânt , dă t ă to r de p u ­tere şi viaţă; iar biserici le Domnulu i a d e v ă r a t e lăcaşe de o-dihnă, d u p ă lupta grea a vieţii şi izvoare b inecuvân ta t e de puter i noi, în lupta ce t rebue să o dea împo t r iva t rupulu i lor, împotr iva pa t imi lor lor şi împot r iva luminilor false, incon­ş t ien te , ce-i înconjoară şi ce li s ' apr ind, de mul te ori, chiar din pa r t ea celor ce-i iubesc , din par tea păr inţ i lor lor, din par tea conducă tor i lo r lor intelectual i .

Să stii că lumina sufletului tău, or icât de s labă , or icâ t de mică ar fi ea, până când îneă este adevăra tă , pen t ru cei din jurul tău, pentru cei a p r o a p e de tine este un soare , plin de viaţă şi că ldură . Cu cât te vei depă r t a mai ta re de t ine şi te vei ap rop ia mai mul t de ei, cu atât îi vei lumini', şi în­călzi mai mult şi sub pu te rea luminii şi a căldurii se vor desch ide sufletele lor, ca să le cunoş t i , să le iubeşt i si să le mSntues t i .

Aceas tă lumină d u m n e z e e a s c ă însă, ca să poţi lumina pe alţii, t r ebue să te lumineze mai întâi pe t ine ; ca să poţi în­călzi pe alţii, t r ebue să te pătrunzi tu de că ldura acelei lu­mini şi de d ragos tea faţă de dânsa . Această lumină t r ebue să te lumineze , încă lzească ş: d e s ă v â r ş e a s c ă în în t reg ime ca om, profesor, bă rba t şi preot . Căci aces te pat ru e lemente cons t i tuesc de azi înainte bogă ţ ia sufletului tău, indiv idual i ­t a t ea ta, şi nu vei putea să neglijez pe nici una din ele ca să nu fie în de t r imentu l celorlalte.

1. Să nu uiţi n ic iodată , în ac t iv i ta tea ta, că eşti om şi ai de -a face cu oameni .

Ob i şnu in ţa face, ca lucrurile ce ne înconjoară , nu le p ă ­t rundem, cele d e - a p r o a p e nu le vedem, iar pe cei din jurul nost ru nu-i luăm în cons idera re . Ochii noştri sc ru tează în-

»

cont inuu depăr tă r i l e , iar regiunile a p r o p i a t e rămân nece rce ta t e . Ne pregă t im viaţa în t reagă pentru fapte mari, măre ţe , iar în îndeletnici r i le mărun te ale zilei, din cari se c o m p u n e în t reaga noas t ră viaţă, r ămânem ne îndemâna tec i . Ne pregă t im pent ru cariera noas t ră cu apa ra t e vrednice de toa tă lauda si ui tăm să de săvâ r ş im în noi uman i t a t ea . Aşa se î n t â m p l ă că via ţa

2*

Pag . 116. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

ne prezintă a şa de mul te anomal i i : ne a ra t ă advocaţi buni , medici iscusiţ i , profesori învăţaţ i , preoţi zeloşi, dar a şa de puţ ini oameni . Dacă se poa t e înţe lege l ipsa de u m a n i t a t e la orice altă car ieră , nu se poa te admi te şi ierta la un profesor , dar mai a les la un preo t .

A fi om în semnează a te c u n o a ş t e pe tine, a-ţi c u n o a ş t e s lăbic iuni le tale, prin ceeace vei face pe alţii să şi le cu­noască pe a le lor, să le în ţe leagă pe ale ta le şi pe ale noa­s t re . A te cunoaş t e pe tine es te a pu tea cunoaş t e pe al ţ i i ; a-ti c u n o a ş t e s lăbic iuni le tale este a c u n o a ş t e s lăbiciuni le a l tora . A cunoaş t e î n s e m n e a z ă a în ţe lege ; a înţelege este a ierta.

A ier ta însă nu î n s e a m n ă a a p r o b a . Ie r ta rea d u m n e z e ­ească nu cufundă în în tunerec , e pl ină de lumină, nu îng roapă pe cel ier ta t , ci-1 învie la noua viaţă conşt ie , luminoasă , în care tocmai greşel i le şi pat imile vor fi a rmele cele mai p u ­tern ice împot r iva răului .

Cred in ţa bisericii de sp re fiinţele c rea te de Dumnezeu es te clară, poa te , prea clară, pent ru aceea nu ne familiarizăm cum ar trebui" cu ea. Dar tu să nu crezi n ic iodată , că cei a p r o a p e , cei de ace laş s ânge şi c redin ţă cu tine sunt îngeri , iar ceilalţi draci . Nu ui ta : că îngeri i sunt în cer, dracii sunt jn iad, iar pe p ă m â n t nu. sun t nici îngeri nici diavoli , ci oa ­meni , înzestraţ i deopo t r ivă cu virtuţi şi pat imi şi plini de s lăbiciuni şi greşel i mai mari , sau mai mici , decâ t ale ta le .

In ţe lege- te pe t ine şi-i vei înţelege pe dânşi i , iar ei, în­ţe legând, se vor ap rop i a de t ine, ţ i -se vor d e s c h i d e : văzân-du- le ranele lor: vei pu t ea v indeca , văzându - l e moar t ea din suflete, vei pu tea altoi în ei mlăd i ţ a vieţii de veci şi se va umplea sufletul tău, adânc , de bucur ia ce o are î n suş D u m ­nezeu , şi care se da s ingur preoţ i lor pe aces t p ă m â n t : de-a învia sufletele moar t e la noua viaţă.

II. In ce pr iveş te car iera ta de profesor, fii omul a d e v ă ­rului si al b inelui . Să crezi în adevăr si în biruinţa Iui s i -gu ră . N'ai ce te t eme de dânsul , dar nici n'ai să scapi de el : căci adevăru l e j ă ra tec înfocat şi ori câ te e lemente am vrea să ' ng rămăd im pes te aces t j ă r a t ec — vor a rde toa te a-ces te p iedeci şi va izbucni nestăvi l i tă flacăra adevăru lu i , va apr inde şi va a rde tot ce-i va s ta împot r ivă .

Invaţă- ţ i elevii să p r ivească cu ochii deschiş i rea l i ta tea vieţii, să nu se t e a m ă de şt i inţă , mai ales să nu se t e a m ă din

Nr. 4—6. Pag. 117.

aeel punct de vedere că va p u t e a să vină vre-o v reme , când şt i inţa va d ă r â m a edificiul măre ţ al c red in ţe i ; să nu se t e a m ă că ş t i inţa va închide biser ic i le , că desvo l t a rea şti inţei va n i ­mici c red in ţa din suflete. — Nic ioda tă tu lp ina t randaf i rului nu va nimici floarea, ci îngheţu l din afară le va pu tea nimici pe a m â n d o u ă şi tu lp ina şi f loarea. T u l p i n a însă nu t r e ş t e numa i f loarea şi-i dă pu te re de viaţă. Iar şt i inţa es te tu lp ina , pe care c red in ţa es te a şeza t ă ca o floare, nu t r i t ă şi înv iora tă din sucul de viaţă al ş t i inţei .

Intre ş t i inţa adevă ra t ă si în t re c red in ţa d u m n e z e e a s c ă i » » >

nu este şi nici nu poa te să fie nici o con t raz ice re . Căei ş t i inţa es te desvo l t a rea puter i lor sufletului o m e n e s c pent ru a cunoaş t e toate înăl ţ imile, adâncimi le , depă r t ă r i l e firii şi ale sufletului o m e n e s c şi de a c u n o a ş t e prin a c e a s t a pe Domnul , a-i cunoaş t e a to tputern ic ia , în ţe lepc iunea , f rumuseţea . D a c ă oameni i nu pot sau nu vreau să r e e u n o a s c ă adevărul , nu î n s e m n e a z ă că el nu exis tă , ci î n s e m n e a z ă că pa t imi le lor sunt mai pu te rn ice decâ t k:mina minţii lor, iar pes te z g o m o ­tul asurz i tor al pat imi lor nes t ăpân i t e nu p ă t r u n d e g lasul D o m n u l u i .

Va ajunge şt i inţa să c u n o a s c ă totul ce se poa t e cunoaş t e cu mintea o m e n e a s c ă , va a junge să facă legă tură între s telele , pe cari le pr ivim numai uimiţi pe bolta îns te la tă — nu va pu tea însă să nege pu te rea u imi toare a aces tu i suflet o m e ­nesc , ca re a cons t ru i t ins t rumente le de pene t r a re ale a d â n c u ­rilor şi înăl ţ imilor firii şi care a ajuns să c u n o a s c ă tot ce se poa t e cupr inde cu acest suflet.

Când s ' apucă însă , aşa zişii filozofi sau înţe lepţ i , să d e s -t ă inu ia scă originile vieţii, o r ig inea şi esen ţa aces tu i suflet, în­ceputu l şi ta inele mari ale firii, — o p ă ţ e s c cum au pă ţ i t -o s t rămoşi i noşt r i din Biblie, când s'au a p u c a t de T u r n u l Ba-bi lonului : li s'au amestecat , l imbile de nu s'au mai pu tu t î n ­ţe lege. Ps ihologia omului es te veşn ic aceeaş , numai s tad iu l lui cul tural mai pr imit iv sau mai îna in ta t îl face să în t re ­buinţeze mij loace diferite pen t ru real izarea ace le iaş ţ inte . Omeni rea , pe v remea T u r n u l u i din Babe i , pă r ă s i s e lăcaşur i le din peş te ră şi ajunse —, la nivelul cul tura l descope r ind m o ­dul de a zidi case , şi în elanul descoper i r i i celei mai epoca le a t u tu ro r veacuri lor , î m b ă t a t ă de pu te rea aceste i idei, s'a a p u ­cat să r idice un turn până la cer, să se urce la D u m n e z e u . Dumnezeu i-a pedeps i t , ne s p u n e sfta Scr ip tură , că le-a a m e -

Pag. 118.

s t eca t l imbile, de nu s'au mai pu tu t î n ţ J e g e : i-a făcut să vadă, că mintea şi pu te rea o m e n e a s c ă este mărgini tă .

Şti inţa care şi uită de c h e m a r e a sa şi îşi uită de p u t e ­rile sa le este pe ace laş s tadiu şi astăzi ea pe vremea T u r ­nului Babi lonuiu i . Când pre t inde că explică ta ine le .-vieţii, ale sufletului şi ale firii; când vrea să se înal ţe cu c o m p e -tenţa- i t r imbi ţa tă până la Dumnezeu , — s 'ames tecă limbile şi nici înţelepţi i cari vo rbesc în a c e e a ş l imbă nu se mai în­ţe leg unii pe ; Iţii. In cadrele acele iaş i l imbi, ba în cupr insu l aceluiaş i o raş sau în încăperea aceleiaşi Univers i tă ţ i , din punct de vedere filosofic, zeci şi sute de limbi vociferează, cu în­gâmfare de bâlciu vând nimica, îmbrobod i t în ambelaj s t r ă ­luci tor ; şi cel mai mare năcax nu e că nu-i în ţe lege nimeni , ci că ei înşişi nu-ş i în ţe leg teori i le t r imbi ţ a t e şi l ăuda te . Că aces te teorii de şăn ţ a t e , aces te poezii îşi menţ in locul pe piaţa ş t i inţei se da to re ş t e adorabi le i prost i i omeneş t i şi mij loacelor de luptă de cari se folosesc aceşt i pseudofi losofi : de-a t imbra de proş t i pe toţi câţi nu se 'nchină Pros t ie i .

Intre şti inţă şi c redin ţă nu es te cont raz icere . Con t r ad i c -ţ iune poa t e să fie numai în t re lucruri diferite. Dar şt i inţa şi c red in ţa sun t cam ace laş lucru : două e lemente ale cunoaşter i i , cari se ' n t regesc şi d e s ă v â r ş e s c rec iproc . Căci până când c u n o a ş t e r e a ştiinţifică es te mărgini tă şi aceas tă mărginire este de t e rmina tă de pu te rea de a cup r inde a aces tu i suflet o m e n e s c ; — credinţa d ă r â m ă bar ierele aceste i margini şi prin lumina descoperir i i dumnezeeş t i i n t roduce sufletul în f rumuse ţea unei lumi nebănu i te , da r reale, cum reala este si ex i s t en ta aceste i lumi si ex i s ten ta crea torulu i ei.

Aceste adevărur i , de Ie vei sădi ca pe nişte al tare în inimile t inerelor odrazle , ce Ie conduci , şi-i vei învă ţa să se 'nchine cu cuc rnicie în faţa aces to r al tare, — i-ai mântui t din robia prost ie i lumii aces te ia , ce se î m p o p o ţ e a z ă în hainele cu­minţeniei , — le-ai desch i s poar ta vieţii de veci; iar tu ţi-ai împlini t c h e m a r e a de conducă to r sp i r i tua l al lor.

III. In ce pr iveşte s i tua ţ ia ta de p reo t căsător i t , un oa re ­care noroe te paş te , din care rezul tă însă o mare da tor in ţă . Căci în t re or ice împre jurăr i fericite şi no rocoase ar trăi sufletul o m e n e s c pe aces t p ă m â n t , se s imte veşnic nelinişt i t şi stin gher şi nu se l in iş teş te desăvârş i t decâ t în Domnul , iar pe aces t p ă m â n t îşi găseş te m â n g ă e r e a numai în prietinia cea adevă ra t ă . Norocul, să-i zic aşa, ce te paş te , e că nu ai nevoe să-ţ i

Nr. 4 - 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 119.

cauţi prietin, căci pr ie t ină ţi s'a dat prin ta ina sfintei Căsă tor i i , în p e r s o a n a iubitei tale soţii . î m p r e u n a r e a sufletelor voas t r e săvârş i tă prin sfânta ta ină va faee ca tot mai mult să vă cu ­noaşteţ i şi tot mai adânc să vă iubiţi şi să vă trăiţ i v ia ţa în sfinţenie c reş t inească . Să vă daţi î m p r u m u t a t mână de ajutor întru mân tu i r ea suf le telor voas t re şi întru c o n d u c e r e a v lăs ta ­relor, concrezu te vouă şi ţ ie, spre izvorul luminii . Iar d a t o -rinţa ce rezu l tă e, că, fiind la adăpos tu l ispi telor , ai să depuni mai mul tă energie , pent ru a a p ă r a pe alţii de ispi te , şi ai fi în mare pr imejdie dacă ai uita că î m p r e u n a r e a suf le telor voas t re prin căsă to r ie c un mijloc, un ajutor ; — făcând din ea o ţintă — ajutorul ar const i tui pen t ru t ine o p iedecă de neînvins . Mulţi uită lucrul aces ta , de aceea , zice sf. Pavel , că e mai bine să fi necăsător i t , având de ajutor numai pe D o m ­nul . Nu toţi însă cupr ind cuvân tu l aces ta , spune I sus .

IV. Şi-am ajuns la ul t ima notă a sufletului t ă u : preoţ ia . Nut r i rea şi desăvâ r ş i r ea celor trei lumini p r e c e d e n t e : a o m u ­lui, a profesorului şi a bă rba tu lu i e p r o p r i a m i n t e c h e m a r e a preotului ce s ă ! ă ş l u e ş t e în t ine.

Şi ca< profesor, dar mai a les ca preot , t r ebue să aibi credinţa necUntită în p rogresu l binelui . Or icâ t ţi s'ar pă rea ci! lumea în jurul tău e rea, că marea murda ră a păcate lor se umflă, se revarsă şi cupr inde pe toţi şi t oa t e : e o pă re re n u m a i ; vedem lumea prin p r i sma in terese lor noas t re şi j u d e ­căm de păcă toş i pe ' toţi de sp re cari c redem că ne j i cnesc aces te in te rese şi ap robăm, a p ă r ă m chiar pe adevăra ţ i i p ă c ă ­toşi , dacă se rvesc in te rese lor noas t re . Oamen i i însă , în rea ­li tate devin din ce în ce mai buni , şi este mai multă prostia, decât r ău ta t ea în t rânsi i . Nu-s i îu te leg in terese le lor cele a d e -vă ra t e : caută binele, fericirea, iar pa t imi le ]»r nes t ăpân i t e le hă răzesc răul si nenoroc i rea . Cine iubeş te în t r ' adevăr oameni i

» »

şi se cunoaş te pe sine, nu-i urăş te , ci -1 cup r inde milă de sforţări le lor s te rpe după bine şi adevăr .

Lumea crede în lumini, c rede în conducă tor i i sufleteşt i , cu toate că vrea să s t ingă toate luminile* ce le în tâ lneş te , încât se pa re că u răş te şi pe r secu t ă pe cei cari îi a ra tă d ru ­mul sp re b ine . Cu toa te aces tea lumea nu urăş te aces te lu­mini, ci le ' ncearcă pu terea , dar se pleacă fără rezervă în faţa lumini lor ce nu se st ing. Lumina noas t r ă e lumină magică : n ic iodată lumea nu o va pu tea s t inge, numai noi înş ine o pu tem nimici. Câte lumini nu s 'apr ind în t inereţe le o a m e n i -

P a g . 120 C U L T U R A C R E Ş T I N A . „ . ^ , . u.__ „ •'

Nr. 4 - 6 .

lor! Din câte suflete de preoţ i t ineri nu svâcneş t e flacăra luminii celei adevă ra t e , şi to tuş , câte r ămân să lumineze, până la adânc i b ă t r â n e ţ e ! Dacă lumea n 'are încredere , dacă ră­m â n e fără conducă to r i suf leteşt i , s un t em în mare par te noi de v ină : nu trăim o via ţă conşt ie şi mai a les nu consecven t c reş t inească . Ne l ipseş te tăr ia apos to l i că a convinger i lor noas t r e t r a d u s e în fap te : P rea sun tem ier tător i faţă de g r e ş e ­lile, păca te le noas t r e şi ne în ţe legător i faţă de s lăbic iuni le a l tora .

In lupta ce vei da -o pentru adevăr şi lumină, vei avea multe desi luzi i ; poa te mai mul te din pa r t ea celor, cu cari î m p r e u n ă vei lupta . Să nu te inf lu inţe ie că alţii nu şi ar face da tor ia , d u p ă cum tu crezi, că ar t rebui să şi o facă; tu singur ai să dai s e a m ă şi n u m ă r de faptele tale, îna in tea con­ştiinţei tale şi a lui Dumnezeu celui a to tpu te rn ic , care a sădi t în t ine lumina. î n semnează ţi bine, că fiecare lumină îşi are un anumi t cerc pe care-1 luminează şi încă zeş te , care cerc es te în r apor t d i rec t cu pu t e r ea izvorului de lumină. Cercul tău de lurrftnă es te familia ta şi şcoa la . Nu ieşi din cercul tău de lumină, p â n ă ce n 'ai luminat , n'ai îngrijit bine de fie­care coltfşor, căci , dacă te depăr tez i , de aces t eerc , înainte de-a face, din fiecare col ţ işor s ingura tec , câ te un izvor de lumină , — laşi în urma ta î n tune rec şi îngheţ .

D a c ă vreai să luminezi şi mai a les să încălzeşti , t r ebue să te apropi i de fiecare colţ, — în f iecare colţ es te un suflet, — t rebue , să te aprop i i , căci lumina nu luminează, da r mai ales, nu încă lzeş te din depă r t a re . Stelele, d u p ă şt i inţa a s t r o ­nomică, sunt sori plini de lumină şi că ldură , dar ce folos a-vem noi de că ldura Iar, când sunt aşa d« depa r t e de noi. De te vei apropia , sufletele vor primi, vor radia lumina cea adevă ra t ă . B a r i a răş t r ebue să ai p rud in ţa să nu luminezi şi să nu î i c ă l z e ş t i p r ea mult , ca să nu orbeş t i şi să nu arzi pe cei ce vreai să-i mântuesti-: să lasi v reme ca lumina să vin-dece s ingură ranele în tune recu lu i . Să ai mai a les r ăbda rea să samen i m e r e u , ' a v â n d convingerea , că nu tu vei fi celce va secera .

Şi am ajuns la ul t imele cer inţe ale rezul tatului muncii umane , cer ţnţe ale oricărui p rog re s , cari se cupr ind toa te în (Sbdare şi umil inţă .

Răbdarea , am văzu t -o din cele s p u s e până acum, cel mult îţi mai amin tesc , că nu es te grabă în na tură , şi îna in -

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag 121

tarea în bine, cu cât merge mai înce t cu a tâ t p rog resează mai r e p e d e şi mai sigur, numa i noi să eredem în p rog res şi în b i ru in ţa adevăru lu i , şi dacă am p u s mani le pe coarne le plugului , să nu ne ui tăm înapoi . O b s e r v ă că f loarea, ca re p r imeş te p rea mul tă lumină şi că ldură se ofileşte; na ţ iuni le ce merg cu paşi n s tăpâni ţ i pe ca lea progresului , — decad , iar ochiul, ce se ap rop ie , p rea mult şi p rea r epede , de lu­mină, se în tunecă .

Iar umil inţa- ţ i d ic tează să iubeşt i p rogresu l , să iubeşt i adevărul şi b ine le , iar nu p e r s o a n a ta. Noi , a p r o a p e t o t d e a ­una, nu iubim binele , decâ t cond i ţ iona t : dacă se real izează prin noi şi decâ t să se real izeze prin al tul , mai b ine zădăr ­nicim binele .

Adevărul e de esen ţă divină, adevărul este î n suş D u m ­nezeu ; iar cel ct-şi p u n e p e r s o a n a sa în c u m p ă n ă , faţă în faţă cu adevăru l , se pune împot r iva lui D u m n e z e u , iar Dom­nul , cel ce iubeş te adevăru l , va spu lbe ra din d rumul său pe potrivnicii săi , căci aceş t ia demora l i zează lumea şi deg radează adevărul , punându- I pe ace la ş p iedes ta l cu nevredn ica lor pe r soană .

Ţ i - a m spus , poa te , mul te vorbe , iubi te frate, când t re ­buia să-ţ i spun una s i ngu ră : iubeş te adevăru l şi lumina cea veşnică şi b inecuvân ta t va fi rodul munci i tale.

Lup tând împot r iva valur i lor nâprazn ice ale răului , v ia ţa ta va fi mângăe rea bă t r âne ţ e lo r tale şi bucur ia şi năde jdea celor ce te iubesc .

îna in tează , frate, conş t ien t şi consecvent spre veşn ica Iu-mină şi cu lumina sufletului tău ne luminează şi nouă drumul , ca să nu r ă t ă c i m ; să nu se în tâmple , că, p â n ă vom mân tu i pe alţii, ne p ie rdem sufletul nos t ru .

A U G U S T I N COSMA.

Istoria unui Suflet.*)

In decursul recreaţ iuuilor adeseori mă desfâtam privind dela d is tanţă veselele jocuri ale colegelor, dedându -mâ la re -flexiuni rel igioase. Aceasta era distracţ ia mea favorită. Găs isem apoi un joc ce-mi plăcea mult: căutam cu grije păsăre le le căzute moarte sub copacii cei mari, le îngropam cu onoare pe toate în acelaşi cimitir, la umbra aceleiaşi brazde de pământ . Altădată povest iam istorioare, ş i de multeori se amestecau în mijlocul auditoriului meu şi eleve mari . Curând însă învăţă­toarea noas t ră cuminte mă opri să-mi continuu măies t r ia de orator, voind să ne vadă a lergând şi nu ţ inând discursur i

îmi a lesesem de prietene, pe atunci, două copilite de vrâsta mea. Cât este însă de s t râmtă inima făpturilor! Una d in-tr ' însele fu obl igată să intre în familie pentru câteva luni. In absen ta ei m'am silit mult să nu o uit si îi manifestai marea mea bucurie revăzând-o. Vai! nu obţinui în sch imb decât o-pri­vire indiferentă! Simţram foarte bine că pretinia mea nu eră înţeleasă, si de atunci n'am mai cerşit afecţiuni atât de nes t a -tornice. Dar Dumnezeu îmi dăru i se o inimă atât de credin­cioasă, aşa, că dacă a iubit ea odată , continuă să iubească to tdeauna ; astfel eu continuu şi azi să mă rog pentru colega aceas ta pe care o iubesc şi acum.

Văzând pe mai multe eleve, că să a taşază în mod par t i ­cular uneia dintre învăţă toare , voii să le imitez, însă nu putui reuşi. O, fericită imposibi l i tate! Câte rele mari m'a făcut să încunjur! Cât d e mult mul ţumesc lui Dumnezeu, că m'a făcut să nu aflu decât amărăc iune în prietiniile depe pămân t ! Cu o inimă caşi a mea m'aşi fi lăsat pr insă şi mi-aşi fi tăiat ar i ­pi le ; iar în caşul aces ta cum aşi fi putut „sburâ cum m'aşi fi putut o d i h n i ? " 1 ) Cum poate să se unească intim lui Dumnezeu o inimă dedată cu afecţiunile o m e n e ş t i ? Simt, că aşaceva e cu neputinţă . Am văzut a tâ tea suflete, seduse de lumina aceas ta falşă, p rec ip i tându-se ca nişte b i e ţ i fluturaşi şi a rzându-ş i a r i -

*) Din autob iograf ia Sfintei T e r e s a d e Pruncul Isus , a c u m s u b t ipar . ') P s a l m LIV, 6. «

Nr. 4 - 6 . C U L T U K A C R E Ş T I N A f a g . 123

pile, apoi revenind rănite la Isus, divinul fo", ce arde fără să c o n s u m e !

Ştiu, că Mântuitorul mă găsiâ prea s labă decât să m ă expună la astfel de ispite. Fără nici o îndoială, eu m'aşi fi a r s pe deantregul la lumina înşelă toare a creaturilor, însă ea n'a s trăluci t niciodată în ochii mei. Acolo unde suflete tari gă sesc bucurie şi apoi se desfac cu fidelitate, eu n 'am întâlnit decât într is tare. Unde este prin urmare meritul meu de a nu mă fi a b a n d o n a t la aces te alipiri fragile, dupăce eu n 'am fost scuti tă de ele decât printr 'un efect dulce al milei lui D u m n e z e u ? Re­cunosc, că fără de El aşi fi putut să cad tot atât de jos caşi sfânta Măr ia Magdalena . Iar cuvintele adânci ale dumnezeescului învăţător către Simon fariseul îmi r ă sunară în suflet cu o mare dulceaţă . Da, ştiu, că „Acela căruia i-se iartă puţin, iu­beşte p u ţ i n " I n s ă ştiu şi aceea , că Isus mi-a iertat mie mai mult decât Magdalenei . O, cum aşi vrea să pot expr ima în cuvinte ceeace simt! Iată cel puţin un exemplu care va reda barem în par te ceeace cuget :

P resupun , că băiatul unui doctor iscusit se împiedecă în drum de o piatră, care îl face să cadă şi să-şi frângă un membru . Tată l său vine repede , îl r idică cu iubire, îi îngri jeşte rănile, folosindu-se spre aceas ta de toate resursele artei, şi în scur t t imp copilul complect vindecat, îi ara tă toată recunoşt inţa . Fără îndoială copilul aces ta are toată d rep ta tea să iubească pe un ta tă atât de bun; însă iată o altă ipoteză:

Tată l , obse rvând că în calea fiului său se află o p ia t ră per iculoasă , îl previne, o ia de acolo fără să-1 vadă cineva. De sigur, copilul acesta , obiect al gingăşiei sale prevăză toare , necunoscând nefericirea de care a fost scutit prin mâna p ă ­r intească, nu are să- i dea nici un semn de recunoşt in ţă si-l va iubi mai puţin, decât dacă l-ar fi vindecat de o rană mor­tală. Insă, dacă ajunge cumva să ştie totul, nu are oare să-I iubească cu mult mai mu l t ? — Ei bine, eu sunt copilul acesta , obiectul iubirii p revăză toare a unui Ta tă „care nu a t r imis pe Cuvântul său în lume să r ă scumpere pe cei drepţi , ci pe cei păcătoş i . " 2 ) El voieşte ca eu să-1 iubesc mult, ca sfânta M ă r i a Magda lena . De aceea m'a făcut să înţeleg în ce chip mă iubise el cu o iubire împreuna tă de o n e s p u s ă prevedere , ca eu să-1 iubesc apoi la nebunie!

1 ) Luca, Vi l , 47. 2 ) Luca , V, 32.

Pag. 124.

De foarte multe ori am auzit s p u n â n d u - s e în decursul exerciţiilor spir i tuale, şi cu alte ocazii, că nu s'a găs i t nicicând un suflet curat, care să iubească mai mult pe Dumnezeu, d e ­cât un suflet penitent . O, cum aşi voi să fac de minciună cu­vântul aces ta !

Insă m'am depăr ta t prea mult de subiect şi nu prea ştiu de unde să r e n c e p . . .

In decursul exerciţii lor spir i tuale dela a doua împăr t ă ­şanie mă văzui asa l ta tă de boala teribilă a scrupulelor. Trebuie să fi t recut cineva prin martiriul acesta , ca să-1 poată înţelege bine. Mi-ar fi cu neput inţă să spun ce am suferit în decurs de ap roape doi ani. Toa te gândur i le şi acţiunile mele ch ia r ş i cele mai s imple îmi deveniau un subiect de turburare şi de tortură. Nu aveam odihnă decât dupăce descoper iam totul Măriei , ceeace mă costa foarte mult, pent rucă mă credeam obl igată să- i spun absolut toate cugetele mele, chiar şi cele mai e s t r avagan te . înda tă ce-mi depuneam sarcina, gus tam o clipă de pace ; însă pacea aceas ta trecea ca un fulger şi martiriul meu rencepea! Dumnezeul meu, câte acte de paci in ţă n 'am prilejit iubitei mele suror i !

