Revistã editatã de: ªcolile din Pogana, Mireni, Grãjdeni ºi ªcolile nr. 7 ºi 11 din Bârlad

Anul I, nr. 1, noiembrie 2009

,

ªc. cu

cls.

I-VII

I nr.

11

ªc. c

u cl

s. I

-VII

I M

IRE

NI

ªc. POGANA

ªc. cu clasele I-VIII GRÃJDENI

ªc. CIOCANI

ªCOALA CUCLASELE I-VIII Nr. 7

“CPT. GRIGORE IGNAT”BÂRLAD

„Nici un om nu este numit om mare dacã ºi-a pierdut sufletul de copil”

Plecând da la premiza, cã este mai bine sã dai greº încercând ceva decât sã excelezi în a nu face nimic, ªcoala Nr.7 Bârlad, a iniþiat acest proiect educativ „Cu toþii suntem la fel”, proiect ce are ca parteneri ªcolile, Nr.11 Bârlad, Pogana, Mireni, Grãjdeni, Ciocani, ce urmãreºte satisfacerea curiozitãþilor de moment al copiilor,ajutându-i sã se integreze uºor în societate ºi sã-i transforme în buni cetãþeni. Proiectul evidenþiazã importanþa dezvoltãrii unei legãturi între copiii

provenind din medii sociale ºi familiale diferite aºa încât sã fie redusã distanþa socialã ºi prejudecãþile.

Prin temele propuse în proiect se urmãreºte stimularea creativitãþii a copiilor,

dezvoltarea unor atitudini pozitive ºi a unor percepþii sociale faþã de

problematica creºterii, dezvoltãrii ºi educãrii copiilor, precum ºi

eliminarea discriminãrilor de orice naturã, dezvoltarea cooperãrii ºi colaborãrii între cadrele didactice, unitãþi de învãþãmânt diferite, etc. Copiii au p o s i b i l i t a t e a d e a manifesta o atitudine personalã, responsabilã

faþã de mediul în care trãieºte, îºi vor însuºi unele norme de conduitã moralã, iar cooperare, participare, dialog ºi respect sunt cuvintele care desemneazã atitudini pe care trebuie sã le aibe toþi copiii din ºcoalã.

Proiectul „Cu toþii suntem la fel” doreºte sã facã o punte între realitate ºi imaginaþia creatoare, dând elevilor ºi cadrelor didactice implicate în proiect prilejul de a combate anumite piedici în calea manifestãrii imaginaþiei. Acest lucru poate fi pus în evidenþã prin redactarea lunar a unei reviste „Cu toþii sunt la fel”, revistã sprijinitã din punct de vedere financiar de Primãria Coroieºti, primar Lungu Cristian, ºi Primãria Pogana, primar Vezeteu Ioan.

Pe aceastã cale mulþumim celor douã comunitãþi locale, care s-au alãturat proiectului nostru, dând dovadã de înþelegere, de cooperare, de implicare ºi nu în ultimul rând de susþinere a noii generaþii, copiii, ce nu vor uita sã se reîntoarcã la locul unde li s-au plãmãdit limba ºi care ne place sã credem cã vor contribui la modernizarea locului natal.

Dacã folosim orice experienþa ca sã ne sporim cunoºtinþele, pentru a le folosi spre binele omenirii, aceasta va produce o schimbare în noi ºi în lumea noastã „cunoaºterea este puterea”.

„Atâta timp cât nu încetezi sã urci, treptele nu se vor termina, sub paºii tãi care urcã, ele se vor înmulþi la nesfârºit.”

Inst. Porumb Maria

E minunat sã fii copil!

E minunat sã fii copil, Sã te joci , sã înveþi,Sã vorbeºti corect ºi sã respecþiPe cel de lângã tine,Indiferent de unde crezi cã vine.Sã sari în ajutorul celor cu necaz,Sã nu te arãþi a fi fãrã obraz,Sã fii mereu biruitorDe aproapele tãu iubitor.Iar când vei fi destul de mareAi sã constaþi cu stupoareCã îþi pui mereu o întrebare,De ce nu mai sunt copil, oare?Ai sã cauþi mereu printre steleSã-þi gãseºti un loc în eleDar te îndepãrtezi uºorSã dai de un locuºorMai cald decât în orice zbor.

Mama – ai sã pui capul în poala eiSã-þi dea puteri în idei,Sã poþi lupta cu greul vieþiiªi cu patima tristeþii.Dar ca un bulgãre de neaCuprins de o razã de soareTe topeºti încet, încet,Întrebându-te, copilãria

mai revine oare?E greu sã te lupþi cu tineªi sã aºtepþi o minuneSã-þi ia din grija taCe o porþi aievea.Zilele-þi par lungiIar nopþile scurteÎn juru-þi pare cã totul se învârteªi-þi pui din nou aceeaºi întrebare,Am sã mai fiu copil, oare?

inst. Munteanu Nela

Colectivul de redacþieIniþiator:

Maria Porumb

Colaboratori : Munteanu Nela,

Matei Larisa, Surugiu Mirela,

Oprea Tiberiu Ovidiu, Þârcã Luminiþa, ªerban Niculina

*ISSN 2067 - 1601

Tipar: IRIMPEX srl Bârlad

1

Chiar suntem cu toþii la fel ...

Salut iniþiativa fiinþãrii unei reviste adresatã elevilor din clase mici !La aceastã vârstã se pot sãdi sentimente pentru cei asemenea noua, oamenilor. E nevoie de mai multã toleranþã ºi pentru copiii cu un handicap, ºi pentru cei abandonaþi de familie, ºi pentru cei sãraci, ºi pentru cei timizi…Toþi au dreptul la învãþãturã, la tratament sufletesc egal, la dragoste ºi prietenie.

Fiecare cuvânt sau faptã trebuie sã mângâie. Avem timp sã facem binele la toþi. ªcoala urmãreºte un scop intrinsec: acordarea de ºanse egale tuturor copiilor. Învãþaþi împreunã,

jucaþi-vã împreunã, bucuraþi-vã de copilãrie, cãci numai ea „e unicã ºi nevinovatã.”

Director, Prof. Constantin Buºcãªcoala nr. 7 Bârlad

Gândurile unui profesor

„Excelenta moralã este un rezultat al felului în care trãim. Devenim corecþi, fãcând fapte corecte, devenim temperaþi comportându-ne temperat ºi devenim curajoºi fãcând acte curajoase.”

În timpurile tulburi ºi pline de patimã din politicã, în care lumea este nedumeritã, contrariatã ºi uneori ºi revoltatã dacã mai avem puterea sã construim este de apreciat. A realiza o revistã în care elevii ºi cadrele didactice sã-ºi exprime trãirile, frãmântãrile ºi de ce nu realizãrile muncii lor este o construcþie ºi un act de curaj. Este greu sã porneºti construcþia când în jurul tãu se demoleazã. Se demoleazã valori, principii ºi în locul lor punem vorbe goale.

Apreciem ºi susþinem strãdania celor care pun o cãrãmida la ceea ce ar trebui sã ne preocupe pe toþi – realizarea unei Românii care sã se apropie de statele care ne-au „acceptat”alãturi de ele in U.E. Copiii vor avea ºansa ca prin paginile revistei sã se desprindã de cenuºiu vieþii ºi sa-ºi gãseascã raza de speranþã ºi bucuria copilãriei.

Cu respect, Director adj. Mariana Mamalaucãªcoala nr. 11 Bârlad

Un început

În contextul actual, ªcoala este chematã sã se îndepãrteze tot mai mult de cultura anacronicã a programei ºcolare, centratã pe ceea ce elevul trebuie sã ºtie, indiferent de scopurile ºi interesele personale. O „ºcoala deschisã”trece dincolo de legãturile formale ºi tradiþionale, oferind în permanenþã medii educaþionale variate în care elevii sã comunice ºi sã interacþioneze. Dacã scoatem elevul dintre pereþii încãperilor de clasã vom observa numeroase schimbãri comportamentale. La început teama, frica de necunoscut, dar odatã cu trecerea timpului vom descoperi noi oportunitãþi educaþionale ce pot fi fructificate în favoarea acestuia.

Implicarea directã a copiilor ca parteneri în proiecte ce vizeazã activitãþi extraºcolare ºi extracurriculare, conduce de timpuriu la formarea deprinderilor de comunicare ºi formare ca cetãþeni europeni. Prin întâlnirile organizate între grupurile de copii din medii diferite se pot realiza schimburi culturale care duc la cunoaºterea ºi înþelegerea valorilor ºi tradiþiilor comunitãþii locale.

Date fiind particularitãþile ºcolii din mediul rural, parteneriatele de orice fel sunt binevenite, educaþia oferitã în cadrul ºcolii putând fi armonizatã cu educaþia oferitã de alþi factori sociali. Contactul permanent al unitãþilor ºcolare cu diferiþi parteneri, faciliteazã racordarea efectiva a ºcolilor cu realitatea.

Implementarea proiectului „Cu toþii suntem la fel” impune o colaborare eficientã între unitãþile ºcolare participante precum ºi asumarea responsabilitãþilor specifice. Doresc sã felicit echipa de proiect pentru iniþiativã ºi vã urez mult succes în activitãþile desfãºurate.

