rEVISTĂ EDITATĂ DE AcADEmIA româNĂ

DIrEcTor: AcAD. IoAN-AUrEL PoP, PrEșEDINTELE AcADEmIEI româNE

Nr. 7–8, IULIE-AUGUST 2020Anul XXX • 357–358

E-mail: academica@acad.rorevista_academica2006@yahoo.com

Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htmTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

DIrEcTorI:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 – decembrie 2017

Acad. Cristian HERAianuarie 2018 – aprilie 2018

Acad. Ioan-Aurel POPmai 2018

coNSILIUL EDITorIAL:

Acad. Ioan-Aurel POPAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Victor VOICUAcad. Ioan DUMITRACHE

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Cristian HERAAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Eugen SIMIONAcad. Alexandru SURDUAcad. Maria ZAHARESCU

SEcTor TEHNIc:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAMonalisa STANCA

Responsabili de număr:Andrei MilcaMihaela-Dora NeculaNarcis Zărnescu

coLEGIUL DE rEDAcŢIE:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Dr. Andrei MILCAMihaela-Dora NECULAElena SOLUNCA-MOISE

coorDoNATor:

Acad. Răzvan THEODORESCUVicepreședinte al Academiei Române

AGrIcULTUrA șI ScHImbĂrILE cLImATIcECristian Hera, Agricultura în contextul secetei și deșertificării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Nicolae N. Săulescu, Unele probleme ale dezvoltării viitoare a agriculturii româniei 12Păun Ion Otiman, Agricultura și dezvoltarea rurală din românia postpandemie și la

început de nou ciclu bugetar european (2021–2027) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Victor Giurgiu, Ioan Seceleanu, Ovidiu Badea, Probleme actuale ale silviculturii

românești. Pădurea viitorului și formarea conștiinței forestiere . . . . . . . . . . . . . . . . 23

PANDEmIILE îN coNTEXT ISTorIcVictor Spinei, reflecții privind ipostaze ale pandemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

șTIINțA DrEPTULUI Mircea Duțu, Drept natural sau organicism juridic? Legatul școlii Juridice Ardelene

în gândirea juridică românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

coNVorbIrI Victor Spinei, Arheologie și realități contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

româNIA șI UNIUNEA EUroPEANĂNapoleon Pop, Valeriu-Ioan Franc, Provocări ale zonei euro . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

STrATEGIE EcoNomIcĂSarmiza Pencea, Noul Drum al mătăsii, punct terminus Europa . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

fILE DE ISTorIEVasile Muntean, cu privire la origen (184–253) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Alexandru Porțeanu, 80 de ani de la sfâșierea teritorială a româniei (1940) și de la

marele refugiu românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

oPINIIAlexandru Ioan Herlea, câteva considerații cu privire la realizarea unei istorii a tehnicii

românești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Nicole Bud, Alexandru Nicolici, munții noștri aur poartă (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

3

Cuprins

.

EVENImENT cULTUrALBogdan Jugănaru, Expoziție de presă românească la biblioteca Academiei române 106

EVocArEElena Liliana Popescu, Alexandru Zaharescu, marele matematician român Nicolae

Popescu și impactul puternic al operei sale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Lucian Beznea, Remember – Profesorul Nicolae Popescu, creatorul școlii românești

de Algebră modernă și Teoria numerelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114Dan Cristian Popescu, In memoriam – mentorul Nicolae Popescu, membru

corespondent al Academiei române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

croNIcA VIEțII AcADEmIcE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

APArIŢII LA EDITUrA AcADEmIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

GHID PENTrU AUTorI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121

„Avem un singur Pământ și trebuie să-l protejăm.”

*Preşedintele Secţiei de știinţe agricole şi silvice a Academiei Române, preşedinte de onoare al Academiei de Știinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Șişești”, preşedinte al Academiei Române (ianuarie-aprilie 2018), vice- preşedinte (2010–2017)

Agricultura în contextul secetei şi deşertificării

Acad. Cristian Hera*

Producțiile agricole realizate în România suntdeparte de a exprima potențialul real de pro -ducție al solurilor, starea de fertilitate, care defapt reprezintă capacitatea acestora de a asi gura,simultan și continuu, necesarul de elementenutritive și apa pentru creşterea şi dezvoltareaplantelor pe întreaga perioadă de vegetație, fiindsuperioră, în medie, fertilității solurilor de pe

mapamond. La nivel planetar solurile cu fertilitate redusă

şi foarte redusă ocupă 62%, cele cu fertilitate

moderată 27%, iar cele caracterizate printr-o fer-tilitate ridicată numai 11% din suprafața totală auscatului.

În țara noastră, 28% din soluri au o fertilitateridicată şi foarte ridicată, 22% au o fertilitatemoderată şi 50% o fertilitate redusă şi foarte redusă.

Rezultatele obținute de fermierii care au făcutinvestițiile necesare și au aplicat tehnologii decultură corespunzătoare obținerii unor recoltecompetitive cu cele mai bune realizate în Europa,precum și producțiile medii realizate pe țară în

Agricultura și schimbările climatice

Schimbările climatice, presiunile antropice, epuizarea resurselor naturale amplifică apariţiacrizelor, punând probleme deosebite la nivel global, cu consecinţe majore în declanşarea unei crizealimentare.

Pandemia a reiterat necesitatea creșterii efi cienței și competitivității agriculturii românești, mai alesîn contextul schimbărilor climatice.

Dezvoltarea viitoare a productivității și competitivității agriculturii în România va depinde înmare măsură și de direcționarea unor resurse sporite pentru investiții în modernizarea infra structurii șiaplicarea soluțiilor inovative sugerate de cercetarea științifică.

Disfuncționalitățile majore cauzate de pandemia de Coronavirus, precum și realităţile dominanteale spaţiului rural românesc, marcate de fenomene economice şi sociale grave din ultimele decenii,presupun o schimbare radicală, profundă atât a politicii agricole comune europene, cât și a politiciiagricole românești.

Efectele negative asupra condițiilor de mediu, produse de manifestarea tot mai accentuată a pro-cesului schimbărilor climatice, încep să fie din ce în ce mai vizibile și în ecosistemele forestiere dinspațiul României.

În paginile următoare sunt exprimate opiniile unor personalități ale domeniilor agricole și sil vice –acad. cristian HErA, acad. Nicolae N. SĂULEScU, acad. Păun Ion oTImAN, acad. VictorGIUrGIU, dr. Ioan SEcELEANU, dr. Nicolae ovidiu bADEA, membru corespondent al Aca-demiei române – despre cauzele și efectele schimbărilor climatice din ultimele decenii cu care seconfruntă omenirea.

6

ultimii cinci ani la principalele plante (grâu,porumb, floarea-soarelui, soia), demonstreazăcapacitatea obținerii unor producții agricole per-formante, competitive cu cele din țările avansate.

Semnalul de alarmă din anul 1972, „Avem un

singur Pământ şi trebuie să-l protejăm”, exprimatla Conferinţa Naţiunilor Unite de la Stockholmprivind Mediul şi Umanitatea, este și astăziextrem de actual, mai ales în contextul în carepopulația globului crește substanțial, resurselenaturale se diminuează, schimbările clima tice,cu fenomene extreme din ce în ce mai frec -vente, devenind tot mai alarmante.

Pandemia provocată de Covid 19, declanșatăla începutul anului 2020, ne determină să gândimun alt sistem de organizare, procesare, diversifi-care, conservare și distribuire a produselor agro a -limentare.

Pe baza acumulării de cunoaştere, elitamondială a înţeles că unica soluţie viabilă pentrudezvoltarea viitoare a societăţii umane şimenţinerea unui mediu sănătos este dezvoltareadurabilă și performantă, a cărei esenţă constă înutilizarea rațională a tuturor resurselor natu-rale, a surselor de energie convențională şimaterii prime regenerabile, într-o măsură şiîntr-un ritm care să permită refacerea lor, asi -gurând astfel continuitatea omenirii.

Reafirm, fără rezervă, că resursa naturalăvitală pentru un viitor sustenabil și performant,alături și împreună cu APA, este SoLUL.

La cel de al VIII-lea Congres Mondial deȘtiința Solului, care a avut loc în România în1964, cu participarea a 1190 specialiști din cincicontinente, 63 de țări, solurile româneşti erau con-siderate „miracol”. Acest „mit” este acum pe calede dispariţie, mai ales în condiţiile în care resur -sele naturale se diminuează, în timp ce investițiilefăcute în agricultură și în dezvoltarea rurală româ -nească au fost și rămân nesemnificative, iarsuprafața irigată a țării s-a redus substanțial fațăde cele 3,2 mil. ha existente în anul 1989.

Să nu uităm că fiecare cultură exportă anualdin sol, prin recoltă, zeci sau sute de kg de ele-mente nutritive, azot, fosfor, potasiu, microele-mente, în funcţie de nivelul recoltelor obţinute,recolte care în ultimii ani au atins cifre record.

Starea de fertilitate a solurilor se diminueazăsubstanțial, se deteriorează continuu şi caurmare a folosirii unor cantități extrem de

reduse de îngrășăminte minerale și organice, aeroziunii solului sau a altor factori naturali sauantropici folosiţi neraţional.

Solul constituie bogăţia cea mai de preţ,zestrea cea mai valoroasă a unei națiuni, bogățiecare trebuie preţuită, protejată şi valorificată laadevăratul potenţial, întrucât reprezintă garanţiastabilităţii viitorului şi consolidează securitateași siguranța alimentară.

Părintele ştiinţei agricole româneşti, academi-cianul Gheorghe Ionescu-Şişeşti, declara cujumătate de secol în urmă că „pământul are ofuncţie socială [...] este veşnic. Dacă pământuldispare, dispare veşnicia”, altfel spus, întreagaviaţă este condamnată la pieire.

Fiind profund implicat de peste 60 de ani înagricultura României, cu intenţia de a contribuila orientarea strategică a acţiunilor prezente şiviitoare, îmi îngădui sa evidențiez câteva aspecteale realităţii de astăzi din domeniul agriculturii,aspecte favorabile, precum şi deficienţe în -gri jorătoare pentru dez voltarea durabilă șiperformantă.

România are un potenţial agricol remarcabil,situându-se pe locul 6–7 în Uniunea Europeană.Ţara noastră dispune de o sursă extraordinară debiomasă, din păcate puţin valorificată, care arputea aduce o substanțială valoare adăugată,considerabil mai mare, prin zootehnizarea agri-culturii.

Alături și împreună cu SOLUL, altă resursănaturală cu rol hotărâtor în asigurarearecoltelor este APA.

Schimbările climatice globale vor afecta drasticagricultura, restrângând zonele favorabile aces-teia, determinând modificări în spectrul sorti-mentului de culturi, solicitând tehnologii adap-tate noilor condiţii. În acest context se impunpregnant modernizarea și eficientizarea sis-temelor de irigaţii pentru valorificarea cât maiproductivă a tuturor resurselor de apă, obţinereaunui randament ridicat pe fiecare mc de apăfolosit în irigarea culturilor, mai ales în condiţiileîn care în țara noastră se înregistrează din ce în cemai frecvent fenomene de secetă şi arşiţă.

Amplificarea perioadelor de secetă, înregis-trate în ultimele decenii, conduce inevitabil laaccelerarea deşertificării şi aridizării. Extin -derea și amplificarea acestor feno mene au fostcauzate – şi continuă să fie – de neglijarea, de 7

multe ori totală, a efectelor negative pe careprogresul tehnologic şi industrializarea inten -

sivă le exercită asupra mediului în general șiasupra climatului în special.

Schimbările climatice, așa cum am men -ționat, modifică substanţial și caracteristicilediferitelor ţări sau regiuni, restrângând zonele

favorabile pentru agricultură, impunând schim-bări radicale ale sistemelor de exploataţie, sor-

timentelor de genotipuri vegetale şi animale, teh-nologiilor de cultivare a plantelor şi creş tere aanimalelor, sistemelor de asigurare a ecosano-

genezei în ansamblu. Elementele menţionatesintetic condiţionează nivelul şi calitatea recol -telor care trebuie să asigure necesarul intern de

hrană, precum şi produse pentru export. Deși în ultimii ani au fost obținute producții

record, producţiile realizate sunt încă mici,neeficiente economic şi ca atare departe de a fi

competitive cu cele obţinute în multe ţări aleUniunii Europene, ceea ce face ca România, dinţară exportatoare să devină ţară importatoare

de alimente.

cercetarea științifică agricolă româneascăîn ultimele decenii se găsește într-un mareimpas. Numărul cercetătorilor s-a redus sub -

stanțial, baza tehnico-materială este insu -ficientă, cea existentă mult îmbătrânită,resursele financiare sunt departe de a fi sufi-

ciente pentru crearea unor noi organisme

biologice și tehnologii de cultură care să cores -

pundă provocărilor prezente și viitoare.

Frecvenţa şi gravitatea secetei și a deșer -

tificării sunt evident accentuate de schimbările

climatice globale. Conform datelor furnizate deAdministraţia Naţională de Meteorologie, în seco-lul 20, deceniile 1941–1950 și 1981–1990 au fostcaracterizate prin trei ani de secetă excesivă.

Aceeaşi sursă arată că în primul deceniu al se -

colului 21 ne confruntăm cu cinci ani extrem desecetoşi (2000–2001, 2001–2002, 2002–2003,2006–2007 şi 2008–2009), continuându-se și îndeceniul al doilea. Inundațiile catastrofale dinacest interval confirmă că ţara noastră esteputernic afectată de fenomenul schimbărilorclimatice globale, care devin extrem de îngrijo-

rătoare.Vremea lipsită de precipitaţii este agravată de

temperaturi crescute, peste media multianuală,

lipsa de apă, vântul, căldura, evaporaţia pu -

ternică, exercitând influenţe negative asupra

solului, apei din sol, asupra vegetaţiei, păşuni-lor şi fâneţelor, plantaţiilor de pomi şi viţei-de-

vie, pădurilor şi, mai ales, recoltelor plantelor

cultivate și animalelor domestice.

Prima resursă naturală, rezerva de apă din

sol, care se epuizează prin consumul plantelor şievaporaţie, atinge frecvent limite corespunză -toare intervalului de ofilire şi coeficientului de

higroscopicitate pe adâncimi variabile. Nivelulapelor freatice scade dramatic.

Apa freatică şi cea de suprafaţă (râuri,

lacuri) este influenţată de lipsa de precipitaţiiasociată cu temperaturi anormale, resurselereducându-se uneori până la dispariţie, afec-tând grav ecosistemele din zonele respective.

Viaţa din sol, a doua resursă naturală esen-

ţială, încetineşte sau stagnează, tulburând ciclu-

rile biologice ale elementelor vitale, îndeosebi aleazotului şi carbonului, cu repercusiuni asuprareducerii fertilităţii solului.

Plantele de cultură reacţionează diferit la

secetă în funcţie de presiunea osmotică propriecelulelor lor şi de apartenenţa lor la grupa de

eficacitate fotosintetică, din acest punct de ve derespeciile din zonele temperate sunt cele maiafectate. Plantele expuse secetei îşi accelerează

ciclul vegetativ în defavoarea creşterii, nivelulşi calitatea recoltelor fiind mult diminuate.

compoziţia floristică a păşunilor şi fâ ne -ţelor se schimbă, reducându-se speciile de

plante cu calităţi nutritive, favorizându-seîmburuienarea.

În cadrul speciilor cultivate în ţara noastrăexistă diferenţe, unele fiind mai rezistente lasecetă (grâul, orzul, rapiţa, floarea-soarelui, sor-gul, porumbul, iarba de Sudan, ghizdeiul, spar -ceta, lucerna), toleranţa fiind condiţionată dediferiţi factori tehnologici, iar alte specii nu suntpretabile semănatului în condiţii de secetă (car-toful, fasolea, sfecla de zahăr şi furajeră, trifoiul).Gradul de rezistenţă la secetă diferă întresoiuri şi hibrizi şi poate fi îmbunătățit prinameliorări genetice.

în acest context, subliniez încă o dată

rezistenţa superioară a materialului geneticautohton utilizat intens în programele degenetică și ameliorare. Un exemplu elocvent îl8

constituie soiurile de grâu create la InstitutulNațional de cercetare-Dezvoltare Agricolăfundulea și la Stațiunile de cercetare-Dez-voltare Agricolă Lovrin și Turda, soiuri netsuperioare ca rezistenţă la secetă şi arşiţă faţăde cele străine.

în românia sunt prestigioase unități deproducție care, folosind material biologic șitehnologii performante, adaptate condițiilor de

sol și climă specifice zonei, demonstrează fărădrept de tăgadă potențialul performant al agri-culturii noastre.

îmi îngădui să menționez combinatulAgroindustrial curtici, județul Arad, careconstituie, din punctul meu de vedere, unmodel de organizare, administrare și funcțio -nare demn de urmat, cu rezultate economice deexcepție, realizate prin valorificarea celor maiperformante organisme biologice vegetale șianimale, tehnologii de cultură a plantelor șicreștere a animalelor adaptate, dar și prinadăugarea de plus valoare producției agricolefolosite în sectorul zootehnic al combinatului(zootehnologizarea agriculturii), procesare,depo zitare și desfacere a produselor agroali-mentare prin unități proprii de comercializare.

o altă unitate performantă este AGrIcoS,Insula mare a brăilei care, folosind genotipuride plante, soiuri și hibrizi adaptați, precum șitehnologii de producție corespunzătoarecerințelor de sol și climă specifice insulei,obține an de an recolte de grâu, porumb, soia,floarea-soarelui, rapiță, lucernă, competitivecu cele realizate în cele mai performante fermedin Uniunea Europeană.

Pădurile, expuse şi ele secetei, au un riscsuplimentar, tăieri masive, defrișări și incendii

devastatoare.rolul pădurilor de rezervor natural de bio-

diversitate, de recirculare a apei, de protecţiecontra vânturilor, de adăpost şi hrănire a unor

categorii de animale, se reduce. Animalele suntdeosebit de vulnerabile în condiţii de secetă, fiindsubnutrite, deshidratate, expuse la tulburărigastrice şi diferite alte boli, cu particularităţi înfuncţie de specie. în asemenea condiţii, necesi-tatea înfiinţării perdelelor de protecţie agro-forestiere devine tot mai actuală.

Suprafaţa globului pământesc acoperită deape este de 71%, dar numai 2,5% din volumul

total revine apei dulci.

Urmare a exploziei demografice şi a intensi-ficării utilizării apei la nivel mondial în tot maimulte domenii de activitate, resursele de apădulce disponibile scad treptat şi substanţial.

Dintre principalele sectoare care folosesc can-tităţi mari de apă se detaşează agricultura cafiind cel mai mare utilizator de apă dulce; o eva-luare realizată în anul 2000 arată că agricultura afolosit 67% din totalul apei dulci disponibile.

Pentru anul 2025 se prevede o creştere a cerin-ţelor de apă ale agriculturii de 1,2 ori, ale indus-triei de 1,5 ori, iar a consumului casnic de 1,8 ori.

Problema valorificării optime a apei, deorice provenienţă, trebuie privită ca un obiec-tiv major al cercetării ştiinţifice, al tuturor fac-torilor implicaţi în dezvoltarea viitoare a socie-tăţii, noile sisteme de irigaţii urmând a fi amena-

jate conform celor mai moderne realizări îndomeniu. Apa va deveni „cheia de boltă” a sus-tenabilităţii agriculturii şi, de ce nu, a prezen-tului şi viitorului omenirii.

Ca rezultat al impactului crescând al schim-bării climatului global asupra mediului, resurse-

lor de hrană şi energie, provocarea majorăactuală a agroeconomiei mondiale constă înelaborarea unui nou cadru strategic menit săconducă la dezvoltarea unei biosocietăţi ba zatepe cunoaştere.

Au fost identificate diferite direcţii de acţiunepentru a răspunde principalelor provocări, dintrecare susțin și militez pentru dezvoltarea dura bilăbazată pe cunoaştere, orientarea cunoaşteriiştiinţifice spre aplicabilitate, asigurarea secu -

ri tăţii și siguranței alimentare, modernizarea

spaţiului rural, optimizarea și eficientizarea

valorificării resurselor naturale, sol, apă, ener-

gie, conservarea biodiversităţii, durabilitate și

performanţă în agricultură, creşterea competiti -

vităţii pe piaţa agricolă mondială, sincronizareapoliticilor duse la multiple niveluri.

Aceste probleme şi provocări complexe, inter-conectate dinamic, trasează pentru cercetareaştiinţifică agricolă două direcţii de abordare:(1) elaborarea unei agende de cercetare detranziţie care să răspundă rapid preocupărilor

privind dezvoltarea durabilă şi performantă și 9

asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare;(2) elaborarea unei agende pe termen îndelun-gat pentru cercetarea high-tech, menită să pro -

pul seze agricultura, industria alimentară, eco-

nomiile rurale românești și ale ţărilor din Uni-

unea Europeană în poziţii de competitivitate

crescută pe pieţele mondiale. În cei 93 de ani de existenţă a cercetării

ştiinţi fice româneşti organizate, toate ramurileştiinţei agricole au acumulat un tezaur decunoştinţe privind starea resurselor naturaleşi dinamica evoluţiei lor în noul context almediului planetar.

Condiţiile de climă şi mediu, actuale şi de

viitor, impun evoluţia unei cercetări ştiinţifice

intens inter- şi multidisciplinare, care să depă-şească limitele sale tradiţionale, devenind oforţă reală de construire a noului tip de bio -

economie.convergenţa cunoaşterii, rezultată din dis-

cipline diferite, este esenţială pentru a realiza omai bună înţelegere a problemelor interdepen-dente, dar şi pentru creşterea fecundităţii ideilorşi utilizării corespunzătoare a noilor oportuni-tăţi create de integrarea europeană.

Susţinerea cercetării ştiinţifice, deficitarăpe plan european, dar mai ales naţional, esteimperios necesară. La fel de necesare sunt şi sis-temele de transmitere spre utilizatori a cunoştin-ţelor şi rezultatelor dobândite din programele

practice de prevenire și combatere a secetei șideşertificării, şi nu numai.

O componentă indispensabilă a acestor pro-grame o reprezintă strânsa colaborare între cer-cetători şi cadre didactice din învăţământulagricol universitar, orientată spre intensificarea

activităţii de educaţie a viitorilor specialişti sau aunor categorii deja specializate, activitate care săfie mai adaptativă, atractivă şi multifuncţională.

Consider că trebuie intensificate eforturilepentru diseminarea cunoaşterii în rândul popu-laţiei care poate să-şi mărească implicarea în

activităţi și acţiuni speciale.

conştientizarea populaţiei trebuie să facăapel la lecţiile date de istorie şi anume că marilecivilizaţii ale omenirii, precum cea asiro-babilo-

niană, egipteană, chineză, au apărut şi s-au dez-voltat prin valorificarea condițiilor create de ma -rile cursuri de apă – Tigru şi Eufrat, Nil, Yang-tze şi Hwang-Ho –, unele dintre acestea fiindcunoscute după numele cursurilor de apă, Indu-sului şi mekongului. civilizaţiile mențio nate, șinu numai, au prosperat când au realizat şi auvalorificat avantajele oferite de cursurile deapă şi s-au prăbuşit atunci când comunităţile

umane nu au mai fost în stare să asigure func-ţionalitatea sistemelor construite, îndeosebi acelor de irigare a culturilor agricole, așa cums-a întâmplat în Mesopotamia.

Seceta şi deşertificarea, ca manifestare dra-

matică a noilor condiţii de mediu, impun crearea10

unei solidarităţi naţionale și mondiale veridice

şi direcţionate constructiv. Conferinţa Uniunii Europene „Towards Future

Challenges of Agricultural Research in Europe”(Bruxelles, iunie 2007) identifică mai multe direc-ţii de acţiune pentru a răspunde principalelor pro-vocări, dintre care evidentiez și susțin cu tăriedezvoltarea durabilă, care să facă faţă schim-bărilor climatice globale în biosocietatea ba -zată pe cunoaştere, asigurarea securităţii hra-

nei, a spaţiului rural, energiei, biodiversităţii şi

durabilităţii agriculturii, cunoaşterea ştiinţificăorientată spre aplicabilitate, creşterea competi-

tivităţii pe piaţa mondială agricolă, elaborareaunei politici clare şi a unei orientări instituţio-nale prin sincronizarea politicilor duse la mul-tiple niveluri.

Ca ţară cu potențial real pentru agricul -tură, România trebuie să „construiască” și să

organizeze o cercetare ştiinţifică agricolămodernă, durabilă și performantă, multi- șipoli disciplinară, capabilă să furnizeze progres

ştiinţific, rezultate şi soluţii de certă valoare.Cu optimismul ce mă caracterizează exprim

convingerea că, utilizând resursele de care dis-

punem, putem consolida potenţialul agricolromânesc şi previziona un viitor durabil şi per-

formant pentru agricultură, în vederea asigurăriisecurității şi siguranţei alimentare naţionale şiputem face faţă competiţiei dure puse pe bazelecunoaşterii ştiinţifice naționale, europene şimondiale.

Avem o misiune de onoare, misiunea de a

feri de poluare, degradare sau distrugere solul,

apa, aerul, mediul planetar, misiunea de a sporicunoaşterea umană şi de a o folosi creator, înscopul asigurării perenităţii vieţii şi durabilită-ţii performante.

11

Recentele evoluții cauzate pe plan inter na -țional de pandemia de coronavirus, care s-auasociat în multe zone unor evenimente meteoro-logice extreme, au ridicat semne de întrebare șiau declanșat discuții referitoare la dezvoltareavii toare a multor domenii, inclusiv a agriculturii.Este poate un moment potrivit pentru a analizaproblemele generate de actualul scenariu dedezvoltare și opțiunile posibile pentru viitor.

Pandemia a reiterat necesitatea creșterii efi -cienței și competitivității agriculturii românești,mai ales în contextul schimbărilor climatice.Pentru aceasta este necesară în primul rând sti-mularea cercetării agricole românești, deoa -rece experiența ultimilor treizeci de ani, ca și ceaa numeroase decenii anterioare, a dovedit că pre-luarea pur și simplu a soluțiilor tehnologice ela-borate în condiții diferite de specificul climei șisolului din România s-a dovedit riscantă și ade-sea păguboasă nu numai pentru fermieri, dar șipentru economia națională.

Creșterea competitivității agriculturii româneștipresupune modificări profunde în numeroasedomenii ale producției agricole. Există dejanumeroase exploatații agricole care au adoptattehnologii de vârf practicate în țări avansate, maiales din vestul Europei. Problema este că la nive-lul Uniunii Europene au fost sesizate deja efec -tele pe care unele dintre aceste tehnologii de vârfle pot avea asupra sănătății consumatorilor, asu-pra degradării mediului și asupra schimbărilorclima tice. Aceasta a condus recent la elaborareaunei noi strategii a Uniunii („The EuropeanGreen Deal”) menite să transforme economiaUniunii Europene într-o economie modernă mai

eficientă în utilizarea resurselor și mai competi-tivă. În acest scop, obiectivul este ca, până înanul 2050, Europa să nu mai aibă emisii nete degaze cu efect de seră, să se decupleze creștereaeconomică de folosirea resurselor, iar aceastăevoluție să cuprindă toate zonele și toți locuitoriiEuropei. Realizarea acestor cerințe de către agri-cultura României va impune preluarea unor noisoluții tehnologice care vor fi adoptate în restulUniunii Europene, dar nu fără testarea, adaptareași modificarea lor corespunzător condițiilor spe-cifice diferitelor zone ale României. Cercetareaagricolă românească va avea în acest sens omisiune importantă și adesea foarte dificilă. Unexemplu în acest sens poate fi problematicacombaterii unor dăunători, cum este Tanymecus,care nu prezintă importanță economică în ceamai mare parte a Uniunii Europene, dar suntfoarte importanți într-o zonă din estul Europei,care include și România. Insecticidele folositepentru combaterea acestor dăunători au fost, dinprudență, interzise în Uniunea Europeană, așa căcercetarea românească are acum dificila misiunede a identifica soluții noi, ecologice pentru aînlocui insecticidele interzise în Uniunea Euro-peană.

Una dintre modalitățile cele mai economiceși ecologice de creștere a producției și stabilitățiirecoltelor la principalele culturi este valorifica-rea progresului genetic continuu ce se reali-zează în programele de ameliorare.

Creșterea diversității germoplasmei folositeîn programele de amelio rare, prin schimburileglobale de material genetic și prin exploatareaintensă a variabilității de la specii sălbatice

Unele probleme ale dezvoltării viitoare a agriculturii româniei

Acad. Nicolae N. Săulescu

12

înrudite, folosirea unor metode moderne defenotipare ṣi de genotipare la nivel molecular aupermis în ultima vreme accelerarea progresuluigenetic, astfel încât modernizarea struc turii soiu-rilor a devenit unul dintre elementele cele maidinamice și mai rentabile de sporire a eficiențeiproducției agricole.

Apartenența României la Uniunea Europeanăface ca preluarea și importul de sămânță dinsoiurile create în orice parte a Uniunii să se poatăface fără probleme, ceea ce reprezintă teoretic unmare avantaj pentru fermieri. Problema este că,dacă atunci când fermierul cumpără, de exemplu,un tractor îl poate încerca direct și poate să hotă-rască în cunoștință de cauză dacă i se potriveștesau nu, atunci când cumpără sămânță, fermierulva vedea ce a cumpărat doar după recoltă (sauchiar după mai mulți ani de recoltă); până atuncitrebuind să se bazeze pe reclame, mai mult saumai puțin corecte. De aceea, pentru a reduce ris-curile ca fermierii să fie afectați de cultivareaunor soiuri neadaptate, în majoritatea țăriloreuropene s-a introdus elaborarea unor liste asoiurilor recomandate, întocmite de organismeinde pendente, finanțate de stat și/sau de cătreasociații ale fermierilor. În România, acest sis-tem de protecție a fermierilor nu există, astfelîncât există numeroase cazuri în care potențialulclimatic și tehnologic existent nu a fost folosit pedeplin, din cauza cultivării unor soiuri nepotri -vite. Un exemplu recent îl constituie pagubeleproduse de secetă în estul țării, mai ales la unelesoiuri mai puțin adaptate unor asemenea condiții.De aceea, pentru a putea folosi cât mai eficientposibilitățile pe care le oferă progresul genetic,este necesar ca pe lângă stimularea lucrărilor deameliorare, efectuate în diferitele condițiispecifice țării noastre, să se introducă și înRomânia elaborarea pe baza unei testăriștiințifice independente a unei liste a soiurilorrecomandate.

Pandemia a demonstrat încă o dată utilitateaproximității locului de producere a alimentelorde consumatori, pentru evitarea blocajelor deapro vizionare și reducerea cheltuielilor cutran sportul. Este necesară implementarea unui

pro gram național de încurajare a producerii lanivel regional și local a principalelor categorii dealimente. Pentru ca apropierea producției de con-sumatori să fie competitivă este necesar caproducția agricolă și industria alimentară prelu-crătoare locală să valorifice cât mai eficientresursele naturale disponibile, prin aplicarea desoluții inovative sugerate de cercetarea științificăși prin investiții corespunzătoare.

Pandemia a readus pe primul plan conceptulexistenței unei singure sănătăți („One health”),care subliniază dependența sănătății umane desănătatea plantelor ṣi a animalelor, care depind larândul lor de sănătatea solului ṣi a mediului. Înaceastă perspectivă, implementarea reglementă-rilor europene sintetizate în documentul „GreenDeal” și sprijinirea agriculturii ecologice trebuiesă constituie preocupări prioritare.

O altă problemă de a cărei rezolvare va de -pinde dezvoltarea viitoare a agriculturii româ -nești este calificarea personalului implicat. Dejaîn multe unități agricole angajarea de mecaniza-tori cu o calificare suficientă pentru a li se da pemână utilaje de înaltă complexitate și tehnicitate,cum sunt de exemplu combinele de recoltatmoderne, este o problemă. Dezvoltarea școlilortehnice pentru formarea de mecanizatori cuînaltă calificare, alături de asigurarea unei salari-zări competitive trebuie să fie o prioritate. Dealtfel, modernizarea întregului sistem alînvățământului agricol, în concordanță cu dez-voltarea agriculturii, trebuie să constituie o preo-cupare continuă.

Dezvoltarea viitoare a performanțelor șicompetitivității agriculturii în România vadepinde în foarte mare măsură și de direcționareaunor resurse sporite pentru investiții în moderni-zarea infrastructurii. Avem în vedere în primulrând modernizarea și extinderea sistemului deirigații, astfel încât să se reducă dependențaproducțiilor agricole de mersul imprevizibil alvremii. Vor trebui dezvoltate cu prioritate siste-me de irigații energo-eficiente, în detrimentulcelor care necesită un consum mare de energiepentru pomparea apei. 13

Agricultura de precizie, care permite o folo-sire mult mai eficientă a tuturor input-urilor și oprotecție superioară a mediului, are incon -ven ientul că necesită investiții importante înechipamente de înaltă tehnicitate, care nu sunt laîndemâna multor fermieri. De aceea, pentru aasigura fermierilor români șanse în competiția cufermierii din țările mai avansate, ar fi necesar ca,în măsura posi bilităților, statul să încurajeze ṣi săsprijine financiar promovarea metodelor agricul-turii de precizie.

Asemănătoare este ṣi situația automatizăriidiferitelor procese ale producției agricole, me -

nite să crească productivitatea muncii, dar carenecesită investiții substanțiale, care ar fi bine săpoată fi încurajate de stat.

Dezvoltarea viitoare a agriculturii Românieieste strâns legată de dezvoltarea rurală ṣi dereușita unor programe de combatere a sărăcieidin mediul rural, populația cu venituri redusefiind cea mai afectată de pandemii și crize. Tre -buie avute în vedere sprijinirea exploatațiilormici și mijlocii, încurajarea asocierilor pentruachi ziționarea de echipamente și pentru valorifi-carea producției, dezvoltarea pe plan local a unorramuri ale industriei prelucrătoare.

Foto ECONOMICA.net

14

Agricultura și dezvoltarea rurală în românia postpandemie și la început de nou ciclu bugetar european (2021–2027)

Acad. Păun Ion Otiman*

1. Starea de astăzi a ruralului românesc.Discrepanțe și incompatibilități româno-europene

Realităţile spaţiului rural românesc, după treidecenii de reforme agrare, sunt rezultatul eveni-mentelor şi acţiunilor politice, economice, juri -dice şi sociale acumulate de-a lungul secolului alXX-lea, la care se adaugă efectele politiciloragricole actuale, aplicate după anul 1989. Patruschimbări majore de sistem, intervenite în seco-lul trecut, apreciate ca patru fracturi ale structu-rilor agrare româneşti: marea reformă agrară dinanul 1921, reforma agrară din anul 1945, colec-tivizarea agriculturii din perioada 1949–1962 şiefectele aplicării Legii fondului funciar din 1991(şi a legilor conexe acesteia) au făcut imposibilăconceperea, dar mai ales aplicarea unui proiectagricol românesc de lungă durată, asemeneamajorităţii ţărilor (vest) europene. Schimbărilemajore succesive de sistem au generat instabi -litate şi, ceea ce este mai grav, absenţa continui-tăţii, durabilităţii şi sustenabilităţii sistemuluiagricol naţional.

Consecințele politicilor agricole (reforme,restructurări, ajustări) aplicate contradictoriu,lipsite de continuitate după 1989, au generat oagricultură fluidă, puternic bipolarizată, nestruc-turată, neperformantă, necompetitivă, neconcu-renţială, cu gospodării mici de subzistenţă șisemisubzistență necomerciale (care cuprindepeste 95% din numărul exploatațiilor și peste 5

milioane ha suprafață); trecerea de la unităţileagricole mari (IAS, CAP), caracteristice socialis-mului oriental din perioada comunistă, laexploatații agricole mari corporatiste (asocia-ţii, societăţi), majoritatea aflându-se, în prezent,în faza capitalismului primar de tip latifundiar,în care circa 12 mii exploatații mari și foartemari cumulează o suprafaţă agricolă eligibilăeuropean de circa 5 milioane ha (peste 50% dinterenul arabil de cea mai bună calitate), precumși o mică pondere a exploatațiilor familialemijlocii, caracteristice agriculturii vest-europene,care dețin numai circa 10% din suprafața arabilăa țării.

Recent, disfuncționalitățile majore cauzate depandemia de Coronavirus (fără precedent în ulti-mii 30 de ani în România și ultimii 100 de ani înEuropa), precum și realităţile dominante ale spa-ţiului rural românesc, marcate de fenomene eco-nomice şi sociale grave din ultimele trei decenii,pe care le prezentăm în continuare, prin puncteleslabe rezultate din analiza SWOT, presupun oschimbare radicală, profundă, atât a politicii agri-cole comune europene, cât și a politicii agricoleromânești.

Adoptarea acestui nou sistem de stimulare aproducției agroalimentare românești este cu atâtmai necesară și urgentă, dacă avem în vedererezultatele actuale submediocre înregistrate deagricultura și dezvoltarea rurală, pe care le pre-zentăm ca puncte slabe reieșite din analiza

*Filiala Timișoara a Academiei Române, Centrul de Cercetare pentru Dezvoltarea Rurală Durabilă a României 15

SWOT a agriculturii și dezvoltării rurale aRomâniei:

– Grad redus de utilizare a potențialuluiecologic al terenurilor agricole de circa39–40%, în perioada 1990–2019, față de un gradmediu normal de utilizare a terenurilor agricole de80% în Franța. În plus, aportul celor trei factori aiproducției agricole (pământ, muncă și capital) pla-sează agricultura României în faza ei primară, cuo contribuție a factorilor adăugați (muncă și capi-tal care creează valoare nouă) de numai circa30%, în perioada 1990–2020. Aceasta este prin-cipala explicație a faptului că în perioada1990–2019, România a realizat o producție mediede cereale de circa 3000 kg/ha, față de mediaFranței de 6850 kg/ha (43,7% media Românieifață de media Franței).