In decursul vacanţelor, tot în anul acesta , am mers să p e ­trecem cincisprezece zile la marginea mării . Mă tuşa mea tot­deauna bună, to tdeauna maternă cu copilitele sale dela Buison-nets , ne procura toate plăcerile imaginabi le : pl imbări pe măgăruţ , pescui t cu undiţa ş. a. Ne răsfăţa chiar şi cu toale­tele, îmi aduc aminte că, într 'o zi îmi dărui nişte funde albastre ca ceriul. Eram pe atunci încă atât de copilă, cu toţi cei doisprezece ani şi jumăta te ai mei, încât m'am bucurat foarte mult, legându-mi părul cu pangl icuţele acestea drăguţe . Fu-i cupr insă pe urmă, din motivul acesta , de a tâ tea scrupule , încât m'am dus să-mi spovedesc , chiar acolo în Trouvil le , p lăcerea aceas ta copi lărească , care mi-se părea că e un păcat .

Tot acolo făcui o experienţă , de care am profitat mult : Verişoara mea Măria suferia adeseori de migrenă. Mătuşa

cu astfel de ocazii o desmierdâ , numind-o cu cele mai g ingaşe nume, fără să obţină însă vreodată dela ea al tceva 0ecâ t la­crimi şi invariabi la vă ie ta re : „Mă doare capul !" Eu, care ap roape în fiecare zi încă aveam astfel de dureri de cap, fără să mă plâng, voii, într 'o seară , să imitez pe Măria. Mă simţii

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 12S.

prin urmare datoare să lărmuiesc într 'un colţ pe un fotoliu din salon. Vara mea Ioana, pe care o iubiam foarte mult, se o-cupă imediat de mine; mătuşa veni şi ea şi în t rebă, care e cauza lacrimilor mele. Răspunse i ca şi Mar ia : „Mă doare capul!"

Se pare însă, că mie nu mi-se potrivea p lânsul : n 'am fost în s tare nici cum să o fac să creadă, că durerea mea de cap mă făcea să plâng. Mătuşa în loc să mă desmierde , cum făcea de obicei, îmi vorbi ca unei pe r soane mari. Iar Ioana îmi chiar reproşa, cu dulceaţă, însă cu un accent de silă, că nu am des tu lă încredere şi s inceri tate faţă de mătuşa, nespunându- i adevăra tu l motiv al lacrimilor mele, cari, credea, că provin din scrupule.

In sfârşit mi-se da.se o lecţie cum trebuia, de m'am hotărî t să nu mai imitez pe nimeni şi tot atunci înţelesei şi fabula cu căţelul. Eu eram măgarul care martor al desmierdăr i lor ce se dădeau căţelului, îşi a şezase pe masă greaua sa copită, ca să-şi p r imească şi el par tea sa de săru tăr i . Eu nu am ajuns să fiu a lungată cu lovituri de baston, ca să rmanul animal , totuş mi -am primit şi eu plata şi as ta mă vindecă pentru to tdeauna de dorinţa de a a t rage atenţiile altora.

Revin la marea mea ispită cu scupulele . Sfârşiră să mă îmbolnăvească şi astfel fu nevoie să fiu luată din penzion la vrâs ta de t re isprezece ani. Spre a-mi termina educaţ iunea, Ta t a mă conducea de mai multeori pe s ăp t ămână , la o Doamnă onorabilă , delà care primiain lecţiuni escelente . Lecţiunile a-cestea aveau îndoitul avantaj de a rnă instrui şi de a mă apropia de lume.

In camera aceas ta cu mobila veche, încunjurată de cărţi şi de caiete, azistam adeseori la numeroase vizite. M a m a inst i ­tutoarei mele conducea, cât erà cu putinţă, conversaţ ia ; dar, în astfel de zile, nu învăţam mare lucru. Cu nasul în carte, auziam totul, chiar şi ceeace ar fi fost mai bine pentru mine să nu aud. O Doamnă spunea , că aveam un pă r frumos, alta ieşind întreba, că cine e copila aceas ta atât de drăguţă . Cu­vintele acestea , cu atât mai măgul i toare cu cât nu erau p r o ­nunţate înaintea mea, îmi lăsau o impres îune de plăcere ce-mi ară ta l impede, cât eram de plină de amor propriu.

Pag. 126. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

Câtă compăt imire nu simt pentru sufletele cari se p ierd! Este atât de uşor să te rătăceşt i pe cărări le înflorite ale lumii! De sigur, că pentru un suflet cât de cât elevat dulceaţa, ce o oferă ea, e ames teca tă cu amărăc iune şi golul imens al dor in­ţelor, nu poate fi umplut de laude de o clipă, însă repet, că dacă inima mea nu mi-ar fi fost înă l ţa tă spre Dumnezeu, din întâia copilărie, dacă lumea mi -a r fi su râs dela în t rarea mea în viată, ce asi fi devenit e u ? Cu câtă recunoşt inţă cânt deci eu îndurăr i le Domnului , iubită Maică! „Nu m'a scos el din lume — ca să citez un cuvânt al Înţeleptului — înainte de ce sufletul meu ar fi fost s tr icat de răuta tea ei, si mai de vreme de ce mi-ar fi înşelat sufletul aparenţe le î n ş e l ă t o a r e ? " 1 ) -

In t impul acela mă hotărîi să mă consacrez în mod cu totul par t icular Preasfintei Fecioare , solici tând admiterea între Ficele Măriei .

Pentru aceas ta t rebuia să merg de douăori pe s ă p t ă m â n ă la mănăs t i re , ceeace mă costa ceva, o măr tur isesc , din cauza marei mele timidităţi . Iubiam mult, fără îndoială , pe bunele mele învăţă toare , şi Ie voiu păs t ra to tdeauna o vie recunoşt inţă , însă precum spusei , eu nu aveam ca alte eleve vechi, o învăţă­toare în mod part icular priet ină, cu care mi-ar fi fost posibil să pet rec mai multe ore. De aceea lucram în tăcere până la sfârşitul lecţiunii de lucru de mână şi nimeni nu mi da nici o a tenţ iune, apoi mă urcam la t r ibuna din capelă până la ora când veniâ după mine tata.

In vizita aceas ta tăcută îmi găs iam s ingura mângâ ie re . Nu eră Isus oare singurul meu P r i e t e n ? Nu ştiam să vorbesc decât cu El; conversaţ ia cu oamenii , chiar şi cea pioasă , îmi obosiâ sufletul. E drept, că în pă răs i rea aceas ta aveam şi momente de tristeţă, şi îmi aduc aminte, că de multe ori atunci, repe tam mângâ ia tă şirul aces ta dintr 'o poezie frumoasă, ce ni-o recita ta ta :

„Pământul este luntrifa ta, nu locul tău de odihnă." Când eram mică cuvintele aces tea îmi redădeau curajul.

Chiar şi acum, cu toţi anii cari fac să d i spară a tâ tea impre -siuni de pietate copi lărească , icoana luntriţei îmi farmecă tot-deuna sufletul şi-1 ajută să supoar te exilul. Nu a spus oare înţeleptul, că „Viaţa este ca o corabie , ce taie valuri le tu lbu­rate şi nu lasă după ea nici o urmă de t recerea sa g r ă b i t ă ? " 2 ) .

') lut, IV, 11. ») In | . , V, 10.

Xr. 4 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 127,

Când mă cuget la lucrurile acestea , "p r i v i r ea 'm i - s e a d â n ­ceşte în infinit; mi-se pa re că at ing deja ţermurii veşnici , mi-se pare, că pr imesc îmbrăţişerife lui I s u s . . . cred că văd pe Fecioara Măria , venindu-mi îna in te cu ta ta şi cu mama, cu cei patru îngeraş i : fraţii şi surorile mele; cred că mă bucur, în sfârşit pentru to tdeauna, de adevăra ta , de eterna viaţă de familie!

Insă înainte de a mă vedea şezând la căminul păr in tesc din ceriuri aveam să mai sufer multe despărţ i r i pe pămân t . Anul, în care fu-i pr imită de fică a Sfintei Fecioare mi-a răpit pe iubita mea M ă r i a , 1 ) s ingurul sprijin al sufletului meu. După plecarea Paulinei , ea r ămase singurul meu oracol şi o iubiam atât de mult, încât nu puteam trăi fără ea.

Cât ce auzii de hotârîrea sa, m'am decis să nu mai caut nici o plăcere pe pământ . Nu sunt în s tare să spun câte la­crimi am v ă . s a t ! De altmintrerii aces ta îmi eră obiceiul în t impul ace la : nu p lângeam numai la ocazii mari , ci şi la cele mai mici. Iată câteva exemple :

Aveam o mare dorinţă să depr ind toate virtuţile, totuş o făceam într 'un chip singular. Nu eram obişnui tă să mă servesc ; Celina ne făcea camera , iar eu nu mă ocupam de nici un lucru de menaj. Mi-se în tâmpla uneori, să aranjez eu patul ori să merg eu seara, în absenţa Celinei sâ- i duc înlăuntru şi va ­sele sale de flori, făcând totul — numai , ca să-i plac lui D u m ­nezeu. Făceam lucrul acesta, notez din nou, s ingur numai ca să-i plac lui Dumnezeu; şi aşa nu ar fi t rebuit să aş tept nici o mulţumită dela oameni . Vai, se în tâmpla cu totul al tmintreni . De avea nenorocul să nu apa ră fericită şi su rpr insă de micile mele sacrificii, nu mai eram mulţumită şi i-o ară tam cu la­crimile mele.

Mi-se în tâmpla uneori să cauzez fără voie vreo durere cuiva. In loc de a trece peste aceasta , mă înt r is tam, de mă .bolnăveam, ceea ce îmi mărea greşala în loc să mi-o repare , iar când începeam să mă mângăi pentru greşa la însăşi , p lângeam pentrucă am plâns . *

Cu adevăra t din totul îmi făceam motive de chin! Astăzi se verifică tocmai contrar iul : Dumnezeu mă ajută de nu mă

>) E a intră în Carmelu l din L i s i e u x la 15 Oct 1886, şi luă n u m e l e de S o r a Măria de S fânta Inimă.

Pag . 128. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4—6.

aba te nici un lucru trecător. Sufletul mi-se umple de recuno­ştinţă, când mă gândesc cum eră a l tădată . Pe urma favoru­rilor pr imite din cer, m'am sch imbat a tâ t de mult de nu mă mai pot recunoaş te .

Intrând Măr ia în Cârmei , nepu tând să-i mai măr tu ­r isesc suferinţele, mă întoarsei către cer. Mă adresa i celor patru îngeraş i , cari m'au p receda t acolo sus, reflectând, că a-ceste suflete nevinovate , cari nu au cunoscut niciodată ce e tu rbura rea şi frica, t rebuiau să a ibă milă de s e rmana lor s o -rioară, care suferiâ pe pământ . Ea le vorbiâ cu o s impli ta te de copil, făcându-i să-ş i aducă aminte, că fiind eu cea din u rmă din familie, a m fost to tdeauna cea mai iubită, cea mai încărca tă de g ingăş ie din par tea părinţ i lor şi a surori lor : că, dacă ar fi r ă m a s şi ei pe pămân t , mi -a r fi dat fără îndoială aceleaşi p robe de afecţiune. Int rarea lor în cer mi-se părea , că nu putea fi pentru ei un motiv de a mă ui ta ; din contră af lându-se ei în situaţia de a d i spune de comorile divine, t r e ­buiau să-mi obţină pacea, şi a şa să -mi ara te că şi acolo sus să ştie iubi.

Răspunsul nu se lasă mult să fie aş tepta t . Pacea veni curând să-mi inundeze sufletul cu valuri le sale delicioase. Eram a ş a d a r iubită, nu numai pe pământ , ci şi în cer! Din momentul aces ta mi-se mări devot iunea fată d e frăţiorii si su -

, > > >

rorile mele din P a r a d i s : îmi p lăcea să mă întreţin cu ei, să le vorbesc de într is tăr i le exilului şi de dorinţa mea de a merge curând să-i ajung în e terna patr ie .

* Deşi cerul mă umplea de graţii , eram foarte depar te de

a le merită. Am avut to tdeauna o dorinţă vie de a pract ică vir­tutea; însă cu actele mele se ames tecau mari imperfecţ iuni! Senzibi l i ta tea mea ex t remă mă făcea cu adevăra t de nesuferit. T o a t e rezonări le erau inutile, nu mă puteam îndreptă de defectul aces ta urât .

Cum aşi fi putut prin u rmare îndrăzni să sper că voiu întră curând în Câ rme i? Eră necesară <? mică minune să mă facă să cresc într 'o cl ipă; şi Dumnezeu făcu minunea aceas ta atât de dorită, în ziua neui ta tă de douăzecişicinci Decemvr ie 1886. In să rbă toa rea aceas ta de Crăciun, în noaptea aceas ta b inecuvântată , Isus, dulcele Prunc Isus, s ch imbă într 'o oră noaptea sufletului meu în torente de lumină. F ă c â n d u - s e s lab

Nr. 4 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 129.

şi mic de dragul meu, el mă făcu puternică şi curaj ioasă; mă îmbrăcă cu armele sale şi de atunci am înainta t din învingere în învingere, începând , să zic aşâ , o cursă de gigant . Izvorul lacrimilor mele secă şi nu se deschise mai mult decât rar şi greu.

Am să-ţ i spun acum, Maică, în ce împrejurăr i am primit darul aces ta pre ţ ios al întoarcerei mele comple te :

Sosind la Buissonnets , d u p ă Liturghia de miezul nopţi i , ş t iam că am să găsesc în coş, caşi în zilele din copilărie , ghetele pline de jucări i , ceeace dovedeş te , că p â n ă atunci eram t ra ta tă de copilă mică. — Tată lu i meu însuşi îi p lăcea să mă vadă fericită, să mă audă s t r igând de bucur ie de câteori scoteam câte o surpr iză nouă din ghetele fermecate , iar vesel ia lui îmi potenţa p lăcerea . Insă bă tuse ora în ca re Isus voia să mă scape de defectele copilăriei şi să mă l ipsească de bucuri i le aces tea nevinovate Astfel permise , ca tata, î m p o ­triva obiceiului său de a mă resfăţâ între toate împrejurăr i le , să se simtă, de d a t a . aceas ta , plictisit . Uf*cându-mă în camera mea, îl auzii p ronunţând cuvintele următoare , cart îmi răni ră in ima: „Pent ru o fată mare cum e Teresa* este o surpr iză p rea copi lă rească ; sper, că anul aces ta o să fie cel de pe urmă."

Ce ' ina cunoscând senzibi l i ta tea mea ext remă îmi z ise încet : „Nu coborî înda tă jos, a ş t eap tă puţ in; ai p lânge prea mult, privind cadouri le în prezenţa tatii ." Insă T e r e s a nu ma i eră a c e e a ş i . . . Isus îi s ch imbase inima!

Opr indu-mi lacrimile, mă coborîi r epede în sa la de m â n ­care ; şi compr imându-mi bătăi le inimii, îmi- luai ghetele şi scoasei cu bucur ie toate obiectele, având un aer fericit, ca o regină. Ta t a râdea , pe faţă nu i-se mai vedea nici o u rmă de contrar ie ta te , iar Cel ina c redea că v isează! Din fericire era o dulce rea l i ta te : mica Te resa îşi r egăs i se pentru to tdeauna tăr ia sufletească, p ierdută dela vrâs ta de patru ani şi jumăta te .

In noap tea aceas ta b inecuvânta tă începu, prin urmare , a treia per iodă a vieţii mele, cea mai f rumoasă dintre toate, cea mai pl ină de darur i cereşti . Isus împlini într 'o clipită, mul ţu -mindu-se cu buna mea voinţă, opera , pe c a r e ' e u nu o putui desăvârş i în atâţ ia a n i . . . Pu team zice caşi Apostoli i : „Doamne , noaptea în t reagă am pescui t şi nu am pr ins n i m i c . " 1 ) Mai milostiv cu mine chiar decât cu învăţăceii săi , Isus luă el însuşi mreja, o a runcă şt o scoase plină de peş t i ; făcu din mine

*) Luca , V, 5. 3

Pag. 130. C U l i T U K A CKKŞ l'l.N -> -Nr. 4 - 6

un vână to r de su f l e t e . . . Iubirea aproapelui îmi intră în suflet o d a t ă cu nevoia ce o s imţiam de a mă uită to tdeauna pe mine , şi din ceasul acela tu i fericită.

Intr 'o Duminecă , înch izându-mi car tea la sfârşitul Litur-ghiei , o fotografie, reprezentând pe Mântui torul pe cruce, lunecă puţin afară dintre pagini , n e l ă s â n d u - m ă să văd decât una din mani le sale dumnezeeş t i , s t r ăpunsă şi s ângerând . Mă cupr inse o s imţire nouă, ce nu se poate tălmăci în cuvinte. Inima mi - se umplu de durere la vederea acestui s â n g e preţ ios , ce cădea pe pământ , fără să s s ocupe cineva să-1 s t r ângă ; şi mă hotărî! să r ă m â n în continuu cu spiritul la picioarele crucii, ca să p r i ­m e s c dumnezeeasca rouă a mântuir i i şi să o împrăş t iu apoi pes te suflete.

Din ziua aceea , s t r igătul lui Isus în agon ie : „Mi-e se te!" imi r ă sună în fiecare moment în inimă, ap r inzând o foarte vie f lacără tainică. Voiam să-i dau să bea Preaiubi tului meu ş i mă simţiam eu însămi consumată de se tea sufletelor şi voiam cu orice preţ să smulg pe păcătoş i d inaintea flăcărilor veşnice . Bunul meu învăţător , ca să-mi excite zelul, îmi a ră tă curând c ă îi p lăceau dorinţele mele. Auzii vorb indu-se de un mare cr iminal — cu numele Pranzini — condamna t la moar te pentru omorur i spă imân tă toa re şi a cărui impeni tenţă făcea să ne t emem de eterna lui condamnare . M'am decis să împiedec eu nenoroc i rea aceas ta ext remă şi i remediabi lă . Ca să reuşesc , am în t rebu in ţa t toate mijloacele spir i tuale imaginabi le , şi şti ind că d e mine nu pu team face nimic, oferii pent ru convert i rea lui mer i te le nemărgini te ale Mântui torului şi comori le sfintei Bi­ser ic i . Să spun oare, că s imţiam în fundul inimii s iguran ţa că voiu fi ascul ta tă . Insă ca să -mi măresc curajul de a cont inuă s ă lucrez pentru câş t igarea sufletelor, spuse i rugăc iunea aceas ta n a i v ă : „Dumnezeul meu, eu sunt s igură că Tu vei ierta nefe­rici tului Praz in i ; aşi fi convinsă de aceas ta , chiar şi dacă el tiu s'ar mărtur is i şi nu ar da nici un semn de pă re re de rău, a t â t a încredere am eu în mila ta fără marg in i ; însă el es te păcă to su l meu cel d in tâ iu ; de aceea îţi cer doar un semn de p o ­că in ţă din par tea Iui, s ingur numai pent ru mângâ i e r ea mea ."

Rugăc iunea mea fu ascul ta tă din literă în l i teră! — T a t a n u ne lăsa niciodată să cetim ziarele; totuşi eu nu crezui c ă îi t rec pes te voie privind pasagi i le ce se refereau la Pranzin i . In ziua după executare , desch id cu p reocupare ziarul ,La Croix"

Mr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag 131 .

şi ce văd... O, lacrimile îmi trădau emoţiunea şi fui silită să fug de acolo. Pranzini se urcase pe eşafod fără mărturisire, fără deslegare; călăul îl târâ deja către desnodământul fatal, când, dintr'odată, înmoiat de o inspiraţie subită, se întoarse, luă o cruce pe care i-o prezenta preotul şj sărută de trei ori dupăolaltă ranele acelea scumpe!. . . . Obţinusem prin urmare semnul cerut; iar acest semn era foarte mângăitor pentru mine! Nu a străbătut deci oare setea de suflete în inima mea în faţa rănilor lui Isus şi văzând curgând sângele său dumnezeesc? Voiam să dau sufletelor să bea din sângele acesta nevinovat, ca să le curăţ de murdăriile lor; şi iată că buzele „întâiului meu fiu" se apăsau pe dumnezeeştile răni! Ce nespus răspuns! Dorinţa mea de a mântui sufletele să măria în fiecare zi după acest dar singular; mi-se părea, că aud pe Isus zicându-mi încet caşi Samaritanei: Dă-mi să beau!1) Era un adevărat schimb de iubire: sufletelor eu le vărsăm din sângele Iui Isus, iar lui Isus îi oferiam aceleaşi suflete reîmprospetate cu roua de pe Golgota; astfel mă gândiam atunci; însă cu cât îi dădeam mai mult să bea cu atât mi-se măria mai mult setea

• în sărmanul şi micul meu suflet; priviam apoi aceasta sete a-prinsă de cea mai delicioasă răsplată.

Dumnezeu mă scoase într'un timp foarte scurt din cercul strimt în care trăiam. Eră prin urmare pasul cel mare făcut; însă vai, îmi rămânea încă un drum lung de percurs.

Spiritul mi-se desvoltâ, scăpat de scrupule şi de sensibi­litatea excesivă. Am iubit totdeauna lucrurile mari şi frumoase; în epoca aceasta fui cuprinsă de o dorinţă extremă de a şti! Nemulţumindu-mă cu lecţiile învăţătoarei mele, mă aplicai sin­gură la studiai diverselor ştiinţe şi în chipul acesta am câştigat numai în câteva luni mai multe cunoştinţe decât în decursul tuturor anilor mei de şcoală. O, nu eră oare şi râvna aceasta „deşertăciune şi .întristare de spirit"?

Mă găsiam, cu temperamentul meu înfocat, în cele mai primejdioase momente ale vieţii. Insă Mântuitorul făcu cu mine ceeace spune lezechiil în profeţiile sale: *) nŞi eu te-am văzut

pe tine, si iată vremea ta... zice Domnul: si te'ai făcut mie... Şi ie-am scăldat cu apă... si te-am uns cu unt de lemn,.

») l o a n , IV, 7. *) XVI , 8, 9, 13.

3 *

Pag 132. CULTL'KA CKEŞX1NA -Nr. 4 - 6.

Şi te-am îmbrăcat cu împestrite şi te-am încălţat cu vânăt şi! te-gm încins cu vison, şi te-am îmbrăcat în haină de păr ţesută.. Şi te-am împodobit cu podoabă şi am pus brăţări la mâinile-tale şi ghezdan la grumazul tău... făină aleasă de grâu şi miere ai mâncat şi te-ai înfrumseţat foarte. Şi a ieşit numele-tău întru neamuri..."

Da, Isus a făcut toate aces tea şi pentru mine! , Aşi putea, luă fiecare cuvânt din pasajul aces ta minunat şi să ară t cum s'a real izat el în favorul meu, însă darur i le aminti te mai sus-s u n t deja o dovadă suficientă. Am să vorbesc deci numai despre-nut remântul pe care mi-1 dădea „din a b u n d a n ţ ă " dumnezeescul ; învăţă tor .

De mult t imp îmi susţ ineam viaţa spir i tuală cu „cea mar pură făină" din Imitaţiunea lui Hristos. 'E ră s ingura carte-ce-mi făcea bine, nu descoper isem încă ascunse le comori din, sfânta Evanghel ie . Cărt icica aceas ta nu mă pă răs iâ niciodată.. Să şi amuzau mult de aceas ta în familie; şi adeseori m ă t u ş a desch izând-p la în tâmplare mă făcea să reci tesc capitolul ce - l cădea s u b ochi.

La pa t rusprezece ani, cu dorinţa mea după şti inţă erezi i că e nevoe să-mi adaogă şi miere şi oleu din be lşug Ia „cea mai.-pură f ă i n ă ' . Mierea şi oleul aeesta mă făcu să le gust în confe-renţele abatelui Arminjon asupra sfârşitului lumii prezente şi a-tainelor vieţii viitoare. Lectura acestei lucrări îmi cufundă s u ­fletul în fericirea, ce nu e de pe pămân t : pres imţ iam deja ce .rezervă Dumnezeu pentru cei cari îl iubesc ; şi văzând r ă sp l a t a •e ternă atât de nepropor ţ ionată cu uşoarele sacrificii din v i a ţ a aceas ta , voiam să iubesc, să iubesc pe Isus cu pat imă, s ă - ţ dau mii de s emne de gingăşie , până când încă pu team.

Celina deveni, , începând mai ales dela Crăciun, confidenta int imă a gândur i lor mele. Isus care voia să ne facă să înaintăm-împreună, formă în inimele noas t re legături mai tari decât ce le de sânge . Ne făcu să devenim surori sufleteşti.

Să împlinjau fri: noi cuvintele Părintelui nostru ale s fân ­tului loan dela Cruce, din Cântecul său Spir i tual :

Mergând-pe urmele talc, Preaiubitul meu, Copilele au străbătut cu uşurinţă drumul. Sclipirile schinteilor mântuitoare, Vinul plin de mirodenii Le fac să înalţe aspiraţii dumnezeeşte îmbalzamate.

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 1 3 3 .

Da, noi umblam cu uşurinţă p e urmele lui I sus ! Sehin-vteile apr inse , s emăna te de El în sufletele noas t re , vinul p lăcut •şi t a re , ce ni-1 d ă d e a să bem, făcea să d i spa ră d ina in tea •ochilor noştri lucruri le t recătoare depe pămân t ; şi depe buzele noas t re se desp r indeau aspiraţ iuni pline de iubire.

Cu câtă dulceaţă îmi reamintesc conversaţ i i le noas t re de a tunci! In fiecare seară , pe „Belvedere" , ne adânc iam împreună privirile în adâncimile a lbas t re p resera te cu stele de aur. Am intui­

ţ i a clară cât erau de mari daruri le pr imite de noi pe atunci . Cum spune 4 Imitaţ iunea lui Hris tos : „Dumnezeu se comunică uneori în mijlocul unei vii splendori, altădată, învălit uşor în umbre ori în figuri." l ) In chipul acesta ne învrednicea să se arete

:şi inimilor noas t re ; însă vălul aces ta eră t r anspa ren t şi uşor, nici o îndoială nu ar fi fost cu put inţă ; credinţa şi spe ran ţa ap roape părăs iau sufletele noas t re ; iubirea făcându-ne să găs im pe p ă m â n t pe Acela pe care îl căutam. Găsindu-l singur ne-a dat sărutarea sa, ca să nu ne mai poată dispreţul nimeni niciodată.s)

Impresiuni le acestea dumnezeeş t i nu trebuiau să r ămână fără roade ; astfel pract ica virtuţilor îmi deveni dulce şi na tura lă . La început , faţa îmi t radâ lupta in ter ioară; dar, încetul cu înce tu^ •toate renunţăr i ie îmi pă reau uşoare , chiar şi la întâiul moment . „Celui ce are da - i - se -va şi va prisosi din destul ." s ) Pent ru o graţ ie pr imi tă cu credinţă, îmi acorda o mulţ ime de altele. El mi-se dăruia pe sine însuşi în sfânta cuminecare cu mult mai

•des decât să fi îndrăzni t să sperez. Ca regulă de conduită am î n c e p u t să mă împăr t ă şe sc to tdeauna de câteori îmi permi tea • confesarul , fără să-i cer niciodată să -mi mărească numărul îm­păr tă şan i i lo r . Astăzi aşi face al tmintreni , pent rucă sunt s igură că un suflet :trefbuie să spună directorului său spir i tual a t r a ­gerea ce o s imte «primind în t ru sine pe Dumnezeul său. Doar

-nu pent ruca să rărmină în chivotul de aur se coboară El în fiecare zi din cer, ci c a s ă găs iască un alt cer: cerul sufletului nostru , în care se desfătează el.

Isus care îmi vedea dorinţa, inspira pe confesarul meu -să-mi permită mai multe cuminecări la s ă p t ă m â n ă şi p e r m i -isiunile aces tea , venind direct dela el, mă umpleau de bucur ie .

') Imit. — IU, 43 . •) Cant . VIII, 1. 3 ) Luca, XIX, 26.

Pag- 134 . OfJLTURÂ CREŞTINA Nr. 4 — i .

In t impul acela nu cutezam să spun nimic d e s p r e sen t imen­tele mele sufleteşti; drumul pe care mergeam erâ atât de drept , a tât de luminos, încât nu s imţiam nici o nevoie de o al tă călăuză decâ t de Isus Asemănăm pe directorii s p i ­rituali cu nişte oglinzi l impezi, cari reflectau pe Mântui torul în suflete; şi c redeam, că Dumnezeu , cât mă priveşte pe mine, nu se folosiâ de nici un mijlocitor, ci lucra direct el s ingur.

Când un grăd inar îngrijeşte un fruct ce-1 vrea să se coacă înaintea sezonului său, nu o face aceas ta niciodată ca s ă - H a s e sus pe pom, ci ca să-1 prezinte la o masă boga t servită. I sus r isipiâ graţii pes te floricica sa cea mică cu aceeaş i intenţ iune. El care într 'un t ranspor t de bucurie , în zilele vieţii sale mur i ­toare s t r igă: „Măr tur i sescu-mă ţie, Păr inte , că ai a scuns aces tea de cei înţelepţi şi pr icepuţi şi le-ai descoper i t prunci lor" l ) ; pen t rucă eram mică şi s labă, se p lecă p â n ă la mine şi mă în ­văţă dulce tainele iubirii sa le . Cum spune sfântul loan de la Cruce în Cântecul său de suflet:

Nu aveam nici călăuză, nici lumină, Decât una ce străluciă în inima mea: Această lumină mă conducea, Mai sigur decât cea de miazăzi, La locul unde mă aşteptă Cine mă cunoştea deplin.

Locul aces ta erâ Carmelu l : însă înainte de a mă odihni la umbra Aceluia, pe care îl dor iam e u , s ) t rebuia să trec încă pr in multe încercăr i . Cu toate aces tea dumnezeeasca chemare deveniâ a tâ t de s tărui toare , încâ t dacă ar fi t rebui t să trec prin flăcări, m'aşi fi a runca t prin ele, să răspund Mântuitorului .

Nu am întâlnit decât un s ingur suflet, să-mi încura jeze vocaţ iunea, pe acela al Paul inei mele iubite. Inima mea g ă s i â într 'a ei un ecou fidel şi fără ea des igur nu aşi fi ajuns la ţărmurul b inecuvânta t , care pe ea o primise, iată de cinci ani.