Director, Prof. Romeo Surduªcoala Pogana

2

,

Un început

Copilul are dreptul sã primeascã o educaþie care sã-i permitã dezvoltarea în condiþii nediscriminatorii a personalitãþii sale, nimeni nu-i poate lua acest drept, dar când are ºi un cadru didactic eficient, toate par a se rezolva de la sine. Contez pe calitatea dascãlilor care au luat iniþiativa de a edita o revistã, cãci prin spiritul neliniºtit al acestora ºi fãrã vârstã pot avea neîndoielnice schimburi de bunã practicã educaþionalã.

Fie ca acest numãr sã fie nu doar un început, ci un prilej de manifestare ºi exprimare a gândurilor pozitive, gânduri ce trebuiesc lãsate sã þinteascã la înãlþimea maximã la care se poate ajunge.

Director, prof. Reveica Perjuªcoala Ciocani

Rolul ªcolii

Odatã cu destrãmarea ordinii tradiþionale, s-a pierdut, printre altele, topologia bunului simþ – conºtiinþa situãrii corecte în lume ºi justa apreciere de sine, rezumate simplu ºi curat în expresia “sã-þi ºtii locul”. Trei instituþii asigurau aºezarea potrivitã a omului în societate ºi întreþineau permanent intervalele reglatoare ale unei ierarhii sãnãtoase: familia, ºcoala ºi Biserica.

In acest editorial as dori sã vorbesc despre ºcoalã, deoarece am descoperit - poate mai târziu decât era cazul - cã sãmânþa egalitaristã, rãspânditã excesiv ºi udatã intensiv în timpul comunismului, nu numai cã s-a transformat într-o buruianã trainicã, dar a ºi fost altoitã cu un soi strãin, rezultând un hibrid profund dãunãtor. Astfel, dispreþul faþã de valoare inoculat pânã în 1989, care a dat naºtere în ultimii ani la nenumãrate discuþii, este continuat ºi amplificat, cu efecte incalculabile pe termen lung, de o modã importatã din Occident prin care, pentru a “nu li se frânge aripile”, elevii din clasele primare nu mai sunt departajaþi limpede ºi net, aºa cum ar fi normal, aºa cum învãþãtorul procedeazã oricum când e în clasã ºi aºa cum ei înºiºi o fac, firesc ºi inevitabil

La ciclul primar, unde copiii abia îºi formeazã niºte abilitãþi, nu se face o ierarhizare propriu-zisã în funcþie de premii, clasa întâi este una de stimulare ºi, ca la orice început, trebuie sã ai grijã de sentimentele lor, noua tendinþã a ºcolii româneºti de a nu tulbura cumva elevul cel mic aºezându-l unde-i e locul. Care e problema, de fapt? Cine are copii ºtie cât sunt ei de atenþi ºi de sensibili la orice nedreptate, la orice decizie nemotivatã prin care li se ciuntesc meritele sau li se refuzã recompensa promisã pentru un efort concret. Ierarhiile pe care copiii ºi le stabilesc natural, într-un colectiv, sunt deseori mult mai cinstite decât cele din lumea adulþilor ºi, cu certitudine, reflectã voinþa, talentul ºi charisma fiecãruia dintre ei. Aºa stând lucrurile, ce pricepe un elev, la finele unui an ºcolar în care ºtie cã a fost printre cei mai buni, când recunoaºterea este aceeaºi ºi pentru sârguinþã, ºi pentru delãsare, ºi pentru inteligenþã, ºi pentru mediocritate? Nu existã riscul sã fie cel puþin descumpãnit ºi apoi nemotivat? ªi ce pricepe, la celãlalt pol, un elev care ºtie cã nu i se cuvenea sã stea pe aceeaºi treaptã cu vârfurile clasei, dar, cu toate astea, e tratat la fel? Nu cumva conchide cã “merge ºi aºa, n-are niciun rost sã mã agit…”?

Aºadar, rolul important ºi major, în educarea viitorului cetãþean îi revine ºcolii, care trebuie sã se asigure cã educaþia moral-civicã este un demers care începe de la vârste mici ºi se continuã pe tot parcursul vieþii. În atenþia ºcolii, a învãþãtorilor ºi a profesorilor, stã cunoaºterea procesului formãrii conºtiinþei ºi conduitei morale, legãtura care se stabileºte între latura moralã ºi alte laturi ale educaþiei, în vederea formãrii convingerilor, sentimentelor ºi obiºnuinþelor morale, pentru a gãsi cele mai bune strategii de dezvoltare a procesului. Totuºi, dacã nu stimulãm competiþia, ne prãbuºim. Specia umanã este una competitivã, care nu ar fi ajuns la nivelul la care a ajuns dacã nu ar fi stimulat competiþia, in cadrul speciei ºi în raport cu alte specii.

Director, prof. Pascu Andreiªcoala Mireni

3

În sensul ei modern, educaþia este calculatorului, acesta fiind considerat un propulsor determinatã de transformãri majore. Una dintre spre societãþile civilizate, nu se pot concepe acestea a fost ºcoala ca parte a aparatului realizãri tehnologice, ºtiinþifice de vârf fãrã administrativ ºi control asupra copiilor. A doua calculator, dar cu toate acestea calculatorul nu influenþã majorã a fost instalarea tiparului, a egaleazã creierul uman.culturii cãrþii în condiþiile dezvoltãrii societãþii

Deocamdatã, nimeni nu ºtie cu precizie industrializate. Pentru formarea principiilor ºi

care vor fi efectele noilor tehnologii ale informaþiei deprinderilor ºcoala avea nevoie de cartea ºcolarã

ºi comunicaþiilor. O întrebare fundamentalã est sau manual ºcolar, lumea nu a mai fost niciodatã

inevitabilã: Vor înlocui oare computerul, CD-atât de dezvoltatã ca acum. Asistãm la explozia

ROM-ul ºi înregistrarea video tot mai mult cartea informaþiei prin CD-ROM. Un disc de plastic care

ºcolarã ºi explicaþia profesorului? ªcolile vor mai poate conþine tot textul. Un astfel de disc are

avea o formã asemãnãtoare cu cea de o capacitate de stocare de cca. 600 MB

astãzi, când elevii vor învãþa în faþa adicã 600 milioane caractere.

computerului decât sã stea în bancã De remarcat este faptul ascultându-l pe profesor?

cã aproximativ 80% din Natura a da t

experimentele realizate în omului o singurã limbã ºi douã

telecomunicaþii care au avut urechi ca sã poatã auzi de douã

loc în tehnologii multimedia ori ºi sã vorbeascã o singurã

în toatã lumea implicã datã.

e d u c a þ i a s a u u n a d i n componentele educaþionale. Viaþa socialã ºi Tinerii de azi cresc ºi învaþã personalã nu se poate pune în într-o societate dependentã de un i tã þ i log ice a r i tmet ice m e d i a º i s o c i e t a t e a s p e c i f i c e c o m p u t e r u l u i . informaþionalã ºi sunt mai familiari Observaþia, raþiunea ºi limbajul cu aceastã tehnologie decât majoritatea natural rãmân instrumente esenþiale adulþilor. Este cert cã tehnologiile pentru comunicarea interumanã. Libertatea ºi multimedia îºi vor croi drum cãtre educaþie sau responsabilitatea aparþin persoanei, un computer piaþa educaþiei ºi a învãþãmântului. este responsabil doar în sensul cã repetã schema de

funcþionare. Ne putem întreba: Profesorul mai are Se vor dezvolta afaceri în „ciberspaþiu” ºi

posibilitatea permanentã sã corecteze modelul se vor oferi diplome de absolvire în comunicaþii

lumii exterioare ºi sã amelioreze în acelaºi timp comerciale prin internet, televiziune prin cablu,

modelul de limbaj utilizat?satelit ºi video-casete.

Aºa cum a demonstrat practica istoricã ºi Astãzi, în România, se citeºte tot mai

pedagogicã, lecþia impune folosirea unui limbaj puþin, iar bibliotecile tind sã devinã instituþii de

propriu neuronilor, în structura cãruia intervin decor. Asistãm la un fenomen îngrijorãtor când

factori bio-sociali. Tehnicile de laborator au stabilit cartea, obiectul de cãpãtâi, este ameninþatã ºi

cã într-o cuvântare sensul raþional al cuvintelor pierde irevocabil teren în faþa altor obiecte la modã.

reprezintã doar 7% din informaþie, pe când intenþia, Care ar fi cauzele?

mimica, expresivitatea ºi gesturile reprezintã 93%.Asaltul audio-vizualului – generaþiile

Suntem de acord cu introducerea tinere par confiscate definitiv de audio-vizual. Se

limbajului electronic, acolo unde este necesar, pot vedea lucruri interesante, anchete, mese

pentru cã este un limbaj formalizat ºi reprezintã un rotunde, spectacole, dar ele nu pot suplini cartea.

canal principal de comunicare a informaþiilor, Intelectualul adevãrat se formeazã prin lectura

descoperirilor ºtiinþifice, dar nu trebuie sã neglijãm cãrþilor, prin studiul îndelungat în marile biblioteci.

nici particularitãþile stilului ºi cultura umanistã, Þinând cont cã mileniul trei este mileniul astfel, cum remarca un filozof: „Omul îºi pierde din