– Decalaje de performanţă tehnologică,cuantificate prin randamentul mediu la cereale,sunt evidențiate atât de nivelul scăzut al acestuia,cât şi de fluctuaţia şi instabilitatea multianualăaccentuată. În ţări precum Franţa, Italia şi Spaniase înregistrează un diferenţial anual maxim deproducţie (diferenţa între producţia maximă şicea minimă anuală) la culturile de cereale, decirca 1300 kg/ha, la o producţie medie multia -nuală de 6300 kg/ha (21%), iar în România dife-renţialul maxim este de 2000 kg/ha, la o producţiemedie multianuală de numai 3000 kg/ha (75%),fapt ce demonstrează, fără putere de tăgadă, non-performanţele şi marile fluctuaţii anuale agricoleale României, dependenţa de neacceptat faţă decondiţiile climatice.

– Nonperformanţa producţiei agricoleanuale este generată, în primul rând, de depen-denţa încă (prea) ridicată de condiţiile meteo-rologice anuale (meteodependenţa producţieiagricole), deoarece sistemele de irigaţii au fostfolosite incomplet, înainte de anul 1990, iar dupăacest an sunt, în mare parte, nefuncţionale, dincauza degradării fizice, echipării precare a ferme-lor cu instalaţii de irigare, toate acestea ducând lacosturi ridicate ale apei adusă la plantă, generatede trei-patru-cinci repompări succesive din fluviul

Dunărea, care asigură 90% din necesarul de apă.Totodată, prin folosirea unor tehnologii agricoleînvechite, cu consum redus de input-uri care sus-ţin performanţa (îngrăşăminte, substanţe de pro-tecţia culturilor) şi a unor echipamente tehnicedepăşite din punct de vedere al consumului deenergie şi al productivităţii, toate marcând înpermanență nonperformanță de producție și eco-nomică.

– Din punctul de vedere al performanţeloragricole şi al dezvoltării rurale rezultate din prin-cipalii indicatori economici, stadiul actual real alagriculturii româneşti (în mare parte) estesimilar cu stadiul în care s-a aflat agriculturaţărilor UE-6 în anii 1965–1970, deoarece:

• valoarea producţiei primare la hectar,obţinută de fermierii români de 1150 €/ha, mediaperioadei 2007–2019, este de 2–2,2 ori mai micăcomparativ cu cea obţinută în Uniunea Europeană(2250 €/ha);

• consumul intermediar, ca expresie anivelului de susţinere financiară a tehnologiilor deproducţie, a structurii şi a gradului de intensivi -zare a producţiei agricole, cu impact direct asuprarandamentelor, în România înregistrează o va -loare de 600 euro/ha, comparativ cu Olanda –8369 euro/ha, Belgia – 3987 euro/ha, Danemarca –2843 euro/ha, 2500–2800 euro/ha în Franța șiGermania;

• valoarea adăugată brută în agriculturaromânească se află la jumătatea celei din Uni-unea Europeană, fapt care conduce la obţinereaunei producţii agroalimentare finale de circa1400–1500 €/ha în România, faţă de 2400–2600€/ha în Uniunea Europeană;

• autoconsumul alimentar în România seridică în medie la 28–35% din total consum ali-mentar, în fermele de subzistenţă acesta repre zintă90–92% din producţia exploatațiilor fermelor, iarîn cazul fermelor de semisubzistenţă este de50–52%, faţă de numai 10–12% în Uniunea Euro-peană, această stare având drept consecinţă ovaloare medie a producţiei agricole comerciale de400–420 €/ha în România, de patru ori mai micăcomparativ cu Uniunea Europeană; 16

• consecinţa nonperformanţelor agricoleromâneşti se concretizează în ponderea extremde ridicată a importului de alimente în totalulconsumului alimentar (20–25%, media ultimilorani, 2007–2019) și ponderea mult mai scăzută(15,4%) a exporturilor în total producție agro -alimentară;

• exportul românesc masiv de produseagricole materii prime (cereale, oleaginoase,animale vii) și importul masiv de produse deorigine animală și procesate (carne, lapte, le -gume-fructe, material biologic etc.); întrestructura comerțului exterior agroalimentar româ-nesc al anilor 2010–2019 și cea de acum 100 deani nu este aproape nicio diferență, niciun progresstructural, calitativ;

• balanța comercială agricolă este pro-fund deficitară (1,2 mld. € deficit comercial înanul 2019);

• dotarea unui agricultor din exploataţiileagricole româneşti, comparativ cu dotarea unuiagricultor din Uniunea Europeană, este de circa25–26 de ori mai mică (9000–9200 € imobilizăricorporale în Uniunea Europeană, față de 350 € înRomânia);

• creditele bancare acordate în exploa -ta ţiile agricole europene sunt de opt-nouă orimai mari comparativ cu cele acordate exploata-ţiilor agricole româneşti (1700–2000 €/ha cre-dite în Uniunea Europeană, 200–230 €/ha înRomânia);

• starea slabă a locuirii pentru circa 38%din populaţia rurală determinată de calitatea slabăa locuinţelor (caselor) din materiale nedurabile(40–42%) şi gradul ridicat de îmbătrânire a aces-tora (75% dintre locuinţe au vechimea peste30–35 de ani);

• dezvoltarea și amenajarea rurală pre-cară – instalații de apă, canalizare, stații de epu-rare, încălzire cu gaze naturale de cinci-șase orimai mică față de țări, ca Ungaria, Cehia,Slovacia, țări fără rezerve de gaz metan; căi decomunicații, rețele de drumuri de foarte slabăcalitate etc.;

• alimentarea cu apă a locuinţelor estenecorespunzătoare, mai mult de jumătate dinpopulaţia rurală nebeneficiind de alimentare cuapă în sistem public;

• gradul extrem de redus de echipare ateritoriului rural şi a locuinţelor cu sisteme deîncălzire, racordarea la reţele de gaze naturale șicanalizare (de circa cinci-șase ori mai redus faţăde mediul urban românesc, care, la rândul său, areun nivel al dotării tehnico-edilitare mult inferiormediei Uniunii Europene);

• harta dezvoltării rurale a României estedominată de imense pungi de sărăcie se veră,care acoperă circa 30–35% din suprafața rurală ațării, pungi caracteristice subdezvoltării extreme;

• valoarea adăugată brută scăzută șitransferul masiv de subvenție de la UniuneaEuropeană prin exportul de cereale și oleagi-noase (peste 50% din producția națională decereale) și prelucrarea internă redusă a cerea -lelor și oleaginoaselor; transformarea extrem deredusă a porumbului produs de exploatațiilevegetale în exploatațiile românești producătoarede carne și ouă;

• dezagriculturalizarea, prin nelucrareaanuală a circa 1,5–1,7 milioane ha teren arabil și1,0–1,2 milioane ha pajiști naturale, circa 19–20%din terenul agricol al României;

• irigarea a circa 150–200 000 ha terenagricol, numai 6–6,5% din suprafața amenajatăpână în 1990, România înregistrând, în perioada1990–2020, o meteodependență nepermis de mareși o fluctuație exagerată a producției medii și to -tale de cereale (7815 mii tone, circa 1700 kg/hacereale în anul 2007 cu recoltă minimă și 31 553mii tone, circa 5200 kg/ha (?!) în anul 2019, curecoltă maximă);

• dezootehnizarea agriculturii, prin scăde-rea anuală constantă a ponderii producției ani -male, de la circa 38–40%, în perioada 1995–2000,la numai 25–26% în prezent (2015–2020), fațăde 50–55% în Uniunea Europeană;

• absența cvasitotală a depozitelor locale,zonale și regionale de legume-fructe, cartofi etc., 17

care să asigure prezența permanentă a produseloragricole românești în rețelele de magazine;

• procesarea producției agricole primareinacceptabil de scăzută 1:1 (1€ materie primă:1 €produs alimentar finit), față de 1:2,5 în UniuneaEuropeană;

• dispariția cvasitotală a economiei ruralesociale, cooperative meșteșugărești, ateliere deprocesare și prestări de servicii;

• agricultura românească actuală este detip extensiv, neperformantă, puternic bipolari-zată – 3,6 mil. exploatații mici de subzistențădețin 5159 mii ha (38,7%), 70 mii exploatații mij-locii – caracteristice agriculturii vest-europene dinUniunea Europeană – dețin numai 1,647 mii ha(12,32%) și 13 mii exploatații mari și foarte mari,latifundii producătoare, în principal, de cereale șioleaginoase pentru export, dețin 6500 mii ha terenagricol (49%);

• agricultura românească, ca de altfelîntreaga economie agroalimentară, este caracte-rizată de criza ineficacităţii alocării şi utilizăriiresurselor (începută încă cu mult timp înainte de1989), precum şi puternic afectată de dezechili-bre sistemice ale proprietăţii şi exploataţiilor,ale pieţelor şi preţurilor produselor agricole,ale input-urilor producţiei agricole, precum şiale competitivităţii şi funcţionării instituţionale,toate acestea fiind factori generatori de nonper-formanţă.

La toate acestea se mai adaugă unele idei,lansate la Parlamentul European de la Bruxelles,„pur teoretice”, desprinse de realitățile europene,de pământul european. De exemplu, în anii 2000s-a elaborat, la Bruxelles, teoria „20%” din com-bustibilul consumat în Uniunea Europeană săajungă, în anul 2010, combustibil ecologic (bio-combustibil), pondere atinsă, până în prezent,anul 2020, de numai 5–6%. O altă idee, cel puținnerealistă, emisă mai recent de Uniunea Euro-peană, se referă la ponderea agriculturii ecolo -gice care trebuie să ajungă la 25% din producțiaagricolă a Uniunii Europene a anilor următori.Curată utopie!

2. Propunerea unui nou sistem de finanțarea exploatațiilor agricole pentru performanță

Din multitudinea de componente financiareale PAC a UE, cu efecte cel puțin nepotrivite șinestimulative pentru agricultura românească (și acelorlalte state care au aderat în 2005, 2007 și2017), am selectat, pentru exemplificare, pe ceamai importantă, plăți directe pentru agricultură(aplicate în două variante: plată unică pe supra -față – €/ha, folosită de majoritatea țărilor centralși est-europene, și plata unică pe exploatațieaplicată în țările vechi ale Uniunii Europene).

Susținerea agriculturii prin plată unică la ha(SAPS și celelalte măsuri complementare la ha)este nestimulativă cel puțin pentru structura agrarăa României, puternic bipolarizată, deoarece favo-rizează producția primară de cereale și oleagi-noase din exploatații agricole mari și foarte mari,de regulă, cu personalitate juridică, care înproporție mare (peste 80%) nu produc valoareadăugată prin producție zootehnică și procesare.

Evident, producția de cereale și oleaginoase,tehnologic bine făcută, cum se întâmplă la majo-ritatea marilor exploatații (bine echipate și cususținere financiară europeană la ha), care valori-fică majoritatea producției la export (peste75–80% la marile exploatații), realizează benefi-cii importante dar, în același timp, „exportă” șisubvenția încasată de acestea, în ultimă instanțăde România, către terțe țări (majoritatea extraUniunii Europene).

Pentru a demonstra că plata unică la ha estenestimulativă, exemplificăm, prin datele econo-mico-financiare de la două mari exploatații agri-cole (fără a le nominaliza, deși sunt ușor de recu-noscut din cifre), printre cele mai performante dințara noastră, însă total diferite în ceea ce priveștestructura producției, destinația acesteia șicontribuția la realizarea de produse agroalimen -tare finite, înalt procesate și la valoarea adăugată(Tabelul 1).

Ambele exploatații sunt, din punct de vederetehnologic, extrem de performante, obținând, ande an, producții de 8–10 000 kg/ha la grâu,18

10–15 000 kg/ha la porumb, 4–5000 kg/ha lasoia etc., dar cu deosebirea fundamentală întrecele două în ceea ce privește structura deproducție și performanța economică. Primaexploatație (A) are o structură de producție inte-grată: materie primă vegetală – zootehnice – pro-cesare – comer cializare pe piața internă, dinvaloarea totală a producției aproximativ 70–75%este comercializată în România, prin magazineagroalimentare proprii. Cea de-a doua exploatație(B) produce, la cele mai înalte standarde, materiiprime vegetală (grâu, porumb, soia, floarea-soare-lui, lucernă etc.), majoritatea producției luândcalea exportului, îndeosebi pe piața arabă. Nimicrău în aceasta, dimpotrivă! Totuși se naște o între-bare: care este potențialul agroalimentar al celor56 000 ha pământ ale celei mai mari exploatațiiagricole românești (și europene), în acest caz pro-prietatea statului român? Răspunsul este unul sin-gur: ar fi de patru-cinci ori mai mare, printr-ostructură complexă, asemănătoare societății A.

După cum rezultă din datele prezentate înTabelul 1, ambele exploatații primesc fonduri pesuprafață aproximativ egale (A – 977 lei/ha; B –1001 lei/ha), însă performanța economică, calcu-

lată prin cifra de afaceri la ha, este total diferită(A – 20833 lei/ha, B – 6700 lei/ha).

În principiu, pornind de la acest exemplu, carearată inechitatea alocării fondurilor Pilonului Icalculate după suprafață, propunem schimbareasistemului de calcul al susținerii financiare (Pilo-nul I) de la plată pe ha, la baza de calcul platăpentru 1000 lei (€) cifră de afaceri sau la 1000lei (€) producție facturată și încasată.

Concret, în cazul prezentat, suma de 60,8milioane lei alocată celor două exploatații s-arredistribui, funcție de criteriul amintit anterior, peexploatații astfel: A – 12,8 mil. lei, B – 48,0 mil.lei, rezultat din calculul:

A 128 lei/1000 lei cifră de afaceri × 100 000mii lei = 12,8 mil. lei (2,7 mil. €)

B 128 lei/1000 lei cifră de afaceri × 375 000mii lei = 48,0 mil. lei (10,0 mil. €)

Suma de 128 lei/1000 lei cifra de afaceri arezultat din următorul calcul:

(60,8 mil. lei fonduri alocate : 475 000 lei) ×1000 = 128 lei/1000 lei

Suma de 475 000 este cifra de afaceri a celordouă exploatații.

Sistemul de alocare a subvențiilor din PilonulI prin plata la 1000 lei, € producție vândută și

19

Tabelul 1 (date 2019)

*

(mii lei, )

Cifra**

de afaceri

(mii lei, )

***

Cifra

de afaceri

A

procesare, magazine de desfacere 4800

4688 100000 977 20833

987 21000 206 4385

B.

56000 56074 375000 1001 6700

11810 78950 211 1410 Sursa date: ; *** Calcule proprii

Tabelul 2

Alocare lei la 1000 lei

SAPS 1000 lei SAPS 1000 lei

A 4688 12800 4,70 12,80

B 56074 48000 14,90 12,80

încasată asigură atât echitate cât și stimularepentru producția animală și procesată:

Exploatației A îi revine, în plus, la ha sumaalocată de 2667 lei (+1690lei/ha), iar exploatațieiB suma alocată de 571 lei/ha (–430 lei/ha), dar sealocă fiecărei exploatații o sumă egală de 12,80

lei la 1000 lei cifră de afaceri, ceea ce, în opinianoastră, este perfect echitabil.

Și de aici, întrebarea: nu ar trebui caautoritățile românești competente și responsabilede evoluția agriculturii să promoveze schimbareasistemului de susținere bazat pe principiulcompetitivității și renunțarea la actualul sistemextensiv, primar și nestimulativ performanței șiinteresului național de siguranță și securitate ali-mentară?

Propunerea noastră constă în schimbarea siste-mului de susținere a exploatațiilor agricole eligi-bile pentru plăți directe pe suprafață într-unsistem de susținere a exploatațiilor dual, dupăcum urmează:

• calculul alocației de fonduri pentru Pilonul I(plăți directe), pentru fiecare țară, se menține lanivelul Uniunii Europene în același sistem, adicăsuprafața eligibilă națională înmulțită cu SAPSnațional/ha, cu observația necesității recalculării

sumei fixe naționale/ha pentru românia lanivel comparabil cu media europeană;

• pentru exploatațiile agricole de sub -zistență și subzistență (necomerciale), avândmărimea economică (SO) mai mică de 8000€/exploatație, plata directă să se facă în sumă

fixă pe 1000 € SO. Calculul alocației în sumăfixă pe 1000 € SO urmând să fie efectuat deMADR, împreună cu APIA, cu acordul UniuniiEuropene;

• pentru exploatațiile agricole comerciale(cu personalitate juridică și fără personalitatejuridică), cu dimensiunea economică mai marede 8000 €/exploatație, în vederea stimulăriiobținerii și comercializării de produse agroali-mentare necesare pieței interne și externe, alo-carea anuală a plăților directe se va face funcțiede cifra de afaceri sau de producția marfăvândută și încasată (facturată), în cuantumvaloric de plată fixă la 1000 lei sau € producțieîncasată, criteriu ales de APIA și MADR, cuacordul Uniunii Europene, cu eventuale dife -rențieri și prioritizări pentru produsele de primănecesitate pentru consumul intern și/sau euro-pean. În acest fel se stimulează livrarea „la20

V -1 ;

V-2 - ;

Graficul 1

4.8

56

0.9

11.8

0

2

4

6

8

10

12

14

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

Supraf

A AB B

21

79

2.7

10.1

0

2

4

6

8

10

12

14

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

A B A B

21

lumină” și fiscalizat a produselor agroalimen -tare către rețelele de magazine.

Menționăm faptul că, în mai multe cicluriguvernamentale, s-au alocat fonduri importanteagriculturii. Înainte de aderare, subvenții de circa600–620 milioane €/an, iar perioada de postade-rare, acestea au depăşit 2800 milioane €/an spri-jin total, din care subvenții 2000 mil. €/an șicirca 800 mil. €/an investiți. Fondurile progra-melor de sprijin financiar, subvenții şi investiţii,au totalizat 48,9 miliarde euro în perioada1990–2017, din care 14,8 miliarde € în perioadade preaderare și 34,1 miliarde € în perioada depostaderare, formate din 31,3 miliarde €subvenții și 17,5 miliarde € investiții, nu s-auregăsit în sporul valorii producţiei agricole(VPA) şi a Valorii Adăugate Brute produse înagricultură (VABA), aceşti indicatori sectorialimenţinându-se la un nivel anual încă relativredus (VPA – 23–32 miliarde €/an).

în opinia noastră, susținerea financiarăeuropeană și românească, politica agricolăcomună și națională trebuie profund reformate,începând cu ciclul financiar european 2021–2027și în perioada (să sperăm) postpandemie princreșterea ponderii deciziilor naționale în aloca-rea fondurilor pe acele domenii, măsuri și pro-duse de primă importanță pentru consumul intern,pe următoarele soluții de creștere a com -petitivității și asigurarea consumului intern inte-gral de produse agroalimentare:

– creșterea ponderii alocărilor financiare dinbugetul Uniunii Europene și național spreinvestiții pentru sisteme de irigații locale cucurgere gravitațională din râuri interioare (inclu-siv finalizarea sistemul de irigație al CanaluluiSiret-Bărăgan) și din acumulări locale cufuncțiune duplex, de protecție antiinundație șiirigații, reabilitarea sistemelor de irigațiiactuale (circa 1,7–1,8 mil. ha) cu maxim douătrepte de pompare-repompare din Dunăre; extin-derea studiilor hidrologice pe cursurile mici deapă, pâraie și torenți în vederea executării delucrări hidrotehnice de protecție anti -

inundație a localităților și terenurilor (în cazulcăderilor masive de ploi), realizarea sistemuluipublic național de per dele de protecție a câm-pului, localităților și căilor de comunicație,încadrarea acestor măsuri în sistemul de agricul-tură verde și de atenuare a efectelor schimbări-lor climatice;

– susținerea financiară din bugetul Ministeru-lui Agriculturii și Dezvoltării Rurale a produse-lor agroalimentare de origine locală șiregională tradiționale, de înaltă calitate, pro-movarea sistemelor obligatorii de certificare,identificare, ambalare-etichetare etc.;

– stimularea producerii materialelor biolo-gice performante, dar și tradiționale locale(semințe, material de plantat, purcei, pui etc.) înexploatațiile agricole românești, pentru a se evitaimportul masiv și extrem de scump în acestdomeniu;

– susținerea investițiilor pentru dez -voltarea și diversificarea sistemelor deeducație-cercetare, producție și servicii dinamonte (școli duale, finanțarea sustenabilă astructurilor de cercetare-dezvoltare publice șiprivate acreditate, producerea de utilaje agricoleși a inputurilor necesare producției agricole) șiaval (sisteme de comercializare naționale șilocale, cooperative etc.);

– repartizarea fondurilor de dezvoltare ruralăși amenajare a teritoriului agricol în sumă de 6,7miliarde € alocate din bugetul UE (2021–2027,Pilonul II) cu precădere pentru lucrări deinvestiții rurale pentru modernizarea și revita-lizarea satelor, ca spații de extindere a econo-miei rurale nonagricole care să absoarbă forțade muncă tânără și activă din românia.

Aceste căi de acțiune, dar și altele, cusiguranță, vor conduce spre creșterea com -petitivității și diversificării sistemului agroalimen-tar românesc, creșterea numărului locurilor demuncă, implicit revitalizarea exploatațiiloragricole și a satelor românești.

Datele prezentate, care redau realitățileagriculturii și dezvoltării rurale din România, ne

22

conduc, indubitabil, spre necesitatea schimbăriiprofunde, fundamentale a sistemelor de susținerea exploatațiilor agricole spre performanță, com-plexitate, zootehnizare, procesare și comerciali -zare de produse agroalimentare cu valoare adău-gată înaltă, calitative, destinate pieței interne șiexterne și eliminarea procedurilor de susținere aexploatațiilor agricole pe principii exclusivcantitative și a discuțiilor interminabile și nefon-date legate de plafonare.

bibliografie

Alexandri, Cecilia, Agricultura și spațiul rural − eva-

luări la 10 ani de la aderare, Ed. Academiei Române,

București, 2017.

Axenciuc, V., Evoluția economică a României, vol. II,

Ed. Academiei Române, 1966.

Bădescu, I., Satul românesc sub amenințările veacului

în Satul românesc, Ed. Academiei Române, 2019.

Feher, Andrea, Goșa V., Raicov M., Haranguș

Daniela, Condea B.V., Convergence of Romanian and

Europe Union agriculture − evolution and prospective

assessment, Land Use Policy, ISSN: 0264-8377, vol. 67,

670−678, 2017.

Goșa, V., Feher, Andrea, Raicov, M., Otiman, P.I.,

Convergența agriculturii românești și a Uniunii Europene −

evoluții și evaluări prospective, „Revista de economie

agrară și dezvoltare rurală”, 2019.

Hera, C., Lumea rurală – astăzi și mâine, Ed. Acade-

miei Române, București, 2006.

Hera, C., Satul românesc – 100 de ani de evoluție ru -

rală, Ed. Academiei Române, 2019.

Hera, C., Otiman, P.I., Securitate și siguranță alimen -

tară, vol. Strategia de dezvoltare a României. vol. III, Ed.

Academiei Române, 2016.

Kligman, G., Verdery, Katherine, Țăranii sub asediu,

Ed. Polirom, 2015.

Lup, A., Irigaţiile în agricultura României, Ed. Agris,

Bucureşti, 1998.

Otiman, P.I., Alternativele economiei rurale a Româ-

niei: dezvoltarea agriculturii sau insecuritate alimentară şi

deşertificare rurală severă, Ed. Academiei Române,

Bucureşti, 2011.

Otiman, P.I., Viaţa rurală românească pe lungul drum

între Flămânzi şi Uniunea Europeană sau Drama satului,

pământului şi a ţăranului român într-un secol de iluzii,

dezamăgiri şi speranţe, Ed. Academiei Române, Bucureşti,

2019.

Zamfir, C., Mihalache, F., Starea actuală și perspec tive

(demografia) în Satul românesc, Ed. Academiei Române,

2019.

***, Perspectivele agriculturii şi dezvoltării rurale prin

prisma noii Politici Agricole Comune 2014−2020, Institutul

de Economie Agrară, Ed. Academiei Române, 2015.

***, Economia agroalimentară și dezvoltarea rurală

din perspectiva integrării europene, Ed. Academiei Româ-

ne, 2018, p. 610.

***, Cadrul Național Strategic Rural

(2014−2020−2030), Ed. Academiei Române, 2013.

***, Politica Agricolă Comună. Prezent și viitor. Pre-

zentarea Cadrului General al Planului Național Strategic,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rulare, Versiunea II,

iunie 2019.

„Pădurile contribuie efectiv la dezvoltareadurabilă, prin asigurarea bunăstării umane, a

unui mediu sănătos și a dezvoltării economice, în Europa și în întreaga lume.”

(Procesul Forest Europe – MCPFE)

Este evident că de peste o jumătate de secolplaneta noastră se confruntă cu o modificare dra-matică a condițiilor de mediu, provocată de o mul-titudine de cauze naturale, mai ales antropice, careau dus la apariția unor procese negative, cu efectedeterminante asupra intensificării schimbărilorclimatice, legate de mărirea suprafețelor despădu-rite, de reducerea biodiversității, de degradareasolurilor și apariția proceselor de deșertificare, dediminuarea resurselor (Giurgiu, Badea, 2015).

În acest context, pădurile joacă un rol impor-tant, nu doar pentru captarea dioxidului decarbon, ci și prin producția de biomasă și prinpotențialul pe care îl au în domeniul energiilorregenerabile. Ele au importanță deosebită și dinpunct de vedere social și cultural: sunt atractivepentru populația rurală și urbană, permit des -fășurarea de activități recreative sau beneficepentru sănătate și reprezintă un patrimoniu cultu-ral important (Seceleanu, 2012).

În România condițiile climatice și de relief aufavorizat, în decursul timpului, realizarea unorresurse forestiere de mare diversitate și valoare.În ultimele două secole aceste resurse au înregis-trat atât o scădere substanțială a suprafețeloracope rite cu păduri, cât și o diminuare semnifica-tivă a capacității lor funcționale (Carcea, Sece-

leanu, 2013). Efectele modificării condițiilor demediu, produse și de manifestarea tot mai accen-tuată a procesului schimbărilor climatice, începsă fie din ce în ce mai vizibile și în ecosistemeleforestiere din spațiul României. Ele vor fi ampli-ficate mai ales de faptul că, în prezent, acesteecosisteme reprezintă 29% din suprafața țării,valoare inferioară procentului considerat optimde împădurire (35–40%) și cu mult sub cel actualde împădurire al Uniunii Europene (33% – calcu-lat în raport cu suprafața pădurilor și al altor tere-nuri cu vegetație forestieră) sau al unor țări euro-pene cu condiții naturale asemănătoare cu alețării noastre (FRA, 2015).

Agravant este și faptul că distribuția pădurilorîn spațiul geografic al țării este neuniformă(59,0% – munte; 34,4 % – deal și 6,6 % – câmpie)(Raportul IFN, 2018), iar în principalele zonesecetoase ale țării procentul de împădurire este, cuo excepție, sub valoarea de 5% (Câmpia de Vest3,2%, Câmpia Bărăganului 3,5%, Câmpia Moldo-vei 4,1%, Câmpia Olteniei 5,3%).

Procentul de împădurire existent indică fap-tul că România este o țară săracă în păduri, cuun grad de vulnerabilitate ridicat la hazardehidrologice, geomorfologice, climatice și antro-pice, concretizate, în principal, în inundații, alu-necări de teren, eroziuni și secete severe. Acestehazarde sunt amplificate prin efectul reliefuluiaccidentat, al substratului litologic friabil almunților și dealurilor și al aridizării câmpiilor șisilvostepelor.

Informațiile privind caracterizarea cantitativăși calitativă a resurselor forestiere din România

Probleme actuale ale silviculturii românești.Pădurea viitorului și formarea conștiinței forestiere

Acad. Victor GiurgiuIoan Seceleanu*Ovidiu BadeaMembru corespondent al Academiei Române

*Dr., membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” 23

sunt precare, adesea contradictorii și uneoriobținute cu o precizie scăzută. Cu toate acestea, oanaliză, în dinamică, a unor indicatori relevanțiprivind modul de gospodărire (suprafața fonduluiforestier, evoluția compoziției pădurilor, cuantu-mul suprafețelor parcurse cu lucrări de îngrijire șiconducere, aplicarea tratamentelor, mărimea volu-mului posibil de recoltat, mărimea suprafețeiîmpădurite etc.) reliefează cu pregnanță aspecteîngrijorătoare, referitoare la influențele acestuiaasupra viitoarei structuri și calități a resurselorforestiere și implicit asupra valorificării durabile aacestora. În caracterizarea și valorificarea resurse-lor de lemn, ca modalitate de apreciere a moduluide gospodărire a pădurilor, pe lângă cele furnizatede inventarul forestier național sunt necesare șialte informații referitoare, cu pre cădere, laelaborarea și aplicarea amenajamentelor silvice, lacalitatea lucrărilor executate și la implicațiile aces-tora asupra viitorului pădurilor țării.

Printre cauzele care au condus la această stareși au acționat cu precădere în ultimele trei decenii,amintim în acest context pe cele legate de:

– fărâmițarea, ca efect al retrocedărilor, apatrimoniului forestier național la aproape unmilion de proprietăți, fiind astfel dificil dacă nuimposibil de asigurat o gestionare durabilă a aces-tuia în condiții economice precare și ale lipseiconștiinței forestiere a populației;

– scăderea considerabilă a calității actului sil-vicultural, inclusiv al celui legat de „exploatarealemnului”, fenomen accentuat și de o pregătireprofesională precară a unei părți semnificative apersonalului silvic angajat în ultimii 20 de ani;

– neaplicarea la parametri calitativi și cantita-tivi a prevederilor, de altfel obligatorii, din ame-najamentele silvice;

– diminuarea dramatică, prin nerespectareaprevederilor amenajamentelor, a suprafețelor„parcurse” cu lucrări de îngrijire și conducere aarboretelor;

– reducerea ponderii regenerărilor naturale caurmare a nerespectării cerințelor tehnice ale tra-tamentelor silviculturale, cu urmări grave în rea-lizarea unor structuri stabile pentru arboretelerezultate;

– inexistența unui sistem de controlprofesional și eficient al elaborării și aplicăriiamenajamentelor silvice;

– utilizarea unor tehnologii de exploatareinadecvate, bazate aproape exclusiv pe tractoareforestiere și lipsa unui control riguros al moduluide aplicare a acestora în pădurile țării;

– birocratizarea excesivă a administrației sil -vice în defavoarea bugetului de timp alocatexecuției în teren a lucrărilor silviculturale;

– lipsa unor preocupări coerente pentru accesi-bilizarea fondului forestier, în condițiile în caredesimea rețelei de drumuri forestiere din Româniaeste 6,5 m/ha, cu mult sub media europeană de13m/ha, fapt ce determină constrângeri majore îngestionarea pădurilor și presiuni asupra pădurilorsituate în zone accesibile.

La toate acestea se adaugă și influențele nega-tive ale unor factori din afara sectorului forestierdeterminate, în principal, de:

– o legislație excesivă, inconsecventă șiincoerentă a domeniului, cu unele prevederiinaplicabile;

– lipsa unui sistem coerent de sprijinire, subraport tehnic și financiar, a proprietarilor depăduri;

– implicarea frecventă a factorului politic înangajarea și promovarea personalului silvic careadministrează fondul forestier proprietate pu -blică pe alte criterii decât cele profesionale șimo rale, sursă generatoare de numeroase acte decorupție cu evidente efecte negative asupra stăriipădurilor;

– existența unui fenomen îngrijorător manifes-tat prin extragerea, în mod ilegal, a unui volumsemnificativ de lemn din păduri, cu efect de de -structurare majoră a acestora.

Deși România este o țară cu resurse forestierereduse, preocupările în direcția creșterii procentu-lui de împădurire pe seama altor terenuri decâtcele forestiere sunt minore. În condițiile în careexistă o suprafață de peste două milioane de hec-tare de terenuri agricole degradate, din care celpuțin 500 mii ha inapte pentru o agricultură renta-bilă, cele câteva mii de hectare de terenuri degra-date împădurite în ultimul deceniu și jumătate(8320 ha) (Rapoartele MAP, 2018; MMAP, 2019)sunt considerate derizorii. Aceste realizări au locîntr-o perioadă în care importante țări din UniuneaEuropeană și-au extins semnificativ suprafațapădurilor, prin împăduriri masive în terenuriinapte pentru o utilizare agricolă rentabilă. 24

O modalitate importantă de creștere a procen-tului de împădurire o constituie și realizarea deperdele forestiere de protecție – formațiuni vege -tale forestiere cu dimensiuni specifice – amplasateatât în scopul protejării unor obiective de efectelenegative ale unor factori naturali (climatici, hidro-logici sau geomorfologici), cât și în scopul ame-liorării condițiilor de mediu și peisajului. Efectelebenefice de necontestat ale perdelelor forestiere deprotecție constau, în principal, în îmbunătățireacondițiilor microclimatice (realizată prin mic -șorarea amplitudinii temperaturii diurne și anuale aaerului, reducerea vitezei vântului, reținerea zăpe-zii, sporirea umidității aerului, reducerea evapo-transpirației), în îmbunătățirea condițiilor decreștere și dezvoltare a culturilor agricole limi trofe(concretizată în sporuri echivalente cu mărireasuprafeței de cultură cu cca 10–20%), în creștereacondițiilor de fertilitate și de conservare a solului(prin reducerea eroziunii și a scurgerilor de apă pepante, reducerea deflației, sporirea umidității solu-lui, îmbogățirea solului în humus și alte substanțenutritive), în protecția obiectivelor economico-sociale, în ocrotirea și ameliorarea biodiversitățiizonale, în reducerea poluării chimice și sonice, înmajorarea stocului de carbon fixat și diminuareacelui din atmosferă, în reconstrucția și/sauîmbunătățirea peisajului și nu în ultimul rând îninfluența benefică (directă sau indirectă) asuprasănătății oamenilor.

Având în vedere aceste efecte benefice, era deașteptat ca preocupările de realizare a acestora săse concretizeze în importante suprafețe de terenacoperite cu perdele forestiere de protecție. Învederea asigurării unui regim juridic stabil, perde-lele forestiere de protecție au fost incluse în fon-dul forestier național, sunt supuse regimului silvic(Legea 46/2008) și indiferent de natura pro -prietății sunt considerate bunuri de interesnațional, iar realizarea lor este declarată de utili -tate publică (Legea 289/2002). Cu toate acestea,statisticile specifice domeniului arată, însă, osituație îngrijorătoare. Deși au fost elaborate despecialiști studii de fezabilitate pentru o suprafațătotală de peste 20 de mii de ha, din care doarpentru protecția căilor de comunicații cca 5500ha, realizările efective sunt nesemnificative. Înperioada 2005–2019 au fost înființate perdeleforestiere pe o suprafață de numai 139 ha în tere-

nuri forestiere și de doar 546 ha în terenuri cu altădestinație (Raportul MMAP, 2019). Dacă o enti -tate decizională ar fi dispusă să se aplece cu serio-zitate asupra acestui domeniu, va trebui să ia înconsiderare factorii care generează dificultățimajore în realizarea sistemului național al perde-lelor forestiere de protecție. Un inventar sumar alacestora ar evidenția:

– o slabă voință politică demonstrată prindeclarații formale cu iz electoral ale autoritățilorși prin ignorarea prevederilor actelor normative deprofil aflate în vigoare;

– existența unor dificultăți birocratice înobținerea terenurilor aferente rețelelor de perdelelegate de identificarea proprietarilor, de cadastra-rea terenurilor, de durata excesiv de mare aacțiunilor de achiziționare sau de expropriere, deasigurare a mijloacelor financiare necesare cum-părării/despăgubirii;

– neimplicarea, la nivel central și local, înrealizarea rețelelor de perdele a autorităților coor-donatoare ale principalelor sectoare beneficiare(agricultură, transporturi și telecomunicații,protecția mediului și administrație publică).

Anvergura și complexitatea lucrărilor deînființare și gestionare a sistemului național deperdele forestiere impun o organizare adecvată,caracterizată prin structuri de profil centrale șiteritoriale (un exemplu de urmat este cel dinperioada 1948–1962 – realizarea a 14 000 km deperdele), prin asigurarea, sub raport cantitativ șicalitativ, a materialului de plantare în funcție deariditatea climatului și de bonitatea solurilorzonale și prin asigurarea necesarului de utilajeperformante pentru mecanizarea lucrărilor deplantare și întreținere.

O inițiativă remarcabilă, ce se poate constituiîntr-un exemplu demn de urmat, este cea a Acade-miei Române, care în perioada 2017–2020 a reali-zat, pe terenurile avute în proprietate, perdeleforestiere pentru protecția culturilor agricole pe osuprafață de 112,9 ha dintre cele 178 ha planifi -cate a fi înființate până în anul 2024 (Raportul FPa Academiei Române, 2020).