Da, de cinci ani eram ţinută depar te de Dta, p rea iubi ta mea Maică ; c redeam că te-am pierdut : însă în ceasul încer ­cării, m â n a Dtale mi-a a ră ta t calea de urmat. Aveam nevoie de mângâ ie rea aceas ta , pent rucă vizitele mele din camera d e

») L u c a , X , 21. ») Cant. , II, 3 .

. N i . 4 — 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 136.

conversare îmi deveniră din ce în ce mai penib i le : nu pu t eam vorbi despre dorinţa mea de a intra în Cârmei , fără să m ă s imt respinsă . Măria , găs ind că sunt prea t ineră, făcea tot ce-i sta în putinţă, ca să-mi încrucişeze planuri le . N'am întâlni t dela început decât piedeci . De altă par te nu cutezam să s p u n nimic Celinei, iar tăcerea aceas ta mă făcea să sufer mult : îmi era foarte greu să-i ascund vreun lucru! In scur t însă, sora aceas ta iubită înţelese hotăr î rea ce luasem şi, depar te de a încerca să mă desmânte , primi sacrificiul, ce i-se cerea, cu un curaj admirabi l . Dupăce ea încă voia să se că lugărească , a r fi t rebuit să plece cea dintâ i ; însă, cum altă da tă martir i i dădeau cu bucurie săru tarea de r ă m a s bun fraţilor lor, chemaţ i mai întâi să combată în arenă, astfel mă lăsă şi ea să plec eu cea dintâiu, luând aceeaş par te Ia încercări le mele, ca şi cum s'ar fi t ra ta t de vocaţ iunea ei proprie .

Prin u rmare nu aveam nimic de ce să mă tem din par tea Celinei; însă nu şt iam de ce mijloc să mă folosesc să -mi anunţ tatii planuri le . Cum să-i spun să-ş i pă r ă sea scă Regina, dupăce îşi sacrificase deja pe cele două copile mai m a r i ? Mai mult, în anul acesta, îl văzurăm bolnav de un a tac de paral izie , care nu ne lăsă să nu ne producă multă nel inişte pentru viitor.

O, câte lupte int ime nu am suferit eu înainte de a-i vorbi! Totuşi t rebuia să mă ho tă răsc : Eram de pa t rusprezece ani şi jumăta te , ne despăr ţ iau numai şase luni de noaptea f rumoasă de Crăciun şi eram decisă să întru în Cârmei în ora în care , un an mai înainte, pr imise- i darul convertiri i .

Am ales ziua de Rusale ca să-mi fac des tă inu i rea cea mare . Ziua în t reagă cerui luminile Spiri tului Sfânt, rugând pe apostoli să se roage pentru mine, şi să -mi inspire cuvintele ce avedm să le spun . De fapt nu t rebuiau ei să ajute pe copilul timid, pe care Dumnezeu îl des t ină să devină prin rugăc iune şi prin sacrificiu apostol al apos to l i lo r?

După amiazi, revenind dela Vecernie, aflai ocazia dori tă . Ta ta merse să şadă în g răd ină ; acolo, cu manile împreuna te , contemplă minunile naturii. Soarele ce apunea întrauria cu u l ­t imele sale flăcări vârful copacilor mari şi păsăre le le îşi cir i-piau rugăc iunea de seara .

Faţa sa avea o expres ie cu totul cerească , s imţiam că pacea îi inundă inima. Fără să spun un s ingur cuvânt, mă aşezai lângă el cu ochii deja umezi de lacrimi. Mă privi cu o g ingăş ie fără pereche, îmi aşeză capul pe inima sa şi îmi zi s e :

Pag. 136. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

„Ce ai tu, mica m e a ' R e g i n ă ? spune-mi tu m i e . . . " Apoi, s cu -l ându-se , caşicum ar fi voit să-ş i a scundă emoţiunea, plecă încet , s t r ângându-mă mereu la inima sa.

Pr in t re lacrimi i-am vorbit de Cârmei , desp.re dorinţele mele de a intra în el cât de curând, şi atunci începu să p lângă el însuş i ! Cu toate aces tea nu-mi spuse nimic ce ar fi putut să -mi devieze chemarea ; mă făcu numai să observ, că e r am încă mult mai t ineră, decât să iau o hotăr îre atât de g r a v ă ; şi, cum eu inzistam, a p ă r â n d u - m i bine cauza, n e a s ă m ă -natul meu tată, cu firea sa d reap tă şi gene roasă fu repede convins . Cont inuarăm încă mult t imp p l imbarea ; inima îmi erâ uşura tă , tata nu mai p lângea . îmi vorbi apoi ca un sfânt. A-prop i indu-se de un zid puţin înalt, îmi a ră tă nişte floricele albe, cari s e a m ă n ă în minia tură cu crinii: şi, luând o floare de aceas ta , mi-o dădu, exp l icându-mi cu câtă grije a făcut-o Dumnezeu să se deschidă şi să r ămână până în ziua aceea.

Credeam că ascult poves tea vieţii mele, a tât erâ de fra- • pan tă a s e m ă n a r e a dintre floarea aceea mică şi în t re mica Teresa . Am primit floricica aceas ta caşicum aşi fi luat o moaş te şi observai , că ta ta voind, să o culeagă, i-a scos toate rădăcinele fără să le rupă, pă rea des t ina tă să mai t r ăească în alt p ă m â n t mai productiv. Acelaş lucru îl făcu ta ta şi cu mine, d â n d u - m i voie să pă ră se sc , pentru muntele Carmelului , valea aceas t a dulce, mar toră a acelor dintâi paş i ai mei în viaţă.

Am prins floricica aceas ta a lbă de un chip al Măriei din sanc tuaru l No t re -Dame des Victoires. Fecioara Măria îi sur ideâ şi pruncul Isus părea că o ţine în mână . Acolo este şi acum, numai cotorul i-s 'a frânt ap roape de rădăcină . De sigur, că Dumnezeu voieşte prin aceas ta să-mi spună , că în scurt t imp şi El va frânge legăturile floricelei sale şi nu o va lăsă să se veş tezească pe p ă m â n t . . .

Dupăce pr imisem asent imentul tatălui meu, c redeam că pot să sbor fără frică în Cârmei . Vai, însă unchiul meu dupăce îmi ascul tă , Ia rândul său, toate confidenţele, declară că intrarea aceas ta ,în mănăs t i re la c incisprezece ani, într 'un ordin religios, sever, i-se pă rea împotr iva prudenţei omeneş t i ; că s'ar face un afront religiunii, lăsând o copilă să îmbrăţ işeze o astfel de viaţă. Mai adaose , că din par tea sa se va opune cu toate p u ­terile şi că doar o minune iar putea sch imbă păre rea . Observa i că orice rezonare erâ inutilă şi mă retrasei cu inima cufundată în cea mai adâncă amărăc iune . S ingu ra mângâiere îmi erâ ru -

Nr. 4 - 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 137.

g ă c i u n e a . Rugam pe Isus să facă minunea pret insă, pent rucă numai aşa pu team r ă s p u n d e la apelul său. Trecu un t imp destul de lung; unchiul pă rea că nu- 'ş i mai aduce aminte de conversa ţ ia avută ; mai târziu însă observai , că tocmai dinpotr ivă, îl p reocupă foarte mult.

Dumnezeu , îna in te de ce ar fi făcut să-mi lucească în suflet o rază de speranţă , îmi tr imise un alt mart ir iu, foarte du re ros , care dură trei zile. Vai, niciodată nu am înţeles atât d e bine durerea a m a r ă a sfintei Fecioare şi a sfântului Iosif, când căutau pe s t radele Ierusalimului pe dumnezeescul P runc Isus . Eram într 'o pust ie ta te înfiorătoare, ori, mai bine, sufletul m e u se a s e m â n â cu o luntre s labă , fără cârmaci , lăsa tă în voia valurilor furtunoase. Ştiam, că Isus erâ acolo, durmind în luntri tă mea, însă nu puteam nici într 'un chip să-1 văd în adâncul unei nopţi a tâ t de î n tunecoase? Dacă furtuna s'ar fi deslănţui t pe faţă, poate m'ar fi luminat vre-un fulger sp in tecând norii. De s igur e o tr is tă lucire, aceea a fulgerelor, totuşi, la lumina lor, aşi fi putut observă pe o clipă pe Preaiubi tul inimii mele.

Dar n u . . . erâ noapte , noapte profundă, părăs i re com­plectă, o adevăra tă moar te! Mă simţiam singură caşi d u m n e ­zeescul învăţător în Grăd ina Agoniei, ne aflând nici o m â n ­gâ ie re , nici pe pământ , nici în cer. Natura pă rea că ia par te la tr isteta mea amară . In tot decursul aces tor trei zile, soarele nu- 'ş i a ră tă nici o s ingură rază şi ploaia cădea în torente . No tasem totdeauna, că na tura erâ în toate împrejurăr i le vieţii mele ca o icoană a sufletului meu. Când p lângeam, cerul p lângea cu mine; când mă bucuram, albastrul boitei nu erâ în tuneca t d e nici un nor.

In ziua a patra , erâ o Sâmbă tă , mersei să văd pe unchiul. C a r e nu fu surpr inderea mea, gâsindu-1 sch imbat cu totul faţă de mine! Dela început , fără să- i fi expr imat eu dorinţa, mă făcu să intru în biroul său; apoi , începând să-mi adreseze unele reproşur i del icate, de felul meu de a fi puţin cam jenată cu el , îmi spuse , că minunea pre t insă nu mai era n e c e s a r ă ; că d u p ă c e a ruga t pe Dumnezeu să- i dea o s implă încl inare s u ­f le tească , a obt inut-o. Nu-1 mai recunoş team. Mă îmbră ţ i şa cu g ingăş ia unui tată, adăogând cu o voce foarte mişca tă : „Mergi în pace , iubita mea copilă, tu eşti o floricică privelegiată, pe ca re voieşte să o culeagă Dumnezeu , eu nu mă voi opune m a i mult" .

f a g . 138 C U L T U R A C R E Ş T I N A \ r 4 6.

Cu ce bucurie reluai drumul către Buissonnets , sub un cer frumos, ai cărui nori d i spă ru ră complet! In sufletul meu încă înce tase noaptea . Isus, descope r indu- se îmi redase bucur ia . Nu mai auziam sgomotul valuri lor; în locul vântului încercăr i i , un zefir uşor îmi umfla pânza şi mă c redeam deja în por t ! Vai, aveau încă să se ridice multe furtuni, f ăcându-mă în a n u ­mite ore să mă tem, că m'am depăr ta t fără întoarcere de ţ ă r -murii doriţi cu a t â t a foc.

DR. I. COLTOR.

Morala este temelia politicei; fără bune moravuri legile se prăbuşesc şi fericirea să îndepărtează.

Autoritatea, criza ei şi remediile*.

Guvernarea, din fire, e una şi fn mâna unuia. Ea nir poate fi a tuturora. Când cerem democraţie, proprie se face o confuzie de idei. Voim să cerem libertatea îngăduită şi asigurată de legile morale, adică moralitate, care pe cel mare îl face drept şi binevoitor, pe cel mic corect şi respectuos. E clar doară, că acolo e viaţa socială mai armonică şi mai fericită, unde legile morale sunt mai bine aplicate.

Dacă scrutăm bine fondul tuturor manifestărilor omenirii, în viaţa individuală, în familie în biserică, în ştiinţă, filozofie artă, în viaţa politică, găsim două tendinţe generale: una, de a se adapta, de a fi în unison cu legea morală, izvorîtâ din raportul omului-creatura faţă de Dumnezeu-Creatorul; a doua,, de a se emancipa de legea morală, adică de a i-se opune în diferite chipuri, şi această tendinţă e izvorîtâ din neadmite-rea numitului raport. Lumea e împărţită între două atitudini: între cea religioasă şi cea antireligioasă. Altă atitudine nici nu e posibilă. Indiferentismul proprie este antireligiositate,. căci ignorarea voită a unui obligament e refuzarea lui.

Ceice în această vale a plângerii au atitudinea religioasă, nu toţi au cunoştinţa adevărată despre Fiinţa Supremă şi despre raportul real dintre Ea şi om. Această cunoştinţă e în posesia bisericii lui Hristos Dumnezeu-Omul, care e Una, Sfântă, Catolică sau universală şi Apostolică. Toate grupă­rile, cari posedă numai în parte adevărata cunoştinţă despre Dumnezeu şi despre raportul omului faţă de Dumnezeu, se vor lichida, fie prin revenirea lor la adevărata credinţă^ fie prin căderea lor în totală necredinţă, In antireligio-sitate. Asta e natura adevărului, care nu poate sta îm­preună cu falsitatea, precum nu poate sta împreună lumina cu întunerecul. Aceasta ne-o arată istoria. Concepţiile reli­gioase păgâne greco-romane, germanice, slave, s'au topit în

Cf. Nrul trecut al Culturii Creştine.

P a g . 140. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 4 - 6

1aţa creştinismului. Diferitele secte rupte din trupul bisericii, iarăş s'au lichidat sau au intrat pe calea lichidării. Eresiile prime nu mai există. Protestantismul d. e. azi numai e cel propagat de Luther şi scţii, ci a căzut în raţionalism sau ateism sau s'a fărâmiţat în sute de secte. Intre anglicani e viu procesul de revenire la Roma. Biserica Orientală se fă­râmiţează şi caută orientări noui, mai multe spre anglicani şi alţi protestanţi, mai puţine spre Roma.

Astfel cei credincioşi în mod necesar vor forma o turmă în frunte cu un păstor şi în potriva lor va sta, ca şi azi, până în momentul final tabăra antireligioasă.

Criza autorităţii, cu toate mizeriile şi chinurile, pe care le-a aruncat asupra omenirei zbuciumate, e această revoltă împotriva legii morale, e această atitudine antireligioasă.

Nu poate fi stăpânire decât dela Dumnezeu. Când o stă­pânire ar încerca să părăsească această bază, singură posi­bilă, pentrucă singură naturală, înlocuindu o cu negaţia ei mai mult sau mai puţin explicită, atunci acea stăpânire şi-a săpat mormântul, în care va cădea fără înconjur, ducând cu sine fericirea oamenilor

Cum s'ar sana oare această criză a autorităţii? Răspun­sul e clar, e evident. Părăsind atitudinea antireligioasă, pu­nând la baza tuturor manifestărilor umane pe Dumnezeu, Îm­brăţişând sincer concepţia religioasă şi anume creştinismul integral, fără spărturi şi mutilări.

Cum ar fi aceasta, la noi? Sarcina incumbă şi bisericei şi statului.

Am avut nefericirea, să fim aşezaţi în cel mai vijelios colţ al Europei şi si stăm mereu cu o mână pe spadă, cu una pe plug. Astfel nu s'a putut desvolta Ia noi o viaţă spi­rituală mai înaltă, cu toatecă sufletul popomlui nostru e adânc iubitor de pace, blând şi vibrează uşor la sentimentele mai înalte. Suntem incomparabil în urma fraţilor noştri latini din apus. Stăm însă incontestabil mai bine decât anglicanii şi protestanţii de tot soiul. Căci avem toate sfintele sacra­mente, iar o parte suntem chiar în împărtăşire de credinţă cu fraţii latini.

Astfel tezaurul nostru religioso-moral nu e atât de mare, încât să împrumutăm celorlalte ţări ortodoxe, dar nu ne lip­seşte în aşa măsură, ca să facem cauză comună cu prote­stanţii, cari au pierdut şi pierd progresiv din creştinism.

Nr. 4 - 6 C U L T U R A CREŞTINA Pag 141.

Astfel unii au ajuns raţionalişti, sau atei. A merge pe la con­gresele lor, e o aberaţie sau chiar q ignorare a intereselor spirituale ale poporului nostru.

Datorinţa noastră, este a examina mai deaproape rapor­turile noastre cu biserica Romei, care păstrează neştirbit te­zaurul spiritual, hărăzit dela Hristos Mântuitorul şi a reface legătura dragostei cu această biserică.

Patriarhatul rpmân, căruia îi dorim toată strălucirea,, întemeiat fără tradiţia unui apostolat îndelungat şi efectiv, cu resunet în lume, care să-1 justifice, atunci va căpăta presti­giu şi putere, dacă va recurge la .sprijinul Romei, şi de acolo,, caşi Antheu dela mama sa pământul, va primi suflu de viaţă. Formele externe nu suplinesc, cu atât mai puţin crează forţa

-internă. Ea trebue împrumutată de acolo, unde este. Astfel, cea mai luminoasă idee directivă, răsărită în sâ-

jiul poporului român după războiu, este ideea dlui Onisifor .Ghibu, de a declara legătura cu scaunul apostolic al Romei celei vechi, de care ne desparte .un râuleţ, cum spunea dl; Nichifor Crainie în „Cuvântul"; râuleţul unor ambiţii Constan-tinopolitane, de aeum nouă veacuri, pe cari însa-şi istoria le-a dovedit deşarte (mai ales în zilele noastre), Cu cari noi nu aveam nimic comun. Pe acestea din ignoranţă le-am susţinut şi le susţinem şi astăzi, când ele numai există, iar dacă ar exista, s'ar sfii singure să se arate.

Este idee directivă norocoasă, pentrucă ea poate consti­tui un ideal şi ştim, că individ sau popor, trebue să aibă în permanenţă un ideal, care să stoarcă din el sforţări mai no— bile, să-1 menţină într'o atmosferă de preocupări înalte şi să nu-1 lase fn neactivitâte, care în mod necesar duce la mole-şală şi epicurism cras. Epocile de glorie, au fost epocile, cari "au avut ideal. Epocile fără -ideal, au fost decadente, chiar dacă civilizaţia a fost mai înaintată.

Este idee norocoasă pentrucă indică cea mai sigură cale,, care poate întări principiul de autoritate în biserică şi apoi ' în stat, deoarece ea asigură unitatea concepţiilor. Căci dacă e vorba de a unifica creştinismul, aceasta numai prin Roma se poate face, cum spunea preotul Ionescu în „Ne?mul Ro­mânesc" şi singura autoritate neştirbită, deşi atacată cu toată furia imaginabilă, pe toate căile directe şi lăturalnice, este Roma, degetul îndrumător al Eternităţii pe pământul nostru-trecător. Numai ea poate fi temeiul şi sprijinul „oricărei au-

Pdg. 14-'. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6

torităţi şi ceeace este în afară de ea sau contra ei, chiar de va sta vremeinic, stă numai prin opoziţia ce îi face.

Statul la rândul său va avea iarăş foarte mult de lucrat, pentru a reface unitatea de concepţii, ea.e nu poate fi alta, decât cea religioasă creştină, aşa cum s'a arătat. Va trebui elaborat un plan de acţiune, care să se execute cu cea mai mare stăruinţă şi care să cuprindă şi s i pătrundă toate ra­murile activităţii umane. Am putea schiţa şi noi, în fuga condeiului, ceva din acest plan, aici, în locul acesta.

Să se asigure loc de frunte, în toate categoriile de şcoli primare şi secundare, studiului religiuriii. Să se elimine din învăţământ ateismul, care domină suveran pe catedrele uni­versitare, a cucerit şcolile secundare şi prin unii învăţători, mat ales din regatul vechiu, infectează şcolile primare şi pe săteni. Şcoala primară să fie dată chiar cu totul în grija bi­sericii, care are sarcina de a „merge şi a învăţa toate popoa­rele". Şcoala primară.să fie confesională, sub controlul sta­tului. Tot asemenea învăţământul normal. Să se revină la învăţământul clasic în şcolile secundare.

Să se introducă instrucţia religioasă în armată, această -şcoală mare a naţiunii, între altele şi pentru a stăvili lăţirea sectelor,' cari în armată cuceresc mai mult, pentrucă în ar­mată, sufletul soldatului e lăsat în părăginire, uitându-se, că soldatul nu e numai o maşină de executat mişcări. Astfel ~s'ar împiedeca şi formarea de nuclee bolşevice tn armată.

Să se creeze cu ajutorul bisericii o mişcare naţională •creştină printre lucrătorii de tot soiul, să se legifereze pentru ei în sens naţional creştin, să se împiedice propaganda anti-religioasă şi antisocială, ce se face printre ei.

Să se înfrâne şi să se pedepsească aspru atacurile în­dreptate împotriva tradiţiilor, instituţiunilor, şi valorilor con­sacrate ale statului şi poporului român, ştirile tendenţioase şi calomniile, descrierea pe lung şi larg a crimelor pasionale, cari aţâţă pornirile rele, expresiunile puţin alese, din presă.

Să se pedepsească aspru pornografia, filmele de cinema­tograf şi piesele imorale de teatru. Să se înfrâne prostituţia şi mai ales alcoolismul, să se închidă crâşmele.

SI se revină la indisolubilitatea căsătoriei. Pe scurt s i -ie facă mai riguros, în senz creştin poliţia moravurilor şi să se încurajeze literatura, arta, viaţa onestă, creştină şl naţională.

Nr. 4—6 C U L T U R A CRJlŞTUNA. Pag 1 4 3 .

Procesu l de purificare al concepţiilor de guvernare, prin lăpădarea şi eliminarea tuturor ideilor de fals progres, ela­borate in oficine oculte şi infiltrate prin sugestiuni meşteşu­gite tn mei talitatea lumei de azi, cu scopul de a distruge autoritatea, cer oameni întregi şi cu mână de fier la condu­cerea statului, şi păstori cari toate le lasă pentru Hristos, in biserică. Acest proces de reîncreştimre trebue să înceapă cât mai neîntârziat.

S. ULPJAN.

Precum soarele este lumina pământului astfel credinţa este lumina sufletului.

Ioan Gură d e Aur.

Christus vincit, Christus régnât, Christus imperat.

In cele mai grozave chinuri spânzurat pe un lemn infam,, toată greutatea corpului atârnând de trei răni deschise şi sân­gerânde, între doi asasini şi în cele mai clevetitoare batjocuri ale unei mulţimi bete şi delirante de ura şi pofta de răzbu­nare, Profetul din Nazaret, Isus fiul Măriei, Divinul călător al Palestinei. învăţătorul duios al celor săraci şi umiliţi, bine­făcătorul celor lipsiii. Mesia cel aşteptat de profeţi şi de pa­triarhi, Mântuitorul lumii şi Răscumpărătorul neamului ome­nesc aştepta suprema clipă în care să bea până în fund p a ­harul amărăciunilor şi să împlinească până 'n ultimul cuvânt cele zise de Spiritul Sfânt prin gura profeţilor. Muşchii cor­pului său, învineţiţi de bătăi tremurau, sângele din ranele de­schise se prelingea sleindu-se pe lemnul crucii, pieptul um­flat palpita cu putere, sângele dela extremităţile membrelor tot mai mult se îngrămădea înspre inimă, arterele ca şi nişte coarde întinse din seamă afară, ajunse la maximul elastici­tăţii ameninţau de a nu mai rezista. Părul capului şi barba fşi pierduseră coloarea alunei coapte ce aveau, şuviţe mai mari şi mai mici erau năcleite cu sânge închegat, pe fruntea

•şi pe obrajii înegriţi de lovituri şi de sânge, în arşiţa soa­relui dogoritor din nămiezi mulţime de muşte lacome şi scâr­boase se îngrămădeau în stoluri, ca şi cum şi ele ar fi voit să înmulţească durerile chinuitului. Preste ochii lui vioi şi lucitori de, o lumină dumnezeiască se 'ntindea par'că vălul cenuşiu al durerii; dar cu toate acestea faţa lui era iiniştită ca-în contemplaţiunea unui mister sfânt, iar de pe buzele Iui vinete de durere şi tremurânde de chinuri se desprind cuvin­tele pline de blândeţe şi de bunătate: — Părinte iartă-Ie lor că nu ştiu ce fac.

Nu cu blesteme, nu cu răzbunare nici cu ameninţări ci iată cu blândeţea el învinge furia, cu bunătatea, răutatea, cu

Nr. 4 6 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 145.

iub i rea ura. Exemplu l cel mai ec la tan t că orice în acea s t ă l u m e se poa te învinge numai cu ceea ce i-se opune . Hr i s tos învinge o m e n i m e a rebelă, i n s t rumen t al urei d iavoleş t i , cu iu­birea de oamen i şi cu r ă b d a r e a . O r i c e ar zice duşman i i şi bârfitorii , Hr i s tos s'a a r ă t a t b i rui tor , el a t r iumfat a s u p r a t u ­turor uneltiri lor d iabol ice , Christus vincit.

Profetul din Nazare t în chinuri g rozave ş i -a da t sfârşi tul . Ar tere le lui din cauza p rea marei acumula ţ i un i a sânge lu i , s'au rupt . Inima lui este s t r ă p u n s ă de o lance nemi los t ivă , corpul lui e un cadav ru care învălit în joljuri s ă r ă c ă c i o a s e e d e p u s într 'un mormân t . N imenea nu e lângă el d e c â t doa r n e m â n g ă i a t a lui m a m ă , îmbă t rân i t ă îna in te de vreme şi sfâr­şi tă de durer i , un t inăr f lăcăiandru c rescu t pe unda argint ie a mării , cu sufletul s implu şi cura t ca şi cr is ta lul ei, da r a-mărî t , t r is t şi nepu t inc ios , şi n iş te ţ ă r ance din o b s c u r a Gali lée , pl ine şi ele de amărăc iune şi deso la ţ iune .

învăţăcei i , t r imişii lui împrăş t ia ţ i ca puii de po tâ rn iche la sunetu l pustei uc igaşe , t r e m u r a u ascunş i şi nu şt iau ce să mai a ş t ep te . T recu tu l le pă rea un vis, p resen tu l o m a r e ag i ­ta tă , vii torul obscu r şi nes igur . Profetul din Nazare t un m i ­ster n e p ă t r u n s . Nu-ş i pu teau închipui cum aces t t a u m a t u r g a deveni t d in t i ' oda tă nepu t inc ios până a se lăsa legat , bă tu t , bat jocuri t , şi în sfârşit res t igni t ca cel din u r m ă a s a s i n . Cele d o u ă s p r e z e c e t ronur i de pe cari ei aveau să judece cele d o u ă s p r e ­zece seminţ i i ale lui Israil au r ă m a s pent ru ei n iş te ch imère . T a b o r u l un vis dulce şi d i spă ru t , minunile pe t r ecu te sub ochii lor n iş te lucruri inesp l icabi le : profetul era mor t şi î n m o r m â n ­tat , şi î m p r e u n ă cu el î n m o r m â n t a t ă părea toa tă î n v ă ţ ă t u r a lui.

Dar iată, a t re ia zi Rest igni tul resa re glor ios din mor ­mânt , îşi a d u n ă şi o rgan izează m o d e s t a soc ie ta te , pe Simon alui Iona din Be thsa ida numi t K e p h â adecă s tâncă , îl p u n e de c a p al celoralalţ i , îl faee s t âncă şi fundament al biserici i sa le care va dura până la sfârş i tul veacului . Ii t r imite p e toţi ca să r ă s p â n d e a s c ă in lume „ves tea cea b u n ă " a m â n ­tuirii şi se 'nal ţă la ceruri î nv ingând toa te pu te r i l e natur i i create.. . da r nu lasă pe ai săi orfani ci le t r imi te pu te re de sus , pe Spir i tul adevărulu i care le delà T a t ă l pu rcede şi d int r 'a le Fiului p r imeş te , ca a c e s t a să r ă m â n ă cu ei pu ru rea ca m â n g ă e t o r şi povă ţu i to r .

Soc ie t a t ea p res ida tă de S i m o n - K e p h a creşte şi se e s -t inde în tot imperu l roman şi în toa te provincii le lui. G r ă u n -

4

Pdg. 146. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6

tele de muştar a răsărit, s'a făcut arbore puternic care sab ramurile lui adăposteşte toate neamurile pământului. Isus Hristos sub formă streină e pururea în mijlocul credincioşilor s i i . Lui i-se înalţă case împărăteşti, edificii pompoase ba-silici", de unde el Regele etern dominează şi stăpâneşte s u ­fletele. De la răsăritul soarelui până la apus numele lui Isus Hristos se laudă între popoarele lumii, jertfa mântuitoare a Calvarului în mod nesângeros se repeţeşte. Corpul şi Sângele Mielului care ridică păcatul lumii, sub forma acomodată na-turei omeneşti se face nutremântul oamenilor. In fie care moment din zi sau din noapte preoţii îmbrăcaţi în ornate scumpe înalţă spre ceruri rugăciuni pentru trebuinţele o m e -nimei şi glasul lor suplicant din diferite unghiuri ale pămân­tului se perândează bătând la porţile Celui Vecinie pentru milă şi iertare, în ordinea tn care astrul solar luminează preste toate popoarele lumii.

Dimineaţa când razele soarelui ca într'o mare de argint sca ldă turlele şi cupolele basil icelor patriarcale din Roma, când uriaşul orologiu dela San Pietro bate de şase ori, por­ţile tuturor basilicilor, bisericilor şi bisericuţelor din Roma se deschid, psalmul de începătură — ludica me Deus et discerne causam meam de gente non sancta — s e şopteşte de sute ş i mii de preoţi. Mii de inimi se mărturisesc lui Dumnezeu celui atotputernic — Confiteor Deo omnipotenţi, Beatae Mariae semper V i r g i n i . . .

Tot în aceeaş oră în întreagă Italia, în Francia, Elveţia, Belgia , Anglia, în Tunisia Africei, în Algeria, în Gabon s. a. Începe liturghia, şi din sute şi mii de piepturi se înalţă spre ceruri imnul: — Gloria in exce ls i s D e o ; iar Isus Euharistie * e dă nutremânt credincioşilor s i i .

O oră mai târziu când serviciul divin s'a terminat tn a c e s t e ţări şi numai în basi l ice le patriarcale din Roma se auccedează liturghiile până la ora 12 după care începe Inse­ratul succedându-se p i n i Ia ora 18; precum razele proaspete a le soarelui învălesc alte şi alte regiuni, acelaşi oficiu începe în bisericile din Spania, Portugalia, Irlanda, Siberi-a, Sierra-Leone, S. Elena, insulele Ferroe s. a. Isus mângăe sufletele ace lor credincioşi, nutrindu-le cu preasfântul său Corp şi Sânge .