O PROVOCARE:INFORMATIZAREA ORELOR DE LIMBA ROMÂNÃ

ÎN GIMNAZIU

4

Rolul dascãlului ªcoala este cea care ajutã pe copii sã ia din jur doar lucrurile cu adevãrat bune ºi benefice lor. ªcoala

reprezintã echilibru, armonie, frumuseþe, seninãtate ºi de ce nu optimism. Ea este cea care primeºte copilul cu multã cãldurã indiferent cum este vremea afarã. Copilul alãturi de dascãl învaþã sã descifreze misterul cifrelor, spiritul viu al limbii, miracolul continuei transformãri ºi interacþiuni a materiei, etc. Dascãlul devine formator de conºtiinþe, care modeleazã copilul într-o comunicare perfectã. În cãutarea sa febrilã de a renaºte omul, Dascãlul înfiazã copilul cu candoarea ºi gingãºia unei mame, cu tenacitatea si perseverenþa unui antrenor emerit, cu mãiestria unui artist, cu sensibilitatea unui poet. Copilul trebuie sã meargã ºi sã pãºeascã spre visurile modeste sau îndrãzneþe cu mult curaj, þinând seama de sfaturile înþelepte ale pãrinþilor,bunicilor ºi dascãlilor. Dacã nu înconjori copilul în permanenþã cu dragoste, dacã la venirea in ºcoala nu-l faci sa înþeleagã cã pentru un timp scurt mãmica lui poartã alt nume, ºi cã în acea cãsuþã cãlduroasã ei vor învãþa atât de multe lucruri, atunci nu eºti un dascãl bun.

Dascãlul investeºte în „copii “dragoste ºi încredere, este un izvor nesecat de poveste ºi cuvinte frumoase, care încurajeazã mereu pe cei supãraþi. La ºcoalã dascãlul þine mânuþa tuturor copiilor pentru a-i învãþa taina desenului ºi scrisului. Dascãlul radiazã de bucurie când peste ani îºi întâlneºte copiii dragi, care într-un salut cald ºi-un zâmbet îi aratã recunoºtinþa ºi aprecierea pentru munca lui. Dascãlul performant accesibilizeazã cunoºtinþele la nivelul tuturor elevilor ºi considerã cã toþi elevii sunt capabili sã înveþe. El trateazã pe copii echitabil, conºtientizând particularitãþile individuale ale copilului, pe baza observaþiei ºi cunoaºterii elevilor. Dascãlul eficient este un bun colaborator,el îºi împãrtãºeºte ideile,solicitã implicarea pãrinþilor în activitãþile educative. El trebuie sa fie inovator, sã modifice sã înlocuiascã tehnicile, textele atunci când descoperã altele mai eficiente. Dascãlul de succes este un idealist, este convins ca fãrã ideal nu poate exista evoluþie. El se recunoaºte in fiecare elev, realizând care i-a fost contribuþia ºi influenþa în vieþile învãþãceilor sãi. El trebuie sã punã nevoile ºi interesul elevului mai presus de nevoile ºi interesul sãu. Are datoria supremã de a aprinde o flacãrã vie in mintea copilului, ca mai târziu acesta sa-ºi foloseascã propria-i flacãrã.

Sarcina elevului constã în a învãþa sã fie un învingãtor, sã fure de la cei puternici puterea ºi înþelepciunea, sã fie mereu acelaºi dar diferit, sã nu se uite niciodatã înapoi, sã râdã ºi sã zâmbeascã atunci când îi vine sã plângã, iar obstacolele sã nu-l facã sã renunþe la întregul proiect, cã nimeni nu a ajuns nicãieri dând vina pe obstacolele întâlnite.

Inst. Porumb Maria

La porþile Europei

ªcoala Nr. 7 “Cpt. Grigore Ignat” din Bârlad a obþinut grantul pentru un proiect Comenius care se va desfãºura pe parcursul anilor 2009-2011. Proiectul este centrat pe dezvoltarea sensibilitãþii ºi respectului pentru mediul european. Numele proiectului este 'Valorization of Natural Sites 'ºi are ca principale obiective dezvoltarea ºi studierea influenþei umane asupra mediului, promovarea atitudinii civice ecologice, crearea de soluþii inovatoare pentru protecþia mediului ºi încurajarea comunicãrii între elevi ºi profesori la nivel european.

ªcolile partenere care vor lucra la produsele finale în cadrul proiectului sunt : ªcoala Nr. 7 “Cpt. Grigore Ignat” din Romania, Ies Luis Bunues din Spania, Tallinn Secondary Science School din Estonia, Instituto Compresivo Michelangelo Buonarroti din Italia, College Jean Jaures din Franþa ºi Joniskio Ausros gymnasium din Lituania. Activitãþile care se vor desfãºura pe parcursul celor doi ani se vor materializa sub forma unei reviste on-line, crearea unui ierbar,adoptarea unui monument, fabricarea unor produse naturale ºi realizarea unor C.D. Coordonatorul proiectului este din Franþa iar prima întâlnire cu profesorii coordonatori din ºcolile partenere va avea loc in noiembrie 2009 în Madrid, Spania.

Banii alocaþi pentru deplasãrile în cele ºase ºcoli sunt obþinuþi din fonduri Uniunii Europene. Profesorul coordonator din Romania Burcioagã Cristina Daniela a fãcut posibilã obþinerea acestor fonduri dupã ce a participat la un Seminar de Contact Comenius în Vilnius, Lituania. La seminar au mai participat profesori din 17 þãri care au prezentat sistemul de învãþãmânt din þara natalã ºi ºcoala pe care o reprezintã.

Prof. Burcioagã Cristina

Aportul lucrãrilor practice la lãrgirea fondului aptitudinilor necesare cultivãrii creativitãþii

Receptivitatea si curiozitatea copilului, bogãþia imaginaþiei, tendinþa sa spontanã cãtre nou, pasiunea cãtre fabulaþie, dorinþa lui de a realiza ceva constructiv-creativ, pot fi alimentate ºi împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitãri ºi antrenamente corespunzãtoare care, astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea ºi cultivarea potenþialului creativ propriu vârstelor ºcolare. Personalitatea copilului trebuie sã fie scoasã în evidenþã ºi promovatã, relevând aptitudinile prin care el se deosebeºte de alþi copii. Daca baza se considerã a fi matematica, româna, istoria, geografia, copiii nu trebuie sa fie privaþi de activitãþile manuale, cãci prin efectuarea unor acþiuni simple necesare pentru confecþionarea unor imagini sau jucãrii care reproduc obiecte din mediul înconjurãtor, copilului i se formeazã deprinderea de a transforma un material brut într-un obiect util, frumos care aduce dupã sine satisfacþia reuºitei si formarea unei atitudini corecte faþã de muncã. Mânuirea materialelor ºi obiectelor în diferite acþiuni practice, influenþeazã exactitatea ºi profunzimea percepþiilor si reprezentãrilor copiilor.

Pentru a asigura autoexpresia creatoare a individualitãþilor copiilor, importantã este ºi o adaptare constructivã la natura copiilor prin asigurarea în fapt a posibilitãþilor de desfãºurare liberã a copilãriei lor, de a realiza în toatã plenitudinea condiþiile copilãriei, satisfacerea intereselor lor ºi exercitarea funcþiilor proprii vârstei lor.

Inst.Porumb Maria

5

6

Creaþii ale elevilor de la ªc.cu clasele I-VIII nr.7 Bârlad

Toamna

Toamna cu faþa purpurie, zâna cu rochia din frunze ruginii, a sosit. Frunzele galbene zboarã în aerul înmiresmat. Soarele palid îºi strecoarã cu greu suliþele aurii. Câmpul este tot mai trist, gol ºi vestejit. Miresme stinse strãbat din gradina pustiitã.

Grãdinile nu mai au acelaºi parfum al florilor. Miresmele crizantemelor ºi tufãnelelor strãbat din gradina în valuri fine în adierea vântului jucãuº.

Oamenii culeg pomii încãrcaþi cu roade. Ogoarele nu mai sunt pline de aurul de asta-vara. Prin pãduri frunzele arãmii cad într-o legãnare feericã aºternându-se într-un covor multicolor, foºnitor. Pãsãrile îºi pregãtesc cuiburile fugind de zilele rele ale iernii.

Chiar dacã toamna cad ploi reci si natura se întristeazã din zi în zi, a treia fiica a bãtrânului an este cel mai darnic anotimp. Este o zânã buna, o zânã a belºugului ºi a bucuriei.

Rusu Bianca,cls. a IV-a

Toamna

În împãrãþia Anului sunt patru palate care aparþin celor patru fete ale lui. Primul palat din diamante verzi aparþine fiicei celei mari Primãvara, cel din diamante galbene aparþin Verii, cel din diamante arãmii aparþin Toamnei, cel din diamante albe aparþin mezinei pe nume Iarna. Cele patru fiice nu se întâlnesc niciodatã. Ele ies din palate o singurã datã pe an timp de trei luni. Când orologiu din palatul Anului a început a bate, ne-a anunþat cã e vremea ca cea de a treia fiicã Toamna sã colinde zãrile timp de trei luni. Pãrãsind palatul ea începe sã alerge peste dealuri ºi câmpii, peste munþi ºi ape împrãºtiind în jurul ei miresme stinse prin grãdinile pustiite. Ea se aratã în deal cu faþa purpurie schimbând culorile naturii vii în culori arãmii ale rochie sale.