O situație îngrijorătoare este și cea legată descăderea drastică, după anul 1990, a preocupărilorpentru amenajarea bazinelor hidrografice toren -țiale, ceea ce a condus la amplificarea efectelor pro-duse de hazardele hidrologice și geomorfologice. 25

Eforturile de combatere a fenomenelor torențialeau scăzut de la consolidarea anuală a 112 km dealbii torențiale în perioada 1980–1990, la numai35 km albii în intervalul 1990–2000 și de 28 kmalbii după anul 2000 (Clinciu et al., 2015). Odatăcu aceasta s-a înregistrat și un interes extrem deredus în ceea ce privește mentenanța sistemelorhidrotehnice existente, proces accentuat de divi-zarea proprietății terenurilor pe care sunt ampla-sate aceste lucrări. În paralel cu această scădere ainteresului autorităților pentru amenajarea bazi-nelor hidrografice torențiale, se semnalează și oscădere a calității puținelor lucrări executate.Analizele recente întreprinse de Institutul de Cer-cetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”indică faptul că lucrările hidrotehnice executatedupă anul 1990 au o rată de degradare a stării fi -zice de două ori mai mare comparativ cu cele exe-cutate anterior și amplasate în aceleași condiții demediu. Principalele cauze care au condus laaceastă scădere a calității lucrărilor hidrotehnicesunt legate de utilizarea unor materiale deconstrucție necorespunzătoare și de aplicareaincorectă a tehnologiilor de execuție, ambelecauzate de scăderea profesionalismului persona-lului de execuție și de control.

O dovadă clară a conștientizării actualei stări apădurilor și a existenței unui potențial pericol dedistrugere a acestora este includerea în anul 2016(Legea nr. 2/2016 de completare a art. 3 din Legeanr. 51/1991 privind securitatea națională a Româ-niei) în categoria acțiunilor care constituieamenințare la adresa securității naționale aRomâniei și cele care au ca efect „periclitarea,gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerearesurselor naturale, fondului forestier, cinegetic șipiscicol, apelor și altor asemenea resurse… cuconsecințe la nivel național sau regional”. Esteregretabil că acest important act legislativ nu afost urmat, până în prezent, și de măsuri concretecare să conducă la stoparea unor astfel de acțiuni.

Ne aflăm astăzi într-un moment în care esteîncă posibilă, cu eforturi umane, financiare șimateriale semnificative, o redresare a stării pădu-rilor României. În realizarea acestui deziderat,factorii politici – parlamentari și guvernamentali –au obligația de a lua, în regim de urgență, măsuriradicale, în scopul asigurării unei gestionări dura-bile a pădurilor României. O gestionarea durabilă

a pădurilor prin practici adecvate, prin menținereași consolidarea biodiversității forestiere va con -tribui esențial la reușita adaptării pădurilor laschimbările climatice, la consolidarea sănătății,rezistenței și rezilienței pădurilor, deziderate cereprezintă condiții prealabile pentru menținereapotențialului de atenuare a efectelor schimbărilorclimatice și pentru asigurarea îndeplinirii în modoptim a serviciilor ecosistemice multiple.

În stabilirea măsurilor ce se impun, trebuieavut în vedere faptul că funcționalitatea și stareapădurilor sunt rezultatul interacțiunilor multiple șicumulate a diferiților factori naturali și antropiciși depind semnificativ de modul de aplicare a unuisistem de management adaptativ și durabil, astfelîncât acestea să-și poată îndeplini funcțiile și ser-viciile ecosistemice specifice.

În inventarul acestor măsuri, prioritare suntcele care vizează consolidarea cadrului insti -tuțional și de reglementare care să permită dez-voltarea durabilă a sectorului forestier într-unmediu transparent și predictibil, în care politicilepublice să corespundă necesităților acestui sector.În această direcție, considerăm necesar a seacționa cu hotărâre pentru:

– Elaborarea unei strategii naționale pentrudomeniul forestier care să includă obiectivelemajore, armonizate cu cele prevăzute în strategiasimilară a Uniunii Europene, referitoare la adapta-rea pădurilor la impactul schimbărilor climatice,la diferite hazarde naturale și la conservareabiodiversității celui mai valoros patrimoniu natu-ral forestier din zona temperată a continentului.Spre deosebire de numeroasele strategii elaborateîn ultimele trei decenii, care nu au fost urmate deprograme de aplicare și au rămas doar cu valoareistorică, va trebui ca implementarea acesteia să fiemonitorizată atent sub aspectul asigurării resurse-lor umane, materiale și financiare, al respectăriitermenelor asumate, al obiectivelor și al acțiunilorstrategice incluse.

– Elaborarea și promovarea prin lege a unuiprogram național de majorare a suprafețelor aco-perite cu vegetație forestieră prin împădurireamajorității terenurilor inapte pentru o agriculturăeficientă, într-un ritm anual de cel puțin 24 000ha pe an, astfel ca până în anul 2030, procentul deîmpădurire a țării să crească cu o unitate, cuaccent deosebit pe o creștere semnificativă a26

acestuia în zonele din sudul și sud-estul Româ-niei. Un loc important în acest program va trebuisă fie ocupat de realizarea și gestionarea durabilăa sistemului național al perdelelor forestiere deprotecție.

– Elaborarea unui program de sprijin, subformă de asistență tehnică, materială și financiară,al proprietarilor de păduri private, care să asigurecreșterea competitivității economice a structurilorde administrare a acestor păduri.

– Realizarea unor programe naționale deeducație adresate tuturor segmentelor societății,care să conducă, în timp, la conștientizarea înrândul populației – inclusiv în rândul claseipolitice și al guvernanților – a importanței păduri-lor în existența poporului român.

Din setul de măsuri menite să îmbunătățeascămodul de gospodărire a pădurilor, evidențiem, înacest context, pe cele referitoare la:

– elaborarea unui nou sistem informațional însilvicultură, cu o componentă informatică predo-minantă, care să permită obținerea – în mod uni-tar, cu promptitudine și în dinamică – a unor indi-catori privind caracteristicile de bază ale fonduluiforestier, intervențiile silviculturale aplicate,concordanța acestora cu prevederile amenajamen-telor; precum și efectele lor asupra structurii,calității și funcționalității pădurilor; sistemulrezultat va include indicatorii de gestionare dura-bilă promovați în silvicultura europeană, vaevidenția calitatea măsurilor de gospodărireaplicate și va permite adoptarea unor decizii adec-vate de corectare a deficiențelor constatate;

– dezvoltarea suportului tehnic aferent modu-lui de gospodărire a pădurilor prin adoptarea ghi-durilor de bune practici și a regulamentelor și ela-borarea pe aceste baze a unui nou set de normetehnice pentru silvicultură;

– realizarea unui sistem de control obiectiv,real şi performant, al modului de elaborare a ame-najamentelor şi de aplicare a prevederilor aces -tora, ca modalitate eficientă și certă de stopare aneajunsurilor înregistrate azi în gestionareapădurilor țării;

– reașezarea silviculturii pe baze științificeprin reducerea decalajului existent între practicasilvică și rezultatele cercetării științifice dobânditeîn țară și pe plan european;

– încurajarea structurilor de administrare apădurilor private în accesarea de fonduri existente

în cadrul unor programe și proiecte destinatetransferului de tehnologie care să asigure gospo-dărirea acestor păduri în concordanță cu princi -piile de gestionare durabilă;

– debirocratizarea actului de administrare apădurilor și orientarea acestuia, cu precădere, îndirecția creșterii calității lucrărilor siviculturaleexecutate în pădurile României;

– selectarea personalului de conducere șiexecuție aferent administrării fondului forestiernațional pe criterii exclusiv profesionale șimorale;

– simplificarea multiplelor sisteme deurmărire și control al circulației materialuluilemnos și introducerea unui sistem eficient drasticde sancționare exemplară a personalului silvicimplicat în acte de corupție.

Conștienți de gravitatea problemelor sumarprezentate în acest context, ne asumăm răspunde-rea de a afirma cu tărie că este timpul să seschimbe în mod profund atitudinea tuturor facto-rilor responsabili față de acest domeniu, prin pro-movarea unor acțiuni concrete în direcțiaîmbunătățirii actualului mod de gestionare apădurilor. Desigur, strategiile de dezvoltare suntnecesare şi au importanța lor în asigurarea uneidezvoltări armonioase a sectorului silvic, dar, sin-gure, ele nu vor rezolva problemele mari de astăziși mai ales pe cele de mâine ale silviculturiiromâneşti. Pentru a clădi pădurea viitorului suntnecesare, pe lângă voința întregii clase politice, șialocări de resurse materiale, umane și financiareîn direcția revigorării preocupărilor pentru împă-duriri, reîmpăduriri și refaceri de arborete, pentruconservarea bio diversității și pentru adaptareapădurilor la schimbările climatice, concomitent cucreșterea rolului pe care îl au acestea în atenuareaacestui proces. Corpul silvic are astăzi, mai multca oricând, obligația de a se alătura acestui efort șide a oferi guvernanților suportul științific și tehnicconcretizat în proiecte viabile pentru pădurile şisilvicultura României. Şi încă nu va fi suficient.Cea mai mare provocare a poporului român ră -mâne, însă, formarea con științei forestiere – aceaconvingere intimă despre necesitatea existențeipădurii din care să rezulte interesul pentru apăra-rea şi îngrijirea ei – începând cu clasa politică șiterminând cu cei mai îndepărtați locuitori aispațiului rural românesc. 27

28

bibliografie

Carcea, F., Seceleanu, I., 2013, Resursele de lemn aleRomâniei și valorificarea lor durabilă. Dezbatereaștiințifică „Valorificarea durabilă, cu maximă eficiență eco-nomică a resurselor forestiere ale României”, AcademiaRomână și ASAS, 8 noiembrie.

Clinciu, I., Gancz, C., 2015, Fundamente şi soluţii pri-vind proiectarea şi monitorizarea lucrărilor de amenajare abazinelor hidrografice torenţiale, predominant forestiere.Raport științific final, Manuscris ICAS.

Giurgiu, V., 2010, Pădurile și schimbările climatice,„Revista Pădurilor” 3: pp. 3–17.

Giurgiu V., Badea O., 2015, Pădurile și schimbările demediu în România. Schimbări climatice globale – grija pen-tru resurse naturale, Editura Academiei Române pp. 69–92.

Seceleanu, I., 2012, Amenajarea pădurilor, EdituraCeres, 505 p.

***, 2013, O nouă strategie a Uniunii Europene pentrupăduri și sectorul forestier, Bruxelles.

***, 2013, Strategia Națională a României privindSchimbările Climatice pentru perioada 2013–2020.

***, 2014, Legea nr. 289/2002 privind perdelele fo -restiere de protecție, cu modificările și completările ulterioare.

***, 2015, Forest Resources Assessment, FAO Report.***, 2016, Legea nr. 2/2016 pentru completarea art. 3

din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională aRomâniei.

***, 2016, Strategia Națională privind SchimbărileClimatice și creșterea economică bazată pe emisii redusede carbon pentru perioada 2016–2020. Planul naţional deacțiune 2016–2020 privind schimbările climaticePNASC.

***, 2017, Legea 46/2008 cu modificările și completă-rile ulterioare (Codul silvic).

***, 2018, Raportul Ministerului Apelor și Pădurilorprivind rezultatele ciclului II al Inventarului ForestierNațional.

***, 2018, Strategia Forestieră Națională pentru pe -rioada 2018–2027.

*** 2019, Raportul Ministerului Apelor și Pădurilorprivind starea pădurilor din România la nivelul anului 2018.

***, 2019, Raportul Ministerului Mediului Apelor șiPădurilor privind Inventarul național al gazelor cu efect deseră. Raport de țară.

***, 2019, Raportul Ministerului Mediului Apelor șiPădurilor privind contabilizarea pădurilor. Raportul de țarăprivind Nivelul de Referință al Pădurilor (FRL).

Foto: „Renașterea bănățeană”, 2017

29

Pandemiile și cursul istoriei

În lumea cărturărească s-a exprimat adeseapreceptul, ce se dorea a fi un verdict axiomatic,potrivit căruia cunoașterea trecutului ar permiteînțelegerea prezentului și prognozarea viitoru-lui, iar reprezentanții cinului istoric, seduși deideea că acest principiu ar spori exponențialvalențele disciplinii, l-au adoptat și i-au asiguratproliferarea. Cum construcțiile teoretice, chiarîn situația când se bucură de consensus omnium,nu au preeminență în raport cu realitatea intrin-secă, este firesc să fie supuse periodic reexami-nărilor, întrucât percepțiile nu dispun de pereni-tate imuabilă.

Spre aceste concluzii am ajuns rememorân -du-mi propriile secvențe biografice, care sesuprapun peste evenimentele mai relevante dinultima jumătate de veac. Cu 50 de ani în urmă nune-am fi putut închipui că un imperiu atotputer-nic precum URSS-ul, cu potențial militar atomiccvasiechivalent cu cel al Statelor Unite și, la unmoment dat, cu performanțe superioare în pros-pectarea cosmosului, avea să intre în colaps,antrenând desprinderea și dobândirea inde -pendenței mai multor entități statale și debarasa-rea de regimurile dictatoriale. Uniunea Sovieticăși-a rotunjit substanțial granițele în urma celuide-al Doilea Război Mondial și ar fi fostoarecum de așteptat să piardă teritoriile acapa -rate tot după o devastatoare conflagrație mon -dială. Din fericire, n-a fost să fie așa!

După prăbușirea lagărului comunist, cursulevenimentelor de pe mapamond părea să aibă oderulare fără convulsiuni majore, printr-o occi -

dentalizare treptată a planetei, sub impulsurileindustrializării și globalizării, dar opozițiatranșantă a unor conglomerate etnice și confesio-nale nu foarte robuste militar, dar extinse spațialși cu consistentă pondere demografică, a deze-chilibrat procese ce păreau implacabile. Pe fon-dul incongruențelor dintre epicentrele decivilizație iradiante pe harta lumii, s-au activizatpracticile teroriste după fatidicul 11 septembrie2001, care au inoculat angoasă și nesiguranță pemulte meridiane. Urmări cu efecte cel puțin la felde nocive par a se profila odată cu recenteleerupții cu coloratură rasială declanșate în statelecu structurile cele mai democrate, astfel că nueste de mirare că se propagă voci ce reclamă ati-tudini dacă nu dictatoriale, cel puțin autoritare.Disfuncționalitățile de ordin social, etnic și con-fesional au prilejuit răbufniri violente și atentateiresponsabile la simbolurile identităților națio -nale și la valorile tradiționale, cele care au stat labaza întrupării civilizației mondiale. Chiar dacăunele nemulțumiri mocneau de mai multă vreme,virulența exteriorizării lor, apropiindu-se de pra-gul războaielor civile, a fost cu totul sur -prinzătoare, câtuși de puțin întrevăzută în de -ceniile anterioare. Imprevizilă este și evoluțiasituației tensionate în viitorul apropiat, istoriadeclinându-și pretinsa vocație de a prezumaderularea evenimentelor.

Apăsat de obsesia ansamblului realitățilordezolante din contemporaneitate, ne revin înmemorie reflecțiile cinice consemnate cu pesteun sfert de mileniu în urmă de Voltaire, care

*Text elaborat în cadrul proiectului PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0116, PNCDI III

Pandemiile în context istoric

reflecții privind ipostaze ale pandemiei*

Acad. Victor SpineiVicepreședinte al Academiei Române

30

numai la primă vedere par exagerate: „N-a exis-tat niciodată vreo clipă pe acest glob fărădezastre și fără crimă” (Dialoguri și anecdotefilosofice, trad. D. Florea-Ciornei, București,1985, p. 444). Sunt constatări care obligă lareflecții, căci ele anatemizează rasa umană înintegralitatea ei. Nu mai puțin demoralizatoaresunt notificările lui Sigmund Freud, citate deȘtefan Zweig, care pretindea că „civilizația șicultura noastră reprezintă numai un strat subțire,care poate fi perforat în orice clipă de forțele dis-tructive ale subumanului” (Lumea de ieri, trad. I.Nastasia, București, 1988, p. 26). În nu puțineconjuncturi, gestionate de comunism, fascism,maoism etc., asemenea atenționări s-au adeverit,iar fără o conștientizare a riscurilor, peri co lelese pot lesne reitera, în condițiile în care omeni-rii i s-a reproșat adesea că nu învață din erorilecomise în trecut. Prognozarea sumbră a „decli-nului Occidentului” (der Untergang des Abend -landes) a lui Oswald Spengler, întrucâtva plau-zibilă după hecatomba și distrugerile din PrimulRăzboi Mondial, căzuse în desuetudine în urmaasamblării și extinderii Uniunii Europene, dar aredevenit subiect de meditație și îngrijorare înanii din urmă, sub auspiciile noilor tendințe evo-lutive (sau involutive) manifestate la nivel con-tinental.

Concomitent cu precaritățile având extensiela scară planetară, românitatea de pe ambelemaluri ale Prutului se confruntă cu propriile pro-bleme grave, greu solvabile: emigrări galopante,recul demografic, pauperizare, defrișărinesăbuite, corupție, inabilități administrative,perturbări în sistemul educațional, analfabetismfuncțional etc., cărora guvernanții nu s-au stră-duit ori nu au fost capabili să le găsească reme-dii. Pe fondul acestui spectru apăsător, cu per-spective nebuloase și incerte pentru viitor, și-afăcut apariția inopinată pandemia coronavirusu-lui, care a găsit nepregătite nu numai țările cuvulnerabilități economice și administrative, ci șistatele prospere, cu ample disponibilitățimateriale și infrastructuri medicale bine dotate șiorganizate.

De mai multe decenii, performanțele tehnicespectaculoase dobândite într-o cadență accelerată

au mobilat mintea unor contemporani cu ideeatrufașă că ființa umană este în măsură să subor-doneze natura, să determine procesele derulate încadrul universului, opinii promovate cuostentație mai cu seamă de promotorii ateismuluiși ai marxism-leninismului. Este neîndoios faptulcă elementul antropic a valorificat într-un modcomplex resursele mediului natural, acumulândcunoștințe multiple asupra mecanismelor spa -țiului ambiant. Grație progreselor tehnologices-a reușit să se diminueze acțiunea distructivă acalamităților naturale, dar fără a obține eradica-rea lor, astfel că inundațiile, cutremurele, încăl-zirea globală, seceta endemică, erupțiilevulcanice, dar și molimele continuă să provoacepierderi de vieți omenești, dezastre biologice,prejudicii materiale etc. Pentru cele mai multeboli s-au găsit remedii cu rezultate mulțumitoare,dar deocamdată nu și pentru coronavirus, consta-tare ce ne atenționează că nimeni nu se află îndeplină siguranță, că întreaga noastră existențăeste fra gilă. Este un adevăr terifiant, surprinsîntre alții încă de Ovidiu, care conchidea, reme-morând crâmpeie din propria experiență: Nilhomini certum est („Omul nu-i sigur de nimic”)(Ovidius, Tristia, în P. Ovidii Nasonis Operaomnia, ed. C.H. Weise, III, Lipsiae, 1845, p. 257[V, 5, 27]).

Pandemiile, care în trecut au secerat milioanede vieți, au însoțit istoria omenirii din vremuristrăvechi, infomațiile fiind sumare la nivelulAntichității, dar se îmbogățesc începând cu EvulMediu, când au fost înregistrate, de altfel, și celemai mari dezastre demografice. Lista bolilorletale este lungă, în aceasta inseriindu-se, întrealtele, ciuma, holera, malaria, febra tifoidă șigalbenă, lepra, variola, rubeola etc., desemnateîn izvoarele timpului sub diferite nume, cu formede manifestare diversă și cu apariții aleatorii întimp și spațiu.

În perioada crepusculară a Antichității și azorilor Evului Mediu ciuma a provocat ravagiicumplite în Constantinopol, capitala ImperiuluiBizantin – cea mai populată și efervescentămetropolă europeană –, secerând zilnic, în anul540, câteva mii de oameni. Dezastrul cel maimacabru al unei molime pe care l-a cunoscut 31

Europa a fost produs de ciumă – așa-numita„moarte neagră” – spre mijlocul secolului alXIV-lea. La răspândirea ei spre vestul continen-tului au contribuit navigatorii genovezi debarcațiîn Italia, în vremea când cetatea lor de la Caffa,de pe țărmul Crimeei, fusese împresurată deoștile mongole în 1345–1346. Dat fiind că ciumaîncepuse să facă ravagii printre asediatori,aceștia au catapultat cadavre dincolo defortificații, reușind să infec teze o parte din garni-zoana italiană. Acest episod prezintă o se mnificațieaparte, întrucât relevă faptul că la momentulrespectiv se conștientizase că boala era conta-gioasă, iar, pe de altă parte, aruncareadecedaților în tabăra dușmanilor reprezenta oformă de război microbian, atestat, din câte avemcunoștință, pentru prima dată în conflictele mili-tare europene cu acel prilej (Gh. I. Brătianu,Marea Neagră. De la origini până la cucerireaotomană, ed. a 2-a, trad. Michaela Spinei, ed. V.Spinei, Iași, 1999, p. 336).

Dintre sutele de mărturii păstrate asupraacestei pandemii, aceea din Decameronul lui Bo -ccaccio este nu numai și cea mai cunoscută, darși cea mai tulburătoare. Martor ocular la propa-garea sa în Florența, ilustrul umanist descriesuferințele și deruta concitadinilor săi în fața fla-gelului dezlănțuit, căruia doctorii nu-i găseauleac. Reacțiile orășenilor erau uneori diametralopuse: unii dintre ei se izolau în propriilelocuințe și evitau contactele cu persoane străine,în vreme ce alții sfidau virusul, chefuind și cân-tând prin cârciumi și hoinărind dezinvolt înspațiile publice. În condițiile în care o mare partea dregătorilor au fost contaminați, haosul a pusstăpânire pe oraș, bolnavii au rămas fără îngrijire,fiind abandonați chiar de propriile rude, cada-vrele zăceau neînmormântate prin locuințe și pestrăzi, cutumele funerare nu se respectau, actelede tâlhărie deveniseră frecvente. Înspăimântațide spectrul morții, numeroși orășeni și-au aban-donat casele și avutul, retrăgându-se în așezărilerurale din proximitate, dar răspândind și acolomaladia în așa măsură încât nu avea cine săstrângă recoltele. Autorul presupunea că epide-mia s-a încuibat „prin mijlocirea stelelor saupoate din cauza faptelor noastre mișelești, trimisă

fiind spre îndreptare asupra muritorilor de cătredreapta urgie a Celui-de-Sus” (Boccaccio, Deca-meronul, I, trad. E. Boeriu, București, 1957, p.38–47). O explicație similară se regăsește înscrierile teologilor și istoricilor care relataudezastre naturale abătute asupra comunitățilorcreștine de-a lungul vremurilor.

Potrivit unor medieviști, marea ciumă din1347–1353, răspândită din arealul mediteraneanspre nordul continentului, ar fi secerat viețile acirca o treime din locuitorii Europei, în vreme cealți specialiști estimează că doar o pătrime dinpopulația continentului ar fi fost decimată. Pre-caritatea surselor păstrate nu permite cuantificărifoarte exacte, semnalând doar că hecatomba afost devastatoare și cu urmări negative pe multi-ple paliere ale vieții. Chiar dacă în accepțiunea eireligioasă, acreditată de creștinătate, moartea erapercepută drept un fenomen sacral tranzitoriu, otrecere implacabilă spre un alt tărâm, laicul dinvremurile medievale se comporta ca și când îlconsidera un punct existențial terminus, încer-când să-l amâne cât mai mult cu putință.

Ar fi de consemnat că în decursul timpuluis-au adoptat diverse măsuri rânduite să ducă laoprirea proliferării contagiunii, între altele impu-nându-se interzicerea circulației între localități.Contextualizată literar în drama shakespeariană,tocmai această interdicție a dus la sfârșitul tragical celebrului cuplu din Verona, Romeo și Julieta,întrucât emisarului franciscan – care ar fi trebuitsă-l înștiințeze pe Romeo că duhovnicul Julieteii-a propus să soarbă o băutură menită a-i simulamoartea – nu i s-a permis să plece de la Veronaspre Mantua din cauza epidemiei (Romeo andJuliet, în The illustrated Stratford Shakespeare,Londra, 1982, p. 725). A fost una dintre urmă rilefuneste ale stărilor tensionate provocate de cum-plita molimă, oglindite nu numai în paginile cro-nicilor, ci și în creațiile beletristice.

Epidemiile nu au ocolit nici teritoriileromânești, făcând numeroase victime. Una dintrecele mai dezastruoase a fost așa-numita „ciumă alui Caragea”, declanșată la scurt timp după urca-rea pe tronul Țării Românești a domnului fana-riot Ioan Gheorghe Caragea (1812–1818). Potri-vit datelor consemnate peste jumătate de secol32

mai târziu de Ion Ghica, flagelul provoca până la300 de decese zilnic, numărul victimelor la nive-lul întregii țări presupunându-se că depășise90 000 de morți, cifră exorbitantă – poate întru-câtva hiperbolizată – pentru potențialuldemografic al țării din acel moment. Cea maiafectată a fost capitala de la București, undepanica a condus la destrămarea familiilor și laabuzurile elementelor declasate. În condițiiledezorganizării administrative, cioclii se dedaujafurilor de amploare și chiar la crime, pentrua-și însuși bunurile bolnavilor.

Ion Ghica consemnează un episod cu iz anec-dotic relativ la activitatea depusă de un vătășelzelos, care ar fi raportat șefului său: „Azi amadunat 15 morți, dar n-am putut îngropa decât14, fiindcă unul a fugit și nu l-am putut prinde”.Dincolo de haosul generalizat, autoritățileur bane au încercat să instituie – potrivitprescripțiilor medicale ale vremii – anumităprotecție în centrele unde se comercializau ali-mentele: „Nimic nu intra în curte decât după cese purifica la fum și trecea prin hărdăul cu apăsau prin strachina cu oțet”. Autorul înregistreazăși exuberanța supra viețuitorilor după ce „boala aînceput a se domoli și lumea s-a readunat încetulcu încetul în oraș”, fiind dornică să-și reia viațanormală (I. Ghica, Scrisori către V. Alecsandri,în Idem, Opere, I, ed. I. Roman, București, 1956,p. 131–133).

Am evocat doar două dintre cele mai cunos-cute episoade nefaste de pandemii, unul consu-mat în Peninsula Apeninică, iar celălalt în regiu-nile românești, dar exemplificările ravagiilorproduse de molime ar putea fi multiplicate lascară deconcer tantă, dacă nu ar fi constrângerileimpuse de di mensiunile preconizate pentru acesteseu. Având un pregnant impact emoțional, epi-demiile au fost consemnate de-a lungul secolelorîn aproape toate colțurile mapamondului în sursede largă diversitate, generând o bogată și doctăliteratură de specialitate.

Din abundentele relatări păstrate din vremu -rile revolute asupra modului de exteriorizare amolimelor se pot extrage anumite concluzii cucaracter general. Similitudini absolute în aceastăprivință nu există, întrucât fiecare flagel a avut

propria extensie teritorială, durată, virulență,penetrabilitate, dimensiune demografică, so -cială, economică și psihologică. Cele mai preju-diciate zone au fost aglomerările urbane, pe cândîn ținuturile izolate geografic, cu densitate șivitalitate demografică redusă, contaminările nuau avut amplitudine. Categoriile cele mai afec -tate de flagel au fost acelea cu sănătate șubredăși vârstă înaintată sau provenind din medii so -ciale vulnerabile.

Pandemiile s-au manifestat uneori concomi-tent cu alte calamități (invazii străine, foamete,dezastre naturale), fiind agravate de acestea sauaflându-se la obârșia lor. Măsurile profilactice auavut eficiență sporită acolo unde au existatcondiții de igienă, tratament, ordine și aprovizio-nare adecvată cu alimente, s-au anihilat factoriitransmițători (șobolani, insecte etc.) și s-au res-pectat pre scripțiile de izolare a membrilorcolectivităților. De fiecare dată panica și deznă-dejdea au cangrenat moralul populației, iar ob -sesiile s-au drenat spre scenarii apocaliptice,stimulate de profețiile amăgitoare ale luiNostradamus și ale vrăjitoarelor.

Răspândirea virusului s-a pus uneori în modperfid pe seama unor comunități minoritareet nice sau confesionale, împotriva cărora s-audeclanșat represalii acerbe. O mare parte aepidemiilor și-a avut epicentrul în zonele caldedin estul și sud-estul Asiei, în regiuni supra -populate, cu condiții de trai insalubre, de undes-au proliferat succesiv spre statele occidentale.Cu toate că s-a constatat o revenire ciclică a pan-demiilor, nu a fost posibilă prognozarea mo -mentelor și arealurilor de declanșare și nici arefluărilor ocazionale. În unele cazuri anihilareaflagelului s-a datorat măsurilor medicale coe -rente, iar în altele imunizării naturale sau unorcauze neidentificate. Chiar dacă s-a reușit eradi-carea bolilor endemice, victimele au fostaproape întotdeauna foarte numeroase.

Viziunea omului medieval asupra destinuluisău, mereu amenințat și incert, este rezumată cubine cunoscuta-i acuitate de același Boccaccio,la a cărui penetrabilitate în rosturile existențialeam mai apelat: „E limpede c-așa precum celelumești sunt toate trecătoare și morții hărăzite, la 33

fel și-n ele însele și în afara lor sunt pline denecazuri, de trudă și de chinuri și toate suntsupuse la rele și primejdii; or noi, care trăim înmijlocul lor și suntem miez din miezul lor, n-amizbuti nicicând, de bună seamă, nici să le ținempiept, nici să ne știm feri de ele, dacă harul luiDumnezeu n-ar zămisli în noi pricepere și pu -tere” (Decameronul, I, ed. cit., p. 59–60). Cărtu-rarul era edificat de multiplele dificultăți alevieții, dar nu-și reprima speranța că acestea pot fidepășite prin voința Divinității, o perspectivăcare nu și-a pierdut actualitatea.

În vremurile noastre, apetitul pentru doctri -nele conspiraționiste, destabilizatoare pentrudemersurile ce vizează securitatea epidemio -logică, a stârnit un întins cortegiu de ipotezealarmiste despre geneza și extinderea maladiei.Pandemia a generat resentimente meschineîmpotriva persoanelor în vârstă, iar unii politi-cieni, în loc să se mobilizeze pentru găsirea unorrezolvări ale conjuncturilor critice, au folositmolima în folosul disputelor electorale, prin slo-gane populiste, mergând până la negarea ires-ponsabilă a pericolului reprezentat de pandemieși la incitarea fățișă a nerespectării prescripțiilormedicale. Pe fundalul panicii și incertitudinilors-au plăsmuit scenarii abracadabrante, presa șiteleviziunile, în căutare de senzațional, avândsatisfacția să-și găsească prozeliți și să ma -ni puleze masa credulilor, estompând vocile avi-zate ale specialiștilor.

În contrasens cu atenționările alarmante, înmijloacele de informare neoficiale s-au lansatîntr-o cadență inepuizabilă sute de glume și anec-dote – noul folclor al rețelelor de socializare –, cepersiflau anxietatea cvasigeneralizată și demer-surile profilactice întreprinse de autorități.Spațiul public fusese invadat de bancuri cuaceeași tentă, deversate în cascadă și în împreju-rările de tristă amintire din anii trecuți, prici nuitede cutremure, furtuni, revărsări de ape. La oprimă impresie, asemenea atitudini ar putea fietichetate ca reflectând inconștiență sau neserio-zitate. Potrivit unei alte viziuni, seriozitateainflexibilă nu este cotată drept un ideal de con-duită, iar în acest sens Oscar Wilde categoriseaseriozitatea ca singurul refugiu al celor cu

inteligență mediocră. Circulația pamfletelor, iro-niilor, a vorbelor de duh sau sarcastice, emise înceasuri sumbre, nu este specifică numai românilor,ci și altor popoare ale lumii, reliefând simțulumorului și implicit speranța de a insufla note deoptimism în circumstanțe primejdioase.

De un larg ecou mediatic se bucură supozițiapotrivit căreia coronavirusul ar fi un produs sin-tetic creat în laboratoare oculte, spre a fi folositîntr-un previzibil conflict între potentații politiciși economici ai lumii pentru asigurarea supre -mației mondiale. Un astfel de scenariu ar fiîntrucâtva plauzibil, întrucât, precum se știe, demai bine de un secol, strategii militari au scon-tat în conflagrații majore nu numai pe armamen-tul clasic, ci și pe arme chimice și biologice.Date fiind implicațiile problemei, va fi greu dedevoalat natura virusului și dacă a fost eliberataccidental sau premeditat din laboratoare, iar, înaceste condiții, aneantizarea sa va fi extrem dedificilă și costisitoare, comportând timp înde-lungat.

Cel puțin până în prezent, alte maladii auprovocat și provoacă mai multe victime decâtcoronavirusul, dar îngrijorarea oficialităților estejustificată de faptul că pentru atenuarea efectelorsale s-au investit măsuri profilactice de o anver-gură fără precedent în ultimele decenii, fără să seîntrevadă efecte liniștitoare, deoarece nu a fostîncă identificat antidotul salvator. Pe de altăparte, oricâte progrese va înregistra medicinaperformantă, de roadele sale nu vor putea bene-ficia categoriile sociale defavorizate. Cu toateriscurile de rigoare, prescripțiile excluzioniste nuse pot menține multă vreme, întrucât greveazăînvederat asupra bunei funcționări a unor seg-mente relevante ale vieții economice și nici nubeneficiază de aderența multor categorii deoameni, nedispuși, în pofida pericolului iminentși real, să accepte izolarea și inactivitatea. Fărăîndoială că numai o flexibilizare a deciziilorriguroase menite să protejeze sănătatea publicăpoate stopa recesiunea economică și deblocapiețele financiare.

Societatea contemporană se află într-o dina-mică neostoită, astfel că istoria nu-și poateasuma prognoze viabile nici măcar pe termen34

scurt, dar catalogarea exigentă și pe deplinobiectivă a fenomenelor esențiale ale vieții, maicu seamă a celor cu caracter ciclic, este în mă -sură, la o scrutare sagace și responsabilă, să con-tribuie totuși la anticiparea vicisitudinilor și evi-tarea evaluărilor nefondate.

În multe ipostaze surprinse pe meridianediferite, solidaritatea umană în fața unor maririscuri și pericole, soldate cu jertfe și suferințe,s-a menținut și după traversarea momentelor ten-sionate. Pe de altă parte, marile încercăriinoculează ființei umane alte dimensiuni

sufletești, astfel că, pe bună dreptate, GabrieleD’Annunzio spunea că „bolile grave alesufletului, ca și acelea ale corpului, îl reînnoiescpe om” (Le grandi malattie dell’anima comequelle del corpo, rinnovellano l’uomo). Înconsonanță cu orizontul de așteptare al oameni-lor de bine ai acestei țări, aș încerca o realăsatisfacție ca, după descătușarea de tenebrelepandemiei, să ne respectăm cu devoțiune valo rilemorale tradiționale, să repudiem individualis -mele obtuze, să ne iubim mai mult semenii, săprețuim valorile vieții.

35

Constituirea științei dreptului și a culturiijuridice naționale, indisolubil legată de desă - vârșirea procesului formării statului unitar, unifi-cării legislative și judiciare și simbiozei Școliijuridice românești, a presupus participarea activă,prin tradițiile specifice și reprezentanții lorautorizați, a tuturor provinciilor istorice româ -nești. În acest cadru, contribuția transilvană, ală-turi de cea bucovineană și basarabeană, la sintezaromânească inițiată în Vechiul Regat, a reprezen-tat o parte componentă relevantă, datorată în bunăparte luminilor Școlii Ardelene și inițiativeireprezentaților generației pașoptiste care, înnumele unității spirituale a românilor de pretutin-deni, au trecut munții și s-au implicat în construi-rea etapei fondatoare a modernității noastrejuridico-instituționale, pregătind astfel mareaîmplinire de la 1918. Simion Bărnuțiu la Iași și Al.Papiu-Ilarian la București sunt doar două dintrereperele majore ale „impulsului ardelean” de cares-a bucurat marele efort național de dezvoltareeuropeană a țării și integrare occidentală deplină acivilizației românești, începând cu cea de-a douajumătate a secolului al XIX-lea.