Când în Roma orologiul dela San Pietro bate ora 8, în alte părţi ale lumii încep liturghiile pe unde atunci e numai

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A . P a g 147 .

ora 6. In Senegambia Africei, în Dacar, S. Luis, Qorea pre­cum şi în insulele Canarie, Azorre, Islanda şi altele; preotul şi misionarul catolic pregăteşte masa euharistică pentru cei dornici de a primi nutremântul. O oră mai ttrziu acelaş oficiu sfânt se îndeplineşte în Brasilia orientală, în Fernambuco, în S. Salvador s. a.

Când în Roma sună ora 10, sunt 6 ore dimineaţa în Brasilia occidentală, Guyana, Paraguay, Uruguay şi în Noua Foundlandă. Preoţii din aceste regiuni prezintă hostia con­sacrată poporului, învitându-i şi z icându-le: Ecce Agnus Dei, e cce qui tollit peccata mundi — iar o oră mai târziu în B o ­livia, Chili, Antille, Trinitas, Martinica, Scoţia nouă şi Brun­swick, credincioşii bisericei zidite pe stânca lui Petru, cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu iubire se apropie să primească Hostia pura, hostia sancta, host ia immaculata.

Când tunul de pe Monte Mărio din Roma anunţă miezul zilei, când în basilici s'au terminat liturghiile succedate de dimineaţa şi încep vesperii , soarele îşi arată razele-i binefă­cătoare îmbujorând câmpiile Granatei nouă, ale Equatorului, Peru, Iamaiea, Cuba, Canada şi o parte a Statelor unite a m e ­ricane. Aici acum încep liturghiile şi credincioşii de sub stindardul alb şi auriu al Vaticanului, apropiindu-se de altarul unde s'a jertfit Mielul cel nevinovat în mod nesângeros, cu buzele tremurânde de emoţiune şi bătându-şi piepturile în­gână: — Domine non sum dignus ut intres sub tectum meum, sed tantum dic verbo et sanabitur anima mea; iar mai târziu cu o oră, acelaşi entusiasm stăpâneşte pe credincioşii din Bretania nouă Guatemala, o altă parte a Statelor unite şi din Mexico oriental.

Când în Roma e ora 14, sunt 6 ore dimineaţa în Mexico occidental , în Munţii stâncoşi ai Americei şi într'o parte a Statelor unite. In aceste părţi ale lumii liturghia acum se face, şi credincioşii cu inima insetată aşteaptă să primească înăuntrul lor pe Regele păcii, pe Fiul lui Dumnezeu sacra-mentat; iar după o oră acelaşi luc.ru se întâmplă în California Oregon, Georgia americană şi în Noua Bretanie occidentală.

Când la Roma sună ora 16, în lucirea razelor de dimi­neaţa ale soarelui se deschid bisericile şi începe oficiul divin în Hannovera nouă, insulele Gambier, Marchesi şi Wash ing-ton-ul din Oceania; iar mai târziu cu o oră în insulele P o -motu, Taiti, Sandwich Cook etc.

4 *

Pag. 148. C U L T U R A CREŞTINA Mr. 4 - 6 .

Pe la ora 18 în Roma, când soarele se apleacă în spre cupola basilicei Sf. Petru învălindu-o ca într'o pulvere de aur, razele lui cari de ochii Romanilor se ascund după colină Vaticanului, se arată în ace laş timp în Arhipelag Navigatori, Tonga, Vallis, Fatuno, Hapai ş. a., iar după o oră, salută {armurii insulei Visi, Malgravi, Kernande, Casam şi Zelanda nouă, unde misionarul catolic rostind cuvintele Dumnezeeşt i făcătoare de minuni, substanţa pânei şi a vinului o schimbă în substanţa Corpului şi a Sângelui Mântuitorului lumii spre nutrirea credincioşilor.

La ora 20 din Roma, când umbre sure încep a acoperi cetatea eternă, când în schituri şi în mănăstiri frunţile a s u ­date ale harnicilor călugări şi călugăriţe se închină umilite iar buzele lor murmură încetişor şi tainic „Ave Măria" şi ru­găciunea serii, când unda Tibrului parcă zice un m'sterios „addio" ţermurilor înfloriţi, atunci primele raze ale soarelui sărută ţărmurii Nouei Caledonii, insulelor Pini Nouele Ebride al insulelor Salomone şi Caroline. Misionarul începe liturghia şi laudele lui Isus Euharistie, iar după o oră acelaş lucru îl face misionarul şi preotul indigen din Australia orientală,. Sydney, Brisbanae, Melbourne, Van Diemen etc.

Pe la ora 22 când în Roma doar candela cu oleu mai veghiază tn biserici şi când doar unii călugări sau călugăriţe prin capelele lor de-şi mai recitează pe şoptite „il Rosaria della Madona" atunci sunt orele 6 dimineaţa în Australia de miazăzi, în Molucche, Celebi, Filippine, Mangiuria, Corea şi Japonia. Misionarul şi preotul indigen îşi adună credincioşii în jurul său şi dela sf. altar împodobit cu flori şi ramuri l e zice cuvintele pline de mângăere: — Pax Domini sit semper vobiscum; după o oră acelaş oficiu sublim se repetează în Australia occidentală, Malesia, China orientală, Peching, Con-cincina, Ton-king.

Când în Roma bate miezul nopţii, când luna cu razele ei aurii tiveşte marginile cupolei basilicei San Pietre, când undele tremurătoare ale Tibrului lucind în lumina palidă a lunei par sf oase ca ochii unui băeţandru păstor, când prin biserici domneşte taina sfânta şi doar abia prin unele mănă­stiri, călugării se scoală la rugăciunea de miezul nopţii şi la ora de penitenţă, atunci misionarul catolic cu ochii vioi şi curaţi ca roua dimineţei, cu faţa îmbujorată de primele raze ale soarelui, îşi adună credincioşii în jurul altarului împăr-

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 149

ţindu-le . P a n i s angelorum" fn China occidentală, Su-schecen, Siam, Malacca, Birmania şi Tibet; iar când în Roma bate ora 1 din noapte, sunt 6 ore dimineaţa la Bengala, Calcutta, Dacca , Patua, Madras, Ceylon, Madure etc.

Când la Roma sunt ceasurile 2 din noapte, sunt 6 ore dimineaţa în Malabar, Mangalora, Maissar, Goa, Bombay, Agia, Lahoă. Preotul indian şi misionarul îşi adună credincioşii în jurul altarului ridicat sub paviloane scunde acoperite cu foi late de palmi. Credincioşii purtând cruciuliţe pe piepturile lor brunete de arşiţa soarelui se ofer Regelui cerului invo­când împărăţia lui preste toţi confraţii lor cari zac în o b ­scuritatea superstiţioasă a Budhismului; iar când la Roma e ora 3 şi icicolea prin mănăstiri harnicii călugări s'au sculat ca să-şi reciteze „Matutinum et Laudes", sunt 6 ore dimi­neaţa şi prin urmare se celebrează sf. Liturghie In insula Mauriţiu, la Seychelle , Riunione, Madagascar, Nos ibe etc.

Când piscurile pleşuve ale munţilor Sabini încep să strălucească atinse de rumena cosiţă a aurorei, când neador­mitul ceasornic dela San Pietro bate ora 4, soarele deja îşi joacă schinteile pe turlele Bagdad-ului , sărută undele Iorda­nului, şi tiveşte cu argint căile Palestinei călcate şi sfinţite de paşii Omului—Dumnezeu. Sunt orele 6 la Ierusalim, în Siria, în Abisinia, Calos, Zanguelar şi Rusia centrală. In a-ceastă oră şi coamele Carpaţilor strălucesc în lumina roşia-tică-alburie a dimineţii. Pârâiaşele de munte alergând vesele ca nişte copii zburdalnici, şoptesc povestea fericirei. Pe în ­tinsele câmpii ale României picurii de rouă strălucesc în mij­locul petalelor galbine roşii şi albastre, iar ciocârlia se nalţă drept în sus înl lţând lui Dumnezeu laudă şi mulţumită pentru toate câte a făcut.

Lumina e din ce în ce mai clară când iată pe piscul alb de zăpadă al Carpatului s'arată fruntea de argint lucitor al împăratului zilei, şi toată natura îi z imbeşte ca o mireasă şăgalnică. Crengile pădurii de-odată se văd pline de mărgă­ritare. Cucul par*că vrea să se 'ntreacă cu ciocârlia, mierla cu pitpalacul; iar când la Roma ceasornicul bate ora 5, la turnul catedralei din Blaj bate ora 6. Toaca In ropăituri în­trerupte chiamă pe canonici la orele canonice şi la sfânta Liturghie. Tot în aceasta oră oficiul divin se mai îndeplineşte la Smirna, în Archipelag, Qrecia, Bulgaria, Egipet, Austria, Rusia, Polonia şi Ia Capul Bunei speranţe.

Pag. 150. C U L T U R A C R E Ş T I N A -Nr. 4 - 6 .

In ori şi care moment din zi şi din noapte, o parte a omenimei s e află ingenunchiată înaintea Regelui Hristos. Hristos domneşte sufletele tuturor, Biserica lui Hristos, b i s e ­rica catolică domneşte asupra tuturor popoarelor. Hristos domneşte în biserica sa. Christus regnat.

* Urmaşul lui Petru, Verhovnicul Apostolilor, Vicarul lui

Hristos în această lume, Patriarhul Romei, cu ajutorul Sfân­tului Spirit poartă frânele acestei uriaşe societăţi care se estinde delà un capăt al lumii până la celalalt. Şi pentru ca credincioşii să-şi poată arăta sentimentele de mulţumită, de recunoştinţă şi de iubire cătră împăratul cerului care nevăzut,, încunjurat de cetele îngereşti petrece în mijlocul nostru şi va petrece, precum a promis, până la sfârşitul veacului, sfântul Părinte Papa a dispus ca credincioşii, din an în an s^ se a-dune în diferite centre ale lumii catolice şi să aducă î m p ă ­ratului Hristos toate omagii le de cari inima omenească e ca­pabilă. Şi is tă din toate unghiurile pământului, delà toate cele patru vânturi, aleargă credincioşii ca să se unească unii cu alţii Ia picioarele lui Isus. Diferitele neamuri se adună înaintea lui Isus Euharistie şi formând un singur popor, un? suflet şi o inimă, se închină Dumnezeului ascuns sub formă umilă a pânei şi a vinului.

Neamurile pământului se întrunesc la Congresele Euha-ristice ca să aducă omagii lui Hristos. Inimile tuturor se supun lui, El le stăpâneşte, El domneşte şi împărăteşte,, Cristus imperat.

Dr. N. LUPIL

ÎNSEMNĂRI.

t I n g i n e r u l I u s t i n Nicoarâ. Pela mijlocul lunei Maiu a. c. un tragic accident pe t recut la gara din Apahida , r ăpune pe t inărul idealist, inginerul Iustin Nicoară, abia la vrâsta de 27 de ani . — Cine a fost acest t inăr, despre moar tea căruia o r e ­vistă ca a noastră se cuvine să facă amintire?

Fiu de învăţător din L u n a de Arieş, dupăce a te rminat liceul în Blaj, a urmat cursuri le pol i technicului din Tor ino . Aici, în vechea capitală a Piemontului , se p roduce în viaţa t ină-rului Iustin o prefacere sufletească d in t re cele mai rari, care a surpr ins pe toţi prietenii şi colegii săi. Dia t inărul de mai îna­inte , devine un suflet pietist ic, care tot t impul liber şi-1 con­sacră preocupăr i lor de ordin religios. Fără a-şi neglija s tudi i le in vederea viitoarei sale cariere, t inărul Iustin Nicoară ţ inea să part icipe când numai avea un momen t liber, la predici , confe-renţe rel igioase, exerciţii spiri tuale etc. în t re ţ inea conversaţ i i şi co responden ţă cu înalte feţe bisericeşti despre chestiuni r e ­ligioase, iar de viaţa sa sufletească se îngrijea pr in mărturisir i dese şi cuminecare ap roape zilnică.

Prietinii şi colegii săi de studii nu arareori zeflemizau a-ceste pornir i pietist ice ale lui, părându- l i -se nefirească p reocu­parea atât de intensivă de cele sufleteşti la vrâsta de s tuden t universi tar .

Ironii le şi zeflemelele însă pe Iustin Nicoară îl lăsau rece . El îşi urma drumul credinţei sale fără nici o cons idera re la ceea c e i spunea ori scria unul sau altul. Zelul pent ru s tudiu nu i-a scăzut, dar credinţa îi creştea din zi în zi. Şi-a luat între cei dintâi d ip loma de inginer, ' r e în torcându-se la Cluj, pen t ru a-şi pune frumoasele cunoşt in ţe în serviciul neamulu i . A fost denumi t inginer la căile ferate, făcând serviciu la gara din Apahida .

Iată cum descr ie părintele franciscan Tréfán Leonard în revista sa *Katholikus Vilácp-súate şi sfârşitul t ragic al ingine-

Pag . 152 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4—6

rului Iustin Nicoară, sub forma unei poveşti d r ă g u ţ e i ) : »A fost oda tă , ca nici odată.. . a fost odată în cer un ingeraş cu fire în t repr inzătoare . S'a cugetat odată una şi bună şi iată-1 că s'a scobor t t p e pământ . Iar ca să rămână »incognito«, a îmbrăca t vesminte . Şi-a ascuns într 'un pa l tonaş bogatele-i ar ipioare , încât se părea că e u n copilaş frumos la faţă, zimbitor, cu guler d e matroz, care însă e cocoşat, dar numai fiindcă în taină are a-ripi.. . Ceialalţi băieţi însă îl împingeau, îl râdeau şi îşi bă teau joc de cocoaşa lui... Iar oda tă l-au împins între îoa te le unei maşinări i . Roate le i-au zdrobit t rupul , dar atunci de sub haina d e c h e i a t ă , d e sub cocoaşă i-s'au desfăcut aripile-i albe, şi c o ­pilul a părăsi t însângera ta ţărână pământească , r id icându-se la cer.

»Dacă aţi fi cunoscut pe inginerul şef Iustin Nicoară, m'aţi în t reba miraţi cu toţii : T e rog spune-ne , nu acest t inâr a fost in­gerül din poves te cu aripile tăinuite ? Zeu se prea poa te ! Cu deo­sebirea numai , că şi s ta tura îi era dreaptă ca lumina. Dar în altă privinţă, abia-abia de-şi putea ascunde însuşirile. Câţi îl cuno­şteau: militari, munci tor i , preoţi , şopteau pe la spatele lui: de u n d e au răsărit aceste suflete cura te în lumea aceasta păcă­toasă?... Atât numai , că inginerul Nicoară a stat ceva mai mult p e p â m â n t decât tovarăşul său cel cu aripile curate din p o ­veste, deoarece a trăit 27 de ani... In copilăria sa băiatul bun şi credincios aducea an de an la casa păr in tească certificatul cu laudă, apoi a făcut militaría cu cei din regimentul 50, iar azi avea în m â n i cea mai frumoasă diplomă de inginer dela cel mai renumi t insti tut pol i tehnic din lume. In fiecare d imi­nea ţă se cumineca, asculta sfânta l i turghie şi apoi alerga, ca şi la muncă el să poată fi cel dintâi. După muncă biserica îi era de asemenea locul de odihnă, apoi grăbia acasă la tatăl său, care din fereastă îi urmăr ia paşii, la tatăl său lipsit de lumina ochilor, pe care Iustin îl mângăia cu o duioşie într 'adevăr mi­şcătoare . Ii citea din Sfânta Scriptură şi din Vieţile Sfinţilor. La urmă se sărutau.

»Iar în zilele t recute , în viaţa acestui om cu suflet sfânt, în viaţa lui Iustin Nicoară, s'a pet recut povestea sângeroasă, crudă şi zdrobi toare cu ciocnirea de vagoane, ca să se poată r idica şi el, din această ţărână însângerată. De dimineaţă s'a fost cumineca t la sfânta liturghie, la orele 10 deja trăgea d e

l ) »Galambhalál az ütközők közötte, nr. pe Iunie a. c.

Nr. 4 - 6 . C U L T O R A C R E Ş T I N A Fag. 153.

moar te în bra ţe le salvării din Cluj. Conducea lucrările de r e ­parare dela atelierul de căi ferate din Apahida , şi pent ru ca să d e l ă t u r e o nenoroe i re ce amenin ţa s i se p roducă , şi ca să re ­p a r e negl igenţa unui lucrător care-şi ap r indea ţigara, el a sărit între vagoane ca să încopcie . T a m p o a n e l e l-au tur t i t . . Şi atunci a început p ropr iamin te desfăşurarea aripilor acestui suflet tăi­nuit...

«Iustin cel strivit în mod îngrozitor şi-a revenit în fire şi a zis munci tor i lor să-i caute din buzunar crucea mică de mi­s ionar , pe care o pu t t a ca sine, pen t ruca în ceasul morţi i să şi-o poată p u n e pe buze. Patru rozare i-au găsit în buzunar , în mare par te fărâmiţate complet . P e cei dela salvare i-a rugat să-1 ducă la biserică, iar când a văzut că nu se opresc , a lovit cu piciorul sticla dela t răsură, ca să se oprească . Profesorul Iacobovici care a condus operaţ ia, a spus că n'a văzut nici când aşa o minune , ca un om care şi-a pierdut 9 0 % din sânge, a cărui organizm e zdrobit complet , să zimbească, să predice pe patul de moar te , să mângâie pe tatăl său orb şi pe fraţii săi. El mângâia.. . Şi se uita la crucea sa şi o săruta.

«Domnule inginer, i se adresă la rându-i profesorul u n i ­versi tar . Va fi lipsă de transfusiune de sânge. A m aflat un om puternic , acela r a d i din sângele său!...

„Iustin însă a protestat . »Sângele nu se poa te plăti* zise el. Pentru el nimeni să nu sufere. Chemă din nou lângă pa ­tul său pe sora sa şi îi şopti la u reche : — Genică , dacă mă însănătoşez mă fac călugăr. Dacă nu, a tunci în cer voi fi pa t ronul bieţi lor muritori». Acestea i-au fost ul t imele cuvinte.

• Acum eu stau aici la biroul de scris rămas orfan. Po­vestesc cu fratele sau (S imeon) , un căpitan de poliţie serios, î m i arată scrisori, cari i-au sosit lui Iustin d e curând din străi­nă ta te : dela preoţi , dela foşti duhovnici sufleteşti ai lui, dela tovarăşi de congregaţ ie de ai săi din Tor ino , Paris şi Roma. Dela pe r soane pe cari le-a fermecat prin personal i ta tea sa, şi cari nu pot uita, că pe pământul lor a umb ' a t un înger.

»In fotei stă bătrânul său tată orb şi se întreţ ine cu glas înalt cu fiul său dispărut. . . Dl căpitan deoda tă se cufundă în tăcere , capul îi cade pe masă şi începe să p ' ângă cu amar... »Lăsaţi copiii să meargă la El«„. esc lamă deja a zecea oară bă t rânul tată fără lumină. Şi îşi deschide braţele , vrând par 'că s i arete , că el deja cu inima împăca tă şi-a lăsat copilul... Cu

Pag. 154. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

părul alb şi bra ţe le deschise stă sub har ta . universului, ca o busolă sufletească îndrepta tă spre steriie cereşti*.

Tiner i i grupaţ i în jurul ziarului «Chemarea», al căror t o ­varăş devota t a fost. i-au dat cinstea din urmă, vărsând alătu­rea de bă t rânul său ta tă S imeon, alături de fratele şi sora sa şi de toţi ai lui, câte o lacr imă fierbinte, pe mormân tu l aceluia, pe care moar tea 1-a răpit prea de vreme, dar care era gata în fiecare moment să o înfrunte.

Cei cari Te -am cunoscut şi T e - a m iubit, frate Iustine, ne vom revanşa în această vale a plângeri lor, pent ru sprijinul pe care ni l-ai p romis prin ultimile tale cuvinte, păs t rându-Ţi n e -ştearsă amint i rea în sufletele noastre . — Dormi în pace suflet îngeresc , ca re aşa de puţin ai semănat cu massa mare a ce lo -ralalţi muri tor i ! Dr. C. SUCIU.

Şcoala neu t ră şi şcoala confesională. In toate ţă­rile culte, unde guvernele au început a face politică şcolară anticreştină, t inzând la el iminarea s tudiului religiunii confesio­nale- d in şcoală, s'au făcut organizaţii pent ru salvarea şcolii confes : onale . Cele mai perfecte organizaţii de acest fel le are Germania , Franţa , Belgia, Italia, Olanda şi Austr ia .

Asociaţ ia şcolară austr iacă, numită »Schulverein« a ţinut In Noemvrie t recut o «săptămână a şcolii* Ia care a învitat conferenţ iar i , între alţii, pe fostul cancelar al Germaniei Marx , un fervent catolic şi pe celebrul pedagog olandez Dr. Verhoe-ven, preşedin te le Asociaţiei şcolare a catolicilor din Olanda .

Dr. Verhoeven într 'o mag strală conferenţă a arătat d e o ­sebirea esenţială d int re şcoala neutră , acontesionalâ sau de stat,, şi între Ş-oa!a confesională creştină catolică, pen t ru a câ r t i în­fiinţare pe toată linia s tărue oratorul . R e d ă m aici, în tr. » V t -sti torului«, părţile esenţiale ale discursului dr-lui Verhoeven.

Dificultăţile catihetului. »Nu e uşor* -— zice ora torul — »să fi azi un catol ic

exempla r ; să resişti o viaţă întreagă diavolului , lumii, t rupulu i , cu t rudă şi oboseală , nefericirilor şi boalelor, amărăciunii şi multelor deziluzii ce ne ajung; să resişti moleşelii t rupului , în­chipuirilor fantaziei, patimilor t rupeşt i , trufiei, respectului o m e ­nesc , seduceri lor teatrului şi c inematografului ; ispitelor prin cari te chiamă cafenelele, crâşmele, sa loanele de bal, locur i le de întâlnire, străzile, pieţele marilor oraşe ; să iesişt i mater ia­l ismului feroce şi depravăr i i moravuri lor .

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 155.

Cum se vor pu tea forma caractere atât de eroice, capa­bile a r epur ta b i ruinţe într 'o luptă atât de aspră şi a tât de în­verşunată , numai cu două ore de rel igiune la săp tămână , c u nici o zi d e exerciţii spirituale, în şcoli de altfel l ipsite de orice spirit religios?

P resupunând chiar, că profesorul de religie nu e îngră­mădi t cu alte ocupaţi i , că ştie să se facă respectat , că ştie ţ i nea disciplină între băieţ i , că e un pedagog pr iceput şi nu l ipseşte nici oda tă dela datoria sa, r ămâne totuşi adevărat , că mulţi copii sunt neatenţ i , a l ţ i i netalentaţ i , a l ţ i i absentează des . D e mul te ori o singură convorbire cu a l ţ i copii sau adulţi , d i s t ruge Intr 'un m o m e n t ce a zidit catihetul în multe ore şi cu mul t ă oboseală . Părinţii încă nu prea pot suplini neajunsurile. Ei au prea puţ ină vreme, prea puţină voie, prea puţ ine cunoşt in ţe re­ligioase. Câţi a u măcar cunoşt inţele necesa re pent ru a p u t e a da catihetului ajutorul cuvenit , p t n t r u c a să poată da elevului explicări le de lipsă asupra învăţături lor ce nici ei nu le-au prea înţeles, să poată resolva dubiile cele obvin, să poată c o r e g e greşeli ce li se ara tă? Chiar şi acei părinţi cari ar avea cuno­ştinţele necesare şi spirit adevărat creşt inesc, sunt împiedecaţ i d e daraveri să dea copiilor instrucţia re ' igioasă cuvenită.

Considerând toate acestea nu v a fi n imeni care să zică, că două ore de rel igiune la săp tămână sunt de-ajuns

Nu există învăţământ neutru.

Când instrucţia materii lor profane e interconfesională,. neutră , areligioasă, şi şcoala are acelaş caracter ; două ore de religie alăturea de 24 fără de religie, fac din şcoala creşt ină una interconfesională, neutră, areligioasă.

P ropunerea materii lor profane în spirit religios rec lamă profesori în adevăr creştini foarte abili, un mediu şcolar creşt in , cărţi şi mijloace de învăţământ creşt ine, p rogramă de studii compusă în spirit creştin. Instrucţia religioasă şi cea profană sunt două e lemente inseparabi le , caşi oxigenul şi idrogenul în apă.

Nu e posibilă o predare neutră a materii lor profane. Ori cât ar încerca cineva să scoată din învăţământ tot c e

aminteş te de Dumnezeu şi religie, în lecturi, depr inder i în scr is şi conversaţi i , în cant, în manua le de şt i inţele na tura le , de g e o ­grafie, istorie, e t c , nu va reuşi. Va reuşi însă să in t roducă în acelea e lemente de ateism sau curat prot ivnice religiunii.

Pag. 166 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4—6.

Nu poate fi neutru nici profesorul . Ochiul copilului e -ager; el observă pe dascăl în şcoală şi afară; în câteva zile co­pilul va şti să spună părinţi lor săi dacă maest rul său e catolic, p ro tes tan t , socialist, ori comunis t . Cu cât maestrul e mai ca­pab i l , cu atâta influinţează mai mult pe elevi.

Afară deci cu teoria despre şcoala neutră şi interconfesio-nală. Numai şcoala confesională ne poa te mântu i credinţa.

Şcoala confesională se prezintă deja şi pr in exter iorul ei ca a ta re : o cruce, o statuie a Fecioarei sau a sfântului pa t ron , o inscripţie, o aforismă, vestesc t recători lor că în casa aceea se respi ră acelaş aer ca în biserică, ca într 'o familie creşt ină. Pe coridoare, în sale, aceleaşi s emne ale religiunii t r ebue să impr ime mediului caracterul religios. Şcoala curat confesio­nală fereşte pe copii de contras te , de ocări le copiilor de alte confesiuni şi în urmare de o luptă p recoce pentru care ei încă nu sunt pregătiţ i .

învăţătorul confesional e însufleţit pent ru misiunea" sa, el s imte sfinţenia şi r e spunde rea apostolatului său; el găseşte mii de ocaziuni să verse în inimele fragede ale ascultători lor săi ştiinţa despre Dumnezeu cu ştiinţa despre creatur i ; legea bi­nelui cu faptele istoriei; viaţa lui e în conformitate cu pr inci­piile lui; exemplul său încă e şcoală.

Predarea confesională a materiilor.

In şcoala confesională cărţile nu t resc închipuirea copilului -cu imagini cereşti, cu exemple vii de virtuţi, cu încredere în bunăta tea lui Dumnezeu: a rme foarte tari în lupta vieţii.

Cu ocazia scrisului se impr imă în suflet ax iome cari ser­vesc copilului ca n o r m e de viaţă.

Exerci ţ i i le de cant îi oferă tot ce-au p rodus mai sublim genii le muzicale ale creşt inismului. Amint i rea unui cântec din copilăr ie a reînviat suflete omorî te de viţiu şi cufundate In mocir la corupţiei .

Geografia nu trece cu v tde r ea locurile sfinţite prin viaţa Mântuitorului , ori cu sângele martirilor rel igiunii ; face cunoscute sanc tua re le , catedralele , inst i tutele de pietate fondate de înain­taşi şi venerate d e credincioşi .

Istoria nu re tace persoane le cari au adus ţării adevăra ta rel igie şi cu ea adevăra ta cul tură. Ea deosebeş te adevăra ta re­formă de cea falşă; apreciază persoane le şi faptele după prin­cipiile moralei creşt ine; împrăşt ie calomnii le cu cari e a cope -

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Fag. 157.

rită pe nedreptul Biserica; p u n e în evidenţă binefacerile nenu­măra te ce ie-a dat Biserica societăţii omeneş t i ; învaţă să cunoşt i şi să admir i în cursul faptelor istoriei Providenţa divină.

Şti inţele naturale , p ropuse în spiiit creşt inesc, descoper copii lor măreţi i le naturi i , puterea şi înţelepciunea Creatorului,, fără să le tu lbure minţile cu noţ iuni şi teorii per iculoase nevi­novăţiei lor. Frumseţ i le naturii reogl indesc frumseţile lui Dum­nezeu, sunt raze ce incântâ pe îngeri şi pe sfinţi în cer.

Chiar şi materii curat manua le , ca desemnul şi lucrul ma­nual la copile , pot fi întrebuinţate spre scop religios.

Aceste puţine indicaţii arată de-ajuns imensa deosebi re d in t re învăţământul neu t ru şi cel confesional în materii profane.

Părinţii creştini nu-şi vor despoia pe proprii lor fii de un aşa de p re ţ ios tezaur de cunoşt in ţe şi impresiuni , care va da lumină şi tărie vieţii lor creştineşti în anii maturi ai vieţii.

P. T .

P r o b l e m a z i l e i d e o p t o r e î n d i s c u ţ i a C o n f e r e n ţ e i i n t e r n a ţ i o n a l e a m u n c i i . — Discuţiuni şi critici în jurul ra­portului dlui Albert Ihomas — Conferinţa internaţională a Muncii a consacra t patru zile discuţiunei raportului dlui Aibert T h o m a s .

Anul aces ta ca şi în anii precedenţ i , chest iunea principală ridicată în cursul desbater i lor a fost aceea a z lei de opt ore şi ratificarea Convenţiunei din Washing ton . Dar d e data aceas ta Conferinţa s'a găsit în faţa unui fapt nou impor t an t : acordul intervenit la Londra în Martie t recut intre miniştrii Muncii din Fran ţa , Marea Britanie, Italia, Germai. ia şi Belgia, cari şi-au dat cuvântul că înţeleg aplicarea conv. ntiunei în acetaş fel.

Expunerea dlui Petrescu-Comnen.