Câmpia pustie ºi vestejitã, lipsitã de cântecul pãsãrilor suspinã dupã razele soarelui. Cãlduroasele zile sunt acum înlocuite de dimineþi rãcoroase, ploi reci, frunze ruginii. Singurii care mai roiesc sunt oamenii, care neobosiþi îºi adunã roadele mulþumind celui de sus pentru recoltã.

Dupã ce toate ritualurile mândrei toamne vor fi împlinite, orologiul din palatul Anului va suna pentru ultima oara în acest an pentru a vesti sosirea celei de-a patra fiice, Iarna.

Mihai Alexandra,cls.a IV-a

Cine poate fi?

Este o zi de noiembrie. Afarã, peisajul pare coborât dintr-un tablou a unui pictor celebru care a pus roºu pe frunzele de viþa sãlbaticã ºi galben ruginiu pe cele de nuc. Iarba încã verde contrasteazã puternic cu galbenul roºcat al crãiþelor înflorite.

Frunzele cad cu miºcãri de aripi moi. Odatã ajunse pe pãmânt formeazã un covor foºnitor în care ni se afundã paºii. Rãspândind tristeþe, vântul cu a lui suflare mãturã frunzele pe aleile pustii. Printre ramurile goale, împodobite de lumina crivãþului se disting uºoare simfonii. Copacii ofteazã, iar lacrimile de promoroacã picurã una câte una peste frunzele moarte.

Vreau sã aud cântecul pãsãrelelor, dar degeaba!Dupã un timp în care totul parcã a încremenit se aude cioc…cioc…cioc! Este ciocãnitoarea care îºi cautã hrana sub scoarþa copacilor.!

În aer miresmele plutesc fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase. A cãzut bruma! Iarba, crizantemele ºi pãmântul par trase într-o foiþã de staniol argintiu. Pânzele de pãianjen s-au transformat în fire de mohair pufos din care natura împleteºte haine pentru crizantemele care încã îºi desfac bobocii încântându-ne cu cascadele de flori.

Dintr-o datã cerul devine plumburiu! Soarele încearcã din toate puterile sã-ºi facã simþitã prezenþa dar norii groºi ca o mantie de fum îi îngreuneazã efortul.

Oare iarna bate la uºã?Ciortan Paula Elena, cls.a IV-a

7

Magia pãdurii în plinã toamnã

Este o dupã-amiazã dezmierdatã de vântul plãpând de toamnã. Mã plimb domol pe poteca împodobitã de frunzele ºi nucile îmbrãcate în cãmãºi zdrenþuite din care curge mustul amar. Poteca tristã ºi pustie ofteazã dupã cântecul pãsãrelelor. Stratul gros de frunze îngãlbenite îºi dã mâna promiþând cã vor sta împreunã pânã la primãvarã, daca vremea le va permite. Vântul ºi frigul sunt buni prieteni. Intru pe poteca îngusta ce duce spre pãdure ºi vãd uimit cum totu-i în jur magie. Liniºtea ºi frumuseþea peisajului mã derutã. Privesc spre profunzimea pãdurii ºi vãd cum pãmântul este încântat de frumuseþea frunzelor multicolore. Cerul plumburiu îºi cautã neîncetat razele de soare ce nu pânã demult îl lumina. Unde ºi unde se aude câte un scârþâit a vreunui copac care, pare ca abia îºi þine crengile din cauza bãtrâneþii. Privirea îmi aluneca în toate pãrþile, dar nici o urmã de om pare a nu fi cãlcat vreodatã pe aici. Mã gândesc sã zãbovesc mai mult, dar seara începe a-ºi întinde mantia ei neagrã pe întreg þinut. Nu ºtiu ce simt, fricã nu pare a fi, cred cã tristeþea a pus stãpânire pe mine cã sunt nevoit sã pãrãsesc acest loc magic ºi plin de mister. Întrebarea care mã macinã este :cum de nu a trecut nici o urma de om? Rãspunsul pare a fi acela cã încã cei ce nu au îndrãznit sã treacã prin aceastã pãdure nu ºtiu sã aprecieze magia pãdurii în plinã toamnã.

Vladimir Andreicls.a VI-a

Toamna

Este o zi de dupã-amiazã plãcutã. Mã plimb pe aleea ce duce spre grãdinã. Pãºesc pe frunzele uscate, în timp ce celelalte îmi coboarã în faþã dezmierdându-mi obrazul prin atingerea lor finã. Altele se aleargã strigându-ºi numele. Pãdurea strigã dupã cântecul pãsãrilor ºi dupã hainele pierdute. Culorile se întrec în laude. Bãtrânul vânt se crede regele tuturor. Fiecare vieþuitoare se înclinã în faþa acestuia cerând îndurare. Acesta printr-un semn cu mâna, pare a se lãsa înduioºat. Eu mã las cuprinsã de vraja acestei frumuseþi, iar paºii repezi mã îndreaptã spre casã caci rãcoarea serii începu sã se lase, iar noaptea îºi întârnã perdeaua peste pãmântul mohorât.

Colectivul ªcolii cu cls. I-VIII, nr.7 Bârlad

Mândria de a fi român

Þara mea este locul in care frunzele vorbesc româneºte despre înaintaºii noºtri, despre dragostea ne mãsuratã de patrie.

Cum sã nu fiu mândru cã sunt român, când trãiesc într-o þarã frumoasã, cu relief bogat, diversificat, cu o istorie bogatã plinã de întâmplãri, cu domnitori viteji, iubitori de patrie cu oameni buni ºi primitori, sãritori la nevoie, cu tradiþii multe ºi vechi, cu cei mai mari scriitori ºi poeþi renumiþi ºi peste hotare (Ion Creangã, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, I.L. Caragiale) etc.

Sunt tare mândru cã sunt român chiar dacã nu am nici un merit pentru aceastã calitate. Dar mã laud cu un sentiment de apartenenþã care nu poate fi pus la zid.

Aºa cum sãrbãtorim cu dragoste ºi respect propria mamã, sã reînvãþãm sã sãrbãtorim cu dragoste ºi respect pe mama noastrã, a tuturor, România, acum ºi mereu!

Vladimir Andrei,cls.a VI-a

Toamna

Toamna îºi face apariþia ca o reginã cãlãtorind prin toatã þara, nici oraºul nostru nu a rãmas neviz i ta t de aceastã reginã care ne încântã cu farmecul ei. Peste cer a aºternut un ºal mare de nori cenuºii care plutesc necontenit deasupra caselor, iar din ei cad ºuvoaie de ploaie ciobãneascã. Farmecul toamnei se distinge ºi din ninsoarea de frunze galbene-ruginii, care grãbite se aºtern pe pãmântul reavãn la fel unui covor colorat. Singurele care par a fi triste sunt pãsãrelele deoarece au fost nevoite sã-ºi pãrãseascã cuiburile ºi sã meargã spre þãrile calde. Murmurul izvorului se distinge în liniºtea pãdurii. Peste dealuri ºi câmpii rãsunã gãlãgia oamenilor care au venit sã strângã roadele toamnei. În livezi merele roºii ºi zemoase, de îþi lasã gura apã, aºteaptã sã fie culese. Mustul fierbe în butoaie, gospodinele nu contenesc a pune zarzavaturi ºi compoturi în borcane, copiii veseli pãºesc spre ºcoalã. Doar spre searã dominã liniºtea, iar unde ºi unde se aude lãtratul vrunui câine,câteva ºuºoteli pe la porþi ºi scârþâitul unei fântâni. Oamenii adorm liniºtiþi, doar gândul le zboarã la o zi de mâine în care neobosiþi vor munci cu spor ºi drag. Iar noi ne gândim cum va fi fãrã prezenþa acestei frumoase regine.

Mihalache Floris, Popa Vlad,

Mã mândresc cã sunt român!

Aºa cum se trezeºte la viaþã o floare dintr-un mugure mic, crescut pe ramura unui copac, aºa m-am trezit eu româncã. Nu m-a întrebat nimeni dacã vreau sã fiu româncã ci pur ºi simplu aºa m-am nãscut, dar nu-mi pare rãu. Cu aºa o þarã,curtatã de-a lungul timpului de mulþi oameni importanþi nu ai cum sã nu fii mândru cã eºti român. Nume mari ai istoriei, ai literaturii, au fãcut ocolul întregii lumi. Chiar dacã eu nu am merite deosebite, nu mã face sã nu recunosc meritele celor ce au contribuit la dezvoltarea acestei þãri de-a lungul timpului. Fiecare dintre noi ar trebui sã-ºi punã problema meritelor sale personale, a succeselor lui ºi sã nu trãiascã de pe urma meritelor altor români. România este o þarã bogatã, cu oameni gospodari, cu pãmânt fertil, trebuie doar sã punem umãr de la umãr ºi sã nu o lãsãm de izbeliºte.

Ai putea fi ºi tu un român de ispravã! Mândria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca un punct de plecare, ci ca un scop de atins.

Vornicu Andrei-CristianMihalache Floris

cls.a VI-a

Toamna

Avenit toamna!Frunzele cad una câte una,Albinele ºi furnicileMuncesc într-una.

Frunze colorate Toate, toate, toateLe aºterne pe pãmântVântul, rând pe rând

Cristea Denisa, cls.a II-a

Toamna

Avenit toamna cea bogatãCu mere, nuci , pruneªi foarte multe legume.

