REVISTĂ EDITATĂ DE AcADEMIA RoMâNĂ DIREcToR: AcAD. … · modul de sublimare în propoziqii oi...

REVISTĂ EDITATĂ DE AcADEMIA RoMâNĂ

DIREcToR: AcAD. IoAN-AUREL PoP, PREșEDINTELE AcADEMIEI RoMâNE

Nr. 3 MARTIE 2019Anul XXIX • 341

E-mail: [email protected][email protected]

Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htmTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

DIREcToRI:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 – decembrie 2017

Acad. Cristian HERAianuarie 2018 – aprilie 2018

Acad. Ioan-Aurel POPmai 2018

coNSILIUL EDIToRIAL:

Acad. Ioan-Aurel POPAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Victor VOICUAcad. Ioan DUMITRACHE

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Cristian HERAAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Eugen SIMIONAcad. Alexandru SURDUAcad. Maria ZAHARESCU

SEcToR TEHNIc:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAMonalisa STANCA

coLEgIUL DE REDAcŢIE:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori IAndrei MILCA Mihaela-Dora NECULAElena SOLUNCA-MOISE

EVENIMENT AcADEMIc Ioan-Aurel Pop, Dinu c. giurescu și confesiunile sale... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Răzvan Theodorescu, Pe aceeași baricadă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

coNVoRbIRIRăzvan Theodorescu, Fiind istoric sunt un sceptic, fiind istoric român sunt un sceptic

cu licăriri de optimism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

PERSoNALITĂțI AcADEMIcEDumitru Murariu, omagiu operei lui Emil Racoviță la 150 de ani de la naștere . . . . . . . 15Ionel Tăbăcaru, opera zoologică și biospeologică a lui Emil Racoviță . . . . . . . . . . . . . . . 19

DEzVoLTARE DURAbILĂGheorghe Zaman, Dezvoltarea durabilă – o nouă paradigmă a Agendei oNU 2030 . . . 22Gheorghe Ionașcu, Dezvoltarea durabilă – o necesitate a lumii civilizate . . . . . . . . . . . . 26

PAgINI DE FILoSoFIEAlexandru Boboc, Timp și creație în artă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

LA cEAS ANIVERSARMihaela Mihăilescu Suliciu, Academicianul Nicolaie cristescu la a 90-a aniversare . . 39Ionel Cândea, centrul de Studii Dunărene al Academiei Române la o dublă sărbătoare 45

PAgINI DE ISToRIEConstantin C. Petolescu, Noi izvoare privind istoria veche a României . . . . . . . . . . . . . 48

EVocĂRIAlexandru Zub, Leonid boicu, secvențe ego-istorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

PREocUPĂRI coNTEMPoRANEGheorghe M. Ștefan, Poate info-spațiul facilita decizia prin consens distribuit? . . . . . . 55

oPINIINicolae Bud, „Munţii noştri aur poartă…” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

IN MEMoRIAMNicolae Anastasiu, gheorghe Udubașa (1938–2019) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Aurel Iancu, Vasile Stănescu (1925–2019) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71george Litarczek (1925–2019) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 3

Cuprins

cRoNIcA VIEŢII AcADEMIcE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

APARIŢII LA EDITURA AcADEMIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

gHID PENTRU AUToRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

4

5

Vor lua cuvântul:

Mărturia unui istoric singuratic

Mărturia unui istoric singuratic

Mărturia unui istoric singuratică

Mărturia unui istoric singuraticm

Mărturia unui istoric singuratica

Mărturia unui istoric singuratica

Mărturia unui istoric singuratici

utavorbConnvorbi

Narcis Dorin Ionorutademicu aci crvorbi

or lu

Narcis Dorin Ionul Daniademic

tul:

Narcis Dorin Ioniu. Gu Cniul D

Narcis Dorin Ionucsreiu

ac

aniademicacă Rann iademicacaniademicac

nei, tor Spiic V Vicandoreoan �evzrel Puan-AAuo Ian

o VVor lu

dineșepreicvnei, șepreicvu, csdore

dineșepr, oprel Ptul:ânuva cor lu

ademiei Românecle Aetdinademiei Românecle Aetdineș

ademiei Românecle Aetdintul:

ademiei Româneademiei Române

ademiei Române

ademiei Române

ademicac

Oan B Daniademic

suleiu Encidveșeprndei, ieran B

ul Editortcediru, cscției de Șele Setdine

OAii Rurul Editortiințe Istcției de Ș

olohee și Aricor

iegolo

6

Dinu C. Giurescu este – de-acum va trebui săzicem că „era” – al treilea descendent de marcă alunei spițe de istorici, dar dintre aceia rari, care nudoar că au scris istorie, ci au și făcut istorie. Buni-cul, Constantin Giurescu, stins la 43 de ani, în 1918,fără să-și fi cunoscut nepotul care urma să se nască,a fost de o rigoare rară și de o acribie neegalată. Stu-diile sale de istorie socială (Despre boieri, Desprerumâni, Vechimea Rumâniei...), cele despre cronicisau despre capitulații au rămas până astăzi dereferință, nu doar prin actualitatea multora dintreconcluzii, dar și prin metoda imbatabilă de lucru.Bunicul s-a aflat printre acei români de vază care aufăcut România Întregită. Tatăl, Constantin C. Giu-rescu (1901–1977), a fost între aceia care au conso-lidat România. El scris una dintre cele mai citite șimai populare istorii ale românilor din toate tim -purile, în rând cu sintezele lui Xenopol și Iorga.Pentru misiunea sa asumată de patriot român și pen-tru slujirea intereselor statului românesc interbelic,C.C. Giurescu a fost arestat și de legionari și decomuniști, a făcut peste cinci ani de închisoare laSighet, a avut domiciliu forțat etc. După compendiulde istoria românilor, scris și publicat împreună cufiul său, în 1971, am învățat pentru examenul deadmitere la facultate.

Pe C.C. Giurescu l-am cu noscut direct, față înfață, în 1976, la Cluj-Napoca, unde a avut un memo-rabil dialog cu studenții. M-a marcat pentru veciefelul în care ne-a spus – în Sala „Ion Mușlea” aBibliotecii Centrale Universitare – cum și de ce îșiiubea țara, iubind toate provinciile istoriceromânești. Astfel am aflat că a iubit Dobrogea,fiindcă era cel mai vechi pământ românesc, deoarece

acolo începuse sinteza daco-romană; a iubit Oltenia,fiindcă de acolo pornise banul Craiovei în opera derestitutor al Daciei; a iubit Moldova – și a ținut săprecizeze – „Moldova toată”, Moldova lui Ștefancel Mare, cel mai mare voievod român medieval; aiubit Muntenia, fiindcă acolo se născuse neamul săude vechi moșneni și de-acolo, din podul șurii, îl che-mase mama, în vara lui 1916, strigând că începuserăzboiul de dezrobire a Ardealului; a iubit, în fine –ne-a spus – Transilvania, fiindcă ea era rezervoruletnic românesc și corpul fără de care Moldova șiȚara Românească rămâneau doar ca două brațeîntinse... Ne-a impresionat această vorbire de omînvățat, făcută după regulile retoricii de odinioară,cu inflexiuni unice în glas, cu suișuri și coborâșuri,și mai ales cu o căldură umană deosebită. Parcă nuvorbea, ci oficia, ca un preot din amvon, conștientde misiunea sa educativă. În 1976, patriotismulintelectualilor români era curat, necontaminat încăde „ceaușisme”, venea dintr-un filon bun și gene-ros, iar C.C. Giurescu era parte importantă a aces-tui filon, alături de Vasile Pârvan, P.P. Panaitescu,Andrei Oțetea, Constantin Daicoviciu, David Pro-dan, Virgil Vătășianu, Șerban Papacostea și încăalții. Nu s-a înțeles cu toți aceștia mereu foartebine, dar i-a respectat pe toți pentru valoarea lor desavanți.

Din asemenea înaintași nu se putea naște decâtun mare intelectual, un mare istoric și un marepatriot român, fiindcă aceasta a fost, în fond, DinuC. Giurescu. Până la schimbările din 1989, am avutcu Dinu Giurescu doar dialoguri livrești, mai ales petemele abordate în teza sa de doctorat închinată luiIon Vodă cel Cumplit, apărută în 1964, și în cartea

Dinu c. giurescu și confesiunile sale…*

Acad. Ioan-Aurel PopPreședintele Academiei Române

*Cuvânt rostit cu prilejul lansării volumului Mărturia unui istoric singuratic. Convorbiri cu academicianul Dinu C. Giurescu (Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, 12 februarie 2019)

Eveniment academic

7

sa de căpătâi despre Țara Românească în secoleleXIV și XV, publicată în 1973, pe când eram elev deliceu la Brașov. Citeam și reciteam capitole dinaceste cărți, le comparam cu alte teme similare,abordate de Onciul, de Iorga, de Panaitescu sau deBrătianu, și nu încetam să mă mir de logica argu-mentărilor, de temeinicia comentariilor surselor, deeleganța eliminării unor ipoteze de lucru iluzorii, demodul de sublimare în propoziții și fraze așa declare a formei prolixe de redactare a unor izvoare. Aurmat apoi degringolada din anii ’80 ai secolului tre-cut, cu „sistematizarea rurală”, cu Casa Poporului,cu Văcăreștii, cu bisericile demolate, și l-am văzut –prin ochii unor dascăli ai mei de la Cluj, prin comen-tariile de la „Europa Liberă”, prin șoaptele careajungeau până la noi – ca pe un erou, aureolat detăria protestului său, ca pe un apărător nu numai almonumentelor dărâmate, ci al întregii noastre istoriimutilate. Era atunci și o zodie meschină, în careaproape că nu se putea trăi fizic. Nu se găsea nimic,de la alimente până la săpun, detergenți și hârtieigienică, iar energia electrică și gazul metan veneaucu țârâita, după cum voiau conducătorii.

Știu de la profesorul meu, Pompiliu Teodor, cămembrii familiei Giurescu se îngrămădiseră toțiîntr-o cameră, ca să nu piară de frig. Silit de zbiriisăi, Dinu C. Giurescu s-a exilat în 1988 – dupădemolarea casei părintești – în Statele Unite, unde,predând la câteva universități americane, a demascatregimul Ceaușescu, a devoalat distrugerea monu-mentelor istorice și religioase, a pledat pentru demo-cratizarea țării sale. Dar străinătatea nu era pentru el,pentru acest reprezentant al unei dinastii de istoriciai românilor, pentru omul care pulsa odată cu „sufle-tul neamului său”. Mi-a relatat ulterior despre super-ficialitatea multora dintre studenții săi americani,despre lipsa de interes pentru trecutul Europei, des-pre frivolitatea unora dintre colegii săi de pesteOcean. Ceea ce îl frapa în primul rând erau lipsasimțului istoric și a perspectivei istorice, lipsa Evu-lui Mediu american și a sensului de culpabilitate fațăde distrugerea brutală a civilizațiilor amerindiene șia populațiilor care le-au făurit. Atunci, în vremeainterludiului american, a realizat mai bine adevăratadimensiune a civilizației europene în ansamblu, șimai ales a celei occidentale, a caracterului său demodel pentru mai toate civilizațiile de succes alelumii, dar și a unicității sale ca prototip, a farmecu-lui emanat în Europa de istorie, de monumente, declădiri, de instituții, de reguli, de așezăminte, delegislații, de oameni.

Despre români și România avea convingereacă sunt parte onorabilă și onorantă a civilizațieieuropene și că trebuie să se poarte fără complexe.Deși regimul comunist le-a luat celor din familiaGiurescu totul, de la libertate până la averi, case,biblioteci, funcții etc., Dinu C. Giurescu nu a con-fundat niciodată un regim politic, un partid, oinstituție, un om, care i-au făcut rău lui și familieisale, cu țara sau cu poporul român. Pentru el,subiectul colectiv numit națiunea română eradeasupra răului și binelui, deasupra meschinăriilorvieții, deasupra urii. Românimea și românitateaerau astfel daturi imuabile, de nediscutat la masatratativelor, de ne condamnat. Țara și poporul eraudoar de iubit și de respectat, de promovat și deapărat.

De aceea, de îndată ce a căzut Ceaușescu și s-aabolit comunismul, marele istoric s-a repatriat și adecis să se restabilească acasă, la București. Aici,și-a continuat opera pedagogică (de dascăl), pe ceaistorică (de investigator al trecutului) și pe aceeacivică (de luptător în Cetate pentru binele public,pentru binele românilor). A făcut toate acestea, cumijloace diferite și la intensități variabile, toatăviața, fără abatere, dând un exemplu de activism șide implicare rămas pentru unii straniu și de neex-plicat. Dinu C. Giurescu nu era – ca și părintele său –un om comod, cuminte și mereu politicos. Aveamomente nu numai de meditație și de însingurare,ci și de revoltă, de înverșunare, de izbucnire și deacerbă critică. De altfel, întreaga sa viață a fost ofrescă a acestor paradoxuri care i-au conturat per-sonalitatea complexă și i-au dat individualitateafascinantă. A decis să devină, în loc de medic, isto-ric, dar a trebuit să lucreze inițial pe șantier, canormator; și-a început cariera de istoric în dome-niul medievisticii, dar a sfârșit prin a se ocupa deistoria contemporană; a pornit de la documenteleEvului Mediu, dar s-a orientat apoi spremonumente (inițial spre arta medievală), fiindcăfusese angajat al unor muzee, se aflase în preajmaobiectelor restituite din Tezaurul României de laMoscova (în 1956) și fiindcă avea să lucreze cadascăl la Institutul de Arte Frumoase „NicolaeGrigorescu”; voia să activeze în instituții cu profilistoric, dar a ajuns să fie angajat la Ministerul Afa-cerilor Externe; voia să țină cursuri de istoriemedievală sau de artă, dar a trebuit să țină, alăturide Virgil Cândea, un Curs de istoria diplomației; arfi vrut să aibă un post stabil, dar s-a perindat prindiferite locuri și funcții etc.

8

În istoriografie, Dinu C. Giurescu a ilustratmedievistica, istoria artei și istoria contemporană.Pe toate le-a făcut serios, documentat, cu metodă șicu respect pentru meserie. Spre finalul carierei ascris aproape singur – lucru neobișnuit – volumeleal IX-lea (perioada 1944–1947) și al X-lea (pe rioada1948–1989), publicate în 2008 și, respectiv, 2013,din Tratatul de istorie al Academiei Române. A pre-dat, după revenirea în țară, și la Universitatea dinBucurești, pe urmele bunicului și ale părintelui său,a conferențiat, a călătorit, s-a zbătut pentru binelebreslei și al țării.

Primirea și afirmarea în Academia Română, ca șialegerea sa în funcția de vicepreședinte al instituției,i-au conferit o aură de clasic. Activitatea politică –admirată de unii, contestată de alții – a fost rezulta-tul filosofiei sale de viață. Nu a mai suportat să vadăcum „se risipește țara” și, cu toate că, realist fiind, aștiut că nu va putea răsturna munții, a dorit să dea unexemplu. Era de părere că, în ciuda oricăror riscuri,oamenii de calitate nu trebuie să stea deoparte,fiindcă „somnul rațiunii naște monștri”. Cu altecuvinte, neimplicarea celor buni deschide calea„lichelelor”, a parveniților, a celor nepregătiți șiveleitari. De aceea, nu a acceptat să tacă nicio clipăși, chiar cu riscul unor nedrepte acuze, a criticat ires-ponsabilitatea guvernanților și a predicat mereu dra-gostea pentru România.

Dinu C. Giurescu nu a fost un om comod,cuminte și închis în sine, deși a fost un istoric „sin-guratic”. S-au găsit unii – fără operă pe acestpământ – să-l judece, așa cum se întâmplă la noifrecvent, să-l acuze că a trăit în vremea regimuluicomunist, că nu a rămas anonim în vremea regimu-lui comunist, că a avut dialog cu unele dintre

autoritățile vremii. Firește, aceste acuze meschinel-au afectat, dar până la urmă l-au și întărit, consoli-dându-i statutul de istoric-cetățean, de intelectual-luptător, de om politic lucid.

L-am revăzut în martie 2018, cu puțin înainte de„marea trecere”, la locuința sa din apropierea PiețeiVictoriei și a Academiei Române, condus cu amabi-litate spre locul cu pricina de către un învățăcel alsău, domnul Remus Nica. Țintuit în scaun, dar per-fect lucid, Dinu C. Giurescu mi-a trecut în revistă curealism scena politică aflată în plină degringoladă,mi-a vorbit intens despre Academie și despre soartasa perenă, despre planurile de viitor și mi-a semnat,cu mână tremurândă, ultima carte... I-am spusemoționat, așa cum spun mereu, să nu o numească„ultima”, ci să-i zică „cea mai recentă”. M-a privitlung și mi-a spus rar: „Și eu aș vrea să fie așa, dartare mă tem că, în cazul de față, este într-adevărultima”. Și așa a vrut Dumnezeu să fie, anume caDinu C. Giurescu să se mute în altă viață lăsându-nenouă, în această viață pământească, mesajul său debine, cărțile sale, spiritul său nemuritor. Însă istori-cul Narcis Dorin Ion – cu un spirit admirabil de pre-vedere – l-a „capturat” pe marele intelectual întrepaginile unei strălucite cărți-document, adevăratăprofesiune de credință, menită să rămână mărturieperpetuă a unei vieți „așa cum a fost”.

Dinu C. Giurescu vine din stirpea nobilă și rarăa intelectualilor de rasă. A fost unul dintre acei suve-rani ai spiritului, îndrituit să spună, ca și Brân -coveanu odinioară: „Boieri dumneavoastră, de ce săiau domnia țării, când eu sunt domn la mine acasă?”Dinu C. Giurescu a fost nu numai un domn al isto-riografiei românești, ci și al culturii naționale.

9

cu siguranță lipsa de educație...

Acad. Răzvan TheodorescuVicepreședinte al Academiei Române

Pe aceeași baricadă*

Cu colegul meu ceva mai vârstnic, Dinu C.Giurescu, am avut o veche şi statornică relaţie desolidaritate amicală din vremea în care amândoi –traversând dificultăţile epocii staliniste şi neo -staliniste, el normator la Sovromconstrucţii, eu fie-rar-betonist la Sala Palatului – intram într-o vagă şitrecătoare normalitate la începutul anilor ’60 ai vea-cului trecut. Meseria comună, prietenii comuni – înprimul rând colegul său de generaţie care este„patriarhul” nostru, Dan Berindei – ne apropiau şimai mult, ca şi proximitatea instituţiilor undefăceam cercetare, imediat după reabilitarea noastră,el la Muzeul Naţional de Artă al României, eu laInstitutul de Istoria Artei. Dar momentul întâlniriinoastre decisive a fost cel al anilor ’80, când libera-lismul apusese şi când ne-am aflat pe aceeaşi bari-cadă nevăzută a luptei pentru apărarea monumente-lor istorice ameninţate cu distrugerea.

La mijlocul lui decembrie 1984, împreună cuDinu Giurescu şi cu venerabilul profesor arhitectGrigore Ionescu, am adresat autorităţilor timpuluiapelul pentru salvarea Văcăreştilor, urmat de un aldoilea, în simbolica zi de 24 ianuarie 1985, cândctitoriei Mavrocordaţilor i se adăuga şi biserica luiMihai Viteazul din Bucureşti – aici ni s-au alăturatDionisie Pippidi, Vasile Drăguţ, Radu Popa, Aure-lian Trişcu –, în fine, de un al treilea şi zadarnic

memoriu în octombrie 1985, unde semnatarilor lis-a adăugat Virgil Cândea. Din pricina acesteiacţiuni comune, în februarie 1988 – când dictaturaîşi atingea apogeul –, atât Dinu, cât şi eu am fostinvitaţi de Ambasada SUA, cu ştirea autorităţilorromâne care se obişnuiseră cu protestele noastre despecialişti ai domeniului, să ne întâlnim cu secreta-rul de stat adjunct american John Whitehead, venitla Ceauşescu şi care a dorit să ştie, de la fiecaredintre noi, care era situaţia patrimoniului, a căruidistrugere provocase deja un scandal internațional.Din câte știu, demnitarul american s-a întâlnitatunci și cu fostul diplomat Liviu Bota, cu fostulprim-ministru Maurer, cred că și cu Silviu Brucan,sigur cu rabinul Moses Rosen și – în ciuda faptuluică inițial Securitatea a încercat să împiedice audie-rea noastră – am putut transmite deschis tot adevă-rul necosmetizat.

Curând după aceea, Dinu a putut emigra în Sta-tele Unite al Americii, unde, în anul următor, apublicat la New York prețioasa sa carte despre dis-trugerea patrimoniului românesc (The razing ofRomania’s Past).

Revenit în țară după decembrie 1989, ne-amîntâlnit pe o nouă baricadă, de data aceastaacademică și constructivă, unde sper că ne-am adusfiecare obolul.

*Cuvânt-înainte la volumul Mărturia unui istoric singuratic. Convorbiri cu academicianul Dinu C. Giurescu

10

Interviu cu academicianul Răzvan Theodorescu

11

Odată povesteați cum, cu ani în urmă,familia voia să deveniți medic. În amintireaacelor ani și a celor trecuți, ce „diagnostic”ați pune lumii contemporane, descrisă prepon-derent în tonurile utopiei negative? Altfel spus,care ar fi maladia acestui început de secol? Cu siguranţă lipsa de educaţie, care este o

maladie planetară. De aici decurg incultura crasă aclasei politice, gafele celebre din mass-mediascrisă şi audiovizuală, lipsa de apetit cultural atinerei generaţii.

Comparând generaţiile de studenţi, pe cei deazi cu cei de acum 30–40 de ani, ce vedem? Fărădoar şi poate informaţia celor de azi este mai bo -gată graţie internetului, dar lipseşte vizibil exerci-ţiul cultural al sinapsei, al legăturii logice întrefenomene. Peisajul este dezolant, confuziile sunt latot pasul, orizontul spiritual este îngust sau derizo-riu, sărăcia de idei este surprinzătoare. Iar dacă pri-vim spre România, mai mult decât oricând, suntemîntr-un orizont al „mahalagizării de stat”.

Llosa vorbește de o civilizație a spectacolu-lui „crudă”, pentru că spectatorii, supușiavalanșei de informații, nu au memorie și dinaceastă cauză nici remușcări. Trăiesc din știri,îndreptându-se către o apocalipsă a plictisului.Așa să fie? Conform teoriei culturii, spectacolul este pentru

cei mulţi, este commedia dell’arte a fiecărei epoci(spre deosebire de serbare care aparţine doar iniţia-ţilor). Cei mulţi trăiesc într-un gregarism care leplace, spiritul de turmă operând asupra oamenilorneeducaţi care se bucură de spectacol, privindu-lepidermic. Apocalipsa este a inculturii.

Cum s-ar traduce impactul științei, printehnologie, asupra condiției umane, când„Homo sapiens” pare a fi înlocuit definitiv cu„Homo faber”? „Homo faber” în măsura în care îşi respectă con-

diţia trebuie acceptat. Omul care făptuieşte este res-pectabil, pragmatismul poate fi o virtute. Una pecare noi nu o prea avem, în ciuda latinităţii noastrecare ar trebui să imprime pragmatism. Aici Orientulîşi are cuvântul greu de spus. Adamismul românescne îndepărtează de „Homo faber” şi creează „omulneisprăvit”.

Vom asista la o moarte a artei, cum spuneaHegel? Dacă da, ce o va înlocui, pentru că ne -voia de frumos, până la urmă de armonie, este onevoie înscrisă în „codul genetic” al omului?Arta nu va muri niciodată, dar se va schimba în

funcţie de genetica omului nou şi a omului viitor.Nevoia de cromatică armonioasă, de volume raţio-nale, de structuri simbolice va putea fi înlocuită deaspiraţia spre devălmăşie a formelor, spre asprimealiniilor, spre întunecimi crepusculare. Dar tot o„ars”, o „techné” va fi congruentă cu noi şi nebă -nuite sensibilităţi.

Sau să fie doar o vreme din succesiuneade scrisă de Ecleziast, găsind că „pentru oricelucru este o clipă prielnică”? Aţi dat singură răspunsul. Clipa istorică este

creată de faptele istoriei, creată de oameni care tră-iesc într-un orizont anume al istoriei. Totul estesuccesiune istorică, ne place sau nu. O succesiunecare poate fi un marş triumfal sau un tăvălugimplacabil.

Fiind istoric sunt un sceptic, fiind istoric român sunt un sceptic cu licăriri de optimismAcad. Răzvan Theodorescu

Vicepreședinte al Academiei Române

Convorbiri

12

Se pare că nu este timp pentru visare… Pânăși utopiile sunt negative, apropiindu-se decoșmar. Despre viitor vorbesc doar programe șitot felul de planuri. Dar, visătorii... Unde suntvisătorii? În vremea noastră mă tem că nu mai este loc

pentru visare, ci doar pentru făptuire. Au visatdespre „ou topos”, despre „locul de nicăieri” uto -piştii de la Morus la Campanella, de la FrancisBacon la socialiştii lui Fournier şi la câţiva marxişticinstiţi, dar naivi.

Mulți gânditori consideră că trăim o socie-tate a spectacolului și Guy Debord îl defineșteca pe o „dictatură” a iluziei. Așa să fie? În măsura în care politica este un spectacol –

bun sau prost – aşa stau lucrurile, pentru că totuleste politică. Societatea spectaculară nu este o ilu-zie, ci o cotidiană realitate care poate deveni dic-tatorială.

În ciuda unor păreri, globalizarea nu a dusla o nivelare mondială, cel puțin așa cum eraprezisă, ci, paradoxal cumva, la o accentuatăpreocupare pentru etnicitate – ca domeniu decercetare, dar și ca formă de manifestare aspecificității. Ce tendințe credeți că se configu-rează? Etnicitatea, spiritul naţional nu sunt opuse glo-

balizării în cazul unor societăţi normale. Omul este„naţionalist” prin definiţie, naţionalismul este o doc-trină normală de la Renaştere încoace: naţionaliştiau fost Cavour şi Bismarck, Brătienii, Iorga şi gene-ralul De Gaulle, în felul lor Clinton şi azi Trump.Etnicul este al culturii şi al politicii, globalizareaeste a tehnologiei şi a economiei.

Vă amintiți că, în celebra sa lucrare Decli-nul Occidentului, Spengler, numit și filosofulsecolului XX, îi profețea sfârșitul. Suntem, iată,în secolul XXI, a crescut gradul de complexitateal evoluției parcă mereu mai greu de controlat.Ce perspective se întrevăd nu atât ca știință șitehnologie, ci ca destin al culturii? Pentru Spengler, cu experienţa germană din

Primul Război Mondial, declinul era al Occi -dentului în faţa unui Orient spiritualizat. Cred cutărie – am scris-o în cartea mea (recent reeditată)Cele două Europe – că secolul XXI este cel alemergenţei lumii Pacificului, a Asiei şi al declinu-

lui lumii Atlanticului, care cândva a înlocuit lumeaMediteranei. Europa va rămâne, probabil, depozi-tara ideilor umaniste, Asia va fi spaţiul tehnologii-lor avansate.

De fapt, până și cultura s-a divizat – existăși o cultură organizațională – într-atât încâtpăstrează în actualitate întrebarea: ce este cul-tura? Pentru mine cultura este ciceroniana cultura

mentis, apanajul spiritului, al minţii, al sufletului.

Sunteți în comunitatea academică de mulțiani și ați parcurs un traseu frumos – de la cer-cetător la vicepreședinte al acestui for suprem alștiinței. Cum vedeți viitorul academiilor într-olume atât de specializată, încât există riscul de asemăna cu o variantă a turnului Babel? Academia este cea mai aleasă comunitate a unei

ţări. Ea trebuie respectată, consultată cu deferenţă,are menirea de a administra cultura, deci şi ştiinţaprin institutele sale (unde ne-am format mulţi dintrenoi), în care trebuie să pătrundă tot ce vine mai bundin universităţi. „Universitas”, creaţie medievală, şi„Academia” născută în Quattrocento sunt cele douăfaruri ale unei societăţi civilizate.

Academia Română este deopotrivă for deconsacrare și spațiu de cercetare științifică. Maimult, vede ceva mai departe spre o strategie dedezvoltare. Cum se știe însă, Academia nu facepolitică și asta îi asigură un statut special. Esteascultată vocea Academiei în forurile de deciziepolitică? Puteți da exemple? Parţial am răspuns anterior. Vocea Academiei

este auzită când în zona politicului se află interlocu-tori cât de cât avizaţi. Astăzi Academia este salutatăceremonios pe faţă şi îngrozitor de sabotată dupăperdea.

Ce calități profesionale și morale determinăo colaborare eficientă?Pentru a colabora cu Academia, partenerii tre -

buie să se afle la o înălţime apreciabilă.

Ce împiedică o asemenea colaborare? Văîntreb și pentru că trăim parcă un timp al războ-iului tuturor împotriva tuturor.Colaborarea este împiedicată de gravele carenţe

intelectuale ale politicului şi de frustrările omeneşti

13

ale celor care, deşi onorabili, nu au şansa să devinăacademicieni.

Nu neapărat legat de această întrebare, cer-cetarea acum se face pe echipe specializate,multidisciplinare, interdisciplinare și transdisci-plinare. Mai este actual conceptul de școalăștiințifică? Ce rol ar putea avea?Eu m-am format într-o şcoală a unor profesori

cărora le datorez imens. Multidisciplinaritatea şiinterdisciplinaritatea au existat mereu în domeniileumaniste în care m-am pregătit şi unde istoria, ar -tele, literatura, teologia, filosofia şi-au dat obligato-riu mâna.

Ca vicepreședinte, aveți o agendă încărcată.Vă mai rămâne timp pentru cercetarea proprie.Ce se află acum pe masa de lucru? Mulţumesc pentru întrebare. Ca vicepreşedinte,

într-un grup de conducători academici pe care îistimez mult, agenda este plină de chestiuni pe care

le cunosc. Când eram preşedinte al Radio-Televi-ziunii sau ministru al Culturii agenda era plină şide lucruri care nu ţineau neapărat de formaţia meade cercetător.

Acum lucrez la o carte dedicată premodernităţiiculturale româneşti, de la 1550 la 1850. La 80 de anipaşii sunt mai mărunţi, după ce am străbătut dis tanţemari cândva.

Și, dincolo, ce faceți sau ați prefera săfaceți, în ceea ce se cheamă timp liber… dacă îlmai aveți? Citesc, citesc, citesc. Şi uneori – culmea orgo-

liului – mă recitesc.

Sunteți optimist? Care sunt argumentele? Trăiesc într-o ţară bogată care sărăceşte (uneori

din lene, alteori „lucraţi” din afară), cu oameni inte-ligenţi care se prostesc uneori (mai ales în perioadeelectorale). Fiind istoric sunt un sceptic, fiind istoricromân sunt un sceptic cu licăriri de optimism.

Interviu realizat de doamna Elena Solunca-Moise

15

Emil Racoviţă (1868–1947) s-a specializat maiîntâi în oceanologie, apoi a devenit un neînfricatexplorator al singurătăţilor îngheţate ale Antarcticiişi a fondat biospeologia, întemeind în țară primulinstitut din lume de speologie, la Cluj. Prieten cuGrigore Antipa şi coleg de bancă la liceul InstituteleUnite din Iaşi, amândoi l-au avut coleg de clasă pemarele anatomist Dimitrie Voinov.

Motaș (1960) arăta: „Un şir de împrejurărineprevăzute au făcut din Racoviţă un zoolog şi pic-tor neîntrecut al naturii, în loc să-l facă magistrat, şia fost un mare noroc pentru ştiinţă. […] Şi aşa, lanumai 29 de ani, îl vedem naturalist al faimoaseiexpediţii antarctice a vasului Belgica (1897–1899),aşa cum odinioară, cu peste 60 de ani înainte, fu seseales Darwin, la numai 23 de ani, naturalist al cele-brei croaziere de cinci ani în jurul lumii(1831–1836) a vasului Beagle. [...] Întâmplare şimai fericită şi crucială în viaţa sa a fost invitaţia cei-a făcut-o, în 1904, profesorul spaniol Odon deBouén, ca să viziteze renumitele grote Cuevas delDrach (Peşterile balaurului) din Ma jorca Baleare-lor, ce i-a deschis minunata pers pectivă a cercetăriidomeniului subteran”.

Trimis la studii în Franţa, după obținerea licențeiîn drept (în 1891), Emil Racoviţă a fost captivat decursurile celui mai mare zoolog de atunci de la Sor -bona, Henri Lacaze-Duthiers. Acesta fondase staţiu-nile oceanografice de la Banyuls-sur-Mer (la MareaMediterană, pe coasta sudică a Franței) şi Roscoff,la Atlantic, precum şi cea mai vestită revistă fran-ceză de zoologie „Archives de zoologie expérimen-tale et générale”.

Chiar din anul I i-a scris lui Duthiers, rugându-lsă-i permită să lucreze în timpul verii la Stațiuneadin Roscoff; răspunsul maestrului a fost:

„Scrisoarea dumitale prin care îmi ceri să mergila Roscoff mi-a parvenit aici (n.n. la Banyuls-sur-Mer). Nu încape nicio îndoială că ai autorizația.Ideea de a încerca să faci o campanie de zoologiepură este excelentă. Acest lucru este tocmai ceea celipsește astăzi anatomo-zoologilor noștri. Voi mergeeu însumi la Rascoff și voi fi deosebit de încântat săte văd lucrând”.

După ce a devenit licenţat în drept (în anul1899), Emil Racoviţă s-a înscris la Facultatea de

omagiu operei lui Emil Racoviță la 150 de ani de la naștere*

Dumitru MurariuMembru corespondent al Academiei Române

*Alocuțiune susținută la sesiunea știinţifică dedicată speologului și biologului român Emil Racoviţă, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naștere (15 noiembrie 2018, Aula Academiei Române)

Acad. Emil Racoviță

Personalități academice

16

Științe şi a obținut licenţa în ştiinţele naturale, înanul 1893, cu o temă despre lobul cefalic lamoluștele cefalopode. În acelaşi an a publicat câtevaarticole în Anuarul geologic universal (volumeleVIII, IX şi X) despre geologia şi paleontologiaRomâniei, cu hărţile geologice alcătuite de Gr.Ştefănescu şi M. Drăghiceanu, precum şi despredescrierea şi reconstituirea scheletului întreg al ele-fantului fosil Deinotherium gigantissimum, desco-perit în 1890 pe Valea Bârladului.