E x p u n â n d si tuaţ iunea deia noi, delegatul Românie i , d l minis t ru Petrescu Comnen a spus între a l te le : Situaţiunea g u ­vernelor ţărilor t inere în ceeace priveşte legislaţiunea Muncii e deosebi t de grea din cauza nenumăra te lo r obstacole de învins pent ru a crea o îmbunătă ţ i re a industr iei lor născânde , d in cauza mis isnei lor copleşi toare ce le-o impune mai ales per ioada de după război şi în sfârşit din cauza si tuaţiunei in te rna ţ iona le . De fapt, or icare este dor inţa vie a guvernelor democra t ice de a ameliora soarta clasei munci toare pr in ratificarea şi apl icarea efectivă a convenţ iuni lor adopta te de conferinţa in ternaţ ional i i

P a g X58 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

-a Muncii, le este foarte greu de a realiza aces te b u n e intenţ iuni atuncia când ţările mari, care au ajuns la matur i ta tea industriei lor şi sunt boga te tn exper i en ţe technice, economice şi sociale s u dau exemplu l ratificării convenţ iuni lor adop ta t e de la 1919.

Chestiunea rapoartelor cerute prin tratatul de pace.

In ce priveşte în special România , raportul directorului se p l â n g e că guvernul român nu i-a t ransmis toate rapoar te le a-nua le prevăzute de art. 408 a t ratatului din Versailles, mărg i -n indu - se a t r imite numai rapoar te le asupra şomajului şi repau­sului săp tămânal . Cauza e u rmătoarea : Guvernul român , care cu un entuziasm excepţ ional a mers în fruntea guvernelor care au ratificat aces te convenţ iuni s'a găsit d u p ă război, în faţa unei misiuni enorme . F ă c â n d abs t rac ţ iune de dificultăţile de ordin economic , politic şi financiar ce t rebuiau învinse numai din punctu l de vedere al legislaţiunei, t rebuiau unificate cinci le-gislaţ iuni cu totul diferi te; t rebuiau organizate finanţele, viaţa economică , justi ţ ia, regimul electoral, adminis t ra ţ ia şi în sfârşit t rebuia realizată această adevăra tă revoluţ iune socială ce a fost reforma agrară.

Opera sociala a guvernelor din România.

In aceste condiţ iuni se va înţelege de ce România n'a fost în măsură a realiza impor tan ta operă legislativă care es te codul muncii , şi a'a fost în stare a aplica în în t regime convenţ iuni le pe care le-a ratificat. Aceasta nu înseamnă că clasa munci toare a fost negli jată. D. Petrescu Comnen a e x p u s apoi în m o d amănun ţ i t toată opera socială înfăptuită de guvernul r omân dela 1919, arată solici tudinea guvernelor române pen t ru clasa munci toare şi grija lor de a pregăt i realizarea justiţiei sociale p e care orice guvern democra t ic t r ebu ie să o aibă îa vedere .

Răspunsul dlui Albert Ihomas.

R ă s p u n z â n d criticilor formulate d. Alber t T h o m a s s'a în­t r eba t dacă (dealul din 1919 n'a fost p rea înalt ; dacă mis iunea pe care Biroul In ternaţ ional al Muncii a pr imit-o de la t ratatul d e pace d e a realiza justi ţ ia socială n'a fost poa te prea cons i ­de rab i l ă şi n'a în t recut forţele umane . Dacă deosebi rea între ideal şi real i tate n'a fost poa te mai considerabi lă ca în al te in-s t i tuţ iuni . Pent ru a realiza în l a m e o revoluţ iune atât de con­siderabilă ca ziua de opt ore tn regimul industrial , t rebuie t imp

.şi o sforţare cont inuă de organizaţ iune. Ex is ten ţa unei con-

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 169.

venfiuni c a aceea din Wash ing ton a exerci tat o influenţă enormă a supra desvoltării şi menţineri i regimului de opt ore în ul­t imi i ani .

Rezultatele obţinute până acum.

Dacă convenţ iunea din Wash ing ton n'ar fi existat , dl T h o m a s e convins că în urma crizei economice şi a dificultă­ţilor cari s'au ridicat din toate părţ i le , clasa munc i t ea re , în u-nele ţări de te rmina te ar fi p ierdut beneficiile zilei de opt ore . De aceia c rede că organizaţ iunea In ternaţ ională a Muncii e d e ­par te de a fi realizat rezul tate mediocre , cum au susţ inut unii crit ici . Când se examinează rezultatul at ins şi se cons ta tă că d in cele 600 convenţ iuni de ratificat o t re ime a ratificărilor a foi t ob ţ inu tă dela statele membre , când o serie în t reagă de reforme în domeniu l industr ial e îndepl ini tă şi garanta tă de legislaţ iunea internaţ ională , e poa te permis de a spune că acest rezultat n u e tocmai neglijabil.

D. T h o m a s s'a declarat convins că progresul social avan­sează. Definind apoi ceace t rebuie înţeles pr in justiţ ia socială şi precizând politica organizaţiunei in ternaţ ionale a munci i , a s p u s : Condiţ iuni le economice pot întârzia progresul , fără a at inge condi ţ iuni le de justi ţ ie înscrise în t ratatul de pace . Dacă există o organizaţ iune internaţ ională a munci i , es te pentru ca ea să zică în fiecare momen t că există condi ţ iuni de muncă jus te , echi tabi le şi umane , cari t rebuie puse mai presus d e orice cir­cums tan ţe economice .

I n d u s t r i a metalelor preţioase şi a bumbacului în R o m â n i a . In u l t imul număr al «Bulet inului industr ia l* care apare s u b d i r e c ţ i u n e a d-lui ing iner C e i a r P o p e s c u , d irectorul g e n e r a l al industr ie i , g ă s i m p e l â n g ă o serie d e art ico le d e s p e c i a l i t a t e scrise d e inspec tor i i noştr i industr ia l i , d e ataşaţii c o m e r c i a l i ş i alţi c o n d u c ă t o r i d e serv ic i i p e n d i n t e d e acest min i ­ster, şi u n bogat mater ia l in format iv d e ordin e c o n o m i c .

E x a m i n â n d s i tuaţ ia industr ie i r o m â n e ş t i la î n c e p u t u l anului 1926 v e d e m că industr ia ferului a luat o d e s v o l t a r e mul ţumi toare . P r e v e d e r i l e produc ţ i e i d e fer pentru anul 1925 d e ş i n u p o t fi c u prec i z i e s tab i l i t e t o ­tuş i s e p o a t e şti că u z i n e l e n o a s t r e p r o d u c circa 120.000 t o n e d e o ţe l faţă d e 400,000 t o n e cât p o a t e pre lucra industr ia r o m â n ă diferi te o b i e c t e d e fer.

Industria metalelor prtţioast.

Industr ia d e argint arată o d e s v o l t a r e f rumoasă ş i p r o d u c e mai c u s e a m ă o b i e c t e p e n t r u n e v o i l e c u r e n t e ( tacâmuri) . O b i e c t e l e d e l u x l e pri­m i m a p r o a p e In î n t r e g i m e d in s tră inătate . Materialul pr im n e c e s a r a c e s t e i indus tr i i e s t e l ivrat î n spec ia l d e c o m e r ţ u l particular. A v e m 6 fabrici mari ,

Pag. 160. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 6.

p r e l u c r â n d u - s e anual 6 t o n e argint , afară d e a c e a s t a n e v o i l e a t e l i e r e l o r mai m i c i n e c e s i t ă anual 1 t o n ă argint. In urma n e v o i l o r c r e s c â n d e a l e fa­bricilor, preţul argintului s e urcă rr ereu, a ş a că astăzi preţul unui kgr. e s t e d e l e i 4.600. Ca rezultat p u t e m înregistra , că m i n e l e mic i part iculare d e argint , cari în anii d in urmă d in cauza preţului r e d u s al argintului au s i s ta t exp loa tăr i l e , a c u m re iau din n o u p r o d u c ţ i u n e a argintului .

Preţul o b i e c t e l o r d e argint e s t e la noi cu cea . 20 3 0 % s u b n ive lu l mondia l , d in cauza salari i lor munc i toreş t i mai r e d u s e . Pe c â n d un m u n c i ­tor s p e c i a l o b ţ i n e în C e h o s l o v a c i a 600 c o r o a n e p e săptămână , la noi c â ş ­t igă 1800—2000 le i luând în cons iderare că salari i le la pre lucrarea d e 5 kgr . d e argint fac 1 0 - 1 2 . 0 0 0 le i , iar preţul d-î 5 kgr. argint e s t e d e l e i 18—20.000 v e d e m că 4 0 % din va loarea o b i e c t e l o r reprez intă c o s t u l d e pre lucrare .

L a industr ia d e argint s'a o b s e r v a t în luna Martie o s tagnare puter ­n ică in urma unor dispozi ţ iuni care s t a b i l e ş t e că t a x a d e lux (15%) d in va loarea o b i e c t e l o r fabricate să fie plăt i tă d e că tre fabrici şi n u d e că tre comerc ianţ i , c u m era p â n ă acum. A c e ş t i a din urmă din cauza a c e l u i a ş or ­d in refuză s ă pre ia o b i e c t e g r e v a t e cu t a x a d e lux . Criza î n s ă c r e d e m c ă va fi t recă toare .

In afară d e a c e a s t a mai a v e m şi fabrici d e o b i e c t e d e aur care p r e ­lucrează anual 320 kg. aur, in spec ia l materia l ob ţ in ut din partea p a r t i c u ­larilor. Produc t i v i ta t ea a c e s t e i industr i i c r e ş t e m e r e u , o c u p â n d în c e l e patru u i i n i p r e c u m şi în a t e l i e r e l e mici , un total d e 500 lucrători aurari.

Industria bumbacului.

Preţul mater ia lu lu i prim al bumbacu lu i a d u s din A m e r i c a şi India s c a d e m e r e u , în urma supraproducţ i e i d in anii 1924 1925. Preţul d e 2 6 c e n t în anul 1925 a scăzut astăzi la 19 —21 cent . S c ă d e r e a a c e a s t a to tuş i nu î ş i p r o d u c e e fectul dorit asupra preţuri lor p r o d u s e l o r fabricilor noastre , , par te din cauză că fabrici le luând în c o n s i d e r a r e greută ţ i l e procurărei b u m ­bacului au pentru n e v o i l e lor î n c o n t i n u u In d e p o z i t b u m b a c pentru 3 — 4 luni . In afară d e b u m b a c , fabrici le îş i procură c a m t o a t e m a t e r i a l e l e au ­x i l iare , (culor i , maş in i , e tc . ) din s tră inătate , p lă t indu- le în valută forte.

A v e m d o u ă fabrici d e tors b u m b a c , care pre lucrează anual 2 mi l i ­o a n e 600.000 kg . b u m b a c brut. în trucât n o i l e t a x e v a m a l e d e import v o r a d u c e şi a c e s t e i industri i o apărare mai e f i cace , pre lucrarea bumbacu lu i în anul 1926 v a c r e ş t e , c r e d e m cu 30 - 4 0 % faţă d e c e a d in anul 1925.

S i tuaţ ia la ţ e să tur i l e d e b u m b a c e s t e a s e m ă n ă t o a r e . T a x a iniţ ială d e import reprezenta atunci 2 0 % din va loarea p r o d u s e l o r . E a s'a m i c ş o ­rat in urma s c ă d e r e i leului nos tru la 5 — 6 % ad v a l o r e m şi fabric i le din s tră inătate au umplut în c o n t i n u u d in a c e a s t ă cauză p iaţa noas tră cu m ă r ­furile lor. Fabr ic i l e n o a s t r e lucrează n u m a i 8 ore p e zi, p r o d u c â n d p e 6.000 răsboa ie m e c a n i c e a c t u a l m e n t e 50.000.000 m. d e pânză în va loare d e 40 m i l i o a n e fr. e lv . Urcarea t a x e l o r v a m a l e d e import v a a v e a ca urmare c r e d e m dublarea producţ iune i (prin î n d o i r e a ore lor d e lucru), ad ică p u t e m să n e a ş t e p t ă m la o p r o d u c ţ i u n e d e 100 m i l i o a n e m. a d i c ă 6 m. p e l o c u i ­tor. In c e p r i v e ş t e p r o d u s e l e t e x t i l e ordinare , n e v o i l e ţărei ar fi pr in cuantumul a c e s t a în mare parte a c o p e r i t e .

Nr. 4 6 C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 161 .

Fabr ic i l e noas tre d e pânză albită, au o capac i ta t e d e 25 mi l i oane m . p e an, care in cazul când s'ar e i e c t u a s'ar acoper i cu desăvârş ire nevo i lo p i e ţe i noas tre .

Fab ici le d e pânză imprimată produc a c t u a m e n t e p e an 5 m i l i o a n e m. deş i capac i ta tea lor e s t e d e 100,000 m. p e zi. D in cauza taxe lor va ­m a l e insuf ic iente importăm p e an c e a 220 m i l i o a n e m. din marfa a c e a s t a In va loare d e cea, 100 mi l i oane lei S p e r ă m însă că in anul 1926 în urma t a x e l o r v a m a l e urcate la import s i tuaţ ia a c e a s t a s e va s c h i m b a .

Piaţa t ex t i l e lor e s t e în genera l rea. Comerc ianţ i i fo los indu-se d e cred i t e l e a c o r d a t e d e către fabrice le din s tră inătate ş i -au a g l o m e r a t s t o ­curi mari in d e p o z i t e l e lor, iară să a i b e grijă pentru acoper irea d e v i z e l o r n e c e s a r e . La zvonuri le că t a x e l e v a m a l e d e import vor fi urcate , au s o s i t în ţară d e a s e m e n e a cantităţ i mari , astfe l c ă d e p o z i t e l e engros i ş t i l or sunt arhipl ine . Pe d e altă parte c o n s u m u l g e n e r a l a scăzut .

F a b r i c e l e a v e a u in luna Martie 15 m i l i o a n e m. materia l ga ta în d e ­pozi t .

Industria de ţiglă şi cărămidă.

Industria a c e a s t a va p r o d u c e în decursu l anului 1926 cea. 170 mili­o a n e bucăţ i cărămizi şi cea. 80 mi l i oane ţ ig le . C a p a c i t a t e a fabricelor e s t e cu 5 0 % mai mare .

D u p ă provinci i produc ţ iunea s e împarte a s t f e l : Banatul p r o d u c e 30 m i l i o a n e bucăţ i cărămizi şi 50 m i l i o a n e ţ i g l e ;

Trans i lvania p r o d u c e 56 m i l i o a n e bucăţ i cărămizi şi 37 m i l i o a n e ţ i g l e ; Bucov ina p r o d u c e 5 mi l ioane cărămizi şi 0.4 mi l i oane ţ ig l e ; V e c h i u l R e g a t p r o d u c e 78 m i l i o a n e cărămizi şi 6 mi l i oane ţ i g l e ; Basarabia p r o d u c e 2 ,3 m i l i o a n e cărămizi şi 0,2 mi l ioane ţ ig le .

Producţ iunea cons iderabi lă din Banat şi Trans i lvan ia nu s e p o a t e . p lasa numai p e teritorul ace s tor provinci i , iar p e d e altă parte produc­

ţ iunea din V e c h i u l R e g a t nu a c o p e r ă t rebu inţe l e l oca l e cari sunt mari a c u m , astfel Banatul e n e v o i t să va lor izeze 8 0 0

/ 0 , iar Ardealul 30°/ 0 a pro» ducţ iune i lor in Vechiu l R e g a t , sau prin e x p o r t în s t re inăta te .

Expor tu l nos tru d e ţiglă din Banat e s t e îndrepta t spre Jugos lav ia şi d e a c o l o spre Grec ia .

Industria distileriei de lemn.

Dist i ler i i l e industr ia le d e l e m n sunt r e p r e z e n t a n t e d e patru fabrici, u r m â n d să p r e l u c r e z e conform programului lor în decursu l anului 1926 c e a . 256.000 m 8 l e m n e ( fag' .

P r o d u s e l e obţ inute s'au e x p o r t a t in p r i m e l e t impuri d u p ă pre luarea imperiului ca semi fabr ica te şi pre lucrându- le în s tră inătate au intrat iarăşi In ţară ca p r o d u s e gata ţ i s c u m p e Graţie in tervenţ i e i Statului fabrici le ş i -au c o m p l e c t a t instalaţ i i le astfel , că astăzi d i s p u n e m d e fabrici cu in s ta ­laţi i d e to t m o d e r n e . A c u m a s e e x p o r t ă p r o d u s e gata.

S e v a o b ţ i n e prin des t i la ţ ia quantumului d e l e m n e s u s arătat 2 0 0 vg . a l c o o l met i l , d in care 95° / 0 vor fi l ibere pentru e x p o r t (Franţa). R e s t u l s e în trebuinţează d e industr ia noastră d e a l coo l ca materi i pentru denaturat .

800 v g a c e t a t d e var, d in care 150 v g . Vor fi pre lucrate în a c i d a-c e t i c p u t â n d u - s e o b ţ i n e 60 vg . e s e n ţ ă d e o ţe t .

Piaţa noastră inter ioară are n e v o e onua l d e cea. 120 v g e s e n ţ ă d e oţe t . Res tu l va fi a c o p e r i t prin fabrici le d e o ţe t - sp ir t .

5

Pag . 162. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4—6.

S e mai p r o d u c e din a c e t a t d e var 40 vg . a c e t o n n e c e s i t a t d e fabri­c i l e n o a s t r e d e e x p l o s i b i l e .

In anul 1925 s o c . R o m â n ă ( sed iu l R e ş i ţ a ) s'a ins ta la t pentru fabri­c a r e a formaldehidulu i c e s'a importa t p â n ă a s t ă i i d in Ang l ia . In anul 1926 R o m â n i a v a p r o d u c e 15 v g . f ormaldeh id d e 40 la sută v o l u m .

Industr ia noastră d e e s e n ţ ă d e o ţ e t n u s e bucură d e o p r o t e c ţ i e va­m a l i des tu l d e ef icace. P e c â n d C e h o s l o v a c i a p u n e la a c e s t mater ia l o t a x ă d e i m p o r t d e ck. 6, I u g o s l a v i a dinari 35 . R o m â n i a are o t a x ă d e nu­mai lei 15. Preţul intern a e s e n ţ e i e s t e în C e h o s l o v a c i a ck 16, în Iugo­s lav ia dinari 35, în R o m â n i a lei 57.

Preţul m o n d i a l al formaldeh idé i e s t e le i 40 kgr. iar t a x a d e import d e numai 5 bani — fapt pentru care industr ia a c e a s t a a noas tră nu p o a t e c o n c u r a c u C e h o s l o v a c i a , Ang l ia şi G e r m a n i a .

S e va p r o d u c e p e ca le industr ia lă în anul 1926 cea . 30 m i l i o a n e kgr. manga l . D i n a c e a s t ă cant i ta te «Reş i ţa* va p te lucra i n uz ine l e s a l e s iderur­g i c e cea . 10 m i l i o a n e kgr. res tu l i-1 v a pre lua carte lul in ternaţ ional d e m a n g a l pentru s c o p u l valorificării p e p ia ţa internaţ ională . V.

D i c ţ i o n a r u l l i m b i i r o m â n e . Dicţionarul limbii r o m â n e iese din uitare. Nu numai pentrucă , după ce, de doisprezece a n i nu se mai t ipărise un rând, delà toamnă incepe să apară d i n nou. N'ar fi destul . Nu sunt uitaţi numai cei cari au plecat şi nu s'au mai întors, dar şi cei cari, în mijlocul nostru fiind, nu izbutesc să se facă văzuţi. îna in te de război , ap roape zece ani , s'a dat regulat publicului fasciculă de fasciculă din Dicţio­n a r . S tema Academie i , cu Minerva împăr ţ i toare de cununi de laur, 11 î m p o d o b e a şi atunci . Dar mai tot mater ialul , atât de p re ţ ios , a luat d rumul depozi te lor de păstrare , unde a aş teptat necerut de nimeni . Până dăunăzi!

Ce-i lipsea Dicţ ionarului , ca să trăească, era luarea aminte p'ublică. E a s'a deş tepta t deoda tă . Dragos tea de l imbă, atât d e zgomotoasă între noi, a izbutit în sfârşit, să se închege şi în t r 'o faptă. La începutul lui Mart ie , anul acesta, s'a alcătuit o societate, „Prietenii Dicţ ionarului*, cu scopul să-I răspân­dească şi să facă împrejurul Iui o atmosfera de interes . Mişca­rea a pr ins pes te orice aş teptăr i . A p r o a p e un mil ion s'a s trâns, cereri le de colecţii din fasciculele până acum ieşite sunt tot mai mul te şi reluarea tipăririi în Sep temvr ie e sigură.

P ă r i n ţ i i ş i c o n d u c e r e a î n v ă ţ ă m â n t u l u i . In Franţa , s'a consti tui t mai de mult o «federaţie naţ ionala a părinţi lor elevilor de licee şi colegii*. Considerând că problemele în le­gătură cu administraţ ia învăţământului , p rogramele şi me toda şcolară nu pot fi soluţ ionate i n d e p e n d e n t de voinţa părinţi lor

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A . Pag 1 6 3 .

preocupaţ i de viitorul copiilor lor, federaţia a înaintat de cu­r â n d dlui Lamoreux , minis t rul instrucţ iunei publ ice , o cerere con ţ i nând doleanţe le lor. Astfel, părinţi i p re t ind să fie repre­zentanţi in consiliile de adminis t ra ţ ie ale liceelor şi în consiliul super ior al instrucţ iunei publice. Ei mai cer să se creeze în regiuni muntoase , licee pent ru copiii s labi şi anemici , cu ex-clusiunea tuberculoş i lor şi să se numească pen t ru fiecare liceu câte un medic . Grija părintească se îndreaptă şi către in tere­sele spir i tuale ale copiilor. Aşa, se formulează principiul ca profesorii şi repeti tori i »să profite de toa te ocaziunile pen t ru a forma conşti inţa copilului*.

Este evident că într 'o ţară care vrea să aplice cu consec­venţă pr incipiul guvernări i poporulu i prin sine, intervenţ ia pă­rinţilor în chest iunile de învă ţământ es te logică şi firească. R ă m â n e deschisă însă în t rebarea dacă părinţ i i , în afară d e in­teresul pe care îl poar tă copiilor lor n 'au nevoe şi de o anu­mită cultură pedagogică , pen t ru a pu tea opina mul ţumitor în dificilele chestiuni ale învăţământulu i . Ames tecu l fericit al pă ­rinţilor în conducerea instrucţiunii publ ice t r ebue să se în te -meeze aşa dar pe o cât mai largă răspândi re a culturii peda ­gogice. Şi ceeace observăm acum în legătură cu mişearea pă­rinţilor francezi se poa t e generaliza î n ' sensul că familiarizarea publicului cu cunoşt inţele pedagogice este unul din desiderate le democraţ ie i .

M i ş c a r e a c o o p e r a t i v ă î n A r d e a l . In Transi lvania ţi Banat, coopera ţ ia de credit s'a desvoltat până la anul 1920, în cadrul vechilor legiuiri ungare d in 1875 şi 1898, cari au fost ab roga te pr in ex t inderea legii bănci lor popu la re din vechiul regat în tot cuprinsul Românie i Mari.

La unirea provincii lor de pes te munţ i exis tau în Transi l ­vania şi Banat pes te 700 coopera t ive d e credit const i tui te tn majori tate în localităţile cu popula ţ ie maghiară , şi cari mai înainte avuseseră legături cu Centrala din Buda-Pesta.

Mai erau apoi 182 însoţiri de credi t sistem Raiffeisen în Ardea l const i tui te a p r o a p e în unan imi ta te de Saşi şi g rupa te într 'o un iune cu sediul la Sibiu (Al lgemeine-Sparkasse) şi 17 în Banat const i tui te d e Şvabi şi g rupa te în jurul centralei lor din Timişoara .

Români i aveau 40 de însoţiri Raiffeisen în legătură cu fe­derala «înfrăţirea* din Sibiu.

Banca Agrară din Cluj a organizat şi ea 50 bănci popu­lare româneş t i . 5*

P a g 164 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

Toa te cooperat ivele ungureşti s'au afiliat unei federale cu numele »Alianţa Coperativelor de Credit* cu sediul la Cluj.

a) Cooperativele afiliate la Alianţa din Cluj. La finele anului 1923. aceste cooperat ive erau în n u m ă r

de 330 cu 98.000 membri i cu 5.700.000 Iei capital vărsat şt pes te 2 mil ioane lei fond de rez-rvă. Depuner i le spre fructifi­care erau 35 mil ioane lei

b) însoţirile de credit Raiffeisen Aceste cooperat ive erau la finele anului 1923 in Trans i l ­

vania în număr de 182, cu 18.200 membri i şi un capital d e 223.000 lei. Depuneri le spre fructificare erau de 46 mi l ioane lei, iar fondul de rezervă 1 milion şi jumăta te lei.

c) Cooperativele de credit organizate după legea băncilor populare^ Prin ex t inderea legii bănci lor populare din 1923, se uni ­

ficau dispoziţ iunile legale pent ru consti tuirea şi funcţionarea cooperat ivelor de credit şi în regiunile t ranscarpat ine .

Astăzi, avem în Ardeal 550 bănci populare cu peste 5 0 mii membri i , capitalul social trece de 8 milioane şi jumăta te lei, iar depuner i l e spre fruct'ficare sunt în sumă de 24 mi­l ioane lei.

Parte din aceste bănci populare s'au grupa t în şase fede­ra le : «înfrăţirea* din Sibiu. »Zo;ile« din Ludoşu l de Mureş,. »Andrei Mureşeanu* din Bistriţa, „Maramureşul* din Sighet,. • Sălajul* din Şimleul Silvaniei şi „Zorile* din Arad.

Au r ămas nefederate 66 bănci din judeţul Bihor înfiinţate în anul 1925, 3 bănci din judeţul Braşov, 7 din Trei Scaune şt 3 din Ciuc.

Centrala Băncilor Populare, a ajutat mult federalele din-Ardeal , acordându- le credite destinate pent ru refacerea g o s p o ­dăriilor, investiţ ium agricole, avansuri , pent ru dăunaţi i de grin­d ină şi inundaţi i etc. Ea face sforţări d e m n e de orice laudâV pent ru p ropagarea ideilor cooperat is te în Ardeal .

T r e b u e s c relevate însă şi unele neajunsuri în funcţionarea, cooperat ivelor din Ardeal.

1. Acţ iunea de concurenţă a societăţilor comerciale . 2. Lipsa de conducător i pregătiţi pent ru mişcare şi 3. Colaborarea redusă din partea inteligenţei satelor. T o a t e aceste rele, t rebuesc neîntârziat remedia te , c o o p e ­

raţia prezentând pentru noi în Ardeal , un îndoit in te res : e c o -

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A F a g . 165.

n o m i c şi naţ ional . Un interes economic , pen t ru că se dă pu­t in ţa micului p roducă tor român să-şi capitalizeze economii le , şi un interes na ţ ienal , pen t ru că numai p r i a cooperaţ ie o s u m ă d e în t repr inder i mari aflate astăzi în mâini le străinilor vor pu tea t rece în pat r imoniul naţionalilor. (V.).

O n o u ă f a z ă a p o l i t i c e i r e p u b l i c i i s o v i e t e l o r . Cu­noscutul publicist rus d. G. Onitof, e x p u n e în »Debats« situaţia ce domneş t e ac tua lmente în Ruaia pr in noua t ransformare a regimului sovietic. — In pr ima etapă a revoluţiei roşii, centrul de gravitate a edificiului economic-social în Rusia, a fost so ­vietul centra l din Moscova, reprezentând dic ta tura proletar iatului — începe d. Onitof.

Dar cu toa tă emblema bolşevistă a secerei şi c iocanului , numai acesta din urmă era în reali tate reprezenta t în acea dictatură iar ostilitatea d o m n e a între oraşe şi sate. Din acea lup tă , , sa te le au ieşit învingătoare, fiindcă ţara dep inde înainte de toa te , de producă tor i i de grâne . Clasa rurală a deveni t astfel adevăratul centru de gravi tate şi sovietelor nu le-a r ămas dacă vor să se mai menţ ină , decât să se desfacă de clasa prole tară pen t ru a deveni expres iunea păturei rurale.

Aceasta desfacere se operează ac tua lmente în sânul par ­tidului bolşevist .

Problema proprietăţii.

Insă această t ransformare împlică adopta rea de către s o ­viete, a unei politici cu totul opuse doct r inelor esenţiale a le revoluţiei : astfel se explică sciziunile ce s'au p r o d u s în par­t idul comunis t .

Ext remiş t i i sunt pen t ru menţ inerea strictă ale principii lor revoluţ ionare din primii ani ai soviet ismului : moderaţ i i acuză pe extremişt i că pierd întregul regim fără concesi i le p e cari ei ie preconizează.

Adevărul e că necesi tăţ i le poporulu i rus sunt cele ale clasei rurale, căci Rusia are pes te o sută mi l ioane ţărani .

Aceştia pre t ind în pr imul rând, recunoaş terea propr ie tă­ţilor, dreptul de a vinde liberi p roduse le lor, pen t ru ca să-şi p rocure maşini agricole şi toate câte le t rebuie şi pe cari Rusia nu le fabrică. Pent ru ca indust r ia rusă să poa tă satisface aceste necesităţi , e nevoie de capitalul străin. Sovietele nu t re ­bu i e să mai facă p ropaganda cont ra regimului capital ist : să r e -

Pag. 166. CULTURA CREŞTINA Nr. 4 - 6 .

a u n ţ e la ţ inta revoluţiei mondia le , deoarece prin opr i rea schim­buri lor industr ia te şi comerciale între Rusia şi occident , lipsa d e p roduse industr ia le , ar provoca în Rusia revolta ţărânimei căderea regimului soviet ic: aceasta e noua e tapă a revoluţiei .

Spre o complectă militarizare.

Sovietele sub cons t rângerea clasei rurale au deveni t , ză-gazele revoluţiei , paznicele ordinei sociale burgheze şi capi tal is te .

In faţa acestei minuni , nu ne r ămâne decât a privi a-p roape pentru a vedea care este situaţia cu adevărat reală.

In organul oficios »Krasnaia-Zvegda«, v i c e p r e ş e d i n t e l e so­vietului revoluţ ionar , d. Unschlicht, declară într 'un lung articol că Rus ia t rebuie să fie complec t militarizată pen t ru a face faţă duşmani lor ei, caşi pen t ru a fi gata să dea lovitura decisivă s is temului capitalist .