Cocorii au plecat,Rândunelele au zburatÎmpreunã toate, toate,Peste þãri îndepãrtate

Marcu David,cls. a II-a

Toamna, anotimpul meu preferat

Din cele patru anotimpuri, mie îmi place toamna, este cel mai colorat anotimp, pictat parcã cu acuarelã roºie, maro, galben. Acest anotimp este cel mai melancolic, florile se ofilesc, copacii plâng dupã straiele pierdute ºi cântecul pãsãrelelor. Bãtrânul vânt se crede stãpânul tuturor. Codrul împânzit de frunze galbene-maronii îºi strigã neîncetat nepoþii. Soarele palid abia se zãreºte de sub norii plumburii. Ploaia chematã de nori nu întârzie sã aparã ºi sã loveascã tulpinile copacilor cu picãturile de apã ca niºte cristale. Tunetele ºi fulgerele sperie cu zgomotul pe care îl fac ºi ultimele vieþuitoare rãmase. Noaptea mai grãbitã ca niciodatã nu întârzie sa-ºi întindã mantia cea neagrã pe întreg þinut. Cu toate aceste schimbãri, toamna rãmâne anotimpul meu preferat, dat fiind cã fiecare schimbare ºi fiecare lucru ascunde o tainã, tainã ce încerc an de an sa o dezleg, iar când voi înþelege ce ascunde va voi împãrtãºi ºi vouã.

Vornicu Andrei CristianRîpan Vladimir

cls. a VI-a

8

9

Scurt istoric al comunei Pogana

Comuna Pogana este situatã la 15 km de Bârlad. Ea ºi-a statornicit aºezarea intr-una din cele mai reprezentative zone ale spaþiului românesc, „Podiºul Moldovei”, unitate geograficã beneficiind de o sobrã frumuseþe, izvorâtã din prezenþa echilibratã a elementelor de varietate ºi unitate structuralã. Comuna Pogana cuprinde satele: Tomeºti, Bogeºti, Mãscurei ºi Cârjãoani. Pe teritoriul comunei Pogana se aflã barajul „Cuibul Vulturilor, cu o lungime de 7 km., reprezentând o sursã importantã de apã pentru oraºul Bârlad.

Satul Pogana, în anul 1439, apare menþionat în documentele istorice, cu douã denumiri, Coþmãneºti, denumire care s-a pãstrat pânã la sfârºitul secolului al IX-lea ºi Pogana. Cu denumirea de Pogana, satul apare intr-o scrisoare din anul 1643, prin care Vasile Lupu Voievod cere slugilor sale din Poliþeni sã-l apere pe Vasile din Pogana împotriva unor negustori.

În anul 1803 satul Pogana aparþine moºiei spãtarului ªtefan Sturza, iar la 1816 spãtãresei Safta Sturza care ctitoreºte ºi biserica din satul Pogana.

În anul 1864 în zonã apar urmãtoarele comune. comuna Bogeºti care cuprindea satele Perieni, Pogana ºi Tomeºti, comuna Cârjoani ºi comuna Mãscurei.

În 1875 preºedinta comunalã este mutatã în satul Pogana, apoi în 1877 Bogeºtii devin din nou reºedinþa comunalã. În anul 1907 ªcoala a funcþionat în satul Bogeºti, iar din1908 reºedinþa se mutã din nou la Pogana. Începând cu anul 1956 s-a pãstrat actuala organizare administrativ-teritorialã ºi anume, satul Pogana rãmâne reºedinþã comunalã iar localitãþile Tomeºti, Bogeºti, Mãscurei ºi Cârjãoani devin sate componente ale comunei.

Înv. Costel Galben

Creaþii ale elevilor ªcolii PoganaDin nou la ºcoalã

Iatã, a venit ºi timpul,La ºcoalã ca sã venim.Sã scriem, sã socotim,Lucruri noi sã dobândim.

Copiii pentru ºcoalã s-au pregãtit,Cãrþi ºi caiete ei au primit,Alãturi de pãrinþi ei au venitªi cât mai multe flori au dãruit.

Stupu Andra-Diana

Codrul toamna

-Codrule, pustiu ºi golDe ce frunze nu mai ai?De ce nici o pãsãrea ,Nu mai stã pe creanga ta?

-Este toamnã, draga meaBate vântul, cade bruma,Plouã, plouã precum veziMii de frunze-s pe poteciPãsãrile au plecatÎntr-un loc îndepãrtatDar se-ntorc la primãvarãSã ne cânte nouã iarã.

Parascanu Alexandra

Cartea

Ai o carte ce-o îndrãgeºti?Dacã da, s-o înveseleºti –ªi apoi sã o citeºtiCartea sã nu o deseneziChiar creion de foloseºtiDe vei face aºa îndatãVei fi în schimb apreciatã.

Stupu Andra-Dianacls. a III-a

Înv. Ivan Gabriela

Toamna

Afarã e frig.Pãsãrile au plecatTotu-i dezolantPãdurea e plinã de frunze ruginii,Soarele e palidNorii-s cenuºii

Stupu Andra-Diana

10

Cartea ºi televizorul

A fost odatã ca niciodatã doi fraþi care nu semãnau unul cu celãlalt. Unul era obraznic, puturos ºi neascultãtor iar celãlalt era cuminte, harnic ºi silitor. Pãrinþii copiilor lucrau din greu de dimineaþã pânã seara la munca câmpului pentru a le asigura micuþilor cele necesare unui trai decent.

Numai iatã, cã într-o zi pãrinþii se hotãrãsc ca sã le cumpere bãieþilor un televizor. Zis ºi fãcut. Pãrinþii s-au þinut de cuvânt ºi au cumpãrat obiectul mult dorit. De când aceºtia cumpãrase televizorul, bãiatul cel neastâmpãrat se liniºtise petrecându-ºi marea majoritatea timpului în faþa acestuia. Copilul cel cuminte, în schimb era pasionat de cãrþi ºi-ºi petrecea timpul învãþând ºi citind. Pãrinþii au înþeles cã mezinului îi place sã citaeascã ºi i-au cumpãrat cãrþi vechi cãci erau mai ieftine.

Copilul cel obraznic de câte ori avea ocazia râdea de fratele lui facându-l ,,tocilar” 'ºi nu vru nici în ruptul capului sã se atingã de cãrþi. Degeaba se chinuia fratele cel silitor sã-l convingã sã priveascã mai puþin la televizor, însã fãrã nici un rezultat.

Dupã o bunã bucatã de timp bãiatul cel mare devenise de nerecunoscut. Slãbise foarte mult, era palid, neglijent cu propria-i persoanã ºi nu mai vedea bine ca înainte. Dupã ce-ºi vãzu chipul în oglindã înþelese cã a greºit neascultându-ºi fratele ºi merse sã-i cearã iertare.

Cei doi fraþi s-au împãcat ºi ºi-au promis sã nu se mai certe niciodatã.

Parascanu Alexandracls.a III-a

Înv. Ivan Gabriela

Ghicitori

Am o gurã ºi un nasDoi ochi mici ºi-o frunte mareªi douã sprâncene ,,amare''Iar pe pãr am o bentiþãAi ghicit, sunt o…..

Stupu Andra

Frunza-gãlbeneºteVremea se rãceºteVacanþa s-a sfârºitCine a venit?

Cucu Corina

Este un fruct acriºorRoºu, verde, gãlbiorÎn poveste-i otrãvitGhiceºte fructul oprit.

Gherghescu Diana

Cine e mic ºi pufosªi la morcovi e fiþosEl aleargã foarte tareSpune numele ce-l are.

Parascanu Alexandra

Are forma beculuiªi culoarea soareluiNu este un fruct de varãSigur ºtiþi est o……

Stanciu Sebastian

Micã, movã ºi ovalãE la gust dulce-acriºoarãPentru gem e foarte bunãSigur ºtiþi este o…….

Barbu Cãtãlina

Toamna

Toamnã, tu ne aduciLegume ºi fructe dulciPuþin soare, multã umbrãPãturã de frunzã udã.

Copacii sunt dezgoliþiDe frunze pãrãsiþiPãsãrile au plecat Cuiburile le-au uitatS-a dus vesela naturãDe la noi din bãtãturã.

Cartea, prietena mea

Cartea este o comoarã fãrã de preþ Învaþã sã o preþuieºti,Ea îþi îndeplineºte tot ce doreºti!Îþi deschide o lume nouãPlinã de curiozitãþiNu te face sã roºeºti de propria ignoranþãEa e singura care te-nvaþã.Cel ce o citeºtePe loc îl rãsplãteºte.

Minte de copil

Pãºesc mereu cu paºi mãrunþiÎn tot ce trebuie sã fac.Sunt mai încet de felul meuªi îmi vine tare greu.O minte de copil , eu amªi vreau sã cunosc firul cãrþiiCe m-ajutã sã înþeleg valurile vieþii.Încet, încet orizontul se lãrgeºteMintea simt cum creºte Cea mai de preþ comoara a meaEste intr-un cuvânt „cartea”

Colectivul clasei a II-a Pogana

11

Satul meu

M-am nãscut în sat Pogana,Sat cu oameni gospodari.Mã mândresc cu cei în satCã am multe de învãþat.