În 1894 a publicat mai multe Notes de biologieîn „Archives de zoologie expérimentale et géné -rale”, câteva lucrări asupra etologiei acuplării şifecundării la cefalopodele Octopus vulgaris (cara-catiţa) şi Rossia macrosoma (o specie de sepie),precum şi asupra unor crustacee decapode – cazulmicilor crabi roşii, păroşi (Pilumnus hirtellus) –,toate observate la Staţiunile oceanografice Ros-coff şi Banyuls. Aceşti crabi se hrănesc cu mo luştebivalve, din genul Tellina, a căror prezenţă o iden-tifică în apropiere, cu o surprinzătoare precizie.Un rol important, asemenea urechii omului, dar cumult mai mare sensibilitate îl are otocistul în per-ceperea vibraţiilor, a prezenţei prăzii.

Între anii 1893–1895 a publicat în revista„Comptes Rendus de l’Académie des Sciences” stu-diile sale asupra morfologiei lobului cefalic şi aence falului anelidelor polichete marine, cu detalie-rea structurii celulelor ameboide, ovogenezei şi pon-tei polichetului Micronereis variegata. A publicatnote asupra bancurilor de sardele şi hamsii dinMarea Mediterană. Şi-a extins apoi (în colaborarecu Louis Boutan) cercetările asupra faunei pelagicede adâncime (Sur la pêche pélagique en profon-deur), arătând că această faună era destul de abun-dentă la 700–800 m adâncime. O altă importantălucrare s-a referit la sistematica şi faunistica viermi-lor anelizi de la Banyuls, explicând relaţiile dintrefauna Mediteranei și aceea din Oceanul Atlantic.

În 1896, după susţinerea cu mare succes a tezeide doctorat cu tema Lobul cefalic şi encefalul Aneli-delor polichete, Racoviţă a publicat-o în „Archivesde zoologie expérimentale et générale”, vol. IV.Această lucrare l-a consacrat ca zoolog, anatomist şihistolog de înaltă autoritate ştiinţifică.

Inclus ca naturalist al primei expedițiiștiințifice în Antarctica (1897–1899), când a ajunsla Rio de Janeiro s-a transferat pe o navă mai ra -pidă decât „Belgica” şi astfel a petrecut patru săp-

tămâni în sudul Patagoniei. Acolo, Emil Racoviţăa întâlnit indieni (tehuelche) – oameni înalţi, cufaţa lată şi capul larg, corpul, atletic –, fondatoriipopulaţiei patagoniene. A făcut observaţii asupraobiceiurilor păsărilor, lamelor, pumei (Felis conco-lor), asupra unor rozătoare (de exemplu, Ctenomysmagellanicus).

Intrând în misterioasa Antarctică, începând cu1 ianuarie 1898, naturalistul expediţiei a observatimediat păsările caracteristice şi balene; acesteadin urmă cu ieşiri la suprafaţă pentru a respira şi cuscufundări spectaculoase. Coloniile de lei-de-mare, dintre focile cu urechi (Eumetopias jubatus),au fost observate odihnindu-se pe stâncile insulelorîntâlnite pe traseul vasului „Belgica” sau pe ban-chizele de gheață.

În regiunea litorală a Oceanului Sudic a obser-vat cum mişunau crustacee fosforescente (Euphau-sia sp.), care se hrănesc cu alge diatomee şi la rân-dul lor servesc drept hrană pinguinilor, focilor,balenelor. Dintre radiolari a identificat specii deProtocystis şi de Cannospaera, altele de sifono fore(Eudoxii), copepode, ostracode, pteropode (Lima-cina), polichete (Peologbia), tunicieri (Oiko -pleura) etc. Din fauna bentică a colectat gorgonii,polichete, briozoare, crinoide pedunculate, as -teride, elasiopode, pantopode, ascidii.

O adevărată comoară de observaţii o reprezintănotările lui Emil Racoviţă despre viaţa colonială apinguinilor, despre obiceiurile focilor şi balenelor.Cele 60 de volume asupra faunei antarctice, publi-cate după revenirea din expediţie, sunt doveziincontestabile asupra însuşirilor lui Racoviţă deexcepțional zoolog. De aceea i s-au şi dedicat nume-roase specii de plante şi de animale, colectate de el,din Antarctica. Dintre exemplele mai cunoscute estecitat micul crustaceu Racovitzianus şi peştele Raco-vitzaia glacialis.

Emil Racoviţă a fost un zoolog precursor şiautentic creator. A fost primul biolog care a observatşi a recoltat floră şi faună dincolo de Cercul PolarAntarctic. A lăsat numeroase descrieri, de neuitat,ale animalelor observate pe banchiza de gheaţă. Afost primul care a adus exemplare de peşti antarctici,pe baza cărora Luis Dollo și-a cristalizat concepțiași a respins teoria greşită din acea vreme, privind„bipolaritatea”, după care regiunile polare arctice şiantarctice au fost populate de faune similare, ar -haice, din fauna iniţială, universală.

17

Pentru notarea observaţiilor sale asupra păsări-lor furtunari (Ossifraga gigantea) şi a pescăruşilor(Megalestris antarctica), descriind cum îşi con -struiesc cuiburile, cum (furtunarii) se hrănesc cucadavre, apoi consemnând date despre biologiapinguinilor, focilor şi cetaceelor, Emil Racoviţăadeseori şi-a riscat viaţa în ieșirile „în teren”. Afost întotdeauna într-o vervă neobişnuită, cu unsimţ al umorului rareori întâlnit, cu imaginaţia dea atribui fiecărei specii observate cele mai adec -vate şi mai caracteristice epitete. A fost impresio-nat de forţa cu care înoată pinguinii, cum îşihrănesc, își cresc şi îşi apără puii în adevăratecreşe, de organizarea vieţii lor coloniale, de marealor sensibilitate în perioa dele de năpârlire etc.Focile, observate de Racoviţă în Antarctica, nu aureprezentante în Arctica, iar pin guinii australi sedeosebesc de alcele arctice prin morfologia lorexternă, prin talie şi mai ales prin obiceiurile şitemperamentul lor. Focile sunt excelente înotă -toare, femelele venind pe banchiză sau pe stân căriiîn perioada reproducerii şi a fătărilor. Puii focilorating la naştere aproape două treimi din lungimeacorpului mamelor, iar acestea îi îngrijesc şi îi alăp-tează doar câteva zile.

Autorul acestor rânduri a avut şansa să desco-pere în mica arhivă a Muzeului Naţional de IstorieNaturală „Grigore Antipa” din Bucureşti şi a folo-sit privilegiul să publice un manuscris despre fo -cile antarctice, după observaţiile lui Emil Racoviţă(521 p.) în Éditions Universitaires Européennes –Omni Scriptum GmbH&Co. KG – Saarbrü -cken/2016.

Dar cel mai mult s-a simţit atras Emil Racoviţăde observarea şi de cunoaşterea biologiei balenelor,despre care a şi publicat o lucrare originală, în Edi-tura J.E. Buschmann, Anvers, 1903, Cétacés inVoyage du S.Y. Belgica en 1897–1899. Résultatsscientifiques. Zoologie: 142 p. A studiat cu minuţio-zitate mişcările balenelor pentru respiraţie şi modullor de „a sonda” după respiraţie.

Spre deosebire de consemnările lui W. Küken-thal, după care balenele se scufundă până la adân-cimi de 1000 m, Emil Racoviţă a arătat că, în ciudacapacităţii lor pulmonare mari, aceste mamifere nuse scufundă la adâncimi de peste 100–200 m. Pânăla observaţiile lui Racoviţă se credea că baleneleexpirau în aer un adevărat jet de apă. În realitate,vaporii de apă expiraţi cu putere din plămâni se con-

densează la contactul cu aerul atmosferic din aceleregiuni reci, în care rareori temperatura aeruluiatinge 0° C, luând forma unui jet, vizibil de ladepărtare.

Despre jocurile nupţiale ale cetaceelor, Racoviţăa scris: „Într-o seară frumoasă am văzut în Strâm-toarea Belgica, mai multe jubarte care se distrau(n.n.: balene cu cocoașă sau balene cu înotătoarelungi – Eubalaena navaeangliae). Cu o puternicălovitură de coadă se lansau în aer, cu graţia unormastodonţi, determinând apa să ţâșnească în toatedirecţiile şi ridicând valuri care înclinau ameninţătormica noastră „Belgica”. Era o distracţie atât de for-midabilă a acestor monştri uriaşi, încât m-a distrat şipe mine”.

Despre Balena australis (n.n.: astăzi – Euba -laena australis) relata că de pe atunci era împinsă înpragul dispariţiei, înainte de a fi cunoscută bine, căciîn afara grăsimii pentru extragerea uleiului, fanoa-nele sale erau de o valoare inestimabilă, în epoca încare erau la modă lamele pentru corsete (n.n.: în -tr-adevăr, astăzi figurează în Lista Roşie a UniuniiInternaționale pentru Conservarea Naturii/IUCN caspecie vulnerabilă).

Observaţiile lui Emil Racoviţă asupra balenelorau fost publicate sub titlul A Summary of GeneralObservations on the Spouting and Mouvements ofWhales. In: Simthsonian Report for 1903, No.1527, Washington: 627–695 p. Valoarea excepţio-nală a studiului lui Emil Racoviţă asupra cetacee-lor a fost consemnată şi de cunoscuţii cetologiHeck şi Hilzheimer din enciclopedia BrehmsThierleben, 1915:

18

„Cel mai nou şi mai precis observator al vieţiibalenelor este, desigur, Emil Racoviţă, care, ca zoo-log al expediţiei sud-polare belgiene, le-a consacratun studiu exact, zi de zi (genaues tagebuchmässi-ges Studium). De la dânsul învăţăm că fiecare spe-cie are obiceiuri cu totul aparte, care diferă chiar lacele mai aproape înrudite specii, şi că astfel sepoate recunoaşte orice specie chiar de la distanţă,numai după mişcările ei, după modul cum respirăşi cum se scufundă”.

După revenirea la Banyuls, în anul 1904, EmilRacoviță împreună cu prietenul său Odon de Buenau făcut cercetări faunistice în zona Balearelor, undeaproape de Cabrera, au întâlnit un banc de hamsii(Engraulis sp.) care înotau în mare viteză şi lăsau înurmă o dâră strălucitoare, formată de solzii lorcaduci şi care se reflectau în lumina soarelui deparcă erau mii de focuri.

Emil Racoviţă, la vârsta de numai 25 de ani, afost ales membru al Societăţii Zoologice a Franţei,în 1900 a fost cooptat membru în Consiliul de admi-nistraţie al Societăţii, iar în 1925, preşedinte de

onoare. Revenit în ţară, a fost ales membru al Aca-demiei Române, a fondat şi a condus Institutul deSpeologie de la Cluj, a fost senator, rectorul Univer-sităţii din Cluj, membru al mai multor societăţiştiinţifice. A fost un consecvent militant pentru ceeace astăzi numim conservarea biodiversităţii şi pro-tecţia mediului, pentru crearea de parcuri naţionaleîn ţară, iar în Institutul de Speologie din Cluj a creatun birou central pentru studierea migraţiei păsărilordin România.

Emil Racoviţă a elaborat o teorie originală asu-pra evoluţiei: „...noţiunea de evoluţie nu este niciipoteză, nici teorie, ci este o constatare de fapt – unadintre achiziţiile cele mai sigure şi fundamentale aleştiinţei, constituită pe principiul conservării ener-giei – tezaurul cel mai preţios al existenţei omenirii,atât de greu câştigate astăzi”.

În anul 1920 a fost ales membru titular al Aca-demiei Române, iar în 1926 a fost ales preşedinteleAcademiei, pentru mandatul 1926–1927. A fost apoireales pentru alte două mandate, în anii 1927–1928şi 1928–1929.

19

Din numeroase discursuri omagiale prezentatede personalități din țară şi din străinătate cu ocaziaCentenarului Racoviță, am desprins ideea că ma -rele nostru savant a fost un înnăscut pasionat cer-cetător al naturii. Desigur că marea dragoste pen-tru natură, nestăvilita curiozitate de a cer cetanatura, excepționalul său spirit de observație, rigu-rozitatea metodelor de cercetare, ca şi profunzi-mea puterii sale de sinteză, justifică pe deplinaceastă afirmație. Încă din remarcabila sa teză dedoctorat Lobul cefalic şi encefalul la AnelidelePolychete Racoviță, aşa cum ne spune el însuşi, nua urmărit niciodată simpla culegere a faptelor, cilegarea lor în generalizări. El ne mărturiseşte că afost continuu călăuzit de o invincibilă tendință dea căuta în fenomenul actual, pentru a-l înțelege,trecutul său istoric. „De la începutul studiilormele, spune Racoviță, am conceput zoologia ca oştiință istorică.”

Consecvența ideilor urmărite de-a lungul întregiiactivități de cercetare, cu toată diversitatea subiecte-lor abordate, face ca opera sa să ne apară pe deplinunitară.

Vastitatea operei sale zoologice şi biospeologicenu ne permite să o analizăm aici, voi încerca numaisă reamintesc semnificația ei majoră, aceea care îiconferă lui Racoviță meritul de a fi unul dintre înte-meietorii sistematicii filogenetice moderne şi fonda-torul de necontestat al biospeologiei.

În decursul îndelungatei sale cariere de zoolog,Emil Racoviță a fost atras de grupe de animalefoarte diferite, de la minuscule protozoare şi până labalene. Astfel, el a cercetat succesiv moluşte cefalo -pode, anelide polychete, protozoare gregarine şi în

cursul expediției Antarctice, peşti, balene, foci, pin-guini, dar se poate spune că la maturitatea creațieisale ştiințifice l-au pasionat în mod deosebit crusta-ceele isopode, atât cele terestre, cât şi cele acvatice,marine şi de apă dulce, acordând o atenție deosebităgrupelor cu specii subterane.

Este bine cunoscut faptul că descoperirea, în1904, în peştera Cueva del Drach din Insula Ma -jorca, a remacabilului Isopod cavernicol pe care ell-a denumit Typhlocirolana moraguesi a însemnatpentru Racoviță o dublă revelație, fiindcă avea sădetermine orientarea cercetărilor sale ulterioare sprestudiul Crustaceelor Isopode şi în acelaşi timp sprestudiul domeniului subteran.

Din grupa numeroasă şi foarte diversificată atâtmorfologic, cât şi ca mod de viață a Isopodelor,Racoviță a studiat şi a publicat succesiv asupra Iso-podelor terestre, Oniscidea, două volume, în 1907şi 1908, asupra Isopodelor acvatice, Spheromieni,un volum în 1910, Cirolanide, un volum, în 1912,iar, începând din 1919, s-a ocupat îndeosebi de Iso-podele acvatice Asellide. Dar, odată cu stabilireaîn România, absorbit de multiple misiuni, timpulsău dedicat cercetării a fost foarte redus şi ultimulvolum, cel asupra Asellidelor, a fost publicat pos-tum, în 1950, prin grija lui Chappuis. Am enume-rat studiile mari monografice, dar Emil Racoviță apublicat şi numeroase memorii de mai mică am -ploare, de exemplu studii privind morfologia com-parată a diferitelor structuri ale Isopodelor şinumeroase descrieri de specii noi, printre care şispecia fosilă oligocenă Proidotea haugi dedicatăcunoscutului geolog şi paleontolog Gustave-EmileHaug.

opera zoologică și biospeologică a lui Emil Racoviță*

Ionel Tăbăcaru**

*Alocuțiune susținută la sesiunea știinţifică dedicată speologului și biologului român Emil Racoviţă, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naștere (15 noiembrie 2018, Aula Academiei Române)

**Dr., cercetător, Institutul de Speologie „Emil Racoviță”

20

Valoarea excepțională a operei isopodologice alui Emil Racoviță a fost relevată în nenumărate rân-duri de către cercetători isopodologi bine-cunoscuțidin diferite țări, precum suedezul Ragnar Wahrberg,italianul Alceste Arcangeli, austriacul Hans Strou-hal, germanul Johan Wolfgang Wägele, franceziiAlbert Vandel, Paul Henry, Guy Maniez şi mulțialții. Amintesc doar câteva dintre aprecierile care mis-au părut semnificative.

Savantul francez Albert Vandel, membru alAcademiei Franceze de Științe, în volumul săuIsopodele terestre din fauna Franței, afirmă:„Cele două memorii ale lui E.G. Racoviță (publi-cate în 1907 şi 1908), consacrate studiului prime-lor recolte din Biospeologica, au deschis o erănouă în isopodologie.” Şi tot Albert Vandel laCentenarul Racoviță, într-un memoriu dedicatoperei isopodologice a lui Emil Racoviță, afirmă:„Nu atât numărul considerabil de specii noi pecare le-a descris în cursul carierei sale de isopodo-log reprezintă veritabila valoare a operei sale, ciprecizia şi claritatea pe care a adus-o în studiulacestui ordin de Crustacei”.

Cercetătorul francez Jean-Paul Henry, care a stu-diat temeinic isopodele acvatice Asellide, afirmă:„Revizia taxonomică a Asellidelor a putut firealizată, grație punerii în valoare a veritabilelorcriterii specifice şi generice descoperite de marelezoolog român Racoviță”.

De precizat însă că toate studiile asupra Isopo-delor publicate de Racoviță sunt precedate demagistrale considerații generale, rodul bogatei saleexperiențe, prin care de fapt fundamentează, atât caprincipii, cât şi ca metodologie, adevărata sis -tematică ştiințifică, bazată pe filogenie.

Sistematica actuală se bazează pe concepțiaaşa-numită consecvent filogenetică, concepție alcărei fondator este considerat entomologul germanWilli Hennig. Dar Emil Racoviță, încă din 1908,considera că o bună clasificare trebuie să fie natu-rală, adică să se bazeze pe înrudirea reală a ani-malelor.

În monografia Cirolanidelor (1912), Racovițăafirma: „Scopul principal al studiilor taxonomice,de altfel singurul care mă interesează, este dupămine clasificarea naturală a animalelor, adică oclasificare care să reflecte cât mai exact posibilînrudirea reală a diverselor linii animale. Înțeleasăîn acest fel, taxonomia devine o ramură a biologieigenerale, căci ea furnizează materialul pentru stu-diul legilor şi modalităților evoluției”.

Racoviță precizează că taxonomiştii trebuie săstabilească filiația exactă a formelor pe care le stu-diază şi ajunge la concluzia că „taxonomia nupoate fi altceva decât filogenie aplicată”.

Cu mult înaintea apariției lucrărilor lui Hennig,Racoviță a conceput cum trebuie analizate caracte-rele. În monografia Spheromienilor (1910), într-uncapitol intitulat „Semnificația şi clasificarea carac-terelor taxonomice”, Racoviță afirmă: „Este decinecesară examinarea caracterelor taxonomice alegrupului din punct de vedere al istoriei lor şi alsemnificației lor filogenetice, pentru a ajunge la oînțelegere exactă a clasificării lor. Este deci nece-sar să se examineze istoria particulară a fiecăruicaracter.”

La fel cum în analizele filogenetice actuale seomit evoluțiile convergente, Racoviță a atenționat că„multe dintre caracterele folosite în sistematică suntcaractere de evoluție paralelă sau convergențe şi nucaractere de filiație, singurele care pot servi la stabi-lirea de clasificări naturale”.

În monografia Cirolanidelor (1912), Racovițăacordă o mare importanță izolării. El spune că pen-tru ca să se producă o speciație, o izolare de un anu-mit fel este indispensabilă dar suficientă, dife -rențierea morfologică fiind o urmare fatală aizolării. Definiția dată de Racoviță pentru noțiuneade specie este „o colonie izolată de consângeni”. Pebună dreptate s-a remarcat că este frapant de asemă-nătoare definiția speciei dată de cunoscuții savanțiiamericani Mayr (1942) şi Simpson (1951) cu ceadată cu multe decenii înainte de Racoviță.

Dar istorica expediție din vara anului 1904 îninsulele Baleare, când Racoviță împreună cu Pru-vot şi cu prietenul lor Odon de Bouen, profesor laUniversitatea din Barcelona, au explorat timp detrei zile peştera Cueva del Drach, a însemnat oschimbare majoră în activitatea sa, fiindcă de laacea dată l-a pasionat în mod deosebit studiul fau-nei subterane.

Începând din 1905, Racoviță s-a dedicat studiu-lui faunei domeniului subteran şi, împreună cu RenéJeannel, tânăr medic pasionat de coleopterele caver-nicole, a explorat numeroase peşteri din Europa şidin Africa. După numai doi ani, Racoviță a inaugu-rat seria de memorii „Biospeologica” cu studiul săuEssai sur les problemes biospeologiques.

În răspunsul la discursul de recepție susținut deEmil Racoviță în aceasta aulă, Grigore Antipadenumeşte acest eseu „actul de naştere al bio -speologiei”.

21

La primul Congres Internațional de Speologie,desfășurat la Paris, în 1953, savantul francez AlbertVandel în discursul de deschidere afirma: „Anul1907 marchează o cotitură decisivă în istoria bio -speologiei. Este anul în care marele zoolog românE.G. Racoviță publică celebrul său manifest. Este deasemenea anul în care Racoviță fondează în colabo-rare cu dr. Jeannel vasta Biospeologica, organizațiecare avea să contribuie atât de puternic la avântulbiospeologiei”.

Acest eseu, „celebru manifest” cum îl denu -meşte Vandel, este un amplu studiu redactat sinteticpe 118 pagini. În acest studiu, Racoviță în primulrând analizează critic întreaga literatură existentăprivind acest domeniu şi, ceea ce este mai impor-tant, ridică şi defineşte toate problemele esențialeale biospeologiei şi propune metodele şi programuldezvoltării ulterioare ale acestei ştiințe.

Pe deplin justificată ne apare şi astăzi afirmațialui René Jeannel: „Este remarcabil că acest eseu,operă de început în cariera de biospeolog a luiRacoviță, nu conține nimic care să fi fost contrazisde cercetările ulterioare. Acest eseu a fost de la bunînceput şi a rămas statutul fundamental al biospeo-logiei.” Savantul francez Claude Delamare De -bouttville, care a condus Laboratorul Subteran de laMoulis, numea eseul lui Racoviță „catehismul tutu-ror biospeologilor moderni”.

Noi, cei care am lucrat în Institutul de Speolo-gie ce îi poartă numele, dar care nu am avut feri-cirea să-l cunoaştem personal pe Emil Racoviță,putem spune însă că ne-am dezvoltat pe calea des-chisă de el şi că am găsit în opera sa cea mai bunăcălăuză.

Afirm cu certitudine că abordând studiul Isopo-delor am învățat din opera lui Racoviță, începând dela cum se recoltează şi se conservă Isopodele, cumtrebuie disecate, preparate, examinate şi desenatestructurile unui Isopod, cum se descrie o specie şi,desigur, cel mai important, scopul acestor cercetări,cum să reconstituim istoria evoluției morfologice aacelor ființe, istoria adaptării lor la mediu şi a răs-pândirii lor. Am învățat de la Racoviță că specile tro-globionte sunt în majoritatea lor relicte de o deose-bită importanță filogenetică şi biogeografică.

Unul dintre maeştrii noştri, profesorulConstantin Motaş, cel care în 1948 i-a urmat luiRacoviță la Academie, iar în 1956 la conducereaInstitutului de Speologie, afirma cândva că celmai frumos omagiu care poate fi adus unui om deştiință este acela de a-i continua opera. Este ceeace ne-am străduit să facem, cercetătorii reuniți deprofesorii Traian Orghidan şi Marga reta Dumi-trescu în Institutul de Speologie şi ceea ce sper căvor continua tinerii cercetători de astăzi ai institu-tului nostru.

22

Onorată asistență,Mulțumesc conducerii CE-MONT pentru

invitația de a participa la această conferințăinternațională, având ca temă a dezbaterii culturadezvoltării durabile (DD) în contextul aniversăriiCentenarului Marii Uniri a României de la 1 De -cembrie 1918.

Luarea mea de cuvânt va cuprinde trei părți: • cultura dezvoltării durabile, principii, crite-

rii, sferă de cuprindere, repere comportamentale șidecizionale.

• Dezvoltarea durabilă, cerință complexă acompatibilizării pilonilor săi economic, social șiambiental; parteneriatul public-privat, soluție pentrurealizarea optimului social.

• obiectivele Strategiei oNU 2030, o nouăparadigmă a sustenocentrismului focusată pe redu-cerea inegalităților sociale inter- și intra- țări, a sără-ciei, îndeosebi a celei extreme la nivelurile local,regional, național și planetar.

Privită la începutul lansării sale ca noțiune, înanul 1986, în Raportul Brundtland ONU, intitulat„Our Common Future”, cu rezerve, suspiciuni șicontroverse de natură teoretico-metodologică, dar șipractic-aplicativă, noțiunea de DD s-a impus caobiectiv societal, căruia i s-au adăugat treptat, ladefiniția sa inițială cu caracter general, marcat demoralitatea intergenerațională a consumului de ca -pital natural, o multitudine de subobiective și factoride influență, astfel încât, în prezent, DD cu sau fărăvoia unuia sau altuia dintre specialiști1, noțiunea acăpătat nu numai consistență teoretico-me to -do logică și suport practic aplicativ, în specialSummit-urilor Pământului 1972, 1982, 1992, 2002,

2012 Stockholm (Suedia), Nairobi (Kenya), Rio deJaneiro, Johannesburg, Rio+20 Rio de Janeiro.

Summit-urile Pământului sunt întâlniri pe planmondial la fiecare zece ani ale liderilor de state,începând cu anul 1972, care contribuie la definireamodalităților de stimulare a dezvoltării durabile peplan global și nu numai. Scopul unor astfel deîntâlniri este de a aduce împreună cele mai repre-zentative instituții și personalități ale lumii dintoate categoriile și domeniile vieții și activitățiisociale, în scopul identificării și actualizării (upda-ting) a ceea ce reprezintă provocările cele maiurgente, presante ale omenirii, a le măsura și agăsi soluții și a elabora planuri de acțiune, astfelîncât să prevenim o serie întreagă de posibileeșecuri. Astfel de planuri de acțiuni s-au numitAgenda 21, Strategii Naționale și Regionale aleDD, acorduri internaționale pentru prevenirea șicombaterea poluării și degradării capitalului natu-ral în diferite domenii de activitate etc. A fost ela-borat un plan de acțiune Total Quality Manual(TQM) destul de bine conceput și suficient deaccesibil, astfel încât organizațiile, companiile șiindivizii să-l poată utiliza ca ghid al propriilor lorplanuri de acțiune și reper pentru a nu pierde dinvedere, neglija sau ignora probleme majore aledezvoltării economico-sociale, pentru a ajuta lagăsirea rapidă a înțelegerii și identificării partene-rilor care utilizează aceleași terminologii și sim-boluri, împărtășesc aceleași valori. ScopurileMileniului Dezvoltării (Millenium DevelopmentGoals) 2000–2015 și Scopurile Glo bale2015–2030 ale Agendei ONU 2030 sunt rezultatulacestor su mmit-uri, menționate anterior.

Dezvoltarea durabilă – o nouă paradigmă a Agendei oNU 2030*

Gheorghe ZamanMembru corespondent al Academiei Române

*Lecție invitată susținută la Conferința internațională „Cultura dezvoltării durabile”, ediția I (15–18 octombrie 2018, Vatra Dornei)

Dezvoltare durabilă

23

Evidența dezvoltării unei culturi globale a res-pectării mediului, Summit-urile Pământului sunt dinpunct de vedere simbolic foarte importante, îm -preună cu United Nations Observances2.

ONU a desemnat zile, săptămâni, ani și dece-nii, fiecare cu o temă sau o problemă, în scopulpromovării conștienței (prise de conscience), con -știentizării acestora peste 38 de zile ONU de săr-bătorire pe an au legătură directă cu DD. Există oserie de săptămâni, ani, decenii dedicate săr -bătoririi, conștientizării unor aspecte de im portanțămajoră, al căror impact de natură culturală esteincontestabil.

DD, ca obiectiv societal, s-a consacrat în lite -ratura de specialitate ca noțiune complexă multi-,pluri-, inter-, intra- și transdisciplinară bazată peo nouă ramură a științei, cunoscută sub denumireade știință a sustenabilității, în directă legătură cucea a complexității, ceea ce a presupus metodologictrecerea de la modele lineare deterministe la celenelineare stochastice, bazate pe modele de mana-gement al riscului și incertitudinii, bazat pe datemining, TIC și un volum mare de observațiistatistice și informații economico-sociale.

Principiile DDSistemul de 21 de principii și criterii ale DD,

prezentate în Declarația de la Rio, se caracterizeazăprintr-un grad ridicat de complexitate, complemen-taritate, consistență și interdependență, ceea ceimplică cercetări multi-, inter-, intra- și pluridisci-plinare pe orizontul de timp scurt, mediu și lung.

Pornind numai de la înțelegerea și aplicareaadecvată a acestor principii putem stabili reguli șimecanisme de compatibilizare pentru cei treipiloni ai dezvoltării durabile – economic, social șide mediu – și implicit a funcțiilor lor, obiective aleeficienței economice, justiției și incluziunii socialeși ecoeficienței.

Cele mai relevante principii ale DD, pe caredorim să le menționăm:

– principiul poluatorul plătește aplicat incon-secvent, mai ales în cazul neidentificării la timp șicuprinzător a externalităților negative (costuri mar-ginale externe generalităților);

– principiul prevenției, frecvent neglijat depărțile implicate (poluatori și poluați), cel mai eloc-vent exemplu fiind defrișarea irațională care, pentrucâștigurile imediate, neglijează efectele negative petermen lung ale alunecărilor de teren, inundațiilor,diminuării biodiversității etc.;

– principiul dezvoltării durabile „pentrutoți”, atât în ceea ce privește avantajele, dar șicontribuțiile în funcție de posibilități și nivel de pre-gătiri profesionale;

– principiul cooperării inter- și intra ge ne -raționale legat de consumul resurselor rege nerabileși neregenerabile;

– principiul „masei critice” a investițiilor, însensul că alocarea resurselor financiare pentru unobiectiv investițional ecologic trebuie să fie subcondiția volumului „necesar și suficient!”;

– principiul economiei circulare în sensul eco-nomisirii de resurse de la stadiul de concepție și pro-iectare până la cel de consum și casare a unui bun;

– principiul internalizării costurilor și benefi-ciilor marginale externe prin reflectarea acestoraîn valoarea bunurilor și serviciilor, pe baza mecanis-melor taxelor Pigou și a subvențiilor corective pen-tru realizarea optimului social;

– principiul bunei guvernări presupune caautoritățile și instituțiile statului să-și desfășoareactivitatea eficient, transparent și onest, prevenindși penalizând poluarea și promovând protecțiamediului.

obiectivele Strategiei oNU 2030 – o nouă paradigmă socială a sustenocentrismuluiStrategia Națională pentru DD a României

(SNDDR) se află în faza de proiect în dezbaterepublică, elaborat de un colectiv multidisciplinar șise bazează pe cele 17 obiective ale DD (ODD) aleAgendei ONU 2030, adoptate prin Rezoluția Adu-nării generale a ONU A/RES/70/1 la summit-ulONU pentru DD din septembrie3. Această strategieare 17 obiective ale DD cu 169 de ținte integrate șiindivizibile, se bazează pe principiile nimeni nu va filăsat în urmă și win-win, ca și ale suveranității fie-cărui stat asupra avuției sale, a resurselor naturale șia activității economice. Agenda 2030 este pentrugenerațiile actuale și cele viitoare și se bazează pedrepturile și obligațiile tuturor statelor.

Pe primele trei locuri ale obiectivelor Agendei2030 se află:

1. Terminarea sărăciei în toate formele sale pre-tutindeni.

2. Terminarea foametei, realizarea securitățiialimentare și îmbunătățirea nutriției, promovareaagriculturii sustenabile.

3. Asigurarea unei vieți sănătoase și promo -varea bunăstării pentru toți și la toate vârstele.

24

Aceste prime trei obiective evidențiază schimba-rea de paradigmă a DD, în sensul acordării uneiatenții primordiale obiectivelor de natură socială,în primul rând reducerii sărăciei, îndeosebi a celeiextreme.

Celelalte 14 obiective, în opinia noastră, sesubordonează convergent primelor trei și se referăla:

4. Asigurarea unei calități inclusive și echitabilea educației și promovarea oportunităților învățării petot parcursul vieții pentru toți.

5. Realizarea egalității de gen și emancipareafemeilor și tinerelor.

6. Asigurarea disponibilității și managementuluisustenabil al apei și asistenței sanitare pentru toți.

7. Asigurarea accesului la energie accesibilă,sigură, sustenabilă și modernă pentru toți.

8. Promovarea creșterii economice susținute,inclusive și durabile, ocuparea deplină și productivăși muncă decentă pentru toți.

9. Construirea unei infrastructuri a rezilienței,promovarea industrializării inclusive și sustenabileși consolidarea inovării.

10. Reducerea inegalității intra- și interțări.11. Orașele și așezările umane să devină inclu -

sive, sigure, reziliente și sustenabile.12. Asigurarea unor structuri sustenabile ale

producției și consumului.

13. Întreprinderea acțiunilor urgente de combaterea schimbărilor climatice și a impactului acestora.

14. Conservarea și utilizarea în mod sustenabil aoceanelor, mărilor și resurselor marine pentru dez-voltarea durabilă.

15. Protejarea, restaurarea și promovarea folosi-rii sustenabile a ecosistemelor terestre, managemen-tul sustenabil al pădurilor, combaterea deșertificării,oprirea și inversarea degradării pământului și stopa-rea pierderii de biodiversitate.

16. Promovarea unei societăți pașnice și inclu -sive pentru DD, posibilitatea de acces la justițiepentru toți și o construcție instituțională eficientă,responsabilă și inclusivă, la toate nivelurile.