1. După ce reorganizase învăţământul juridicdin Moldova prin înfiinţarea unei facultăţi dedrept la Iaşi, avându-l în frunte pe August Trebo-niu Laurian, la recomandarea acestuia din urmă,domnitorul Grigore Ghica îl cheamă în anul 1855pe Alexandru Papiu-Ilarian împreună cu SimionBărnuţiu să facă parte din corpul didactic al facul-tăţii: în vreme ce Bărnuţiu urma să predea dreptulnatural (public şi privat), precum şi dreptul inter-naţional, lui Papiu-Ilarian – discipol şi colaborator

al lui Bărnuţiu, devenit de curând, la rândul lui,doctor în drept la Padova – urma să-i revină pre-darea dreptului roman. Dacă despre Bărnuţiu, aşacum reiese cel mai pregnant chiar din titlul fai-moasei scrieri polemice a lui Titu Maiorescu Con-tra Şcolii Bărnuţiu, se poate spune că a devenitctitorul unei anumite direcţii de gândire (desprecare însă tot Maiorescu avea să afirme, nu fărăsatisfacţie, cu prilejul unei republicări a scrieriirespective, că a dispărut cu totul din viaţa pu -blică), despre succesele academice înregistrate dePapiu-Ilarian în dezvoltarea unei direcţii de pre-dare şi de gândire a dreptului roman nu deţinemprea multe informaţii; mai mult, din relatări maitârzii, precum scrisoarea senatorului Nicolae Ada-mescu adresată lui Ioan Raţiu în 1903, rezultă că,odată sosit la Iaşi, Papiu-Ilarian este nevoit să-icedeze lui Petre Suciu Catedra de drept roman, luiînsuşi revenindu-i materiile dreptului penal şi aledreptului comercial1. Însă nici în istoria ştiinţeidreptului penal sau comercial român, activitateacărturarului ardelean nu pare să fi lăsat urme sem-nificative, cu atât mai mult cu cât durata acesteiactivităţi nu a fost prea îndelungată; deja în anul1860, Papiu-Ilarian este numit „jurisconsult alMoldovei” (în locul altui ardelean, DamaschinBojincă), iar în 1862, odată cu unificarea defini -tivă a administrării justiţiei în Principatele Unite,devenite acum oficial România, este chemat dedomnitorul Alexandru Ioan Cuza la Bucureşti,devenind, în ordine cronologică, cel de al treileaprocuror general al Parchetului de pe lângă Curteade Casaţiune şi apoi, în octombrie 1863, cel de alșaselea ministru al Justiţiei de după „unificarea defi-nitivă” (1862) a celor două principate. Cuprinderea

*Profesor universitar dr., directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

Drept natural sau organicism juridic?Legatul școlii Juridice Ardelene în gândirea juridică românească

Mircea Duțu*

Știința dreptului

36

sa în cabinetul Mihail Kogălniceanu (octombrie1863–aprilie 1864), din care făceau parte tehni-cieni din afara parlamentului și care avea să deter-mine o activitate legislativă intensă, „cea maifecundă din întreaga domnie a lui Cuza” (C.C.Giurescu), nu a fost întâmplătoare. Ambii, juriști,ca formație și istorici prin vocație, s-au distins maiales printr-o energică și rodnică acțiune practicăde punere în operă a ideilor care i-au animat, pecalea marilor reforme care au caracterizat epocade renaștere națională aferentă domniei lui Al.I.Cuza (1859–1866).

2. Aşa cum am arătat deja mai sus, activitateapractică a lui Papiu-Ilarian ca om de stat în aniiepocalelor transformări realizate în cei şapte ani aidomniei lui Cuza este prin ea însăşi suficientăpentru a-i asigura un loc indiscutabil în istoriapolitică a României. Pe de altă parte, o trecere înrevistă a felului în care numele lui Papiu-Ilarian,mai mereu şi pe bună dreptate asociat lui SimionBărnuţiu, apare în istoria gândirii juridice româ-neşti2 este de natură să conducă la concluzia căprincipalele sale contribuţii în această direcţie araparţine mai degrabă unei istorii a gândirii poli -tice româneşti, legăturile acestor contribuţii cugândirea juridică putând fi trasate cel mult pentrubazele dreptului constituţional român, încadrân-du-se mai degrabă în cadrul unei discipline pre-cum „Teoria generală a statului” (AllgemeineStaatslehre), situată în tradiţia unversitară ger -mană la intersecţia dintre dreptul constituţional şiteoria politică. Nu este, credem, lipsit de interes săridicăm problema acestei aparente absenţe a luiPapiu din tradiţia juridică propriu-zisă academicăromânească, deşi fie şi numai titlurile principale-lor sale opere, consacrându-l, pe de o parte, caunul dintre marii istorici români ai perioadeiromantice, precum cele două volume din Istoriaromânilor din Dacia Superioară, apărute la Vienaîn 1851 şi 1852 (şi cărora Ştefan Pascu urma să leadauge, în 1943, schiţa consolidată a unui al trei-lea volum), pe de altă parte, ca unul dintre cori feiigândirii politico-strategice româneşti, cum ar fiMemorandul adresat în anul 1860 lui AlexandruIoan Cuza despre „raporturile românilor cu nem-ţii, cu slavii, cu ungurii, în timp de pace şi în cazulunei revoluţiuni în răsăritul Europei”, în a căruilumină trebuie înţeleasă şi remarcabila cercetare

din 1861 despre Independenţa constituţională aTransilvaniei: dacă această din urmă lucrare abordasituarea conjuncturală a Transilvaniei în cadrulMonarhiei Habsburgice ca ţară distinctă, legate detoate celelalte ţări ale Monarhiei exclusiv printr-ouniune personală, urmărind combaterea pretenţii-lor de înglobare a ei în cadrul Ungariei, Memo-randul fixa adevărata identitate constituţională aTransilvaniei, nu doar ca parte integrantă a Daco-României (şi anume, „partea cea mai frumoasă şicea mai vitală din trupul sfâşiat al naţiunii ro -mâne”), ci ca adevăratul ei centru. „Fără Transil-vania, Principatele nu au viitor, duc o existenţăprecară şi dubie. Numai unirea Transilvaniei vapune fundamentul vieţii perpetue a României”,scria Papiu-Ilarian, trasându-i lui Cuza un pro-gram de acţiune a cărui aplicare a urmărit-o caministru și actualitate, cât priveşte politica internă,nu pare a fi nici astăzi cu nimic diminuată: „1. Săorganizeze şi să sporească armata, apoi iarăşiarmata, în fine tot armata; 2. Să câştige încredereanaţiunii prin o bună administrare a dreptăţii (unobiectiv al programului cabinetului Kogălniceanufiind acela de „a potoli patimile, a menține și sta-biliza ordinea publică, a da fiecăruia dreptul său,într-un cuvânt a întocmi «Domnia legii»”); 3. Săcerce în toate chipurile a câştiga inima poporului,împroprietărind pe ţărani; 4. Să îngrijească deluminarea şi creşterea naţiunii în adevărat patrio-tism; 5. Să sporească finanţele statului prin secu-larizarea averilor mănăstireşti (o „chestiunenațională” ce trebuie hotărâtă „în Țară, prin Țarăși pentru Țară”); 6. Să pună capăt intrigilor perpe-tue, care strică partea cea mai vitală a naţiunii”3.

3. O posibilă legătură ideatică între Papiu-Ila-rian – Lincoln – Savigny a fost speculată pornindtocmai de la faptul că în cuprinsul raportului închestiunea secularizării averilor bisericeşti, înain-tat, în 13 decembrie 1863, domnitorului Alexan-dru Ioan Cuza de către guvernul Mihail Kogălni-ceanu şi semnat, pe lângă acesta din urmă, şi deAlexandru Papiu Ilarian ca ministru al Justiţiei, seinsista cu precădere asupra faptului că hotărâreaprivind respectiva chestiune trebuia luată „în Ţară,prin Ţară şi pentru Ţară”. La rândul ei, aceastăformulare prezintă o similitudine remarcabilă cucelebra formulă din discursul pronunţat pe 1noiembrie 1863 la Gettysburg de către preşedintele 37

Abraham Lincoln – „government of the people,by the people and for the people” –, aceasta la rân-dul ei avându-şi originile, aşa cum arăta un repu-tat istoric german al dreptului (Okko Behrends,Göttingen), în ideea exprimată de Friedrich Carlvon Savigny în primul volum din Sistemul dreptu-lui roman de astăzi publicat la Berlin în 1840,potrivit căreia „statul apare în mod originar şipotrivit naturii într-un popor, prin popor şi pentrupopor”. Dat fiind faptul că Papiu Ilarian cunoşteape de o parte lucrările lui Savigny, receptate înperioada dintre sfârşitul revoluţiei din Transilva-nia şi apariţia primului volum din Istoria români-lor din Dacia Superioară (Viena, 1851), şi că erade aşteptat, pe de altă parte, să fi luat cunoştinţă şide epocalul discurs al lui Lincoln, atât datorităinteresului geopolitic manifestat în Memoranduladresat lui Cuza în 1860 şi proiectului de tratat,din acelaşi an, între Principatele Unite şi SUA, câtşi în virtutea remarcabilei semnificaţii a discursu-lui privit din perspectiva ideologiei revoluţionare,intervenientul a formulat ipoteza unei receptăriconştiente şi programatice a liniei Savigny-Lin-coln de către Papiu. Mai mult, ţinând seama deexistenţa formulei per ipsum et cum ipso et in ipsoîn liturghia tridentină în vigoare pe vremea luiPapiu Ilarian şi de locul proeminent al acestei for-mule în spiritualitatea catolică (indiferent de ritulconfesional roman sau bizantin), intervenientul aavansat teza potrivit căreia semnificaţia amintitu-lui raport către Cuza priveşte secularizarea nunumai a averilor bisericeşti, ci merge până la aşe-zarea bazelor ideolo gice ale statului românmodern prin secularizarea dogmelor teologicetransformate în formule ale unei ideologii revolu-ţionare.

4. Care erau bazele teoretice ale unui aseme-nea program şi care era sensul ce trebuia dat con-ceptului de „naţiune”? Răspunsul presupune înca-drarea concepţiei politice a lui Papiu-Ilarian înmarele curent al Şcolii Ardelene, fondate cu maibine de un secol în urmă ca expresie specifică aLuminilor în spaţiul românesc. Aşa cum arătaistoricul bucureştean Lucian Boia, nu în lucrărilesale mai recente şi atât de controversate, ci într-ocercetare mai veche consacrată istoriografieiromâneşti şi aflată în bună măsură la antipozi faţăde linia programatică dezvoltată ulterior după

1989, luminismul românesc transilvănean trebuieînţeles ca „sinteză originală a unor elemente apar-ţinând culturii europene a vremii şi a propriiloraspiraţii naţionale”, sinteză care uneşte „trăsăturiledefinitorii ale luminismului de pretutindeni”,anume încrederea în puterea raţiunii şi credinţa înprogresul ce urmează a fi realizat pe calea refor-melor” cu trăsăturile specifice date de „caracterulmai întâi de toate naţional” al acestui luminism:folosirea raţionalismului ca instrument de comba-tere a inegalităţii naţionale şi folosirea istoriei larândul ei „ca armă naţională, căci în primul rândprin istorie se putea stabili originea nobilă a popo-rului român, caracterul său autohton, în faţa altorpopoare venite mai târziu”, având ca urmare lo -gică „necesitatea egalităţii naţionale, dreptulromânilor ca în propria lor ţară să fie cel puţinegali cu toţi ceilalţi”4. De aici şi unul dintre celedouă elemente principale ale programului paşop-tist transilvănean, înţeles ca o continuare fireascăa ideilor corifeilor Şcolii Ardelene: aşezarea lup-tei de eliberare socială şi naţională pe fundaţiadreptului natural modern, în condiţiile în careacesta constituia totodată o componentă impor -tantă a ideologiei oficiale a Curţii imperiale.

O asemenea fundamentare prezenta de la bunînceput anumite dificultăţi, iar acestea se vorregăsi mai târziu şi în aprecierile istoricilor. Ast-fel, potrivit profesorului de istoria dreptului româ-nesc Emil Cernea, „conştiinţa naţională şi invoca-rea dreptului natural reprezintă o etapă nouă înlupta de eliberare, şi anume înlocuirea teorieidreptului istoric, adică «dreptul celui mai tare»,concepţie specifică teoreticienilor favorabili feu-dalismului”5. În condiţiile în care dreptul istoricinvocat de celelalte naţiuni servea ca temei pentrulegitimarea dominaţiei străine asupra românilor,contracararea lui prin invocarea dreptului naturalca drept universal valabil pentru toţi oamenii depretutindeni – consideraţi ca indivizi liberi şi egaliîn drepturile lor naturale – în virtutea întemeieriiraţionale a preceptelor sale, constituia strategiaideală şi astfel este de înţeles de ce atât Papiu-Ila-rian, cât şi Simion Bărnuţiu aleg să joace aceastăcarte împotriva ordinii pe atunci existente în Tran-silvania. Cu toate acestea, situarea cărturarilorardeleni adepţi ai dreptului natural împotrivadreptului istoric tout court ar fi exagerată, cu atâtmai mult în cazul cărturarului a cărui principală38

operă este o istorie a românilor din Dacia Supe-rioară. De aceea, teza susţinută de Ioan Chindriş,potrivit căreia „dreptul natural, ca regantă filoso-fică a panoramei spirituale ce domina Europadeceniului al cincilea, îşi arogă acum rolul decatalizator al tuturor consecinţelor urmărite dePapiu-Ilarian pe parcursul analizei istorice” pre-zintă avantajul de a menţine continuitatea culiniile directoare ale programului Şcolii Ardeleneprin aceea că „la paşoptiştii transilvăneni în gene-ral, la el mai cu seamă, dreptul natural şi dreptulistoric nu au sensuri antinomice”6. Nu mai puţinînsă, dreptul natural iluminist, mai ales în variantasa iozefinistă, constituia prin excelenţă în egalămăsură şi instrumentul folosit de absolutismulmonarhic habsburgic în promovarea propriei salepolitici de reforme, putându-se spune că aşa cum„reprezentanţii Şcolii Ardelene sunt, ca şi înainta-şii sau contemporanii lor occidentali, partizani aidespotismului luminat, aplicat în Austria de MariaTereza şi de Iosif II, ultimul fiind probabil, dintremonarhi, cel mai îndrăzneţ exponent al acestuia”7,la fel stau lucrurile şi cât priveşte poziţiile luiPapiu-Ilarian şi ale lui Bărnuţiu în contextul neo-absolutismului imperial de dinainte şi mai ales dedupă înfrângerea Revoluţiei de la 1848. Privitedin acest punct de vedere, eforturile de eliberaredeopotrivă socială şi naţională ale românilor dinTransilvania îşi puteau găsi un aliat puternic înregimul absolutist al Curţii Imperiale de la Viena,în măsura în care şi politica acestuia din urmă eraîndreptată în direcţia înlocuirii vechii ordini feu-dale cu o nouă ordine justificată în mod raţional.

5. Caracteristică pentru măsura în care o ase-menea alianţă putea fi invocată împotriva unornaţiuni concepute – precum cea maghiară, la vre-mea respectivă – în termeni esenţialmente feudali,ca naţiuni nobiliare, este caracterizarea făcută deAlexandru Papiu-Ilarian statului austriac ca„maşinărie” şi „mecanism” prezentat în modul defuncţionare a tuturor organelor sale, de sus pânăjos8: o imagine care ilustrează cum nu se poatemai bine caracterul modern al statului monarhieiabsolute, identic ca atare în Austria, Prusia oriFranţa. Pe de altă parte, datorându-se tocmai aces-tei concepţii mecaniciste despre ordinea socială şipornind de la premisa că „realitatea primordială îndrept este individul; toate celelalte sunt grefate pe

această realitate şi în mod necesar îi vor fi subor-donate”, dreptul natural modern nu lăsa niciun locpentru o conştiinţă naţională formată în absenţaunui stat propriu sau, dimpotrivă, în condiţiileexistenţei unei pluralităţi de state ale aceleiaşinaţiuni. Întrucât naţiunea modernă ca activareconştientă şi orientată către afirmarea politică aunităţii date de solidarităţile organice nu poate fiînţeleasă decât pornind de la cea medievală,această diferenţă se va reflecta în faptul că „învreme ce mişcarea naţională ungară modernă afost una elitară, condusă de nobilime, mişcareanaţională română a fost una de extracţie rurală,formată din preoţi şi ţărani, în Transilvania, dinmici boieri şi intelectuali, în Ţara Românească şiMoldova”. Altfel însă decât în Franţa, unde Revo-luţia din 1789 a făcut posibilă crearea pornind dela acest stat a naţiunii franceze moderne, o aseme-nea transformare nu s-a realizat şi în cadrulMonarhiei Habsburgice, iar înţelegerea naţiuniimaghiare ca naţiune de tip nobiliar făcea cu totulimposibilă supravieţuirea acesteia în condiţiileunei revoluţii similare9. La rândul ei, nedispunândînsă de un stat propriu, naţiunea română nu puteaajunge la propria conştiinţă de sine ca naţiunemodernă pe calea franceză a naţiunii civice, astfelîncât în mod natural calea aleasă a fost cea anaţiunii etno-culturale, deschisă în spaţiul germande către Johann Georg Herder, şi, din perspectivagândirii juridice, cea a Şcolii Istorice a Dreptuluifondată în Prusia de Friedrich Carl von Savigny.În consecinţă, sinteza iniţială a Şcolii Ardelenedevine în expresie paşoptistă „o sinteză între doc-trina dreptului natural şi şcoala istoricismuluiorganicist a lui Savigny” (astfel Petre Pandreadespre „gândirea politico-juridică” a lui SimionBărnuţiu)10, iar abordarea lui Alexandru Papiu-Ilarian, fără a renunţa câtuşi de puţin la filonulius-naturalismului modern, este, aşa cum arată dinnou, pe bună dreptate, Ioan Chindriş, la rândul ei„cu certitudine tributară concepţiei organiciste alui Savigny”11.

6. Coleg de breaslă, camarad de luptă politicăși împărtășitor al acelorași idei și valori cu A.Papiu-Ilarian, Avram Iancu (1824–1872) rămâne șiel în orbita legatului Școlii Ardelene de Drept prinproiectul „Academiei de direpturi” de la Sibiu,prefigurat în testamentul său de la Câmpeni, din 39

20 decembrie 1850, prin care se dispunea ca,„după moarte”, toată averea sa „să treacă înfolosul Națiunii, pentru ajutor, la înființarea uneiacademii de direpturi, tare crezând că lucrătorii cuarma legii vor putea scoate drepturile Națiuniimele”. Un asemenea testament, politic și vizionarprin excelență, se cuvine interpretat și el în con-textul mentalităților juridice din Transilvania tim-pului, chiar al simbiozei invocate ca marcă dedezvoltare a Școlii Ardelene de drept într-o vremecând dominația austro-ungară avusese prudența săîndulcească cruzimea opresiunii politice prin pro-movarea unei anumite concepții asupra dreptului.Una în care se dorea a se crede și admiteprevalența „dreptății materiale”, „naturale” și decaz, reducându-se la minimum formalitățile.Desigur, era vorba de o simplă aparență, mecanis-mele absconse ale statului (străin) lucrând în inte-resul elementelor dominante și în detrimentulcelor oprimați. Așa se face că și românii transilvă-neni au început să creadă tot mai mult în ideeadreptății materiale, care nu era altceva decâttendința sinceră de separare a sentimentului dedreptate față de realitatea politică. Este și situațiareflectată și îndemnul formulat prin testament deAvram Iancu prin care se lăsa cu limbă de moarteînvățătura că un popor oprimat își poate recâștigalibertatea sa nu cu arma, ci cu ideea dreptății și pecalea justiției.

Suntem în fața unui mesaj-program pentruîntreaga activitate a românilor transilvăneni derevendicare a drepturilor lor istorice. Mulţi dintreavocaţii români ai generaţiei de la 1848, urmândtestamentul lui Iancu, au intrat în administraţiaoficială şi magistratură, în parlament sau au conti-nuat activitatea la bară promovând, în condiţiiledate, interesele românilor. Sunt cunoscute, înacest context, în Banat familia Mociony: Petru,Antoniu, Andrei şi Alexandru, care apără drep-turile românilor bănățeni în parlamentul dinBu dapesta, Vicenţiu Babeş pe cele ale celor dinCrişana; avocatul Emanoil Gojdu, fost prefect,deputat şi chiar consilier la Curtea de la Budapesta,ori Iosif Vulcan, avocatul culturii române transil-vane. Tot aşa, Ilie Măcelar, prieten din tinereţe allui Avram Iancu, convoacă la Miercurea Sibiului oconferinţă a românilor din Ardeal şi înfiinţează unpartid naţional, adoptând programul politic al adu-nării de pe Câmpia Libertăţii, din mai 1848, dar e

dizolvat de guvernul maghiar. Apoi, în oraşe,împreună cu preoţii şi învăţătorii, avocaţii româniînfiinţau asociaţii culturale şi economice; undespărțământ al ASTREI, o bancă românească,„erau tot atâtea santinele româneşti în marasmulpolitic şi cultural sub care gemeam”.

Dincolo de rezonanţa lor particulară, ideile luiIancu despre rostul cunoaşterii dreptului şi al folo-sirii legii ca instrument de promovare a drepturi-lor naţionale ale românilor transilvăneni se înscriuîn filosofia politico-juridică a timpului, ca o carac-teristică europeană și o particularitate româneascăși transmit astăzi, peste timp, un mesaj important.Așa cum remarca, în 1929, Sextil Pușcariu: „Alt-fel au luptat pentru libertate pandurii lui Tudor șialtfel moții lui Avram Iancu, alte temelii a ziditȘaguna decât Kogălniceanu. Altfel a văzut viațaepicul Coșbuc decât liricul Eminescu. Cine și-arputea imagina secolul trecut în istoria româneascăfără unul dintre cele șase nume pomenite?”

La începutul veacului al XIX-lea, marele juristgerman Friedrich Carl von Savigny scria:„Dreptul crește odată cu poporul, se dezvoltăodată cu acesta, pentru a dispărea atunci cândpoporul ajunge să-şi piardă particularitățile pro-funde”. La mijlocul aceluiași secol, Avram Iancuasuma legea ca armă de luptă pentru recu -noașterea drepturilor naționale.

Aproape două secole mai târziu, afirmareaprocesului mondializării ridica probleme refuzu-lui unei hegemonii juridice a sistemului de com-mon law şi reacția de apărare a celui continental,în numele diversităţii juridice. Precum limba,dreptul constituie una din componentele culturii;el este produsul istoriei şi exprimă o concepţieasupra raporturilor sociale profunde ancorată întradiţiile naţionale.

7. Mai ales în vremurile din urmă, aceastăsinteză a fost supusă unor critici insistente: de lacritica organicismului herderian în sine, care ardeschide poarta naţionalismelor exclusiviste şixenofobe ale secolului trecut15, la imposibilitateade a reuni în sine concepţii atât de deosebiteprecum dreptul natural modern şi organicismulŞcolii Istorice a Dreptului16. Mai ales în ceea cepriveşte această din urmă problemă, critica poate ficonsiderată in abstracto îndreptăţită, cu atât maimult cu cât ea poate fi extinsă şi asupra evoluţiilor40

ulterioare ale gândirii juridice din Germania,acolo unde Şcoala Istorică însăşi s-a dovedit larândul ei, în realitate, o sinteză între latura isto -rică guvernată de organicismul presupus de ideeadreptului născut din „spiritul poporului” şi dez-voltat organic odată cu poporul însuşi de-a lungulistoriei, pe de o parte, şi latura sistematică, ce pre-supune organizarea întregii mase de reglementăriîntr-un sistem de instituţii juridice şi care a fostdezvoltată de către discipolii lui Savigny pornindde la construcţiile conceptuale proprii dreptuluinatural modern17, aşa cum avea să arate ValentinAl. Georgescu într-un text fundamental publicatîn anul 1936, la un an distanţă de publicarea decătre Pandrea a valoroasei sale teze de doctoratdespre Simion Bărnuţiu. Faptul că de-a lungulîntregii istorii moderne a gândirii juridice româ-neşti latura sistematică a Şcolii Istorice a Dreptu-lui pare a fi fost cu totul ocultată de către juriştiiromâni, începând chiar cu Bărnuţiu şi Papiu-Ila-rian, îşi poate afla astfel o posibilă explicaţie încontextul cu totul particular în care s-a realizatsinteza dintre ius-naturalism şi organicism, pecare Pandrea o numeşte, pe bună dreptate, „o anti-nomie ireductibilă, o uniune a apei cu focul, aîntunericului cu lumina”, justificând-o prin faptulcă a fost „impusă de împrejurările istorice” în careSimion Bărnuţiu – şi am putea adăuga, cu aceeaşiîndreptăţire: şi Papiu-Ilarian – „foloseşte cu multăabilitate argumente de la şcoli diferite pentru câş-tigarea cauzei”, în condiţiile în care „organicismuljuridic pleda pentru naţionalitate şi urmărea desti-nul specific al neamurilor, iar filosofia dreptuluinatural făcea apel la justiţia din conştiinţa ome-nească pentru a se da dreptate şi lumină unui neamasuprit”18.

Oricât de diferite ar fi premisele acestor douăconcepţii, trebuie să recunoaştem că pentru oricejurist, şi astăzi, ar fi greu să renunţe la unul dintrecele două elemente, iar din punct de vedere isto-ric, sinteza Şcolii Juridice Ardelene şi-a evidenţiatcu prisosinţă caracterul viabil în demersul preşe-dintelui Woodrow W. Wilson de a lega principiulautodeterminării naţionale, conceput în spirit pro-fund herderian, de proiectul kantian al unei păcieterne, de inspiraţie profund ius-naturalistă (înpofida criticii dure a lui Kant însuşi la adresadreptului natural) şi de consacrarea acestuidemers, cât priveşte naţiunea română, deopotrivă

prin Rezoluția Adunării de la Alba Iulia de la1 decembrie 1918 și prin Tratatul de la Trianondin 4 iunie 1920 și urmările sale juridiceinternaționale.

Printre marii jurişti români din perioada inter-belică, Mircea Djuvara a fost la rândul lui criticatrecent din aceleaşi motive – „Djuvara seems toagree both with Kant’s universalism and with vonSavigny’s historicism, without having any con-cern about the possible incompatibility betweenthese two paradigms”19 – ca şi Bărnuţiu şi Papiu-Ilarian, afirmând însă până la sfârşit – precummarii săi precursori ardeleni – că naţiunea „nupoate fi nici simplă masă aritmetică de indivizi,nici convenţie de fapt, ci e însăşi unitatea orga nicăşi activă prin care valorile ideale ale raţiunii seîncorporează în concret” şi „principiu pe carepoporul român îşi întemeiază dreptul lui pozitiv”,în acelaşi timp „idee directoare a vieţii noastrepolitice” şi „realitate istorică prin care un idealnaţional inexorabil şi iubit se cere neapărat reali-zat şi ne comandă tot viitorul”. Cum ideea direc-toare (sau „schema ideală”) a dreptului este, totpotrivit lui Djuvara, justiţia şi „deoarece realitateasocială a naţiunii este cea mai puternică, valoareaacesteia va fi dominantă şi în drept, întrucât seîncadrează în ideea de justiţie. În acest senscomunitatea naţională […] constituie într-ade-văr în fiecare din noi valoarea juridică supremă,care trebuie să ne îndrume în întregime viaţa”20:iată ceea ce a dat substanţă teoretică activităţiipolitice a ministrului Justiției și Procuroruluigeneral al lui Cuza-Vodă, Alexandru Papiu-Ila-rian, primul transilvănean devenit membru al unuiguvern de la București, şi iată, totodată, legatulŞcolii Juridice Ardelene pentru gândirea juridicăromânească, un legat care trebuie în continuareaprofundat, clarificat şi mai cu seamă păstrat pen-tru viitorul Daco-României Mari!

8. Caracterul de școală românească alFacultății de Drept a noii Universități a DacieiSuperioare inaugurată la 1 noiembrie 1919 era datmai ales de două materii: Istoria dreptului românși Dreptul constituțional român. Studiul primeiadevenea astfel, în opinia întâiului său titular laCluj, V. Onișor, „cel mai potrivit dintre disci pline[…] pentru a întări conștiința națională și încrede-rea în trăinicia neamului nostru”, iar obiectul său 41

îl constituiau „instituțiile de stat și drept” care „nuputeau fi rupte din contextul vieții organice a uneisocietăți omenești, fără a ține socoteală de eveni-mentele în mijlocul cărora s-au creat și s-au dez-voltat acestea.

Instituțiile rezultă din necesitățile societății,se dezvoltă în mod organic, având și ele cauze șiefecte în viața societății”. Poate tocmai de aceea,acum o sută de ani, în introducerea la cursul săude istorie a dreptului român deschis la facultateajuridică a Universității româneşti din Cluj,același mare dascăl-patriot sublinia necesitateaca „viitoarele generații de juriști ai țării” săcunoască „temeiurile în a căror bază se poateapăra dreptul neamului românesc de a trăi într-unsingur stat. Acestea sunt mai ales două: dreptul laautodeterminare a popoarelor și temeiul isto-ric”21. Primul, „propagat mai întâi de Wilson,admis apoi de statele europene occidentale, afost recunoscut în toamna anului 1918 și dereprezentanții oficiali ai puterilor centrale” șiexercitarea sa a permis națiunii române din Tran-silvania să se separe de statul ungar și să se ali-pească apoi Regatului României, iar „întru justi-ficarea aspirațiunilor noastre asupra acestuipământ ne rezemăm și pe al doilea temei puter-nic: temeiul istoric”. Din perspectiva sa impor-tant e de a cunoaște și a conștientiza „cum s-aînchegat neamul într-un singur stat în baza prin-cipiului de autodeterminare și s-a valorificattemeiul istoric în procesul milenar a ajunge laîmplinirea marelui ideal național”.

Întregirea neamului nostru într-un singur stats-a făcut în temeiul principiului dreptului la auto-determinare „admis ca bază a așezării statelordupă războiul mondial” și în urma „puterii deviață a energiei poporului român” de „a cuceri și aapăra ceea ce dreptul popoarelor, dreptatea deorganizare a națiunilor i-au recunoscut”.

Din această perspectivă și pe asemenea bazejuridice se considera a se fi înfăptuit marile actede autodeterminare și alipire la Regatul Românieiîn 1918, privind succesiv: Basarabia (27 martie/9aprilie), Bucovina (15/29 noiembrie) și Transilva-nia (18 noiembrie/1 decembrie) care au accentuatîn mod deosebit temeiul istoric, iar Rezoluția de laAlba Iulia și „dreptul inalienabil al poporuluiromân asupra acestui pământ”. Pentru școala juri-dică ardeleană prioritar devenea atunci și astfel

studiul istoriei „dreptului națiunii române lapământul pe care trăise de la începuturi”, având încentrul său teza și adevărul continuității neîntre-rupte a românilor în Dacia.

concluziiEste de domeniul evidenței faptul că la crista-

lizarea modernității juridico-instituționale națio -nale au participat „cu gândul și cu fapta”reprezentanți ai tuturor marilor tradiții juridiceromâneşti, începând cu instituirea bazelor afe -rente momentului fondator 1859–1866 și aceastaa constituit o dimensiune definitorie a respectivu-lui proces. Contribuția transilvană și legatul astfeltransmis științei dreptului și culturii juridiceromâneşti de azi, a cărui valorificare se impunemai mult ca oricând, rezidă în acea simbioză unicăîncercată și realizată într-o anumită măsură deȘcoala Ardeleană și generația pașoptistă întredreptul natural modern, iluminist, centrat peindivid și promotor al rațiunii calculate, tributarraționalismului francez și realitatea organică apoporului român, percepută din perspectiva istori-cismului „organicist” german. Este aportulspecific al spațiului spiritual transilvan tradiționalla marca națională a științei dreptului și culturiijuridice româneşti, forjate în perioada interbelică,revitalizate post-1989 și aflate în căutarea pârghii-lor de păstrare și afirmare a aspectelor identitățiiproprii în fața tăvălugului uniformizator al glo -balizării.

Această dilemă definitorie a Școlii juridicetransilvane tradiționale este prezentă desigur și laA. Papiu-Ilarian, plasată însă în planul mai larg alsituației românilor în Secolul Luminilor. Consta-tând că în ultima parte a veacului al XVIII-lea s-aînregistrat „evoluțiunea cea mai însemnătoare înviața omenirii”, cea care „inaugura o eră nouă[…]” se proclamă drepturile omului și ale popo-rului, ceea ce reprezenta „o operă măreață […]rezervată ca tot ce e mare […] gintei latine”, eldeplângea starea latinilor din Orient, românii șicerea redeșteptarea lor spre a fi la înălțimea misiu-nii civilizatoare a „fraților din Apus”22.

Găsim și într-o atare perspectivă supralicitareaconținutului roman sau romanic al vechiului dreptromânesc, al tuturor românilor, moștenit șitransmis neîntrerupt, din generație în generație, înpofida naturii și formei sale cutumiare.42

Însă pe cât de pronunțat era afirmată roma -nitatea dreptului românesc ca latinitate aconținutului normativ, pe atât de ocultată era şieste în continuare acea dimensiune fundamentalăa romanității pusă în lumină într-o altă perspec -tivă, anume dimensiunea științifică23.

Dincolo de orice alte considerații, legatulȘcolii Juridice Ardelene rămâne unul clar,important și asumat de posteritate cu responsabi-litatea cuvenită.

Note

1 Gh. Bichicean, Noi date despre activitatea luiAlexandru Papiu-Ilarian ca profesor la Iaşi, Acta MvseiPoro lissensis 22 (1998), p. 277–280.

2A se vedea: E. Cernea, Alexandru Papiu-Ilarian, în I.Ceterchi (coord.), Din istoria gândirii juridice româneşti,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, p. 268–291; V.-Al.Georgescu, în D. Firoiu (coord.), Tratat de istoria dreptuluiromânesc, vol. II, partea I, Bucureşti, 1984, p. 386.

3 Al. Papiu Ilarian, Memorand despre raporturileromânilor cu nemţii, cu slavii, cu ungurii, în timp de pace şiîn cazul unei revoluţiuni în răsăritul Europei (1860) apud I.Lupaş, Din istoria Transilvaniei, ediţia a II-a, Editura Uni-vers, Bucureşti, 1988.

4 L. Boia, Evoluţia istoriografiei române, Universitateadin Bucureşti, 1976, p. 65, 66.

5 E. Cernea, Alexandru Papiu-Ilarian, op. cit., p. 277.6 I. Chindriş, Ideologia revoluţionară a lui Alexandru

Papiu Ilarian, România Press, Bucureşti, 2002, p. 158.7 L. Boia, Evoluţia istoriografiei române, op. cit., p. 65.8 Al. Papiu-Ilarian, Istoria românilor din Dacia Supe-

rioară, vol. III, Editura Şt. Pascu, Bucureşti, 1943, p. 155apud E. Cernea, Al. Papiu Ilarian, op. cit., p. 275.

9 A. Văllimărescu, Codul civil şi filosofia dreptului,Analele Facultăţii de Drept din Cluj, 1942, p. 25–39(27–29).

10 A se vedea pe larg I.A. Pop, Geneza medievală anaţiunilor moderne: Secolele XIII–XVI, Editura FundaţieiCulturale Române, Bucureşti, 1998; asupra dezbaterilor înjurul existenţei naţiunii medievale M. Platon, Cine ne scrieistoria?, Timpul, Bucureşti 2009, p. 109–144.

11 I.A. Pop, Făurirea României în secolele al XIX-leaşi XX – câteva repere istorice, în V. Naumescu (coord.),România, Marile Puteri şi ordinea europeană: 1918–2018,Polirom, Iaşi/Bucureşti, 2018, p. 35–48 (43).

12 A se vedea scrisoarea lui Wesselenyi Miklos cătreKossuth Lajos (1 august 1846) în B. Murgescu (coord.), Isto-ria României în texte, Corint, Bucureşti, 2001, p. 196–197.

13 P. Pandrea, Filosofia politico-juridică a lui SimionBărnuţiu, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele CarolII”, Bucureşti, 1935, p. 75.

14 I. Chindriş, Ideologia revoluţionară a lui AlexandruPapiu Ilarian..., op. cit., p. 144.

15 A se vedea V. Neumann, Neam, popor sau naţiune?,ediţia a III-a, Editura Rao, Bucureşti, 2015, p. 37.

16 A se vedea recent C. Folschweiller, Philosophie etnation. Les Roumains entre question nationale et penséeoccidentale au XIXe siècle, H. Champion, Paris, 2017, p.54–55.

17 V.Al. Georgescu, Locul pandectismului în istoriagenerală a dreptului, Pandectele Române, nr. 6/1936.

18 P. Pandrea, Filosofia politico-juridică a lui SimionBărnuţiu…, op. cit., p. 75.

19 A.-P. Iliescu, Philosophy of Law [in 20th centuryRomania], in E. Pattaro/C. Roversi (eds.) A Treatise ofLegal Philosophy and General Jurisprudence, vol. 12,Springer 2016, S. 690–692 (691).

20 M. Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, editorN. Culic, Editura Trei, Bucureşti, 1995, p. 291, 292, 299,304, 305, 319.

21 V. Onișor, Istoria dreptului român, Curs de licență,edițiunea a II-a, Cluj, 1925, p. 7.

22 A. Papiu-Ilarian, Viața, operele și ideile lui GeorgiuȘincai, Editura Universitară, București, 2017, p. 9–10.

23 Din punct de vedere istoric, motivele acestei absențenu sunt greu de întrevăzut. Aşa cum bine se știe, la începu-tul secolului al XIX-lea, întreaga cultură juridică europeanăa fost redefinită în termenii faimoasei „controverse în jurulcodificării” (Kodifikationsstreit) dintre Thibaut şi Savigny,moment fondator al fondării Școlii Istorice a Dreptului dinGermania a cărei importanță a fost atât de precis identifi catăde Gustav Hugo în „apărarea științei în faţa codurilor”.După cum arăta Paolo Becchi, grație lui Savigny se reali-zează pe plan european diferențierea dintre o science du

droit ca tehnică de interpretare a dreptului codificat, şiRechts-Wissenschaft ca știință a dreptului constituind eaînsăși principalul izvor de drept. Nelipsite din manualeleromâneşti de teorie şi istorie juridică, tezele lui Savigny des-pre drept ca parte a culturii populare şi totodată a identitățiinaționale în opoziție cu o codificare văzută ca expresie adreptului natural valabil în orice loc şi în orice timp pentruorice popor aveau în vedere însă în mod originar „geniuljuridic” al poporului roman, exprimat anume în operajuriștilor Romei, iar importanța pe care Savigny o acordădreptului roman nu rezidă atât în conținutul normativ recep-tat deja în dreptul modern, cât tocmai în modalitatea princare juriștii romani au știut ca printr-o simbioză unică întreteorie şi practică să edifice sistemul de drept propriusocietății romane.