ªcoala e cea care-mi dã povaþãCum sã reuºesc în viaþã.Sunt ºi alte instituþii Ce mã sprijinã mereuAtunci când îmi este foarte greu.

cls. a II-a

Pãpuºi ºi ursuleþi

Am avut asearã un vis bizarªi-am gãsit pe masã un paharPlin cu apã de pucioasãCe m-a readus la viaþã.În vis o pãpuºã dansaCu miere un urs se ospãtaNu dupã mult timp am observatCã jucãriile au înviat.Iar când uºa s-a auzit,Pe loc am încremenitªi din vis eu m-am trezit.

Stupu Andra-Dianacls.a III-a

Înv.Ivan Gabriela

Toamna

Este luna septembrie. A început ºcoala. Un vãl de brumã argintie se aºterne peste sat. Pe zi ce trece tot mai multe frunze se desprind din copaci. Soarele cu razele strãlucitoare ºi aurii se aratã pe cer din ce în ce mai puþin decât în zilele de varã. Frunzele adie uºor. Câmpia este tristã ºi vestejitã. În livezi crenguþele copacilor sunt încovoiate de greutatea fructelor. În pãdure copiii adunã frunze pentru proiectele ºcolare.

Maria ºi Ionuþ au observat în jurul unui stejar un covor format din frunze îngãlbenite. Luni elevii au pornit la ºcoalã. În a cincisprezecea zi a lui septembrie copiii observã în vãzduh cum un cârd de pãsãrele porneau spre þãrile calde .Zãrind priveliºtea tristã pe faþa copiilor pornea o melancolie de despãrþire, între ei ºi pãsãrele. Pe de altã parte þãranii adunã bogãþiile toamnei. Ei culeg cu drag ºi spor, viile, porumbul, merele, gutuile ºi tot felul de roade ale toamnei. Dupã fiecare zi de muncã recolta se dovedeºte a fi un succes.

Ce bogatã este toamna!Zaharia Paula-Larisa

cls.a IV-a Inv.Blejeru Mihaela

Toamna

Este toamnã. Frunzele copacilor sunt aurii. Plouã cu stropi de apã pufoºi ºi apoºi. Frunzele copacilor sunt purtate de bãtrânul vânt dintr-o parte în alta. Vântul nu se mulþumeºte doar cu asta ci dã târcoale fiecãrei case. Copiii se bucurã de vremea care nu este nici cãlduroasã nici friguroasã. Ei se distreazã prin stropii mari ai ploii. Însã bãncile, topoganele, cãluþii din parc nu sunt la fel de bucuroºi, fiindcã din cauza ploii nu mai sunt mângâiaþi de mânuþele calde ale copiilor, de razele strãlucitoare ale soarelui din timpul verii. Cu toate cã toamna nu este ca vara, mie îmi place acest anotimp cu toate schimbãrile pe care le aduce.

Onu Roxanacls.a IV-a

Inv.Blejeru Mihaela

12

Într-o zi

Într-o zi de toamnã am hotãrât sã merg cu prietenele la pãdure. Ne-am adunat la mine, am luat ce ne trebuia ºi am plecat. Voiam sã observãm îndeaproape anotimpul de toamnã. Mergând pe drum, vedeam numai frunze ruginii ºi arãmii.

Ajunse la pãdure am rãmas uimite de frumuseþe. Iarba abia mai rãsufla, frunzele se îngrãmãdise una în alta formând un covor pufos ºi colorat, cerul abia îºi purta norii grei, vântul dãdea târcoale fiecãrui ungher, copacii strigau dupã straiele lor ºi dupã cântecul duios al pãsãrilor iar noi eram cele ce ne bucuram de toatã aceastã priveliºte ce a reuºit sã ne facã fericite în acea zi pe care cred cã nu o voi uita niciodatã.

Florina Iordachecls.a IV-a

Inv.Blejeru Mihaela

Toamna

Toamna este friguroasãÎn acelaºi timp frumoasãSunt zile în care plouãDar aºa ne place nouã.

Mere, pere, prune, nuciFructe vezi pe unde te duci,Viile sunt ruginii,Drumurile pline de copii.

Florina Iordachecls.a IV-a

Inv.Blejeru Mihaela

Suntem colectivul ªcolii Ciocani Avem între ºapte ºi 14 aniSuntem sinceri ºi cinstiþi,De cei din ºcoalã, mereu ocrotiþi,Îndrumaþi cu bunã povaþãSã ne-alegem drumul în viaþã.

Ne dorim cu sinceritateCa de buni prieteni, sã avem parte.Ne dorim sã ne întâlnim,Unii altora sã ne vorbim Despre lucrurile frumoaseCe se-nvaþã, la noi în clase.

Aceºtia suntem noi

Vrem ca vouã sã vã împãrtãºimDespre locul în care trãim,Loc îmbrãcat în sãrbãtoare,Cu ochi de luminã ºi izvoare,Cu zile în care se-ncinge hora mareCu zile muncite pe ogoare.Iar seara când e liniºte deplinã,Satul ca un bãtrân se strecoarã pe lângã ferestre Cu drag ne ºopteºte câte o poveste,Despre cei ce-au construitAcest loc, de noi iubit.

Colectivul ªcolii cu clasele I-VIII Ciocani

13

Scurte date despre comuna Coroieºti

Comuna Coroieºti este situatã în partea de S-V a judeþuluiVaslui.La N se învecineazã cu comuna Puieºti, la E comunele Pogana ºi Ciocani, la S cu comuna Iveºti, iar la V cu judeþul Bacãu.Satele care aparþin comunei Coroieºti sunt: Coroieºti de Sus, Chilieni, Hreasca, Mireni, Movileni ºi Pacurãreºti.

Denumirea comunei Coroieºti derivã de la numele unui mare boier, pe nume Coroi, a cãrei moºie se întindea în jurul actualei comune cu aproximativ douã veacuri în urmã.

Bãtrânii satului spun cã satul se numea Slobozia ºi era un sat rãzãºesc, care dateazã din vremea lui ªtefan cel Mare.

Satul Chilieni, dupã cele relatate de bãtrâni, a avut primele aºezãri în mijlocul unei pãduri. Denumirea satului provine de la chiliile cãlugãrilor instalate în partea locului ºi care slujeau la mãnãstirea ce se afla în aceastã pãdure.

Denumirea satului Mireni provine de la primii locuitori care creºteau albine ºi vindeau mierea .Comuna noastrã este o zonã ce ne încântã cu adevãrat cu peisajele sale. Ne mândrim cu Rezervaþia

forestierã ºi botanicã, Seaca-Movileni, care face parte din cele nouã rezervaþii naturale ocrotite prin lege de statul român. Vegetaþia este formatã din stejar pufos, stejar brumãriu, gorun, arþar tãtãrãsc. Poienile au numeroase elemente de nuanþã sudicã ºi continentalã, multe din acestea fiind rare. Animalele care populeazã rezervaþia sunt pe cale de dispariþie, de aceea Primãria Coroieºti lucreazã la un proiect ce are ca þintã Rezervaþia forestierã ºi botanicã, scopul proiectului fiind protejarea zonei , salvarea unor valori, a faunei ºi florei. Deasemeni, se urmãreºte ca aceastã zonã sã fie integratã în oferta turisticã pentru a deveni destinaþie turisticã interesantã datoritã peisajului frumos pe care îl oferã.

Cum toate lucrurile merg în concordanþã cu evoluþia timpului ºi comuna noastrã cu ajutorul celor care o administreazã a fost modernizatã prin construirea de ºcoli noi, dotate cu mobilier nou ºi calculatoare facând astfel ca procesul instructiv-educativ sã se desfãºoare în condiþii optime, iar copiii fiind cei ce beneficiazã de aceste conditii ce contribuie la dezvoltarea în bune condiþii a personalitãþii acestora.

Noi, cei ce lucrãm în ºcolile din comunã putem afirma cã suntem cu un pas înainte datoritã susþinerii, în tot ceea ce încercãm sã întreprindem, de cãtre conducerea ºcolii ºi a Consiliului local a comunei Coroieºti.

Inv.Surugiu Mirela

Frumuseþea este peste tot, este rãspânditã în jurul nostru precum aerul pe care îl respirãm, vântul care adie sau rãsãritul de soare maiestuos al dimineþilor pline de rouã care mângâie sufletul. Din nefericire aceste frumuseþi nu sunt observate ºi ne trebuie o „educaþie specialã” care sã atragã atenþia asupra lor. Aceastã „educaþie specialã” urmãreºte sã-i facã pe copii sã înþeleagã ºi sã iubeascã frumosul, sã le formeze sufletul. Educaþia specialã de care vorbim este educaþia esteticã, iar în speþã vom dezbate activitãþile practice. Prin acest obiect de învãþãmânt trebuie sã vorbim sufletului, imaginaþiei, simþurilor iar pentru ca imaginaþia sã se vadã totul trebuie îmbrãcat în formã ºi culoare, pentru a atrage copilul.