17. Întărirea mijloacelor de implementare șirevitalizare a Parteneriatului Global pentru Dezvol-tare Sustenabilă.

SNDDR are ținte stabilite la Orizontul 2020 și2030 pentru fiecare dintre cele 17 obiective aleAgendei 2030, în cadrul capitolului II, și Mijloace șiinstrumente de implementare și monitorizare, încapitolul III.

Noua paradigmă a DD, care pune accent deose-bit pe pilonul social al dezvoltării durabile, acordă oatenție deosebită necesității de a racorda organicpilonii economic și ambiental ca o cerință sine-qua-non a realizării cerințelor de bunăstare, incluziune,solidaritate și coeziune socială.

Schema managementului Dezvoltării Durabile

25

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României și sărbătorirea centenarului Marii UniriCoincidența dintre lansarea pentru dezbatere

publică a SNDDR și sărbătorirea CentenaruluiMarii Uniri de la 1 Decembrie 1918 reprezintă uneveniment fericit cu dublă semnificație națională,pe de o parte de cinstire a eforturilor poporuluiromân de întregire și menținere a unității,integrității și coeziunii sale naționale și, pe de alta,de angajare de suflet și faptă pentru a continua înviitor idealul de unitate, prosperitate națională,pace și cooperare alături de celelalte state într-uncontext internațional puternic marcat de globali -zare, schimbări climatice, digitalizare, fenomenemeteo extreme, precum și de evenimente geo -strategice și șocuri externe pentru care va trebuisă-și întărească robustețea, reziliența, abilitățileprofesionale diplomatice și inovative.

Cinstirea și angajamentul celor două eveni -mente unicat nu pot fi pe deplin înfăptuite dacă nuvom da dovada înțelegerii și aplicării cât mai efi-ciente a principiilor și culturii dezvoltării durabile,dacă nu vom stopa declinul demografic și hemora-gia de creiere, dacă nu ne vom reseta pentru o nouăconștientizare a ceea ce înseamnă să fim noi înșine

și să realizăm cât mai multe prin noi înșine șipentru noi înșine, beneficiind cât mai mult, și nupierzând (!), din cooperările și parteneriateleeuropene și internaționale, având vigilența nece -sară de a nu permite să se întâmple constatarea luiSeneca în Antichitate, potrivit căreia „un teritoriueste întotdeauna cotropit de forțe străine în spriji-nul celor din interior”. Pentru aceasta ne trebuiecultura și educația dezvoltării durabile.

Note

1Au existat mulți specialiști care, la început, considerau

ca marginal, neofertant, ba chiar inutil acest domeniu de cer-

cetare aflat sub incidența dezvoltării durabile, considerată ca

noțiune vagă, nerelevantă, fără determinări și relații clare de

cauzalitate și, mai ales, fără un instrumentar metric riguros

specific cercetării științifice riguroase.2 Vezi „United Nations Observances”, ww.org/en/sec-

tions/observances/unitednations-observances3Transforming our World:

the 2030 Agenda for Sustainable Deve -lop ment/ -

Declaration/Introduction/Item4 http://sustainable-develop-

ment.un.org/part2015/transforming_ourworld

26

cum abordăm corect problemele privindmediul și dezvoltarea?

care trebuie să fie viziunea asupra acestordouă concepte fundamentale ale vieții?

cum să folosim viziunea pentru acțiune, înlumea actuală?

Viziunea fără acțiune este un vis, acțiunea fără viziune este un coșmar!

(Proverb japonez)

Nu putem aborda problematica mediului și adezvoltării, fără a clarifica înțelesul profund alacestor două concepte fundamentale. Nu în -tâmplător, primul summit mondial, desfășurat îniunie 1992, în prezența conducerilor tuturor statelorde pe glob, a căpătat titlul de Conferința Mondialăpentru Mediu și Dezvoltare. Fiecare țară a prezentatun raport național. Am avut șansa, ca director pentruMediu în Ministerul Lucrărilor Publice și Ame -najării Teritoriului, să particip direct la elaborareaacestui Raport național al României, privind stareamediului și procesul de dezvoltare, prezentat la Riode Janeiro de președintele României.

Ca delegat al MLPAT am abordat starea mediu-lui construit/amenajat de om, mediul natural reve-nind Ministerului Mediului. Desfășurată în Brazilia,la Rio de Janeiro, conferința a reunit 175 de state,președinți, regi, prim-miniștri, precedați de echipede specialiști, care au elaborat Agenda XXI de dez-voltare durabilă, având 40 de obiective complexe,pentru viitorul dezirabil al omenirii. Deși ulterior,chiar cu ocazia următoarelor summit-uri mondiale,ca Rio+10 de la Johannesburg, din 2002, sauRio+20 de la New York, din 2012, unele voci au

încercat să modifice Agenda, din interese sectorialeori regionale de conjunctură, documentul inițial acam rămas cu aceleași deziderate formulate în 1992,chiar dacă au apărut unele prioritizări de obiective.Este, de pildă, cazul celor 17 obiective stabilite deONU, prin Agenda 2030, ca agendă prioritară ațărilor lumii, care, de altfel, le include pe cele 40inițiale! Biblia rămâne!

Mediul este un concept global, intuitiv al unuisistem, definit ca:

• teritoriul şi spaţiul material cu tot ce se află înel: sol, aer, apă, populaţii vegetale şi animale, inclu-siv umane, precum şi aşezările umane, adică ansam-blul celor cinci factori;

• ansamblul sistemelor ecologice naturale şiantropizate;

• conţinutul şi liantul unui sistem spaţial dat, lacare ne raportăm;

• materia, energia şi informaţiile unui sistemmaterial şi social dat.

Mediul reprezintă astfel întregul, care se com -pune din părţi, dar nu poate fi alăturat părţilor. Suntnepotrivite exprimările de genul apa şi mediul, păr-ţile neputând fi înşiruite lângă întreg. Mediul este unconcept global, de nivel ierarhic superior, faţă defactorii care îl compun.

Într-o anumită perioadă auzeam de un așa-numitMinister al Apelor, Pădurilor și Mediului! Să puipărțile lângă întreg, cu virgulă între ele, este lingvis-tic nepermis. Pentru ceea ce ne înconjoară dinmediul în care trăim, folosim termenul de ambientsau ambianță, mediul apropiat omului, ambientul șiambianţa fiind sinonime.

Dezvoltarea, concept multidimensional, re -prezintă derularea şi desfăşurarea proceselor şi

Dezvoltarea durabilă –o necesitate a lumii civilizate

Gheorghe Ionașcu*

*Doctor în ecologie, arhitect

27

fenomenelor naturale şi sociale, de-a lungul timpu-lui, adică exprimat mai concis, drumul lumii de azicătre cea de mâine. În sistemele naturale, dezvol -tarea se desfăşoară potrivit legilor naturii, fiind con-trolată de mecanisme cu retroacţiune, care menţinechilibrul ecologic. În sistemele social-umane, dez-voltarea urmează legile societăţii, în perioade alter-native de evoluţie, progres, înflorire, regres şi sal-turi. Dezvoltarea constituie un drept fundamental alomului, vizând ameliorarea mediului său de viaţă,inclusiv prin infrastructuri materiale, energetice șiin for maționale proprii.

Dezvoltarea nu trebuie confundată cu creşterea,care este altceva.

creşterea, termen preluat din biologie, repre-zintă mărirea în dimensiune sau ca număr, avândînţeles cantitativ. Creşterea numărului de locuitori,sau a perimetrului unui oraş, poate fi un fenomennegativ, prin impactul agresiv asupra mediului natu-ral sau creat de om. În limitele impuse de mediucreşterea este, însă, un proces natural şi firesc, cumar fi creșterea economică. O creştere excesivă poateconduce la depăşirea capacităţii de suport ecologic,sau la ieşirea din scară. Astfel, cauza principală adegradării mediului urban este, pe lângă poluare,ieşirea din scara umană a unor construcţii sau a ora-şului ce se extinde necontrolat în periurban,depășind capacitatea de suport ecologic a intravila-nului.

În acest început de secol/mileniu, dezvoltareasuferă o tranziţie de stare, fiind croită pe termenlung, iar nu de astăzi pe mâine.

Dezvoltarea durabilă reprezintă dezvoltareacare, îndeplinind cerinţele generaţiei actuale, nuîmpiedică generaţiile viitoare în împlinirea pro-priilor opţiuni. Adoptat prin Raportul Bruntland în1991, la Bergen, în Norvegia, termenul englezsustainable development semnifică dezvoltareacare se autosusţine în timp, autoreproductibilă,sustenabilă, care implică repartiţia echitabilă aresurselor între generaţii şi gestionarea responsa-bilă a capitalului natural necesar dezvoltării. Con-ceptul de dezvoltare durabilă este interdependentcu conceptul de mediu. Adjectivul durabilă im -pune dezideratul protecţiei mediului în procesuldezvoltării. Nu este durabilă dezvoltarea care nuasigură şi protecţia mediului. Starea şi calitateamediului depind de modul de dezvoltare, de teh-nologiile folosite. Dezvoltarea exclusiv econo -mică inten sivă, nu şi socială, conduce la degrada-rea echilibrului ecologic.

Habitatul reprezintă locul de baştină, teritoriulîn care o populaţie vieţuieşte în mod natural, ansam-blul condiţiilor fizice de mediu al unei populaţii.Habitatul este însă şi procesul de locuire, carecuprinde vatra aşezării (intravilanul), locuinţeleindividuale și colective, infrastructura tehnico-edili-tară, dotările şi serviciile necesare, precum şi acce-sul la unităţile de producţie şi servicii. Locuirea nuse referă doar la locuinţă, ci la întregul fenomencomplex de habitat uman, la locul, viaţa şi acti vi -tatea oamenilor. Locuinţa este componenta funda-mentală a aşezărilor umane, utilizată de regulă de osingură familie, fiind o unitate constructivă inde-pendentă funcţional, compusă din una sau mai multecamere şi anexe. Aşezarea umană reprezintă un sis-tem de habitat uman cu valenţe ecologice, în carecomponentele vii şi nevii se întreţes în legături reci-proce (Berindan C.E. arh., 1987).

Aşezările umane cuprind toate modurile deorganizări stabile ale comunităţilor umane, de lasălaşul vânătorului de munte sau al pescarului dindeltă, până la metropolele lumii super-industria -lizate, toate sunt aşezări umane. Termenul Humansetlements a fost convenit pe plan mondial laConferința mondială din anul 1972, de la Vancou-ver, Canada.

„Omul aparţine deopotrivă biosferei, integrân-du-se perfect în circuitul de substanţe şi energie, darşi societăţii, sistem tânăr, ce se dezvoltă rapid caformă conştientă de mişcare a materiei. Omul esteastfel o fiinţă condiţionată biologic şi determinatăsocial” (Soran V., 1982). Biosfera şi societatea seintercondiţionează prin om. Trăsătura esenţială arelaţiei societate–biosferă este continua şi ascen-denta transformare a mediului natural, prin artifi-cializarea sa.

Tehnosfera este ansamblul proceselor tehnolo-gice, al tehnologiilor şi tehnicii materiale create deom, pentru cerinţele habitatului propriu. Din păcate,majoritatea tehnologiilor sunt lineare, producătoarede deşeuri, poluante, neperformante, funcţionând curandament redus şi dereglând echilibrul ecologic.Faţă de tehnologie este necesară o atitudine nouă,constructivă. Nu societatea trebuie adaptată tehno-logiilor existente, ci tehnologiile trebuie adaptatenevoilor reale ale societăţii şi menţinerii echilibru-lui ecologic. Tehnologiile clasice poluante trebuieînlocuite treptat cu tehnologii ecologice. Tehnologianu trebuie lăsată să se autonomizeze, să dicteze, cisă urmeze calea indicată de ştiinţă în general și deecologie în mod special. Adesea, casta tehnologilor

28

incapabili să se adapteze noilor cerințe blocheazăprocesul firesc de pătrundere a eco-tehnologiilor.Mari interese economice și comerciale blocheazăde decenii extinderea tracțiunii electrice a autove-hiculelor.

Dezvoltarea durabilă – dezvoltare concepută pe termen lungReprezentând succesiunea şi derularea procese-

lor şi fenomenelor naturale şi sociale, de-a lungultimpului, dezvoltarea poate cunoaşte perioade deavânt sau de regres, manifestându-se ca sinteză con-tradictorie a progresului, stagnării şi regresului, pespirala evoluţiei. Dezvoltarea social-umană presu-pune managementul şi gestionarea responsabilă aresurselor. Ultimele cercetări arată că dezvoltarea,neancorată în context ecologic, este sortită eşecului.Dezvoltarea nu trebuie să vizeze doar creşterea eco-nomică şi maximizarea venitului pe locuitor, ci săcaute concomitent ameliorarea calitativă a vieţiioamenilor şi a ambientului lor. Nu trebuie să vizămdoar creşterea bunurilor materiale, ci şi creştereafericirii şi satisfacţiei omului, derivate din acestea şidin valori spirituale, etice şi estetice.

culturalitatea umană ar trebui să penetrezenaturalitatea primordială, fără a o deregla, cipunând-o în valoare. Pe de altă parte, pro blemeledezvoltării în ecosistemele antropizate sunt pro -bleme ale dezvoltării comunitare, ale comunităţilorumane conştientizate prin lideri, asupra procesuluide dezvoltare şi necesităţii asigurării infrastructuri-lor economică, socială, culturală, comunicaţională,toate în context ecologic optim. Lipsa conştientiză-rii unei culturi a dezvoltării, în unele comunităţilocale, mai ales rurale, le poate bloca în anacronic.Prin optimizarea mediului social, dezvoltareacomunitară este asumată de întreaga comunitate,devenind dezvoltare participativă, care implică odemocraţie participativă, etapă superioară celeireprezentative.

Relaţia mediu–dezvoltare. Starea mediului depinde de modul de dezvoltare.

Criza mediului a fost determinată de modul de dez-voltare, de tehnologiile poluante utilizate. Până decurând, dezvoltarea era pusă mereu pe primul loc,utilizându-se materialele şi tehnologiile disponibile,lineare, rezultând un anumit mediu, de regulă poluatşi degradat. Criza ecologică mondială, cu semnaleleei critice de alertă, ca schimbările climatice şi redu-

cerea stratului de ozon, a determinat conştientizareaşi întrunirea elitei mondiale la vârf prima dată înanul 1972, la Stockolm, iar apoi în anul 1992, la Riode Janeiro. Răsturnarea binomului dezvoltare–me -diu în mediu şi dezvoltare semnifică conştien -tizarea faptului că, în procesul dezvoltării, mediul,calitatea acestuia trebuie puse pe primul loc. Dez-voltarea nu este doar un scop în sine, ci ea trebuie săvizeze conservarea, protecţia şi ameliorarea perma-nentă a mediului nostru de viaţă. Integrarea mediu-lui cu dezvoltarea a căpătat contur operaţional prinAgenda XXI a dezvoltării durabile, cu programepentru toate domeniile. Doar dezvoltarea ce asigurăși protecţia mediului este durabilă.

Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea auto -reproductibilă, sustenabilă, care se autosusţine petermen lung. Dezvoltarea durabilă se bazează pe asi-gurarea echilibrului obţinerii şi consumului deresurse între generaţii, pe echitatea utilizării resurse-lor din zonele de existenţă umană şi pe promovareaunor tehnologii nepoluante, curate, alternative, ci -clice. Parametrii dezvoltării durabile trebuie inte-graţi în deciziile economice şi sociale, privind exis-tenţa comunităţilor umane din aşezări.

Pentru România, dezvoltarea durabilă con-stituie o prioritate economică, socială şi bineînţe-les politică. Ea poate determina arderea unor etapegreoaie parcurse de statele industrializate, precum şisaltul către societatea informatizată de mâine, adop-tarea din mers, odată cu restructurarea, privatizareaşi modernizarea social-economică şi a tehnologiilorşi infrastructurilor viabile din punct de vedere eco-logic.

Opţiunea pentru dezvoltarea durabilă implicătrecerea de la o societate bazată pe consum şi decipe necesitatea producerii unei cantităţi tot mai maride bunuri, către o societate în care condiţiile mate-riale de viaţă nu sunt opulente, dar fiind optime,aspectele calitative ale vieţii oamenilor sunt ridicatela un nivel mult mai înalt, armonizându-se relaţiaorganică a omului cu mediul său ambiant. Schimba-rea modelelor de consum şi pe această bază a celorde producţie este un deziderat pentru instalarea dez-voltării durabile. Această cerinţă implică o altă con-diţie şi mai greu de îndeplinit, şi anume schimbareamentalităţilor.

Tranziţia societăţii româneşti spre economia depiaţă şi spre democraţie trebuie să capete o direcţieclară şi un obiectiv major ţintă pe termen lung,

29

conjugat cu obiectivele comunităţii europene şimondiale civilizate. Această direcţie trebuie săvizeze în mod tranşant dezvoltarea durabilă, suste-nabilă, capabilă să se autosusţină pe termen lung.Procesul poate fi lung şi anevoios, dar este singuraalter nativă care poate propulsa România pe o nouăspirală a dezvoltării.

Imperativul dezvoltării durabile este determi-nat atât de obligaţiile asumate prin convenţiile inter-naţionale, de necesitatea îndeplinirii exigenţelor deintegrare în Europa, dar şi de necesitatea participăriila oprirea cursului periculos al dezvoltării actuale,sarcină prioritară stabilită, încă din anii ’90, decomunitatea ştiinţifică mondială.

Şansa României este legată de trecerea rapidăla acest tip de dezvoltare, hotărâre de natură poli-tică. De aceea, de mai mulți ani și de mai multeori, am propus introducerea dezvoltării durabileîn Constituţie. S-ar putea astfel contura paşii con-

creţi pentru un viitor mai bun, România putândrealiza prin creativitate umană un salt în timp. Sal-tul se poate realiza printr-o doctrină politicămodernă, care să adopte viziunea ecologică asu-pra lumii şi vieţii şi opţiunea fermă pentru dez -voltare durabilă, orientată ştiinţific şi strategic.Dezvoltarea rămâne scopul suprem al omenirii,dar cursul ei trebuie schimbat către dezvoltareadurabilă, ca unică alternativă a ameliorării mediu-lui şi a calităţii vieţii.

Adevăratul scop al naţiunilor lumii este dez-voltarea (Galli B.B.).

Agenda locală XXI poate fi elaborată şi asu matăde comunităţi umane active, care şi-au asumat o cul-tură a dezvoltării și o puternică dorinţă de maibine, de a progresa. Autorii speră să influențezepozitiv hotărâri politice care să promoveze dezvol-tarea durabilă!

30

1. O dezbatere despre timp1 nu poate să nu fieprecedată însă de ceea ce omul este în timp și catimp prin cunoașterea și acțiunea sa, în principalprin creația în formele științei și tehnicii, ale artei,și nu în ultimul rând, ale comportamentuluiobișnuit, dar într-un mediu ce devine „al său”, alculturii și civilizației, nu pur și simplu al naturii.Căci „omul – sublinia un mare filosof al culturii –trăiește într-un univers simbolic, nu într-unul pur șisimplu natural. Limbajul, mitul, arta și religia con-stituie părți ale acestui univers, fațetele multicolorecare țes pânza simbolică, rețeaua compactă aexperienței umane. Orice progres în gândire șiexperiență rafinează și fortifică această rețea.Omul nu mai are, ca animalul, o raportare nemijlo-cită la realitate; în măsura în care activitatea nemij-locită a omului a dobândit spațiu, realitatea fizicăpare a se fi retras. În loc de a mai avea în atențielucrurile, omul a început să se preocupe constantde el însuși. În felul acesta el s-a înconjurat atât demult cu formele limbajului, cu imaginile artistice,cu simbolurile mitice și riturile religioase, încât numai poate nici să vadă nici să cunoască ceva fără ainterpune între el și realitate acest mediu artificial.Situația este pentru om aceeași în sfera teoretică,precum și în cea practică. Nici aici el nu maitrăiește într-o lume a faptelor brute și nici nu-și maiurmează nemijlocit nevoile și dorințele, ci estecuprins în emoții imaginare, în năzuințe și teme-iuri, în iluzii și deziluzii, în imaginație și visare.„Nu lucrurile îl tulbură și îl neliniștesc pe om –spune Epictet –, ci părerile și reprezentările lui des-pre lucruri”2.

Această situare a omului în universul culturiiexprimă în mod exemplar și destinul ce i s-arezervat (sau și-a rezervat), căci „actul creator al spi-ritului uman posedă o demnitate specială: aceea de aține loc de act revelator... Destinul creator al omuluise vădește prin actele sale, ca o magnific de efi cientă

împlinire a unei făgăduințe pe care omul și-o face înclipa când devine „om” și care durează atâta timpcât rămâne „om”… Destinul creator al omului a fostdeclanșat printr-o mutație ontologică ce s-adezlănțuit în el din capul locului”3.

Situarea în timp, implicit într-un orizont aldevenirii și împlinirii prin cunoaștere și creație, esteastfel condiție esențială, ceea ce și face necesarăasocierea acesteia din urmă cu timpul, prin cuceririsuccesive în forme ale cuprinderii timpului ca „tim-pul nostru”, a cărui evaluare ca „spirit al timpului”(Zeitgeist) ne conduce la ceea ce spunea Hegel:„...în fapt, ceea ce noi suntem, suntem totodată șiistoricește… Posesiunea unei raționalități conștientede sine, care ne aparține nouă, lumii actuale, nu aluat naștere în chip nemijlocit, răsărind și crescândnumai din pământul prezentului, ci trăsăturaesențială a acestei averi este aceea de a fi omoștenire, mai exact un rezultat al muncii, și anumeal muncii tuturor generațiilor trecute ale genuluiomenesc”4.

„Cu mâine zilele-ți adaugi,/ Cu ieri viața tați-o scazi/ Și ai cu toate astea-n față/ De-a pururiziua cea de azi” (M. Eminescu, Cu mâine zilele-țiadaugi, Poezii, Ediția Perpessicius, EPL, 1965,p. 168), iată, în limbajul poetic eminescian, ex -presia exemplară de o rară claritate și frumusețestilistică a ideii timpului, centrat prin prezent, stă-ruitor afirmată de mari filosofi, rămasă obiect decer cetare și reflecție în istoria cugetării umane.

Înainte de orice referire la planul teoretico-filosofic, reținem încă atenția asupra versurilor:„De-aceea zboare anu-acesta/ Și se cufunde în tre-cut,/ Tu ai ș-acum comoara-ntreagă/ Ce-n sufletpururi ai avut”, în care modurile timpului vin înarmonia trăirii sufletești „sub raza gândului etern”.

Într-o firească trecere de la poezie la metafizică,reținem: „Nec proprio dicitur tempora sunt tria:praeterium, praesens et futurum… praesens de

Timp și creație în artă

. Acad. Alexandru Boboc

Pagini de filosofie

31

praesentibus-contuitus, praesens de futuris-ex -pectatio” (Augustinus, Confessiones, lib. XI, 26).

2. În esență, deci a discuta despre situația spiri-tuală a „timpului nostru”, asociem totul cu orizontulși temporalitatea, cu prezentul și adevărul acestuiațesut din unitatea trecut-prezent-viitor, fixată princonștiința de sine care, sublinia Hegel „din aparențacolorată a sensibilului dincoace și din noaptea goalăa suprasensibilului, dincolo, ea pășește în ziua spiri-tuală a prezentului”5.

Dar (spunea Hegel, în alt context) „cel mai ușoreste să judeci ce are conținut și temeinicie, mai greueste să-l înțelegi, cel mai greu este ceea ce le uneștepe amândouă: să înfăptuiești expunerea lui”6.

Aceasta s-ar potrivi și la încercările de a înțelegesituația lumii de azi, lucru nu atât de ușor, cum secrede uneori! Căci „sesizarea situației are loc într-oasemenea modalitate încât, de îndată ce faciliteazăapelul la acțiune și comportament, ea se și schimbă.De aceea, a examina o situație constituie deja înce-putul stăpânirii ei”7.

Așadar, conceptul de situație implică o ambigui-tate, întrucât, ne aflăm deja totdeauna într-o situațieși, ca urmare, nu putem avea despre ea o cunoaștereexactă imediată, căci fenomenul aflării într-o situațieeste complex, el implicând nu numai diversitateapoziționării în situație, ci și raportul cu tradiția și cuorizonturile lumilor contemporane nouă.

Prezentul, atât de solicitat în proiectele și teo riilefilosofice, este, de fapt, actualitatea, „acum”-ultimpului și prin situarea lui între ceea ce a trecut șiceea ce va să vină, implică destule dificultăți deînțelegere. De aceasta depinde și concepereatimpului (în știință, în metafizică, în artă) dupămodul în care omul-individ căutător și creatorreușește să dezlege enigma căreia Schopenhauer i-adat o expresie exemplară: „Pentru ce acest acum-aici, al său prezent – este acum prezent, și nu a fostdeja demult astfel?”8

Analiza fenomenologică a „conștiinței timpului”a pus în atenție timpul trăit în interacțiunea dintre„actualizare” (Gegenwärtigung), care survine prinpercepție, și „reactualizare” (Vergegenwärtigung),care este re-prezentare, act care nu prezintă unobiect, ci „îl reactualizează”, ca și cum acesta „s-arprezenta în imagine, dar nu în modalitatea uneiconștiințe a imaginii”9.

Explicația ar fi următoarea: primatul prezentu-lui survine (nu este dat) contextual, în forma„prezenței” în timp și, ca timp, privește „actualiza-

rea”, nu prezentul ca atare (ca mod al timpului cos-mic). În modalitatea „raportării la lume”, precizaHusserl, „percepția face să apară, ca prezent și carealitate, o realitate actuală; amintirea ne pune înfață o realitate ieșită din prezență (…) nu caactuală, totuși, ca realitate; fanteziei îi lipseșteconștiința realității raportată la ceea ce este«imaginat»”10.

Aceste explicații fenomenologice înlesnesc ast-fel o mai bună înțelegere a prezentului prin deosebi-rea între prezent ca „actual” și prezent ca„actualizat”. Poziția prezentului este una de cen -trare, este calea omului de acces la temporalitate.Modurile timpului constituie o unitate în intrarea lorîn prezență ca „timp”.

Primatul prezentului privește „actualizarea”, nuprezentul ca atare, ceea ce înlesnește situarea încontext a creației care este, de fapt, poziționareactivă a unui „autor” în timp printr-un „acum” cemarchează intrarea în timp a celui care sepoziționează, faptă ce înseamnă „ceva” mai multdecât o afirmare prin „spunere”. Căci „pozi -ționare” înseamnă înscriere în orizontul creațieivalorice, ceea ce dă valoare „clipei” (o formă a lui„acum”) celui care, poziționându-se în timp, îi dăacesteia o sem nificație, „dezvăluie” o înscriere subsemnul valorilor.

3. După toate aceste explicații (mai mult sau maipuțin satisfăcătoare), stăruie întrebarea: ce este tim-pul? „Cine l-ar putea explica ușor și pe scurt? Cinear putea să-l cuprindă prin gândire și să-și exprimeîn cuvinte gândul despre el? Ce altceva este încă maifamiliar și mai cunoscut când vorbim despre el,decât timpul? Când vorbim despre timp înțelegemfără îndoială ce spunem, la fel cum se întâmplă cândîl auzim pe altul vorbind despre timp”11.

Iată o suită semnificativă de întrebări, pe care lepunea Sfântul Augustin, urmate de o frământarecare nu încetează să treacă de nivelul dubitativului:„Ce este timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, știu;dacă întrebat fiind, încerc să explic, nu știu; totușisusțin cu îndrăzneală că dacă nimic nu ar trece, nuar fi un timp trecut, dacă nimic nu s-ar întâmpla, nuar fi timp viitor, dacă nimic nu ar fi, nu ar fi timpprezent”12.

În Confessiones (lib. XI, 26), dimensiunile tim-pului (continuând textele de mai sus) sunt asociatecu facultăți ale sufletului:

„ in anima tria quaedam et alibi ea non video…praesens de praeteritis memoria,

32

praesens de praesentibus contuitus,praesens de futuris expectatio”13.După opinia autorului citat, „analizele timpului

la Bergson insistă din mai multe temeiuri la apro-piere de Augustin... Timpul la Bergson este luat catimp trăit, spre deosebire de timpul omogen al fizi-cii... la Bergson, analiza duratei (durée), la fel ca șila Augustin, se sprijină pe paradigme estetico-reto -rice. În experiența unui cântec sau a unei melodii,ambii își ilustrează de preferință teoria”; aceasta cutoate că Bergson „nu s-a referit deloc la Augustin, cila Aristotel și Plotin”14.

În același context este urmărită odiseea ideiiaugustiniene la Heidegger și, în genere, în filosofiasecolului XX, ceea ce ar constitui o temă nouă detratat. Reținem numai următoarele: „Teoria augusti-niană a timpului ar fi astfel un kantianism fracturat:nu lucrurile în sine, ci fenomenele, care întrucât trecprin ființa noastră, sunt temporale. Dar Augustin nususține această teorie și vorbește de faptul că lucrulîn sine este schimbător. Brentano nu a cercetat dacăperechea kantiană lucru în sine-fenomen poate fiaplicată la textul lui Augustin”15.

4. Așadar, ceea ce spunea Sfântul Augustin are oposteritate remarcabilă și poate sta ca motto la oriceconcepție care fie îl continuă, fie i se împotrivește.„Analiza conștiinței timpului – scria Husserl – esteun străvechi punct nodal al psihologiei descriptive șial teoriei cunoașterii” Cel care cel dintâi a perceputdificultatea care se află aici și s-a străduit, aproapepână la disperare, în acest sens, a fost Augustin.Capitolele 12–28 ale cărții a XI-a a Confesiunilortrebuie să fie studiate și astăzi de oricine se ocupătemeinic cu problema timpului… Și astăzi putemspune, împreună cu Augustin: „Si nemo ex me que-rat, scio; si quaerenti explicare velim, nescio”16.

Dar trebuie spus că, istoricește, calea propusă deKant – spațiul și timpul ca „forme a priori alesensibilității” – a dominat gândirea filosofică în adoua jumătate a secolului XIX, după care, prinBrentano, Bergson, Husserl, Heidegger, au interve-nit demersuri noi, care-i readuc și pe Aristotel și peKant, în construcții sistematice centrate de o nouăteorie a experienței.

Este de reținut că timp (lat. tempus, grec. tem-nein) trimite la operația de separare, diviziune a ceeace este succesiv. În mod obișnuit gândim timpul cape o înșiruire, punere în rând, „ca pe o serie carepoate deveni intuibilă într-o linie dreaptă continuă,care se desfășoară după un înapoi în infinit (trecutul)

și, la fel, după un înainte (în viitor); orice „real” îșiare un loc în această serie a timpului, desemnată ca„timpul obiectiv”, „măsurabil, dar, firește, nu în elînsuși, ci în mișcarea continuă uniformă a corpuri-lor, a cărei traiectorie se împarte în segmente egale,astfel încât împărțirea mișcării spațiale face posibilăo diviziune a timpului în segmente de timp. Peaceasta se bazează principiul ceasornicului, al căruimers este reglat după marele ceasornic al lumii,după mișcarea stelelor”17.

Prin urmare, nu putem discuta despre „timpultrăit” fără a ține seamă de „timpul cosmic”. În acestsens, capătă rezonanță, în modernitate, teoria pita-goreicilor despre „sferele cerești”, care, în mișcare,sună în intervale determinate într-o „armonie asferelor” și, ca urmare, în schimbările sufletești areloc o „reîntoarcere” pe care modernii au perceput-oca pe o „Wiederkunft des Gleichen”, dar nu semni -fică permanența „Aceluiași”-ului (das Gleichen),rămânerea la identic, stare de echilibru, căci „EwigeWiederkunft des Gleichen” nu este o „doctrină teo-retică”, ci este „cea mai înaltă formă a afirmării,care în genere poate fi atinsă”18.

„Într-un timp infinit ar putea fi atinsă o dată,cândva, orice combinație posibilă; mai mult încă, eaar fi atinsă de infinit de multe ori. Dar cum între fie-care «combinație» și «revenirea» (Wiederkehr)următoare trebuie să decurgă încă combinații posi-bile, fiecare dintre acestea condiționând întreagaserie de combinații în aceeași serie, s-ar dovediastfel o mișcare circulară (Kreislauf) a seriilor abso-lut identice: lumea ca mișcare circulară, care s-arepetat deja infinit și își face jocul său in infini-tum”19.

„Eterna reîntoarcere a Aceluiași-ului” (Dieewige Wiederkehr des Gleichen) este „Kreislauf”,mișcarea circulară, în care „clipa” (Augenblick) esterecunoscută ca inimă a eternului ce devine un „fac-tum de semnificație”, ceea ce dă valoare clipei.„Clipa” este minimum temporal (Zeitminimum) înunitate cu eternitatea (Ewigkeit) privind „lumea întimp”, adică „lumea” așa cum ea are loc (geschieht).„Fără îndoială, această concepție nu este una meca-nică; căci dacă ar fi astfel, atunci nu ar maicondiționa o reîntoarcere infinită de cazuri identice,ci o stare finală. Dacă lumea nu a atins-o, mecanis-mul trebuie să valoreze ca o ipoteză imperfectă șinumai preliminară”20.

5. Timpul este, așadar, prin modul în care lumea„are loc” (geschieht), iar „eterna reîntoarcere” (ewige

33

Wiederkehr) nu este „repetare” (Wiederholung) aacelorași forme și situații. „Timpul în sine este unnonsens: există timp numai pentru o ființă caresimte. La fel și spațiu. Orice configurație aparținesubiectului. Este cuprinderea suprafețelor prinoglindire”21.

În ewige Wiederkunft des Gleichen este cuprinsăideea unității dintre diversitate și unitate, inteligibilăprin înțelegerea cercului ca „inel” (Ring), întregul(unitatea) venind prin „circularitatea acestuia într-unveșnic participiu, căci clipa și eternitatea nu suntopuse, ci doar diferite ca posibilități.