43

Academician Victor SpineiVicepreședinte al Academiei române

44

În momente de cumpănă, vorbim despre nea-mul acesta al nostru, plămadă de pământ, desânge și lacrimi, de credință și suferință, de da -tini, spirit și limbă, așezat fără voia lui „în caleatuturor răutăților”, pe care Dumnezeu îl țineaproape în înaltă strană și nu-l lasă să serisipească.

În momente de cumpănă, vorbim deseori deoamenii providențiali, ce înnobilează, prinfaptele și lumina minții lor, neamurile lumii.Ei au puterea să ridice popoarele mici, precumal nostru, să aducă faimă popoarelor mari. Eiscriu istoria lumii și rămân pe vecie înpaginile ei. Fără deosebire, învingători șiînvinși, toți laolaltă, admiră dăruirea și cura-jul lor. Ei sunt icoana generațiilor ce vor veni.În momente de cumpănă, vorbim despre graiulacestui neam, ce ar fi putut fi cunoscut de toți,dacă noi am fi trecut prin sabie lumea. Cumdoar „am topit” săbiile altora, ce ne-au călcatpământul, doar „am vegheat” cu sângele nos-tru la huzurul și bogăția altora, limba noastrăa rămas doar un cânt de doină, murmurată deun cioban în singurătate, în vârf de munte. Înmomente de cumpănă, ca acesta, vorbimdespre rădăcini, căci un popor fără rădăcinieste ca un copil orfan: toată viața va alergasă-și găsească neamul și rostul. Nu putemvorbi despre rădăcinile neamului nostru, dacănu ne-am aminti de cei care le caută cu migalăși le îngrijesc de-o viață. Academicianul Vic-tor Spinei, în fața căruia ne înclinăm adânc,cu pioșenie, este unul dintre ei, părinții isto-riei noastre, fără de care am uita să mai fim.

(C.D.)

Aveți o experiență tumultuoasă de copil, cumoartea tatălui din fragedă pruncie, cu depor-tare în Bărăgan; ce a dat echilibru copilărieidumneavoastră?Răspunsul nu poate fi decât unul singur și

explicit: MAMA. Întrebarea îmi răscolește sen -sibilitățile, iar explicațiile pentru sentimente pro-funde m-ar expune la enunțarea de platitudinisau la excese nostalgice și patetice ce ar riscaderapaje.

De ce vă pasionează arheologia?Arheologia reprezintă un domeniu incitant, ce

animă neantul ficțiunii. Pentru intelectualul decondiție medie săpăturile arheologice presupundescoperiri de monumente și obiecte de eclatantăfascinație artistică, ce sporesc atractivitateacolecțiilor așezămintelor muzeale. Când se evocăatributele arheologiei, lumea este probabil purtatăde imaginație spre mormântul lui Tutankamon,orașele Pompei și Herculane acoperite de lavavulcanului Vezuviu, tezaurele de monede și biju-terii din aur și pietre prețioase similare celor de laPietroasa sau Sânnicolau Mare etc. Evident cărealitatea este mult mai searbădă, întrucât desco-peririle cu adevărat spectaculoase pentru marelepublic sunt relativ rare. Pentru specialiști, însă, nuvaloarea intrinsecă a pieselor depistate esteesențială. Uneori o modestă construcție din lemnsau piatră, o monedă din bronz ori chiar un frag-ment ceramic, întrunind anumite caracteristici,pot avea o relevanță specială pentru datarea șiatribuirea etnică a complexelor de locuire șiimplicit pentru clarificarea problemelor complexede istorie.

În ceea ce mă privește, de vreme ce mi-amdrenat sfera intereselor profesionale prioritare

Arheologie și realități contemporane

Convorbiri

45

Acad. Victor SpineiVicepreședinte al Academiei Române

către Evul Mediu, în căutarea achizițiilor gnoseo-logice, am fost obligat să recurg la materialularheologic pentru a încerca să aduc lumină ladecriptarea problemelor de ordin istoric, palidoglindite în izvoarele narative, documentare, car-tografice sau epigrafice. Precum este cunoscut,de-a lungul îndelungatei epoci a migrațiilor și aînceputului perioadei medievale, sursele scrisecare vizează spațiul carpato-dunărean sunt puținnumeroase și adesea echivoce, astfel că apelul ladescoperirile arheologice rămâne vital.

Știm că sunteți specialist în multe domeniiale arheologiei, povestiți-ne vă rugăm despreCultura Cucuteni, despre care ați și scris, cereprezintă ea pentru patrimoniul omenirii?Ca student la Facultatea de Istorie-Filosofie a

Universității „Al. I. Cuza” din Iași am avut opor-tunitatea de a face practica arheologică de-a lun-gul celor cinci ani de studii în localitatea eponimăa culturii Cucuteni, situată în județul Iași, sub con-ducerea ilustrului profesor (viitor academician)Mircea Petrescu-Dîmbovița. Acolo am deprinsmetodologia săpăturilor metodice, dar și

admirația pentru performanțele artistice ale purtă-torilor culturii Cucuteni, astfel că mi-am alesdrept temă a lucrării de licență o secvență crono-logică din cadrul respectivului complex cultural.După absolvirea facultății, la sugestia profesoru-lui Mircea Petrescu-Dîmbovița, am optat pentrucercetarea arheologiei și istoriei Evului Mediutimpuriu în regiunile de la nordul Dunării de Jos,domeniu puțin investigat, cu numeroase aspecteneelucidate. Datorită acestei schimbări a registru-lui cronologic și tematic a trebuit să abandonezpreocupările privitoare la cultura Cucuteni, nuînainte de a scrie două articole referitoare latopoarele de silex folosite de comunitățile cucute-niene. Mai mult chiar, constatând că unele che s -tiuni tratate cu mai mult de o jumătate de secol înurmă în lucrarea mea de licență – rămasă inedită –nu și-au găsit o clarificare adecvată în studiilespe cialiștilor perioadei, le-am reluat de curând, cuo documentație sporită, și le-am oferit tiparului,pregătind totodată o variantă a articolului în limbaengleză, ce va apărea lunile viitoare într-un perio-dic de la Berlin.

În perioada eneolitică, purtătorii culturii Cucu-

Decernarea festivă a însemnelor academice în Sala Prezidiului Academiei Române (23 noiembrie 2016) Ana Blandiana, membru corespondent al Academiei Române, acad. Alexandru Surdu, acad. Șerban Papacostea,

acad. Ionel-Valentin Vlad, acad. Victor Spinei, acad. Victor Voicu (Credit foto: Alina Bălan)

46

teni (circa 4600–3500 î.Hr.) s-au remarcat prinrealizări deosebite pe plan spiritual, beneficiind deo largă extensie teritorială și de un indice demo-grafic ridicat, ceea ce le-a permis creații elevate însfera artistică, comparabile cu acelea contempo -rane din bazinul est-mediteranean, Orientul Apro-piat, Asia Centrală și China și superioare celor dincentrul și vestul Europei. Cu totul remarcabilesunt figurinele antropomorfe și zoomorfe din lut,cu conexiuni în sfera sacralității, precum și for-mele ceramice decorate cu rafinate motive orna-mentale, de o varietate și inventivitate debor dantă,etalând și o încărcătură simbolică com plexă, careavea să suscite interesul reputatului istoric al reli-giilor, Mircea Eliade.

Aveți peste o sută de volume scrise, editatesau coordonate de dumneavoastră, peste 250de studii și note, sunteți membru în foartemulte comisii și centre de studii; dintre toateacestea, ce vă onorează cel mai mult?Țin cel mai mult la calitatea mea de cercetător

(la Institutul de Arheologie al Academiei Române,Filiala Iași) și profesor (la Facultatea de Istorie aUniversității „Al. I. Cuza”). Mă onorează, de ase-menea, postura efemeră de vicepreședinte al Aca-demiei Române și de președinte al Secției deștiințe istorice și arheologie a înaltului for deștiință și cultură, cea de membru de onoare alAcademiei de Științe a Moldovei, de membrucorespondent la Deutsches Archäologisches Insti-tut, de membru în European Association ofArchaeologists, de doctor honoris causa alUniversităților de la Chișinău și Galați, decetățean de onoare al localităților Lozova (satulmeu natal), Dumbrăveni și Iași.

Sunteți unul dintre savanții autentici aiRomâniei și ai Republicii Moldova, cu impactîn istoriografia și cultura românească, multegenerații de istorici s-au dezvoltat sub ba -gheta dumneavoastră; când priviți în urmă, cevă bucură cel mai mult?Încerc o mare satisfacție că mulți dintre

studenții, doctoranții și colaboratorii mei de lainstitutele și universitățile din Iași, Chișinău și dinalte numeroase centre din întreaga țară s-au reali-zat în mod strălucit în munca didactică și de cer-cetare pe plan național și internațional, devenind

profesori la universități și licee, cercetători șimuzeografi. Mulți dintre ei se află la conducereaunor facultăți, muzee și instituții de prestigiu, suntautori de lucrări erudite, încununate de premiileAcademiei Române, conferențiază la manifestăriștiințifice de anvergură din străinătate, coordo -nează săpături de pe mari șantiere arheologice etc.

V-au pasionat din punct de vedere arheo-logic secolele IX–XIII, zona Moldovei și nunumai; cărui fapt se datorează această dra-goste pentru epoca medievală?Evul Mediu a reprezentat marea mea

preferință încă din adolescență, fiind fascinat depersonalități politice, precum Ștefan cel Mare,Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Basarab I,Bogdan Întemeietorul, de la noi, și Carol celMare, Jeanne d’Arc, Henri IV, Otto I, CarolQuintul, Genghis Han, Timur Lenk etc., de pe altemeridiane, dar și de exponenți ai literelor,penelului și daltei, precum Dante, Rabelais,Machiavelli, Rashid od-Din, Ibn Khaldun, Dürer,Bosch, El Greco, Bruegel cel Bătrân, BenvenutoCellini, Riemenschneider etc. În anii studenției,această atracție s-a estompat parțial, atunci cândam fost cucerit de fervoarea devoțiunii profesoru-lui Mircea Petrescu-Dîmbovița pentru preistorie,în general, și pentru cultura Cucuteni, în special.Acumulând cunoștințe în sfera arheologiei de ladascălii mei din țară și din Germania, amconștientizat ce valențe însumează această disci-plină pentru reconstituirile de ordin istoric.

Ați avut privilegiul să editați operele unornumeroase personalități românești, dar șistrăine; ce opere v-au atras cel mai mult, dece?Consider drept o datorie repunerea în

actualitate a creațiilor unor corifei ai istoriei,amenințați să intre într-un con de umbră. Prinscurgerea implacabilă a anilor, unele opere cusolid filon cărturăresc tind să fie ignorate datorităcavalcadei noilor apariții editoriale, chiar dacăacestea din urmă nu aduc contribuții științifice via-bile, ci preiau cu nonșalanță ideile predecesorilorprintr-o recuzită terminologică arborescentă, darfără substanță. Asistăm, din păcate, în ultimulsfert de veac la o revărsare de produse istorio -grafice de un nivel îndoielnic în rafturile librării-lor, tipărite la edituri obscure, dar uneori și la case 47

editoriale cu pretenții, fără un control de calitatedin partea experților autentici și nesancționate niciîntr-un fel de critica de specialitate. Pentru a secontracara asemenea disfuncționalități, ce deru-tează pe cititorul cu o pregătire profesională puținsolidă, este imperios necesar de a i se furniza oliteratură științifică de reală consistență.

În cadrul inițiativelor editoriale, am vizat maimulte direcții. În primul rând, m-am preocupat deretipărirea unor capodopere ale istoriografieiromânești mai vechi, cu prioritate a unor lucrărifundamentale ale lui Gheorghe I. Brătianu șiNicolae Iorga. Un percutant ecou l-a produs edita-rea marii sinteze a lui Brătianu despre trecutulMării Negre, elaborată în franceză atunci cândautoritățile comuniste îi impuseseră domiciliuobligatoriu, cu câteva luni înainte de a fi încarce-rat în sinistra temniță de la Sighet. Pentru a nurisca confiscarea, manuscrisul lucrării fusese tri-mis în secret în străinătate de devotați ai reputatu-lui istoric și tipărit la München de membri ai dias-porei românești, de la care am obținut un exem-plar, a cărui traducere în românește a fost asumatăde soția mea. Angajarea la această operă de resti-tuire reprezenta și o formă de solidaritate cu

idealurile și destinul unui mare savant și patriotanticomunist, percepută ca atare de numeroșicolegi de breaslă, de la care am colectatconfidențial calde felicitări, în vreme ce instanțelesuperioare de partid au dispus ca lucrarea să fieretrasă temporar din librării. După o nouă ediție aMării Negre, împreună cu colegii Alexandru-Florin Platon și Ionel Cândea am publicat altedouă volume ale lui Gheorghe I. Brătianu. De ase-menea, în colaborare cu Gheorghe Buzatu, amcoordonat reeditarea extinsei sinteze de istoriaromânilor în zece volume a lui Nicolae Iorga, lacare s-au asociat numeroși colegi din Iași șiBucurești. Din creația impresionantă a eminentu-lui polihistor am fost atras de cursul său universi-tar intitulat Chestiunea Dunării, o lucrare debor-dând de numeroase idei fecunde și interpretăriinspi rate. O reală satisfacție am avut-o când ampregătit pentru tipar volumul postum PrincipateleRomâne în raporturile politice internaţionale(1792–1821) al fostului coleg de la Institutul deIstorie și Arheologie „A.D. Xenopol” LeonidBoicu, indubitabil unul dintre istoricii cei maihăruiți din perioada postbelică, răpus prematur deo boală incurabilă.

Festivitatea aniversării împlinirii a 150 de ani de la întemeierea Academiei Române (4 aprilie 2016)Acad. Dan Berindei, acad. Victor Spinei, Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române,

Gheorghe Cojocaru (Credit foto: Alina Bălan)

48

Un program coerent de editări a fost dedicatlucrărilor unor somități străine de prim rang,specializați în compartimentul istoriei antice șimedievale, în cadrul colecției „Florilegiumma gistrorum historiae archaeologiaeque Antiqui-tatis et Medii Aevi”, coordonată împreună cu pro-fesorul Ionel Cândea, membru corespondent alAcademiei Române, director al Muzeului Brăilei„Carol I”. Am fost onorați să primim spre publi-care lucrări purtând semnătura câtorva savanți deanvergură mondială, precum Patrick Geary, PeterGolden, Charles J. Halperin, Warren Treadgolddin Statele Unite ale Americii, Johanes Koder,Walter Pohl, Oliver Jens Schmitt din Austria, YuTaishan din China, Michel Kazanski, PaoloOdorico din Franța, Sergei G. Klyashtornyj,Leonid R. Kyzlasov din Rusia, Johan van Heeschdin Belgia, Sebastian Brather, Peter Schreiner,Heiko Steuer din Germania etc. și am încercatsatisfacția că lumea academică din Româniaîntrunește prin asemenea colaborări încredere șirespect dincolo de fruntarii. Prin această colecțieam urmărit, între altele, să facilităm familiarizareaspecialiștilor din țară cu creații științifice desubstanță, în cea mai mare parte absente dinbibliotecile publice din centrele românești, care,în condițiile precarității subvențiilor acordate,nu-și permit decât achiziționări minimale de cartestrăină. Legat de colecția „Florilegium”, nu-mi pottăinui decepția că – spre deosebire de străinătate,de unde se primesc frecvent elogii pentru nivelulei – în țară ecourile privind acest demers editorialau fost cu totul palide, poate și pentru că istorio-grafia românească contemporană este comutatăspre investigarea aspectelor zonale și nu spre celede istorie universală. Acest caz îmi rememoreazăaforismul eruditului latin Terentius Maurus:Habent sua fata libelli („Au și cărțile soarta lor”).

În sfârșit, o altă direcție în sfera demersuriloreditoriale a fost circumscrisă colecției „Basa ra -bica”, gestionată împreună cu colegul IonelCândea, în cadrul căreia publicăm numai lucrăriale autorilor basarabeni – mai vechi sau contem-porani –, urmărind să valorificăm potențialulștiințific al colegilor de la răsărit de Prut și, pe dealtă parte, să le mediatizăm lucrările în România,în condițiile circulației necorespunzătoare a cărții.

Dacă ar fi să-mi exprim o opțiune sentimentalăfață de vreun autor editat, cu toate că senti -

mentalismul și subiectivismul omului de științăsunt profund dăunătoare, probabil că m-aș opriasupra lui Gheorghe I. Brătianu, unul dintre ceimai mari istorici români, cu o largă și stabilăreputație în istoriografia internațională, căruiai-am dedicat, de altfel, și un extins medalionbibliografic, în care am reliefat valențele profesio-nale, subtilitatea și inventivitatea analizelor, dar șiverticalitatea morală și patriotismul neîntinat.

Cineva ca dumneavoastră, care benefi -ciază de informații istorice precise din punctde vedere științific, cineva care a urmăritdezvoltarea și formarea acestui popor, carecredeți că a fost ingredientul principal al coa-gulării intereselor naționale și ce s-a pierdutastăzi?O colectivitate umană se coagulează de regulă

atunci când deține un teritoriu propriu, când are olimbă și o credință comună, când este animată deinterese majore similare pe plan economic, poli-tic, confesional etc. În momente critice, în situațiaîn care îi sunt periclitate drepturile, prosperitatea,aspirațiile, colectivitatea tinde să se solidarizeze.Astfel, în perioadele migrațiilor străine, ale răz-boaielor, sau atunci când s-au instaurat la putereforțe alogene ori regimuri despotice, corupte sauincapabile, comunitățile locale au manifestattendița de a forma front comun împotrivaelementelor dușmănoase și perturbatoare. Înesență, idealurile comune puse în slujba protejării

Victor Spinei. Portret de Ovidiu Iovănel

49

valorilor naționale, a tradițiilor, culturii, asigurăriiin dependenței și integrității țării, a bunăstării,prosperității, precum și opoziția față de tendințelede deznaționalizare, osifică și conștientizează sen-timentele patriotice.

Aparatul propagandist al defunctului regim aîncercat să pună în talere egalizate aspirațiilepatriotice cu atașamentul față de comunism șiconducătorii statului. În spiritul sloganelor artifi-ciale emfatice au găsit cu cale să acționeze – evi-dent din servilism generos remunerat – tot felul deadulatori de duzină, ce preamăreau pseudorealiză-rile regimului instaurat de tancurile sovietice.Astfel, un comunist rudimentar de teapa luiCeaușescu era prezentat drept continuator al luiBurebista, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Pede altă parte s-a cultivat un naționalism exacerbatși xenofob, exaltându-se valențe plăsmuite alecreativității autohtone și minimalizându-se drasticorice aport al etniilor conlocuitoare. Oficineleideologice de la București au încercat – cu maimult sau mai puțin succes – să impunăconsfințirea propriilor concepte și în tratate sa -vante, nerealizând că ticluirile inabile diminueazăcredibilitatea științei românești și, contrar

intenției lor, generează recrudescența patriotismu-lui autentic.

În ultimele decenii s-au conturat tendințeradical opuse celor propovăduite înainte dedecembrie ’89, în sensul că s-au proliferat atitu-dini ce denigrează și discreditează persuasivtrecutul și valorile românești, promovându-le cuostentație și servilism, dar nediferențiat, pe ace-lea străine, contaminate de iradieri ale spectruluiglobalizării. Acest proces se profilează dreptireversibil și se extinde tentacular pretutindeniîn lume, afectându-ne în mod firesc și pe noi.Globalizarea presupune transferul elementeloravansate de civilizație, testate și omologate înțările cu performanțe tehnice și culturale înalteși cu un standard de viață ridicat. Dincolo deanumite atitudini sceptice, globalizarea imprimăun flux revigorator pentru multe domenii deviață, dar – conform unui truism vechi de cândlumea, nu există monedă fără revers – aceasta sesoldează și cu consecințe deloc benefice. Pro -cesul presupune o anumită uniformizare a cutu-melor regionale, a tradițiilor care conferăpersonalitate și individualitate națiunilor. Dinaceste rațiuni axiomatice, culturile insuficient

Sesiunea științifică a Academiei Române organizată la Banca Națională a României (2016) Acad. Dan Berindei, acad. Victor Voicu, acad. Eugen Simion, Michael Metzeltin, membru de onoare al Acade-miei Române, acad. Victor Spinei, acad. Răzvan Theodorescu, acad. Ioan-Aurel Pop (Credit foto: Alina Bălan)

50

solidificate, găzduite de zone puțin prospere șicu labilități administrative, sunt în primejdie dea fi afectate pregnant de valul implacabil al glo-balizării, ce presupune pavarea căilor ce conducspre depersonalizare.

Dacă ar trebui să caracterizați istoria dinultimii 30 de ani în România, în câtevacuvinte, ce ne-ați spune?Ignorând recomandarea marelui romancier

elvețian Max Frisch de a manifesta precauție înaprecierea vremurilor contemporane, îmi voipermite totuși câteva succinte considerații.Revoluția din decembrie ’89 a reprezentat indu-bitabil un eveniment crucial pentru românitate,pentru că ne-a debarasat de un hulit regim dicta-torial, ne-a redobândit încrederea în virtualitateaînsănătoșirii fibrei neamului, ne-a oferit șansade a evolua în suflul libertății. În noul mediuambiant am fost primiți în NATO, ceea ce nepune la adăpost de agresiuni externe și ne oferăgaranții pentru menținerea conturului granițelor,și am fost admiși în Uniunea Europeană, avândconsistente avantaje economice și privilegiul dea călători și locui/munci fără interdicții în peri-metrul ei. Din păcate, această șansă nu a fostvalorificată la parametrii doriți, pentru că mulțidin exponenții vechiului regim și-au conservatși sporit privilegiile moștenite și au sabotatreformele democratice, patronând în propriulfolos un climat de abuzuri, corupție șiincompetență managerială, ceea ce a condus ladezagregarea industriei, regresul implacabil alagriculturii, defrișări iresponsabile, sărăcieendemică. Pe de altă parte, pe fondul haosuluieconomic și administrativ, oficialitățile au mani-festat dezinteres pentru cultură și învățământ,generând proliferarea analfabetismului, cu pre-cădere în lumea rurală.

Un pericol letal pentru viitorul românității esteprefigurat de procesul alert de emigrație spre altemeridiane, care antrenează milioane de oameni

din toate categoriile profesionale. Mulți dintre ceiplecați nu sunt dispuși să mai revină pe meleagu-rile natale, iar diminuarea demografică seaccelerează și din cauza sporului natural încetinitîn ultimele decenii. Deja în anumite sectoare deactivitate se resimte lipsa forței de muncă, a căreisuplinire pare a putea fi materializată doar prinatragerea unor comunități etnice originare dinarealuri cu nivel cultural precar, cu tradiții și rân-duieli de viață proprii, încât o eventuală asimilareîn mediul local va comporta probleme greusolvabile. Conștientizarea urmărilor nefaste pecare o comportă dinamica emigrațiilor și găsireasoluțiilor de stopare a acestui proces alarmant artrebui să preocupe în mod prioritar pe toți factoriipolitici care se vor perinda la conducerea țării înperioada ulterioară, este o datorie imprescriptibilăpentru generațiile viitoare.

Cum vede academicianul Victor Spineijustiția din România astăzi?Instalarea sistemului democratic în decembrie

’89 a avut înrâuriri esențiale pentru viața de zi cuzi, dar justiția a înregistrat progrese notabile maicu seamă în ultimul deceniu, de când au început săfie sancționați pentru abuzuri și delapidări nunumai oamenii simpli, pentru vinovății minore, ciși potentații vremurilor, recrutați din prosperi șiveroși afaceriști și oameni politici. Sistemul judi-ciar mai are multe de făcut pentru a se eficientiza,mai cu seamă că tertipurile avocățești conduc latrenarea sine die a verdictelor proceselor, recupe-rarea prejudiciilor produse prin escrocherii esteadesea nesemnificativă, calomniile și injuriileproferate de persoane cu atribuții politice sau dereprezentanți ai mass-mediei rămân nesancționateîn virtutea așa-numitului drept de exprimare li berăa opiniilor și a libertății presei. Pericolul majorpentru funcționarea eficientă a sistemului demo-cratic constă în tendințele manifestate de factorulpolitic de a-și face justiția obedientă.

51

Interviu acordat lui Cornel Dărvășan, directorul publicației „Legal Point”, deacademicianul Victor Spinei (Preluat din revista „Legal Point”, 2019, 2, p. 16–23)

România este angajată printr-un dublu demerspolitic să se apropie de zona euro prin pregătireapentru adoptarea monedei unice – euro. La bazaacestui demers sunt Tratatul de Funcționare a Uni-unii Europene și Planul Național pentru pregătireaadoptării euro, însușirea obligațiilor acestoradecurgând din Protocolul de aderare al Bulgarieiși României la Uniunea Europeană (2007). Deșielanul politic de aderare la zona euro prin adopta-rea monedei unice este oarecum înfrânt de crizapandemică, parcursul unei pregătiri pentru acestpas important pentru integrarea europeană aRomâniei trebuie urmat cu credință, atâta timp câtcredem în acest proiect politic și participăm laîntărirea lui. Crizele de orice fel vor fi depășite cucosturile pe care le implică, dar ceea ce este mainecesar ca oricând este însușirea lecțiilor care dedata aceasta nu ar mai trebui uitate. Momentuldublei crize – a sănătății și a economiei – este omare încercare prin ceea ce mulți analiști spun căeste unul cum nu a mai fost în istoria economică alumii, la care trebuie să adăugăm aserțiunea căpoate deveni și repetabil.

Noul context prin care trece și România, ală-turi de toate statele lumii, este o provocare poatede un bun augur, pregătirea ei pentru adoptareaeuro trecând prin condiții extreme, temporal des-curajatoare. Dar, așa cum Uniunea Europeană(UE) a întărit criteriile de convergență, tot așa pre-gătirea României are șansa de a fi mai de calitatedin punct de vedere al unei economii sustenabile

și reziliente de care are nevoie funcționarea câtmai bună a Uniunii Economice și Monetare(UEM), și ea zdruncinată de ultima criză finan -ciară. Suntem în situația în care ceea ce trebuie săurmărim este pregătirea, fiind lămurite întrebările:„De ce” și „Cum euro”, puse nu de multe ori subsemnul îndoielii. La întrebarea: „Când”, se aplicăcel mai bine răspunsul: „Atunci când România vafi pregă tită”. Acest lucru nu înseamnă a ne opridin pregătire, devenită mai provocatoare din moti-vele expuse mai sus.

La orice moment, fie al pregătirii adoptăriieuro, fie al adoptării propriu-zise, avem nevoie deo evaluare a „mediului” în schimbare continuă –intern, al Uniunii și a celui internațional – în careRomânia își va continua realizarea angajamente-lor politice și economice asumate prin apartenențasa la UE. O apropiere și mai mare de UEM pre-supune o mai clară și directă convergență spremodelul economic sustenabil, necesar funcționăriimonedei unice în spațiul comunitar. Adoptareamonedei unice nu exonerează un nou aderent deobligațiile statelor Uniunii unde deja circulă euro,ci, dimpotrivă, statul aderent trebuie să lecompleteze și să le consolideze alături de cele laltestate participante. Cum în prezent avem odeclarație politică dublată de un plan național deacțiune pentru pregătirea adoptării euro de cătreRomânia în 2024, termen relativ strâns, cu ceea cese confruntă, în prezent, zona euro este de un inte-res deosebit. Natura provocărilor zonei euro naște

*Dr., director științific, Institutul de Economie Mondială „Costin Murgescu”

Provocări ale zonei euro

Napoleon Pop* Valeriu-Ioan FrancMembru corespondent al Academiei Române

România și Uniunea Europeană

52

noi interacțiuni cu o complexitate care trebuieurmărită pentru chiar succesul pregătirii.

Multe dintre provocările zonei euro sunt le gatede design-ul euro, recunoscut ca incomplet deînsăşi părinţii lui (Otmar Issing), dar cu nuanţa căera de aşteptat ca acest design să se fi corectatulterior prin înlocuirea cooperării în politicile eco-nomice individuale ale statelor din zona euro cuun veritabil sau autentic pilon fiscal, evitat politicla momentul lansării monedei unice. Lipsa aces-tuia a ieşit pertinent la iveală odată cu criza finan-ciară. Dar, cu toate acestea, drumul spre o soluţiede tip uniune fiscală la nivelul zonei euro s-a ară-tat a fi unul anevoios și conflictual. Soluția ac tualăeste una simplificată – un instrument bugetarinclus în bugetul de funcționare a UE, care estedeparte de a fi un buget de transferuri de natură săajute state membre aflate în dificultate, cu defi citebugetare sau datorii publice excesive. Ceea ce nepropunem este de a aminti despre provocărilezonei euro, altele decât cea reprezentată de de -sign-lui euro, într-o ordine care ar trebui să neajute să înțelegem și mai bine semnificația pregă-tirii României pentru apropierea ei de zona euro.

Urmările crizei financiareDupă mai bine de zece ani de căutări de solu-

ţii şi explicaţii, urmările crizei financiare continuăsă reprezinte o provocare cu ecouri de fond șiefecte prelungite, determinate, în opinia multoranaliști, de modul în care s-a încercat asanarea şidepăşirea crizei: mai mult sub presiunea urgenţeişi nu a unei viziuni adaptate noilor realități im -puse de globalizare. Printre acestea se numărăviteza și profunzimea contaminării crizei, care autrecut de orice capacitate de prevenție. Prinurmări, asanarea crizei financiare a demonstrat căkit-ul teoretic tradițional aplicat într-o astfel desituație este depășit de anvergura și profunzimeacrizei manifestate pe fondul unei integrări finan-ciare globale lipsite de reguli. În plus, s-aconstatat apariția de inovații financiare duse sprelimitele unui perpetuum mobile: banii se reproducprin ei înșiși!

Economiștii ortodocși sau conservatori aususținut că austeritatea fiscală putea să revigorezeîncrederea pierdută în sistemul financiar și să asi-gure o redresare robustă. Dar, după mai mult deun deceniu de observare a creșterii economice lanivelul UE și în special a celei de la nivelul zoneieuro, fragile și incerte, au apărut întrebări se rioasecu privire la calitatea și continuitatea redresăriipentru a fi transformată într-o creștere robustă.Redresarea a fost ezitantă, iar prin fragilitate ea nua dus la atingerea potențialului inițial, acestadin urmă fiind afectat și sensibilizat devulnerabilitățile unei creșteri economice anemice.Criza economică „a ascuţit” dinţii de fierestrău aireprezentării grafice a ciclului economic, prinpanta abruptă a manifestării declinului economicşi insuficiența de resurse (lipsa spațiului fiscal)angajate pentru redresare.

Încercările de a explica „dezamăgirea” devinmai complicate, odată cu spectrul riscului unei noirecesiuni determinate de „mercantilismul agresival guvernului SUA” (Weeks, J.: Shadow of reces-sion deepens over eurozone, 2019) care, printrealtele, a avut ca efect contracția economieiGermaniei, liderul de putere economică a UE(încă pentru cât timp?). Weeks, analist contribui-tor la revista „Social Europe”, comparând redre-sările incomplete cu eșecurile repetate în reluareacreșterii economice a zonei euro din perioadapost-criză, ne spune că, dincolo de explicații con-juncturale, ar trebui găsită cauzalitatea de fond aunui deceniu de evoluții cu astfel de caracteristici.Cauzalitatea de fond, împărtășită de tot mai mulțieconomiști, este austeritatea fiscală înțeleasă ca oconstrângere puternică a cheltuielilor publice, cuîntrebarea asupra cui s-a aplicat de fapt aceastăconstrângere.

Tot Weeks, în cartea sa The Debt Delusion,menționează că UE și-a asumat un înțelesspecific, impus și forțat al austerităților fiscale,acela de a echilibra cheltuielile totale cu venitu riletotale fără împrumuturi nete. Acest „înțeles” a eli-minat rolul anticiclic al politicii fiscale conferindcheltuielilor caracterul endogen al creșterii, 53

proveniența lor fiind exclusiv din produsul internbrut. Endogenizarea cheltuielilor explică faptul căun buget public nu numai că nu contribuie lacreșterea economică, dar o și reduce, dacă cheltu-ielile de stimulare a economiei din propriile re -surse bugetare se restrâng prin jugulareainvestițiilor care pot mări baza colectării de veni-turi publice. Adăugând la acest lucru mandatulexclusiv al BCE de stabilitate a prețurilor (țintainflației de numai 2%) și libertatea pieței de adetermina cursul de schimb al euro, practic, gu -vernele au fost lipsite de instrumentele care potsusține și întări creșterea economică.

Este posibil, conform opiniei FMI, ca UE să fiaplicat o „austeritate expansivă” cu conotațiiideologice și/sau istorice impusă de multe țăriasupra altora (Germania, de exemplu, după alcărei model Italia și Spania și-au trecut regulistricte în Constituție). Se ridică însă o întrebare,după ani buni de la criza financiară din 2008:„Cum poate o creștere economică bazată pe aus-teritate să combată dezechilibrele macro-economice și datoriile”. Datele statistice difuzatede Eurostat privind indicii trimestriali ai PIB, peperioada 2007–2019, relevă o divergență vizibilăîntre impactul programului de austeritate în țărileUE din zona euro și cele din afara zonei euro(Weeks). Indicii PIB-ului mediu ponderat pentruzona euro ne arată o bună suprapunere cu indiciiPIB-ului mediu ponderat pentru non-zona euro înperioada 2007 (trim. I)–2011(trim. II), după care,în funcție de programele de austeritate, mai puținsistemice în țările non-euro, cele două curbe sedespart din punct de vedere al creșterii cumulate.Astfel, începând cu 2012 și până în 2019,creșterea economică cumulată a țărilor din zonaeuro a fost de 9,7% (echivalentă cu 1% pe an), întimp ce aceeași creștere din țările non-euro a fostde 20% (echivalentă cu 2,3% anual).

Cifrele demonstrează două lucruri: a) con -firmă ipoteza creșterii economice depresive, cau-zate de austeritate; b) faptul că obiectul stabilitățiiprețurilor în ținta de 2% inflație anuală a devenitproblematică în gestiunea monedei unice. Conclu-

zia lui Weeks este că o expansiune fiscală în țărilezonei euro era mai nimerită decât austeritatea, iarîn lipsa unei resetări a regulilor din domeniu,spectrul unei crize a zonei euro va fi mereu pre-zent. Un grup de economiști ca Zoltan Darvas,Xavier Ragot, Philip Martin şi alţii ne spun căsimplele reguli ale unei politici fiscale coerente sedovedesc mai bune pentru zona euro, iar aceastăpreocupare ar trebui să devină o prioritate, dacă sedoreşte corecţia design-ului euro. Aceştia afirmăcă actualul cadru fiscal suferă de trei probleme:complexitate, ceea ce le face să fie greu internali-zate de responsabilii de politici; sunt prociclice,ceea ce le conferă un potenţial de destabilizare;conformarea este dificilă, ceea ce la face necredi-bile ca efecte.

Partajarea riscurilorÎn anul 2010, în cadrul summit-ului franco-

german de la Deuville, s-a stabilit că statele mem-bre ale zonei euro nu vor beneficia în primăinstanță de ajutor din partea instituțiilor co -munitare în gestiunea riscului datoriei publice șiprivate. Prima măsură în domeniu era implicareași responsabilitatea sectorului privat în asumareapierderilor firmelor acestora – economice și finan -ciare. Decizia momentului a avut ca scop evitareacontagiunii crizei financiare globale de la un statmembru la altul, dar acest lucru a privat operato-rii financiari de a utiliza avantajele partajării ris-curilor în folosul celor cu probleme de datorie pri-vată. Cum o „tehnologie” de partajare a riscurilorîn baza unor resurse comune de stabilizare nu aexistat, problematica reducerii riscurilor în zonaeuro (numită de analistul Marcello Minenna, o„mantră”, vezi The nationalisation of risc in euro-zone, 2019), soluția s-a căutat prin intervențiipolitice către un stat comunitar sau altul. Opoziţiapentru un fond comun de intervenţie, încă discutatla nivelul viitoarei Uniuni BANCARE, a dus la„segregarea riscurilor” la nivelul statelor membreale zonei euro. Prin „naționalizarea” riscurilor încadrul zonei euro, s-a creat impresia că un acelaşieuro măsurând diferite datorii în diferite state ale54

zonei euro nu mai are aceeași valoare pentru toți.De aici a rezultat și piedica creării de euroobligațiuni la nivelul zonei în discuție, negăsin -du-se încă formula de a se ajunge la un numitorcomun pentru obligațiunile guvernamentale alediferitelor state care folosesc sau nu monedaunică.