De aceea Grãdiniþa Mireni în colaborare cu ªcoala de Arte ºi Meserii Voineºti, ªcoala de Arte ºi Meserii Iana, ªcoala de Arte ºi Meserii Epureni ºi ªcoala nr.6 „Victor Ion Popa” Bârlad participã la un proiect educaþional intitulat Frumuseþile naturii. Prin acest proiect, iniþiat de institutor ªelcovoiu Luciana, se doreºte sã se stimuleze expresivitatea ºi creativitatea, sã se realizeze relaþii de colaborare ºi de prietenie între preºcolarii ºi elevii din ºcolile implicate în proiect. Proiectul se va desfãºura pe parcursul unui an ºcolar, în locaþii diferite, având numeroºi parteneri implicaþi.

În luna noiembrie, cei 205 elevi ºi preºcolari, împreunã cu cadrele didactice, pãrinþi ºi reprezentanþi ai comunitãþii locale se vor întâlni pentru a stabili programul ºi locaþiile unde se vor desfãºura activitãþile. Cadrele didactice sperã, cã la sfârºitul derulãrii proiectului, copiii vor rãmâne cu amintiri plãcute, li se va dezvolta dragostea pentru frumos, dragoste care va fi transpusã cu creativitate în lucrãri.

ªelcovoiu Luciana

14

Aceºtia suntem noi

Suntem colectivul clasei a II-a ºi a IV-a, Mireni, com. Coroieºti. Suntem un grup de elevi simpli,credem noi, fãrã astâmpãr ca oricare alþii, cu dorinþe mari de a cunoaºte tot ce e nou, chiar dacã pe unii aceste dorinþe ne depãºesc, iubitori ai locului natal. Deºi ºtim cã pentru unii viaþa de la oraº este mai bunã, pentru noi viaþa la þarã pare a ne îndeplini toate dorinþele. Pentru noi fiecare zi petrecutã în naturã ºi aer curat pare a fi o sãrbãtoare, trãim din plin toate obiceiurile ºi pãstrãm cu sfinþenie tradiþiile satului pe care vrem sã le transmitem celor de dupã noi, cãci noi, copiii de azi suntem oamenii de mâine. Anunþul doamnei cã suntem implicaþi intr-un proiect la care ia parte mai multe ºcoli ne-a bucurat enorm. Gândul de a ne întâlni ºi a ne cunoaºte ne bucurã, ne dorim sã fim pe placul tuturor cã doar indiferent unde locuim suntem cu toþii copii, avem aproape aceeaºi vârstã, avem dorinþa de a învãþa ºi totodatã de a ne trãi copilãria din plin. Din spusele pãrinþilor noºtri am aflat cã ºi ei ºi-ar dori sã se reîntoarcã la copilãrie, dar cum asta nu se mai poate prin noi ºi jocurile noastre îºi amintesc cu drag acele clipe minunate, de care noi putem profita din plin alãturi de voi ca ºi colegi de ce nu chiar ºi prieteni.

Colectivul clasei a II-a ºi a IV-a Mireni

Euforie de toamnã

La ºcoalã e zarvã mareFiindcã s-a terminat vacanþa mare.În vãzduh se zãresc pãsãri cãlãtoareCare se pregãtesc de plecare.

În jur totu-i minune mareBogãþie ºi culoare.Toamna rodnicã a venitªi pe oameni i-a înveselit.

Rusu AlexandraCls.a-IV-a

Toamna

Toamna a venit grãbitãDar ºi zgribulitã,Florile le-a ofilit,Pe pãsãri le-a fugãrit,Pe noi ne-a înveselitC-a venit cu fructe moi,Cu legume ºi cu ploiNe-a adus iar bucurieMultã, multã bogãþie.

Stan DenisaCls.a-IV-a

Toamna

Toamna pastelatãAvenit îndatãAvenit bogatãDar ºi înfriguratãOlteanu Roxana

Cls.a II-a

Tragedia unei frunze

Era o zi frumoasã de noiembrie. În curtea noastrã era un stejar care îºi lepãda frunzele ruginii ºi arãmii. O frunzã cãzu uºor pe pãmânt. Vântul, supãrat începu sã sufle spre frunzã.

- Ce ai cu mine? întrebã frunza cu glas uºor.

- Am obosit sã mã tot deranjaþi. De acum înainte aºa am sã vã suflu pe toate.

- ªi unde ai de gând sã mã duci, vântule?

- Cât mai departe, rãspunse vântul furios.

ªi vântul se þinu de promisiune ºi duse frunza intr-o elice de elicopter. Acolo frunza începu a se rupe în sute de bucãþi.

Trist, stejarul îi spuse vântului:- De ce ai trimis-o acolo?- Pentru cã acolo trebuia sa se

ducã.- Dar nu îþi este milã de ea?- Acum, da.Atunci cu toþii începu a

plânge, pânã ºi cerul lãsa lacrimile sã inunde pãmântul.

Nedelcu Camelia, cls.a IV-a

Ce poate fi mai minunat?

Ce poate fi mai minunat,Decât un covor viu colorat,Decât un pom cu fructe încãrcat?

Ce poate fi mai minunatDecât mustul dulce aromatDecât toamna ce ne-a vizitat?

Stan IonelaCls.a II-a

Toamna

Pomii îºi scuturã veºmintele,Vrãbiuþele ciripesc zgribulite,Greieraºul cântã trist la chitarãTânjind dupã frumoasa varã.

Toamna ne dã târcoale,Bruma a cãzut pe vale,Oamenii ca niºte furniciAdunã recolta pentru zile reci.

Galan DenisaCls.a II-a

Sunt mândru cã sunt român

M-am nãscut pe pãmânt românescªi cu asta mã mândrescMunþi, ape, câmpii ºi vãiTot ce e frumos gãseºti la noi.

Românie, plai iubitDe la strãmoºi te-am moºtenitPentru asta te cinstimªi pe veci te preamãrim.

Rusu Adinacls.a II-a

15

Despre satul Grãjdeni

Nu toate aºezãrile omeneºti au fost întemeiate, dar fiecare s-a bucurat de un început. De cele mai multe ori clipa întemeierii a fost lipsitã de orice solemnitate, de orice bucurie. Ba uneori, aceastã secundã firavã, deasupra cãreia se clãdesc veacuri ºi milenii, se urzeºte chiar cu firele de foc ale durerii bãtute în douã, bãtute în patru, bãtute în ºase iþe otrãvite... De aceea adevãrul privitor la începutul unei aºezãri omeneºti se pierde în negura vremurilor, iar adevãrul este pus cap la cap pe baza legendelor care s-au transmis de la o generaþie la alta.

Din povestirile bãtrânilor ºi din studiul arhivelor gãsite la Mãnãstirea Grãjdeni putem spune cã pe aceste meleaguri au existat forme de organizare obºteascã încã din secolul al XV-lea, dar se poate presupune cã acestea ar fi putut exista ºi cu mult mai înainte.

Numele satului (comunei) Fruntiºeni se pare cã provine de la numele primei aºezãri a lui Fruntiºanu, în timp ce numele satului Grãjdeni provine de la faptul cã în aceste locuri exista un loc de popas cu grajduri la care cãlãtorii care veneau dinspre Galaþi spre Suceava (sau invers) îºi puteau schimba caii obosiþi cu alþii odihniþi.

În partea de est a satului Grãjdeni, existã o zonã numitã Bordeie. Se presupune cã acolo au fost primele locuinþe din care s-a format satul Grãjdeni. În acea zonã s-au gãsit numeroase resturi ale unor vase de lut ars, precum ºi alte obiecte (bani, unelte, podoabe – o parte din aceste obiecte se aflã expuse la Muzeul V. Pârvan din Bârlad).

La început oamenii au fost atraºi de aceste locuri deoarece existau condiþii prielnice de viaþã – pãdurea reprezenta un adãpost împotriva nãvãlirilor duºmanilor, dar ºi o sursã de materiale de construcþie.

Locuitorii acestor þinuturi s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu: cultivarea pãmântului, creºterea animalelor, dar ºi cu practicarea unor meºteºuguri (olãrit, fierãrie, prelucrarea lemnului). La vremuri de restriºte ei au ºtiut sã-ºi apere obârºia, luptând împotriva nãvãlitorilor.

Dacã despre eroii care au luptat pentru apãrarea gliei strãmoºeºti pânã la 1877 nu se mai ºtie nimic, începând cu Rãzboiul de independenþã, Primul ºi Al Doilea Rãzboi Mondial se pãstreazã vie amintirea celor care s-au jertfit pentru þarã.

Datoria noastrã este sã pãstrãm aceastã amintire, sã o transmitem mai departe copiilor ºi nepoþilor noºtri, sã devenim purtãtorii valorilor morale ºi spirituale specifice acestor meleaguri.

Inv. Oprea Tiberiu-Ovidiu

TOAMNA

Era o zi frumoasã de toamnã. Mingea de aur azurie nu mai strãlucea aºa de tare ca în timpul verii, dar razele încãlzeau totuºi natura. În acea zi am mers împreunã cu familia în livada bunicilor, pentru a-i ajuta la culesul fructelor. Pe jos era un covor de frunze arãmii. Frunzele foºneau sub picioarele noastre. Pomii erau încãrcaþi de roade, rãsplãtind munca noastrã din timpul anului. Tufele de mãceºi pãreau de foc.

Totul în jur era frumos, dar glasul pãsãrelelor nu se mai auzea vesel ca astã varã. Doar câteva vrãbiuþe mai sãreau sãltãreþe de pe o creangã pe alta, prevestind venirea urmãtorului anotimp.