În acest sens, de pildă, reținem: „Nu orice sfârșiteste scop. Sfârșitul unei melodii nu este scopulei”22. Fixarea timpului devenirii are ca temeivariațiile acesteia după măsura eternității; variabili-tatea are loc continuu, ceea ce dă specificul formei-cerc a temporalului; revenirea (Wiederkehr) nu-ireluarea aceleiași structuri. Mai exact, „timpul-cerc”nu-i o mărime matematică, nicio entitate în sine, ci„timp al lumii” (Weltzeit), al trăirii, iar accentul peclipă îi dă adevărata semnificație prin iminența„depășirii” a unui nou început.

„Clipa” este momentul constitutiv de sine stătă-tor al timpului, are o semnificație în sine, și nu caparte a unui context. Nietzsche gândește clipa șieternitatea ca posibilități diferite ale „eternei reîn-toarceri” (ewige Wiederkehr): „Eternitatea estepentru tradiție ceea ce nu contenește, ceea ce mergemai departe. Acest «totdeauna mai departe» (Immer-Weiter) nu este de conceput ca ceva problematic”;Nietzsche a deplasat acest „Immer-Weiter cu ideeade «reîntoarcere»” (Wiederkunftigedanke) „nu caun «mereu mai departe», ci ca «mereu același»(Immer-Wieder), adică nu ca un «punct de cotitură alistoriei», ci ca «ceea ce face cu totul neutrală posi-bilitatea eternei reîntoarceri», faptul: «nu existăsfârșit»”23.

Sensul acestui „kein Ende” nu constă „într-unmai târziu”, ci în „clipa de față”; acesta nu se aco-peră însă cu ideea de „nemărginire”, întrucât în„Wider-Kunft” e conținută un fel de „întrerupere”,care nu se impune nicicum ca o mărturisire ce per-sistă. Direcția timpului constă în faptul că„pornește mereu de la clipă, astfel încât clipa estetotdeauna începutul, nu la sfârșit”; „timpul nu esteceva definitiv, căci se petrece mereu. Eternitateaeste ceea ce nu se reia, dar nu pentru că nu se reia,întrucât «ar fi fost deja și nu se mai repetă», cipentru că «nu a fost nicicum», nu este niciun «numai mult» (Nicht-Mehr), căci atunci ar fi un timptrecut”24.

6. În principal, modelarea timpului ca „decurgereîn cerc” (Kreislauf) poate deveni sprijin pentru aînțelege timpul în creația în artă, unde într-adevăr„es gibt kein Ende”, căci aici are loc o adevăratăcucerire a unei clipe (forma realizării, a afirmării caoperă) ce capătă valoare sub semnul eternității. Căciopera creată „are o viață a ei”, dar nu pentru că arreproduce „un model superior și etern”, ci pentru că„se dirijează după un scop ales de creator”25.

În fapt, originar „dat” aici este individul-per -soană într-un „timp” ce reconfigurează și „actuali-zează” modalitățile timpului ca un „acum”, un pre-zent, care nu este al perceperii (curgerii timpului), ci„ein Jetzt, aber… in einem ganz anderen Sinne, alsindem das Jetzt der Wahrnehmung erscheint. DiesesJetzt ist nicht «wahrgenommen», d.h. selbst gege-ben, sondern «vergegenwärtigt»”26.

Cu aceasta trecem la perspectiva fenomenolo -gică a timpului, care pune accent pe „Zeitigung”(trăirea în timp, în geneza operei de artă).

Ce este așadar, „timpul fenomenologic” și carear fi valențele lui aplicative la fenomenul creării șireceptării operei de artă?

Este vorba, în principal, de modul în careHusserl, prin concepția sa despre timp șiconștiința timpului, realizează o formă specificăde „apropiere” de realitate, solidară cu noiletendințe (de la începutul secolului XX) din arta șiliteratura modernă: „realitate”, dar nu indirect, înimagine, în simbol, în concept, în convenții etc., cinemediat, așa cum este sesizabilă, ca ea însăși, ca„realitate totală”.

Aproape odată cu „primele orientări avangar -diste în arta secolului XX”, fenomenologia însășianunță „ruptura de tradiție și se orientează împotrivaconcepției despre realitate a secolului al XIX-lea,îndeosebi împotriva naturalismului și istorismului”.De fapt, „premise metodologice nelămurite, de pildăîn proiectele teoretice ale unor artiști (Mondrian, deexemplu), ca și în fenomenologie de altfel, era ne -voie de o elucidare «fenomenologică»”27.

„Timpul fenomenologic” se situează în orizontul„conștiinței” înțelese intențional: conștiința a ceva(Bewußtsein von etwas), care este în principal„conștiință a timpului” (Zeitbewußtsein), adicămodul particular în care timpul este trăit îninteracțiunea dintre „actualizarea” (Gegenwärti-gung), care survine prin percepere și „reactualizare”(Vergegenwärtigung), aceasta din urmă fiind „re-prezentare, act ce nu prezintă un obiect, ci îl reac-tualizează” (vergegenwärtigt), ca și cum ar prezenta

34

în imagine, dar nu în modalitatea unei conștiințe aimaginii”28.

În orice „reactualizare” este de deosebit repro-ducerea conștiinței, în care obiectul e „dat”, adicăa fost perceput sau în genere originar constituit, șiceea ce acestei reproduceri îi aparține în mod con-stitutiv pentru conștiință ca „trecut” sau „prezent”(identic actualului „Acum”) sau „viitor”29.

Este de reținut că atât „actualizarea”, cât și„reactualizarea” (unei actualizări corespunzătoare)ajung la expresie în modul participiu: „Actualizândeste actualizare în raport cu un mod al obiectului dea se constitui în ea. Re-actualizând este o trăire…,întrucât este reactualizare, reproducere a uneiactualizări care îi corespunde („Gegenwärtigendist die Gegenwärtigung in bezug auf ein sich in ihrkonstituieren des Objekts. Vergegenwärtigend istein Erlebnis… sofern es Vergegenwärtigung(Reproduktion) einer entsprechenden Gegenwärti-gung ist”)30.

„Fenomenologic” există numai „lume pentrumine”, și acest „pentru mine” numai în „referireintențională la lume” (Weltbezogenheit): „actualiza-rea” este „modul originar al trăirii în timp” (Zeiti-gung), dar „nivelul originar” al acesteia este„autoactualizarea” (Selbstgegenwärtigung), prinaceasta trecând în primul plan „prezentul viu”(lebendige Gegenwart), prin care este accesibiltotul.

În esență, poziția prezentului este una de cen -trare, este calea noastră de acces la temporalitate.Modurile timpului constituie o unitate în intrarea lorîn prezență (Anwesenheit) ca „timp”. Primatul pre-zentului vine (nu este dat) doar contextual, într-oformă a prezenței (în timp și ca timp) și privește„actualizarea”, și nu prezentul (ca mod al timpuluicosmic).

Husserl compară determinarea reciprocă adimensiunilor timpului cu ascultarea unei melodii:„Mai întâi, situația pare foarte simplă: ascultăm omelodie, adică o luăm ca adevărată, întrucât asculta-rea este chiar percepere. În timpul acesta sună pri-mul ton, apoi al doilea, al treilea ș.a. Nu trebuie oaresă spunem: „Când sună al doilea, eu îl aud pe acesta,dar nu mai aud pe primul?” ș.a. Cu adevărat, eu nuaud melodia, ci numai tonul izolat actual. Faptul căbucata desfășurată a melodiei este pentru mineobiectuală, o datorez amintirii; faptul că ajung la unanumit ton, îl datorez așteptării… Fiecare ton are oextensie temporală, la lovitură îl aud ca acum, ladetașarea sunetului el are un nou „acum”, iar acela

care l-a premers se schimbă în ceva trecut. Prinurmare, eu aud numai baza actuală a tonului, obiec-tualitatea tonului care durează constituindu-se în tr-unact continuu care este o parte amintire, una – ceamai mică, punctuală – percepție, iar partea ceurmează – așteptare”31.

Recursul la exemple (de fapt, analogii) vine săclarifice mai îndeaproape: „Punctele duratei tem-porale se îndepărtează – scrie Husserl – pentruconștiința mea, în modul analog în care se îndepăr-tează punctele obiectului care se află în spațiu,atunci când eu «mă îndepărtez» de obiect. Acestaîși păstrează locul, așa cum tonul își păstrează tim-pul său, fiecare moment al timpului (Zeitpunkt)este fix, de neclintit, dar el trece repede înadâncurile conștiinței, distanța de momentul care adeclanșat totul devine tot mai mare. Tonul însușieste același, dar tonul «în modul cum» apare estetotdeauna altul.

7. Totul se bazează pe puterea viziunii directe(Schau), ceea ce amintește de o comparație care s-afăcut cu romanul lui Marcel Proust À la recherchedu temps perdu, în care personajul principal esteTimpul (în jurul căruia are loc o importantă des -fășurare de personaje). Ar fi de reținut atât simi -litudinile între structura romanului și concepțiafenomenologiei despre unitatea Zeit-Zeitigung, câtmai ales precizarea (oarecum metodologică): „…carle style pour l’écrivain, aussi bien que la couleurpour le peintre, est une question non de techniquemais de vision” (vol. III, Ed. Pléiade, p. 895).

Similitudinea cu atmosfera de tip fenomenolo-gic este caracteristică nu numai filosofiei, ci șialtor preocupări, în măsura în care modul de a pro-ceda fenomenologic devenise o prezență, așa cums-a spus adesea, chiar în laboratoarele creațieiumane. Să nu ne mire, astfel, explicația următoare(privind romanul lui Proust): „... persoana (perso-najul) adevărat nu este Eul care-și amintește, nicieul amintit, ci Timpul. În roman se desfășoară ointersectare de persoane numeroase, a căror viață eprezentată, într-o modalitate cu adevărat polifo -nică, «Persoanei» invizibile și totuși atotcuprin -zătoare, anume: Timpul”32.

De fapt, chiar afirmarea unei „Deutungs-Kunst”se sprijină pe un fond fenomenologic, atât prin ape-lul la semnificație, cât și prin contextualizarea ade-vărului în câmpuri de semnificație și nu mai puțin devalabilitate „universală”. Căci într-o „artă a inter-pretării” este vorba nu de „capricii personale”, ci

35

„de a nimeri în apropierea (Nähe) a ceea ce estegândit… În fond, esențialul nu pare a-l constituiceea ce avem noi să spunem despre aceasta, ci ceeace ni se adresează din această gândire, ceea ce arămas viu în ea, în așa fel încât să ne situăm conformexigențelor ei”33.

Nu sunt de neglijat aici precizările: „Orice lec -tură este mai întâi ceva în genul unei regăsiri a pro-priilor gânduri, altfel spus, suntem stimulați deautorul însuși să preferăm propriile gânduriconținutului de fapt la care se referă… E nevoie deo încordare deosebită, ca să ne dezbarăm de pro -priile noastre capricii și tâlcuri și să lăsăm autorul săvorbească”; în textul unui autor „nu trebuie să dis-tingem numai spusa, ci tot ceea ce autorului însuși îieste încredințat, nouă însă nu… tocmai de aceea șieste așa de greu să înțelegem un autor”34.

Termenul „Nähe” (cumva „apropiere”, dar nu însens spațial), ci „locul” (atmosfera, mentalitățile)din care s-a ivit o anumită operă, ne trimite la „tim-pul fenomenologic”. În alți termeni, „Nähe” e o per-spectivă (de fiecare dată alta, în funcție de operasituată în interpretare) și vine prin prezența simul -tană a dimensiunilor timpului, condiționând totulprin orizontul de semnificație al subiectului într-oviziune perspectivistă originată într-un „prezent”:un „Jetzt” în sens fenomenologic.

„Clipa” (Augenblick) și în sensul unei„Deutungs-Kunst”, pe fondul viziunii lui Nietzschedespre „ewige Wiederkunft des Gleichen”: „ImAugenblick ist Ewigkeit und die Ewigkeit ist nuraugenblicklich” („În clipă este eternitate, iar eterni-tatea este numai de o clipă”)35.

Ca urmare, în modul uman de „a locui” în lume(Heidegger) suntem puși în fața fenomenului„adevărului” și nu în fața unui adevăr determinat.De unde și căutările, așteptările și, oricum mai puțin,împlinirile! Sub aspectul „clipă”, timpul este uncerc, ceea ce înseamnă „fiecare clipă trăită revine!”Poate de aceea Nietzsche spunea: „Wahrheit kannnur gedichtet werden” („Adevărul se poate numaipoetiza”)36 și astfel „eterna reîntoarcere” devineimagine a lumii.

Mergând pe linia similitudinilor putem accepta,în linii mari, că „timpul fenomenologic”, atât defuncțional în creația lui Proust, este de luat în seamă,ca orizont, perspectivă și în structura discursului și,implicit, a realizării semnificației și a unitățiifuncționale semnificație-adevăr sub semnul com-prehensiunii, fără de care o comunicare veritabilăgreu s-ar putea împlini.

În esență, „timpul fenomenologic” esteimplicat în însăși structura „viziunii” în care se cir-cumscrie limbajul de comunicare: condițiaprezenței vorbitorului (ca activ), co-prezența,modul de „a locui” în lume (în dificultățile întâm-pinate în calea adecvării la adevăr și ale situăriiîntr-un orizont comprehensiv) este în esență opoziționare prin „timpul fenomenologic”, în carelumea este, pentru fiecare, numai (cum spuneaHusserl) „pentru mine”.

În această perspectivă, „obiectele” nu suntnumai „unități în timp”, ci conțin în sine „extensiunitemporale”, sunt „Zeitobjekten” (obiecte în dimen-siunea timpului), de pildă „atunci când un ton sună,înțelegerea mea obiectivatoare poate să consideretonul, care durează și sună acum, drept obiect, darnu durata tonului sau tonul în durată”37.

Situarea în context (contextualizarea) a uneicreații este în fond poziționare (în care „autorul” eactiv) în „timp fenomenologic” printr-un „acum”(Jetzt) ce marchează intrarea în timp a celui ce sepoziționează, faptă ce semnifică „ceva” mai multdecât o afirmare prin „spunere”. Prin aceasta eleste „potrivit timpului” (Zeitgemäss), devine, întimpurile ce vin, o măsură a timpului epocii lui.Așadar, aceasta înscrie totul în orizontul valoric alsupratemporalității, și astfel „clipa” (o altă formăpentru „acum”) își „dezvăluie” valoarea decisivămaximă, ceea ce l-a făcut pe Faust să spună (FaustII, 5. Akt, versurile 11581–11582): „Zum Augen-blicke muß ich sagen:/ Verweile doch, du bist soschön!” („Acelei clipe aș putea să-i spun întâiaoară: Rămâi, că ești atâta de frumoasă!” – tradu -cere de L. Blaga).

8. Ca o altă perspectivă de înțelegere a timpuluiîn creație, exemplificăm (pe scurt, desigur) cu oreferire la timpul muzical, luând ca punct de plecareteza lui N. Hartmann: „Auzul este un simț altimpului, și muzica este o artă a timpului. O mișcareeste extinsă temporal, ea constă numai în succe -siune...”; „în consecință, ea nu este, în niciunmoment al desfășurării ei sonore în timp, laolaltă caun întreg. Mișcarea necesită timp, ea trece pedinaintea urechii noastre, își are durata ei; în fiececlipă nu este prezentă celui care ascultă decât oporțiune. Și totuși, ea nu este, pentru ascultători,sfâșiată în bucăți, ci este sesizată ca legătură, caîntreg. Așa cel puțin în adevărata audiere muzicală”;în toată separarea ei în stadiile temporale, ea estesesizată ca o existență – este adevărat, nu ca ceva

36

simultan, în sens temporal, totuși ca un ansamblusolitar, ca „unitate”38.

Așadar, muzica „săvârșește tocmai unitatea șitotalitatea închisă a ceea ce era dispersat în succe-siunea temporală. Sinteza aceasta se înfăptuiește înaudierea muzicală însăși, și anume mult pestegranițele înguste ale cuprinderii plăcerii estetice.Dar ea nu se realizează dintr-odată, ci succesiv, încursul audierii sensibile și anume pe baza uneiunități și conturări interne cu totul precise a opereisonore.”39.

Unitatea muzicală a operei sonore are caracterulunei sinteze, ceea ce înseamnă „că ea estecompoziție” (compositio este simpla traducere acuvântului synthesis). O atare unitate nu poate fisensibil auzită. În această măsură, ea este în modveritabil apariție, și anume o apariție mijlocită deaudierea sensibilă. Ea aparține deci planului dinspate al operei sonore”40.

Aici cuvântul de ordine este timp și timpi înmuzică sau „tempo e tempi”, cum se spune în trata-tele de teoria muzicii, care folosesc termenul„timpi”: timpi metrici, „numărul timpilor cuprinșiîntr-o măsură”; „măsura în doi (trei) timpi”; „numă-rul timpilor fiecărei valori de notă” ș.a. După cum sevede, se poate folosi și pluralul: „suma timpilor” (nu„timpurilor”!). Metrul însuși este „alternarea perio-dică de timpi accentuați sau neaccentuați. Datoritămetrului, ritmul cel mai complex poate fi ordonat,măsurat și sesizat”41.

În esență, „timp” exprimă timpul atât conceptual(logico-metodologic), cât și aplicat (de exemplu:timpul ca element principal al metricii muzicale). Seimpune astfel o abordare unitară, conceptual și apli-cat totodată. Poate nu întâmplător, timpul vine înasociere cu spațiul și cu mișcarea, atât în fizică și înfilosofie, cât și în muzică (timpul ca unitate de bazăpentru măsurarea ritmului).

De fapt, teoria ritmului implică gândulcreativității și al structurii care, mutatis mutandis,constituie și esența, sursa gândirii și a conceptuali-zării în teorie (științifică, filosofică etc.)

Tocmai de aceea o dezbatere asupra unorînțelegeri majore ale timpului în istoria cugetării, peparcursul căreia am subliniat elemente de apro -fundare și nuanțe, este utilă pentru a înțelege fonduloricărei diferențieri în abordările prezenței timpuluiîn acțiunea și creația umană. Așadar, un „dincolo”de cronologie și spațializare după lumi și locuri geo-grafice.

De aici pot începe analogiile, cu speranța că neconduc și la forma prezenței timpului într-o artă încare se îmbină tehnica organizării sunetelor (ceea cepresupune configurare temporală) cu capacitateacreatoare a celui care, prin însușiri excepționale,„mută” această configurare într-o „lume sonoră”.

9. Pe bună dreptate, Stravinski spunea că „mu -zica presupune înainte de toate o anumită organi zarea timpului – o crononomie… Legile care comandămișcarea sunetelor cer prezența unei valorimăsurabile și constituie: metrul, element material,cu ajutorul căruia se alcătuiește ritmul, element purformal…, metrul rezolvă problema de a ști în câtepărți egale se împarte unitatea muzicală pe care onumim măsură, iar ritmul rezolvă problema de a șticum vor fi grupate aceste părți egale într-o măsurădată”42.

Mai îndeaproape determinat, timpul muzical „senaște și se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpu-lui psihologic, fie simultan cu ele... Orice muzică, înmăsura în care se leagă de cursul normal al timpuluiși în măsura în care se desprinde de aceasta,stabilește o relație specială, un fel de contrapunctîntre scurgerea timpului, propria ei durată și mijloa-cele materiale și tehnice cu ajutorul cărora se mani-festă”43.

Dacă se reușește acest lucru, înseamnă că seatinge poziția ce aduce laolaltă toate planurile șiputem spune că ne aflăm în timp și totodată în afaralui (a celui cosmic), atingem ființarea în timp: tim-pul asimilat prin creație, în care omul-creator nu maieste pur și simplu în timp, ci este timp, cucerind oclipă din „timpul său”, al epocii sale, într-o creațievalorică având șansa de a deveni „model călăuzitor”(leitendes Vorbild, cum spun fenomenologii) pentrusine și pentru ceilalți, ai vremii sau ai vremilor cevin.

Husserl surprinde această interacțiune într-o mo -dalitate edificatoare pentru înțelegerea acesteiinserții a artistului-creator în timpul culturii, timpulsub specie aeternitas: în actul creator (de instituirevalorică), acum-ul (das Jetzt) capătă valoare decentrare și valoare ca atare în care se diferențiază, pede o parte, ceea ce de fiecare dată este obiectual; și,pe de altă parte, fenomenul prezent sau trecut, feno-menul de durată, sau schimbare, care e de fiecaredată un acum44, iar în profilare (Abschattung: privitdin perspective diferite) aduce în „raportul deapariție” (mod de a fi al operei de artă cu cele douăplanuri: Vordergrund și Hintergrund) facilitează

37

ființarea în temporalitate a operei (compoziție,operă de literatură etc.)

Într-o formulare puțin hazardată (o dimensiunecu valoarea ei), am spune acum-ul („aici”) devenitcentru al apropierilor și depărtărilor totodată. Așacum le privea Poetul, jocul parcă destinal al aces -tora: „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e”. Tem-pus, edax rerum (Ovidiu, Metamorfoze, XV, 234:Timpul, înghițitorul [tuturor lucrurilor]).

Note

1 Textul (parțial dezvoltat) comunicării susținute laSimpozionul Național de Estetică, ediția XXIII-a, la Centrulde Cultură „George Apostu”, Bacău, 17–19 octombrie 2018.

2 E. Cassirer, Versuch über den Menschen. Einführungin eine Philosophie der Kultur, F. Meiner, Hamburg, 2007,p. 50. „Forțele naturii – scria T. Vianu – pot dezorganizaopera umană, dar nu o pot înlocui. Există o adversitate con-tinuă între natură și operele omului, deși acestea nu se potproduce decât conformând materialele puse la îndemână denatură și folosind mijloacele date împreună cu legile ei.Orice operă este apoi supraadăugată naturii. Suma acestoropere alcătuiește, pe planeta noastră, o regiune nouă, o sferăde proveniență umană, tehnosfera” (Tezele unei filosofii aoperei, în Opere, 7, Editura Minerva, București, 1978,p. 516).

3 L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii, în „Tri-logia culturii”, ELU, București, 1969, p. 379–380.

4 G.W.F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, vol. I,EA, București, 1963, p. 14. S-a vorbit, pe bună dreptate, de„prelungirea trecutului în prezent”, întrucât în formele fun-damentale ale conexiunii istorice, „trecutul nu este absoluttrecut și risipit, ci rămâne, într-un anumit fel, viu și în pre-zent” (N. Hartmann, Das Problem des geistiges Seins, W.de Gruyter, Berlin / Leipzig, 1933, p. 30).

5 G.W.F. Hegel, Fenomenologia spiritului, EA,București, 1965, p. 107.

6 Idem, Fenomenologia spiritului, p. 11.7 K. Jaspers, Die geistige Situation der Zeit (1931),

Berlin (de Gruyter, 1968), p. 23–24. „Conceptul de situație(se spune în alt context) ține de cel de orizont, de cercul deviziune ce include tot ceea ce este vizibil în funcție de unpunct central. Aplicând aceasta la conștiința cugetătoare,vorbim atunci de îngustimea orizontului, de lărgirea luiposibilă, de deschiderea de noi orizonturi etc.” (H.-G. Gada-mer, Wahrheit und Methode. Grundzüge einer philoso -phischen Hermeneutik, Tübingen, Mohr, 1975, p. 286).

8 A. Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare(cartea IV, 5), selecția textelor, traducere și note, postfață șibibliografie de Alexandru Boboc, Cartea IV, 54, Ed. Grinta,2014, p. 77. Căci „forma vieții sau a realității este pro -priu-zis numai prezentul, așadar nici trecutul, nici viitorul,care sunt numai în concept, n-au altă existență decât în

contextul cunoașterii”; „timpul se aseamănă unui curent ire-zistibil, iar prezentul, unei stânci, de care se izbește fiecareval, dar niciunul nu o clintește” (Ibidem, p. 76, 78).

9 E. Husserl, Zur Phänomenologie des inneren Zeitbe-wußtseins, în: Husserliana, Bd. X, Den Haag, M. Nijhoff,1966, p. 41.

10 Idem, Phantasie, Bildbewußsein, Erinnerung. ZurPhänomenologie des anschaulichen Vergegenwärtigungen,în: Husserliana, B., XVIII, 1980, p. 10.

11 Augustin, Despre timp, în: Între Antichitate șiRenaștere. Gândirea Evului Mediu, traducere, selecția tex-telor, indici și note O. Chețan, Editura Minerva, București,1984, vol. I, p. 58.

12 Ibidem. Și o continuare semnificativă: „Cum sunt,deci, aceste două timpuri, trecutul și viitorul, de vreme cetrecutul nu mai este, iar viitorul nu este încă? Cât priveșteprezentul, dacă acesta ar fi totdeauna prezent și nu ar treceîn trecut, el nu ar fi timp, ci eternitate. Așadar... cum putemspune că el este, el care nu poate fi decât încetând să fie(subl. n.), astfel că nu suntem îndreptățiți să spunem că tim-pul este, decât pentru că el tinde să nu fie?” (Ibidem)

13 Cf. Kurt Flasch, Vorwort, Was ist Zeit? Augustinusvon Hippo: Das XI. Buch der Confessiones, V. Kloster-mann, Frankfurt a. M., 1993, p. 19. Aici și comentareaurmătoare: „Viitorul, ca și trecutul, nu este ca stare a natu-rii; el este numai în mine, în prezentul meu, în așteptareamea. Și acesta, ca și trecutul, este numai ca stare de ima gine(Bild bestand) sau, mai exact, ca imagine de imagini, caimaginativ (n. 24). Realitatea sa nu se află în afară, în na -tură, ci numai în a-l avea în față (vor mir Haben), în clipaindividuală”... (Ibidem). Mai exact: „Ceea ce este estenumai acest prezent tridimensional. Timpul, acesta este ceeace eu acum, în prezent, povestesc, ceea ce eu percep, ceea ceeu anticipez” (Ibidem).

14 Ibidem, p. 30. Husserl a precizat încă cele ce spuneaAugustin, despre activitatea sufletului în cele trei moduri; elvorbea de retenție, prezentare și protenție, ca și Augustin,exemplifica aceste trei aspecte ale experienței timpului peexemplul sunetului unui ton” (Ibidem, p. 43–44).

15 Ibidem, p. 75. Lăsând problema în deschidere (de laAristotel la Newton, Leibniz și Kant, apoi Bergson,Husserl, Heidegger ș.a.), K. Flasch precizează, de fapt, „nuprezentul unește cele trei dimensiuni ale timpului, ci sufletulle unește în prezent” (Ibidem, p. 16), ceea ce întăreștevaloarea poziției augustiniene.

16 E. Husserl, Phänomenologie des inneren Zeitbe -wustseins, în: Husserliana, Bd. X, M. Nijhoff, Den Haag,1966, p. 3.

17 Joh. Hoffmeister (hrsg.), Wörterbuch der philoso -phischen Begriffe, 2. Aufl., F. Meiner, Hamburg, 1955,p. 678. „Timpul obiectiv”, gândit și măsurat ca pură succe-siune, este numai o existență care nu se epuizează în cursulacestei succesiuni, ci se ridică peste ea, în sensul „timpuluitrăit” (Ibidem, p. 679).

18 Fr. Nietzsche, Ecce homo, în: Sämtliche Werke. Kri-tische Studienausgabe im 15 Bänden, Band 6, p. 651. For-mula simplă este: „Jeder erlebte Augenblick kehrt wieder”.

38

19 Idem, Die Nachgelassene Fragmente. Eine Auswahl,(hrsg. von G. Wohlfahrt), Stuttgart, 1996, p. 266 [14 [188]:Die Ewige Wiederkunft.

20 Ibidem. Timpul ca cerc: „În clipă este eternitatea șieternitatea este de o clipă” (M. Ackermann, Das Kreissym-bol im Werk Nietzsches, München, 1968, p. 163). Și conti-nuarea „clipa nu exclude timpul, ci este în tensiunea conti-nuă a petrecerii și apariției” (Ibidem). Acest „Kreisgedanke”constituie „un moment definitoriu al istoriei occidentale”(Ibidem, p. 171).

21 Fr. Nietzsche, Nachgelassene Fragmente,1869–1874, în: S.W., Bd. 7, p. 164: 19 [40].

22 Idem, Menschliches, Allzumenschliches, II, în: SW,2, p. 204.

23 J. Stambaugh, Das Gleiche in Nietzsches Gedankender Ewigen Wiederkunft des Gleichen, în: „Revue Interna-tionale de Philosophie”, 67 (1964), Fasc. I, p. 92.

24 Ibidem, p. 96, 115. „Clipa” este totdeauna început,nu la sfârșit: „Jeder erlebte Augenblick kehrt wieder ein” șide aceea „în timp nu există sfârșit” (Es gibt kein Ende in derZeit).

25 T. Vianu, Tezele unei filosofii a operei, în Opere, 7,Editura Minerva, București, 1978, p. 521, 529.

26 E. Husserl, Zur Phänomenologie des innerenBewust seins, în: Husserliana, Bd. X, Nijhoff, Den Haag,1966, p. 41: „un Acum, dar... într-un cu totul alt sens decâtcel care apare perceperii. Acest Acum nu este «perceput»,adică dat el însuși, ci «reactualizat»”.

27 H. Rainer Sepp, Annäherung an die Wirklichkeit.Phänomenologie und Malerei nach 1900, în: EdmundHusserl und die Phänomenologische Bewegung. Zeug-nisse im Text und Bild, Verlag Karl, Alber, Freiburg-München, 1988, p. 77–78. Căci „se impune străduința dea situa tot mai mult laolaltă reprezentarea și reprezentatul,întrucât scopul nu-l mai constituie acum imaginearealității, ci realitatea însăși, fie ea cea naturală, saunumai o nouă dimensiune a realității în genere” (Ibidem,p. 79).

28 E. Husserl, Zur Phänomenologie des inneren Zeit -bewusstseins, p. 41.

29 Ibidem, p. 54.30 Ibidem, p. 299.31 Idem, p. 25.32 W. Biemel, Philosophische Analysen zur Kunst der

Gegenwart, Nijhoff, Den Haag, 1968, p. 185.

33 W. Biemel, Reflexionen zur Lebenswelt-Thematik,în: Phänomenologie heute, Nijhoff, 1972, p. 49, 50.

34 Idem, p. 50.35 Cf. M. Ackermann, Das Kreissymbol im Werk

Nietzsches, München, 1960. p. 163.36 G. Kaiser, Wie die Dichter lügen, în: Nietzsche-Stu-

dien, Bd. 15 (1986), p. 193.37 E. Husserl, op. cit., p. 23.38 N. Hartmann, Estetica, Editura Univers, București,

1972, p. 131, 132. Această unitate „este încă temporală, esteadevărat, dar ea nu alcătuiește o simultaneitate. Și o succe-siune ca atare poate fi o unitate. Numai că unitatea nu poatefi produsă pe planul auzului sensibil, ci numai în realizareaunei sinteze, care trebuie să se înfăptuiască abia în planulaudierii muzicale” (Ibidem, p. 132). Dar, continuă autorul,„ca să înțelegem aceasta, trebuie să ne întoarcem privireaînapoi, până la analiza categorială a timpului. Timpul, înadevăr, este desfacerea oricărui lucru real în succesiuneastadiilor timpului... numai în timpul propriu intuiției (carenu coincide cu timpul real), așadar subiectiv, este intuirealaolaltă, în anumite limite, posibilă, deoarece conștiințaposedă în timpul propriu intuiției ceea ce în timpul real nuposedă niciun lucru și niciun proces: libertatea de mișcare”(Ibidem).

39 Ibidem, p. 133.40 Ibidem. Explicația este următoarea: „Ea este unitatea

sintetică în care sunetul respectiv stins, pe care sensibilnu-l mai auzim, este reținut și alcătuiește astfel, ca ceva încăprezent, un element esențial al întregului ce se edificăsuccesiv în audierea muzicală. Sinteza trebuie săvârșită decel care audiază. În măsura aceasta el este re-creator și esteel însuși activ componistic” (Ibidem).

41 V. Giuleanu-V. Iusceanu, Tratat de teoria muzicii, I,Editura Muzicală, București, 1962, p. 195.

42 I. Stravinski, Poetica muzicală, București, EdituraMuzicală, 1967, p. 30.

43 Ibidem, p. 33. Acțiunea timpului în muzică nu neaduce decât „realizare funcțională. Oricine știe că timpul sescurge, într-un mod variabil, după dispoziția intimă aindividului și după evenimentele care vin să-i afectezeconștiința... Aceste variații psihologice de timp nu sunt per-ceptibile decât în raport cu senzația primară, conștientă saunu, a timpului real, timpul ontologic” (Ibidem, p. 32).

44 E. Husserl, Ideea de fenomenologie, în: Ideea defenomenologie și alte scrieri, Editura Grinta, Cluj-Napoca,2002, p. 76–77.

3939

Profesorul Nicolaie Dan Cristescu s-a născut la17 februarie 1929 în Bucovina, localitatea Chel-menti (Ucraina), în partea de nord-est a României deatunci. După ocuparea Bucovinei de Nord şi a Basa-rabiei de către Uniunea Sovietică din 1940 au urmatrefugiul şi stabilirea părinţilor la Lugoj. În 1951 aabsolvit Facultatea de Matematică şi Fizică a Uni-versităţii Bucureşti; în 1955 a devenit doctor înmatematică şi fizică în cadrul Institutului de Mate-matică al Academiei Române, sub conducerea aca-demicianului Grigore C. Moisil; în 1967 a devenitdocent al Universităţii Bucureşti.

Profesorul Nicolaie Cristescu s-a căsătorit înanul 1951 cu Cornelia Cristescu, care a devenit uncunoscut astronom al anilor ’70–80, cercetător ştiin-ţific la Observatorul Astronomic din Bucureşti şi laInstitutul Astronomic al Academiei Române. A fosto căsătorie reuşită, ce s-a manifestat şi printr-o sus-ţinere reciprocă în carierele fiecăruia şi printr-o rod-nică colaborare ştiinţifică.

Parcurs profesionalDin 1951, activitatea profesorului Cristescu s-a

desfășurat, în principal, la Universitatea Bucureşti:asistent (1951–1955), lector (1955–1957), conferen-ţiar (1957–1966), profesor (1966–1992). A fost șefulCatedrei de mecanică (1982–1990) şi rector al Uni-versităţii din Bucureşti (1990–1992).