Diriguitorii d in Moscova, prin reprezentanţ i i lor în occident caută să a tenueze atari manifestaţii , cari însă se repe tă prea d e s pent ru a a u t răda situaţia reală. «Izvestia* la 29 Septemvrie a avut un decret de 12 coloane privitor la refacerea armate i so ­vietice. Pent ru a linişti însă spiri tele în occident , aces te m ă ­suri sunt prezentate ca făcute numai pent ru evitarea unui a tac din par tea inimicilor regionali .

0 duplicitate politică.

In acelaş t imp diriguitorii ruşi fac sforţări pen t ru obţinerea d e mijloace financiare în s t ră inăta te ca să doteze Rusia cu fa­brici şi uzine pent ru desvoltarea producţ iei indust r ia le in te rne .

»Noua etapă* este o polit ică pe două fronturi, una pent ru a satisface nevoile clasei rurale , a doua pent ru a amăgi pru­den ţa statelor de a căror concurs sovietele au încă nevoe .

Dacă sovietele sunt cu adevărat s incere In acţiunile lor, de ce n 'au rupt cu internaţ ionala a III-, nu-i de sap roabă atitu­dinea şi nu-i înch ide gran i ţa? Prin această duplici tate polit ică se desvălue sinceri tatea aşa numiţ i lor «moderaţ i* din part idul comunis t . Sub masca pr ie tenoasă a unui guvern sovietic, se prezintă o faţadă a păcei , o evoluţie spre capi tal ismul burghez , tn t imp ce pr in In ternaţ ionala 111-a se cont inuă răsboiul contra societăţii civilizate şi organizaţiei de stat.

Ce fac reprezentanţii oficiali ai Sovietelor,

Reprezentanţ i i oficiali ai guvernului sovietic, paşnic şi do­r i tor de ordine , instalaţi în ţări s t ră ine, c u m p ă r ă maşini agri-

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 167.

cole, t ratează afaceri comercia le , lucrează pen t ru reluarea rela-ţiunilor polit ice economice . Iar agenţii In ternaţ ionale i a III-a fee p ropagandă pentru răs turnarea ordinei d e stat. Noua e t a p ă nu este deci în fond, decât o nouă me todă de luptă contra societăţei organizate şi statele din occident nu se pot lăsa în­şelate pen t ru a contr ibui la refacerea Rusiei bolşeviste .

Regimui roşu consolidat , va arunca masca de astăzi pen t ru a relua pe faţă metode le teroriste prea bine cunoscute . (V.)

R o m a n i z a r e a o r a ş e l o r a r d e l e n e . Recentele întâm­plări din viaţa politică, petrecute în jurul unui cartel e lecto­ral cu minoritarii, au deschis problema naţionalizării oraşelor ardelene. Ne-am găsit în adevăr la un moment dat în faţa unei penibile situaţii, încât pe urma unui simplu cartel e lec­toral, oraşele ardelene se atribuiau în mare parte discutabilei minoritate din comunele urbane.

Este fără îndoială important să ştim, cum s'a putut a-junge aici. Avem în faţa noastră un paradox, pe care istoria 1-a creat în paguba poporului român. Sub stăpânirea ungu­rească, tendinţele de maghiarizare, care urmăreau făţiş utopia unui Stat naţional maghiar — deşi minorităţile erau în majo­ritate — nu puteau pătrunde nici cum în satele ardelene. S'a constatat temeinic, că ţărănimea ardeleană este un e lement de rezistenţă naţională atât de viguroasă, încât nici teioarea, nici amăgiri nu o pot rupe de firul,care o leagă într'un mă-nunchiu „legea, limba şi obiceiurile" sale.

S'a avizat atunci din partea stăpânirii maghiare Ia crea­rea unor fortăreţe privilegiate ale maghiarizării, în oraşele ar­delene. Noi românii, reduşi la o viaţă economică pur rurală, n'aveam o burghezie, care să reziste proaspetei tendinţe. Ne lipsea o pătură bine închegată de intelectuali la oraşe, căci puţinii feciori de ţărani cari învăţau carte, reveneau Ia sate ca preoţi ori dascăli . Ungurii puteau prin urmare împăna cu funcţionari şi negustori oraşele ardelene, pentru a-şi asigura stăpânirea acestei provincii prin infiltrarea numerică a ungu­rilor, cum şi prin crearea şi sprijinirea unei burghezii orăşe­neşti capabilă să reziste ridicării culturale a românilor din satele Ardealului.

In acelaş timp, guvernarea ungurească a deschis larg porţile prin cari să se scurgă nelipsitul element pribeag, care

Pdg. 168. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

«'a folosit î n t o t d e a u n a de colonizări pen t ru a se s t r ecura în n u m ă r des tu l de impunător . . . evreii. Aceşt ia au fost primiţ i cu b ra ţ e l e desch i se , au fost înfipţi în in ima comer ţu lu i a r d e ­lean, au fost crescuţ i şi educa ţ i în cel mai şovin spir i t m a ­ghiar , pen t ru ca la momentu l opo r tun să fie e l emen te de sprijin n n m e r i c şi economic , t end in ţe lo r maghia re . Rezul ta te le s 'au şi văzut p â n ă de cu rând , căci evreii din Ardeal preferau să fie considera ţ i ungur i , decâ t ceeace sunt . Abia în ult imul t i m p , t r ad i ţ iona lu l spir i t prac t ic al evrei lor le-a i m p u s o h o -tă r î tă s c h i m b a r e de front.

Iată cum s'a c rea t „major i t a tea" magh ia ră din oraşele a rde lene , pe temeiu l căreia se cerea în 1918 plebisc i t şi pe temeiu l că re ia se cer azi consilii comunale . Dacă s 'ar cerce ta hâr t i i le aces tor major i tă ţ i , s 'ar p u t e a cons t a t a cu uşur in ţă da ta nu tocmai d e p ă r t a t ă când actual i i conce tă ţen i unguri ori cel mul t părinţi i lor, au d e s c ă l e c a t în cetăţ i le Ardealului .

Acum, că am schi ţa t un mic is tor ic , pun în t rebarea , dacă es te admisibi l , ca în v i r tu tea aceste i stări de fapt, un guve rn r o m â n e s c să cedeze de dragul unor voturi , gospodă r i a o r a ş e ­lor a rde lene pe s e a m a unguri lor , când români i a rde len i încă nici n 'au ajuns să ş t ea rgă u rmele s tăpân i r i i t r e c u t e ?

î n t âmp la r ea acea s t a „e lec tora lă" t rebu ie , în sfârşit să ne desch idă ochii . Avem da tor ia să î n p l â n t ă m d rape lu l nos t ru în o raşe le Ardealului . Pent ru a romaniza aces t e oraşe , nu este suficient să ordoni s c h i m b a r e a firmelor din ungureş t e în r o ­m â n e ş t e . T r e b u i e în tăr i t şi ajutat e lementu l na ţ iona l , pe ca re noui le împre jurăr i de viaţă , l'au dus la oraş . In te lec tua l i t a t ea r o m â n e a s c ă , ce . tânjeşte as tăzi , copleş i tă de sărăc ie , n e g u s t o ­ria r o m â n e a s c ă ce tânjeş te în aceeaş i boală , meser iaş i i , lăsaţi de capul lor, fără nici un sprijin, — toţi deopo t r ivă t r ebu ie să a ibă supor tu l unei polit ici de naţ ional izare metod ică . Nu p r e d i c ă m aici a p ă s a r e a minori tă ţ i lor , dar cerem ca tegor ic r i ­d i ca r e a e lementulu i făuri tor şi apă ră to r de ţară , a acelui e le ­m e n t care a cunoscu t până azi doar sacrificii, sufer inţe şi umil inţe . Şi cerem aceas ta , pen t ru a evita r e p e t a r e a unor cazuri ca cel amint i t , când mândr i a noas t ră naţ ională a pr imit o lovi tură de umil inţă evoca toa re de vremi, a căror a d u c e r e amin te ne înfioară.

In p rogramul de g u v e r n ă m â n t al tu tu ro r guverne lo r r o ­m â n e , să nu l i p sească aces t punct .

T IBERIU VORNIC.

Nr. 4 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A f a g . 169

C o o p e r a ţ i a d e p r o d u c ţ i e şi c o n s u m î n v e c h i u l r e g a t . D. Gr. Mladena tz d i rec toru l s tud i i lo r delà Cen t ra l a c o o ­perat ivelor , care a s tud ia t d e a p r o a p e mi şca rea coopera t ivă de p roduc ţ i e şi consum In vechiul regat , face cons ta tă r i şi o b -servaţ iuni pe cari le soco t im in te resan te .

Situaţia în anul 1912. La finele anului 1912 s i tua ţ ia mişcăr i i coopera t ive de

producţ ie şi consum în vechiul regat , era u r m ă t o a r e a : 294 coopera t ive de consum, aprov iz ionare şi desfacere

în comun, având 13,105 m e m b r i şi 1,590,416 lei capi ta l v ă r s a t ; 143 coopera t ive pen t ru exp loa t a r ea pădur i lo r având 8268 membr i şi un capi ta l vă r sa t de 926,118 lei, 125 coopera t ive d iverse , în deosebi de producţ ie , cu 7098 membr i şi 1,156,682 lei capi ta l .

Aceas tă r a m u r ă a mişcări i s'a nă scu t d u p ă cum se ş t ie , în u r m a celei de economie . îna in te de răsboi , ea a r ă m a s în margini re la t iv modes te . Deabia d u p ă î n c h e e r e a r ă sbo iu lu i pen t ru în t regirea neamulu i , se poa te vorbi despre o adevăra tă mişeare a cooperaţ ie i de p roduc ţ i e şi consum.

P rogrese l e au fost repezi .

Progresele realizate la finele anului 1924. La finele anului 1924, s i tua ţ ia era u r m ă t o a r e a : 1651 coopera t ive de c o n s u m aprov iz iona re şi des face re

în comun , având 138,348 membr i şi a p r o a p e 66 mi l ioane lei capi ta l vărsa t , 13 mil ioane lei fond de p revedere , pe s t e 4 mi ­l ioane fonduri pen t ru opere sociale şi 146 mi l ioane lei c r e ­di te , 760 coopera t ive de pădur i , având 51,877 membr i 47 mi ­l ioane şi j u m ă t a t e lei capi ta l vărsa t , 13 mi l ioane fond de r e ­zervă şi p revedere , 6 mi l ioane fond pen t ru opere soc ia l e şi 225 mi l ioane lei credite, 236 coopera t ive d iverse cu 11,400 membr i , 10 mi l ioane şi jum. lei capi ta l vă rsa t , 1,332,000 fond de rezervă şi 36 mi l ioane lei c redi te .

Aces te cifre, indică un vădi t p rogres , mai cu s e a m ă în ce pr iveş te ex t ens iunea mişcări i , număru l coopera t ive lo r şi al coopera tor i lor . T o t u ş i , nici în aceas tă pr ivinţă n 'am ajuns la apogeu . M u n c a de p ropaga re a ideei coope ra t ive nu poa t e în­ceta decâ t a tunci , când toa te gospodăr i i l e să teş t i de p e înt insul ţării , ca şi î n t r eaga pă tură munc i toa re delà oraşe vor fi a d e r a t la mişcare . Para le l cu acea s t ă ac t iv i ta te , t r e b u e să mea rgă ac ţ iunea de luminare a membr i lo r coopera t ive lor ,

Fag. 170. C U L T U R A C R E Ş T I N A -Nr. 4 - 6 .

pentru a-i face pe depl in conşt ienţ i de înda tor i r i le şi d r e p ­tur i le lor.

Situaţia financiara. Deprec i e r ea valutei a făcut ca p ropor ţ iona l cu număru l

membr i lo r , va loarea capi ta ln lu i vă r sa t de coopera tor i , să fie d u p ă răsboi , cu mult mai mică decâ t înainte .

Aci coope ra ţ i a este în vădi tă inferiori tate faţă de î n t r e ­pr inder i le capi ta l i s te , cari ş i -au putut a c u m u l a rezerve î n ­s e m n a t e .

Acelaş lucru se poa te M p u n e şi despre băncile p o p u l a r e , faţă de n u m e r o a s e l e bănci comerc ia le , deşi aces tea din u rmă nu prez in tă garanţ i i prea mari în ce pr iveş te depoz i te le sp re fructificare.

Ajutorul statului. In s ta rea ac tua l ă dela noi, coope ra ţ i a s imte mare nevoe

de ajutorul s ta tului . Chia r în Anglia , unde coopera ţ i a s 'a d e s -vol ta t cu to tu l i n d e p e n d e n t de stat , a ce s t a a înţeles să- i a-corde sprijin f inaneiar , mai a les celei agr icole . T r e b u e să se ţ ină s e a m ă că organiza ţ ia coopera t ivă es te o ins t i tu ţ iune de in te res publ ic , o ins t i tu ţ ie p u s ă în serviciul colect ivi tăţ i i na ţ iona le .

»

Perspec t ive le producţ ie i coopera t ive în ţara noas t ră , s u n t din cele mai r emarcab i l e în indus t r i a fores t ieră , în e x p l o a ­t a r ea pescăr i i lor , în domeniu l comercia l izăr i i şi indus t r ia l i ­zării fructelor şi a a l tor p r o d u s e ale exploatăr i lor ţ ă răneş t i .

Un punc t î n s e m n a t al p rog ramulu i de act iv i ta te al coo­pera ţ ie i de p roduc ţ ie şi consum a fost dela î ncepu t o r g a n i ­zarea vânzări i p roduse lo r pr inc ipa le ale exp loa tă r i lo r ţ ă răneş t i , în pr imul rând a cerealelor.

încă o r a m u r ă i m p o r t a n t ă de ac t iv i ta te pen t ru mi şca rea noas t ră es te coope ra t iva de locuinţe eftine.

Activitatea federalelor. Rezul ta tul federalelor regionale sau jude ţene sunt s labe .

Act ivi ta tea lor de control , î n d r u m a r e şi p r o p a g a n d ă , până as tăz i e ca şi nulă , iar din p u n c t de vede re f inanciar au fost simpli in termediar i în t re ins t i tu ţ ia cent ra lă şi coopera t ive . In ce pr iveş te aprov iz ionarea coopera t ive lor , federalele nici t e o ­ret ice nu-ş i pot justif ica ex i s t en ţa .

Nr. 4 - 6 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 171.

Propaganda. P e n t r u c a m i ş c a r e a coopera t ivă să poa t ă merge mai d e ­

pa r t e pe ca lea p rogresu lu i , e n e c e s a r ă o ac t iv i ta te in tensă d e p r o p a g a n d ă p r in :

Pub l i ca r ea unei bibl ioteci coope ra t i s t e , xiare, r ev i s t e , b roşur i , foi volante , afişe, tablouri etc.

Ţ i n e r e a u n c cicluri de conferinţe , cercur i culturale, , filme de c inematograf .

Serbăr i coopera t i s t e şi organizarea învă ţămân tu lu i c o o p e ­rativ.

C a r t e a r o m â n e a s c ă v e c h e In casa Bellu, care face pa r t e din localul Academie i R o m â n e s'a desch i s în Mart ie cor . „Expoz i ţ i a cărţii româneş t i vechi" , o rgan zată de cunoscu tu l b ib l io teca r şi m e m b r u al Academiei d. Ion Bianu.

Aceas tă expozi ţ ie es te a doua — d u p ă expozi ţ ia prese i r omâneş t i de anul t recut — dintr 'o ser ie p ro iec ta tă de d-Bianu, în s cop de a face c u n o s c u t ă publ icu lu i r o m â n e s c c o ­m o a r a de căr ţ i , m a n u s c r i p t e , d o c u m e n t e vechi , m o n e d e etc. pe cari le p o s e d ă b ib l io teca Academie i .

Aşeza te în ord ine cronologică, aces te cărţi vechi , î n c e p â n d dela 1508 şi mergând până la 1820, cupr ind însăşi is tor ia cărţi i r omâneş t i s ingură în felul ei, ca şi cul tura neamulu i nos t ru , cum s p u n e d. Bianu.

Cul tu ra poporu lu i nos t ru s'a dezvol ta t înda tă d u p ă î n t e ­meierea p r inc ipa te lo r oda tă cu pr imele a ş e z ă m i n t e bisericeşti , , d a r l imba în care se scr iau cărţ i le în veacur i le al 14-lea, a l 15-lea şi al 16-lea era cea s lavonă . Pe la sfârşitul veacu lu i al 16-lea, a p a r şi scr ier i în l imba r o m â n ă .

In veacul a 17-lea, l imba română , în locueş te din ce în mai mult pe cea s lavonă atât în cărţ i le b iser iceş t i cât şi în cele profane şi în ac te .

In p r i m a j u m ă t a t e a veacului al 18-lea cu l tu ra r o m â ­n e a s c ă începe a pr imi inf luenţa cul tur i i a p u s e n e .

Cărţ i le vechi e x p u s e d. Bianu sunt d o c u m e n t e l e vieţei? cu l tu ra le a s t rămoş i lor noş t r i , t imp de trei seeole.

Cărţile vechi se păstrează cu sfinţenie. Ele fiind a p r o a p e s ingure le manifes tăr i ale vieţei sp i r i ­

tuale , au fost pă s t r a t e cu sf inţenie î m p r e u n ă cu obiecte le de «uit, şi au fost în f rumuse ţa te cu gravur i şi desenur i de mare-

Fag. 172. C U L T U R A C R f i S T I N A Nr. 4 - 6 .

>valoare ar t is t ică , ivorîte din ar ta b izan t ină adusă la noi de că lugăr i i Sârbi şi Bulgari , şi din cea a p u s e a n ă , veni tă oda t ă cu t iparu l din Veneţ ia s au din Ardeal , a l toi te pe t runch iu l s ă n ă t o s al artei pur româneş t i .

Cum prin veacul al 16 lea Ţăr i l e române , erau s ingure le s t a t e c reş t ine o r todoxe prin aces te părţ i , căr ţ i le t ipăr i te aci p u r t a u ca p o d o a b ă s t e m a ţări i , s emn ne îndo ios al o r t o d o ­xiei lor.

T o a t e cărţ i le aveau frontispicii i lus t ra te cu mul te d e -s e m n u r i , s ă p a t e în lemn de călugări i căr turar i şi ar t iş t i , şi apoi t ipăr i te în textul cărţilor.

C a r t e a b i s e r e a s c ă reprez in tă , în veacur i le al 16-lea, al 17-lea şi al 18-lea per fec ţ iunea de pe acea vreme, în a r ta t i ­pograf ică şi a g ravur i lo r în min ia tu ră .

Un document unic. Un d o a u m e n t , unicul e x e m p l a r în toa tă lumea , dec re tu l

pr in care Vasile Lupu, publ ică hotărâr i le concil iului dela Iaşi, da t ând dela 1642, a fost fotografiat şi e x p u s a lă tur i de toa te cărţ i le de preţ , între po t re te şi g ravur i minuna t colora te , de pe acea v reme .

Primele cărţi în limba română Mai depar te sun t cărţile t ipăr i te la Braşov de d iaconul

Cores i (Evanghe l ia , Apostolul , Psa l t i rea , Cazania) . Mitropol i tul Dosoftei , un mare c ă r t u r a r al Moldovei , n e -

având unde-ş i t ipăr i n u m e r o a s e l e lucrări , că ro ra le-a înch ina t viaţa lui de că lugăr la P robo ta , a făcut cu m â n a lui o t i p o ­grafie unde a t ipăr i t „ D n m n e z e e a s c ă l i tu rgh ie" la anul 1679.

Mai târziu pr imind în dar o t ipograf ie dela pa t r i a rhu l Moscovei , loach im, a t ipăr i t p r ima car te de versuri r o m â n e ş t i : „Psa lmi i " , pe care o vedem e x p u s ă în expozi ţ ia Academie i .

De a s e m e n e a se poa t e vedea şi pr ima „Bibl ie" r o m â -n e a s ă t ipăr i tă la anul 1680 su domnia lui Şe rban Can taeuz ino .

O car te foarte i n t e re san tă es te o Evanghe l i e t ipăr i tă la anul 1693 pe două co loane : una în r o m â n e ş t e şi cea la l tă în g receş te .

Cărţi didactice în limba germană. Intre cărţ i le d idac t ice expuse , sunt une le în l imba ge r ­

m a n ă , a lcătui te din ini ţ ia t iva împăra tu lu i Iosif al Il-lea al A u -

Nr. 4 - 6 C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 173.

striei pentru supuş i i din împără ţ i e , pr in t re care n e - a m n u ­măra t şi noi cândva .

Iosif al 11-lea c redea că nu se poa t e a p r o p i a o c u l t u r ă supe r ioa r ă pent ru popoare l e sale, decâ t în l imba ge rmană .

Cele dintâi cărţi româneşti tipărite cu litere latine.

Cea dintâi car te r o m â n e a s c ă t ipăr i tă cu litere la t ine e s t e „Car tea de rugăc iuni* de Samoil Klain, anul 1779.

Alături de a cea s t ă carte, se poa te vedea cel d intâ iu a c t prin care Români i din Ardeal , c e r e a u la anul 1791, d rep tu r i coroane i de H a b s b u r g .

O g rama t i că r o m â n ă cu l i tere lat ine a fost t ipăr i tă Ia anul 1787 de Enăchi tă Văcărescu .

»

La anul 180*7 a apă ru t întâia ca r te de „Is tor ia Români lor" da tor i tă lui Samoil Klain.

Mai găs im „Istor ia pen t ru începutu l Români lor în D a c i a " t ipăr i tă la anul 1812 de Pet ru Maior.

La anul 1808 Vasile Aron scr ia în versur i , după Klops tock „ P a t i m a şi moar t ea Mântu i toru lu i" . To t din aces t an avem mai mul te scrieri cu l i tere lat ine, da tor i te lui Qheorghe Lazăr.

Alte cărţi de valoare.

Câteva cărţi mici, f rumos lega te în piele şi împodob i t e cu minia tur i , cupr ind — în g receş te — discursur i ţ inute la diferite solemni tă ţ i de fii lui Cons tan t in Brâncoveanu .

O deoseb i t ă impor tan ţă prez in tă t ipăr i tur i le lui Ant im Ivreanul , a tâ t la t ipografii le din ţ a r ă cât şi la Tiflis în Geor -gia. T o a t e au f rumoase gravur i lucrate de m â n a marelui c ă r ­t u r a r şi ar t is t .

O car te da to r i t ă lui Dimit r ie Can temi r , t ipăr i tă la 1722 în ruseş te la P e t e r b u r g : S i s t ema religiunii m a h o m e d a n e .

Cei dintâi bibliofili.

Am ins is ta t în a cea s t ă c ron ică a s u p r a lucrăr i lor c a r a c t e ­r i s t ice ; o descr ie re a t u tu ro r căr ţ i lor de va loare e x p u s e , fiind greu de făcut în câ teva cuvin te .

Cei dintâi bibliofili român i , par a fi fost Banul Mihail Ghica î n c e p â n d dela 1830 şi Gheo rghe Asachi . După ei a fost T imote i . Cipar iu , da r cărţile a d u n a t e de el au r ă m a s In b i ­b l io teca a rh id ieeezană din Blaj.

P a g . 174 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

Au urmat apoi verii: Dimitrie A. Sturdza şi D. C Sturdza-Scheianu, cari cu colecţiile adunate au îmbogăţit biblioteca Academiei Române.

In zile noastre s'au ocupat cu adunarea de cărţi vechi şi documente: preotul I. Bîrlea din Sighetul Maramureşului, economul V. Ursăcescu din Olteneşti (Fălciu), Dariu Pop re­vizor şcolar din Satu-mare, profesorul N. Sulica din Tg.-Mu-reşului şi alţii. C. A. V. —

P r o b l e m a o r g a n i z ă r i i m u n c i i . In cursul lunilor Maiu şi Iunie s'au ţinut la Geneva două sesiuni (a 8-a şi a 9 -a) ale Conferinţei internaţionale a muncii. România a fost re­prezentată numai prin delegaţii guvernului d nii: Petrescu Comnen ministrul ţării la Berna şi I. Set lacec directorul g e ­neral al muncii. Din delegaţia română au lipsit cei doi de ­legaţi: unul patronal, celalalt din partea lucrătorilor, cari tre­buiau să o complecteze.

Sesiunea a 8-a de care ne vom ocupa în acest articol, a fost însemnată prin interesante discuţiuni asupra raportului d-lui Albert Thomas, asupra convenţiunilor, recomandaţiunilor ş i rezoluţiunilor adoptate.

Importanţa organizaţiei internaţionale a muncii. Organizaţiunea internaţională a muncii, fiind o institu-

«ţiune cu totul nouă, creată prin tratatul dela Versailles, s'a insistat — şi e nevoe să se insiste în toate ocaziunile — asupra rolului actual şi asupra viitorului acestei organizaţiuni.

Astăzi — după cum spunea d. Pugh delegatul muncito­rilor din Anglia — nu există nici o ţară pe glob, care să nu aibă legături cu organizaţiunea internaţională a muncii, şi nu există aspect al condiţiunilor de munc i , nestudiat de Biroul Internaţional al muncii. Eforturile Biuroului internaţional se lovesc însă de apatia, neglijenţa, şi chiar reaua voinţă a unor guverne.

Războaiele nu vor putea fi prevenite, încheia d. Pugh, decât atunci când justiţia socială va fi respectată atât în viaţa socială cât şi în viaţa economică.

Ratificarea convenţiunilor.

Chestiunea ratificării diferitelor convenţiuni adoptate de Conferinţă, de către guverne a făcut obiectul celor mai vii ^discuţiuni. D. Merttns delegatul muncitorilor belgieni, a cerut

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 175.

delegaţilor guvernamentali se daclare sincer, dacă înţeleg să ratifice convenţiunile adoptate de conferinţă. Dsa a arătat că ratificările obţinute până astăzi, sunt absolut insuficiente. D. Sokal fost ministru al muncii in Polonia, şi unul din s o c i o ­logii cu reputaţie europeană, a constatat şi d-sa, că tocmai statele cu o industrie puternică, sunt cele din urmă şi acest fapt produce in opinia publică, cea mai penibilă impresie.

Organizarea ştiinţifică a muncii. Mulţi delegaţi între cari d-nii Sokal , de Michelis dele­

gatul guvernului italian şi Tom Hoore, delegatul muncitorilor din Canada, au susţinut nevoia organizărei ştiinţifice a muncii.

D. Sokal a insistat asupra strânsei legături ce există între problemele economice şi problemele sociale, ca şomajul, emigrarea şi durata muncii.

Organizarea muncii, este astăzi problema capitală în toate domenii le: industrie, comerţ, comunicaţii , agricultură fi­nanţe şi administraţie publică. Tendinţa este să se realizeze cât mai multă economie de timp şi de materii prime.

Se introduc în fiecare zi noi metode perfecţionate de muncă, pentru a se evita cheltueli le inutile şi rezultatul este că se ajunge la o mai mare productivitate, salarii mai urcate şi scăderea preţului de cost.

D. Tom Moore a fost de aceeaş părere, arătând că în nici un caz nu poate fi vorba de introducerea sistemului Taylor (sinonim cu exploatarea muncitorului redus să func­ţioneze automat).

Nemulţumirile muncitorilor. D. Jouhaux, delegatul muncitorilor francezi pe lângă or­

ganizaţia internaţională a. muncii a exprimat protestele mun­citorilor contra producerii adoptată în ce priveşte revendică­rile lor prin tratatul de Ia Versailles din 1919. Deplângea starea actuală pentru că şi astăzi forţa primează înţelegerea, colaborarea şi împărţirea responsabilităţii între elementul muncitoresc şi elementul patronal.

MuMcitorimea — a spus d. <|ouhaux — speră încă In Organizaţia internaţională a muncii, dar starea actuală, nu poate dura la infinit.

Fag. 176. C U L T U K A C R E Ş T I N A Nr. 4—6.

Convenţiuni şi recomandaţiuni adoptate.

In cursul ses iune i a opta , Confer inţa a a d o p t a t u r m ă ­toarele convenţ iuni , r e comanda ţ iun i şi rezo lu ţ iun i :

1) Proiectul de conven ţ iune privi tor la s implif icarea in ­specţ ie i emigran ţ i lo r pe bordul vaselor. Acest text s t ab i l e ş te 1n pr incipiu , că servic iul oficial de in spec ţ iune în să rc ina t să as igure p ro tec ţ iunea emigran ţ i lo r pe bordul vase lor , nu t r e -b u e să se exerc i te de mai multe guve rne în ace la ş t imp .

2) Re c omanda re a pr iv i toare la p ro tec ţ iunea femeilor şi fetelor emigran te .

3) O rezoluţ ie p r iv i toare la numirea in terpre te lor pe v a ­sele cu emigran ţ i .

4) Rezoluţia pr iv i toare la u t i l izarea rapoar te lor a n u a l e a s u p r a apl icări i convenţ iuni lor .

5) A m e n d a m e n t e cu privire la regulamentu l Conferinţei etc .

C o o p e r a ţ i a d e p r o d u c ţ i e ş i c o n s u m în A r d e a l . La Unguri . Cooperaţ ia s'a dezvoltat , graţie iniţiativei marilor b o ­gătaşi şi a pornit dela consti tuirea unui organ central Hangya (Furnica) şi apoi a unităţi lor ce t rebuiau să-l compună . Acest fapt este unic în istoria cooperaţ iei . Aceas tă centrală avea d o u ă sucursa le : la Oradia şi la Aiud.

Centrala Hangya (Furnica). Centrala Hangya : pr intr 'o puternică p ropagandă şi cu spri­

j inul autorităţi lor comunale , a întins în ţară o reţea de consu­mur i : dar, aceste cooperat ive erau de fapt nişte filiale, în ca re nimic nu se putea mişca fără voia Centralei .

Mişcarea cooperatistă Românească. Despre Români , se poa te spune că, până la Unire , n 'a

existat o mişcare propriu-zisă. P ropaganda pent ru răspândirea acestei insutuţ iuni s'a fâcut la început de cercul «Solidaritatea* şi s'a cont inuat de »Astra« din Sibiu ajutată de un fond da t în acest scop de către regretatul Vasile Stroescu.