Partajarea riscurilor în zona euro a devenit, înfinal, una politică și de bătălie în domeniu, întru-cât modul în care s-a ajuns la segregarea riscurilorincumbă avantaje sau dezavantaje în ceea ceprivește competitivitatea produselor și serviciilorcreate în zona euro prin costurile diferite definanțare (spread-ul dobânzilor). Or, acest lucrupune în conflict statele cu datorii mai mari (celeperiferice) cu cele cu datorii mai mici (nordice),uitându-se, măcar principial, cine a beneficiat deeuro și cine nu. Problema de fond ridicată deMinenna este cum se poate rezista unei competițiiinegale, când costul bunurilor şi serviciilor diferă,ca urmare a costului finanţării realizării lor înaceeași monedă – euro – este diferit. Minenna astudiat problema menționată pe cazul Italiei com-parativ cu cel al Germaniei (aceasta înregistrândexcedente comerciale semnificative), demons-trând o puternică corelație între spread-ul dobân-zilor de finanțare a datoriei și balanța Target 2 atransferurilor de plăți dintre țările zonei euro princonturile băncilor lor naționale. Este cunoscutfaptul că spread-ul real este randamentul în exces(fără inflație) dintre obligațiunile guvernamentaleale țărilor din zona euro, în comparație cuobligațiunile guvernului german. Aceastădiferențiere poate fi eliminată (și în opinia luiMarcello Minenna) prin trecerea graduală la par-tajarea riscurilor suverane pe termen mediu șilung în cadrul zonei euro, prin reformarea, maiaproape de regulile pieței, a unor orga -nisme/instrumente super-operaționale ale UniuniiMonetare, cum este Mecanismul European de Sta-bilizare (MES). Este de dorit ca BCE să renunțe la„cheia” prin care determină, în prezent, nivelulcumpărărilor de obligațiuni din cadrul politiciisale de relaxare cantitativă (QE), funcție de mări-

mea relativă a economiilor și populației. Dupăunele opinii, ar fi mai utilă găsirea unei corelațiiîntre spread-ul real al dobânzilor de finanţare sauîndatorare publică în raport cu PIB.

rolul și mandatul bcEÎntâlnirea responsabililor europeni de politici

economice în cadrul Forumului de afaceri Anbro-setti Italia (5–6 septembrie 2019) a avut treipercepții nu lipsite de îngrijorări. Scăderea ritmu-rilor de creștere economică în zona euro este maimult decât preludiul unei recesiuni, dar întârzieprea mult măsurile fiscale de susținere aeconomiei, deși există resurse. BCE va continuarelaxarea cantitativă, care, deși vitală pentruperioada care urmează, nu este suficientă pentrucorecția necesară în stimularea inflației. Pe lângăacestea, Brexit, deși un factor perceput colateralproblemelor de fond ale zonei euro, încețoșeazăperspectivele economice de ansamblu ale UE.Strategia BCE, de când Mario Draghi a devenitpreședinte în 2012, este definită într-o singurăfrază, impusă de momentul crizei financiare: „Încadrul mandatului său, BCE este gata să facă totceea ce este necesar să salveze euro și acest lucruva fi suficient” (Draghi, 2012). Convingerea luiDraghi în salvarea euro s-a adeverit, dar au ieșit șimai bine la iveală limitele și efectele acțiunilorBCE în a elibera economia zonei euro depresiunile deflaționiste.

Mandatul și rolul BCE sunt încastrate în regulistricte, impuse de Germania, pentru funcționareaunei monede create însă pe jumătate: inde -pendența politică reală (plus cea financiară) și sta-bilitatea prețurilor (la care ulterior s-a adăugat, caefect obiectiv colateral, stabilitatea financiară). Întimp ce politica monetară este unică, politica fis-cală a rămas în atributul guvernelor statelor mem-bre ale zonei euro, iar bugetul zonei euro, admisde Germania la insistențele Franței, rămânenesemnificativ pentru a compensa cât de cât lipsapilonului fiscal al euro. Dacă se va continua cuinsistența blocării transferurilor fiscale în cadrulzonei euro, atunci ceea ce rămâne valabil este 55

disciplina şi contribuţia individuală a ţărilor dinzona euro la stimularea economică prin propriilepolitici fiscale, domeniu în care persistă încădivergenţe: cine este dispus chiar dacă dispune despaţiu fiscal şi cât vrea să o facă pentru a com-pensa lipsa de spaţiu fiscal al altora.

Momentul „crizei” în conduita politicii mone-tare unice a BCE readuce în actualitate istoriaeuro. Philip Stephens ne reamintește de susținereaeuro a fostului cancelar german, Helmut Kohl,care spunea că moneda unică este un preț onest alreunificării Germaniei și al stabilizării ei în Eu -ropa. Euro va marca drumul către o Germanieeuropeană și îl va bloca pe cel al unei Europe ger-manizate, prelua citatul „Financial Times”, caretitra în acelaşi timp şi faptul că Germania a ascunsadevărul incomod despre euro (FT opinion: „Ger-many hides the awkward truth about euro”). Cărealitatea este altfel, că Germania a devenit celmai mare beneficiar al integrării europene prinstabilitate democratică și certitudinile economiceasigurate de acest proces, înseamnă că votanțiigermani nu au înțeles nici acum sau li s-a ascunsînțelesul „înțelegerii” la care cancelarul Kohlfăcea referire. Efortul lui Stephens de a ne rea-minti acest lucru este argumentul că dacă Germa-nia ar fi cea mai lovită țară de dezmembrarea UE,Uniune căreia îi datorează prosperitatea la care aajuns, atunci tot Germaniei îi revine „o responsa-bilitate proporțională pentru stabilitatea UE”, deacum încolo. Ca urmare, „mantra Berlinului” dea nu accepta o uniune a transferurilor fiscale con-tinuă, ca simbol al nepartajării beneficiilor UE încontrapartidă cu nepartajarea riscurilor, în am belecazuri Germania va avea de pierdut în fața elec-toratului.

În realitate, politica monetară neortodoxă aBCE (QE și dobânzi negative) este un transfer fis-cal din umbră (shadow transfer union), reprezen-tat de „muntele de pasive” ajuns acum la 40% dinPIB-ul zonei euro, strâns deja în balanța Target2 a BCE care nu poate indica decât faptul că o uni-une economică „trebuie să admită rolul politiciifiscale în managementul cererii econo mice, cea

care pune economia în mișcare. Bătălia celor 22din zona euro este că cei care au spațiu fiscal(germanii și vecinii nordici) refuză să îl folo -sească, iar cei care pledează pentru o expansiunefiscală (grupul țărilor conduse de Franța) nudispun de spațiu fiscal”. Stephens afirmă pe bunădreptate că nu a existat nicicând un prilej mai bunca toate țările zonei euro să înțeleagă și să pună înaplicare reformele structurale și să se investeascăîn viitorul Europei. Inflația parcă nu există, costu-rile împrumuturilor sunt aproape zero și, totuși,gap-ul investițional este la maxim, într-unmoment în care există mari și noi oportunități deafaceri determinate de revoluția în comunicații, deschimbarea profilului economic al continentuluieuropean în fața schimbărilor climatice, adigitalizării și a inteligenței artificiale (unde UEeste încă în urma SUA și a Chinei).

Pierderea acestor oportunități din cauzaobtuzității unor state membre ale zonei euro ches -tionează mandatul și independența BCE.Moștenirea lui Draghi, precum și recomandărilefăcute de fostul președinte al FED, Alan Green-span, îi vor conduce pe urmașii băncilor centralesau pe politicieni să înțeleagă mai bine utilitateacooperării strânse a șefilor băncilor centrale cuexecutivele, care nu înseamnă interferenţe politiceşi nu neapărat pierderea independenţei băncii cen-trale. Larry Elliott, în susţinerea că de fapt băn cilecentrale au fost mereu politice („Central bankswere always political – so their ‘independence’doesn’t mean much”, „The Guardian”), reia opi-niile multor experți că „statusul neoliberal” alseparației politicilor monetare de cele fiscale esteposibil să nu supraviețuiască unei viitoare crize.Elliot afirmă că ceea ce au demonstrat băncilecentrale prin independență a fost eșecul în oprireaacumulării celei mai mari bule de active începuteîn 2000 și, în loc să prevină formarea uriaşelordatorii ipotecare, au rămas cu mulțumirea că aumenținut inflația jos, prin mandatul executiv, celal stabilității prețurilor. 56

În cazul BCE se mai adaugă întârziereareacției la criză, iar atunci când ea s-a produs prinstimulii monetari (QE și dobânzi negative record)s-a reușit doar opunerea la alunecarea în recesiunea creșterii economice, iar redresarea să fiemenținută doar în limite fragile. Dar, chiar și așa,se puteau întrevedea avantajele unui mix produc-tiv de politici monetare și fiscale. În cazul guver-nelor, era de admis, printre altele, că politica derelaxare cantitativă avea capacitatea de a stimulaun mediu economic favorabil pe termen lung dacăse emiteau obligațiuni, de exemplu, pentru proiec-tele costisitoare de protecție a mediului cu impactasupra tuturor tehnologiilor, finanțabile cudobânzi zero etc.

Marele tabu privind credința că politicilemonetare și financiare sunt atribute ale unorinstituții total separate și că băncile centrale ope-rează independent de orice ingerință politică estepe cale să se disipeze. Există analize mai pro -funde, din care rezultă asaltul tot mai insistent alpoliticului, împotriva acestui tabu.

Președintele SUA, Donald Trump, a intervenitîn politica FED, menționând pericolul pentru eco-nomie al creșterii rapide a dobânzii de politicămonetară. Bernie Sanders critică FED că politicasa este captivă intereselor Wall Street. MarvinKing, pe când era guvernatorul Băncii Angliei, îșipermitea să critice guvernul englez că nu aplicăpolitici austere și întârzie reformele, în timp ce totel clama independența sa în a stabili niveluldobânzilor. Comentariile politice reciproce suntdeja la ordinea zilei şi relevă începutul decăderiimitului cum că băncile centrale sunt depolitizate,iar ducând judecățile mai departe, economistulamerican Thomas Palley decriptează indepen -dența băncilor centrale ca produs al intereselorneoliberale avansate de „Chicago School ofEconomics”.

Din perceptele şcolii menţionate reţine atenţiatratarea unor contradicţii la modă în doctrina libe-rală. Dacă angajaţii se luptă pentru o cât maiînaltă ocupare a forței de muncă, atunci ei au o maimare putere de negociere a nivelului salariilor. În

schimb angajatorii preferă mai mult șomaj pentruca să țină salariile jos și să-și sporească profitu rile.Din acest conflict, rezultă că băncile centrale ținpartea capitalului, atunci când pretind că dacă ratanaturală a șomajului a ajuns la ţintă, orice stimu-lare suplimentară a economiei conduce lacreșterea inflației, ceea ce este în mandatul lor dea o stăvili. Elliott își declară premoniția de omanieră mai mult pragmatică decât vizionară:„Când viitoarea criză va veni, ea va deveni unsubiect mult prea politic pentru a fi lăsat în grijaunor tehnocrați nealeși. Dacă respectiva criză tre-buie gestionată eficient, atunci era băncilor cen-trale independente se va încheia”.

Politica monetară a bcE și impactulinternațional

Măsurile de reducere a dobânzilor şi de cum-părare de obligaţiuni guvernamentale în cadrulprogramului de relaxare cantitativă al zonei euroau început cu întârziere faţă de SUA şi Marea Bri-tanie, din cauza unui conflict de viziune care dăi-nuie şi în prezent şi care a avut ca efecte demisiiîn lanţ din Consiliul guvernatorilor BCE. Ine -ficienţa în atingerea pragului de inflaţie de 2% cuimpact asupra creșterii economice a zonei euro acreat confuzii pentru mediul de afaceri prin con-troversele în cadrul dezbaterilor consiliului guver-natorilor BCE pe tema relaxării cantitative, apli-cabilităţii şi a dimensiunilor acesteia. Oprirea,continuarea, reducerea nivelului de relaxare canti-tativă, când, cum şi de ce etc. au creat dezbatericorelate cu evoluţiile economice fragile şi necon-solidate din zona euro, concluziile multor analiştiobservând mai degrabă eşecuri în faţa pericoluluideflaţiei şi stagnării economice în zona euro.Măsurile recente ale BCE de a revigora practiceconomia în suferinţă a zonei euro – prin dobânzimai avansate în teritoriu negativ şi promisiunea dea cumpăra obligaţiuni fără niciun termen clar destopare a lor, dar cu efectul împingerii costurilorcreditării şi mai jos –, va avea cel puţin două efecte:va influenţa decisiv mandatul viitorului preşedinteal BCE – Christine Lagarde, succesoarea lui 57

Mario Draghi, de la 1 noiembrie 2019 – şi va creao presiune politică pe FED şi Banca Japoniei de arecurge şi ele la noi paşi în relaxarea politiciimonetare în perspectiva încetinirii creşterii glo -bale, inclusiv sub influența ameninţării protecţio-nismului.

Ceea ce declara Draghi în ultimele comentariiasupra deciziei BCE din 12 septembrie, cu privirela conduita politicii monetare, reamintind angaja-mentul său iniţial (cităm: „Vă amintiţi că am spuscă avem toate instrumentele pe masă, gata să lefolosim”), ne dă percepţia că a reuşit ce şi-a pro-pus din punct de vedere al instrumentelor la dis-poziţie. Rămâne de văzut însă dacă combinaţia lorva mai fi suficientă să întărească zona euro în faţaefectelor Brexit şi a războiului comercial SUA-China şi SUA-UE. Reuters afirmă că Draghi s-aconfruntat cu reprezentanţii Germaniei şi ai Fran-ţei şi cu un membru al consiliului pe tema relan-sării programului de relaxare cantitativă, dar efec-tul imediat al măsurilor de stimulare a fost reacţiavirulentă a preşedintelui SUA, care, în bătălia luicu FED, de a adopta rate de politică monetarănegative, a apreciat că UE încearcă o depreciere aeuro în faţa unui dolar puternic, afectând exportu-rile SUA. Este interesantă exprimarea lui Trumpfaţă de FED: „FED stă şi stă şi stă! Cei de acolosunt plătiţi ca să împrumute bani, în timp ce noi(guvernul SUA – n.n.) plătim dobânzi”, evidentridicate.

Reducerea cu 10 puncte de bază a dobânzii depolitică monetară, la minus 0,5%, era aşteptată deanalişti şi a avut majoritatea consiliului BCE.Ceea ce a surprins a fost legarea cumpărărilor deobligaţiuni guvernamentale (la un nivel de 20 demiliarde de euro lunar) şi de un moment posibil alreluării creşterii dobânzilor BCE necunoscut înpiaţă, în contextul în care creşterea economică azonei euro a fost amendată în jos, la 1%, cu multsub potenţial. Tocmai acest lucru a creat percepţiacontinuării politicii QE a BCE în mod indefinit şicreşterea sentimentului de incertitudine în efec teleei. Reacţia negativă a băncilor comerciale dinpunct de vedere al costurilor lor atunci când îşi

depun peste noapte surplusurile de monedă neuti-lizate la BCE nu a întârziat, cu toate că BCE le-apromis stabilirea de niveluri multiple de dobânziovernight (a multi-tier deposit rate), pentru a leatenua costurile neutilizării banilor. Rămâne pro-blema pierderilor băncilor comerciale din credită-rile lor către economie, ajunse la dobânzi extremde reduse, ceea ce le va reduce prezenţa pe piaţă.

Contextul limitelor de acţiune a băncilor cen-trale din lume atrage atenţia că ceea ce mai ră -mâne pentru a stimula economia sunt numai poli-ticile fiscale, ceea ce înseamnă că guvernele tre-buie să cheltuiască mai mult pe datorii contrac tatemai ieftin, iar apelul lui Draghi, tot mai repetat lasfârşitul mandatului său, are ca obiect sarcinaguvernelor de a scoate economiile din impasulîncetinirii creşterii. Apelul vexează însă Germaniacu obsesia unui buget public echilibrat, la unmoment în care excedentele sale bugetare şi decont curent sunt la cote jenante, ca expresie abeneficiilor apartenenței ei la UE. O serie de ana-lişti vorbesc însă de riscul advers al scăderiidobânzilor negative de politică monetară, respec-tiv creşterea economisirilor/depozitelor la băncilecomerciale (ceea se întâmplă deja în Germania),prin care scopul deprecierii euro de a contribui lacreşterea inflaţiei devine irelevant.

Credem că cea mai importantă moştenire amandatului lui Draghi, după ultimul pachet demăsuri luat de BCE, este înnoirea presiunii asupraguvernelor ţărilor din zona euro de a aborda cuseriozitate politicile fiscale. Acest lucru, deşirepetat şi în alt context de fostul preşedinte alBCE, Jean-Claude Trichet, aduce supărări sauconfirmă îndoielile decidenţilor direcţi din cadrulBCE (asistăm la demisii şi creşterea voturilor con-tra) şi confirmă faptul că dubiile investitorilor deorice fel şi ale economiştilor sunt orientate maidegrabă tot spre eficacitatea ultimului pachet destimulente al BCE şi mai puţin pe ceea ce ar fi tre-buit să fi făcut de mult guvernele politice. Or,acest lucru denotă în plus că zona economică euroar putea funcţiona mai bine dacă ar exista o aple-care politică mai serioasă, la nivelul UE, pentru58

soluţionarea transferurilor fiscale, ceea ce ar fi şiîn avantajul îmbunătăţirii design-ului euro. Înacest fel ar putea fi completată şi arhitecturamonedei unice şi rolul ei unic şi bine focalizatpentru dezvoltare, fiind eliminată sau mult redusădihotomia între independenţa politicii monetare aBCE (o insistență a Germaniei când a aprobatdemersul comunitar spre moneda unică) şi indivi-dualismul devenit deja egoist în politicile fiscaleindependente ale fiecărui stat membru.

Ceea ce se conturează după comentariile laultimul pachet de măsuri luate de BCE esteîndreptarea atenţiei către mesajul lui Draghi:„Este timpul ca politica fiscală să-şi asume rolul”,dar există temerea că întârziere în aplicarea rolu-lui ei nu va mai avea efectul scontat. Prognozainflaţiei zonei euro este de 1% pentru anul 2020 şide 1,5% pentru anul 2021, ceea ce înseamnă că unterminus al politicii de QE în raport cu definiţiacantitativă a stabilităţii preţurilor rămâne cel puţinîndepărtat. De acest lucru ar trebui să ţină contguvernele măcar în finanţarea mai ieftină a unorproiecte publice de anvergură, că au sau nu spaţiufiscal suficient de a o face. Dar, după mersul eco-nomiilor din zona euro, mai influenţate de factoriinternaţionali, oportunitatea costurilor mici definanţare pare să nu intereseze în cadrul judecăţi-lor teoretice normale ale mecanismului de tran -smitere a impulsului monetar. Ca urmare, mai înglumă sau mai în serios, se spune că Lagarde vatrebui să aibă discuţii mai multe cu miniştrii deFinanţe decât cu consiliul guvernatorilor BCE,luând ca bază reacţiile pieţei imediat după comu-nicarea măsurilor BCE.

La anunţarea pachetului BCE, euro a crescutcu impact asupra randamentului obligaţiunilor –un răspuns corect de manual – pentru ca, după treiore, euro să se deprecieze. În cauză, ca explicaţie,a fost volatilitatea ridicată a încrederii investitori-lor (mai degrabă a lipsei acesteia) în efectulneclar, pe termen lung, ale eforturilor de ultimădată a BCE avându-l ca preşedinte pe Draghi. Maieste de spus ceva, că BCE a devenit prizonierăpoliticii sale de ghidare viitoare, creând aşteptări

ale pieţei care nu se mai îndeplinesc deja de anibuni, cum sunt creşterea economică şi inflaţia,creşterea cererii viitoare promise fiind înghiţită deun prezent nesigur. Unii experţi vorbesc desprefaptul că politica QE a avut efect la începuturileaplicării, pentru a evita o scădere drastică a creş-terii economice, dar nu ne putem „împrumuta” lainfinit din creşterea economică viitoare pentruprezent, întrucât se perturbă însăşi ciclul normal alafacerilor (afirmă Ian Hislop, şeful departa -mentului pentru Global Equities la Merian GlobalInvestors).

Dacă există o percepţie că politica de QE aBCE doar umflă preţurile activelor fără a aduceceva în economia reală, atunci, spune Hislop, esteatacat un percept capitalist, acela că investitoriisprijină de regulă companiile puternice, iar pe celeslabe le lasă să moară. Politica de QE nu mai faceaceastă distincție, ea sprijinind pe toţi şi inducândrealităţi false cu privire la trăinicia firmelor. ÎnsăşiDraghi a confirmat îngrijorarea sa despreconsecințe negative neintenţionate ale politiciiQE, în timp ce efecte colaterale ale acesteia suntmai puţin vizibile decât cele ale reducerilor dedobândă. Or, un astfel de mesaj demonstrează că,în final, „a face orice este necesar”, ca promisiunede a ancora inflaţia la nivelul definiţiei stabilităţiipreţurilor, ar putea să nu mai mulţumească nicipieţele şi nici să aducă o creştere economică realăsustenabilă.

Teoria monetară modernă (mmT)Noul percept mmT aduce noi acuze în inte-

riorul zonei euro. BCE a ajuns în situația în caredobânda de politică monetară nu mai poate fiscăzută și, practic, a achiziționat toate obli -gațiunile guvernamentale eligibile pentru relaxa-rea cantitativă. Dacă aceste lucruri au ajuns lalimită, atunci analiștii sunt de opinie că BCEtrebuie să-și propună noi instrumente de redresaredin situaţia de deflație. Pe ultima sută de metri,Mario Draghi a vorbit despre MMT de o manierăaprobatorie, în sensul că un guvern își poateasuma o datorie nelimitată pentru a-și asigura 59

cheltuielile publice, finanțată de o bancă centrală,dar numai atâta timp cât inflația nu devine o pro-blemă. S-a mai vehiculat și posibilitatea definităprin sintagma „banilor lansaţi din helicopter” cuconotația ca populația să fie finanțată direct debanca centrală (people’s QE).

Analize pertinente ca aceea a lui MatthewLynn (vezi „Europe’s radical monetary experi-ment”, Money Week, septembrie 2019) conclu-zionează că în orice direcție de acțiune s-arîndrepta, BCE nu va produce decât accentuareadivizării politice în zona euro, cu observația dejacunoscută că tot Germania va beneficia. Dintretoate țările zonei euro, Lynn și mulți alții spun cădacă este nevoie ca o țară să-și amorseze un spațiufiscal (fiscal boost), atunci această țară nu poate fidecât Germania, cu atât mai mult cu cât se aflădeja în pragul unei recesiuni. Modelul ei econo-mic bazat pe tracțiunea exporturilor a început sădea rateuri în contextul semnalelor globale dincomerțul internațional, iar o decizie de a cheltuibani pe proiecte de anvergură din domeniulprotecției mediului, al schimbărilor climatice și alinfrastructurii nu poate beneficia de condiții maibune decât cele prezente: excedente comerciale,datoria publică în limite normale și obligațiuni curandament negativ, percepția că BCE tipăreștebani să-i finanțeze proiectele.

De la apariția euro, creșterea economică aGermaniei a fost cu mult mai mare decât cea apartenerilor din zona euro, Lynn afirmând că euroa avut efectul motivației cererii interne a multorțări, cu prioritate spre oferta Germaniei. PrinMMT se trece la o nouă rundă de avantaje tot înfolosul Germaniei, întrucât banii tipăriți de BCEîn contrapartida obligațiunilor germane vormoderniza Germania prin proiectele anunțate îninfra structura fizică și energetică, în timp ce multedintre celelalte țări din zona euro nu au nici celmai mic spațiu fiscal ca să facă același lucru la oscară comparabilă. Critica politicii monetare aBCE care avantajează de această manieră Germa-nia se accentuează, iar tensiunile noi vor rămâneîn gestiunea noului președinte al BCE, în per soanaChristinei Lagarde.

Problema de fond pentru zona euro și pentrumembrii UE este când Germania își va lansa pro-iectele anunțate în valoare de peste 50 de miliardede euro și dacă nu cumva acest lucru va fi dejaprea târziu pentru redresarea propriei ei economii.

Problematica încrederii în blocul comunitarCum încrederea în economie în zona euro a

ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani,conform indicatorilor de profil comunicaţi deComisia Europeană, în septembrie 2019, cauzaprincipală fiind tensiunile din comerţul internaţio-nal care erodează efectul de stimulare a producţieiprin mai multă cerere externă, se pare că politicaneortodoxă a BCE (reluarea relaxării cantitative)şi simplele invitaţii către guverne de a se folosispaţiul fiscal disponibil nu mai sunt de ajuns. Înfaţa spectrului unei noi crize, încă definite, fievag, fie confuz, Paolo Gentiloni, comisarul de -semnat pentru problemele economice ale UE apropus, în răspunsurile scrise către europarlamen-tari, că este cazul ca statele Uniunii să foloseascătoate flexibilităţile permise de regulile fiscale (fis-cal rules leeway) pentru a se ajunge la un cadrufiscal mai prietenos pentru stimularea economii-lor. La audierile de confirmare, Gentiloni a men-ţionat că îşi propune introducerea de sancţiuniefective în cazul paradisurilor fiscale, întrucâtţările lis tate nu sunt afectate deocamdată decâtde riscul reputaţional. De asemenea, în opinia sa,Uniunea ar trebui să progreseze cu taxa digitală,fără să mai aștepte termenul de 2020, întrucât separe că un acord internaţional în acest sens vaîntârzia mai mult. Prin aceste propuneri, Genti-lomi a subliniat că evaziunea fiscală şi evitareataxelor în cadrul UE trebuie să rămână priorităţiale Comisiei Europene.

În blocul monetar reprezentat de zona euro,deteriorarea încrederii se manifestă în special însectorul industrial, ca urmare a performanţelor înscădere ale industriei germane, ceea ce pune pro-bleme serioase tracţiunii celei mai mari economiidin zona euro pentru creşterea economică deansamblu a UE. Trendul negativ al încrederii în60

industrie poate avea un efect sumbru asupra sec-torului serviciilor unde lucrează cei mai mulţiangajaţi din zona euro. În sectorul bancar al zoneieuro s-au anunţat peste 44 000 de concedieri, încondiţiile în care aşteptările în ceea ce priveştecostul serviciilor bancare vor fi în scădere în core-laţie cu neatingerea ţintei de inflaţie pe care şi-apropus-o BCE. Între timp, institutele economicedin Germania şi-au revizuit semnificativ progno-zele de creştere pentru 2019, estimările revizuitereflectând faptul că îngrijorările ce decurg dinîncetinirea economiei Germaniei, din cauza rece-siunii din sectorul industrial dependent de expor-turi, pot afecta întreaga economie a zonei euro.

Potrivit surselor citate de Reuters, cele cinciinstitute economice, Ifo (München), DIW (Ber-lin), IfW, IWH (Halle) şi RWI (Essen) estimeazăcă în acest an Produsul Intern Brut al Germanieiva înregistra o creştere de 0,5%, urmat de unavans de 1,1% în 2020. Comparativ, în luna apri-lie a acestui an aceleaşi institute mizau pe o creş-tere de 0,8% în 2019 şi un avans de 1,8% în 2020.Potrivit Eurostat, Germania a fost principalul par-tener comercial al României, în 2017, în condi ţiileîn care 20% din exporturile şi importurile debunuri ale României au avut ca destinaţie sau auvenit din prima economie europeană. La nivelulUE, Germania a fost principala destinaţie a bunu-rilor exportate de 17 state membre şi una dintreprimele trei destinaţii pentru 22 de state membre.

bugetul Uniunii și bugetele naționaleProgramarea multianuală a cheltuielilor

Uniunii pentru susținerea politicilor sale se con-fruntă permanent cu nivelul resurselor, distribuțiape destinații și competiția alocării între statelemembre. Exercițiul pentru definirea bugetuluimultianual, ciclul 2021–2027, deși a început dedoi ani, este încă departe de a fi finalizat. La celemenționate se adaugă Brexit-ul și o condiţionarepolitică a accesului la resurse cu respectarea sta-tului de drept. Această condiționare suscită ten-siuni, întrucât ea are o validare juridică formalăprin însăși calitatea de stat membru al UE, iar a

recunoaște acum că ceva nu este în regulă intro-duce o prezumție periculoasă pentru coeziuneapolitică, ca principiu al deciziilor consensualecaracteristic procesului de integrare. Dacă pentruesența statului de drept se presupune că avemcriterii și principii generale, judecarea formelor defuncţionare sau manifestare a statului de dreptintră de multe ori în zona subiectivismului, asusținerilor unora și altora cu legitimitate îndoiel-nică, din care rezultă un alt plan sau o altă dimen-siune a competiției politice cu o mare încărcăturăde interese dintre cele mai personale.

Propunerile președintelui Franței, EmmanuelMacron, privind un buget al zonei euro, cu unministru de Finanțe s-au „subțiat” în contextuldezbaterilor (ca să nu spunem confruntărilor) cucancelarul german, Angela Merkel, ajungându-seîn final la formula unui instrument bugetar pentruconvergență și competitivitate (BICC), departe defuncționalitatea unui transfer fiscal în caz dedificultăți economice grave ale unui stat membrual zonei euro.

Reuters evaluează că miniştrii de Finanţe aiUE a acceptat cu greu un buget mic pentru zonaeuro ca medicaţie pentru o mai multă integrare,deşi sunt conştienţi că euro putea fi distrus decriza datoriilor suverane. BICC înseamnă 17miliarde euro pentru șapte ani şi 19 ţări, ceea cepune în umbră totală propunerile iniţiale ale pre-şedintelui Franţei, Emmanuel Macron, care cereaun buget de 100 de miliarde de euro şi o sursădedicată pentru acesta. Propunerea lui Macron afost susţinută de BCE care şi-ar fi dorit şi o altăcontrapartidă la politica sa de relaxare cantitativăşi un fond consistent pentru operaţiuni de bail-outprin care nu se mai făcea apel la transferuri fis -cale, continuu negate de Germania şi Olanda.Ceea ce oripilează este declaraţia lui Markus Fer-ber, coordonatorul german din partea PPE aComitetului paralamentar pentru afaceri econo -mice şi monetare. Pe lângă afirmaţia că „ideilemegalomanice ale lui Macron pentru zona euro aufost tunse la mărimea realistă”, Ferber mai spune,cu privire la justificarea fiecărui euro cheltuit, 61

cităm, că „dacă bugetul zonei euro nu va aveaobstacole de acces şi un gardian feorce, atunciunele state membre ca Franţa şi Italia în mod sigurvor fi tentate să jefuiască camera comorilor”.

BICC nu este un fond de stabilizare, ci unulpentru investiţii şi reforme convingătoare. El varedistribui banii cu care statele membre contri buiela bugetul UE, fiecărui stat revenindu-i cel puţin70% din cota de contribuţie. Pentru a primi fon-duri din BICC, un stat membru trebuie să vină cu25% din suma necesară pachetului de investiţii şireforme propus. Miniştrii de Finanţe au stabilit ca80% din banii alocaţi să fie corelaţi direct cu cri-teriul populaţiei şi invers cu criteriul PIB/loc., iarrestul de 20% puşi la dispoziţie numai pentru pro-vocări specifice pentru care pachetul de reforme şiinvestiţii se dovedește „cu adevărat ambiţios”.Dacă un stat membru al zonei euro se va con fruntacu o severă recesiune, atunci contribuţia statuluirespectiv de 20% va fi înjumătăţită, întrucât o ast-fel de situaţie presupune în primul rând tăiereainvestiţiilor.

Cu privire la bugetele naționale, regulile Pac-tului de stabilitate și creștere (PSC) sunt îngroșatede unele state, cum este cazul Germaniei şi alOlandei. Deși există o presiune crescândă asupramenținerii unei politici bugetare „black zero”,adică admiterea eventuală a unui mic deficit buge-tar anual, autoimpunerea unui buget permanentechilibrat înseamnă eliminarea oricărui împrumutnou (debt brake). Intenția pentru reîntărirearesponsabilităților pentru o politică fiscală solidă,cu evocarea Tratatului de la Maastricht, se mani-festă exact la momentul în care Germania se apro-pie de o recesiune, ritmul de creștere economicăpe ansamblul UE și mai ales al zonei euroîncetinește, iar presiunea altor guverne și a BCEasupra Germaniei și Olandei de a cheltui mai multdin resursele acumulate este în creștere.

În ciuda unor evidențe confirmate de statistici,ministrul de Finanțe german, Olaf Scholz, declarăcă Germania poate să contracareze o criză,întrucât nu se așteaptă la o decelerare a activitățiieconomice ca aceea din perioada 2008–2009.

Ceea ce miră este faptul că se uită că există noifactori, ca tensiunile din comerțul internaționalproduse de Administrația Trump, cu incidențedirecte asupra Germaniei, care în perioada decomparație nu existau. De aceeași părere este șiBundesbank, bazându-se pe faptul că rataangajării și nivelul consumului privat nu suntafectate în condițiile unui declin de 0,1% după ocreștere de 0,4% în trimestrul I 2019 și un noudeclin în trimestrul II, considerându-se căperioada de expansiune economică încă nu s-aîncheiat. Mai este de amintit că fostul ministru deFinanțe, Wolfgang Schaeuble, iniţiatorul politiciifiscale „black zero”, a solicitat o revizuire aacesteia în fața oportunităților de investiții des -chise de schimbările climatice și digitalizare, casoluție pentru stoparea declinului în creșterea eco-nomiei germane. El a solicitat recent ca restricțiade a nu se acumula noi datorii să nu mai fie folo-sită la maximum, ci să se ad mită un procent deîndatorare de 0,35% din PIB-ul anual. Noul debtbrake ar crea un spațiu investițional suplimentarde 5 miliarde euro în 2020, 8,4 miliarde euro în2021 și 9,7 miliarde euro în 2022, conform calcu-lelor făcute de experții în bugete din cadrul par-lamentului german, dar parcă insuficient pentru oeconomie aşa de mare.

rivalitatea puterilor lumiiUniunea Europeană este și nu este încă o pu -

tere globală, opțiunea revenindu-i în întregime.Criza finan ciară a adăstat cel mai mult în spațiulUniunii, iar aplecarea asupra soluțiilor, cu dificul-tate, întârziere, tensiuni și mijloace, care înprezent își confirmă ineficacitatea (duritatea pro-gramelor de austeritate), la care se adaugă proce-sul Brexit, au creat impresia izolării ei față demarile reașezări geostrategice din lume. Ten -siunile din comerțul internațional provocate deSUA, inclusiv cu adresă directă la UE și, înspecial, față de Germania – prima economie azonei euro – au provocat doar simple reacții deîntâmpinare și negocieri (Jean Claude Juncker înSUA), încă fără rezultate.62

În plan global asistăm la un alt tip de rivalitățiîn cadrul cărora își fac loc și alte state decât așa-zisele mari puteri ca SUA, China și Rusia. Înpolitica sa externă, Uniunea Europeană are defăcut față unui revizionism politic care emană nunumai de la puterile cunoscute, ci de la reacțiaunor state mai mici pentru recunoașterea valorilorşi intereselor propriilor civilizații în fața viduluilăsat, de exemplu, de invazia SUA în Irak sauefectele Primăverii Arabe. În zona efervescentă aOrientului Mijlociu, spațiu aflat la confluențacelor mai diverse și acerbe interese, Iranul își faceloc pentru o supremație regională (Brands, Edel:„The End of Great Power Peace”, 2019), în mă -sura în care după opinia unui lider iranian, cumeste Qassem Soleimani, al „Quds Force”, nevorbește despre dorinţa ca Iranul să devină martoral victoriilor viitoare în Egipt, Irak, Liban sauSiria. Problema neliniștitoare nu este dorința de afi martor al eliberărilor, ci implicarea, intervențiadirectă și manipulatorie a Iranului în conflicteleregionale, investițiile sale în programul nuclear șicapabilitățile balistice. Acest exemplu are rico -șeuri în relația transatlantică a UE și complică ten-siunile globale prin ceea ce se cheamă „strategiaasimetrică” practicată de țări cu mijloace maireduse decât marile puteri, strategie carepresupune și o mare propensiune de asumarea deriscuri. În plus, intervenția și influența Iranuluiaccentuează conflictul cu partenerii tradiționali aiSUA din Orientul Mijlociu, ca Israel, EmirateleArabe și Arabia Saudită.

Ca urmare, Uniunea Europeană se confruntăcu creșterea opoziției unor state mai puținputernice față de normele și sistemul de relațiiinternaționale ale unei ordini conduse până nudemult de către SUA și este expusă, după cumafirmă Brands și Edel, creșterii violenței, teroris-mului, intimidării din afară și din interior. Nouacompetiție geopolitică, având ca reprezentanți Ira-nul sau Coreea de Nord, se suprapune cu revigo-rarea competiției dintre marile puteri tradiționaleși în devenire, ceea ce complică tensiunileinternaționale printr-o nouă cursă a înarmărilor

spre care se concentrează resurse de orice fel încreștere. Senzația de pregătire a unui potențialconflict global deturnează idealul proiectului inte-grării europene cu riscul prăbușirii întregii salearhitecturi pentru echilibru, pace și prosperitate.România a depus eforturi pentru a fi parte a aces-tui ideal. Din păcate, garanția securității europeneasigurate de SUA pare să fie în scădere şi condi-ţionată de un efort financiar sporit, în timp ceRusia și China vor să-și extindă puterea regionalăla nivel global, la ordinea zilei fiind inserțiainfluențelor lor în Europa cât mai puternică.

Reîntoarcerea la rivalitate între marile puteri,cu complicațiile de ascensiune la influență a altorstate în regiuni frământate de conflicte îndelun -gate, este considerată inevitabilă de către ThomasWright, directorul Centrului de Studii SUA șiEuropa la Brooking Institute, („The return togreat-power rivalry was inevitable”, Brooking’sInstitute, septembrie 2018). Acesta aduce argu-mente bazate pe evenimente bine cunoscute:agresivitatea Rusiei în Europa de Est (Ucraina) șiOrientul Mijlociu; ingerența Rusiei în sistemuldemocratic al SUA și atacurile cibernetice; rețelede corupție în extindere în plan politic și econo-mic; determinarea Chinei de a se afirma în estulAsiei; mișcările autoritare din state până nudemult considerate ca democrații stabile etc.Wright afirmă că „era de convergență” în careSUA a crezut în anii ’90 şi în timpul cărora se pre-supunea că Rusia și China vor accepta regulileordinii internaționale s-a încheiat.