În cadrul Institutului de Matematică al Acade-miei Române, profesorul Cristescu a activat, dupăcum urmează: asistent de cercetare (1951–1953),doctorand (1953–1955), cercetător principal(1955–1966), şef al colectivului de mecanica solide-lor (1963–1966), cercetător onorific, fără plată(1966–1975).

Profesorul Cristescu a fost visiting professor laThe Johns Hopkins University, în perioada1968–1969, apoi la Universitatea din Florida(Gainesville) în 1970, precum şi visiting graduateresearch professor între anii 1971 şi 1976 şi gra-duate research professor din 1992 până la ieşirea lapensie în anul 2009, la vârsta de 80 de ani.

Este de remarcat numărul mare de cursuri sauconferințe pe care Domnia Sa a fost invitat să le sus-ţină în multe ţări ale Europei, dar şi în China, Japo-nia, Canada şi evident în SUA.

Profesorul Cristescu a fost senior co-editor andfounder al prestigioasei publicaţii „InternationalJournal of Plasticity”, înfiinţate împreună cu profe-sorul J.F. Bell în anul 1987. A fost editor al „Me -chanics Research Communications”, editor asociatla „Applied Mechanics Review”. A fost, de aseme-nea, membru în editorial board al următoarelor

Academicianul Nicolaie D. cristescu la a 90-a aniversare

Mihaela Mihăilescu Suliciu*

*Dr. matematician, Institutul de Matematică „Simion Stoilow”, București

Acad. Nicolaie D. Cristescu

La ceas aniversar

40

reviste de mare prestigiu: „International Journal ofMechanical Sciences”, „Impact”, „Mechanics ofCohesive-Frictional Materials and Structures”,„Acta Mechanica Solida Sinica”, „Rivista Italianadi Geotecnica”, John Wiley Series „Materials,Modelling and Computation”, „Revue Roumainede Mécanique Appliquée”.

Este membru al Academiei Române (membrutitular din 1992) şi al Academia Europaea.

În semn de recunoaștere a activităţii ştiinţifice şididactice desfăşurate a fost decorat cu OrdinulNaţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer, în anul2000, iar la împlinirea vârstei de 80 de ani, în anul2009, cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad deComandor.

Amintim, de asemenea, că este sau a fost mem-bru al organizaţiilor şi asociaţiilor profesionaleSociety for Experimental Stress Analysis, TheFrench Group of Rheology, The Society for NaturalPhilosophy, The European Mechanics Committee,The International Society for Interaction of Mecha-nics and Ma thematics.

A fost membru în Adunarea generală a Interna-tional Union of Theoretical and Applied Mechanics(IUTAM) şi reprezentant al României în acest pres-tigios forum.

În 1960 a primit Premiul Ministerului Educaţieipentru cercetare în matematică. În 1965 a primit

Premiul Academiei Române pentru cercetări îndinamica corpurilor deformabile.

În 1995 i s-a acordat prestigiosul Premiu „Nadai”al The American Society of Mechanical Engineers cuurmătoarea motivaţie: „For outstanding contribu-tions to the modelling of the viscoplastic behavior ofmetallic materials, soils and rocks, leading to appli-cations ranging from penetration mechanics to theexcavation of tunnels”. Tot în anul 1995 i s-au acor-dat Certificatul şi Medalia de Lifetime Membershipa The Johns Hopkins Society of Scholars, la Univer-sitatea „Johns Hopkins” din Baltimore.

Profesorul Cristescu a fost în ultimii 55 de animembru în numeroase comitete internaţionale deorganizare a congreselor şi simpozioanelor dedicatemecanicii mediilor continue. La majoritatea acestormanifestări, precum şi la altele, a fost invitat specialca invited lecturer.

Începând cu anul 1951, profesorul Cristescu apublicat mai mult de 200 de articole ştiinţifice îndiferite reviste de matematică, de matematică apli-cată şi ştiinţe inginereşti. Lista publicaţiilor salearată o largă varietate a domeniilor de interes, unspirit deosebit de fecund cu o mare vivacitate încercetarea ştiinţifică şi stimulativ pentru cei dinjurul său.

A publicat lucrări în colaborare cu mai mult de60 de cercetători din diferite țări ale lumii. A scris

41

şi a publicat 18 cărţi. Una dintre cele mai de succescărţi ale Domniei Sale este Dynamic Plasticity,publicată iniţial, în 1967, la North-Holland Publi -shing Company; a fost tradusă în limba japoneză în1970, şi după mai mult de 40 de ani rămâne o refe-rinţă de bază în domeniu, împreună cu varianta ree-ditată, la cerere, cu completări, din 2007. Publica-ţiile profesorului Cristescu au apărut în șase limbi:română, engleză, rusă, franceză, chineză şi japo -neză, influențând în mod semnificativ dezvoltareacercetării ştiinţifice în domeniile sale de interes.

Expertiză şi domenii de cercetarePlasticitatea a fost, cronologic, primul domeniu

către care s-a îndreptat, la sfatul profesorului său,academicianul Grigore Moisil, care, fiind el însuşiun deschizător de noi drumuri în cercetareamatematică, și-a îndrumat mereu elevii să se orien-teze către noile domenii ce începuseră să apară înalte ţări, cum ar fi maşinile de calcul, dar în specialîn mecanică: plasticitate, vascoplasticitate, reo -logie etc. Acesta a fost începutul şi a fost făcut cudreptul. Dar s-a datorat şi faptului, evident în tottimpul activităţii sale, că a fost dintre acei mecani-cieni de sorginte matematică dotaţi cu simţ fizic alfenomenelor sau comportamentului materialelor pecare le studiază. În plus, acest simţ fizic i-a înlesnitfoarte mult colaborarea cu inginerii şi experimen-tatorii cu care avea, astfel, „o limbă comună”.

În domeniul plasticităţii dinamice, profesorulCristescu a studiat mişcarea firelor extensibile amembranelor şi a barelor în regim elastic, elasto-plastic şi elastovascoplastic. Mişcarea este guver -nată de un sistem de ecuaţii cu derivate parţialehiperbolic neliniar şi nu prea multe erau cunoscutedespre soluţiile problemelor iniţiale şi la limităpentru asemenea sisteme. Soluţiile problemelor deinteres practic puteau fi găsite atunci doar prinexperimentarea unor metode numerice şi validândre zultatele cu măsurători din laboratoarele experi-mentale. Este uluitor cum profesorul Cristescu, lavârsta de treizeci şi ceva de ani, a putut devenilider în cercetarea mondială în domeniul plasticită-ţii dinamice, trăind în România izolată a anilor ’50şi început de ’60, practic fără laboratoare şi fărăcalculatoare. Cât de mult ar fi putut să facă în aceavreme şi chiar mai târziu în alte condiţii? Nu putemdecât să ne întrebăm şi acum.

Spre sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70,profesorul Cristescu şi-a continuat cercetările înplasticitatea dinamică, dar de data aceasta a avutacces la cele mai bune calculatoare, a colaborat cuexperimentatori de prima mână de la Brown Uni-versity, Johns Hopkins University şi University ofFlorida at Gainsville; a putut folosi biblioteciexcelente şi a avut contacte ştiinţifice directe cucei mai buni specialişti în domeniu, ca profesoriiJames F. Bell, Daniel C. Drucker, Lawrence

42

E. Malvern. Astfel a combinat metodele teoreticecu tehnici numerice atestate şi a putut folosi dateexperimentale pentru a determina forme expliciteale ecuaţiilor constitutive capabile să descrie com-portamentul real al materialelor în condiţii di -namice. Mai mult, a rezolvat şi un număr deprobleme de interes teoretic şi practic din plastici-tatea dinamică.

Efectele vâscoase în comportamentul materiale-lor l-au atras şi spre vâscoplasticitate, astfel încât, în1976, a apărut la Editura Tehnică cartea sa Vâsco-plasticitate, în colaborare cu Ion Suliciu. Deşi înlimba română, cartea a suscitat un deosebit interes,ce a condus la apariţia, în 1982, la Martinus NijhoffPubl., a traducerii sale revizuite şi mult completateViscoplasticity (tot în colaborare cu I. Suliciu). Spresfârșitul anilor ’70, interesul său major s-a îndreptatcătre probleme de interes practic din industrie. Adezvoltat o teorie de tragere în metalurgie, care luaîn considerare viteza procesului, o teorie a „dopuluiflotant” în tragerea ţevilor, precum şi un modelmatematic pentru extrudarea ţevilor la cald. Acestecercetări sunt concretizate prin apariţia, în 1985, acărţii sale Teoria plasticităţii cu aplicaţii la prelu-crarea metalelor, în colaborare cu Sanda Cleja-Tigoiu.

Începând cu anii ’80, profesorul Cristescu s-ainteresat în principal de domeniul mecanicii rocilor.Rezultatele sale în acest domeniu acoperă problemefundamentale, cum ar fi găsirea unor ecuaţii consti-tutive elasto-plastice şi elasto-vâscoplastice pentru

roci, care pot descrie dilatanţa şi/sau compresibilita-tea de volum şi fluajul rocilor. Aceste ecuaţii consti-tutive au fost folosite în scopuri mai practice: calcu-lul tunelurilor subterane, analizarea interacţiuniiîntre rocă şi suporturi etc., adică probleme legatedirect de practica mineritului. Cercetările sale înaceastă direcţie sunt foarte bine descrise în carteade success Rock Rheology (Kluwer, 1988), ceurmează de fapt unor cărţi de Mecanica rocilorpublicate în limba română. Menţionăm aici şi volu-mul Rock and Soil Rheology (Springer, 1987, Lec -ture Notes in Earth Sciences) unde este co-editorîmpreună cu profesorul H. Ene. În anul 1989 a pu -blicat volumul Time Effects in Rock Mechanicsîmpreună cu profesorul Udo Hunsche, la EdituraWiley, în seria „Wiley Series in Materials, Modelingand Computation”.

Un interes deosebit l-a avut studiul reologic alsării, subiect pe care profesorul Cristescu nu a înce-tat să îl „urmărească” până în anul 2000, dezvoltândecuaţii constitutive ce pot descrie din ce în ce maibine comportamentul deosebit al acesteia. Astfel înanul 2002 a apărut volumul Basic and Applied SaltMechanics, Proceedings of the Fifth Conference onthe Mechanical Behavior of Salt, editors: N.D.Cristescu, H. Reginald Hardy, Jr. şi O. Simionescu,Balkema Publishers, 2002.

Începând cu anii ’90 şi practic până în prezent,interesul pentru roci se diversifică şi către materialegranulare şi apoi către pulberi, unde, în afară de pro-blemele de modelare prin ecuaţii constitutive, apar

The American Society of Mechanical Engineers, Nadai Award Ceremony, 1995

43

şi probleme de geometrie a interfeţelor pe carematerialele granulare le pot avea cu aerul în diversesituaţii practice (silozuri de exemplu), precum şiprobleme specifice de compactificare pentru pul-beri. Diversificarea tipurilor de probleme pentruroci, de fapt geomateriale în general, materialegranulare, pulberi etc. este foarte mare şi ea provinede fapt din exploatarea şi întrebuinţarea pe scarălargă a acestor tipuri de materiale.

Să ne întoarcem puţin la începutul anilor ’80,când profesorul Cristescu preda Cursul de mate -riale compozite şi publica la Universitatea Bucu-reşti, în 1983, cartea sa Mecanica materialelorcompozite. Cu peste douăzeci de ani mai târziu,acest material a stat la baza publicării, împreunăcu Eugen Soós şi Marius Crăciun, a cărţii Mecha-nics of Elastic Composites, apărută la EdituraChapman & Hall, în anul 2004. Este o vastă tre -cere în revistă a subiectului, de foarte mare interesla ora actuală, şi cu un merit în plus: acela de aavea un impresionant număr de probleme la fie -care capitol, fiind însoţită de un manual adiţionalcu soluţiile acestor probleme.

Am amintit că în toate cercetările sale profesorulCristescu a dovedit mereu că „simte” esenţa fizică afenomenului mecanic de care se ocupa, dar nunumai calitativ. În anii ’90, prognozele sale, de dataaceasta, au fost chiar asupra mărimii unor parametriai materialelor şi s-au dovedit uimitor de exacte.

Profesorul Nicolaie Cristescu n-a uitat nicio -dată sfaturile profesorului Grigore Moisil, de a nu

urma cărări bătătorite, ci de a se îndrepta către noidomenii în mecanică. Pe măsură ce trecea la unnou domeniu de interes, lăsa în locul său pe cei maibuni elevi, care în timp au dezvoltat cercetările pecare le începuseră cu profesorul, îndreptându-se şiei, în timp, în special spre domenii de frontieră dinmecanică. De fapt, profesorul Nicolaie Cristescu aformat o şcoală de mecanica solidelor pentru mate-riale cu comportamente mai neobişnuite (peatunci), ba chiar bizare, materiale construite dechimişti şi ingineri în laborator, dar al căror com-portament necesită o descriere matematică pentrua prognoza comportamentul lor în alte situaţiidecât cele de laborator.

Această prezentare nu are pretenţia a fi exhaus-tivă în ceea ce privește preocupările ştiinţifice aleprofesorului Cristescu – aceasta ar putea face obiec-tul unor cercetări de istoria recentă a ştiinţei meca-nicii corpurilor deformabile. Numai unele dintreprincipalele direcţii de cercetare asupra cărora pro-fesorul s-a aplecat cu talent şi perseverenţă suntmenţionate aici. Înclinaţia profesorului Cristescucătre interdisciplinaritate şi către problemele deinteres practic a făcut ca multe şi diverse instituţii decercetare din România şi din străinătate să benefi-cieze de o cooperare fructuoasă cu Domnia Sa.

Activitatea didacticăO altă categorie, mult mai numeroasă, de be -

neficiari a fost cea a studenţilor. În afară de unelecursuri generale, cele mai multe cursuri predate de

The American Society of Mechanical Engineers, Nadai Award Ceremony, 1995

44

profesorul Cristescu au fost dedicate unor topicispecializate: plasticitate dinamică, teoria plasticităţiişi vâscoplasticităţii, reologie, materiale compozite,mecanica rocilor etc. Studenţii interesaţi au găsitîntotdeauna probleme incitante în cursurile sale,astfel ca la sfârșitul cursului să poată să-şi înceapăpropriile mici cercetări, profesorul Cristescu fiindmereu gata să ajute şi să încurajeze o astfel de acti-vitate. Cele mai importante lucruri de care cei maibuni studenţi ai săi au beneficiat în timpul anilor aufost neobositul său entuziasm, simţul fenomenelor,precum şi înţelegerea acelor probleme şi direcţii decercetare, care sunt cele mai importante pentru dez-voltarea ulterioară a propriului domeniu şi a celorlegate de acesta.

Nu putem încheia acest scurt şi lipsit de preten-ţii periplu prin viaţa profesorului nostru, fără a men-ţiona suportul moral şi încurajarea pe care în modconstant le-a oferit-o colaboratorilor săi în timpulunor perioade dificile prin care am trecut cu toţii.

Notă

În redactarea acestui material s-au folosit şi următ oarelesurse:

1. http://www2/.mae.ufl.edu/ ~ndc

2. I. Suliciu: Professor Nicolaie Cristescu – the 60th

Birthday Anniversary, „Rev. Roumaine Math. Pures Appl.”,34 (1989), 6, 493–495.

45

Anul 2018 a însemnat pentru Centrul de StudiiDunărene al Academiei Române din Brăila (înființatîn decembrie 2016 în cadrul Muzeului Brăilei„Carol I”) momentul unei duble sărbători: Centena-rul Marii Uniri și jubileul celor șase veacuri și jumă-tate de atestare documentară a orașului Brăila (prinactul din 20 ianuarie 1368, privilegiu acordat deVladislav Vlaicu negustorilor brașoveni).

Vorbind despre trecutul istoric al orașului, Nico-lae Iorga arăta, în 1926, că: „...nu Brăila este fiicaPrincipatului Țării Românești, ci ea este maica aces-tui Principat...”, subliniind astfel rolul și rostul dru-murilor comerciale și al marilor așezări-porturi dinspațiul românesc în procesul edificării statuluimedieval Țara Românească.

În acest context al dublei sărbători, naționale șilocale, la 20 ianuarie 2018 am organizat în cadrulMuzeului Brăilei „Carol I” o expoziție-sinteză aMarii Uniri ce a avut drept exponate excepționaleCoroana de oțel a regilor României, mantia regeluiFerdinand și a reginei Maria de la încoronarea de laAlba Iulia, precum și sceptrul Regelui Întregitor,purtat cu același prilej; totodată au fost lansate douămedalii în amintirea acest eveniment unic în istoriaorașului.

La 31 ianuarie 2018, directorul centrului, prof.univ. dr. Ionel Cândea, membru corespondent alAcademiei Române, a participat alături de acad.

Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române,acad. Victor Spinei și acad. Răzvan Theodorescu,vicepreședinți ai Academiei Române, la sesiuneaconsacrată comemorării a 600 de ani de la moarteavoievodului Mircea cel Bătrân, desfășurată în AulaAcademiei Române. Prof. Ionel Cândea a prezentatcomunicarea Mărturii arheologice și numismaticeîn estul Țării Românești, din vremea domniei luiMircea cel Bătrân.

În perioada 10–13 mai 2018, în cadrul Centruluide Studii Dunărene, a avut loc sesiunea Comisiei deistorie a orașelor din România, aflate sub egidaAcademiei Române. Cu acest prilej, doamnaMariana Șlapac, membră a Academiei de Științe aMoldovei, a prezen tat o comunicare deosebită.Domnia Sa a adus din Arhivele Militare Centrale dela Moscova cele mai vechi planuri ale cetății Brăila(1770) recent descoperite.

În cadrul celor opt programe de cercetare aleCentrului s-au derulat nouă teme, dintre caredeosebit de importante sunt: Panait Istrati,cronologia vieții și a operei – finalizat de colegulZamfir Bălan (cercetător științific I). Același cer-cetător a încheiat volumele I și II din Panait Istrati,

centrul de Studii Dunărene al Academiei Române la o dublă sărbătoare

Ionel CândeaMembru corespondent al Academiei Române

46

Opere complete, ce includ toată opera literară,publicată sub genericul „Romanul lui AdrianZografi”.

Tot în domeniul cercetării literare remarcămreușitele lui Viorel Coman (cercetător științific III):Fănuș Neagu, Opere, volumele I, II (Povestirile,1980 p.), ediție îngrijită de dr. Viorel Coman și dr.Lucian Chișu, Studiu introductiv de acad. EugenSimion, Editura Academiei / Univers Enciclopedic,Colecția „Pléiade”; Nicolae Grigore Mărășanu,Comedia valahă, volumele I, II, III (680 p.), Studiuintroductiv și Tabel cronologic (60 p.) realizate deViorel Coman; Perpessicius, Panorama literaturiiromâne interbelice, Studiu introductiv și selecțieViorel Coman (700 p.); Viorel Coman, ProvinciaMagna, volumul II Eseuri de spiritualitate brăi -le ană (360 p.).

Concomitent, cercetări arheologice importanteau fost derulate în cadrul Muzeului și al Centrului deStudii Dunărene, mai ales în partea de nord a situ-lui arheologic Brăila – Brăilița, prilejuite de reali-zarea Proiectului de investiții Pod suspendat pesteDunăre în zona Brăilei. Au fost cercetate 57 decomplexe de locuire din epoca pietrei (culturaBoian, circa 4700–4500 î.Hr.), Antichitatea târzie(secolele II–III d.Hr.). În zona de protecție a situluiau fost descoperite și cercetate 44 de morminte deincinerație din Evul Mediu timpuriu, cultura Dridu(secolele VIII–X d.Hr.).

În domeniul de cercetare al științelor naturii,Centrul de Studii Dunărene a reușit, în cursul anu-lui 2018, să alăture elementele obținute în cadrultemei Dinamica biodiversității din Lunca Căl -mățuiului de pe teritoriul județului Brăila (dr.

47

Nicolae Onea, cercetător științific II) cu celedobândite în cadrul programului intitulat CâmpiaBrăilei – o insulă între ape, o punte între Nord șiSud, între Est și Vest. Din neoliticul timpuriu pânăîn Antichitate (derulat de dr. Stănică Pandrea,cercetător științific II).

Remarcăm, în final, lucrările înaintate laRepertoriul selectiv al artiștilor plastici brăileni(secolele XIX–XX), dr. Maria Stoica, cercetătorștiințific III.

Am creionat un parcurs dens, cu bune rezultateștiințifice, într-un moment de dublă sărbătoare, lacare se pot adăuga cele câteva lucrări apărute la Edi-

tura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”. Între aces-tea, Istorie și civilizaţie de-a lungul Dunării de Jos.Culegere de studii dedicate zilei internaționale afluviului – 29 iunie. / Історія і цивілізаціяНижнього Дунаю. Колективна монографія,присвячена Міжнародному дню Дунаю – 29червня, îngrijită de dr. Costin Croitoru, cercetătorștiințific II, și Lilia Țiganenco; volumul I, este pri-mul dintr-un șir ce va purta emblema supremului forștiințific și cultural al României, fiind finanțat încadrul unui protocol între Primăria Iași și AcademiaRomână.

48

Noi izvoare privind istoria veche a României

Constantin C. PetolescuMembru corespondent al Academiei Române

Cu patru decenii în urmă, Editura AcademieiRomâne începea publicarea colecţiei Inscripţiileantice din Dacia şi Scythia Minor (cu dublarea ti -tlului în limba latină: Inscriptiones Daciae et Scy -thiae Minoris antiquae), sub îngrijirea a doi iluştrireprezentanţi ai disciplinei epigrafiei din ţara noa s -tră: prof. D.M. Pippidi (Bucureşti) şi I.I. Russu(Cluj-Napoca). Această colecţie a fost concepută îndouă serii: Inscripţiile Daciei Romane (InscriptionesDaciae Romanae; abreviere: IDR; din care au apărutpână acum opt volume)1 şi Inscripţiile din ScythiaMinor (Inscriptiones Scythiae Minoris; abreviereISM; cinci volume)2. La acestea se adaugă încă unvolum, cuprinzând inscripţiile greceşti şi latine târzii,deopotrivă din Dacia şi Dobrogea antică3. Acestevolume au fost publicate în limba română, cu treiexcepţii remarcabile: un volum cu inscripţiile de laApulum şi două volume (III şi IV) cu inscripţii dinDobrogea, publicate în limba franceză.

Cea mai recentă apariţie este volumul publicatde Emilian Popescu, Inscriptions de Scythie Mi -neure, IV (inscripţiile de la Tropaeum şi zona li -mes-ului dunărean, de la Durostorum la Axiopolis);volumul a apărut sub auspiciile Academiei Române(Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucu-reşti) şi Institut de France (Académie des Inscrip-tions et Belles Lettres, Paris)4; publicarea s-a făcutde către Editura Academiei Române, în colaborarecu Editura Basilica a Patriarhiei Române.

Volumul strânge inscripţiile greceşti (abia 30de numere) şi latine (majoritatea pieselor) din par-tea de sud-vest a Dobrogei: oraşul Tropaeum (aziAdamclisi) şi teritoriul său, Durostorum (castrullegiunii XI Claudia şi oraşul roman) şi celelaltesituri de pe linia Dunării (până la Axiopolis). Volu-mul însu mează 414 pagini de tipar (246 de inscrip-ţii), la care se adaugă 200 de planşe cu ilustraţie(fotografii ale inscripţiilor). Fiecare inscripţie estepu blicată cu datele tehnice (inclusiv locaţia

actuală), consemnarea ediţiilor (în lemma), textulinscripţiei (uneori, alături, şi desenul inscripţiei)urmat de traducere (în franceză), comentariu epi-grafic şi istoric.

Repertoriul epigrafic este grupat în trei sec-ţiuni: I. Diplômes militaires (nr. 1–4); II. Tropaeumet ses environs (nr. 5–85); III. Zone du limes danu-bien (nr. 86–246); în final, Tables analytiques(p. 379 şi urm.) prezintă ampli indici (onomastic,prosopografic, de materii).

Diplomele militare sunt cele cunoscute dinpublicaţiile anterioare; remarcăm ampla prezentarea trupelor înscrise de aceste importante documenteepigrafice. De cel mai mare interes este secţiuneace cuprinde inscripţiile de la Tropaeum şi din teri-toriul acestuia. Introducere în istoria complexuluicomemorativ şi a oraşului roman (a cărui istorie seîntinde de la începutul secolului al II-lea, până laînceputul secolului al VII-lea) urmează după re -pertoriul epigrafic (nr. 5–85). În ordinea aleasă deautor, cele mai interesante sunt inscripţiile privi-toare la complexul comemorativ de la Adamclisi:trofeul (numit de autorii moderni tropaeumTraiani; nr. 5–6), şi mai cu seamă altarul funerar,ridicat [in honorem et] memoriam fortis[simorumvirorum qui pugnantes] pro rep(ublica) morteoccubu[erunt] (datarea acestui monument este dis-putată; unii istorici moderni îl datează încă din tim-pul lui Domitian, dar cei mai mulţi – între care şiautorul volumului – înclină pentru epoca lui Traian).Dar contribuţia cea mai importantă a autorului pri-veşte istoria oraşului Tropaeum5; după ce prinpublicarea – cu o jumătate de secol în urmă – uneiinscripţii inedite (acum, în acest volum nr. 49), adovedit că înălţarea la rangul de municipium da -tează cel mai târziu din timpul împăratului MarcusAurelius, acum, prin restudierea altei inscripţii(publicate de acelaşi autor; nr. 11), ajunge laconclu zia că oraşul roman a fost o creaţie a

Pagini de istorie

494949

împăratului Traian: municipium Traianum Tro-paeum (sau chiar Ulpium Traianum Tropaeum)6.Ridicarea oraşului roman a fost legată de înălţareaimpozantului tropaeum, inaugurat în anul 1097; cuacest prilej a fost constituit ordo decurionum,micul „senat” al municipiului, având ca scop,între altele, organizarea ceremoniilor anuale le gatede comemorarea acelor bărbaţi viteji care s-au jert-fit pentru patrie, aşa cum glăsuieşte inscripţia de pealtar.

Din repertoriul inscripţiilor de la Tropaeum,mai reţinem o inscripţie din anii 315/317 (nr. 16),din care aflăm despre reconstruirea şi înconjurareacu ziduri a oraşului (distrus în cursul invaziilorbarbare), din porunca împăraţilor Constantin celMare şi Licinius.

Câteva inscripţii ne informează despre pre zenţaelementului autohton geto-dacic în teritoriul oraşu-lui (nr. 50, 59). Cea mai interesantă este o in -scripţie descoperită la Cetatea (nr. 82), din careaflăm despre conflictul de hotare dintre CivitasAusdecensium (o comunitate de colonişti traci,Usdicenses, colonizaţi cândva în cursul secolelorI a.Chr.–I p.Chr. în sudul Dobrogei) şi un sat(nenumit) al autohtonilor daci; conflictul estereglementat, conform ordinului guvernatoruluiprovinciei, P. Helvius Pertinax (a. 177–179), decătre un ofiţer roman, în defavoarea dacilor:„h(inc) excessent Dac(i)” („Dacii să iasă deacolo!”).

Cea de-a treia secţiune a repertoriului prezintăinscripţiile din zona limes-ului danubian cuprinsăîntre Durostorum şi Axiopolis (p. 253 şi urm.,nr. 91–151).

O situaţie aparte prezintă situl antic de laDurostorum: castrul legiunii XI Claudia (adusăaici de împăratul Traian, în cursul războiului cudacii) se află pe teritoriul oraşului Silistra (Bulga-ria); oraşul roman, ale cărui limite nu sunt bine sta-bilite, se întindea şi pe cuprinsul localităţii deastăzi Ostrov (România). Prin urmare, o parte dininscripţii se află în muzeele din Bulgaria; autorul aobţinut de la colegii bulgari informaţii despre noiledescoperiri, în majoritatea cazurilor, inclusiv ilus-traţia foto aferentă.

Încă înainte de ridicarea castrului, fiinţa aici oaşezare civilă, cu nume autohton traco-celtic:Durostorum (prima parte a toponimului poate fitracică, dar partea finală este celtică; a se comparacu Ranisstorum din Dacia); treptat, mai ales înce-pând din timpul lui Traian, aici s-a dezvoltat o

importantă aşezare civilă, probabil cu statut devicus. Concomitent, pe lângă castrul legiunii s-adezvoltat o altă aşezare de caracter cvasiurban,denumită de o inscripie canabae Aeliae leg(ionis)XI Cl(audiae) (nr. 91, a.146/148). Pe timpul împă-ratului Marcus Aurelius, o inscripţie (nr. 94) atestăexistenţa oraşului roman, mun(icipium) Aur(elium)Dur(ostorum), cu magistraţii săi: duumviri iuredicundo, aediles şi quaestores. După o opinierecentă, la Durostorum şi-ar fi avut sediul guverna-torul (legatus Augusti pro praetore, consularis)provinciei Moesia Inferior8.

Dintre alte descoperiri, mai reţinem inscripţiade pe un sarcofag atestând un fost primus pilus (celmai înalt rang al centurionatului legionar) al legiu-nii XI Claudia, originar din Colonia Ulp(ia) Zer-mizegetusa (nr. 115) (remarcabilă forma autentică,traco-dacică a acestui toponim); sau inscripţiafunerară a lui Valerius Marcus (nr. 116), veteran alaceleiaşi legiuni, dar ai cărui fii poartă nume geto-dace (Decibalus, Seiciper, Mamutzis). Mai reţinemo inscripţie (descoperită în zidul fortificaţiei bizan-tine de la Silistra, unde a fost reutilizată ca materialde construcţie; nr. 93), menţionând un vicus Gavi-dina; după opinia editorilor inscripţiei, s-ar puteasă fie forma autentică a numelui (corupt) Gedina(sau Gesidina) din Acta martiriului Sfântului Emi-lian de la Durostorum.

Ca Appendix la Durostorum, se prezintă altetrei piese: inscripţia de pe sarcofagul de la Ancona(nr. 152), menţionând pe Sfântul Dasius, ale căruimoaşte au fost duse la sfârşitul Antichităţii laOdessos (Varna), de unde apoi au ajuns în Italia; oinscripţie din apropiere de Silistra, menţionândprobabil o delimitare a teritoriului rural al legiuniifaţă de o proprietate particulară (nr. 163); o in -scripţie de la Candidiana (Malak Preslavets), men-ţionând un alt primipil al legiunii XI Claudia (ori-ginar din Ostia, Italia; nr. 154).

În continuare, coborând pe limes-ul dunărean,sunt de reţinut mai întâi descoperirile de la GuraCanliei (comuna Lipniţa, județul Constanţa;nr. 153–158), în special ştampilele tegulare alecohortei II Chalcidenorum, trupă din armata Moe-siei Inferioare.

O altă importantă staţiune arheologică se află laIzvoarele (tot în comuna Lipniţa, cunoscută şi subnumele de Pârjoaia; nr. 159–167), de unde provinimportante descoperiri tegulare (ştampile ale legiu-nilor V Macedonica şi XI Claudia, precum şi alecohortei II Chalcidenorum). Istoricii au localizat

50

aici Sucidava din Tabula Peutingeriana (VIII, 4),Itinerarium Antonini şi Notitia Dignitatum (Or.,XL, 17); de asemenea, în secolul al VI-lea, Proco-pius din Caesarea (De aedificiis, IV, 7, 10) o men-ţionează printre fortificaţiile refăcute de împăratulIustinian. De la Izvoarele provine şi un importantlot de obiecte de argint cu simboluri creştine, pro-babil obiecte de uz liturgic (nr. 168).

Cel mai important sit s-a descoperit la Musait,în comuna Dunăreni (fost Mârleanu), de unde pro-vine un bogat lot de inscripţii (nr. 169–208); pebaza unei inscripţii (un miliar descoperit într-olocalitate vecină, la Rasova; nr. 211) s-a stabilit cănumele cetăţii de la Musait era Sacidava, fiindidentificată totodată cu fortificaţia omonimă men-ţionată de Notitia Dignitatum (Or., XXXIX, 12) şicu Sagadava (numele este probabil corupt) dinTabula Peutingeriana (VIII, 2). La început a sta-ţionat aici probabil cohors IIII Gallorum (nr. 169,191), iar ulterior cohors I Cilicum (nr. 170, 172,202). În apropiere a fiinţat o localitate importantă,din a cărei necropolă au fost aduse, în Antichitateatârzie, numeroase monumente epigrafice şi reutili-zate ca material de construcţie; dintre acestea,menţionăm o stelă funerară a veteranului (de ori -gine dacă) Diurdanus Decebali (filius) (nr. 189),două inscripţii menţionând nişte burgarii, soldaţi-grăniceri staţionaţi în epoca târzie în burgi de pelimes. O inscripţie de pe o altă stelă (inedită, aflatăde editor căzută din zidul cetăţii; nr. 194) menţio-nează un călăreţ dintr-o trupă de cavalerie (ala IIAravacorum) din Moesia Inferioară, fact(us)explor(ator) stationis Saltensis; această statio afost identificată cu Saltoupyrgos menţionat de Pro-copius din Caesarea (De aedificiis, IV, 7, 10) – ală-turi de Durostorum şi Sucidava – printre cetăţilereparate de împăratul Iustinian9.

Următorul sit important prin numărul inscrip-ţiilor este cel de la Axiopolis (Cernavodă, județulConstanţa; nr. 216–246). Dintre acestea, reţinem înprimul rând inscripţia dedicată Iuliei DomnaAugusta (soţia împăratului Septimiu Sever şimama lui Caracalla), mater castrorum, de către[n]autae uni[ver]si Dan[uvi] (nr. 217), o asociaţie(un colegiu?) al navigatorilor de pe Dunăre (pro -babil numai cei din Moesia Inferioară), care-şiaveau sediul la Axiopolis. Foarte importante sunt şidouă inscripţii funerare creştine (greceşti): unacare face referire la martirii Kyrillos, Kindeas şiDasius (nr. 240; ultimul, menţionat fiind, poateacelaşi cu Sfântul Dasius de la Durostorum); alta,

menţionând pe fiica unui înalt demnitar, Gibastes,megaloprepestatos (nr. 241), posibil (după editor)dux et comes provinciae Scythiae.