In ajunul războiului mondia l , Români i aveau 14 coopera ­tive de consum cu 60 mii co roane capital şi cu 80—130 membr i fiecare.

Curentul consti tuirei cooperat ivelor de consum în Ardeal a deveni t destul de pu te rn ic , însă, ca şi cooperat ivele de credi t , au fost lipsite de conducător i luminaţi fiindcă fruntaşii satelor erau interesaţi în bănci le comunale şi nu se ocupau de c o o p e ­rative.

Nr. 4 6 C U L T U K A CREŞTINA Pag 177.

După sforţări uriaşe, Centra 'a Cooperat ivelor a reuşit să consol ideze cooperaţ ia de consum şi în Ardeal , ba chiar să-i impr ime un mare avânt.

Statistica cooperaţiei în Ardeal. La finele anului 1923 funcţionau 401 coopeia t ive în Ar­

deal , având 5 6 3 3 4 membri şi, un capital vărsat de pes te 12 mil ioane lei. Fondul de rezervă era de pes te 2 mil ioane ju ­măta te lei iar valoarea mărfurilor distr ibuite de aceste coope ­rative, t rece de 200 mil ioane lei.

Pe lângă cooperat ivele de consum, s'au dezvoltat în Ar­deal şi cooperat ivele forestiere, a căror si tuaţiune la finele anului 1924 erau u rmă toa rea : Cooperat ive în funcţiune 28. S o -cetari înscrişi 5508. Capital vărsat 3 ,145000 lei. Valoarea ma­ter ialelor vândute 25 mil ioane lei. Tot în acelaş t imp, funcţiona la Oradea Mare o cooperat ivă pent ru cultura zarzavatului.

Alte ramuri de cooperaţie. Terenul pentru dezvoltarea cooperaţ iei , este mult mat

prielnic în Ardea 1 , decât în multe alte provincii şi în curând prin mijlocirea ei, se vor putea pune în valoare fructele, cari în mul te regiuni sunt singura sursă de trai a locuitorilor.

Altă ramură de Cooperaţie, care începe să se dezvoalte în Ardea l este a cooperat ivelor de construcţ ie de locuinţe.

In vederea p ropagande i coopera t i s te s'au înfiinţat două şcoli: la Lugoş şi la Ludoşul de Mure%

Lipsurile cooperaţiei din Ardeal. Cooperaţ ia dm Ardeal sufere de lipsuri morale (conducă­

tori pr icepuţ i , control , îndrumare) şi de lipsuri materiale . Mijloacele financiare pe cari Centrala le pune la dispoziţ ie

sunt insuficiente. Aprovizionări le se fac pe pieţele locale d e mul te ori pe un preţ prea urcat, iar în ce priveşte coopera t i ­vele forestiere, adesea nu-şi pot t ranspor ta marfa la vreme din lipsa vagoanelor .

Mijloace de acţiune. Organizarea cooperat ivelor de credit şi consum în Ardeal

nu prezintă numai un interes economic in sens res t râns ci un adevărat interes naţ ional .

Pentru a putea ajunge la dezvoltarea cooperaţiei , în Ar­deal sunt mai mul te mijloace de ac ţ iune : p ropagandă , cursuri pregăt i toare , credi te , personal de îndrumare şi control , înlesni­rea mijloacelor de t ranspor t şi depozite de en-gros apar ţ inând Centralei Cooperat ivelor . ( V )

6

MISCELLANEA. Pol i t i că d e i m i g r a r e a F r a n ţ e i . — Situaţia lucră­

torilor români, — Din complexul fenomenelor sociale de după răsboi , se desp r inde un fapt care atrage din ce în ce mai mult, a tenţ ia Europe i emigran te : d t b u i e u l de b ra ţe pe care îl oferă Fran ţa .

In adevăr, această ţară u rmăreş te astăzi o sistematică p o ­litică de imigrare a lucrători lor străini. Cauze economice , poli­t ice şi chiar psihologice cen t r ibuesc la acest lucra . Bogăţia solului francez, s tagnarea populaţ ie i , tendin ţă — observată şi la noi, în România — a locuitorilor dala ţară de a părăs i câmpul şi a merge la oraş, iată a tâ tea motive cari fac ca Fran ţa să a ibă nevoie de lucrători străini , Statisticile arată că în 1914 număru l străinilor în Fran ţa era numai d e 600,000; astăzi el a-t inge cifra 3,000,000, din care cea mai mare par te sunt lucrători . I n pr imul loc statele limitrofe sunt acele cari furnizează lucră­to r i străini Fran ţe i , foarte mulţ i italieni, spanioli , belgieni , apoi polonezi , cehoslovaci , ruşi etc .

Din 1919 şi p â n i astăzi F ran ţa a încheiat convenţii cu Polonia, Italia, Cehoslovacia, Belgia şi a instalat în aceste ţări adevăra te birouri de recrutare a lucrători lor străini de cari ea are nevoie. Aces te acordur i arată un vădit p rogres în aplicaţia in ternaţ ională a legislaţiei munce i , căci ele favorizează desvol-t a r ea a rmonică a diferitelor legislaţii naţ ionale. In adevăr, statul francez acordă lucrători lor protecţ ia de cari dânşi i au nevoie, având în vedere dreptur i le suverane ale statelor contrac tante .

Acest val de lucrători străini, cari inundă fabricile şi chiar câmpur i l e Franţe i , aduce cu el n e n u m ă r a t e p rob leme noi , de ord in intern şi extern. O sumă de chestiuni răsar : polit ice şi mora le , economice-sociale , sani tare etc. Pent ru lucrătorii cari se re întorc în patria lor, Fran ţa nu are a le garanta , decâ t li­beru l exerci ţ iu al dreptur i lor lor, pen t ru cei ce se instalează de ­finitiv pe pământu l ei statui u rmăreş te o firească şi civilizată asimilare în mediul francez.

Nr. ,4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 179

I a fabricile din împrejurimile Parisului mai ales, se găsesc -şi un număr de români ardeleni , pe cari nevoile i-au mâna t în s t răinătate să-şi agonisească bucata de pâ ine . Ei se p lâng că nu cunosc l imba; încolo sunt mulţumiţ i . Dealtfel poves tesc cu dor de căminul lor îndepărta t , a ş t ep tând cu bucur ie ziua când să se re întoarcă acasă. Prin polit ica sa de imigrare , aşa de favorabilă, pr in armonizarea atât de perfectă a diferitelor inte­r e s e , Franţa , es te pe terenul agricol- industr ial , — ca în mul te alte domeni i , — pilda frumoasă a colaborărei diverselor naţii .

Ar fi însă b ine ea lucrători i noştr i să r ămână în ţară. Noi avem nevoe de bra ţe , atât în agricultură, cât şi industr ie . (Oct. I. M.)

C o m b a t e r e a t u b e r c u l o z e i . Comitetul pe rmanen t ales din sânul consiliul central pen t ru combate rea tuberculozei întrunit sub preşidinţia dlui dr. Gh. Banu, secretarul general al ministerului sănătăţ i i publ ice a hotăr î t ca dispoziţ iunile privi­toare la combate rea şi profilaxia tuberculozei din noua lege sa­ni tară să între în vigoare pe ziua d e 1 Octomvrie 1926.

Deasemenea comitetul a hotărît să se t r imită circulari m e ­dicilor particulari , cărora să li-se atragă atenţia asupra obl iga­tivităţi i declarări i tu toror cazurilor de tuberculosă deschisă, în cari să se cupr indă nu numai cazurile cu diagnost icul bacteo-riologic pozitiv ci şi cele cari prezintă semne clinice evidente .

To toda tă vor fi supuşi la aceleaşi obligaţiuni şi medici i oficiali de spitale.

Se vor mai t r imite circulari tu turor autori tăţ i lor, prin care să li-se a t ragă atenţia asupra pericolului mare ce amenin ţă contaminarea tuborculoasă pr in t re funcţionari , cerându- le să se conformeze cu dispoziţ iunile prevăzute în noua lege sanitară.

Ministerul instrucţ iunii va înfiiinţa, în conformita te cu pre ­vederile legei din 1924, şcoli în aer liber pen t ru elevii p red i spus ! la tuberculoză, luând în acelaş t imp serioase măsuri pen t ru în­grij irea sănătăţi i membri lor corpului d idact ic atinşi de tuberculoză.

Concomitent cu aceste măsuri , medici i rurali vor face sta­tistici asupra cazurilor descoper i te de tuberculoză, statistici ce vor fi înaintate comitetului spre cercetare şi central isare. (C.)

C o t a b a n c n o t e l o r p e c a p d e l o c u i t o r î n d i ­v e r s e S t a t e . După o stat ist ică a ministerului de finanţe austriac cota bancnote lor şi monete i bilon, repartizată pe cap de locuitor, este în Anglia cea mai mare ; 65,2 dolari . î na in te

6*

Pag. 180 C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4—6.

Franţa s tătea în locul întâi , dar astăzi vine cu 42,6 dolari ch i a şi după Elveţia un această cotă este de 53,3 dolari . In s tatele din E u r o p a centrală ea este astfel: In Aust r ia 20 1 dolari , în Cehoslovacia 17 6, în Germania 16,7, tn Italia 16,5, în Ungaria 13,1, în Iugoslavia 9,4 şi în Polonia numai 2,6.

S t a t i s t i c a ţ ă r i lo r din E u r o p a . Ţăr i le de mai jos au ca populaţ ie şi ca în t indere în k lmp . u rmătoare le cifre; pen t ru uşurinţă să se ştie că cfrel»*, cari urmează imediat după ţară reprezintă populaţ ia , iar cifrele cari urmează după popula ţ ie sunt k lmp.

Rusia cu Ucraina, 86.000 000 si 15.555.000 Germania, . 58.925.381 şi 474.347. Anglia. 47.453 330 şi 813 371. Franţa , . 39.209.766 şi 550.986. Italia, 38,448.000 şi 312 510. Polonia, 28.252.902 şi 373.718. Spania, 21.034,902 şi 505 208. România , 16.262.177 şi 294.244. CehoSlovac ia , 13.595.816 şi 140.816. Iug6-Slavia, 11.722.567 şi 245 300. Ungaria, 7.840.832 şi 91.147. Belgia, 7.617 852 şi 29.451. Olanda, 6.841 155 şi 34.186. Grecia, 6.510.057 şi 172.584 Austria, 6 300.000 şi 80 000. Portugalia,. 5.960.056 şi 91.948. Suedia. 5903.761 şi 448.278. Turc ia , 5.125.254 şi 27.000. B u i g a m , 4.861.436 şi 96.345. Elveţia, 3.880 320 şi 41.298. Danemarca , 3.289.195 şi 44.416. Norvegia,. 2.246.306 şi 231.668. Luxembourg , 263 824 şi 2 588. Monaco,. 23.418 şi 1 k lmp . şi jumăta te .

România este clasificată, după tablou! de mai sus, a 8-a în populaţ ie şi a 10-a ca înt indere.

Dintre aceste 24 state, sunt 11 regate, 11 republici şi 2: pr incipate .

A r d e r e a c a d a v r e l o r . Congregaţia Sfântului Oficiu, la 19 Iunie 1926, a dat o cerculară către toţi episcopii , în care zice: Deşi arderea cadavrelor, ca un lucru ce nu e absolut rău,, în împrejurări ex t raord inare , pentru binele public se îngădue din motiv gr v; oricine vede, în a o lăsa să devină regulă de urmat , e ceva impiu, scandalos şi strict oprit , de aceea a fost reproba tă în canonu! 1203 § 1 al noului Cod. Acelora, a le căror cadavre au fost arse din voinţă străină, nu a mortului , dacă se poa t e înlătura scandalul, li-se va îngădui prohodul . Celce va fi ars din voinţa sa, nu va avea par te de î n m o r m â n ­tare religioasă, şi cenuşa lui nu va putea fi îngropată în c i ­mit ir simţit , ci în loc separat .

Cărţi, Reviste, Ziare.

C e - a m v ă z u t la M o s c o v a d e H e n r i B e r n a u d . Biblioteca ziarului «Universul*, 1926.

Citind cele 200 de pagini ale acestei cărţi t rebuie să mul ­ţumeşt i autorului lor pent ru nepreţui tul serviciu ce-a adus tu­tu ro r acelora cari, n e p u t â n d merge în raiul bolşevic, erau chi­nuiţi de opt ani de zile de dorinţa după o informaţ ie cinstită, obiectivă, a sup ra stărilor de la Răsăr i t Es te , în adevăr, un d o c u m e n t istoric pe care nici un călător ce a t recut , d u p ă război , în Rusia — şi am avut şi noi câţiva — nu ni l-au dat până acum nefalsificat. Căci acest călător, pe câre 1-a onora t în 1922 premiul Goncour t pent ru un roman , spune cu îndrăz­neală guvernului său că »are mijloacele şi dator ia* de a-i con­t rola spusele, adresa te opiniei publice. »Dacă am înşelat-o, consimt să fiu desonora t* . Un lux de amănunte , roadele unei obseryaţii a tente a oameni lor şi lucruri lor din Rusia sovietică, n u te lasă să în t rerupi citirea până la capăt . Ajuns aici, sub ­limezi: Sovietele — naţ iunea cea mai militaristă de pe lume ; Comunismul , internaţ ional ismul — art icole de expor ta t ; nici o ţară nu-i mai a sp ră cu proletarii şi soldaţii ca Rusia în care camaradul Djerinski ştie să gâtuiască ca n imeni al tul ; im­per ia l ismul rusesc de azi e mai pr imejdios ca oricând fiindcă e mai prefăcut; l ibertate şi egalitate s implu cuvânt de dic ţ ionar : sovietele nu admit opoziţ ie nici în scris, nici în vorbă ; pudoa ­rea e o pre judecată burgheză; popii sunt împuşcaţ i iar serbă­rile rel igioase naţ ional izate; o poliţ ie polit ică ce merge dela por tar până la microfoanele ascunse în calorifere; o imensă pletoră de cerşerori cari se îndeasă în om, înjură şi-ţi vâră mâna în buzunar ; câteva sute de milionari cu puter i nemărg i ­ni te ; o tăcere de moar te pre tu t indeni .

G e o r g e S a n d . Cele o sută şi mai b ine de vo lume ale lui G. Ş a n d se cetesc azi cu m a r e greutate , şi în orice cas

.odată ceti te, nu se mai iau în mână. O p e r a scrii toarei franceze

Pag. 182 . C U L T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 4 - 6 .

a fost scoasă din circulaţie de oarece nu era clădită pe-o s o ­l idă temel ie cu adevărat artistică ci pe feluritele tendin ţe filo­zofice, morale şi sociale care interesau cel mult a tunci când ea. a fost scrisă. De romane le lui George Sand se poa te azi ocupa. Istoria Culturii, dar nu se poa te ocupa Istoria Li teratur i i : per-sonagiile ce întâ lnim în ele nu sune c reapuni poet ice cu viaţa, eternă, ci mumii ori s imple documen te istorice.

Din punct d e vedere practic, Sand a fost reprezentant al vieţii morale eu ropene în cei 20 ani ce p recedară revoluţia dela. 1848 Şi o reprezintă pr in strania utopie ce s'ar putea numi ' rel igiunea dragostei , corespunzând noilor vremuri lipsite de Dumnezeu şi totuşi dorn ice de Dumnezeu. Conform acestei r e -ligiuni, sensul vieţii stă în dragos tea — idioată — cu un vădit caracter sensual , con top ind pe E ros cu Dumnezeu. Se proclamă; astfel «dreptul pasiunii», care e suverană şi subjugă orice a l t ă acţ iune.

Recunoscând origina cu totul sensuată şi patologică a teo­riilor lui Sand, a religiei ei pent ru dragos te , î n semnă că se re­cunoaş te implicit şi lipsa lor de impor tanţă doctr inală , filoso­fică ori, şi mai puţ in , omenească Sand nu era o minte p r o ­fundă, nu avea o intensă viaţă lăuntrică, iar arta o socotea ca s implu prilej de expr imare a propriei sale sensibili tăţi , n e t r a n s ­formată în contact cu viaţa. Dânsa observă reali tatea înconju­ră toare dar idealizând-o, în senzul că făcea din orice e l e m e n t al naturi i , s imboluri ale stărilor sale sufleteşti, pe care căuta să le însufleţească cu aşa zisul ei «lirism* — simplă «verbosa ret torica della passione*.

Pe de altă par te defectuoasa compoziţ ie a romanelor sale, t r ebue atr ibuită lipsei unei viguroase cugetăr i , al unui motiv poet ic inspirator . Artă de a doua mână , caşi în Lelia, vom în­tâlni în Ind iana , care este tipul a tâ tor alte romane ale sale, în care p r ecumpăneş t e meşteşugul . Desigur mer i te secondare sc l i ­pesc în romanele lui Sand , care este o scrii toare de-o a d m i r a ­bilă abonden ţă şi fluiditate, deşi de-un redus relief, şi ştie să poves tească şi să descr ie în chip vioiu. Dar poa te s ingure le punc te în care scrisul său se înviorează de oarecare poezie sunt; • scenele după natură*, de toată lumea lăudate , şi care cores­p u n d e a u unei s incere pornir i a spiritului său, unei discrete muzici ce-i cânta în fundul sufletului p r in t re gălăgia cea mare a pasiunilor iperbolizate în m o d artificial şi a ideilor p ros t gândi te , şi tn mijlocul convenţ ional ismelor şi expediente lor d a ­tori te meşteşugului .

Nr. 4 - 6 . C U L T U K A C R E Ş T I N A Fag. 183.

Cât despre romane le din a doua per ioadă — cele cu t en ­dinţe socialiste, ele pot fi luate în samă cel mul t ca d o c u m e n t e prin care să se dovedească divulgarea concepţi i lor socialiste în preajma lui 1848. Şi numai favorabil se poate aprecia , r o m a ­nul idilic, (care se clasează în a treia per ioadă a activităţii lui G. Sand) , deşi se observă o mai îngrijită şi mai îndemâna t ică orânduire a compoziţ iei , pe care însă n'o mai regăs im în ul t ima manieră şi nici în Le marquis de Vil lemer, în care se vede re întoarcerea romancierei la poveşti le d e dragos te în t re ţesute cu prejudecăţi filozofice şi sociale. (Benedeto Croce. Critica şi Viaţa Românească ) .

C u p r i l e j u l e s s e u r i l o r c r i t i c e „ J u g e m e n t s " , a l e Iui H e n r i M a s s i s . Massis e un analist perspicace , in­cisiv care pă t runde adânc în t emperamen te l e pe care le stu­diază şi portretele lui morale şi spiri tuale ale lui Gide , Barres sau Claudel sunt adesea verosimile. Chiar pent ru cine nu sub­scrie verdictele lui, consideraţ i i le pe care le întemeiază sunt instructive. Desigur, criticul are dreptul să fie dogmat i c cu i n ­t ransigenţă şi fixând un punct de perfecţie, să impună o ale­gere, p r o p u n â n d o erarhie de valori. Dar ceesce se poa te r e ­proşa lui Massis e că dogmele lui nu se razemă pe nici • operă con temporană şi nu co respund decât producţi i lor de acum trei sute de ani . «Artistul catolic, scrie el, va t rebui să reproducă natura informată de către G r a ţ i e r i nu numai o reali­tate redusă şi cu totul materială , care nu interesează decâ t senzibilitatea, dar acel real divin, au tonom ce se impune sp i r i ­tului şi inimii noastre*.

Afară de »Polyeucte« e greu de găsit, chiar în l i ieratura clasică, o singură capodoperă care să reproducă natura infor­mată de graţie. Massis e în această chestie, în contradicţ ie cu Boileau. Afirmă apoi că nu e nimic mai prielnic romanu lu i decât o viziune catolică a lumii. Din punct de vedere al d o c ­trinei pe care o reprezintă, Massis e • un neoclasic, catolic şi thomist . El încearcă să con topească în una singură, două d o c ­tr ine care pot exista foarte b ine dis t incte . Căci agnosticul Maurras proclamă virtuţile clasicismului, pe când unele ope re catolice şi thomiste ca »Divina comedie*, nu sunt clasice.

Perfecţia clasică p r e supune des igur o erarhie, obligă pe scriitor la o alegere şi la respec tarea unei discipline şi acest principiu de ordinaţie şi alegere e riguros definit, odată pen t ru to tdeauna .

f a g . 184. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 6

Subt influenţa filozofului thomist Manta in , Massis caută să dea scriitorilor o lecţie de realism.

Massis vorbeşte deasemeni de «reîntoarcerea la reali tate pe căile inteligenţii». Dar inteligenţa ca supune re la legile ra­ţiunii sau la principiul identităţi i nu e suficientă pen t ru artistul creator, spune , greşit pent ru savant, filozof şi chiar pen t ru critic. E a nu joacă decât un rol secundar ca ordona toare a e lemen­telor. Intuiţ ia dimpotr ivă , pe care Massis o consideră numai ca suscepti lă de eroare , ar fi a d e v i r a t a p roducă toare a frumu­seţii.

( jean Paul Zimmermann. Philosophies, Nr. 3, Septemvr ie V. R.)

S c r i s o r i i n e d i t e a l e lui D o s t o e v s k i . După ispă­şirea pedepse i de pa t ru ani muncă silnica în închisorile Siberiei , Dostoevski a fost incorporat într 'un r ţ g i m e n t de infanterie şi a trăit mai mulţi ani ca soldat, apoi ca ofiţer, în acea par te a Rusiei . Decurând s'au găsit scrisori din epoca aceea (1835— 1859) care lămuresc mai b ine viaţa lui de atunci .

Intr 'una trimisă fratelui său Mihail la 21 August 1855, din Semipalatinsk, se vede că ducea o viaţă mono tonă , sănă ta tea îi era şubredă şi nutrea în suflet un dor nemărgin i t de familie. S ingură ta tea sufletească îl dobora şi se ruga să i-se scrie câteva rândur i măcar, căci era s ingur »ca o piatră a runca tă« .

In altă scr isoare din aceeaşi locali tate, cu da ta de 22 De­cemvr ie 1856, Dostoevski scrie Varvarei , sora lui, şi i-se des-tă inueş te ca unui duhovn ic : în tâ ln ise o femee «inteligentă, fer­mecătoare , instruită, cu un caracter b lând" , pe care o iubea şi cu care voia să se însoare . îşi făcea planuri că din solda lui d e ofiţer şi cu un câştig în urma scrieri 'or pe care le va publica, va trăi . O ruga să intervie pe lângă un moş al lor, bogat , să-i tr imită şase sute ruble de care avea nevoe m o m e n t a n . Ca u t i m a rgumen t în sprijinul hotărîrii lui, s p u n e că pe lângă un tovarăş care-1 înţelege, viaţa de familie îi va. aduce şi linişte. Nu va mai fi pr igonit de administraţ ie , va fi om serios şi cu r ă spun­dere şi nu va mai greşi ca înainte. Va căută să obţ ie încre­de rea guvernului şi voia de a-si tipări scrierile. (Revue Mondiale)

(V. R.)

M a r c e l i n B o u l e , L e s h o m m e s fossi les: e^lements de paleontologie humaiae , Paris , ed. Massou.

Dl M. Boule studiază omul fosil cum ar s tudia orice fosilă cu aceleaşi p rocedee şi fără nici o p reocupare filozofică.

Nr. 4 - 6 , C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 185.

Lucrarea începe cu un s tudiu compara t iv al Pr imatelor ac tua le (Maimuţe şi Om) cu maimuţe le iosile, Nu se c u n o a ş t e m a i m u ţ a fosilă care să micşoreze mai simţi tor intervalul între maimuţă şi om. Examenu l critic al Pi thecantropului nu conduce la concluzia că această fiinţa ar fi veriga mult căutată. D. Boule c rede că acest fosil apar ţ ine unei ramuri terminale .

D e l a d e m o c r a ţ i a f o r m a l ă l a a c e a c r e a t o a r e . Înainte de izbucnirea războiului mondial, democraţia formală nu exista încă în Germania. Sindicatele muncitoreşti trebuiau să lupte pentru libertatea lor de mişcare şi dreptul de coa­liţie al muncitorilor nu era încă asigurat. Muncitorimea era

înlăturată în Prusia dela viaţa politieă, prin sistemul electoral al celor trei clase iar în imperiu, stingherită prin învechita împărţire a cercurilor electorale, ea era deasemeni exclusă din administraţia statului. Puterea constructivă a clasei mun­citoare germane era paralizată de structura feodalâ a statului. In cercurile politice şi s indicale e destul de răspândită însă' părerea că democraţia politică a fost realizată odată cu re­voluţia din 1918, pe când cea economică e numai la început. Democraţia po4itică formală nu trebue însă confundată cu adevărata democraţie politică creatoare. Căci democraţia po­litică nu poate fi separată de acea economică şi nu poate fi cucerită, cum cred unii, înaintea ei. Robia economică e după Marx baza robiei politice şi sociale a muncitorimii salariate. Victoria economică numai a acesteia, va aduce adevărata li­bertate. Căci muncitorul salariat e şi azi subordonat politi­ceşte clasei capitaliste şi mijloacele economice joacă un rol hotărîtor în alegerile politice. Dar chiar când clasa munci­toare ar poseda majoritatea în minister şi parlament, ea nu ar avea încă în mâni, adevărata administraţie a statului. Căci îi l ipsesc deocamdată cunoştinţele şi experienţa necesară. Mulţi socialişti au avut în Noembre 1918 iluzia, că domnia corn sărilor poporului socialişti însemnă deja cucerirea puterii politice de cătră clasa muncitoate. Ei aşteptau în acelaşi timp întreagi transformare a economiei statului şi societăţii prin decrete politice a tot puternice şi liberatoare. Dar clasa mun­citoare nu ajunge la adevărata stăpânire a puterilor statului, decât atunci când dispune de forţa economică necesară pentru a duce socialismul (în stat şi administraţie) polit iceşte, Ia în­depl inire . In Rusia, partidul comunist , care a acaparat în

Pag. 18 '-• C U L T U R A CREŞTINA Nr. 4 - 6 .

mod violent s ta tu l , nu a pu tu t realiza n imic prac t ic . El & d i s t r u s numai formefe pl ine de fâgăduinţ i ale co lec t iv ismului capi ta l i s t şi în loc de a e m a n c i p a prole tar ia tu l social is t , a dezlănţui t ins t inc te le ind iv idua l i s te de p r o p r i e t a t e ale ţă ră ­nimii . Rezultatul final individual is t al dictaturi i bo l şev ice în Rusia şi cursu l negat iv al catastrofei din N o e m b r e în G e r ­mania , au făcut pe mulţi socialişt i să se îndo iască de o s o ­luţie pur pol i t ică a p rob lemei s o c i a l - d e m o c r a t i c e . Organ iza ţ i a economică s o c i a l - d e m o c r a t ă t r e b u e să p r e c e a d ă s ta tu l social democ ra t viitor. Şi în a c e a s t ă pr ivinţă , ac t iv i ta tea s ind ica lă şi coopera t ivă , d u p ă cum af i rmase încă îna in te de râzboiu revizionismul şi reformismul împot r iva rad ica l i smulu i o r t o d o x marx is t , vor avea rolul hotăr î tor .

(Paul Kampffmeyer. Sozia l i s t i sche Monatshef te , F e b r u a r V. R. 111. 24, 3) .

, Kant şi Societatea Naţiunilor. Kant se i n s p i r ă dela filozofia socia lă a secolului XVIII, ca rac te r i za tă prin r a ­ţ iona l i sm şi op t imism. Surse le sale in aceas tă pr ivinţă s u n t Locke şi R o u s s e a u . Dela cel din u rmă la indiv idual i smul şi ideia democra t i că , Revoluţia f ranceză cu principi i le u m a n i t a r e îl Influenţează d e a s e m e n i . Kant se declară con t rac tua l i s t . D u p ă el, caşi d u p ă R o u s s - a u , soc ie t a t ea e rezul tatul unu i contrac t , prin care indivizii izolaţi îşi a l ienează o pa r t e d in l iber ta te pent ru avanta je în comun . Ceiace se în tâmplă în t re indivizi, se poa te real iza şi între naţ iuni . Idealul social va fi o socie ta te a naţ iuni lor , o rgan ism s u p e r or aces to ra care va r eg lemen ta şi dreptul in t e rna ţ iona l . P r i m a idee în aces t senz a fost da tă de Bernard in de Sa in t -P i e r e . Kant o reia d u p ă aces t a . Proec tu l lui conţ ine dez ide ra t e ca a c e s t e a : d ispar i ţ ia a rma te lo r p e r m a n e n t e , forma de s ta t r epub l icana , dreptu l de a u t o d e t e r m i n e r e , au tonomia polit ică a fiecărui s tat . In a c e a s t ă pr iv in ţă , Kant es te cel mai pr incipal p r ecu r so r al Socie tă ţ i i Naţ iuni lor , real izată ab i a d u p ă o s u t ă şi mai b ine de ani de la m o a r t e a lui.

(Th . Ruyssen , Revue de M i t h a p h y s i q u e et de Mora le) .

CRONICA. S ă n ă t a t e a p u b l i c ă ş i a p ă r a r e a n a ­

ţ i o n a l ă . D . prof. dr. 1. Cantacuz ino a ţ inut, la U n i v e r s i t a t e a l iberă din Capita lă o foarte in teresantă confe ­rinţă d e s p r e «Rolul sănătăţi i în apă­rarea naţ ională* .

Di s t insu l profesor sus ţ ine , cu foarte drept t e m e i u , că p r o b l e m a sănătăţ i i n'are numai un caracter s i m p l u m e ­dical, ci e a t rebue privită din întreitul punct d e v e d e r e s o c i o l o g i c , e c o n o m i c şi cultural.