Cauza expusă de Wright pleacă de la convin-gerea deja cunoscută a liderilor Rusiei și Chineică reușita globală a ordinii liberale „devine unpericol existențial al regimurilor acestora”. Avemde a face cu o coliziune a modelelor sociale,evidentă și în cadrul Uniunii, între libertate șiautoritarism, exemplele din vecinătatea Românieifiind Ungaria, stat membru al Uniunii Europene,și Turcia, cu dorința înfrântă de a deveni statmembru al Uniunii Europene. Continuarea căiiautoritare în cele două țări menționate, spuneWright, ridică probleme serioase cu privire la 63

alianța lor cu SUA și calitatea de membru NATO,iar colaborarea vizibilă a acestor state cu Rusia șiChina va avea consecințe în „tranzacțiile încooperarea pentru securitate” cu SUA, în cadrulcărora „nu există loc pentru dictatori”.

În acest nou context, al ciocnirii modelelorsociale, în plan mai larg al civilizaţiilor (Hun -tington), interferenţelor reale și al contaminărilorrapide care se produc, UE trebuie să militeze pen-tru o strategie a unei lumi libere și să se opunărejectării ordinii internaționale liberale din inte-riorul şi din afara ei, în primul rând pentru propriasa existență și a devenirii unei puteri globaleautentice, fortificate şi convingătoare.

Economia globalăGlobalizarea a dezvoltat şi a întărit inter de -

pendențele dintre economiile lumii, ultima crizăfinanciară prin forţa şi viteza de contami nare con-firmând acest lucru. Prin pondere, fie eco nomiaUniunii Europene în ansamblul ei, fie economiazonei euro are o legătură biunivocă cu economiaglobală, o poate influența, poate fi influen ţată. Ceeste mai evident în ultima perioadă de timp estefaptul că perspectiva economiei globale este con-figurată mai mult de aşa-numite „forţe imperso-nale” (după cum afirmă Martin Sandbu în FT Opi-nion „Policymakers have a chance to boost theworld economy”, octombrie 2019) decât de indi-vizi, dar acest lucru nu înseamnă că nu pot existamomente când liderii lumii pot să valorifice ooportunitate pentru a încerca îndreptarea lucruri-lor. Aşa cum summit-ul de Londra G-20 din 2009a ajutat la lansarea măsurilor de redresare post-criză, tot aşa este de presupus că mai recenteleîntâlniri anuale ale conducerilor băncilor centraleşi ale miniştrilor de Finanţe în cadrul FMI şiBăncii Mondiale sau Consiliului European dinoctombrie 2019 vor veni cu măsuri sau cu „unangajament colectiv pentru o direcţie anume deacţiune care să reseteze aşteptările ce ghideazăevolu ţiile economiilor şi pieţelor” (Sandbu).Deocamdată ne confruntăm cu efectele politiciicomer ciale promovate de Trump, protecţionismu-

lui sau ale unui Brexit încă incert cum se va în -cheia, de natură să scadă încrederea investitorilor,cu afectarea cererii prezente şi a ofertei viitoare.

Noul director al FMI, Kristalina Georgieva,declara în primul ei discurs oficial că economiaglobală a trecut de la o creștere sincronizată la odescreștere sincronizată, cauza principală fiindrăzboiul comercial cvasi-global declanșat depreședintele Trump. Calcule avansate privindimpactul războiului comercial numai între SUA șiChina denotă o pierdere de circa 700 miliardedolari din PIB-ul global, în 2020, echivalentă cueconomia Elveției. Negocierile dintre SUA șiChina axate pe soluționarea conflictului comer-cial, chiar dacă au avansat, nu au mai putut opri„tributul” plătit, ambele țări blocând exporturilecumulate de peste 600 miliarde de dolari.Consecințele sunt însă mult mai multe: scădereainvestițiilor, accentuarea pesimismului consuma-torilor, riscul pierderii locurilor de muncă, înceti-nirea producției industriale (vizibilă deja în SUAși Germania), care în planul comerțului inter -național se traduce cu o creștere a acestuia denumai 1,2% în 2019, cea mai scăzută din anul2009 încoace.

Principial, toate efectele pozitive gândite deTrump sub lozinca „America First” au devenitadverse, nu numai SUA și China îndreptându-sespre un „drum al morții”, după cum s-a exprimateconomistul american Joshua Shapiro, ci și UEcare, practic, este deja într-o recesiune virtuală(Larry Kudlow, consilier economic la Casa Albă).Trendul normal al economiei globale este distor-sionat, dar cel mai important efect al războiuluicomercial declanșat de Trump este incertitudinea(Steven J. Davis, economist la University of Chi-cago), care contribuie la volatilitatea investițiilorși cotațiilor la bursă pe fondul incertitudinii încreştere. Se apreciază că numai în SUA investițiileau scăzut cu 1% în 2018, procent mic, darechivalent și cu câteva sute de miliarde de dolari(calcule FED), reflectând și o modificare în com-portamentul și cheltuielile consumatorilor ame -ricani și în procesul de creare a noi locuri de64

muncă (Michael Waugh, profesor de economie laNew York University). În plus, a crescut foartemult fenomenul de retaliere (??), care odatăînceput la nivelul puterilor globale cu greu poatefi oprit, victimele fiind economiile mici. Este deadăugat că relaxarea politicilor monetare șidobânzile negative, deși ar invita la contractareade credite, pun în alertă băncile centrale în ceea ceprivește asumarea de riscuri din partea debitorilor,cu efect asupra viziunii lor de a mai găsi soluții destimulare sau de protejare a economiilor.

Trecând într-un alt palier al provocării repre-zentat de conjunctura economiei mondiale, o seriede analize își îndreaptă atenția spre modificareade paradigmă, fiind observate noile reguli, chiarcurioase, care se înfiripă în politicile economice.Dacă cu ceva ani în urmă, legat de relaxarea can-titativă, se presupunea că băncile comerciale vorajunge în faza în care vor reveni la instrumenteleortodoxe și își vor reduce bilanțurile sporite princumpărarea de obligațiuni guvernamentale (repre-zentând în prezent echivalentul a circa 35% dinPIB-ul cumulat al SUA, UE, Japonia și Marii Bri-tanii), din vara și toamna anului 2019 expansiuneaacestora va continua. În acest context, confirmatși de Jerome Powel, președintele FED în prezen-tarea sa din 8 octombrie 2019 în consiliul guver-natorilor, problema care se ridică este dacă serămâne sau se mai revine teoretic și practic înregulile politicilor monetare și fiscale de dinaintede criza financiară. Cum politica fiscală a devenitconfuză și contradictorie în raport cu sarcina ei de

a stimula economia prin reduceri de taxe și/saucheltuieli publice, politicul și-a făcut un obicei dea conta pe capacitatea băncilor centrale de a in -jecta bani, în condițiile ajungerii cu dobânzile lazero și chiar la niveluri negative. Se vorbește totmai mult de „un nou normal” (editorial în TheEconomist: „The World Economy’s Strange NewRules”, octombrie, 2019) în care sunt atacate limi-tele de sustenabilitate în care au fost definite sta-bilitatea prețurilor și nivelul deficitelor bugetareîn fața faptului că „inflația își pierde înțelesul deindicator economic”. Henry Curr, economist, edi-tor al revistei „The Economist”, ne transmite căpolitica economică în ansamblul ei trebuie în modnecesar să se adapteze noilor realități mai taridecât instrumentele cu care puteau fi controlate.Ca urmare, se impune o redefinire a ceea ceînseamnă o stabilitate economică şi financiarăsuficient de stimulativă pentru o creștere econo-mică sustenabilă, multe luări de poziții făcândreferire la cât de corecte mai sunt un nivel ainflației de 2% sau un deficit bugetar de 3% dinPIB.

Notă: Prezentul articol a fost pregătit caparte a unui proiect de studiu de cercetare aca-demică pentru anul 2020, iar concluziile au fostprezen tate la sesiunile științifice anuale ale unorinsti tute de profil în coordonarea AcademieiRomâne.

65

1. Schiță a ceea ce știm sau intuim despreStrategia Noului Drum al mătăsii

Lansată în 2013 sub denumirea One Belt, OneRoad (OBOR) și redenumită, în 2017, Belt andRoad Initiative (BRI), strategia Noului Drum alMătăsii (NDM)1 este un demers de foarte mareanvergură, fără precedent în extindere, complexi-tate, valoare și ambiții, conceput de China carăspuns la actualele ei cerințe privind continuareadezvoltării, ca soluție multidimensională pentruactualele ei dezechilibre, vulnerabilități și pre -siuni interne, precum și ca proiect majorgeostrategic, apt să îi asigure o viitoarepoziționare fermă în vârful ierarhiei țărilor lumii.Devenită parte a Constituției chineze, strategiaeste gândită și aplicată, având în centrul său Chinași interesele sale actuale și de lungă perspectivă,dar este împachetată, lansată și promovată dreptbun pu blic global, un dar al Chinei către tot restullumii, adresat în primul rând Asiei, Europei șiAfricii, în ideea de a asigura dezvoltarea tuturor,în condiții win-win2.

Strategia BRI este în primul rând promovatădrept un plan grandios de investiții în infra -structură, apt să interconecteze mai complet și maistrâns cele trei continente și, treptat, întreagalume, prin mari rețele de infrastructuri hard,materiale (de transport, energetice, informatice șide telecomunicații, sub toate formele lor), dublateși viabilizate de infrastructuri soft (constând înarmonizarea politicilor, regulamentelor, standar -delor, planurilor și proiectelor, practicilor, meca -nismelor din țările participante, încheierea de

acorduri internaționale de comerț, cooperare,transport etc., dezvoltarea relațiilor financiar-ban-care, culturale, interumane dintre aceste țări).

Potrivit strategiei, noile legături intercontinen-tale dintre Asia, Africa și Europa au atât ocomponentă terestră (Centura/the Belt), structu -rată în șase coridoare economice, cât și unamaritimă (Drumul/the Road, numit și DrumulMaritim al Mătăsii pentru secolul 21/The 21st

Century Maritime Silk Road) (Harta nr. 1).Ulterior lansării, strategia s-a extins cuprinzândacum și Digital Silk Road, Air Silk Road și PolarSilk Road. În fazele sale de început, OBOR – cumse numea atunci – a stârnit interesul de participarea cel puțin 65 de țări3 (Tabelul nr. 1), careînsumează aproape două treimi din populațialumii, 40% din suprafața uscatului, 75% dinresursele de energie ale Terrei, precum și circa30% din produsul intern brut global și 25% dinconsumul anual total al omenirii (Pencea, 2017).

Pe lângă acești parametri, dimensiunea strate-giei este dată și de costurile pe care le presupuneimplementarea acesteia; în acest scop, Chinasingură urmând să angajeze fonduri cumulate de1000 miliarde USD (CSIS, 2018), o sumă uriașă,dar insuficientă, dacă avem în vedere faptul cănumai necesarul de dezvoltare infrastructurală aAsiei ar reclama, potrivit ADB4, investiții de circa26 000 miliarde USD, respectiv de 1700 miliardeUSD/an, în intervalul 2016–2030 (ADB, 2017).

BRI are un potențial real de a contribui ladezvoltarea țărilor implicate, dar este în mod vi -zibil un proiect care asigură în primul rând mari

*Dr. , Institutul de Economie Mondială

Noul Drum al mătăsii, punct terminus Europa

Sarmiza Pencea*

66

Strategie economică

beneficii Chinei, fapt confirmat într-o anumitămăsură și de practica implementării lui în cei cinciani scurși de la lansare. Unele dintre beneficiileaduse Chinei sunt recunoscute chiar în docu-mentele oficiale chineze (extinderea piețelor deexport, eliminarea unor piedici din caleacomerțului și transporturilor internaționale și efi-cientizarea acestora, internaționalizarea RMB5),altele însă sunt mai puțin verbalizate sau maidegrabă sunt trecute sub tăcere; rezolvarea pro -blemei excedentului de capacități productive dinindustria chineză (mai ales cele privind producția

de ciment, oțel, aluminiu, alte metale neferoase,materiale de construcții etc.) în sensul acopeririicu comenzi de export a companiilor autohtone,sau chiar al relocalizării unor unități poluanteși/sau uzate moral de-a lungul coridoarelor eco-nomice ale BRI; investirea cât mai profitabilă auriașei rezerve valutare de care dispune China;reorientarea unei mari părți a economiei mondialecătre China, prin reconfigurarea lanțurilor globaleale valorii (LGV) care constituie trăsătura defini-torie a producției internaționale, asigurarea unuirol central și major Chinei în schimburile

REGIUNEA #ARA Asia de est China, Mongolia

Asia de sud-est Brunei, Cambogia, Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda, Timorul de Est, Vietnam

Asia Central! Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan Orientul Mijlociu "i

Africa de nord Bahrein, Egipt, Iran, Irak, Israel, Iordania, Kuwait, Liban, Oman,

Qatar, Arabia Saudit!, Palestina, Siria, Emiratele Arabe Unite (UAE), Yemen

Asia de sud Afganistan, Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka

Europa Albania, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia "i Her#egovina, Bulgaria, Croa#ia, Republica Ceh!, Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina.

Sursa: Banca Mondial! (gruparea #!rilor pe regiuni se bazeaz! pe World Bank Classification).

B

4

Harta nr. 1: Noul Drum al Mătăsii, componentele terestră și maritimă

Tabelul 1: Cele 65 de țări aflate de-a lungul rutelor BRI

Sursa: Xinhua (2015)

67

internaționale de mărfuri și servicii și în cadrulfluxurilor de capital la nivel global; legarea celor-lalte economii prin relații de dependență față deChina (creditându-le în condiții aparent avanta-joase, investind în economia lor, câștigând departea Chinei politicieni locali coruptibili, cu pu -tere de decizie etc.); îmbunătățirea cunoașterii șipercepției străinilor privind China și mai alescreșterea puterii de influență a Chinei asupradeciziilor și pozițiilor de politică internă și externăale altor țări având tangență cu interesele Chinei.

Cu alte cuvinte, strategia are numeroasemotivații și urmărește beneficii economice claredin perspectiva chineză (Caseta 1), dar, pe lângăacestea, are în vedere obiective chiar mai semni-ficative pentru omenire, pe termen lung:repoziționarea globală a Chinei printre marile pu -teri ale timpului nostru, creșterea proprieiinfluențe, promovarea propriului model de dez-voltare, a propriei voințe și a propriilor intereseastfel încât, în cele din urmă, să ajungă să reașezemediul internațional de afaceri și ordineamondială pe alte temelii, în acord cu acesteinterese și țeluri. În plus, în adânc, sub toateaceste straturi suprapuse și intercorelate deinterese și scopuri, mai există un palier relativ maidiscret, deseori negat, dar probabil cu atât maiimportant al acestei strategii, și anume cel al sco -purilor geostrategice și militare, singurul carepoate explica implicarea Chinei cu proiecte nejus-tificabile sub aspect economic, presupunândriscul unor sume imense de bani în regiuni extremde ne sigure, dar semnificative din punct de vederestrategic.

Experiența ultimilor ani chiar a ridicat suspi -ciuni destul de larg împărtășite în legătură cu oanumită diplomație a prinderii în capcanaîndatorării (engl. debt trap diplomacy) practicatăde China în raporturile ei cu statele mici, maislabe, lipsite de resurse financiare și de putere denegociere, unde alți investitori se feresc să vină,dat fiind riscul ridicat de insolvabilitate, dar undeChina propune proiecte megalomanice sofisticate,extrem de scumpe și nejustificate economic, careîmpovărează țările respective cu datorii uriașe,imposibil de returnat, și le obligă, în cele dinurmă, să accepte cedarea pe termen lung a

activelor respective către China, în contul dato-riei. Cel mai șocant astfel de caz este cel al portu-lui de mare adâncime Hambantota din Sri Lanka,finanțat, construit și în cele din urmă preluat pen-tru 99 de ani de către China în contul datoriei acu-mulate, inclusiv o suprafață de teritoriu destul demare, dacă avem în vedere că este vorba despre oinsulă. Portul respectiv, extrem de modern, plasatstrategic și apt să primească nave foarte mari, nuera neapărat necesar țării gazdă, dar este foarteutil Chinei, existând chiar suspiciunea că acolo vafi creată o bază militară navală chineză.

Interesele de politică internă se suprapun și secompletează cu cele de politică externă și cuobiectivele geopolitice urmărite de China, pentrucare BRI a constituit încă de la început și continuăsă reprezinte atât un cadru general util, cât și uninstrument concret pentru împlinirea unor scopuriimportante de politică externă, regională șiglobală, printre care:

• Îmbunătățirea relațiilor și rezolvarea con-flictelor cu vecinii.

• Facilitarea unor schimburi internaționale încreștere, a investițiilor externe ale Chinei și aformelor de cooperare cu țările participante laBRI.

• Negocierea unui tratament preferențial cuțările participante la BRI pe seama investițiilorchinezești aduse în economia lor (de pildă, unregim fiscal preferențial plus diverse alte facilitățipentru companiile chineze, așa cum a obținut înGwadar, Pakistan), astfel încât acestea să-șidiminueze costul derulării afacerilor și să-șisporească, pe acest fond, competitivitatea pro -priilor produse, generând o reacție în lanț lanivelul piețelor globale (Sahoo, 2016).

• Asigurarea unui acces mai sigur și pe termenlung la sursele bogate de energie ale Asiei șiAfricii în curs de dezvoltare, prin construirea a noirețele de conducte între China și țările bogate înhidrocarburi (de pildă, cu țările din Asia Centralăși Rusia) sau prin crearea unor coridoare maisi gure pentru transportul combinat maritim șiterestru al hidrocarburilor importate din țărileOrien tului Mijlociu și din Africa (de exemplu,prin portul Gwadar din Pakistan și CPEC7, sauprin portul Kyaukpyu din Myanmar și CMEC868

sau BCIM9), evitând în acest fel rutele maritimecare traversează strâmtorile Malacca și Hormuz,considerate vulnerabile în fața unei eventuale blo-cade americane. În momentul de față, petrolulimportat de China depinde în proporție de60%–70% de rutele care traversează aceste douăstrâmtori (Jiang, 2015).

• Punerea în practică a unor strategii pro -fitabile pe termen lung în țările implicate în BRI(ca de pildă determinând, prin construirea unorcoridoare de infrastructuri de înaltă calitate, aptesă atragă investiții străine, crearea unoradevărate coridoare industriale unde costurile detranzacție sunt minimizate, conducând la spor de

caseta 1: Determinanți interni și scopuriale apariției brI

Lansarea strategiei OBOR în 2013, urmată deelaborarea și lansarea unicului său document demai mare detaliere, Vision and Actions on JointlyBuilding the Silk Road Economic Belt and the21st-Century Maritime Silk Road6 din 2015, esteîn primul rând motivată de existența asimetriilorstructurale și a dezechilibrelor din economiachineză, care generează ineficiențe și vulne ra -bilități ce reclamă reforme structurale profundepe partea ofertei prin măsuri, precum și cele asi -gurate prin promovarea BRI:

– crearea unei cereri externe suplimentarepentru industriile autohtone împovărate de exce-dente de capacitate productivă, mai ales pentruoțel, ciment, alte metale și materiale deconstrucție;

– crearea unei cereri externe suplimentarepentru industria chineză producătoare de mașiniși echipamente pentru construcții;

– crearea de locuri de muncă pentru cetățeniichinezi, atât în țară, cât și în străinătate;

– relocalizarea la extern a unor capacitățiindustriale uzate moral, de joasă tehnologie saupoluante, pe măsura restructurării industrieiautohtone și a recompunerii lanțurilor regionaleale valorii (LRV);

– relocalizarea unor capacități productivecare și-au pierdut competitivitatea, întreprovinciile Chinei – dinspre estul dezvoltatînspre vestul rămas în urmă – pentru a echilibradezvoltarea economiei în plan geografic;

– încheierea unor acorduri avantajoase cuțările bogate în resurse naturale aflate pe traseeleBRI și construcția unor rețele de infrastructuripentru asigurarea pe termen lung a aprovizionării

eficiente și sigure a economiei chineze cu acesteresurse;

– crearea unor coridoare alternative detran sport sigur pentru resursele de import (maiales pentru petrol, evitarea strâmtorii Malacca);

– construirea – pe costul țărilor tranzitate – aunor rețele de infrastructuri de transport careînlesnesc, scurtează și ieftinesc livrările demărfuri chinezești către piețele externe;

– obținerea de contracte pentru firmelechineze de proiectare și construcție de infrastruc-turi, prin condiționarea creditării țărilor benefi-ciare de utilizarea exclusivă a companiilorchineze în pregătirea și implementarea proiec -telor finanțate de China;

– grăbirea și susținerea internaționalizăriicompaniilor autohtone prin preluări de firmestrăine din industrii strategice, proprietare detehnologii de vârf, branduri recunoscute,capabilități de cercetare-dezvoltare-inovare(CDI) și rețele de distribuție, prin preluări destart-up-uri inovative sau de unități de CDI, pen-tru a accelera tranziția Chinei către economiabazată pe inovare și a evita capcana venituluimediu;

– încurajarea utilizării cât mai largi a RMB,ca valută internațională;

– reorientarea, pe toate aceste căi, a unei părțicât mai mari a economiei mondiale către China,crearea unor dependențe cât mai strânse față deChina în rândul țărilor participante la BRI,sporirea puterii de influență a Chinei asupraacestora și crearea, în acest fel, a condițiilor pro -pice pentru „…o reformare a regulilor șinormelor care guvernează afacerile în regiune”(CSIS, 2018).

Sursa: autorul, pe baza literaturii studiate

69

competitivitate, producție, locuri de muncă șiprofituri în creștere).

• Avansul Chinei în structura lanțurilorregionale și globale ale valorii (LGV) dinspreverigile de joasă tehnologie și calitate ale pro-duselor industriei de prelucrare către cele de înaltăperformanță tehnologică, calitate superioară șivaloare adăugată ridicată.

• Ridicarea pe o treaptă superioară a politiciide „going out, going global” lansată la începutulanilor 2000, susținând mai ferm și cu mijloacemai diverse internaționalizarea companiilorchineze și a yuanului (de pildă, prin acordareacreditelor pentru proiecte și solicitarea rambur -sării acestora în yuani).

• Asigurarea accesului și prezenței pe piețeleeuropene și dezvoltarea piețele țărilor partenere înBRI pentru produsele industriale de export aleChinei.

• Diversificarea și valorificarea cât maiprofitabilă a rezervei externe chineze.

• Promovarea modelului chinez de dez-voltare, asociat unei guvernanțe autoritariste, caalternativă la modelul occidental, întemeiat peeconomia de piața liberă și guvernanțădemocratică.

• Realizarea, pe termen lung, a unei zone decomerț liber extinsă asupra întregului spațiuacoperit de BRI (Churchman, 2016).

• Sporirea influenței la nivel regional și glo bal,consolidarea poziției de mare putere globală,creșterea rolului Chinei în stabilirea agendeiinternaționale și în rescrierea regulilor careguvernează relațiile internaționale potrivit intere-selor proprii (Jiang, 2015).

După cum se poate remarca, BRI are în vedereobiective numeroase, extrem de complexe și cuimplicații largi, ce pot reprezenta o problemă însine în ceea ce privește implementarea sa, cu atâtmai mult atunci când provocările și riscurile dindiferite regiuni se complică și se combină. Evi-dent, strategia devine tot mai vizibil și o reflectarea unei noi viziuni a leadership-ului chinez, înfrunte cu președintele Xi Jinping, care a decis săabandoneze abordarea tradițională recomandatăde către Deng Xiaoping și dezvoltată în jurul dic-tonului „Ascunde-ți ambițiile și camuflează-ți

ghearele” (F&D, 2018), optând pentru mai marevizibilitate și implicare în relațiile internaționale,pentru o voce mai puternică și o atitudine multmai asertivă, cu tonuri chiar agresive, în direcțiaprotejării a ceea ce consideră China a fi interesnațional și puncte de interes în realizarea visuluichinez.

Dacă ascensiunea Chinei din ultimele trei-patru decenii s-a realizat în acord cu principiilepromovate de către Deng Xiaoping (fărăstridențe, în umbră, păstrând discreția șiaparența modestiei, dar folosind cu abilitatecooperarea cu celelalte țări și condițiileinternaționale), fiind cel mai adesea descrisăprin expresii benigne, precum „dezvoltarepașnică”, „ascensiune pașnică”, „putereblândă/necoercitivă” (engl. soft power) etc.,odată cu preluarea mandatului de cătrepreședintele Xi, dar mai ales după eliminarealimitării poziției de președinte la două mandate,limbajul și atitudinea s-au schimbat radical.Vorbind despre visul chinez (asociat ideii dereinstaurare a măreției pierdute a Chinei), într-onouă eră (sugerând desprinderea de abordareaanterioară), pentru reîntinerirea națiunii (tentanaționalistă) și pentru crearea unui nou tip derelații ale marilor puteri (ținta actuală a policiiexterne chineze), președintele Xi a transmis câtse poate de clar faptul că țara sa a optat pentru opostură mai vizibilă și mai proactivă pe scenaglobală. Iar vârful de lance al acestei noiabordări este strategia Noului Drum al Mătăsii.

2. Scurtă incursiune-bilanț asupra celorcinci ani de implementare a brI

În teorie, o interconectivitate crescută esteprecondiția unei activități economice sporite șimai eficiente, a unor schimburi intensificate debunuri și servicii, a mai multor acte de cooperareinternă și internațională în toate domeniile, a uneicreșterii economice mai alerte și a unui nivel detrai îmbunătățit. Înțelepciunea chineză spune cădacă vrei să devii bogat, trebuie mai întâi săconstuiești un drum și, oarecum similar, dis -cursurile oficiale chineze din ultimii cinci anipromovează BRI vorbind insistent despre rezul-tatele win-win ale construcției de infrastructuri și70

creșterii interconectivității. În viața reală lucrurilenu se întâmplă mai niciodată fix ca în discursurilepoliticienilor și, de aceea, pentru a vedea cât devalabile sunt promisiunile acestora, este bine săvedem în mod concret ce s-a întâmplat în cei cinciani de când se implementează BRI.

În primul rând, pentru a promova și a face câtmai cunoscut și înțeles conceptul chinez, ceicinci ani de la lansarea sa, BRI a presupus, din-colo de investițiile în proiecte, și cheltuirea unorsume importante pentru acțiuni care să sprijinecunoașterea și recunoașterea sa atât în interiorul,cât și, mai ales, în exteriorul Chinei. Potrivitdatelor din media chineză privind o cercetare pebază de sondaj desfășurată în 22 de țări, înperioada 2014–2017 cunoașterea la nivel globala ceea este și își propune BRI s-a triplat de la6%, la 18%, și, în general, atenția, curiozitatea șiinteresul pentru informarea în legătură cuaceastă strategie continuă să crească. Din păcate,față de această cerere de informații în creștere,disponibilul de date corecte și de încredere esteîncă foarte mic, încă domnește opacitatea legatde ceea ce definește sau califică un proiect dreptunui încadrabil în BRI, iar impresia creată estecă această încadrare nu se bazează pe criteriiclare și stricte, ci este, mai degrabă, un fel deacces lejer sub o umbrelă sub care pot intra, fărăvreo regulă anume, tot felul de proiecte, chiaranterioare lansării BRI, pentru a da impresia uneiaderențe globale puternice la această inițiativăchineză.

Pe de altă parte, observarea modului cum sederulează deocamdată implementarea strategieidă posibilitatea identificării unor trăsături șitendințe caracteristice, printre care:

1. Componenta principală o reprezintă pânăacum investițiile în construcția de infrastructurihard, în special infrastructuri de transport terestru,șosele, căi ferate, poduri, porturi uscate (veziKhorgos, la granița China/Kazahstan) etc., dar șipentru transport maritim, în special princonstrucții și modernizări ale porturilor ma ritimede interes strategic din Asia și Oceanul Indian,plus preluări de active și investiții în extinderi șimodernizări în porturi din Mediterana și de pețărmurile Europei.

2. Finanțatorii principali ai acestor proiectesunt băncile de stat chineze (China DevelopmentBank/CDB și Export-Import Bank of China/EximBank), cărora li se adaugă AIIB10 și Silk RoadFund11, dar există sau apar și alți finanțatori deproiecte de infrastructuri, astfel încât se pot con-tura trei zone de competiție între aceștia (Hillman,2018): (i) în Asia de Sud-Est, principalul con-curent al Chinei și implicit al BRI este Japonia,care depășește China în volumul de investiții efec-tuat în proiecte de infrastructuri; (ii) în AsiaCentrală, concurenții sunt ADB și alte bănci dedezvoltare multilaterale (MDB); (iii) în EuropaCentrală și de Est (CEE), concurența esteexercitată de proiectele cu finanțare de la UniuneaEuropeană. În toate aceste zone concurența seîmbină cu complementaritatea și chiar coope -rarea, iar tendința este aceea de adaptare afinanțatorilor chinezi la regulile, practicile și stan-dardele atât locale (de exemplu, din țările UniuniiEuropene), cât și ale concurenților (de pildă, aleMDB).

3. Cele mai mari proiecte s-au concentratpână în prezent în Asia, în primul rând în țările șiîn zonele din vecinătatea imediată a Chinei, careflectare a intereselor primordiale ale acesteia dea-și asigura rute alternative de transport sigur șieficient (mai ales pentru importurile de materiiprime vitale, precum petrolul), prin crearea deieșiri la mare pentru ținuturile din interiorul țării,astfel încât să le impulsioneze și acestora dez-voltarea. În plus, aceste proiecte sunt gândite șipentru a stinge animozitățile cu vecinii și a-i legape aceștia mai strâns de China.

Cea mai mare și mai avansată investiție depână acum este cea din Pakistan – CPEC și por-tul Gwadar –, care cuprinde construcția deautostrăzi, drumuri și căi ferate în lungul unuicoridor de 2700 km (ce leagă prefectura Kashgardin Xinjiang, China, de Marea Arabiei, traversândîntreg Pakistanul). Sunt incluse proiecte de dez-voltare industrială, în domeniul energiei,agriculturii și modernizării portuare (Gwadar),implicând cheltuieli estimate la circa 60 de mi -liarde USD, sub formă de credite, investiții șigranturi din partea Chinei. Datoriile uriașeacumulate față de China deja creează probleme de 71

rambursare, determinând inclusiv încercareaPakistanului de a obține sprijinul FMI în aceastăprivință. Totodată, înlesnirile și regimul defavoare acordate firmelor chineze au discriminatfirmele locale, au dus la falimentarea multora din-tre acestea și la pierderea unor activități locale,care au fost preluate de firme chineze sau chiartransferate în China (prelucrarea unor materiiprime), ceea ce, alături de îndatorarea masivă șidependența creată față de China, a determinatreacții de ostilizare a populației față de aceasta.

4. Proiectele finanțate de China în cadrulBRI sunt foarte puțin deschise participăriifirmelor locale din țările beneficiare (7,6% dintotal) sau din țări terțe (3,4%), fiind practic rezer-vate companiilor chinezești (89%). În loculefectelor de antrenare pe orizontală așteptate îneconomiile gazdă respective, se generează efectede crowding out în rândul companiilor locale, petermen mai lung chiar falimente, iar prin eli -minarea concurenței se deschide câmpul unorprestații de calitate scăzută. În pofida retoricii ofi-ciale cu privire la caracterul deschis și global alBRI, firmele chinezești preiau cele mai multe din-tre contractele finanțate de China. Dincolo decompetitivitatea lor, în general ridicată (susținutăadesea prin politica industrială a statului chinez,constând în subvenții, acces la resurse și finanțăriieftine, diverse înlesniri, scutiri și stimulente),firmele chineze beneficiază în plus pe piețeleexterne abordate în cadrul BRI de un tratamentpreferențial impus prin chiar contractele de cre -ditare ale proiectelor respective, ceea ce creeazăconcurență neloială din perspectiva celorlațiactori de pe piață. Pentru comparație, meritămenționat faptul că în cazul proiectelor finanțateprin bănci multilaterale de dezvoltare (BancaMondială, ADB) proiectele sunt executate înproporție de 40,8% de către companii locale, iardiferența se împarte aproape egal între firmelechineze (29%) și terțe (30,2%) (Hillman, 2018).

5. În stadiile incipiente ale concepției șilansării proiectelor BRI, transparența este foartescăzută, informațiile foarte puține și incomplete.În mod special proiectele cu finanțare chineză nusunt anunțate înainte de a debuta implementarealor, ceea ce limitează accesul altor companii decâtcele chineze (Ibid.).

6. Companiile chineze sunt foarte adeseaproactive, oferindu-se să execute diverse proiectede infrastucturi în străinătate, fără să fi fostsolicitate de către țările beneficiare. Acest mod delucru, cuplat uneori cu coruperea unor politicienilocali, poate aduce Chinei contracte importante,cu încredințare directă, fără ca proiectelerespective să reprezinte priorități pentru țărilevizate sau să fie justificate sub aspectulraționalității economice (ca de pildă în cazullegăturii feroviare Belgrad-Budapesta).

7. Pe de altă parte, și firmele chinezești careparticipă la licitații și câștigă execuția unorproiecte de infrastructuri în cadrul BRIbeneficiază în competiție de un plus semnificativîn fața concurenței, asigurat prin suportul puternical statului chinez, care duce o politică industrialăde creare a campionilor naționali, garanteazăacestor firme accesul la credite ieftine și deseorinegociază tratate comerciale favorabile cu țărilerespective, creând un context preferențial pentrucompaniile chineze.

8. BRI produce deja dividende politice sem-nificative: influență internațională sporită, deja curezultate favorabile concrete (vezi neadoptareaunor declarații sau decizii împotriva Chinei laONU sau UE), deturnarea unor țări care orbitau înjurul altor puteri (occidentale) și atragerea lor spreChina, crearea și întărirea dependenței față deChina a țărilor din arealul BRI, crearea unor plat-forme de cooperare de tip 16+112 caresensibilizează și pot vulnerabiliza UniuneaEuropeană.

9. De asemenea, cumulând și multe acțiunianterioare anului 2013, BRI aduce și dividende denatură geopolitică și militară: preluarea sau doarasigurarea unei permanențe îndelungate în porturistrăine aflate pe traseele comerciale cele maiimportante ale lumii (de exemplu, șiragul deperle/engl. the string of pearls13), în apropiereaunor baze militare străine (de exemplu, Haifa,Israel) sau a unor zone cu industrii sensibile (deexemplu, Marsilia, cu sediul central Airbus);prelungirea șiragului de perle din Oceanul Indiancătre mările și oceanele care înconjoară Europa;crearea primei baze militare navale în Djibuti șiposibilitatea de a da utilizare duală (civilă și72

militară) și altor porturi străine pe care ajungetreptat să le controleze; preluarea unor companiivestice cu tot cu tehnologiile lor, având utilizareduală etc.

10. Pe de altă parte, nu este mai puțin adevăratcă, mai ales din perspectivă economică, imple-mentarea BRI a generat și numeroase nemulțumiriși tensiuni, atât în țările gazdă, care încep sădevină reticente în raport cu beneficiileinvestițiilor chineze și chiar să se retragă din unelecontracte, cât și acasă, în China, unde existănemulțumirea că se riscă bani în investiții uriașeîn străinătate, în timp ce încă există numeroaseprobleme nerezolvate și zone înapoiate în China,care ar avea nevoie de sumele respective.

Într-adevăr, în ultimii ani asimetria benefi -ciilor de care se bucură firmele chineze și Chinaînsăși în raporturile lor cu țările presupuse a fibeneficiarele sprijinului pentru dezvoltare infra -structurală și economică prin BRI a devenit atâtde flagrantă și de îndepărtată de retorica win-winpromovată oficial, încât aceste țări au ajuns sătraducă conceptul win-win prin „China câștigă dedouă ori” și au început să-și exprime deschisnemulțumirile și chiar să amâne, sau să iasă dincontracte: malaezia a stopat recent un proiectBRI în valoare de 23 miliarde USD; myanmar aprocedat similar cu proiectul unei hidrocentrale învaloare de 3,6 miliarde USD și intenționează săraționalizeze planurile și costurile – estimate la10 miliarde USD – privind construcția unui nouport de mare adâncime în Golful Bengal(Kyaukpyu), extrem de important pentru im -porturile de petrol ale Chinei (Bloomberg,2018a); Pakistanul a anulat proiectul în valoarede 14 miliarde USD privind barajul de la DiamerBhasha, din cauza „condițiilor financiare dureimpuse de China”; Nepalul a renunțat la proiectulde 2,5 miliarde USD privind construcția uneihidrocentrale, din cauza „neregulilor financiare”(Voa, 2017) și chiar în Africa a apărut primul cazsimilar: Sierra Leone a renunțat recent la unmega-proiect în valoare totală de 318 milioaneUSD, privind construcția unui aeroport lângăFreetown, cu finanțare asigurată de China,motivând că „este neeconomic să pornim la

construcția unui nou aeroport când cel existenteste grav subutilizat” (Dipanjan, 2018).