Dintre ultimele inscripţii din acest volum, maireţinem un fragment de altar de la Medgidia, men-ţionând un vicus Urbic(ini?), împreună cu magiş-trii săi (nr. 242).

Recapitulând, primul volum din seria Inscrip-ţiile din Scythia Minor (IV): informaţii noi despreorganizarea administrativă şi militară a MoesieiInferioare; prosopografia Imperiului Roman(consuli, guvernatori şi ofiţeri romani); refacereafortificaţiilor şi drumurilor pe limesul dunărean;organizarea urbană (oraşele Tropaeum şi Durosto-rum); populaţia provinciei (colonişti, veterani şiautohtoni traco-daci) şi intensitatea procesului deromanizare, viaţa religioasă (remarcabile des co -peririle de monumente şi alte antichităţi paleocreş-tine). Comentarii adecvate şi erudite însoţesc fie-care document.

Cu acest volum se încheie seria celor cincivolume plănuite să apară încă de acum patru dece-nii. Publicarea acestora la intervale de timp varia-bile, începând din anul 1980, a determinat apariţiaîn spaţiul cronologic/epigrafic 1980–2015 a uneiserii de noi inscripţii (inclusiv multe rectificări epi-grafice), care îndeamnă pe epigrafişti la continua-rea seriei Inscriptiones Scythiae Minoris10.

Note

1 Din seria IDR au apărut volumele: I (diplomelemilitare, tăbliţele cerate), II (Oltenia şi Muntenia), III/1(Banatul), III/2 (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), III/3 (ŢaraHaţegului şi zona Micia – Ampelum – Alburnus Maior);III/4 (zona de sud-est a Transilvaniei); III/5 (două fasci-cule; Apulum). Inscripţiile din Dacia Porolissensisformează obiectul altui volum (preconizat în trei fasci-cule), la care lucrează intens Ioan Piso (ajutat de un colec-tiv de cercetători napocensi).

2 Din seria ISM au mai apărut volumele cu inscripţiilede la Histria şi teritoriul său (1983; D.M. Pippidi), II(1987; Tomis şi teritoriul său; Iorgu Stoian), III (1999;Callatis şi teritoriul său; Al. Avram); V (1980; zona delimes, de la Capidava la gurile Dunării; Emilia Doruţiu-Boilă); de curând, volumul IV care face obiectul acesteiprezentări.

3 Em. Popescu, Inscripţiile greceşti şi latine din se -colele IV–XIII descoperite în România, Bucureşti, 1976.

4 Fondurile pentru publicarea cărţii au fost asiguratede Académie des Inscriptions et Belles-Lettres şi Fundaţia„Patrimoniu” a Academiei Române.

5151

5 Vezi de acelaşi autor articolul MunicipiumTropaeum, Dacia, N.S., 57, 2013, p. 127–144 (articolul afost reprodus şi în volumul: C.C. Petolescu, M. Gallinier,Fl. Matei-Popescu (ed.), Colonne Trajane et Trophéesromaines. Actes du Colloque franco-roumain «Études surla Colonne Trajane. 1900 ans depuis l’inauguration(113–2013)», Bucarest, 28–29 octobre 2013, Bucureşti,2015, p. 182–206).

6 Atenţie: numele autentic al cetăţii întemeiate deîmpăratul Traian este Tropaeum (astfel apare în toatesursele antice); forma Tropaeum Traiani, folosită detoţi istoricii moderni, este incorectă, fiind o creaţie alui E. Bormann şi Gr. Tocilescu.

7 CIL, III, 12467 (= ISM, IV, 5). După opinia altorepigrafişti, de altfel colaboratori apropiaţi ai autorului acestuivolum, constituirea municipiului Traianum Tropaeum s-a fă -cut concomitent cu crearea Coloniei Ulpia Traiana AugustaDacica Sarmizegetusa (despre aceasta vezi IDR, III/2, nr. 1= AE, 1976, 570 = ILD, 238): C.C. Petolescu, Tropaeum.Complexul comemorativ de la Adamclisi şi oraşul roman,„Aca demica”, 24, 2014, 6–7 (284–285), p. 83; Fl. Matei-Popescu, Tropaeum Traiani, în vol.: Ioan Piso, Rada Varga(ed.), Trajan und seine Städte. Colloquium Cluj-Napoca 29September–2 Oktober 2013, Cluj-Napoca, 2014, p. 205–207.

8 I. Piso, Le siège du gouverneur de Mésie Inférieure,în vol.: V. Cojocaru, A. Coşkun, M. Dana (ed.). Pontica et

Mediterranea, III. Interconnectivity in the Mediterraneanet Pontic World during the Hellenistic and Roman Pe -riods, Cluj-Napoca, 2014, p. 489–504.

9 Este posibil ca în apropiere să se fi aflat un domeniuimperial (saltus), de la care poate şi-a tras numele acea sta-tio Saltensis; ar fi posibil chiar ca Saltoupyrgos să desem-neze fortificaţia târzie de la Musait (numele vechiSacidava căzuse poate în uitare).

10 Începând din 1981 am publicat anual, în revistaSCIVA, Cronica epigrafică a României (până în prezent35 de serii). Cu mai mulţi ani în urmă am stabilit cu prof.Alexandru Avram continuarea seriei Inscripţiile dinScythia Minor cu un nou volum. Deoarece colegul Avrama hotărât între timp reluarea volumului cu inscripţiile de laTomis şi completarea cu noile descoperiri (în colaborarecu Maria Munteanu şi Livia Buzoianu), am propus cole -gului Avram să organizeze publicaţia cu inscripţiile de laTomis sub forma unui volum VI/1, urmând ca un nou fas-cicul (VI/2; numerotarea inscripţiilor în continuare) săcuprindă inscripţiile de la Histria (la care A. Avram a adusdeja importante contribuţii; vezi de acest autor Le corpusdes inscriptions d’Istros revisé, Dacia, N.S., 51, 2007, p.76–132), Callatis şi chiar noutăţi din teritoriul tomitan;vol. VII ar putea cuprinde inscripţiile noi sau revizuite dinzona limes-ului dunărean.

52

Leonid boicu, secvențe ego-istorice

Acad. Alexandru Zub

Evocări

Un mic preambul ego-istoric poate fi util maiîntâi, în loc de introducere. Analizându-și biografia,spre finele vieții, marele istoric N. Iorga era convinscă avea datoria să adauge la studiile sale despre alții,mai vechi sau mai noi, propria sa „poveste” crono-topică. Restituția duratei trecute, de orice fel, suborice formă, se cuvenea întregită, nu mai puțin legi-tim, cu propria durată. Istoria și ego-istoria secompletează și se explică astfel mutual, constituindun ansamblu inextricabil1.

Ce anume trebuie spus și în ce limite, dacă poatefi vorba de limite în acest domeniu, rămâne la apre-cierea fiecărui „personaj” din câmpul istoriografiei.Chestiune de măsură, de stil, de context integrativ. Ominimă inițiere în câmpul vast și complex al biogra-fiei intelectuale obligă la firești precauții de metodă,de conținut, de stil. Mă preocupă acum regăsireamnemotehnică a unor elemente de ordin personalsusceptibile a identifica traseul unei împliniri emi-nente în zona istoriografiei, aceea reprezentată, în adoua parte a secolului XX, de Leonid Boicu.

Câteva date curriculare se impun din capul locu-lui. Născut la 1 mai 1931, în Dondușenii de pestePrut, stins din viață la 3 mai 1997, în Iașii formațieisale cărturărești și ai împlinirii sale profesionale, caistoric, Leonid Boicu s-a impus de la început ca untemeinic cercetător al trecutului românesc, înțelesacesta ca parte integrantă a unei Europemulticulturale și polietnice. Pildă i-au fost, întrealții, profesorii de aleasă vocație, D. Berlescu șiA. Oțetea, specialiști de marcă în istoria modernă acontinentului, așa cum aceasta putea fi cunoscută pela mijlocul secolului XX, în scurtul răgaz liberali-zant adus de moartea lui I.V. Stalin și de instalarealui N.S. Hrusciov la cârma Uniunii Sovietice șiimplicit a lagărului de obediență comunistă. Mi-lamintesc pe Leonid Boicu din chiar acei ani, puținila număr, agitați, febrili, când studentul de originebasarabeană se implica entuziast în viața cetății,

căutând a fructifica, pe cât posibil, șansele destinde-rii poststaliniste.

Tânărul istoric, deprins cu ideile și cu eveni-mentele, nu putea fi un indiferent la schimbările sur-venite în lume și în țara sa. De la un timp, ni s-auinterferat și la propriu pașii, în vreo sală de curs saula un seminar care adăpostea, din când în când,cercul științific de istorie universală de care mă ocu-pam atunci. S-a întâmplat ca la o atare „ședință” săfie prezenți D. Berlescu, titularul disciplinei, șiL. Boicu, acesta ca „asistent”, înainte chiar de„licență” (examen de stat în formula timpului), iaro asemenea reuniune i-a dat încă un prilej de a sedistinge în cadrul meseriei de istoric. La data res-pectivă, era încă recentă monografia lui E. Tarlé des-pre Războiul Crimeii, de care noul modernist se vafolosi, substanțial, în teza sa de doctorat Austria șiPrincipatele Române în vremea războiului Crimeii,realizată parțial sub „bagheta” lui Andrei Oțetea(1972), temă de un acut interes, atunci și mai târziu,ca episod crucial în așa-numita „chestiune orien -tală”, din care se vor alimenta noi demersuripersonale și chiar inițiativa unei mici echipe despecialiști, având în componența ei e.g. pe GabrielBădărău, Veniamin Ciobanu, Stela Mărieș, chiardacă fără o expresie formală adecvată2. LeonidBoicu însuși și-a extins investigațiile în cauză pescala duratei a monte spre secolele XVII–XVIII și aval până în secolul XX, spre a-și lămuri poate ungând care îl obseda din anii studenției, când se între-ba anume dacă alianțele dintre marile puteri nu con-duc inerent spre soluții violente, manu militari, ca învremea Războiului Crimeii.

Mi-au venit în minte asemenea lucruri, căutândsă reconstitui ceva din „anii de ucenicie” ai nouluiWilhelm Meister, confruntat cu alte nevoi și alteexigențe formative. O atare secvență merită a fisubliniată, ca fiind semnificativă pentru ambiiprotagoniști.

5353

În toamna anului 1957, abia inclus, cât despremine, în corpul științific al Institutului deFilologie și Istorie, s-a întâmplat să fac o depla -sare la București (Academia Română și ArhiveleStatului), împreună cu Leonid Boicu, să fim„cazați” amândoi la o rudă a sa de pe Calea Victo-riei, răstimp în care am reușit și să ne„culturalizăm” puțin la un spectacol de operetă, peafiș aflându-se momentan Lăsa ți-mă să cânt deGherase Dendrino, o piesă bine situată în reperto-riul epocii. Era vorba, se înțelege, de soarta unuicreator de geniu, muzicianul Ciprian Porumbescu,cel ajuns în situația de a nu-și putea împlini optimmenirea de „artist” patriot. Refrenul „Mugurel decântec românesc” rezuma, repetitiv, acel spirit altimpului, comun unei întregi pleiade, din careEminescu, Slavici, Ștefanelli, Xenopol trebuieamintiți ca figuri emblematice pentru epoca Juni-mii. L-am surprins și mai târziu pe Leonid fredo-nând acel crâmpei de arie, cu toate că spiritul eipărea că se diminuase în lumea din jur sub pre -siune geopolitică. Lauda „cântecului românesc” seadresa anume „întregii Dacii”, ca în epistola tri -misă de Ciprian părintelui său, preotul IracliePorumbescu, în acel fatidic august 1871, semnifi-cativ pentru mai toată generația.

Momentul acela, din 1957, are pentru mine și oaltă semnificație, una de ordin profesional, căci ampășit atunci întâia oară pragul Bibliotecii Academieiși pe acela al Arhivelor Statului, aflate în zona Ura-nus, cea pe care buldozerele ceaușiste aveau să ofacă una cu pământul în anii târzii ai dictaturiicomuniste. Cu marea bibliotecă națională urma săam, peste câțiva ani, după silnica mea recluziune(1958–1964), o nespus de profitabilă relație. LaArhivele Statului din capitală mi-a fost dat atunci, întoamna târzie deja evocată, să observ cum lucreazăun coleg de breaslă ce se remarcase deja ca o „căpe-tenie” respectabilă în domeniu. Leonid Boicu sepreocupa momentan de probleme economice aleperioadei de tranziție spre modernitate, împreună cualți colegi, printre care Iuliu Ciubotaru, CorneliuIstrati, Constantin C. Angelescu, EcaterinaNegruți-Munteanu se cuvin menționați ca făcândparte dintr-o echipă, una distinsă chiar cu un pre-miu academic3. Alte nume s-au adăugat mai apoi(Adrian Macovei, Stela Mărieș, D. Vitcu, GabrielBădărău, Veniamin Ciobanu), chiar dacă în altăstructură formală.

Personal am lucrat împreună cu Leonid Boicu laorganizarea unui simpozion dedicat lui A.D. Xeno-

pol, la 50 de ani de la moarte, în 1970, publicândapoi textele respective într-un volum de studii privi-toare la viața și opera sa (1972), culegere tematicăîn cuprinsul căreia regăsim și o contribuție remarca-bilă a lui însuși, sub titlul A.D. Xenopol și proble-mele vremii sale. Pregăteam, concomitent, sub titlulMihail Kogălniceanu istoric, o disertație doctorală,condusă de profesorul D. Berlescu, la susținereacăreia Leonid Boicu mi-a făcut bucuria de a luaparte ca membru în comisia respectivă, alături deDan Berindei și Dan Simonescu, specialiștieminenți în domeniu. După susținere am avut plăce-rea să mai fim puțin împreună la Casa Universitari-lor, iar peste un timp, alături și de alți prieteni, la olibație adecvată, sus la Cetățuia, sub cerul înalt alurbei noastre.

La acea dată (1974) primisem deja, personal, obursă a Fundației „Humboldt” și urma să facdiligențele sacrosancte pentru valorificarea ei, laFreiburg im Breisgau, oraș cu care Alma MaterIassiensis era înfrățită de la un timp, ceea ce aînlesnit și propria-mi activitate istorico-culturală.Acolo, dar și în alte locuri, mi-a fost dat să-l reîn-tâlnesc uneori pe Leonid, la răstimpuri și mereudispus la prietenie și solidaritate intelectuală.Odată, mi se pare că la Regensburg, întârziind des-tul de mult pentru a stârni și muza tagmei istorio-grafice, Leonid a compus, spre satisfacția noastră,un text de consemnare ironică a acelei „nocturne”,după tipicul practicat ocazional și de alții (Cor-neliu Istrati, Leon Șimanschi e.g.) la Institutul deIstorie și Arheologie, cum avea să se numeascăașezământul în cauză până la schimbarea de regimdin 1990.

În câteva rânduri am fost oaspetele său și alfamiliei Boicu, în blocul turn de lângă Bahlui, cares-ar cuveni să aibă acum și o placă memorială, pen-tru acea clipă de grație, în numele unei prietenii caredura de la începutul anilor ’50. I-am călcat pragul,cu inima strânsă, în săptămâna luminată care i-apremers cu puțin trecerea „dincolo”, într-o lumepentru care era demult pregătit, aș spune „cu asuprade măsură”, căci măsura era impusă de îndelunga luisuferință fizică.

Pentru justa situare a operei împlinite riguros deLeonid Boicu și neîncheiate din motive inde -pendente de voința sa, dispunem de unele tentativede fiecare fixare profesională, inclusiv de un volumomagial, editat de Gabriel Bădărău (Itinerarii isto-riografice, 1996), de un grupaj tematic (editat laChișinău de Gheorghe Cliveti și Gheorghe Cojo caru,

54

2016), pe lângă numeroase alte antamări ocazionale,precum acea ediție de Scrieri istorice alese, indis-pensabilă mereu, întocmită de profesorul, totmodernist, Dumitru Vitcu4. Eu însumi am socotitcă nu devin abuziv, analizând la răstimpuri un stu-diu sau altul, o carte, un eseu biografic, precumacela relativ la domnitorul Grigore Al. Ghica, subun titlu semnificativ pentru autor: Adevărul despreun destin politic (1973). Nu mai puțin exemplar,poate cel mai închegat și mai plin de sugestii, searată studiul sintetic Geneza chestiunii române caproblemă internațională (1975), lucrări dereferință, la care am mai avut ocazia să mă refer latimpul său5.

Ansamblul operei se cuvine a fi însă repusmereu în discuție, istoriografic, spre folosul noilorgenerații, sensibile la mesajele ce ne vin dinexperiența marilor creatori.

Text publicat sub altă formă și cu un titlu diferit(Leonid Boicu – in memoriam) în „Expres cultural”11/2018.

Note

1 Pierre Nora (ed.), Essai dʼego-histoire, Paris, Galli-mard, 1987; Alexandru Zub, Discurs istoric și ego-istorie,București, Academia Română, 2006.

2 Cf. Mihai-Ștefan Ceaușu, Institutul de Istorie șiArheologie „A.D. Xenopol”. Compendiu aniversar, Iași,Fundația Academică „A.D. Xenopol”, 2003.

3 V. Popovici (ed.), Dezvoltarea economiei Moldovei,1848–1864, București, 1963.

4 Leonid Boicu, Scrieri istorice alese, ediție și studiuintroductiv de Dumitru Vitcu, indice de persoane deAlexandrina Ioniță, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2011,544 p.

5 Alexandru Zub, Dr. Leonid Boicu la 60 de ani, înAnuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XXVIII,1991, p. 345–347; Leonid Boicu – 60. Vocaţie şi profe -sionalism, în „Cronica”, XXVI, 1991, nr. 17 (26 aprilie),p. 2; Leonid Boicu: lecţia istoricului, în „Independentul”,III, 579 (7 mai 1997), Iaşi, p. 5; Un istoric al cauzei ro mâne:Leonid Boicu, în vol. Itinerarii istoriografice, editor GabrielBădărău, Iaşi, Fundaţia Academică „A.D. Xenopol”, 1996,p. 9–11; Leonid Boicu: vocaţia istoricului, în „Monitorul”,105 (3004), 5 mai 2001, p. 6A și Anuarul Institutului deIstorie „A.D. Xenopol”, XXXVIII, 2001, p. 353–354; Iti-nerariile unui istoric: Leonid Boicu, în „Dacia literară”,2007, 18, nr. 4, p. 8–9; Leonid Boicu, la un popas aniver-sar, în „Însemnări ieşene”, III, 5, mai 2011, p. 64–65 și„Acade mica”, mai 2011.

5555

Democracy is a pathetic belief in the collective wisdom of individual ignorance.

(H.L. Mencken [1])

Se pare că emergența noilor tehnologiiinformaționale, TI, în mult prea dinamică lume încare viețuim, perturbă comportamentul uman înraport cu sine, cu lumea și cu existența în totalitateaei. În triada existență-om-lume, ultima componentăare dinamica maximă, bazată pe fundamentarea eiformal-structurală. În acest sens TI, ca parte a lumii,reprezintă o provocare pentru care nu suntem încăpregătiți să răspundem în modul cel mai potrivit.Într-o recentă carte, ce descrie una dintre cele maiavansate tehnologii, se afirmă:

How can we accelerate the human transforma-tion required to keep pace with accelerating techno-logical innovation and disruption? ... Governments,the private sector, the civil society, and individualsneed to collaborate to forge new common under-standings. ([2] p. 308)

Într-adevăr, diferitele TI pot reprezenta surprizeplăcute sau mai puțin plăcute. Relația pe care fiecareființă umană a construit-o cu lumea devine din ce înce mai tensă. Poetul și savantul Lewis Hyde punepunctul pe i:

In the present century the opposition betweennegative and positive reciprocity has taken the formof the debate between „capitalist” and „commu-nist”, „individualist” and „socialist”; but the con-flict is much older than that, because it is an essen-tial polarity between the part and the whole, the oneand the many. ([3] p. 47)

Cum putem decide ceea ce este bun pentru fie-care dintre noi și pentru noi toți în același timp?Votul pare a fi, conform unei opinii din ce în ce mairăspândite, o formă de dictatură a majorității. Arputea fi consensul o soluție? Putem spera ca TIemergente să ofere, în locul deciziei majoritare,consensul negociat?

În cele ce urmează investigăm posibilitatea folo-sirii tehnologiei blockchain, BC, pentru a proiecta șia realiza mecanisme de decizie care să îm bu -nătățească modul în care lumea noastră func -ționează.

Probleme ale lumii noastreGlobalizare fără integrarePrincipalele probleme ale lumii în care trăim

sunt date de procesul de globalizare care nu esteacompaniat de un corespunzător proces de integrare.Aceasta, deoarece, la nivel global, diferitele aspecteale economiei, ale societăților și ale mediilor poli -tice evoluează la grade diferite de inte grare. Existămari discrepanțe între globalizarea la nivelul state-lor, al corporațiilor sau al ONG-urilor. Gradul deglobalizare este foarte avansat la nivelulcorporațiilor. La nivelul statelor sunt puține șanse,iar în cazul ONG-urilor, în actualul context, niciuna.Astfel, corporațiile au dobândit puteri nelimitate îna interfera disfuncțional cu treburile statelor, fărănicio spranță ca acestea din urmă să capete vreunajutor din partea ONG-urilor. Interferența se pro -duce în principal la nivelul mecanismelor de decizie,cu efecte dezastruoase asupra echilibrelor socio-economice. Este supărător de manifest faptul că de -mocrațiile se străduiesc cu un succes din ce în cemai mic să guverneze națiunile, în timp ce mediul

Poate info-spațiul facilita decizia prin consens distribuit?*

Gheorghe M. ȘtefanMembru corespondent al Academiei Române

*Acest text se bazează pe ideile expuse în [7], [15], [20]

Preocupări contemporane

56

financiaro-corporatist conduce lumea cu un aplombdin ce în ce mai evident.

O globalizare integrativă ar prespune meca -nisme de decizie mutual recunoscute în mediul tri-polar al lumii noastre: state – corporații – ONG-uri.Visăm la un stat realmente democratic și acceptămcorporațiile ca sisteme totalitare, dar credem că sta-tele nu trebuie să interfere în deciziile managerialeale corporațiilor, în timp ce resursele financiare alecorporațiilor trebuie ținute departe de influența pecare o au asupra deciziilor statelor. O bună integrarepresupune o potrivită separare la nivel decizional.Dacă ONG-urile ar fi ceea ce pretind, atunci ele ar fide un real ajutor în acest proces. Dar, din pacate, nueste cazul.

Mediul tehnologic evoluează prea rapidModul în care tehnologiile evoluează se

dovedește prea rapid pentru o consistentă asimilarea acestora la nivelul comportamentului uman sausocial. În ultimul secol, tehnologia a fost, mai multca niciodată în istorie, în egală măsură un generatorde soluții și de probleme. Constantele de timp aleproceselor din lumea omului sunt mult mai micidecât ale proceselor de adaptare a ființelor umane laschimbare. Mare parte dintre disfuncționalitățilelumii noastre se datorează nepotrivirilor dintre olume prea dinamică și o ființă umană prea inerțială.Chiar lumea, în ansamblul ei, este „surprinsă” denoile mecanisme oferite de evoluția tehnologică, pecare nici ea nu este întotdeauna capabilă să le asimi-leze în „timp real”. Oamenii răi și organizațiile releprofită de pe urma acestor discrepanțe, în timp ceoamenii buni și organizațiile bune trec prindificultăți majore. Un fost președinte americancomentează:

Participation in our democracy seems to be dri-ven by the instant-gratification words of Twitter,Snapchat, Facebook, and the twenty-four-hour newscycle. We’re using modern technology to revert toprimitive kinds of human relations. The mediaknows what sells – conflict and division. It’s alsoquick and easy. All too often anger works better thananswers; resentment better than reason; emotiontrumps evidence.[4]

Diferite forme de feedback în economieUna dintre cele mai greșite percepții pe care o

avem despre economie statuează că economia esteguvernată de buclele negative stabilizatoare alepieței libere. Parțial, acest lucru este adevărat, dar

numai pentru piața produselor low-tech. Mai puținînțeles este faptul că bucle de reacție pozitive, des-tabilizatoare sunt active pentru majoritatea produ -selor hi-tech.

Brian Arthur evidențiază, pentru domeniul pro-duselor hi-tech, două mecanisme specifice [5]:increasing return (chiar dacă investiția inițială estemare, producția se poate face la un preț mic careuneori tinde către zero) și network effect (odată ceajunge pe piață un nou produs, el generează o fami-lie de produse ce formează un eco-sistem asociatcare reduce șansa promovării altor produse similare,indiferent de calitatea lor). Aceste două mecanismepermit companiilor hi-tech să obțină, uneorinemeritat, poziții dominante pe piață, singuracondiție fiind aceea de a intra primele pe piață.Apoi, timpul lucrează pentru ele. Astfel, reacțiilepozitive devin și ele prezente și active pe piață.Prezența simultană a celor două tipuri de feedbackcere mecanisme de decizie foarte sofisticate, pentrua se evita instabilități generate de interconexiunilecomplexe ce apar.

Creșterea continuă în economieObsesia, devenită lege, a creșterii economice

continue este o altă înțelegere greșită a mecanisme-lor economice. Ea este combinată și cu obsesia pro-gresului continuu. Și peste toate acestea, vinecredința în piața care se autoreglează. Într-adevăr, înabsența unei interacții colaborative dintre stat șicorporații, singura modalitate de a percepe succesulîn spațiul corporatist este creșterea continuă. Sin -gura alternativă la creșterea continuă, în absențaunui mediu de reglementare mutual acceptat, este uninacceptabil declin. O ideală fluctuație în jurul unuipunct de funcționare optim nu poate fi realizată fărăo buclă suplimentară de reglare, care să se închidăprin spațiul în care corporațiile funcționează. Numaică, în ceea ce noi numim lume democratică, nuex istă o entitate capabilă să propună închiderea uneiastfel de bucle de control din partea statului, pentrucă ea ar fi percepută ca „politic incorectă”.

Utopie & democrațieTrebuie să acceptăm faptul că orice proiect

socio-politic este, cel puțin parțial, utopic, pentru căîn calitatea sa de proiect el este un construct rațional,bazat pe reguli. Ca sistem operațional, interfereazăcu ființele umane care, chiar dacă pretind că suntraționale și respectă regulile, nu o fac niciodată pedeplin. Mixtura dintre reguli și ființe umane, ce artrebui să aplice regulile, oferă o realitate mult prea

5757

impredictibilă. Democrația este o construcțierațională bazată pe reguli, care devine utopică atuncicând ființele umane intră în joc. Astfel, există câtevarațiuni pentru care conceptul de democrație trebuiereconsiderat.

Democrația reprezentativă: o aproximație prea grosierăForma inițială a democrației, cea greacă, a fost

una directă, participativă. Diverse forme aledemocrației reprezentative apar în Evul Mediu târ-ziu, în Europa. Ele au fost reprezentative din rațiuni„tehnologice” și financiare: factorii de decizie seputeau întâlni numai rar și în grupuri mici. Astfel,opinia publică era reprezentată într-un mod mediat,pentru că reprezentații decideau rar și erau aleși șimai rar. Opinia indivizilor este astfel de două oriaproximată. Prima dată, pentru că era exprimatăprintr-un intermediar. În al doilea rând, opinia repre-zentatului este amendată de ideologia grupului decare acesta aparține. Principalul efect al democațieireprezentative este apariția clasei politice care, întimp, a evoluat devenind, se pare, un element para-zit al societăților contemporane. Clasa politică, nupolitica, este un produs istoric cu un timp de viațălimitat. Ea va dispărea, credem, odată cu dez -voltarea și îmbunătățirea mecanismelor de deciziebazate pe TI.

Dependența de fază a deciziei democraticeUnele aspecte teoretice ale teoriei controlului

sunt complet necunoscute avocaților societății con-duse prin mecanismele ce presupun democrațiareprezentativă. Cei ce susțin că „poporul este încontrol, pentru că-și votează reprezentanții” nu iauîn considerare faptul că există o condiție de fază pecare orice mecanism de control trebuie să o înde-plinească. Dacă întârzierea pe bucla de control esteprea mare, atunci o buclă de control proiectată săregleze va genera instabilități sau va conduce lablocarea sistemului. Într-adevăr, dacă sistemul nupoate susține variații rapide de stare, atunci el vaintro duce o întârziere îngrijorătoare între decizie șiacțiune. Dacă întârzierile introduse sunt mari,atunci pot apărea efecte opuse celor avute în ve -dere. Dacă votanții se exprimă odată la câțiva ani,atunci bucla de control se închide cu o prea mareîntârziere. Dar, dacă votanții își pot exprima opiniamai des, atunci sistemul va fi obligat să țină contde opinia lor, altfel opinia este exprimată preatârziu și nu mai contează.

Democrația este dependentă de competențăMecanismele democratice sunt folosite pentru

a face decizii asupra unor probleme specifice. Fie-care problemă specifică cere competențe corespun-zătoare. În consecință, nu este fiecare actor impli-cat în decizie, în egală măsură competent pentrufiecare problemă pusă în discuție. Nivelul deînțelegere, accesul la informații specifice șiexperiența individuală pune pe fiecare decidentîntr-o poziție diferită raportat la decizia ce trebuieluată. Dacă luăm în considerare toți votanții posi-bili, atunci competența lor medie pentru orice pro-blemă este foarte joasă. În aceste condiții, care maipoate fi încrederea în votul democratic exprimat?Evident, foarte joasă. Cum ar putea fi crescutăîncrederea în votul exprimat? Numai prin folosireaunui mecanism de vot care ia în considerarecompetența fiecărui votant în subiectul supus deci-ziei. Vestea cea bună: TI curente oferă oportunitățiîncurajatoare pentru a proiecta un astfel de meca-nism de vot. Vestea cea rea: nu există un entuziasmvizibil pentru o astfel de abordare.

Lipsa de echilibru între formele decizieiIan Parberry, un distins profesor ameriacan, spu-

nea într-un manual de știința computației ([6], p.22):

Our confidence in the adding algorithm can beanalyzed using the rhetorical techniques establishedthousands of years ago in ancient Greece. Theancient Greek philosophers classified formal argu-ment into three distinct classes:

• Ethos: Proof by authority („I am the teacher,and I say that it works”)

• Pathos: Proof by emotion („It would make mehappy if you believe that it works)

• Logos: Proof by logic („Here’s how itworks:…”).

Our initial confidence in the addition algorithmcomes from the ethos or pathos of our teacher (pre-ferably the former, but lamentably often the later),and increases as experience verifies that it is indeedcorrect. Logos often comes much later, if at all.

Într-adevăr, încrederea pe care în lumea noastrăar trebui să o avem în mecanismele de decizie ar tre-bui să satisfacă, într-un mod cât mai echilibrat, treicriterii de autoritate. În ultimele săptămâni ale celuide Al Doilea Război Mondial, logos-ul sfătuia gene-ralii japonezi să înceteze lupta, în timp ce pathos-ulle intezicea să depună armele, și numai împăratul,

58

întruparea sacră a ethos-ului, a spus „Stop”, și răz-boiul a încetat.

Autoritatea bazată pe reguliMecanismele democratice de decizie sunt ba zate

pe reguli bine formalizate. Autoritatea lor este datăde modul în care au fost stabilite și acceptate. Auto-ritatea este dată de o formă. Dacă forma este înde-plinită, atunci decizia este corectă și este acceptatăde cei implicați. Odată stabilit, mecanismul nu maieste pus în discuție. Votul democratic este unul din-tre aceste mecanisme de decizie bazat pe reguli. Toțiîl considerăm cel mai puțin disfuncțional mecanismde decizie, dar nu avem deocamdată altul mai bun.Această atitudine poate fi reconsiderată din perspec-tiva ultimelor TI ce emerg în info-spațiu.

Autoritatea bazată pe eliteExistă mai multe tipuri de elite. Elita intelec -

tuală, elita corporatistă, elita politică și multealtele concurează pentru o poziție preeminentă încomplexele procese de decizie ale prea dinamiciinoastre lumi. Modul elitist de a influența evoluțiavieții noastre are o contribuție importantă laWeltan schauung-ul colectiv, cu un efect esențialasupra modului în care autoritatea bazată pereguli este practicată. Modul în care autoritateaelitelor este exersată poate avea efecte pozitivesau negative în egală măsură. Din păcate, elitaintelectuală nu se dovedește capabilă de acțiuniconvergente, pe când elitele mai puțin bineintenționate sunt foarte abile în a forma grupuride presiune eficiente.

Autoritatea sacrăNu sunt puține situațiile în care autoritatea ba -

zată pe reguli decide într-un sens, iar autoritatea eli-tei (elitelor) decide diferit. În această situație, a treiaautoritate, cea sacră, trebuie să impună soluția, pen-tru că ea este considerată indiscutabilă. Într-o lumeechilibrată, autoritatea sacră intervine foarte rar. Darîn condiții critice este inevitabilă. Autoritatea sacrăvine de la o entitate capabilă să decidă între Bine șiRău. Atunci când atât distincția, bazată pe reguli,dintre Adevărat și Fals, cât și distincția făcută deelite, dintre Valoare și Nonvaloare, nu reușesc sădecidă, numai decizia etică, a entității sacre, careeste capabilă să distingă între Bine și Rău, va oferi osoluție.

Pericolul se ascunde în unele forme ale decizieianumitor elite. În [6] am comentat, pornind de la

surprinzătoarea observație a lui Lev NicolaeviciTolstoi, asupra unei subtile meta-convergențe întreautoritatea bazată pe reguli a logos-ului și cea sacrăa ethos-ului.