Vântul adia uºor ºi câteva frunze galbene se desprindeau de pe ramuri, aºternându-se la pãmânt. Copacii vor rãmâne tot mai goi, lipsiþi de podoaba lor verde.

Livada bunicilor are farmecul ei în fiecare anotimp, de aceea îmi place atât de mult de ea.

Colectivul clasei a IV-a ªcoala Grãjdeni

SFÂRªITUL UNEI ZILE DE TOAMNÃ

E searã. Umbrele înserãrii coboarã spre sat, în timp ce mingea de foc a soarelui se rostogoleºte printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foºnitor. Miroase a pãmânt ud dupã ploile din ultima vreme. Izvoarele suspinã iar codrul tace.

Noaptea ºi-a întins nãframa cu steluþe ca niºte lacrimi de argint. Somnoroase, pãsãrelele adorm în pomii desfrunziþi. Umbre prelungi se întind asemenea unor plase de pãianjeni uriaºi peste tufiºurile uscate. Crãiasa nopþii se ridicã mândrã, risipind întunericul ce acoperã întreg pãmântul.

Liniºtea coboarã, iar noaptea vine cu Moº Ene pe la gene, închizând ochii copiilor, care toatã ziua s-au jucat prin livadã ºi prin grãdinã.

Noapte bunã, copii!Colectivul clasei a IV-a

DESCRIERE

E searã. Vântul cald adie uºor. Se zãreºte luna. Din copaci cad frunze ruginii. Cântãreþii pãdurii îºi iau rãmas bun de la cuiburile lor. Pãdurile aurite rãmân pustii ºi goale. Stoluri multe pleacã spre o þarã mai caldã.

Cerul se oglindeºte în iazul strãveziu. Prin ierburile înalte sare o broscuþã.

Spre casã, trecând prin grãdinã am zãrit florile veºtejite ºi m-am întristat. Doream sã duc una mamei mele. Dar în schimb, am luat un mãr din pom ºi l-am mâncat; ce dulce a fost!

Toamna bogatã ne-a dãruit fructe coapte ºi roade îmbelºugate.

Ce darnicã e aceastã zânã, nu e aºa?

Colectivul clasei a IV-a

TOAMNA

A sosit toamna. Toamna – zâna cu rochie din frunze ruginii, aducând cu ea bogãþia ºi belºugul, veselia ºi voia bunã a ºcolarilor.

Grãdinile nu mai au acelaºi parfum al florilor. Florile s-au schimbat. Au apãrut crizantemele ºi tufãnelele, care ne înveselesc privirea.

Pãdurile au frunze ruginii care cad ºi plutesc ca niºte bãrcuþe legãnate de vântul cel fãrã de moarte. Munþii îºi pregãtesc crestele pentru ninsoarea ce va veni dupã toamnã. Dealurile par aurii. Munca oamenilor este mai intensã. Ei culeg roadele pe care zâna le-a lãsat în urma ei: mere aurii cu miros parfumat ºi miez dulce, struguri cu boabe mari ºi alte fructe ºi legume.

Toamna este a treia fiicã a bãtrânului an. Întotdeauna doresc ca toamna sã fie bogatã ºi sã dea recolte ºi mai bogate.

Toamna pleacã pãsã r i l e cã lã toa re , vâslind în înãlþimi, v i e þ u i t o a r e l e s e pregãtesc pentru iarnã, urº i i î º i pregãtesc bârlogurile, veveriþele adunã alunele cu coajã tare ºi miez bun.

Toamna este cel mai darnic anotimp, este o zânã bunã, o zânã a belºugului, a bucuriei ºi a fericirii.

TOAMNA

A sosit copii, bucuria noastrã! Toamna. Anotimpul fructelor ºi al roadelor bogate. Ea a aurit pãdurile ºi a presãrat peste câmpuri un vãl de brumã argintie. Se zãresc pe cer stoluri înalte ºi mari de pãsãri zburând printre norii suri care îºi poartã plumbul.

Sã ne înfruptãm din fructele coapte ºi dulci ca mierea. Pomii sunt plini ºi ne aºteaptã voioºi. Viile ne îmbie cu strugurii parfumaþi pe ale cãror bobiþe razele soarelui se reflectã în culorile curcubeului. La bunici vom gusta din mustul cel dulce – acriºor precum ºi din alte bunãtãþi ºi roade ale toamnei cu care ne rãsfaþã.

Ce frumoasã, bogatã ºi darnicã este toamna, nu-i aºa copii?

Veniþi, copii! Veniþi o sã vã bucuraþi de minunile acestui anotimp.

Colectivul clasei a IV-a

SFÂRªIT DE TOAMNÃ

Toamna s-a sfârºitCând gerurile au venit.Bruma a-nceput sã cadãªi nu-mi pot închipuiSoarele când va veni.

Pãsãrile au plecat de mult,Dar se vor întoarce.Iar soarele vesel va zâmbi Pentru noi, dragi copii.

Haide, toamnã, treci odatã,Prin senin sã nu te vadãIarna cea întunecatã.Cãci oile merg la valeªi nu au ce mâncaPânã la primãvara ce va urma.

Lungu Denisa-Mãdãlina

16

Creaþii ale copiilor de la ªc. Nr.11 Bârlad, cls.a IV-a

Toamna

Vacanþa s-a sfârºit. Privesc din cerdacul casei peisajul ce pare coborât dintr-un tablou. Soarele este palid. Pe caldarâm cad frunze galbene, foºnind uscat. Frunze ruginii ce par a se pune la adãpost pentru vremuri grele.

În aer miresmele de toamnã plutesc, împrãºtiind parfumul fin al gutuilor pufoase. Pe cer norii de culoarea fumului, par mai jucãuºi ca niciodatã. Soarele încearcã din rãsputeri sã-ºi facã simþitã prezenþa, dar norii groºi îi stau în cale. Odatã cu venirea toamnei devin mai nostalgic ºi trist. Visez la o nouã primãvarã în sufletul meu.

Drag îmi este ºi acest anotimp de toamnã, pentru bucuriile care le aduce tuturor prin bogãþia de neasemuit, mã întristeazã doar faptul cã stau mai puþin afarã ºi nu mai aud cântecul pãsãrilor care mi-au încântat auzul pe timpul verii.

Tãmãºanu Cosmin

Toamna

Frunzele împrãºtiate de vânt nu contenesc a dansa balet. Pãsãrelele au plecat, vãduvind natura de cântecul lor. Ici colea câte o vrãbiuþã strãbate zarea, încercând sã se încãlzeascã, dar razele soarelui ramase fãrã puteri nu reuºesc sã strãbatã prin norii ce se adunã tot mai des. Copacii strigã neîncetat dupã hãinuþele lor, care i-au pãrãsit fãrã a-ºi lua niciun rãmas bun. Pe câmp porumbul îmbrãcat în haine zdrenþuite aºteaptã sã fie dus în bãtãturã. În livadã merele, perele, gutuile sunt nerãbdãtoare sã-ºi împrãºtie aroma în casele oamenilor. Din vii se ridicã cântece de voie bunã în timp ce gospodinele nu mai terminã prin bucãtãrie fãcând zarzavaturi. Copiii cu paºi repezi se îndreaptã spre ºcoalã cu scopul de a dezlega tainele cititului. Alþii care au terminat orele se îndreaptã spre casã cântând cântece de voie bunã toamnei. Dupã o zi plinã de muncã oamenii îºi pun la adãpost animalele, dau de mâncare copiilor dupã care se odihnesc pregãtindu-se astfel de o altã zi de muncã.

Popescu Robert, Cozma Andreea

ToamnaA venit toamna

Toamnã mândrã ºi frumoasã,Bogatã ºi rãsfãþatã,

Septembrie a sosit,Ne-ai adus frunze frumos colorate

La noi iatã, a venitDe noi mereu admirate.

Dintr-un tablou roºu aprinsCu frunze galbene-aurii,

În copaci stau încã agãþateCu struguri copþi în vii,

Fructe gustoase, prietenoase, coapte,Toamna cea mult aºteptatã

Care cer sã fie adunateDe mine ºi de lumea toatã.

ªi puse la noi în camarãClopoþelul vesel ºi hazliu,

Pentru a le consuma la iarnã.A început sã dea de ºtire în toatã þara

Lãcãtuº MãdãlinaCã a început ºi ºcoala.

Cozma AndreeaToamna

Ce este toamnaLa noi în sat a venit,Din septembrie a pornit,

Anotimp de bucuriiCu frig aprig ne-încetat

Este toamna, dragi copii!De ziceai cã este iarnã

Frunzele colorateªi când colo, este toamnã.

Se întreabã mirate,De ce sunt aºa pãtate.

Zi de zi frigul se înteþeºte,Aºteptând un rãspuns,

Zilele se micºoreazã, ªuºotesc pe ascuns,

Soarele nu mai strãluceºte,Dacã acum le este bine ,

Norii negri aduc potop de ploi,Cum le va fi anul care vine

Cu toate aceste schimbãri,Andone Sabin

Te rog toamnã, stai la noi!Podoleanu Rareº

Număr apărut cu sprijinul Primă riilor Pogana ş i Coroieş ti

ªcoala Grãjdeni

ªcoala Pogana

ªcoala Generalã nr. 11 Bârlad

ªcoala Generalã nr. 7 Bârlad

ªcoala Mireniªcoala Ciocani