Prob lema e s t e e c o n o m i c ă pentrucă de buna a ş e z a r e a v ieţ i i mater ia l e , d e p i n d e traiul per fec t s ă n ă t o s al l o ­cuitori lor ţării, î n t e m e i a t p e o rân-duială d e echi tabi lă distr ibuire a munci i , a rezul tate lor munci i şi a b e ­nefici i lor c e decurg din ea pentru ce i cari m u n c e s c . O raţ ională î n t o c m i r e a lucrului c e s tă la baza hrănii p o p u -laţiunii , înlătură var iate le crize d e or­din e c o n o m i c c e impun t o t d e a u n a l o ­cuitori lor privaţ iuni şi jertfe dăună­toare bune i stări a organ i smulu i c o ­l ec t iv s u b a c e s t raport.

P r o b l e m a e s t e impl ic i t s o c i o l o g i c ă pentru s implu l m o t i v că ea , in tere ­s â n d d e a p r o a p e c o n g l o m e r a t u l soc ia l al unei ţări, d e b u n a sau de reaua adminis trare a i n t e r e s e l o r s o c i a l e d e ­p i n d e atât r e s p e c t a r e a cât şi înfrân­g e r e a l eg i lor s o c i o l o g i c e , în p u t e r e a cărora, în chip natural , s tau s o c i e t ă ­ţ i le o m e n e ş t i .

Dar p r o b l e m a e s t e şi culturală, în a c e l a ş t i m p , pentrucă e a p r e s u p u n e n e c e s i t a t e a une i p r o p a g a n d e d e ridi­care culturală a ce lor mulţ i , în v e d e ­rea înălţării n ive lu lu i d e p r i c e p e r e a

m a s s e l o r , în s c o p u l e v i d e n t ca p o p u ­laţia să g ă s e a s c ă în s i n e însăş i mi j ­l o a c e l e d e a s e feri s ingură d e b o ­l i l e c e o bântuie din c â n d în când .

Numai c â n d măsur i l e d e apărare de ordin e c o n o m i c , s o c i o l o g i e şi cu l ­tural, nu sunt suf ic iente ca să garan­t e z e ferirea populaţ iun i i d e flagélele bântu i toare , numai atunci latura m e ­dicală a p r o b l e m e i e p u s ă v io l en t la ord inea zilei şi atunci reprezentanţ i i ş t i inţe i m e d i c a l e in terv in hotărît c u lumin i l e şi cu gen iu l lor ca să î n l ă ­ture n u să l o c a l i i e z e pr imejdi i . In m o d obic inui t însă , p r o b l e m a sănă­tăţii publ i ce , sub raportul apărării n a ­ţ iona le , t rebue pusă în c o m p l e x u l e i .

Intr'adevăr, nu numai of ic ia l i tatea sanitară, dar şi toţ i factorii , p e cari îi i n t e r e s e a z ă faptul ca v i ta l i tatea n e a ­mului să nu-şi s l ă b e a s c ă funcţ iunea ei e n e r g i c ă , sunt ţ inuţi să i n t e n s i t i c e ac ţ iunea d e stârpire a focare lor d e î m b o l n ă v i r e individuală sau c o l e c t i v ă , prin măsuri d e h i g i e n a soc ia lă , apl i ­cată pre tut inden i cu e n e r g i e , la s a t e ca şi la o r a ş e , în fabrici ca şi în c a ­zărmi, In v iaţa g e n e r a l ă a ţării Intr'un cuvânt .

B o a l e l e s o c i a l e ca t u b e r c u l o z a , s i ­filisul, pe lagra , pa lud i smul , p r e s u p u n intr'adevăr, pentru în lăturarea lor, o s e r i e d e lucruri, la care sunt c h e m a ţ i şi datori să c o l a b o r e z e , toţi o a m e n i d e s p e c i a l i t a t e , cu sprijinul b ine î n ­ţ e l e s al braţe lor mulţ imi i ţ i al c o n ­ş t i inţe i tuturor, o p e r ă c o n s t r u c t i v ă pentru înfăptuirea căre ia nici un s a ­crif ic iu n u e s t e d e d i spreţu i t , b a c h i a s jertfe le s u n t prea n e c e s a r e .

Pag . 188. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 6.

Apărarea naţ iona lă s e î n t e m e i a z ă p e b r a ţ e va l ide , p e m i n t e s ă n ă t o a s ă , p e s ă n ă t a t e a mora lă a o a m e n i l o r . A c e ­s t e a t o a t e , în s trânsă l egă tură u n e l e cu a l t e l e , as igură ţării un m e r s înflo­ritor îna in te , un avânt s ă n ă t o s s u b s o a r e un val d e înviorare , t o a t e pu­t e r n i c e sprij ini toare a le edif ic iului na­ţ ional .

Iată medi ta ţ iun i c e ni le s u g e r e a z ă i n t e r e s a n t a confer inţă a d-lui prof. -dr. I. Cantacuz ino .

Ast fe l s tă p r o b l e m a apărării n a ţ i o ­n a l e , privită d e s u s , vu l tureş te , fără -calculele p a r c i m a n i o a s e , fără precu-peţ ir i inut i l e dar păgubi toare , d a c ă nu chiar pr imejd ioase .

To ţ i oamen i i d e b i n e în R o m â n i a v o r trebui să î n ţ e l e a g ă p r o b l e m a în a c e s t c h i p . (L . I.)

O o n g r e s n I d e l a C h i c a g o . A fost c e v a extraordinar al 28- lea C o n g r e s euharis t ie in ternaţ ional c e s'a d e s c h i s D u m i n i c ă în 20 Iun ie la C h i c a g o . Careinalul Bonzano l egat al Papii a s o s i t în 16 la N e w - Y o r k u n d e l-au primit 500.000 d e cato l i c i . Imed ia t c e - a p u s piciorul p e p ă m â n t a m e r i c a n a p l e c a t la Rad iou l Părinţi lor Sf. Pa-ve l prin care a t ransmis A m e r i c e i în­tregi mesag iu l Sfântului Părinte P a p a P i u X I La C h i c a g o Cardinalul a fos t a ş t e p t a t d e alţi n o u ă Cardinali şi 60 •de e p i s c o p i şi d e ca trei m i l i o a n e p e r s o a n e , d intre cari un mi l ion d e streini . Congresu l s'a d e s c h i s în 20 c â n d s'au ce l ebra t 6000 ( ş a s e mii) li­turghii şi s'au c u m i n e c a t un mil ion d e c r e d i n c i o ş i A d o u a zi a fost înch ina tă prunci lor , c â n d la l i turghia ce l ebra tă la un altar d e 40 metri înalt a cântat un cor d e 62,000 d e copi i . A d o u a zi, •a fost a femei i , c â n d 11.000 surori şi a l te cor i s t e au cântat la l i turghie . A treia zi a fost a universitari lor, c â n d a cântat un cor d e 30.000 d e univer­sitari cato l ic i . Atâţ ia pe ler in i au fost , c ă uriaşul oraş C h i c a g o nu i-a î n c h e -p u t ; pe ler ini i au stat n o a p t e a în v a ­

g o a n e şi p e v a p o a r e . L a b a n c h e t u l da t în o n o a r e a d e l e g a t u l u i papa l au fost d e faţă toţ i cardinali i , e p i s c o p i i , apo i reprezentantu l preşed in te lu i C o o -l i d g e secre taru l d e Stat al lucrărilor pub l i ce J a m e s D a v i s ; g u v e r n a t o r u l I l l inoisului L e o n S w a l l ; primarul d i n C h i c a g o W i l i a m D e v e r , şi a l te n o t a ­bilităţi . Congresu l s'a î n c h i s cu o pro­c e s i u n e d e n e d e s c r i s în z iua d e 24 Iunie şi c u b i n e c u v â n t a r e papală . D i n c e l e 28 c o n g r e s e euhar i s t i ce nic i unul n u s e p o a t e a s e m ă n a cu ce l d e l a C h i ­c a g o . Iată c e e s t e şi c e p o a t e B i s e ­rica ca to l i că . ( V e s t )

G u v e r n u l ş i f u n c ţ i o n a r i i . In ulti­m e l e cons i l i i d e miniştr i , guvernu l s'a o c u p a t d e c h e s t i u n e a scumpire i tra­iului şi d e funcţ ionari i publ ic i . S u n t e m fericiţ i că guvernu l a î n c e p u t să s e p r e o c u p e d e s lujbaşi i S ta tu lu i . I a s p e c i a l s tab i l i ta tea şi prest ig iu l cor ­pului funcţ ionari lor , fără d e cari, ori c e lefuri s'ar da , nu s e p o a t e as igura, o s i tuaţ ie normală , — ar trebui s ă îngr i jească guvernul . Căci d a c ă s l u j ­başul n'are s iguranţa locului c e - l o c u p ă , or icât d e m a r e ar fi leafa, n u va a v e a nici î n d e m n u l la lucru nici spiritul d e sacrif iciu n e c e s a r . Şi ori­care ar fi n e v o i l e mater ia l e a le z i le i , d a c ă s e d i s p r e ţ u e s c a c e s t e e l e m e n ­tare cons idera ţ iun i , t o a t e făgădue l i l e p e cari l e f a c e guvernul , cu o m a r e g e n e r o z i t a t e , nu po t l inişt i sp i r i t e l e .

In c o m u n i c a t u l dat p r e s e i s'a promis inval iz i lor , v ă d u v e l o r , orfanilor, func­ţ ionari lor, pens ionar i lor , îmbunătăţ i rea c o m p l e c t ă a s i tuaţ ie i lor, dar în a c e l a ş t i m p numărul diurnişt i lor c r e ş t e m e r e u iar î n c a s ă r i l e Statului se m i c ş o r e a z ă prin s c ă d e r e a di fer i te lor t a x e şi i m ­p o z i t e , — b u g e t u l rămânând b i n e î n ­ţ e l e s ech i l ibrat în c o n c e p ţ i a a c e s t o r mari şi g e n e r o ş i financiari. Păcat nu­mai că c o o p e r a t i v e l e şi c a s e l e c lăd i t e p e hârt ie , ca şi sa lari i le şi p e n s i i l e imag inare , n u au darul d e a î m b u n ă ­tăţi soar ta n imănui .

Nr. 4 6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 189-

Şi în afară d e normal izarea sala­rii lor s e mai p u n e azi ca o prob lemă d e actual i ta te armonizarea lor în m o d drept.

A m dori ca în a c e a s t ă privinţă ac­tualul c a b i n e t să poată face c e v a s e r i o s

P r o f e s o r i ş i m a e ş t r i c n r s i ş t i d i n A r d e a l c o n f i r m a ţ i c a t i t u l a r i pro­v i z o r i i Profesori i şi maeştr i i curs işt i d in Ardeal , numiţ i cu încredinţare , p e baza d i p l o m e l o r ob ţ inute de la comis ia d e e x a m i n a r e din Cluj, au fost c o n ­firmaţi ca t itulari provizori i , p e data, la care au fost numiţ i cu încredinţare cu e x c e p ţ i e ace lora , cari o c u p ă c a t e ­dre , c e nu c o r e s p u n d d i p l o m e i lor, fie ca spec ia l i tă ţ i , fie ca grad sau ca­t e g o r i e d e ş c o a l ă . A c e ş t i a din urmă, s p r e a putea fi confirmaţi ca titulari provizori i , vor fi transferaţi la ca tedre c e c o r e s p u n d califi caţiei spec i f i ca te în d ip loma lor.

Gradaţ i i le c u v e n i t e a c e s t o r profe­sori ş i maeşrri curs iş t i , s e vor tran­s forma din gradaţ i înVăţătoreşti si preo ţe ş t i , în gradaţ i i d e curs s e c u n ­dar (profesor sau m a e s t r u ) p e â c e e a ş dată , p e care au fost confirmaţi ca t i tulari , ori numiţ i cu încredinţare .

N o u i s e c ţ i i la A c a d e m i a r » m â n â . Din cercuri au tor i za te transpira i n ­t enţ ia A c a d e m i e i R o m â n e d e a a d â o g a a l t e d o u ă sec ţ i i , s ec ţ i i lor e x i s t e n t e până acum. I d e e a a fos t vântu ia tă în adunarea g e n e r a l ă d in anul a c e s t a şi d a c ă e a v a câş t iga aderenţ i e s t e p r o ­babi l c ă în curând v o m a v e a d e nu­mărat o n o u ă s e c ţ i e d e ş t i in ţe s o c i a l e , cu trei subsec ţ i i pentru drept , e c o n o ­m i e po l i t i că şi f i losofie şi o n o u ă s e c ţ i e pentru ar te le f rumoase .

S e î n c e a r c ă astfe l real izarea u n e i propuner i făcute încă din 1923, d e d. prof. D. Guşt i , în c u n o s c u t u l său d i s -eurs d e r e c e p ţ i u n e : F i i n ţ a şi m e n i r e a Academi i lor . D profesor Guşti subl i ­n i a s e cu v i g o a r e caracterul d e to ta l i ­t a t e al spiritului o m e n e s c în ş t i inţă ,

filozofie şi artă, şi c erea ca Academia-să întrupeze a c e a s t ă cuprinzătoare t o ­ta l i tate . Sunt d e reţ inut adânc i l e şi, a v â n t a t e l e c u v i n t e a le d iscursului d e r e c e p ţ i u n e : » A c a d e m i a perfec tă , c a sanctuar al sp ; ri tului u m a n , oferă î n -tr'un tip indiv idual tabloul prescurtat al umanităţ i i c o m p l e t e . U m a n i t a t e a culturală e s t e d e o d a t ă s a v a n t ă şi ar­t i s t i că , t o a t e f e ţ e l e şi e l e m e n t e l e e î t r e b u e s c dec i u n d e v a reuni te într'o-super ioară a r m o n i e şi putern ică uni­tate . A c a d e m i a t rebu ie să d e v i n ă adă­pos tu l atât al lui »raison ra i sonnante*^ al Raţiunii şt i inţif ice şi filozofice, ca şi al Inspiraţiei ar t i s t i ce , ş t i inţa F i l o ­zofia şi Arta nu d e s e m n e a z ă o b i e c t e d i v e r s e , ci formează un mare şi a c e l a ş cămin culural, u n d e un s i s t e m d e g â n ­dire va lorează cât un p o e m ori o s i m -foa ie , o s imfoa ie şi u n p o e m v a l o ­rează cât o d e s c o p e r i r e ştiinţifică, o viaţă d e o m d e şt i inţă , n u e s t e un-rol şi o ambi ţ i e , ci o v i a ţ i d e virtute, . — u n d e şt i inţa, filozofia şi arta s u n t i d e n t i c e , u n d e a şti , a c u g e t a şi a admira , sunt a c e l a ş lucru, u n d e cadi t o a t e opoz i ţ i i l e , u n d e natura o m e ­n e a s c ă şi-a regăs i t în iden t i ta t e o b i e c ­tul înalte i armoni i a tuturor facultă­ţ i lor şi aspiraţi i lor sa l e . — A c e a s t ă , a p o l o g i e a Şt i inţe i , F i lozof ie i şi Artei , , care formează a p o t e o z a Creaţ ie i , e s t e actul d e p i e t a t e dc care A c a d e m i a , perfectă are a-1 înfăptui . A c a d e m i a , e s t e Centrala o p t imi s t ă a produc t iv i ­tăţii spir i tuale feric i te şi a I d e a l i s m u ­lui biruitor».

L a a c e s t e raţiuni filosofice, s e a -dăunau a l t e l e noui şi d e u n alt ca ­racter , pentru a-1 îndreptăţ i p e noul . A c a d e m i c i a n să ceară sec ţ i i noui . Printre s t răbune le A c a d e m i e i d e a s ­tăzi s e numără şi a c e a « S o c i e t a t e fi-l o z o f e a s c ă a Neamului R o m â n e s c î a mare Principatului A r d e a l u l u i » din. 1795. Crearea une i nou i sec ţ iuni s o ­c i o l o g i c e şi filozofice î n s e a m n ă a ş a dar re luarea une i ide i t radi ţ iona le .

<"ag. 190. C U L T U R A CREŞTINA Nr. 4 — 6 .

Protejarea bunelor moravuri în "Statele-Unite. Autor i tăţ i le oraşului N e w - Y o . k s'au hotărît să r e a c ţ i o n e z e împotr iva stării d e lucruri din m e t r o ­p o l a amer i cană . Juriul pentru repre-.-«entanţiile t ea tra l e , c o m p u s din cetă­ţ e n i d e a m b e s e x e , şi a l e s d e către procuratorul dis tr ictului , a î n c e p u t să f u n c ţ i o n e z e . Patru s p e c t a c o l e p â n ă a c u m au fost d e n u n ţ a t e ca i n d e c e n t e . Procuratorul a o r d o n a t , ca unul din a c e s t e s p e c t a c o l e să fie s u s p e n d a t , iar d i f er i t e s c e n e d in c e l e l a l t e să fie s c o a s e . Juraţii , cari n u s e c u n o s c între dânş i i , s'au d u s în t e a t r e , fiecare p e contu l său propriu şi apoi au in­format p e procurator .

Juriul func ţ ionează as t fe l : dacă n o u ă din z e c e juraţi g ă s e s c c e v a d e zis a-supra unui punc t al s p e c t a c o l u l u i , s e d ă impresariului o s ă p t ă m â n ă t i m p ca să facă modif icăr i le n e c e s a r e . D a c ă iropresariul nu ia măsuri le c u v e n i t e , s p e c t a c o l u l e interz is .

D a c ă s p e c t a c o l u l e c o n d a m n a t în b l o c , el t r ebue să î n c e t e z e imediat .

Conferinţa Cooprratorilor. orga­nizarea cooperatistă a circulaţiei bo­găţiilor ţârei. In urma înşt i inţărei dlui minis tru al c o o p e r a ţ i e i Trancu-Iaş i , a avut l o c la centra la c o o p e r a ­t ive lor d e produc ţ i e şi c o n s u m , în ziua d e 12 Iunie a. c , o cons fă tu ire Ia care au part ic ipat reprezentanţ i i f edera le lor d e c o o p e r a t i v e ş i o r g a n e l e d e îndrumare a le Centra le i C o o p e r a ­t ive lor .

Conferinţa a avut s c o p u l să d i s cu te lucrări le pre l iminare n e c e s a r e in ve ­d e r e a alcătuirei c o d u l u i c o o p e r a ţ i e i ,

Problema producţiei cooperatiste.

D . ministru Trancu-Iaş i dă cuvântul d lu i Mladenatz , referentul confer inţe i , c a r e d i s cu tă p r o b l e m e l e ac tua le a l e mişcăre i , d s a după c e a m i n t e ş t e d e s ­b á t e n l e c o n g r e s u l u i din 8 şi 9 Maiu 1926, şi hotărîr i le luate cu a c e a s t ă o c a z i e , v o r b e ş t e d e s p r e p r o b l e m e l e

ac tua le c e are c o o p e r a ţ i a să le r e z o l v e şi măsur i l e c e t r e b u e s c luate pentru a d u c e r e a la î n d e p l i n i r e a d e z i d e r a t e ­lor d e atunci . Ast fe l d-sa v o r b e ş t e d e s p r e organizarea cursuri lor cu c o n ­ducător i i c o o p e r a t o r i şi persona lu l lor t e c h n i c , d e s p r e sărbător irea zi lei c o ­operaţ ie i la 3 Iul ie a. c , d e s p r e n e ­c e s i t a t e a întărirei fonduri lor proprii a l e c o o p e r a t i v e l o r şi d e s p r e n e v o i a credi tului In c o o p e r a ţ i e , care să fie canal izat prin c e n t r a l e l e r e s p e c t i v e .

Intr'o e x p u n e r e largă d e s v o l t ă d-sa apo i p r o b l e m a p r o d u c ţ i e i c o o p e r a t i s t e , a d e s f a c e r e i a c e s t e i producţ i i , a c c e n ­t u â n d mai cu s e a m ă asupra organi -zărei vânzări lor în c o m u n a p r o d u c ţ i e i s a t e l o r şi în d e o s e b i a cerea le lor . In-c h e e , c e t i n d formularul d e c h e s t i o n a r c e a fost p r o p u s d i scuţ iune i potr iv i t ordinei d e zi.

Promisiunile dlui Trancu-Iaşi. D . minis tru refer indu-se la p r o p u ­

ner i l e dlui Mladenatz , arată că d-sa î m p r e u n ă cu î n t r e g guvernul au i n t e n -ţ iunea d e a da ce l mai larg sprij in mişcăre i pentru a face din e a baza e c o n o m i c ă a ţărei şi p a v ă z a e l e m e n ­tului r o m â n e s c . R o a g ă p e r e p r e z e n ­tanţi i mişcăre i să facă propuner i c o n ­cre te pentru organ izarea c o o p e r a t i s t ă a c irculaţ ie i bogăţ i i l or ţărei , pentru ca a c e s t e propuner i să le prez in te C o m i s i u n e i E c o n o m i c e a Guvernulu i , care ca şi d-sa pr iveş t e cu un d e o ­s e b i t i n t e r e s c h e s t i u n e a , î n ţ e l e g â n d s ă sprij ine agricultura p e t o a t e că i l e . A c e s t e propuneri sunt cu atât m a i d e actual i ta te , cu cât la modif icarea ta ­rifului vamal care urmează să s e facă in curând, d-sa i n t e n ţ i o n e a z ă să facă î n s e m n a t e avantaje cooperaţ i e i .

D in d i scuţ i i l e c e a u a v u t loc , arezu l ta t că pentru a lcătu irea codulu i e x i s t ă un b o g a t mater ia l adunat , rezultat atât din c o n g r e s e l e r e g i o n a l e din 1924, cât şi d in c o n g r e s u l genera l din Ia­nuarie 1925, care p o a t e fi fo los i t cu des tu l s u c c e s .

Nr. 4—6. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 191 .

Conferinţa s e o p r e ş t e n u m a i la ţi­n e r e a unor confer in ţe r e g i o n a l e , p e s p e c i a l i t ă ţ i care să a ibă l o c după pro­puner i l e c e s'au făcut in A u g u s t şi S e p t e m v r i e a. c. pentru producţ i e la Ţ a r c ă , jud. N e a m ţ , pentru pescăr i i la <îalaţ i şi pentru c o n s u m la Craiova. (c).

Un p r e o t catolic victima ştiinţei. In 8 Iunie a muri t în parohia P o n -t i g n y (Franţa) parohul cato l i c T u a -l e i g n e , care şi-a d e d i c a t v iaţa c e r c e ­tări lor ş t i inţ i f ice c u raze le X : In 1923 a primit premiul Carnej i e 15000 frs) c u m e d a l i a d e argint. In ult imul t imp ^ e o c u p a cu aflarea bucăţi lor d e pro­i e c t i l e în trupuri le c e l o r răniţi cu ra­s e l e X , fo los indu-ş i trupul propriu la e x p e r i e n ţ e îngh i ţând bucăţi d e fier şi a f lându- le c u rad iu: In urma a c e s t o r e x p e r i e n ţ e a c o n t r a s o netrită. Radiu l 1-a ars, a trebuit să-i s e ta ie o m â n ă ; <linţii i -au căzut , un o c h i u şi-l-a pier­dut . E x p e r i e n ţ e l e lui au sa lvat mii d e v ie ţ i , dar radiul 1-a repus , l ă sând în urma sa o m a r e p i e r d e r e pentru ş t i in ţă şi pentru o m e n i r e ; pentru Bi­ser i că regret şi g lor i e .

Regimul s p rituoaselor şi sănătatea pnblică. Par lamentu l , s'a o c u p a t în u l t i m e l e zi le a le a l e a c e s t e i s cur te s e s i u n i , d e un p r o e c t d e l e g e asupra băuturi lor sp ir i tuase , r e a d u c â n d u - s e as t - fe l la o r d i n e a zi lei a c e a s t ă pro­b l e m ă , mul t mai i n s e m . i a t ă d e c â t pare la pr ima v e d e r e .

E s t e d e făcut î n a i n t e d e t o a t e , o b ­servaţ ia că prin proec tu l a c e s t a , — care , nu e în def in i t iv de cât o re­formă pur f i scală , — s e a tacă o pro­b l e m ă care trebuia privită în în treg i ­m e a ei, şi mai cu s e a m ă din punctul d e v e d e r e al i n t e r e s e l o r sănătăţe i pu­b l i c e şi al i g i e n e i s o c i a l e .

E v e c h e şi c u n o s c u t ă până la bana­l i tate c o n s t a t a r e că a l coo l i smul e$te una din p lăg i l e cari rod populaţ ia noas tră , în d e o s e b i p e c e a rurală şi~ ori-ce g u v e r n c o n ş t i e n t d e rolul său

şi d e r ă s p u n d e r e a sa faţă d e i n t e r e s e l e s u p e r i o a r e şi p e r m a n e n t e . a l e Statului , e dator să s e p r e o c u p e d e a c e a s t ă p r o b l e m ă ş i s ă c o m b a t ă a l c o o l i s m u l printr'un reg im a n u m e î n t o c m i t al fabr icaţ iune i ş i c o n s u m a ţ i u n e i băutu­rilor sp ir i toase .

Des igur , e x i s t ă în c h e s t i u n e a a c e ­as ta şi u n i n t e r e s f iscal al Statului , d e v r e m e c e t a x e l e asupra băuturi lor d e to t felul reprez in tă unul d i n capi ­t o l e l e î n s e m n a t e a le veni turi lor S ta ­tului . Dar încă odată , hu f i sca l i ta tea e s t e partea d e c ă p e t e n i e a re formei ci r e s t rângerea treptată a c o n s u m a ţ i ­unei spirtului şi a băuturi lor tari ş i n e i g i e n i c e , şi favorizarea o a r e - c u m a băuturi lor z i s e i g i e n i c e , d e c i c o m b a ­terea a l c o o l i s m u l u i .

Nu mai r e a m i n t i m aci d a t e l e s ta t i ­s t i c e pub l i ca te d e d i rec ţ iunea g e n e r a l ă a serv ic iu lu i santar, d in care s e v ă d revag i i l e făcute d e a l c o o l i s m , mai a l e s acuma, d u p ă războiu , c â n d prin î m ­proprietăr irea , săteanul -proprie tar are la d i spoz i ţ i e mai m u l t e m i j l o a c e ma­ter ia le pentru a-şi sa t i s face a c e s t v ic iu . O mare parte d in ven i tur i l e ţărănimei n o a s t r e m e r g la cârc iumă şi , p e l i n g ă laturea ig i en ică , p r o b l e m a are şi o lăture e c o n o m i c ă .

T o a t e ţări le c iv i l i zate au luat mă­suri î m p o t r i v a a l coo l i smulu i şi, fără a m e r g e p â n ă la proh ib i ţ iunea din S t a t e l e - U n i t e , s'a ajuns, c a în S u e d i a d e pi ldă la u n r e g i m care să în lă ture p laga a c e a s t a s o c i a l ă care pr imejdu­i e ş t e s ă n ă t a t e a generaţ i i lor v i i toare ,— d e v r e m e c e e c o n s t a t a t că urmaşi i a l coo l i c i l o r s u n t s labi şi d e g e n e r a ţ i , a tunci c â n d nu mor în primii ani ai copi lăr ie i .

D in a c e s t punct d e v e d e r e c o m p l e x a fost privită p r o b l e m a d e partidul l iberal şi d e minis trul lui d e f inanţe care a d e p u s în c a m e r ă o reformă c o m p l e c t ă a reg imulu i băuturilor.

Guvernul actual a î n c e p u t să acorde n u m e r o a s e l e b r e v e t e noi , spor ind în

P a g . 192. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 4 - 6 .

proporţ i i mari numărul cârc iumelor . A c u m , s e z i ce că nu s'ar m a acorda b r e v e t e noi .

Proectul c e s e d i s c u t ă in P a r l a m e n t n u s e inspiră d e c â t d e l a i n t e r e s e l e pur f i sca le ale Statului , p r e v e d e o ur­care a taxe lor , dar nu cupr inde ab­s o l u t nic i o d i s p o z i ţ i u n e relat ivă la re s t rângerea c o n s u m a ţ i e i spiritul şi a băuturi lor tari, nici o măsură e f i c a c e pentru c o m b a t e r e a a lcool i smului . In­t e r e s e l e particular a le unor a n u m e ca tegor i i d e producător i au fost pre­c u m p ă n i t o a r e şi s'a făcut şi în a c e a s t ă c h e s t i u n e d e m a g o g i e , t r e c â n - d u - s e p e s t e mari le i n t e r e s e g e n e r a l e a le să-nătăţe i pub l i ce şi ig iene i s o c i a l e grav a m e n i n ţ a t ă d e urmările a lcoo l i smului .

Să nădăjduim că la t o a m n ă p r o b l e m a v a primi o s o l u ţ i u n e c o m p l e c t ă şi sănătoasă , căc i Statul nu p o a t e p u n e i n t e r e s e l e s a l e f i sca le deasupra ce lor

cari sunt în legătură cu s ă n ă t a t e a ş i însuş i v i i torul rasei . V .

M i z e r i a d i n B u d a p e s t a . E p i d e m i a s i n u c i d e r i l o r . L i p s a d e l u c r u . N u ­mărul s inuc ider i lor d in B u d a p e s t a a c r e s c u t în u l t ime le săptămâni în m o d înspă imântător Cauza s inucider i lor e s t e greaua s i tuaţ ie e c o n o m i c ă . In U n g a r i a d o m n e ş t e o m a r e l ipsă d e lucru. Zec i d e mii d e p e r s o a n e n'au aici nic i o o c u p a ţ i e de ja d e 5 - 6 luni. Pol i ţ ia din Budapes ta înreg i s trează zi lnic 2 0 — 25 s inucider i . Mizer ia e s t e c o l o s a l ă . P e străzi le B u d a p e s t e i s e p o a t e v e d e a tablouri din c e l e mai t r i s t e . O a m e n i s le i ţ i d e f o a m e c a d p e stradă şi s u n t d u ş i la sp i ta le . A c o l o sunt îngrij i ţ i c â t e v a zi le şi apoi sunt iarăş e x p u ş i foamei . In u l t i m e l e z i le s'a c o n s t a t a t c â t e v a cazuri că o a m e n i aduşi la s p i ­talul i n'au m â n c a t deja d e 4 — 5 z i le n i m i c .

TIPOGRAFIA SEMINARULUI TEOLOGIC GR-CAT.