Decizie & tehnologieÎnlănțuirea tehnologie-business-control se

încheie într-o bifurcație: controlul este de douăfeluri. Controlul corporatist și controlul utilizatori-lor. Greu de acceptat, dar cel mai periculos este con-trolul utilizatorilor. Facebook, Twitter și alte aseme-nea oferă mediul impredictibil, unde oricine îșipoate disemina comportamente jalnice. Corporațiilesunt de asemenea în control, dar mai puternic și maipericulos se dovedește comportamentul anonim alcolectivităților formate din persoane dezorientateavând iluzia unui scop comun.

În mediul format de evoluția continuă a TI, cineși cum decide? Principala caracteristică a relațieidecizie-tehnologie este aceea că elitele „rele” folo-sesc tehnologia explicit, în timp ce grupările largi devotanți sunt supușii efectelor induse tehnologic. Înacelași timp elitele „bune” sunt reluctante în a folositehnologia pentru a decide.

Decizia în domeniul social bazată pe regulifolosește tehnologii de secol XVIII.

Decizia indusă de elite beneficiază din plin detehnologiile la zi pentru a forma opinia publică.

Decizia impusă de autoritatea sacră nu mai esteposibilă în lumea noastră din ce în ce mai profană(profan este folosit aici ca opus al sacrului, nu caopus al religiosului).

Cum putem crește rolul TI în domeniul decizieibazate pe reguli și al deciziei sacre? Încercăm săprezentăm în secțiunile ce urmează măcar începutulpoveștii.

Tehnologia blockchainAceastă secțiune descrie o tehnologie care a fost

dezvoltată în contextul economic, social și politicdominat de o exponențială răspândire a TI. Aproapetoți analiștii sunt de acord (spre exemplu [8]) asupracelor trei forțe tehnologice fundamentale:

• întruparea digitală a produselor sub formă dedate (muzică, filme, bani...),

• creșterea exponențială a capabilităților hard -ware-ului,

• programabilitatea ca principala cale de creșterea complexității funcționale

ce conduc la:

5959

• consumerizarea digitalului: o deplasare de laproducția sistemelor digitale pentru spațiulcorporatist și al agențiilor guvernamentale cătreproducția pentru public; o industrie centrată pemainframe-uri în a doua jumatate a secolului alXX-lea s-a reorientat către piața dispozitivelor per-sonale,

• digitalizarea producției prin promovarea bunu-rilor în formă digitală (eBooks, Audio books, digitalplanner, iDog, cleaning robot...),

• emergența conexiunii descentralizate de tippeer-to-peer pentru instituții și indivizi prin evitareacontrolului centralizat al comunicării cu un efectmajor asupra vitezei și încrederii (Fig. 1),

• digitalizarea încrederii, care va deschideoportunități greu de imaginat altfel: consensul dis-tribuit în realizarea deciziilor.

În acest context, vom analiza felul în care tehno-logia BC [9] [10] ar putea fi considerată un suporttehnologic capabil să redefinească mecanismele dedecizie la toate nivelurile lumii noastre. Este dejaîntrevăzută această posibilitate:

Blockchain can bring financial infrastructure topeople who have no access to it without the inter-vention of banks. It can do the same with voting. Ina similar way, if Blockcha intechnology wereapplied to a system of governance, it would serve asa way to source a true form of consensus. ([11],p. 49)

Ce este tehnologia BC?Here is my best attempt (for now): A Block-

chain is a huge file which stores data in a logical,historical, secure and immutable way. (see [12],p. 136–137)

Componentele de bază ale tehnologiei BC sunt:• tranzacțiile: operații, care transferă sau modi-

fică valoarea unor bunuri, realizate între părți folo-sind un mecanism de tip peer-to-peer,

• blocurile: entități înlănțuite prin faptul că fie-care bloc conține referința la blocul precedent.

Există trei actori într-un BC:• utilizatorii: care au două chei (matematice)

prin care accesează rețeaua, una privată și una pu -blică,

• noduri: sunt calculatoarele care sunt conectateîn rețea și au acces continuu la toate tranzacțiile,

• minerii: sunt noduri care pot adăuga un bloc înBC.

Tehnologia BC permite realizarea unortranzacții în cel mai transparent și sigur mod cuputință. Nu există un mediator între entitățile carefac tranzacția, iar întregul proces este mai simplu șimai ieftin. Acest concept poate fi aplicat global,întregului info-spațiu.

Arhitectura tehnologiei decizionaleÎncrederea, oferită de folosirea tehnologiei BC

într-un domeniu atât de sensibil, precum cel fi -nanciar, ne permite să-l propunem ca mediu pentrumecanismul de votare pe care-l putem realizaîntr-un mod similar celui folosit în domeniul cripto-monetelor. Vom descrie, în continuare, două soluții.Prima este similară mecanismului curent prin carese ia o decizie atunci când există două sau mai multealternative. A doua, propune un proces complex dedecizie multi-dimensională permis de posibilitățilemult extinse oferite de TI.

iVote-ul bazat pe blockchainCu toate că este foarte răspândită opinia că

votul online nu poate fi făcut în condiții suficient de

Fig. 1 Centralizare versus descentralizare în structurarea unei rețele de comunicare. a) Rețea centralizată de tip client-serverb) Rețea decentralizată de tip peer-to-peer

60

sigure, apar din ce în ce mai multe exemple deorganizații politice care experimentează votul digi-tal folosind tehnologia BC [13]. Mecanismultranzacțional folosit pentru a trimite bani în port -moneul digital al unui recipient poate fi folosit pen-tru generarea câte unui portmoneu pentru fiecareopțiune supusă votului. Fiecărui votant i se alocă înportmoneul propriu un votCoin, pe care acesta îlpoate cheltui, trimițându-l într-unul dintre portofe-lele alocate opțiunilor supuse deciziei. La fel ca încazul unei tranzacții de cripto-monetă, procesul devotare este înregistrat într-un registru public imple-mentat ca BC, astfel încât, orice votant poate veri-fica modul în care votul (votCoin-ul) său a fostfolosit.

iVote-ul ponderat: wiVoteCercetări efectuate de Robert Kegan la Harvard

Graduate School of Education [14] au pus înevidență o situație deosebit de îngrijorătoare:numai 42% din populația Statelor Unite depășeșteabilitățile decizionale raționale normale pentru uncopil de 12 ani. De ce ar fi mult diferită situația înalte state ale lumii occidentale? În cest caz, ce sensmai are acuratețea votului, anterior descris, bazatpe BC? Vestea bună este că TI curente, printre careși TBC, pot susține soluții mai elaborate care iau înconsiderație și competența votanților. Votul fiecă -ruia va putea fi ponderat (weighted iVote) înfuncție de competența votantului în materia supusădeciziei.

Să considerăm cazul unei decizii, D, careconține mai multe articole, Ai, pentru i = 1, 2, ..., m,exprimate sub forma unei liste de liste

D = ((A1) (A2) ... (Am))unde (Ai) conține un text. Pentru fiecare articol

este definit un vector de competențe necesare:

Ri = [ri1, ri2, ..., rin]unde ri1 [0,1] sau ri1 {0,1}, în funcție de gra-

dul de nuanțare pe care dorim să-l luăm înconsiderație. Va rezulta matricea de competențenecesare luării deciziei D:

Pe de altă parte, fiecare votant, k, are asociat unvector de competențe individuale:

Pk = [pk1, pk2, ..., pkn]

Produsul dintre matricea de competențe și tran -spusa vectorului de competențe individuale va pro-duce un vector cu m componente, vector ce carac-terizează ponderile pe care trebuie să le aibă opiniavotantului k în luarea deciziei referitoare la cele marticole ale D. În sistemul curent de votare, vecto-rul de competențe pentru oricare votant este consi-derat

Pk = [1, 1, ..., 1]caz în care matricea de competențe devine lipsităde sens. (Stabilirea vectorului Pk pentru fiecarevotant nu este o problemă trivială, dar TI cu renteoferă soluții din ce în ce mai eficiente și mai pre-cisei.)

Rezultatul votului votantului k se va transmitesub o formă matriceală (detalii în [15]), formă ce vapermite interpretări complexe ale rezultatului cam-paniei de votare, precum încrederea în votul expri-mat, claritatea cu care articolele supuse deciziei aufost formulate. În [16] sunt considerate și evaluărimai nuanțate, precum group position, group inten -sity sau group polarization.

iDemocrațiaEste din ce în ce mai comună opinia că adevă-

rata democrație este cea directă, unde întreagapopulație votează în cazul oricărei probleme supu-se deciziei, în loc să voteze numai pentru a alegevotanții. Există deja entități ale societății civilecare promovează ideea democrației directe. Eleconsideră că:

We are musicians, producers, artists and poli-tical activists [not politicians] who have regis -tered our movement [the People’s Administration]as a mainstream political party with the ElectoralCommission [March 2010] so as to create theopportunity to legitimately implementa reform todirect democracy in the UK using the web andtele phone. [17]

Deoarece politicienii nu sunt cei ce pot oferisoluții (ei sunt, în general, profesioniști de mâna adoua din media sau din sistemul legislativ), ingine-rii, oamenii de știință, filosofii, artiștii, profesorii,analiști… sunt cei care, în mod natural, trebuie săofere soluții problemelor lumii noastre. Deci, ei tre-buie să fie direct implicați în procesul de deciziedemocratică. Democrația directă nu va mai permite

6161

unor organizații, mai mult sau mai puțin transpa -rente, să manipuleze procesele decizionale. Putereava putea fi exersată de fiecare individ. Cu ajutorultehnologiei BC, orice votant va putea verifica dacăvotul său a fost considerat în mod corect, încondițiile în care anonimitatea votului său este asi-gurată [18]. Într-o iDemocrație sistemele de wiVo-te, sau iVote, anterior descrise, pot fi folosite pen-tru a decide la toate nivelele de organizare alesocietății. Este destul de clar că, în aceste condiții,existența clasei politice (în forma actuală) devinechestionabilă.

Cu toate acestea, abordarea de tip iDemocrațiebazată pe wiVote sau iVote nu oferă întotdeauna celemai bune soluții. Dacă parametri, precum încrede-rea în votul exprimat, claritatea cu care articolelesupuse deciziei au fost formulate sau alții asemenea,nu oferă nivelul așteptat de calitate a votului, atunciva trebui să căutăm și introducerea altor mecanisme,pentru că, și sub forma iDemocrației, democrațiarămâne o Utopie.

iConsensul prin wiVotul iterativFlexibilitatea oferită de TI wiVote-ului ne încu-

rajează să folosim wiVote-ul într-o formă mai com-plexă, prin care să adăugăm două noi mecanismewiVote-ului:

• un mecanism iterativ, prin care aceeași decizieD să fie ajustată și supusă unor revotări, până cândscorul care califică confidența în rezultatul votuluieste suficient de mare,

• un mecanism care să permită votantului, lafiecare iterație, să facă comentarii asupra fiecăruiarticol Ai al D.

Vom numi acest tip de vot iterative iVote, pescurt iiVote. Forma pe care o ia lista D este:

D = ((A1(P1)(K1)) (A2(P2)(K2)) ... m(Pm)(Km)))

unde:(Pi) este lista parametrilor folosiți în Ai(Ki) este lista cuvintelor cheie folosite în Ai.

Această formalizare va permite votantului să-șiexprime și o opinie nuanțată adăugată simplului vot.Sistemului de votare i se adaugă facilitatea prin careD poate fi reformulată, în acord cu opinia votanților,și trimisă spre revotare.

Dacă după un rezonabil număr de iterațiiiiVote-ul poate fi oprit, pentru că parametrii ce

caracterizează calitatea votului au fost atinși,putem spune că votanții au ajuns la un consens. Șiastfel, iDemocrația va permite emergența iCon-

sensului.Dar, convergența către consens nu este garan -

tată printr-un astfel de mecanism. Ne putemaștepta ca anumiți parametri, în loc să conveargăspre valori dezirabile, oscilează în jurul unorvalori inacceptabile. Această situație poate apăreaatunci când m este foarte mare sau atunci cândcorelațiile dintre articolele supuse deciziei suntprea puternice.

Din păcate, nu de puține ori, complexitatea șidinamica lumii în care trebuie să decidem excedeabilitatea noastră, ca indivizi sau în calitate decomunități, de a oferi soluții printr-un proces dedecizie convergent.Va trebui să apelăm, în astfel desituații, la instrumente capabile să controleze întimp real complexitatea și dinamica proceselor cucare ne confruntăm. Mediul în care aceste instru-mente ar trebui să apară și să se dezvolte este cel aliGuvernanței.

iGuvernanțaWe need regulations that act like technology –

humble, experimental and iterative.(Don Tapscott & Alex Tapscott [2])

În timp ce reglementarea se referă la proiecta-rea legilor, folosind un mecanism democratic,eventual consensual, guvernarea este dată deadministrare, colaborare și dorința de a acționa îninteresul comunității. Statul și sistemul de legiasociate pot fi constructe raționale foarte bine for-malizate. Principalele probleme apar atunci cândaceste construcții raționale sunt folosite de cătrebeneficiarii umani. În calitate de ființe noi suntemnumai parțial raționale. Astfel, întregul ansamblu– statul prin instanțierea lui formală șiadministrația umană – devine o construcție maipuțin rațională. Orice sistem, oricât de bine ar fiorganizat, poate fi distorsionat printr-o nepotrivităfolosire. Nu este suficient să ai reguli bune. Bunalor folosire este de asemenea obligatorie. TI emer-gente pot fi de un real ajutor în acest sens.

În primul rând, transparența bazată pe registruldistribuit oferit de tehnologia BC are un rol foarteimportant în a tempera tendințele fraudulente aleunei administrații corupte (amintim în treacăt fa -cilitatea contractelor inteligente pe care o oferă teh-nologia BC, contract care acționează, nu numai

62

stipulează – dacă A trebuie să plătească lui B sumaX la momentul Y, atunci suma X este transferată luiB din contul lui A la momentul Y, independent deopinia lui X referitor la oportunitatea plății.

În al doilea rând, decizia iDemocratică sau iCon-sensuală generează precondițiile pentru o de mo -crație de tip leaderless: numai administratori, fărăpoliticieni.

În al treilea rând, dezvoltarea explozivă a tehno-logiei Inteligenței Artificiale, IA, poate oferi aceaincontestabilă (sacră!?) entitate capabilă:

• să aplice riguros formele stabilite prin meca-nismele de decizie iDemocratice sau iConsensuale,

• să decidă acolo unde convergența către con-sens se dovedește imposibilă.

Dilema „mai multă sau mai puțină guvernanță”poate primi o soluție inedită: cât mai multăguvernanță bazată pe IA și cât mai puținăguvenananță bazată pe implicarea umană. Proce-sul de administrare a reglementării, sprijinit detehnici BC și de IA, poate fi astfel eliberat demotivații ideologice sau de interferența grupurilorde interese.

concluziiÎn pofida vocilor ce argumentează împotriva

ultimelor TI, în special împotriva IA, optimismultrebuie păstrat [19]. Dintotdeauna noile tehnologii,oricât de avantajoase, au avut și efecte colateraledezavantajoase. Este sarcina actanților lucizi să pro-moveze aplicațiile tehnologice ce conduc la progresreal. O bine condusă administrație – o iGuvernanțăbazată pe TI, precum BC și/sau IA – se presupune căva fi de mare ajutor în buna folosite a progresuluitehnologic.

Ultimately, a blockchain governance networkshould strive to be inclusive and welcome parti-cipation from all relevant stakeholder groups.The network should be a meritocracy, meaningthat the community would champion viable pro-posals re gardless of the rank and status of theproposer. The network should be transparent,releasing all of its data, documentation, andmeeting minutes for public scrutiny. Finally,decision should be reaced, as much as possible,by consensus in order to gain legitimacy for theoutcomes. ([2] p. 307)

Calea de la actualele democrații corupte cătreiGuvernanțe bazate pe IA este un proces gradual cetrece prin stadiile iDemocrației și iConsensului.

Cine poate avea responsabilitatea pentru coordona-rea acestui proces? În niciun caz nu poate fi vorbadespre actualele clase politice din lumea occiden -tală. Poate că societatea civilă se va decide într-untârziu să-și asume un rol. Dar, șansele nu sunt preamari în acest sens. Există o altă șansă: instinctualnatural spre auto-organizare al viului, atât cât a mairămas în ființa umană.

Ne-am concentrat, în acest text, numai asupraconstrucției exterioare omului bazate pe TI. Unproces paralel de construcție interioară este obli-gatoriu, deoarece se dovedește foarte periculosprocesul de „reversie către modalități primitive”de interacție la care este, se pare [4], supus indivi-dul occidental.

Referințe

[1] Henry Louis Mencken, Notes on Democracy, AlfredA. Knopf, 1926.

[2] Don Tapscott, Alex Tapscott, Bolckchain Revolu-tion. How the Technology Behind Bitcoin is ChangingMoney, Business, and the World, Portfolio/Penguin, 2016.

[3] Lewis Hyde, The Gift: Creativity and the Artist inthe Modern World, 25th anniversary edition, New York:Vintage, 1983.

[4] Bill Clinton, James Patterson, The President isMissing, Alfred A. Knopf, 2018.

[5] Brian Arthur, Positive Feedbacks in the Economy, inScientific American, 262, 92–99, Feb. 1990.

[6] Ian Parberry, Circuit Complexity and NeuralNetworks, The MIT Press, 1994.

[7] Gheorghe M. Ștefan, Cyber-Physical Society – iDe-mocracy, in „Journal of Control Engineering and AppliedInformatics”, Vol. 14, No. 3, p. 54–60, 2012.http://users.dcae.pub.ro/˜gstefan/2ndLevel/technicalTexts/1360-1506-1-PB.pdf

[8] Arun Sundararajan, The Sharing Economy. The Endof Employment and the Rise of Crowd-Based Capitalism,The MIT Press, 2016.

[9] Satoshi Nakamoto, Bitcoin, A Peer-to-Peer Electro-nic Cash System, 2009. http://bitcoin.org/bitcoin.pdf

[10] ***, Investigating the Potential of Blockchains,Knowledge Media Institute, The Open University, 2016.http://blockchain.open.ac.uk/

[11] Jeff Reed, Blockchain: The Essential Guide toUnderstanding the Blockchain Revolution (BlockchainTechnology, Fintech, Investing in Ethereum, Smart Con-tracts Book 1), Amazon Digital Services LLC,2016.

6363

[12] Piero Martini, Blockchain Fast and Simple – What

It Is, How It Works, Why It Matters: Understand the basics,

join the revolution (Kindle Locations 136–137).

[13] Matthew Daniel, Blockchain Technology, The Key

to Secure Online Voting,

https://bitcoinmagazine.com/articles/blockchain-

technology-key-secureonline-voting-1435443899/

[14] Robert Kegan, Lisa Laskow Lahey, Immunity to

Change: How to Overcome It and Unlock the Potential in

Yourself and Your Organization, Harvard Business Review-

Press, 2009.

[15] Gheorghe M. Ștefan, Răzvan Mihai: Driven Dis-

tributed Consensus for an Integrated Globalized World,

ROMJIST, Vol. 21, No. 2, 2018, p. 114–128.

[16] Florin Gheorghe Filip, Constantin Bâlă Zam -firescu, Cristian Ciurea, Computer-Supported CollaborativeDecision-Making, Springer, 2017.

[17] Direct Democracy now. http://www.paparty.co.uk/direct_democracy_now.htm[18] Matthew Adams, Blockchain. The History, Mecha-

nics, Technical Implementation and Powerful Uses ofBlockchain Technology, Create Space Independent Publi -shing Platform, 2016.

[19] Max Tegmark, LIFE 3.0. Being Human in the Ageof Artificial Intelligence, Alfred A. Knopf, 2017.

[20] Gheorghe M. Ștefan, Poate fi info-spațiul o nouăAgora?, conferință în cadrul seriei „Idei în Agora”,

https://www.youtube.com/watch?v=QMgs193BWyU&t=132s

iSpre exemplu, Big Five personality traits sau modelul OCEAN (Openness to experience, Conscientiousness,Extraversion, Agreeableness, Neuroticism) reprezintă o taxonomie a cărei aplicare este bine fundamentată și practi catăcu succes.

Întrebări la care s-a răspuns, întrebări la care nus-a răspuns încă.

Nu, nu avem în intenție să glosăm școlărește pemarginea cunoscutelor versuri trimise în memoriaromânilor de „poetul pătimirii noastre”. Dar să ni leaducem aminte, asta da. Deoarece avem motive. Da,munții noștri aur poartă! Încă. Apoi, fie și faptul căomul, la o greutate medie de 70 de kilograme, are încorp nu doar până la 70 la sută apă, cum aflăm dinclasele primare, ci și aproximativ 0,2 mg de aur1,face din acest metal prețios un subiect încins2.

Ascuns în Tabelul lui Mendeleev printre cele -lalte elemente chimice și aflat abia la poziția 79,aurul (Au) constituie obiect de cercetare neobosită,în căutarea de răspunsuri la numeroase întrebări.Una dintre ele: „Cât aur există în lume?” Greu dereplicat prin măsurători farmaceutice. Asta și pentrucă fiecare raportează cum îi vine bine sau doar dincând în când. Bogatul investitor Warren Buffet nedă de înțeles că totalul cantității de aur de pe Pla-netă ar putea fi circumscris de un cub cu latura de20 de metri. Susține cam același lucru și o firmăexersată pe piața aurului – Reuters GFMS: înîntreaga lume ar exista 171 300 tone aur, pe carele-ar putea cuprinde un cub cu latura de 20,7 metri.Gold Money, specializată în tranzacționarea demetale prețioase online, estimează cantitatea auru-lui la nivel mondial la 155 244 tone. Adică echiva-lentul a 1300 miliarde dolari (la bursa din NewYork pentru cota de 38 520 lei pe kg la data de5.10.2018). Este vorba de aurul extras și valorificatîntr-un fel sau altul. Dar la ce ne putem aștepta cău-tând cu privirea depozitele încă neexplorate? Ana -liza aplicată – pusă în circulație de un studiu ameri-can de dată recentă – susține că la ora actuală s-ar

afla în Pământ și pot fi extrase în condiții econo -mice încă 52 000 tone.

În ce buzunare odihnesc lingourile de aur de peTerra? Din cantitatea de 170 000 tone, la cât esteapreciat aurul extras din cele mai vechi timpuri,aflăm că băncile centrale dețin circa 30 000 tone. În„clasamentul” pe națiuni, la sfârșitul lunii februarie2018, Federal Reserve a SUA deține 8133,5 toneaur. La câteva lungimi de barcă distanță, a douamare deținătoare de rezerve de aur, Germania cu3373,6 tone. Tot acolo, sus, Italia cu 2451,8 tone,Franța cu 2435,9 tone și China cu 1842,6 tone. În„clasament”, printre rânduri s-a strecurat și s-a fixatvizibil Fondul Monetar Internațional care are în sei-furi o rezervă de 2814 tone. În timp ce Banca Cen-trală Europeană înregistrează doar 504,77 tone(deoarece statele membre ale zonei euro preferăsă-și țină aurul acasă).

Important de subliniat în acest context: o știrerecentă a agenției Chineze de presă Xinhua3 arată căeste posibil să asistăm, foarte curând, la o schim baremajoră în „clasamentul” mondial al rezervelornaționale oficiale de aur. Conform declarațiilor unuioficial al Asociației Aurului din China (China GoldAssociation, CGA), rezervele dovedite ale Chinei auajuns la 12 100 tone în 2016. Diferența majoră din-tre datele CGA și World Gold Council (WGC) poatefi explicată prin „discreția” autorităților chineze înceea ce privește modul de raportare a rezervelornaționale de aur. Mai mult, aurul extras în țară nupoate fi exportat, iar motivul, deși pare evident, estesubliniat în același comunicat: „... aurul este un pro-dus special cu atribuții duale, de marfă și monedăuniversală. Aurul este un pilon fundamental al acti-velor strategice globale și ale sistemului național de

*Doctor în economie și doctor în inginerie, consilier al președintelui Grupului de firme Astra

„Munții noștri aur poartă…”

Nicolae Bud*

Opinii

64

65

rezerve financiare și joacă un rol de neînlocuit înasigurarea stabilității financiare naționale și asecurității economice”.

Vom adăuga un detaliu de reținut: piața bijute-riilor imobilizează o parte importantă din aurullumii. Clasamentul ad-hoc începe cu India, țară încare într-un singur an, 2010, s-a vândut aur subformă de bijuterii la nivel de 746 tone. China, unactor important, a ajuns și ea la 400 tone. La acestcapitol, piața Statelor Unite se ridică doar la 129tone aur.

Mai reținem: numai 10 000 tone aur din totalulevidențiat în studiul efectuat de The Gold StandardInstitute – 170 000 tone – reprezintă cantitateaextrasă din vechime până la explozia californiană(„Goana după aur” suprapusă în timp mișcărilorpașoptiste europene).

Alții ca alții, dar noi cum stăm? Ocupăm locul33 în grupul celor 34 de state cu rezerve de peste osută de tone. Ultima pe o listă de o sută țări esteMalta, cu 200 kg de aur. La finele anului 2017, neinformează raportul BNR, țara noastră deținea 103,7tone (mai mult cu 36 tone față de anul 1989).

Nu sunt 240 tone, ca în 1944, chiar și fără tezau-rul de 93,5 tone pe care a uitat să ni-l înapoiezeRusia, dar nici 45,8 tone, ca în 1955, după plata dau-nelor de război, ori 42,4 tone ca în 1987, după achi-tarea datoriei externe. Anul de vârf a fost 1985, cu orezervă de 118,7 tone. În anul 1989, rezerva de aura ajuns la 67,6 tone. După 1989, BNR a acceleratcumpărările, rezerva ajungând la 103,1 tone în1999. Acum BNR nu cumpără aur. Decizie luată laînceputul anului 2001, în condițiile de atunci?!

Unicatul privind achitarea datoriei externe aRomâniei este remarcat și subliniat de renumitulfinanțist mondial Martin Armstrong, director laBanca Mondială, care afirma că singura țară careși-a plătit vreodată datoria externă a fost România,la sfârșitul anilor 1980. Atât! Este singura excepțiepe care am găsit-o din anul 6000 înainte de Hristospână în prezent4.

Puțin peste jumătate din rezervele naționale suntdepozitate în afara țării. Ca să avem o imagine și oexplicație a acestei poziții pe partea de jos atabloului, reținem că noi și polonezii stăm uniiaproape de ceilalți între țările cu peste o sută de toneaur. Bulgaria are 40,37 tone, Slovacia 30 tone, Cehia10 tone, Ungaria 3 tone.

Cum am ajuns aici? În mare, știm. Cantitatea deaur extrasă de-a lungul timpului pe teritoriul de azial României se ridică la circa 2070 tone. În cursivi-

tatea etapelor istorice sunt identificate mai multesegmente: Perioada preromană (înainte de anul 106marcat prin așezarea trupelor Romei): 10%;„stahanoviștii” epocii aparțineau migratorilor demeserie – sciții, agatârșii, dar în special localnicii –dacii. Perioada romană (106–270 e.n.): 24%; Pe -rioada evului mediu (270–1492 ): 24%; Perioadaimperiului austro-ungar (1492–1918): 27%; Pe -rioada interbelică (1918–1945): 4%; Perioadacomunistă (1945–1989): 9%; Perioada postcomu-nistă (1990–2006): 2%. Dintr-acolo venim. Și avemîn față această realitate: mineritul aurului are și înțara noastră o tradiție multiseculară, are un trecutsolid, cu identități ușor de descifrat în amalgamulevenimențial al veacurilor. Cele mai vechi podoabede aur au fost descoperite la noi la Moigrad, județulSălaj, și datează din epoca pietrei. De șase mii deani… Prin cantitatea de aur extrasă din CarpațiiRomâniei, subliniază surse autorizate, ne plasăm pelocul al cincilea în lume, după Africa de Sud,Canada, SUA și Australia. Zonele cu mare căutares-au dovedit Apusenii, mai exact Patrulaterul auri-fer: Baia de Criș-Săcărâmb-Zlatna-Baia de Arieș,respectiv ținutul Maramureșului.

Unde suntem, cunoaștem. Transformările inter-venite în economia românească după revoluția din1989, măsurile adoptate expres în industria minierăau generat un recul greu de anticipat. Închidereaminelor a lăsat în urmă consecințe pe plan social, cureverberații negative atât la nivelul localităților,îndeosebi al celor croite cu fața spre bogățiile sub-solului, cât și al nivelului de viață al populației trăi-toare din munca în abataje și pe traseul tehnologic alproducției din resursele subterane. Statisticile suntneiertătoare. Putem rememora. În România existau14 regiuni miniere, aparținând unui total de 16județe: Argeș, Dâmbovița, Prahova, Caraș-Severin,Hunedoara, Alba, Bihor, Cluj, Sălaj, Maramureș,Bistrița-Năsăud, Suceava, Harghita, Covasna,Bacău și Tulcea. La data închiderii activității mi -niere, 155 de localități depindeau în proporție maimare de 50% de veniturile asigurate de activitateaminieră din cadrul acestora. În ultimii ani, mineritulromânesc și-a continuat declinul. Toate componen-tele sectorului minier au fost atinse, dar cel mai durexprimat privește mineritul metalifer. Dacă în 2006încă mai lucrau peste 8000 de persoane în domeniu,în 2012 numărul acestora abia dacă depășea 2500.De altfel, în întreg sectorul minier românesc lucrauînainte de 1990, în total, peste un milion de oameni. 65

Dintre aceștia, 350 000 erau angajați direct, caur mare a activității miniere, iar diferența în activitățiminiere indirecte5.

Institutul Geologic Român ne asigură că în țaranoastră sunt zăcăminte de cel puțin 54 miliardedolari. Am studiat și noi strategia intrată în circuitulpublic cu privire la posibilitățile de valorificare aresurselor metalifere de care dispunem. Nu poți sănu fii de acord cu aprecierile specialiștilor antrenațiîn prefigurarea ei.

Referitor la zăcămintele de aur și argint avemmai multe sublinieri la capitolul „Puncte tari” careinvită la acțiune. Este vorba de existența unor re -surse, totalizând 760 tone de aur în zăcăminte cuexplorarea finalizată, care așteaptă decizia statuluiromân pentru a intra în exploatare. Aici trebuie luatăîn considerație capacitatea de gestionare a deșeurilorminiere pe termen mediu și lung, în concordanță cucele mai bune practici disponibile. Sunt mine în con-servare ce pot fi adaptate pentru tehnologii modernede exploatare. Se poate conta pe unele posibilități dea realiza proiecte de tipul o uzină de prelucrare, maimulte exploatări. Avem la îndemână infrastructurade învățământ capabilă să pregătească personalulcalificat pentru oxigenarea mineritului ca ramurăgeneratoare de „combustibil primar solid” îneconomia țării.

Cu maturitate sunt privite „Punctele slabe”,inhibante și alimentând amânări de tot felul. Plecămde la ceea ce știm cu toții: minele sunt închise, iarunele se află în etapa de conservare!? O întreagăramură industrială – metalurgia prelucrătoare (piro-metalurgia) – și-a sistat activitatea. Reluarea exploa-tărilor miniere necesită investiții substanțiale. Nu înultimul rând, piața minereurilor aurifere se dove -dește a fi „controlată”.

Suntem avertizați asupra unei oportunități dedeosebită importanță. Aceasta privește prelucrareamaterialelor din iazurile vechi de decantare, carepoate conduce la ecologizarea unor mari suprafețeocupate de aceste depozite.

Meritorie rămâne luarea în considerație a riscu-rilor previzibile. O primă categorie are în vederefluctuația și în viitor a prețurilor la aur și argint. Esteun adevăr confirmat de experiența în materie. Neputem aminti că, în 1944, la conferința de laBretton-Woods, când dolarul devenea valută dereferință – atunci s-a hotărât și înființarea celor douăinstituții: Fondul Monetar Internațional și BancaMondială –, valoarea unei uncii era fixată la 35 de

dolari. La 9 septembrie 2011 a fost atins nivelulunciei la… 1921,15 dolari!

Aranjamentele monetare internaționale – cunos -cute ca Sistemul Bretton Woods – au persistat și audat roade timp de trei zeci de ani. Ele au pus teme-lia reconstrucției Europei și a Japoniei după război,au permis economiei globale să înflorească pe totparcursul unei mari părți a anilor 1950 și 1960, fărăvreuna dintre crizele financiare cu care fusese pre-sărată istoria ei, și a pregătit terenul pentru una din-tre cele mai lungi perioade de creștere economicăsus ținută pe care a cunoscut-o lumea.

Un as în materie, Alan Greenspan6, fost pre -ședinte al Federal Reserve, teoretizează pe temarevenirii la standardul aur. Aurul reprezintă monedaglobală primordială în opinia lui Greenspan, încondițiile care „este singura monedă, alături deargint, ce nu are nevoie de semnătura uneicontrapartide” și „nimeni nu refuză aurul ca platăpentru stingerea unei obligații”. Reducerea roluluiaurului în sistemul monetar global, care a culminatcu eliminarea convertibilității dolarului american decătre administrația Nixon, a făcut posibilă creștereaaccelerată a creditării și atingerea unui grad de înda-torare fără precedent, atât la nivelul sectoruluipublic, cât și al celui privat. Dacă standardul aur arfi astăzi în funcțiune, zice Domnia Sa, nu ne-am figăsit în situația în care am ajuns. Politica fiscalăn-ar fi cunoscut criza de acum. „Nu am fi ajunsniciodată la această poziție de îndatorare externă,dacă ar mai fi existat etalonul aur, deoarece etalonulaur ar fi oprit derapajul politicilor fiscale”. Să cre-dem că ar fi o legătură cu acel gold rush al băncilormari, preocupate să agonisească aur cât mai mult?Știe cineva ce ne mai așteaptă în această privință? Înaceeași ordine de idei se conturează perspectiva izo-lării definitive a unor rezerve în minele de adâcimesau cu conținuturi mici. Intervine, uneori cu agresi-vitate, reacția societății civile provocată deadversitatea față de tehnologiile avute în vedere,complicațiile introduse de acestea în conservareamediului înconjurător, lipsa unor alternative demoment, garanții care să fluidizeze dialogul dintrepărți.

Nouă ne este clar că de la aceste avertismentemajore, în plus ori în minus, trebuie acționat fărăîntârziere. Ne vânează din apropiere amenințărimajore când vine vorba de viitorul nostru. În uneleprivințe nu putem mișca după cum ne dorim. În al -tele, de ce nu? Se cuvine să-i încurajăm pe cei ce66

67

știu și să stimulăm apropierea lor de cei ce pot, darmai ales, de cei ce decid.

În opinia mea, exploatarea oricărei resursenaturale, pe care România o deține, poate aducebeneficii majore în condiții de responsabilitate asu-mată. Cu precizarea că trebuie să îndeplinească treicondiții pentru a se dovedi prin efecte și pozitivă șisemnificativă: să fie rațională; să se facă în folosuleconomiei românești; să poată fi controlată și decătre deținătorul legal al rezervelor subsolului STA-TUL ROMÂN.

Este bine de reținut: de ani de zile, mai exact din2010, marile bănci centrale cumpără aur și nu vând(vezi graficul alăturat).

Plecând, probabil, de la o vorbă în circulație:„Cine are, are, cine nu, rămâne tot așa”. De aici și onecesară reflecție: dacă tot ne găsim în poziția deactori pe piața aurului, nu-i păcat să ezităm în a nevalorifica la maximum șansele?

Ne persecută în această perioadă un do sar-pro -blemă: Roșia-Montană. Stăm în așteptarea rezulta-tului pe care ni-l datorează în legătură cu litigiuliscat Curtea de Arbitraj de la Washington. Să vedemcu ce ne alegem… Pe de altă parte așteptăm atitudi-nea finală a Comitetului Patrimoniului Mondial pri-vind propunerea Guvernului României de a înscriePeisajul cultural minier de la Roșia Montană pe listaUNESCO. Vom păși mai departe în această direcție?

A trecut ceva timp de când în spațiul public cir-culă informații, opinii, se exprimă poziții pro saucontra la adresa acestui angajant proiect. O promi-siune luată în serios de autorități și specialiști, înegală măsură. Dovadă că s-a avansat pas cu pas și neiluzionam cu gândul, la un moment dat, neștiind cene așteaptă, că luminița de la capătul tunelului seapropie. Proiectul minier, așa cum este propus de

titularul licenței, are în vedere exploaterea și prelu-crarea resurselor minerale de aur și argint din peri-metrul amintit din Munții Apuseni. Proiectul a fostsemnat la 3 iunie 1997 și gândit în trei etape:1) investițională (26 luni); 2) operațională (16 ani);3) închidere și post-închidere (șapte ani). S-a făcutcel mai complex studiu geologic din istoria Româ-niei. Potrivit cercetărilor, resursa totală este calcu -lată la 18 milioane de uncii, adică aproximativ 400tone aur. Din această cantitate se pot industrializadoar 314 tone cu un randament de extracție de 80%.În final se obține aur rafinat, sub formă de lingouvandabil, 246 tone.

Sunt și unele neclarități la care, fie și în treacăt,mă voi referi. Nu rezultă, de pildă, din documentelela care am avut acces, că ar fi avut loc o licitație pen-tru asocierea în vederea exploatării între MinvestDeva și Gabriel Resources. Acordarea licenței s-aaprobat, prin HGR nr. 458 din 10 iunie 1999, com-paniei Minvest Deva, pentru 20 de ani, cu drept deprelungire pentru perioade succesive de câte cinciani. De reținut este faptul că, anterior emiteriilicenței de exploatare, nu a existat licență de exploa-tare pentru Roșia Montană. În data de 4 octombrie2000, Minvest Deva a solicitat transferul respectiveilicențe către Roșia Montană Gold Corporation(RMGC). Președintele ANRM aprobă transferullicenței către RMGC ca titular și Minvest Deva caafiliat. De reținut că actele adiționale la licența deexploatare nu au fost aprobate prin HG. Întrebarealegitimă: „Sunt ele acoperite juridic?”7

În 2013, guvernul a adoptat o seamă de măsuriprivind exploatarea minereurilor de aur și argint dinperimetrul Roșia Montană. Declanșarea, în toamnaanului 2013, a protestelor de stradă privind subiec-tul a condus la stoparea proiectului. 67

Într-o notă înaintată Parlamentului României,RMGC notifică cheltuirea a peste 550 milioaneUSD în proiectul minier în cauză. Acestea, se preci-zează, cuprind activități de cercetare geologică, teh-nologică pentru patrimoniu cultural, situri stră -mutate, achiziție proprietăți, taxe și impozite, echi-pamente miniere, proiectare tehnică, cheltuieligenerale și administrative.

Un program național de cercetare „AlburnusMaior” a fost întocmit de Ministerul Culturii șiîncredințat spre coordonare Muzeului Național deIstorie a României. Între obiectivele programului decercetare au fost fixate: patrimoniul arheologic,galeriile dacice din perioada Daciei Romane8 șimedievale, delimitarea zonei de rezervațiearheologică și arhitecturală, elaborarea unor studiietnografice ale zonei etc.

S-au întâmplat mai multe lucruri de când oriceacțiune a încetat la Roșia Montană. Ne-am trezit peagenda Curții de Arbitraj Internațional de laWashington. Reclamantul ne este cunoscut: RMGC.Acuză România de încălcarea tratatelor bilaterale cuMarea Britanie și Canada. Despăgubirile solicitateating suma de 4,4 miliarde USD pentru presupusepierderi generate de protocolul minier. Este avan satădeja o sumă investită: 700 milioane USD.

Suntem atenți la demersul Ministerului Culturiipentru a lista la UNESCO patrimoniul cultural de laRoșia Montană. Și aici este cu dus-întors. Dacăautoritățile organizației mondiale pentru educație,știință și cultură ne iau în seamă, ne paște riscul careclamanții să ne privească aspru, deoarece statutulastfel adoptat poate provoca protestele investitoru-lui, blocat să acționeze în termenii inițiali conveniți,cât despre patrimoniul arheologic nici vorbă! Undemers de ultimă oră al ambasadorului nostru laUNESCO a obținut amânarea preluării patrimoniu-lui cultural de la Roșia Montană. Asta, până ce înaltași temuta instanță de la Washington se va pronunța.Mă întreb: „Această inițiativă, pusă pe rol de Minis-terul Culturii, n-ar fi putut precede gâlceava provo-cată de RMGC?”

Și iată cum o rezolvare posibilă în sferaprețioasă a valorificării resurselor României de aur

și argint cade înainte ca taberele pro și contra să-șigăsească timp pentru a se așeza la masă și, în deplinrespect reciproc și în lege, să identifice o soluție via-bilă, general acceptabilă.

Problema este, vorba poetului: „Mai suna-veidulce corn,/ Pentru mine vreodată?” Vom mai vedea,cu alte cuvinte, trecând pe lângă noi racheta norocu-lui?

Dar, spun statisticile, munții noștri aur poartă…Are rost să visăm în continuare la extragerea lui?Răspuns: „Categoric, da!” Aurul rămâne… aur.Suntem pregătiți să trecem la aplicarea „regulii deaur” din istoria omenirii: cine are aur face regulile.Să o facem fiecare cu puterile noastre.

Oricum, un lucru este clar: ne trebuie o strategiea reluării progresului economic, fără de care nu vommai fi niciodată un stat puternic și prosper, adicăindependent. Ne trebuie o strategie a resurselorminerale și a mineritului! Minți calificate îndomeniu, atașate profund românismului, temerare șipragmatice, sunt chemate să conceapă atât viitorulprofil economic al țării, cât și sursele de acumulare,de investiție, căile de mobilizare a energiilor, încondițiile în care în locul blamatei „dictaturi de dez-voltare” să dispunem de facilitățile democrației.

Note

1 I. Berbeleac, Zăcăminte de aur, Editura Tehnică,București, 1985.

2 R. James Weick, Gold Occurences,1994.3 http://www.cngold.org.cn/newsinfo.aspx?ID=1535.4 http://www.cinemagia.ro//filme/the-forcaster-

616535/.5 N. Bud, A privi înainte... privind înapoi, revista „Aca-

demica” nr. 2–3, februarie-martie 2016, anul XXVI, p.304–305.

6 http://www.gold.org/research/gold-7 N. Bud, La hotarul dintre milenii. Mineritul încotro?,

Editura Academiei Române, București, 2015.8 C. Daicoviciu, Dacia liberă și Dacia Romană, Uni-

versitatea din București, Editura Didactică şi Pedagogică,1964.

68

69

La trecerea în eternitate a distinsului nostrucoleg, academicianul Gheorghe Udubașa, AcademiaRomână și Secția de științe geonomice deplângpierderea sa și îi aduc un ultim omagiu.

Suntem strânși în jurul catafalcului său în ziuaacestei grele despărțiri, pentru a privi în urmă și arememora valorile cărora li s-a dedicat, a trudit șipentru care a fost răsplătit cu merite unanim re -cunoscute. Consacrat pentru opera sa, pentru desco-peririle sale științifice, pentru integritatea saprofesională și profilul său moral, a devenit membrucorespondent al Academiei Române în 1996 șimembru titular în noiembrie 2017. Pe 8 septembrie2018, starea sănătății sale nu i-a mai permis să-șianiverseze cei 80 de ani de viață, alături de noi, așacum ne-am fi dorit. De atunci, nemiloasa boală l-aținut departe de colectivul nostru.

Gheorghe Udubașa s-a născut la Ocnele Mari, înținutul vâlcean, la poalele munților Căpățânii, acolounde diapirele de sare ale lui Ludovic Mrazec și-aufăcut loc spre suprafață. A îndrăgit natura din aniitinereții, iar pasiunea pentru minerale i-a fost stâr -nită de cristalele din aluviunile Văii Oltului.

După ce a absolvit Facultatea de Geologie șiGeografie a Universității din București cu diplomăde merit, în 1960, și-a găsit locul și și-a impus spe-cializarea în cele mai prestigioase institute decercetare din țară; la Institutul Academiei Române,între 1960 și 1970 și, apoi, timp de mai mult de 40de ani, la Institutul Geologic al României. Aici a tra-versat toate treptele consacrării: de la cercetătorprincipal în domeniul mineralogiei, la director alacestui institut.

Mineralogia este o știință a rafinamentului, acunoașterii cărămizilor prin care putem construimonumente. Investigații punctuale te conduc la con-cluzii globale prin care generăm modele geologice.

Calitățile sale de bun observator și de priceputmicroscopician i-au permis să descopere minerale

noi (mackinawit, cymrit, heterolit, greigit, maghe-mit) pe teritoriul României. Apoi, aceleași calități,dublate de agerime, perseverență, intuiție și bagaj decunoștințe, l-au recomandat și l-au impus ca bursierHumboldt la Universitatea din Heidelberg, Ger -mania, unde și-a susținut, în 1972, teza de doctorat,apreciată cu distincția summa cum laude, apoi caprofesor invitat la Universitatea din Stellenbosch,Africa de Sud, și ca speaker la numeroase conferințeinternaționale.

Preocupările sale științifice, așa cum singur lerezuma, s-au axat pe studiul acumulărilor metalifereși pe mineralogia acestora, acoperind majoritateaunităților structurale din România. Autor a peste 200de lucrări științifice, personalitatea sa a fost cunos-cută prin studii privind mineralogia elementelornative, sulfurilor, sulfosărurilor și oxizilor și prin

gheorghe Udubașa (1938–2019)

Acad. Nicolae Anastasiu

In memoriam

Acad. Gheorghe Udubașa

69

descifrarea rolului lor în elaborarea de modele meta-logenetice.

Una dintre lucrările sale din anul 1993, Tephro -ite and Mn-Humites, a fost premiată de AcademiaRomână, iar Nanominerals their bearing on metalsuptake by plants a primit Premiul „Ludovic Mra-zec”, în anul 2011.

Contribuțiile sale legate de cunoașterea unorzăcăminte de minereuri din Munții Rodnei, de laBlazna, din insula cristalină de la Preluca-Răzoaresau din Valea lui Stan-Brezoi, din Munții Căpățânii,sunt bine cunoscute și apreciate. O reevaluare azonelor susceptibile de mineralizații aurifere a luatforma unui studiu privind zonele de forfecare dinmetamorfitele Carpaților Meridionali. S-a ocupat șide clasificarea sferulelor extraterestre din for -mațiunile geologice (proiect IGCP/UNESCO,1996–2000).

Spectrul larg de probleme izvorâte din stăpâni-rea conceptelor mineralogice include și studiile salelegate de nanominerale, de incluziunile fluide, deaurul invizibil din sulfuri, de aplicațiile spectrelorMössbauer în mineralogie și geochimie.

Atent la efectele posibile ale vechilor exploatăriminiere din Valea lui Stan, Brezoi, din vestulMunților Căpățânii și din Valea Bădeanca, MunțiiLeaota, a întreprins analize pertinente care să veri -fice acest lucru.

Cu trecerea anilor, performanța academicianuluiGheorghe Udubașa a fost legată de elaborarea unorsinteze mineralogice remarcabile: publicarea cărțiiMinerals of the Carpathians, în colaborare cu colegidin Ungaria, Ucraina, Slovacia, Polonia și Cehia, laEditura Granit din Praga, și participarea sa la reali-zarea unei enciclopedii mineralogice, în coordona-rea reputatului mineralog canadian Joe Mandarino,Minerale din Carpați – o legendă a trecutului, oprovocare pentru viitor.

Preocupări constante legate de abordări noi, ori-ginale l-au condus la identificarea seriei lui Fibo-nacci în mineralogie, pe care o considera ca o pro-vocare pentru un proiect de viitor, realizabil într-ocolaborare cu matematicieni. A fost mereu deschisrelațiilor interdisciplinare.

După 2007, ca profesor asociat la Universitateadin București, a primit și calitatea de conducător dedoctorat.

În perioada 1992–2009, ca o recunoaștere aperformanțelor și a probității sale științifice, a fostmembru al Comisiei de Minerale Noi și Nomencla-tura Mineralelor din Asociația Internațională deMineralogie.

Ultima hartă a substanțelor minerale utile aRomâniei, scara 1:500 000, concepută și redactată în2015–2016, în spiritul exigențelor cerute de carto-grafia modernă, poartă și semnătura sa.

Lucrarea apărută recent la Editura AcademieiRomâne Civilizație românească, o istorie aștiințelor geologice în România de la începuturi șipână astăzi adăpostește și contribuția semnificativăpe care academicianul Gheorghe Udubașa a avut-ola progresul mineralogiei în țara noastră. Este unomagiu pe care îl aducem memoriei sale.

A fost distins cu: Medalia „Meritul Ştiinţific”(1983), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” îngrad de Cavaler (2000), Diploma de excelenţă cumenţiune specială (ANSTI, 2000).

Omul, colegul și prietenul care a fost ne-a pără-sit. Vom simți absența sa din şedințele de secție, nevor lipsi intervențiile sale, dar vom păstra exemplulcaracterului său, exigența și imparțialitatea în toateanalizele pe care le făcea, echilibrul atât de necesarîn viața unei comunități.

Condoleanțe familiei îndoliate. Alături de cole-gii din Academie, cu multă tristețe, vom simți pier-derea lăsată de plecarea sa în lumea celor drepți.

Dumnezeu să-l odihnească!

70

71

Încetarea din viață a profesorului Vasile Stănescu,membru de onoare al Academiei Române și directoral Fundației „Elias”, a produs o adâncă durere însufletele celor care l-au cunoscut, l-au admirat și l-auiubit. Este o grea pierdere pe care o suferă AcademiaRomână, Fundația „Elias”, cultura și științaeconomică și juridică din țara noastră prin disparițiauneia dintre cele mai strălucite personalități dindomeniul științelor sociale, culturii românești șioperelor de binefacere publică din România.

Născut la București, la 4 februarie 1925, a urmatcursurile primare, liceale și universitare din Bu cu -rești. A absolvit, în 1948, Academia de Studii Eco-nomice, Facultatea de Drept de la UniversitateaBucurești și a obținut titlul de doctor în economie.

Pregătirea sa temeinică obținută la liceu și lacele două facultăți și în timpul doctoratului, pro -funzimea și diversitatea cunoștințelor l-au recoman-dat, încă de tânăr, să ocupe funcții ministerialeimportante – director, director general, arbitru șefinterdepartamental și consilier ministerial cu pro -bleme editoriale economice, juridice și de arbitrajcomercial, apoi redactor-șef la prestigioasa EditurăȘtiințifică, șef de secție la Consiliul Legislativ,precum și profesor asociat la diferite universități,unde a predat Cursuri de drept administrativ șilegislație economică, economie și management și aparticipat la numeroase comisii de doctorat.

În calitate de redactor-șef a inițiat și a îngrijit, înciuda restricțiilor ideologice ale vremii, numeroasecolecții culturale și științifice și a recuperat și a ofe-rit publicului importante evaluări ale istoriei științeiși culturii naționale și mondiale.

Destinul a făcut ca în primăvara anului 1925(anul nașterii profesorului Vasile Stănescu) să iaființă Fundația „Elias” cu o avere impresionantă, acărei menire era de a servi binele public. Pesteaproape șase decenii, profesorul Stănescu a ajuns laconducerea Fundației în calitate de membru în Con-

siliul de conducere, administrator delegat și director.Academia Română, în calitate de legatar testamen-tar, are obligația de a supraveghea, prin repre -zentanții săi din Consiliul de conducere, la bunulmers al Fundației și la respectarea prevederilortestamentului și statutului. Profesorul Vasile Stănescua avut un merit deosebit la reconstituirea averiiFundației, după anul 1990, la dezvoltarea eco -nomică și la îndeplinirea misiunii acestei pre s -ti gioase Fundații.

În baza unei prolifice activități științifice deînaltă valoare și a contribuției la bunul mers alFundației „Elias”, profesorul Vasile Stănescu adevenit, în anul 1999, membru de onoare al Acade-miei Române. Primirea sa în Academia Română aconstituit un puternic stimulent pentru intensificareaactivității sale științifice și a efortului pentru înde-plinirea misiunii Fundației „Elias”. La numeroaselesale lucrări editoriale din domeniul dreptului șigestiunii economice, începând din 1999 (după

Vasile Stănescu (1925–2019)

Acad. Aurel Iancu

71

Prof. Vasile Stănescu

intrarea sa în Academia Română), s-au adăugatlucrări de mare rezonanță și profunzime științifică șireflecții intelectuale: Societatea civilă, Știința glo-balizării, Spațiul public – gestionare și comunicare,Drumul spre libertate, trilogia Elogiul tăcerii, Elo-giul iubirii și Elogiul adevărului și încheie întreagasa operă, întregul său periplu intelectual rafinat cueseul „Omul între venire și ple care”. Sunt lucrărileunui om cultivat, ale unui gânditor profund cu vastecunoștințe aflat la o vârstă înaintată, cu multeafecțiuni și lipsit de putere fizică, însă cu o gândireageră și proaspătă, care își pune întrebări și cautărăspunsuri pertinente și pline de optimism desprerostul și soarta omului pe pământ.

Citez câteva fraze din ultima sa carte, apărută laEditura Universul Juridic la sfârșitul anului 2018,pentru a vedea ce îl frământa pe profesorul VasileStănescu la vârsta de aproape 95 de ani, aflat înmare suferință fizică, însă cu o gândire limpede șiprofundă: „Modelele culturale, umane și spiritualeau constituit permanențele mele, forța de iradierecare a condus la stimularea capacității creatoare, cași a vieții asumate și trăite cu gravitate.

Am satisfacția unor amintiri îngrămădite înmemoria afectivă cu privire la personalități ale cul-turii românești, adevărate mituri vii, cu care mi-am încrucișat cărările vieții și cărora le-am pututveni în întâmpinare, în momente de cumpănă. Ei,alături de marii profesori pe care i-am avut, au deve-nit parte a universului meu spiritual.

Am avut cultul înaintașilor ca o valoare careîntreține conservarea și cultivarea tradiției și aiubirii de țară. De aici, cultul muncii l-am manifes-tat până la uitarea de sine, asigurându-mi astfel seni-nătatea în fața neajunsurilor de tot felul.

Am încercat să deslușesc viața, să îi cunosc ros-turile, să o trăiesc frumos și cu folos, să înțeleglumea, scopurile, cauzalitatea și sensurile profunde,

concomitent cu dimensiunea religioasă a existenței.Nu m-am mulțumit cu aforismul lui Democrit potri-vit căruia «lumea este o scenă, viața un act; ai venit,ai văzut, ai plecat». A fost o luptă deloc ușoară, cueforturi neîntrerupte.

Ascultându-l pe Lucian Blaga, toată viața amsăpat, pentru a da de stele-n apă (Fântânile). Dacăam reușit sau nu, drumul încercării a fost oricummai important decât ținta.

Norocul și talentul vin și se duc, sunt trecătoare,iubirea te însoțește și după [...]

A fost lecția mea de viață, proiectată în lumeaideilor și a valorilor, a permanențelor. Totuși amlăsat în urmă atâtea neîmpliniri și absențe care mădor. Mă voi consola vreodată? Numai cine astrăbătut deșertul cunoaște setea. Și totuși, viața tre-buie privită ca un dar [...]

Risipirea în neființă nu aș vrea să mă găseascădator. De aceea am făcut din bătrânețe o devenireinițiatică de meditație, dar și un exercițiu de trăire,în continuare, pentru alții”.

Cunoscând viața și activitatea profesoruluiVasile Stănescu, sunt îndemnat să afirm că frazelememorabile de mai sus reprezintă o adevărată pro-fesiune de credință, o splendidă lecție de viațăpentru mulți semeni și mai cu seamă pentru tineriide astăzi.

Trecerea profesorului Vasile Stănescu în eterni-tate constituie o mare pierdere pentru AcademiaRo mână, pentru Fundația „Elias”, pentru întreagaco munitate științifică, pentru toți cei care l-aucunoscut și cu care a colaborat.

Secția de științe economice și juri dice a Acade-miei Române, Consiliului director și salariații dinFundația „Elias” exprimă în treaga compasiune șitransmit con doleanțe familiei îndurerate.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

72

73

În ziua de 14 martie 2019, s-a stins din viațăprof. dr George Litarczek, membru de onoare alAcademiei Române, „părintele fondator” al specia-lizării anestezie-terapie intensivă din România şiunul dintre „pionierii” ei la nivel mondial.

Prof. George Litarczek a urmat cursurile Liceu-lui „Spiru Haret” din București (1936–1944) și apoipe cele ale Facultății de Medicină din cadrul IMFBucurești (1944–1950).

După absolvirea facultății a fost preparator laClinica de chirurgie a Spitalului Colțea din Bucu-reşti, iar din 1956 cercetător la Institutul de Tera-peutică al Academiei RPR. Între anii 1963 și 1979 afuncţionat și la Spitalul „Elias”, iar din anul 1994 afost profesor pentru disciplina anestezie-terapieintensivă la Facultăţile de Medicină „Spiru Haret”,„Titu Maiorescu”, Româno-Americană, Ecologică,„Gheorghe Goldiș” Arad.

Între anii 1994–2004 a fost profesor la Politeh-nica Bucureşti, Facultatea de Automatică, Catedrade electronică, pentru susținerea unor cursuri pri-vind aparatura medicală și a unui curs de masterat alCatedrei.

George Litarczek a elaborat sau a participat laelaborarea unui număr de 318 lucrări și 20 de tra tatesau monografii.

Pentru activitatea medicală de cercetareștiințifică, domnul George Litarczek a fost onorat cutitluri și distincții; dintre acestea: Ordinul Muncii

clasa a III-a, 1962; Ordinul Meritul Sanitar clasa aIII-a, 1971; Ordinul Meritul Sanitar clasa a III-a,1981; Medalia comemorativă „A 40-a aniversare”,1984; titlul de profesor universitar evidențiat, 1984;Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer în anul2000.

Academia Română aduce un respectuos omagiupersonalității profesorului George Litarczek.

george Litarczek (1925–2019)

73

Cronica vieții academice

Martie

4 martie: Aula Academiei Române a găzduitsesiunea de comunicări ştiinţifice cu tema „Cutre-murele vrâncene: o provocare pentru geoştiinţe şisocietate”, eveniment organizat de Secţia de ştiinţegeonomice a Academiei Române, Comitetul Naţio-nal „Terra în viitor: Cercetări pentru DezvoltareaDurabilă Globală”, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului. Lucrărilesesiunii au fost moderate de acad. Dan Bălteanu şidr. Constantin Ionescu. Au susţinut comunicări:

– dr. Constantin Ionescu, directorul InstitutuluiNaţional de Cercetare-Dezvoltare pentru FizicaPământului – Realizări şi perspective ale cercetăriiseismologice în România;

– prof. Mircea Radulian, director ştiinţific, Insti-tutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fi zicaPământului – Impactul cutremurelor majore vrân -cene: constatări şi învăţăminte;

– acad. Dan Bălteanu, dr. Mihai Micu, dr.Mihaela Sima, dr. Marta Jurchescu, dr. GheorgheKucsicsa, Institutul de Geografie – Riscul la alune-cări de teren în regiunea seismogenă Vrancea. Per-spectivele unui management integrat;

– dr. Gheorghe Mărmureanu, dr. Alexandru Măr-mureanu – Paradoxul cutremurelor vrâncene: acce-

leraţiile înregistrate la ultimele cutremure semnifi-cative (1986, 1990, 2018) în aria extracarpatică aRomâniei şi a Republicii Moldova sunt cu mult maimari decât cele din epicentru;

– prof. Radu Văcăreanu, rector, UniversitateaTehnică de Construcţii Bucureşti – Abordări ac tualeşi de perspectivă privind evaluarea şi reducerea ris-cului seismic;

– dr. Dragoş Armand Stănică, dr. Dumitru Stănică,dr. Monica Valeca, Institutul de Geodinamică„Sabba S. Ștefănescu” – Monitorizarea geomagne -tică în timp real pentru îmbunătăţirea rezilienţei lacutremurele de adâncime intermediară din zonaVrancea, România;

– dr. Iolanda Gabriela Craifăleanu, dr. ClaudiuSorin Dragomir, dr. Daniela Dobre, dr. Emil-SeverGeorgescu – Seismele vrâncene şi siguranţa mediu-lui construit. Cercetări recente la URBAN-INCERC;

– dr. Emil-Sever Georgescu, director ştiinţificURBAN-INCERC – Riscul seismic în România:scenarii, percepţii și realităţi.

Sesiunea a continuat cu un panel de discuţii petematici de acţiune concretă de reducere a risculuiseismic: ştiinţa şi tehnologia în folosul acţiunilor dereducere a riscului seismic şi securitate; educația camijloc de conștientizare și creștere a rezilienței;comunicarea și percepția riscului seismic.

19 martie: Cabinetul de Stampe al BiblioteciiAcademiei Române a vernisat expoziția „Vestigiiarhitecturale din colecția fotografică AlexandruTzigara-Samurcaș”, eveniment desfășurat în Salade expoziții „Theodor Pallady”. Expozițiacuprinde o selecție din cele aproximativ 4000 defotografii și peste 1000 de clișee fotografice din

74

75

colecția etnografului și muzeologului Tzigara-Samurcaș, un pasionat și fecund fotograf amator.La vernisaj au luat cuvântul acad. Răzvan Theo-dorescu, vice președinte al Academiei Române, șiprof. Tudor Berza, membru corespondent al Aca-demiei Ro mâne, nepotul lui Alexandru-TzigaraSamurcaș.

20 martie: Academicianul Grigore Brâncuş afost omagiat de comunitatea academică la împlini-rea vârstei de 90 de ani în cadrul unei sesiuni desfă-şurate în Aula Academiei. Despre viaţa şi activitateaştiinţifică a academicianului Grigore Brâncuş auvorbit acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele AcademieiRomâne, acad. Eugen Simion, preşedintele Secţieide filologie şi literatură, prof univ. Gabriela PanăDindelegan, membru corespondent al AcademieiRomâne, prof. univ. Gheorghe Chivu, membrucorespondent al Academiei Române, prof. univ.Nicolae Saramandu, membru corespondent al Aca-demiei Române, şi doamna Emanuela Timotin,secretar ştiinţific al Institutului de Lingvistică„Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti”. Sesiunea oma-gială s-a încheiat cu un cuvânt rostit de academicia-nul Grigore Brâncuș.

20 martie: În Amfiteatrul „Ion Heliade Rădu-lescu” al Bibliotecii Academiei Române a fost lan-sată cartea The Banat of Timişoara. A EuropeanMelting Pot, editor-coordonator Victor Neumann,

cu un Cuvânt-înainte de acad. Răzvan Theodorescu.Despre importanţa lucrării au vorbit: acad.Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române,acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Aca-demiei Române, acad. Dan Dubină, preşedinteleFilialei Timişoara a Academiei Române, prof.Slobodan Bjelica, Universitatea din Novi-Sad, prof.László Marianucz, Universitatea din Szeged, dr.Aron Kovács, Biblioteca Colegiului ReformatSarospatak, prof. Miodrag Milin, cercetător ştiinţi-fic, Institutul de Studii Banatice al AcademieiRomâne, şi prof. Victor Neumann, cercetător ştiinţi-fic, Institutul de Studii Banatice al AcademieiRomâne. Lucrarea a apărut la Scala Arts & HeritagePublishers, Londra, 2019.

21 martie: Aula Academiei Române a găzduitconferința „Making Political Marketing GreatAgain”, susținută de Brad Parscale, consultantpolitic și expert în comunicarea prin intermediulmedia-digital, personalitate marcantă a viețiipublice internaționale. Acad. Ioan-Aurel Pop,președintele Academiei Române, a rostit uncuvânt de deschidere, iar prof. Dan Dungaciu,directorul Institutului de Științe Politice șiRelații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Aca-demiei Române, a făcut o prezentare a confe -rențiarului Brad Parscale. Întâlnirea a fost mode-rată de acad. Victor Voicu, vicepreședinte alAcademiei Române.

75

Apariții la Editura Academiei

76

ARTA DIN RoMâNIADIN PREISToRIE îN coNTEMPoRANEITATEVolumele I, II

„Lucrarea este un tratat academic în două vo -lume. Patruzeci de specialişti din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Oradea, Baia Mare şi AlbaIulia au ostenit cu mare dedicaţie şi multăcompetenţă la alcătuirea acestor tomuri careînsumează peste 2000 de pagini şi cu tot atâteaimagini de foarte bună calitate. [...]

Este o privire sintetică asupra artelor vizuale dinspaţiul carpato-dunărean-pontic, scrutate în des -făşurarea lor multiseculară, într-o perspectivă logicăşi modernă. Arhitectura şi pictura, sculptura şi arteleaplicate ilustrate pe măsură (îndrăznesc să spun căniciodată până acum în România) din epoca pietreipână în epoca video pot fi urmărite de cititori îndesfăşurarea lor cronologică şi într-o cumpănităplasare în contextul european în care au evoluat.Realizat tehnic în colaborarea dintre EdituraAcademiei şi Editura Mega din Cluj-Napoca, acesttratat academic este coordonat de mine şi de co legulclujean academicianul Marius Porumb, care aremerite cu totul deosebite în buna desfăşurare alucrărilor. [...]

Lucrarea este realizată în ciclul «Civilizaţiaromânească» cu care Academia Română s-aînfăţişat la marea sărbătoare a Centenarului.”

(Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române,

preşedintele Secţiei de arte, arhitectură şiaudiovizual a Academiei Române)

77

RESURSELE MINERALE ALE RoMâNIEIVolumul III RESURSE ENERgETIcE

Coordonatori: Emil coNSTANTINEScU Nicolae ANASTASIU

Autori: Nicolae ANASTASIU, Emil coNSTANTINEScU, Titus MURARIU, Alexandru PĂTRUțI, Mihai Emilian PoPA, Elena-Rodica SToIcA NEgULEScU

Volumul al III-lea Resurse energetice încheieTrilogia „Resursele minerale ale României”, carecuprinde Minerale industriale şi roci utile, volumul I,şi Minerale metalice şi minereuri, volumul al II-lea.A fost și un proiect al Fundației „Patrimoniu”, cumulțumiri.

Volumul al III-lea abordează probleme legate dehidrocarburi (petrol și gaze naturale), cărbuni,resurse neconvenționale (gaze de șist, zăcămintecompacte, cărbuni gazeiferi și gaz hidrați), resursenucleare (zăcăminte de uraniu) și resurse regenera-bile (solare, eoliene, hidroenergetice, geotermale,bioenergetice). Astfel, lucrarea devine o importantăbază de date pentru toate sectoarele economice acăror activitate este dependentă de una dintre acesteresurse. Față de volumele anterioare ale trilogiei,Introducerea din acest volum cuprinde articoleoriginale ale unor personalități (contributori:Constantin Crânganu, Radu Dudău, Vasile Iuga,Bogdan M. Popescu), specialiști în domeniulresurselor energetice.

Cartea se adresează persoanelor interesate încunoaşterea patrimoniului energetic naţional.

ISToRIA SocIALĂ A RoMâNIEI (4)

cătălin zAMFIR

Cartea propune să trecem dincolo de eveni-mentele politice şi de analiza în profunzime aeconomiei şi să reflectăm asupra unei experienţeistorice unice a României: succesiunea unor maritentative istorice de angajare în proiecte de schim-bare structurală şi dezvoltare, realizate în contexteinternaţionale care, inevitabil, şi-au pus amprenta.

Volumul a fost realizat de către cercetătorii dincadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii alAcademiei Române, contribuţiile lor fiind diverse:crearea bazei de indicatori şi acumularea deinformaţii relevante, parcurgerea unei bibliografiivaste, contribuţii punctuale la clarificarea unor com-ponente ale analizei. 77

79

gHID PENTRU AUToRI

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

79

ISSN 1220-5737 80 PAGINI

Redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, bucureşti, tel:

021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 3 lei

Abonamentele la revista „Academica” se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica”, serviciul difuzare (Ioana Tălpeanu)

sau cu ordin de plată în contul Ro64TREz7055005XXX006462,

Trezoreria sector 5, bucureşti.

Preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

REVISTĂ EDITATĂ DE AcADEMIA RoMâNĂ DIREcToR: AcAD. … · modul de sublimare în propoziqii oi...

Documents

Transcript of REVISTĂ EDITATĂ DE AcADEMIA RoMâNĂ DIREcToR: AcAD. … · modul de sublimare în propoziqii oi...