11. Ținta principală și destinația finală atuturor eforturilor subsumate de China strategieiBRI o reprezintă fără îndoială Europa, unde, înurma celor cinci ani de implementare, rezultatelepot fi apreciate drept:

a) însemnate în privința construcțieiinstituționale (vezi platforma de cooperare cuțările foste comuniste din centrul, estul și sud-estul Europei (CEE16), numită 16+1, cu struc-turile, forumurile și implicațiile activității lor înraport cu UE);

b) demne de avut în vedere, în ceea ce priveșteconstituirea unor dependențe și hrănirea uneiinfluențe mărite a Chinei în unele țări europene;

c) modeste și cu urmări mixte, și bune și rele,în privința proiectelor de dezvoltare infra -structurală (vezi semieșecul controversatei legă -turi feroviare Belgrad-Budapesta – singurulproiect care implică o țară UE; vezi consecințeleuneori nefaste ale proiectelor din Balcanii de Vest(proiecte de autostrăzi în derulare în Serbia,Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia șiAlbania sau pentru construcția de termocentrale înSerbia și Bosnia); vezi îndatorarea excesivăgenerată în Muntenegru, țară listată printre celeopt cele mai periclitate țări din lume sub aspectulîndatorării, situație creată în urma relației cuChina);

d) dezechilibrate și dezechilibrante în ceea ceprivește interconectivitatea prin transporturiferoviare puternic subvenționate de China,dezvoltată între aceasta și Europa (China RailwayExpress) și

e) relativ alarmante, în privința achizițiilorsau participațiilor chineze în capitalul social alunor active din Europa, în special firme inovativede înaltă tehnologie, start-up-uri din domenii devârf, porturi, aeroporturi și rețele de utilități, înspecial din sfera energiei.

Ne oprim, în cele ce urmează, asupra a douăevoluții recente de mare amploare și impactasupra Europei, care au intervenit în ultimul dece-niu, dar s-au accelerat și s-au accentuat mai alesdupă lansarea BRI, având legătură directă cuideea de întărire a conectivității promovată prin 73

această inițiativă chineză. Încercăm să vedem,prin aceste două exemple, cât de folositoare a fostpână în prezent Europei inițiativa chineză, în ter-menii în care s-a derulat ea timp de cinci ani(termeni fixați în mare măsură de China) și dacăse confirmă expectația win-win creată șiîntreținută prin retorica oficială a părții chineze.

2.1. conexiunea feroviară china-Europa(china railway Express)

Eforturile pentru stabilirea unei conexiuni fe -roviare permanente între China și Europa audebutat cu mult înaintea lansării BRI, printr-unefort diplomatic uriaș al Chinei, în vedereanegocierii și semnării de acorduri vamale cuRusia și celelalte țări de pe traseu, astfel încâttrenurile pornite din diferite orașe ale Chinei săpoată călători prin Rusia, Kazahstan, Belarus șiPolonia până spre țările Europei, în special occi-dentale, folosind infrastructura deja existentă.

Primul tren-bloc (engl. block-train14) acălătorit între Chongqing (China) și Duisburg(Germania), în octombrie 2011, acoperind odistanță de circa 11 000 km în 16 zile, față de36–38 de zile, cât ar fi necesitat transportultradițional pe rută maritimă. În prezent se circulăpe 65 de rute, care conectează 48 de orașe dinChina cu peste 40 de orașe europene (China Daily,2018), iar numărul de curse a crescut an de andupă lansarea BRI: dacă în primii trei ani de lalansare (2013–2015) s-au făcut 2000 de curse, în2016, în numai un an, numărul lor a sărit la 1800de curse și, mai departe, la 3000 în 2017. Conformprognozei avansate de China Railway Corp. în2018 urmau a se face 4000 de curse China-Europa(Mordor Intelligence, 2018), un nivel care parecoerent cu planificarea NDRC15, care preconiza5000 de curse pe an, începând cu anul 2020(China Daily, 2016). Între 2011–2017, volumul demarfă transportată a crescut de 228 ori (Szakonyi,2018).

Din păcate, tot acest avânt duce la creștereacomerțului bilateral, mai ales pe fluxul de importeuropean, ceea ce satisface nevoile și ambițiileChinei, dar nu și pe ale Europei, care își vedemajorat deficitul comercial în schimbul de bunuripe relația China, atât la nivelul Uniunii, cât și alcelor mai multe dintre țările membre. Același

fenomen nedorit se produce și în cazul țăriloreuropene nemembre UE. Dacă trenurile respec-tive vin ticsite cu marfă către vest, invadând cuproduse toate piețele europene, când se reîntorcspre est, ele sunt parțial sau total goale, iar uneori,pentru reducerea costurilor de transport, con-teinerele sunt fie încărcate și expediate spre Chinape cale maritimă, fie chiar vândute, și ele, înEuropa. Potrivit lui Makocki (2016) numărultrenurilor care circulau spre vest era, în 2015,dublul celor care pleacau spre est, iar alte sursemai recente vorbesc despre un raport devenit șimai defavorabil, de 3 la 1, între trenurile ce vinspre Europa și cele ce pleacă spre China peaceste rute (Szakonyi, 2018). Un fenomen mainou, care confirmă felul uneori aberant în careintervențiile prin subvenții și prin alte stimulentepot denatura funcționarea normală a piețelor, estecel cercetat de Depth Paper (2019), o platformăchineză de știri online, care demonstrează cum, înfuga după subvenții de la guvern și pentru glorieîn întrecerea socialistă dintre regiuni, admi -nistrațiile locale nu numai că supralicitează sti -mulentele prin care tentează companiile să îșitransporte mărfurile folosind aceste rute feroviare,aducând uneori marfa de la mari distanțe, nejus-tificate geografic, dar chiar trimit trenuri completgoale, zeci de mii de kilometri spre Europa,pentru a putea raporta o activitate febrilă șiînfloritoare datorată interconectivității în cadrulBRI.

În timp ce mărfurile fabricate în Chinainvadează Europa, produsele europene întâmpinăbariere tarifare și mai ales netarifare crescânde pepiața Chinei, iar companiile chineze beneficiazăde subvenții consistente din partea statului chinezși de diferite alte forme de susținere a exporturilorlor și a transportului acestora pe calea feratăspre Europa. Evident, concurența este neloială,asimetriile sunt substanțiale și, odată cu creștereainterconectivității în termenii imprimați de China,aceste asimetrii tind să se adâncească, anulândșansa ca interconectivitatea – mantra BRI – săconducă cu adevărat la rezultate win-win.

Într-adevăr, este un fapt cunoscut acela că, înlipsa unor subvenții consistente, trenurile expresdin China nu ar putea ajunge în Europa. Există un74

întreg sistem de subvenții prin care atât guvernulcentral, cât și cele regionale și administrațiilemunicipale își dau mâna în a subvenționa circa60% din costul real al transportului pe aceste rute.Conform companiilor de expediții care fac tran -sporturi pe aceste rute, costul real al transportuluiunui conteiner standard de 40 de picioare (FEU)între China și Europa se ridică la 8000 de EUR(circa 9430 USD), dar calcului taxei de transportpentru beneficiar începe de la 3000 EUR/FEU,diferența de 5000 EUR/FEU fiind reprezentată desubvenție (Knowler, 2018). CSIS16 estimează, larândul său, că subvențiile pe aceste rute sesituează între 1000 USD/FEU și 5000 USD/FEU,în funcție de specificitățile transportului, față deun cost total al transportului, situat undeva între6000 USD/FEU și 8000 USD/FEU.

În consecință, nu este de mirare faptul căsumele cheltuite de statul chinez cu acestesubvenții ajung să se ridice la niveluri uriașe; pen-tru trenurile de marfă care au circulat între Chinași Europa în perioada 2011–2016 s-au efectuatcheltuieli bugetare de peste 300 milioane USD(Mordor Intelligence, 2018). Acest nivel desubvenționare, atât de înalt, ne dă o imagineasupra gradului ridicat de interes pe care îl areChina pentru susținerea acestor exporturi șitransporturi și a asaltului reprezentat de ele asuprapiețelor Europei, dar ne sugerează și că, atâta timpcât subvenționarea continuă, livrările Chinei spreEuropa vor continua să crească și, desigur, odatăcu ele vor crește și sumele alocate din bugetulChinei pentru susținerea lor. În acest sens, unstudiu al CSIS semnat de Jonathan E. Hillmanarată că, și dacă volumul transportat s-ar dublapână în 2027, iar subvenția medie per conteiners-ar prăbuși spre 2500 USD/FEU, costul anual alsubvenționării transportului suportat de bugetulChinei tot ar crește semnificativ, până la 927 mi -lioane USD (Szakonyi, 2018). Pe de altă parte,fenomenul trenurilor trimise goale spre Europaadaugă un nou punct pe lista minusurilorimplementării BRI: guvernul central are pro -bleme tot mai mari în a coordona și a ține înmână transpunerea ei în practică, BRI devenindin strumentul diverselor interese locale (DepthPaper, 2019).

2.2. conexiunea maritimă china-Europa:îngrijorări privind porturile europene

Cum 70% din comerțul exterior al UniuniiEuropene se derulează pe mările și oceanelelumii, porturile maritime constituie active vitalepentru economia europeană, competitivitatea șisiguranța schim burilor și securitatea Uniunii.Anual se transportă înspre și dinspre Europa pecale maritimă bunuri ce cumulează circa 1700miliarde EUR (circa 1934 miliarde USD), iar înoperarea porturilor europene sunt implicați peste1,5 milioane de angajați (Pandya & Tagliapietra,2018). Pe de altă parte, legăturile comerciale celemai importante ale Chinei cu Europa, ca volum(94% din comerțul bilateral), valoare (64%) șicompetitivitate a costurilor, rămân cele derulatemaritim.17 Ca atare, porturile situate în lungultraseelor comerciale celor mai aglomerate și maiimportante ale lumii, care traversează MareaChinei de Sud, Oceanul Indian și Marea Roșiespre Mediterana și spre coastele Europei, la felca și porturile de pe țărmurile mediteraneene alenordului Africii, Turciei sau Israelului, suntactive strategice importante, unde China esteinteresată să fie prezentă și pe care eventual să leși controleze.

Conform datelor Ministerului Chinez alTransporturilor, în cei cinci ani de la lansarea BRIcompaniile chineze au participat la construcția șioperarea a 42 de porturi din 34 de țări ale lumii(Global Times, 2018). Terminalele și porturilespecializate în operarea navelor din transportulconteinerizat s-au bucurat de o atenție specială și,ca atare, potrivit datelor furnizate de Drewry Con-sultants, numărul lor a crescut de aproape patruori, de la doar 8 în 2002, la 30 în 2017 (Moore,2017), iar o cercetare din 2017 a băncii londonezeGrisons Peak a relevat faptul că valoarea totală acheltuielilor Chinei în proiecte portuare de pestemări s-a ridicat la aproape 10 miliarde USD, doarîn 2016, urmând să se (mai mult decât) dubleze,până la 20,1 miliarde USD, în 2017 (Fang, 2018).

Potrivit datelor statistice prezentate de OCDEInternational Transport Forum, în prezent firmelechineze de stat au obținut deja controlul asupraunei zecimi din capacitatea terminalelor destinatetransportului conteinerizat, din porturile euro pene. 75

Dacă în anul 2010 ele controlau doar 1% dinaceastă capacitate, în 2016 ajunseseră la 6,5%, iarîn 2017, în numai un an, urmare a unui salt fărăprecedent în preluarea integrală sau parțială determinale, ele ajunseseră la 10%. Spre comparație,menționăm că nicio firmă europeană nu a pututdeveni, până în prezent, (co)proprietar al vreunuiterminal în porturi chineze sau acționar în vreoautoritate portuară chineză și că navele europenenici nu au voie, conform legii chineze, săefectueze transporturi de cabotaj în lungulțărmurilor acestei țări.

O cercetare efectuată de think tank-ul Bruegel,cu sediul în Bruxelles, afirmă că, în ultimul dece-niu, companiile chineze de stat sau private auachiziționat pachete de acțiuni în opt porturi ma -ritime europene, unele dintre acestea numărân -du-se printre primele cele mai mari zece porturi18

din Europa, după volumul de mărfuri containe -rizate vehiculat. Cele opt porturi sunt: Pireu (GR),Vado Ligure (IT), Marsilia (FR), Valencia șiBilbao (ES), Anvers și Zeebrugge (BE) și Rotter-dam (NL) (Pandya &Tagliapietra, 2018).

în nordul Europei, China deține 35% dinEuromax, care administrază activitatea portuluiRotterdam (NL), cel mai mare port european, darși 20% din Anvers (BE) al doilea cel mai activport după Rotterdam, și 100% din Zeebruegge(BE), care dispune de cele mai mari dotări pentrutransporturi RO-RO din lume.

în sudul Europei sunt porturile care cresccel mai rapid și aici China deține, prin firmelesale proprietate de stat, 67% din portul Pireu, celmai mare port maritim al Greciei, 49% din por-tul Vado (IT), care are cele mai mari capacități derefrigerare din Mediterana, administrează por-turile spaniole Valencia și Bilbao și proiecteazăconstrucția unui spațiu de andocare în largulcoastelor Veneției, la Malamocco, unde va puteaopera nave portconteiner mari.

Pe lângă acestea, în partea sudică a Europei,China și Italia finanțează, în cadrul DrumuluiMaritim al Mătăsii (DMM/engl. MSR), Alianțacelor cinci Porturi (engl. Five Ports Alliance), unparteneriat în nordul mării Adriatice la careparticipă trei porturi italiene (Veneția, Trieste șiRavena), portul croat Fiume și cel sloven

Capodistra. Aceste porturi vor crea împreună unsistem de andocare de mari dimensiuni pentrunave portconteiner de mare capacitate, care vorutiliza și platforma offshore de la Malamocco, delângă Veneția pentru a descărca navele chinezesosite dinspre canalul Suez și a distribui apoiîncărcătura acestora, pe cale ferată, în întreagaEuropă. O mare parte a acesteia va traversaElveția și Germania către nordul Europei. Datăfiind așezarea lor foarte favorabilă, aceste por-turi de la Adriatică vor fi o prioritate pentruChina, care le va dezvolta, alături de Pireu,într-un hub logistic ce va servi scopului ei de acrea cele mai scurte, ieftine și eficiente rute detransport către piețele bogate ale Europei(HSBC, 2018).

Lista porturilor europene unde existăproprietari și investitori chinezi mai includeDunkirk-Le Havre, Marseille-Fos and Nantes(FR), Marsaxlokk și Malta Free Port (MT),Klaipeda (LT) [terminalul port-container],Constanța (RO) [terminal pentru cereale]. Înprezent, companiile chineze dețin pachete deacțiuni în 13 orașe-port (HSBC, 2018), dar existăo listă chiar mai lungă a porturilor din Europa sauîn vecinătatea ei pentru care firmele chineze și-auexprimat interesul, ca de exemplu: Shengjin(AL19), Varna and Burgas (BG), Elefsina (GR),Trieste and Genoa (IT), Sines and Lisbon (PT),Anaklia (GE20) (Fang, 2018; CMA CGM, 2013;Capital, 2016).

Pe malurile neeuropene ale mediteranei,China este, de asemenea, implicată financiar înporturile Somaport Casablanca și Tanger Med (înMaroc), Port Said (în Egipt), Kumport și Ambarli(în Turcia), Ashdod și Haifa (în Israel) (Fang,2018; Linden, 2018).

COSCO Shipping Ports (COSCO), aparținândgrupului China Ocean Shipping Group și ChinaMerchants Port Holdings (CMPort), parte a ChinaMerchant Group, sunt cele două com panii chinezede stat cele mai active în achiziționarea de pachetede acțiuni și con struc ția/ex tinde rea/mo dernizareade porturi maritime și terminale în străinătate,care se și clasează, de fapt, pe locurile unu și doidin acest punct de vedere, printre firmelechinezești.76

• coSco (Beijing) a investit în 30 de porturidin întreaga lume, inclusiv în cele mai multe por-turi europene și mediteraneene (Pireu, Valencia,Bilbao, Vado Ligure, Rotterdam, Ambarli, PortSaid). Drewry Shipping Consultants prognozeazăcă, datorită expansiunii sale foarte mari din ultimiiani, COSCO va deveni operatorul portuarnumărul unu mondial până în 2020, depășind li -derul anterior, Hutchinson Ports (Lupova, 2018).

• cmPort (Hong Kong) a achiziționat pachetede acțiuni reprezentând între 5% și 85% în termi-nale din diferite porturi europene, precumDunkirk-Le Havre, Marseille-Fos and Nantes(FR), Antwerp (BE) sau din vecinătatea Europei:Somaport Casablanca și Tanger Med (în Maroc),Ambarli (TK). Se pare că intenționează și alteachiziții de-a lungul rutelor de navigație arctice, înporturi precum Klaipeda (LT), Kirkenes (NO21) șiunele porturi din Islanda (Duchatel & Duplaix,2018).

• Shanghai International Port Group co.Ltd. (Shanghai), operatorul exclusiv, firmă destat, al tuturor terminalelor din portul Shanghai,este o altă companie chineză interesată să pună unpas în, sau pe lângă, Europa. Participarea sarecentă de succes la licitații organizate în Israel acondus la câștigarea unei concesiuni pe 25 de aniprivind operarea terminalului Bay Terminal, dincel mai activ port local, Haifa. Astfel, ea a devenitcel de al doilea operator portuar de stat din Chinaprezent în Israel, după china Harbour Engi-neering company (Beijing) care a construit por-tul Ashdod aflat la circa 40 km de Haifa, pe careîl și deține în proprietate (Hao, 2018).

Cu alte cuvinte, China nu numai că a creatașa-numitul șirag de perle care înconjoară India,prin controlul sau prezența firmelor sale înnumeroase porturi din Oceanul Indian, de-a lun-gul rutelor maritime comerciale care se întindîntre strâmtorile Malacca și Hormuz, pe de oparte, și Canalul Suez, pe de alta, dar a reușit săextindă acest șirag și în jurul Europei, pe care oînconjoară în ceea ce Theresa Fallon, un analist alChinei de la Bruxelles, numește strategia ana -conda: „Când te gândești la strategia de creștere aChinei [în materie de porturi maritime] – spuneaceasta – ei au investit pe toată lungimea perife -

riilor Europei. Așa că este ca o strategie a anacon-dei: înconjoar-o și strânge” (Fang, 2018).

Iar dacă pe termen scurt investițiile Chinei înporturile europene ar putea să apară drept undemers pozitiv, care generează locuri de muncă,spor al PIB și de încasări bugetare, economii descară, costuri mai mici de tranzacție și taxe detransport mai scăzute, pe termen lung și odată ceating o dimensiune suficientă, ele ar puteadeveni problematice (vezi de pildă practicileprivind forța de muncă locală angajată, care nurespectă normele europene și drepturile omului,precum și evaziunea fiscală și acuzațiile decorupție care implică firmele chineze din portulPireu, aflat sub control chinez), sau chiar pericu-loase, mergând de la obediența preemtivă22 șiinfluență politică necuvenită care pot afecta pro-cesul decizional atât la nivel național, cât și lanivelul Uniunii Europene, ajungând până lasituații de risc:

– Având controlul asupra infrastructurii por -tuare, firmele chineze capătă avantajul strategicde a putea să-și selecteze partenerii de afaceri, dea stabili prețurile și de a stabili regulile pe care toțiceilalți vor trebui să le respecte, cu un impactsemnificativ asupra libertății de navigație.

– Un alt risc important pe termen lung esteacela ca șantierele navale europene să devinăsursă de tehnologii de ultimă oră și de know-howpentru modernizarea și revitalizarea industrieichinezești de construcții navale, o evoluție care arputea pur și simplu conduce la înlocuirea firmeloreuropene ca lideri pe segmentele de piață cuvaloare adăugată ridicată, pe care astăzi ledomină. Aceasta nu este o spaimă teoretică avândîn vedere faptul că deja se văd pași concreți aicompaniilor chineze în această direcție: Fin-cantieri (IT) deja ajută Baochan Shipyard săconstruiască nave de croazieră, o mișcare carepune în pericol nu numai firma italiană, ci și pealți constructori europeni de nave din gamele devârf. Genting Hong Kong a preluat deja treișantiere navale germane ale Nordic Yards(Wismar, Warnemunde și Stralsund) care deținexpertiză în construcția de nave de croazieră, iarcompania suedezo-elvețiană ABB transferăChinei tehnologie privind construcția de feriboturi. 77

Mai mult, deja China a recuperat decalajul și adevenit un concurent redutabil în construcția unornave militare din segmente de piață pe carealtădată le domina Europa: fregate, corvete, vasepatrulă, submarine și chiar nave port-avion.

– Totodată, unele dintre țările în care prezențacompaniilor chineze în porturi nu mai este unapotențială, ci cât se poate de reală, au îngrijorăripe linie de securitate. De exemplu, Israelul esteîngrijorat de prezența acestora în portul Haifa,care adăpostește principalele flote ale țării, in -clusiv pe cea de submarine nucleare, în timp ceîntreaga lume militară e preocupată de activitățileChinei în acest port considerat o locație strategicăce poate fi folosită ca punct de observație amișcărilor flotelor occidentale care tranziteazăportul și zona (Hao, 2018).

– În plus, pe fondul recentei schimbări (2015)a abordării chineze în materia apărării naționale,care a trecut de la preocuparea pentru apărareatradițională a apelor teritoriale la concepte noi,precum cele de „mări deschise” (engl. open seas)și „protecție a mărilor îndepărtate” (engl. far seasprotection), nu putem exclude chestiunea utilizăriiduale a porturilor, civilă și militară, pe care Chinaa ajuns sau va ajunge să le controleze în întreagalume și în particular în Europa. Deși controlulporturilor pare a avea o motivație primordialcomercială pentru China, cazul portului Oboh dinDjibuti, care a devenit prima bază militară aChinei în străinătate, este semnificativ șireprezintă, în opinia exprimată de Duchatel &Duplaix (2018), „...o nouă abordare a prezențeichineze de peste mări, mai degrabă decât oexcepție” care deschide era globalizării prezențeinavale chineze. Vizitele frecvente ale PLAN23 înaceste porturi (290 de vizite în porturi de pe toatecontinentele în intervalul 2003–2017) întărescaceastă asumpție și pun în evidență zonele deinteres ale Chinei pentru cooperare, extindere ainfluenței și colectare de informații.

– Tabloul general dă și mai mult de gânditatunci când se ia în calcul și implicarea Chinei înaeroporturile europene. Deși fenomenul nu este lafel de intens precum cel care privește porturilemaritime, a marcat deja, pe lângă eșecuri, și oserie de succese. Diverse entități chineze deja au

în proprietate totală sau parțială și desfășoarăactivități cel puțin în următoarele aeroporturieuropene:

○ Tirana, cel mai mare aeroport din Albania,aparține 100% companiei China EverbrightLimited, din 2017;

○ Heathrow, Londra, numărul unu în Europa șidoi la nivel global în privința traficului depasageri, în care CIC24 a preluat 10% din com -pania proprietară, în 2012;

○ Manchester – Grupul Manchester Airport șiBeijing Construction Engineering Group con -struiesc împreună orașul aeroportului (engl. air-port city), constând în clădiri de birouri, hoteluri,depozite, industrii de prelucrare avansată, centrelogistice etc., în care partea chineză are oparticipație de 25%25;

○ Toulouse-Blagnac, al patrulea cel mai mareaeroport al Franței – unde se află și sediul Airbusși unde acesta își testează avioanele-concept – avândut, în 2015, o participație de 49,99% unuiconsorțiu chinez care cuprinde grupul proprie -tate de stat Shandong Hi-Speed Group și compa-nia de investiții Friedman Asset Management,din Hong Kong.

3. concluziiConectivitatea este în mod indiscutabil o

precondiție a dezvoltării, iar China a știut și aexperimentat acest adevăr timp de milenii. Pentrua scăpa de sărăcie și a se îmbogăți cât mai rapid,această țară s-a concentrat pe dezvoltareinfrastructurală internă, iar acum merge maideparte, dedicându-se dezvoltării de rețele inter-continentale de infrastructuri, potrivit proverbuluichinez: „Dacă vrei să te îmbogățești, construieștemai întâi un drum”.

Până acum China este singura țară care a pro-pus un mare proiect-viziune apt să impulsionezedezvoltarea omenirii în viitor și a oferit și o strate-gie, OBOR/BRI/NDM, cu instituții, resurse șimecanisme de implementare, încă imperfectă,încă neclară sub multe aspecte, dar aptă să devinătot mai bună și mai funcțională, dacă admite să seajusteze printr-un proces continuu de învățare prinpracticare (engl. learning by doing), de care Chinanu este, de altfel, deloc străină, dacă privim sprepropria ei ascensiune. 78

Deocamdată, practica implementării acesteistrategii a permis identificarea mai clară a scopu -rilor acesteia – într-o balanță puternic înclinată înfavoarea Chinei –, printre care cel puțin aurmătoarelor:

(i) alimentarea creșterii economice și adezvoltării viitoare a Chinei simultan cu creștereagradului de control asupra provinciilor încă maisărace și relativ mai răzvrătite, din extremitateavestică a țării;

(ii) extinderea piețelor externe, a exporturilorautohtone și odată cu acestea exportarea standar -delor tehnice proprii;

(iii) construcția de rețele de infrastructuri hardși soft folositoare preponderent Chinei, pe costulțărilor tranzitate, pentru asigurarea securitățiienergetice (importul de petrol și gaze) și eficienti-zarea exporturilor chineze;

(iv) valorificarea rezervei externe chineze șipromovarea utilizării inter naționale a yuanului;

(v) dezvoltarea unei prezențe chineze în toatezonele globului, mai ales în cele de interes eco-nomic, comercial și geostrategic, inclusivextinderea prezenței militare și sporirea influențeigeopolitice a Chinei, astfel încât aceasta să ajungăsă poată reconfigura întreaga arhitectură globalăîn jurul său și în favoarea intereselor sale.

Un asemenea obiectiv vine obligatoriu „lapachet” cu exportul modelului economic chinez,intim legat de guvernanța autoritară, de nerespec-tarea drepturilor omului în definiția loroccidentală și de neacceptarea principiilor statuluide drept.

Evident, fiind o strategie chineză, BRIînglobează și exprimă în primul rând intereselenaționale chineze, ceea ce este natural și admisibilpână la un anumit punct, dar, în timp ce esteprezentată oficial și oferită lumii ca un bun publicglobal care asigură rezultate win-win, felul în carefirmele chineze care o implementează (încurajatesau nu de guvernele locale și central) pare să fiîmpins interesul lor propriu mult prea departe și lafel și dezinteresul pentru ceea ce doresc, pot și seîntâmplă cu partenerii lor străini, fapt pentru care,aceștia din urmă ajung la concluzia că win-winînseamnă, de fapt, China câștigă de două ori.

Interesele strategice ale Chinei constituie înmod cert sâmburele acestei strategii, chiar dacăliderii chinezi îl îmbracă în promisiuni tentante,negând faptul că BRI ar susține ambițiile lorgeopolitice. Dar ambiția nemăsurată nu conduceneapărat la transformarea unui câștig potențial înbeneficii garantate, ci implică și numeroase riscuriatât pentru China, cât și pentru partenerii săi.Implementarea BRI a presupus până acum maidegrabă finanțări de construcții infrastructurale,decât investiții directe – mai ales greenfield, carear fi fost cele mai necesare pentru că ar fi stimulatcreșterea în economiile receptoare –, iar împru-muturile acordate de China pentru aceste proiecteau pus și pun în continuare mari probleme înlegătură cu sustenabilitatea returnării datoriilor, încazul multora dintre țările beneficiare. În timp ceChina ar putea risca pierderea unor sume mariacordând credite unor țări insolvabile, odatăimplicate în asemenea proiecte, țările „benefi -ciare” de împrumut pot risca să piardă controlulasupra unor active sau resurse naturale impor-tante, folosite ca garanții. Ca soluție impusă deChina pentru stingerea datoriei lor, acestea pot fiforțate și să facă noi credite pentru rescadențareacelor vechi, sau pot fi condiționate de angajareaunor noi proiecte de mare anvergură, ce presupunîmprumuturi noi, astfel încât țările în cauză riscăsă ajungă să fie tot mai îndatorate, mai dependentede China și mai inapte să iasă din capcanaîndatorării (engl. debt trap), în care le poate fiamenințată, în anumite cazuri, chiar și suverani-tatea. Iar dacă pe termen mediu o asemeneaevoluție pare a fi în avantajul Chinei, pe termenmai lung secătuirea acestor economii de toateresursele de creștere și distrugerea oricărei șanse aacestora la dezvoltare prin asemenea tehnici sevor întoarce împotriva Chinei, care va pierdedefinitiv aceste piețe pentru export și investiții,câștigând în schimb parteneri dependenți, darostili și înveninați.

China încearcă prin BRI să-și extindă prezențași influența în lungul celor mai importante traseecomerciale ale lumii, asigurându-și accesul și, pecât posibil, controlul unor porturi care pot căpătautilizare duală – civilă și militară – și poate obține, 79

în cele din urmă, o poziție din care să influențezelibertatea de navigație pe mările și oceanele lumii,navlurile și prețurile serviciilor portuare asociate.

În cazul particular al țărilor CEE16, care con-tribuie la implementarea BRI prin intermediulplatformei 16+1 creată alături de China, rezul-tatele concrete în materie de investiții infrastruc-turale sunt puține și par să fi adus avantaje, și deaceastă dată, mai degrabă Chinei, decât econo -miilor respective. În pofida declarațiilor oficiale,pare tot mai clar că, prin această zonă, Chinadorește doar să-și croiască – pe costul țărilortranzitate – trasee de transport mai ieftin și mairapid pentru exporturile ei spre piețele bogate dinvestul Europei. Totodată, dorește să-și mărească șiexportul către piețele CEE însele, atât în timpulconstrucției propriu-zise a rețelelor de infrastruc-turi (livrând din China toate input-urile necesare,de la proiect, până la materiale, echipamente șiforță de muncă), cât și ulterior. Țările CEE saucele balcanice „beneficiare” se pot alege în urmaunor astfel de proiecte cu active nejustificate caraționalitate economică și necesitate prioritară,dar generatoare ale unor datorii importante,purtătoare de dobânzi, față de China, cu implicațiicare pot deveni grave.

Programele Uniunii Europene privind finan -țarea dezvoltării infrastructurii în țările din centrulși estul Europei sunt avantajoase sub aspect finan-ciar (o pondere mare fiind chiar granturi), acoperăun spectru larg de nevoi de modernizare șiextindere în piețe cu mare deficit infrastructural,sunt transparente și sigure. Există fonduri UE pen-tru infrastructuri și în oferta făcută țărilor din Bal-cani candidate la integrare, sub forma unor pro-grame de preaderare, dar, fiind insuficiente, elevor trebui să fie completate și/sau majorate atâtprin contribuții suplimentare ale UE, cât și, încondiții similare, ale Chinei prin BRI.

Condițiile mai stricte în care se acordăfinanțările UE și responsabilizarea beneficiarilorîn legătură destinația banilor și felul în care sunt eicheltuiți reprezintă – în pofida încărcăturii biro-cratice indiscutabile – o formă de asigurare căinvestiția se va face, că va respecta graficul sta-bilit, precum și normele tehnice, de securitate șide mediu necesare și, totodată, că va fi eficientă în

exploatare, iar pe parcursul întregului procescorupția va fi drastic limitată.

Oferta chineză prin BRI, pe de altă parte, com-portând dobânzi relativ joase, dar și precondițiiprivind implementarea proiectelor în clarăcontradicție cu normele UE, va putea fi acceptatădoar dacă va respecta legile, normele și stan -dar dele locale (tehnice, de calitate, de mediu,sociale etc.), venind ca proiecte complementare,corect armonizate cu programele UE deja exis-tente pentru fiecare domeniu în parte. Expertizachineză în materie de construcții de infrastructurieste incontestabilă și merită valorificată, la fel cași disponibilul de finanțare de care dispune China,dar stabilirea tipului de proiect, a amplasamentu-lui, a traseului său trebuie să țină cont deinteresele și prioritățile beneficiarului și sărespecte legislația acestuia sub toate aspectele,asigurând transparență și condiții concurențialeegale pentru toate companiile interesate deobținerea contractelor de execuție.

China va trebui să devină mai flexibilă, adap-tându-se la reglementările locului, respectându-șimai mult partenerii, partajând cu aceștia maicorect beneficiile și riscurile generate de demersulcreșterii conectivității intercontinentale, deschi -zându-se mai mult și fiind mai transparentă și, lafel, Uniunea Europeană trebuie să fie mai flexibilăîn sensul de a veni mai mult în întâmpinarea pro -punerilor chineze cu soluții satisfăcătoare pentruambele părți și de a încerca să-și clarifice suspi -ciunile reciproce prin dialog și negociere. De -sigur, experiența negocierilor cu China, inclusivcele privind tratatul UE-China pe investiții, ne-ademonstrat de-a lungul timpului cât de dur nego-ciator poate fi aceasta, cât de greu acceptăconcesii și cât de inflexibilă poate fi. Dacă va con-tinua astfel, mai ales în condițiile războiului co -mercial cu SUA, probabil că nu va mai reuși preamult în Europa, unde se pregătesc deja formule descreening investițional, mai ales în cazul zonelorsensibile sub aspect strategic, tehnologic și alordinii publice. Speranța este că va proceda maiînțelept decât până acum în deciziile pe care le valua în privința BRI, mai ales în condițiile presiu-nii externe puternice din partea SUA și a valuluitot mai mare de nemulțumire ce se ridică în80

legătură cu efectele implementării acestei strategiiatât de la extern, din partea țărilor partenere, cât șide la intern.

Din dialogul cu specialiști implicați în contu-rarea deciziilor de politică economică internă șiexternă a Chinei, reiese că este de așteptat ca pefondul tuturor acestor nemulțumiri și tensiuni,frenezia investițională a Chinei în cadrul BRI săse mai tempereze, să se canalizeze mai ferm peanumite priorități și să opteze pentru un avans maiferm pe construcția infrastructurii soft, înainte dea mai face pași substanțiali cu proiectele hard.

Pentru toți actorii scenei globale BRI poateaduce oportunități atâta timp cât toți cei implicați,începând cu China, fac ceea ce spun (sunt onești)și spun ceea ce fac (sunt transparenți), urmărindnu numai interesul propriu, dar acceptând să ia încalcul, cu bună credință, prioritățile și intereselepartenerilor. Sigur, o asemenea idee poate sunaidealist, dar este în perfectă rezonanță cu cea dewin-win promovată intensiv în pachetul BRI șiatunci... este win-win un concept prea idealist?Promovează China atât de intens un concept ne -realizabil? Până în prezent pare că da, judecând înmod specific după ceea ce se întâmplă în Europa,dar aproape oriunde altundeva. Pare un conceptidealist, marketat unei Europe deschise și ușornaive de către o Chină pragmatică și egocentrică,ce „...abordează Europa cu mai puțin respect – cape un fel de super-market de oportunități, de undepoate extrage beneficii care o pot ajuta să seînalțe, să neutralizeze opoziția la politica saexternă și să împiedice Occidentul să acționezeîmpotrivă” (Economist, 2018). Ar putea fi exactașa. Sau poate nu?

referințe bibliografice

ADB (2017) – Meeting Asia’s infrastructure needs,ADB Report, February, https://www.adb.org/ publications -/asia-infrastructure-needs

Bloomberg, (2018 a) – China’s Silk Road Isn’t SoSmooth. Skeptiks’ warnings are beginning to come true,July, 11, https://www.bloomberg.com/view/articles/2018-07-10/china-s-belt-and-road-initiative-has-stalled

Capital (2016) – Cel mai mare terminal de cereale dinConstanța a ajuns pe mâna chinezilor, August, 24,https://www.capital.ro/cel-mai-mare-terminal-de-cereale-din-constanta-a-ajuns-pe-mana-chinezilor.html

Chin, Helen., He, W (2016) – The Belt and Road Initia-tive: 65 Countries and Beyond, Global Sourcing, FungGroup, Fung Business Intelligence Centre, May

China Daily (2018) – Freight Train Fetes 10 000 thEurope Trip, August, 27, http://en.people.cn/n3/2018/0827 -/c90000-9494222.html

China Daily (2016) – Train Signals Belt and Road Mak-ing Headways, June 22, http://www.chinadaily.com.cn -/world/2016xivisitee/2016-06/22/content_25800843.htm

Churchman, Kyle (2016) – China’s Vision for a NewAsian Economic and Political Order, An Essay for theStrategic Asia Program, August, 16

CSIS (2018) – How will Belt and Road Initiativeadvance China’s interests?, China Power Project, Unpack-ing the complexity of China’s rise, https://chinapower. -csis.org /china-belt-and-road-initiative/

CMA CGM (2013) – CMHI and CMA CGM completethe Terminal Link transaction, June, 11, https://www.cma-cgm.com/news/8/cmhi-and-cma-cgm-complete-the-termi-nal-link-transaction

Depth Paper (2019) – Empty trains on the modern SilkRoad: when Belt and Road interests don’t align, Panda PawDragon Claw, https://pandapawdragonclaw.blog/ 2019/ -08/23/ empty-trains-on-the-modern-silk-road-when-belt-and-road-interests-dont-align/

Dipanjan, Roy Chaudhury (2018) – Africa cancels aBelt and Road initiative project for the first time, EconomicTimes, October, 25, https://economictimes.indiatimes. -com/news / international/world-news/africa-cancels-a-bri-project-for-the-first-time/articleshow/66363312.cms

Duchatel, Mathieu & Duplaix, Alexandre Seldon(2018) – Blue China: Navigating the maritime Silk Road toEurope, ECTR, Policy Brief, April, 23, https:// -www.ecfr.eu/publications/summary/blue_china_navigat-ing_the_maritime_silk_road_to_europe

Economist (2018) – Gaining wisdom, marching for-ward, Briefing China and the EU, October, 6, Beijing, Brussels,Prague, https://www.economist.com/briefing/2018/10/04/ -chinese- investment-and-influence-in-europe-is-growing

Fang, Frank (2018) – Chinese investments in Europeanports come under scrutiny, Epoch Times, October, 11,https://www.theepochtimes.com/chinese-investments-in-european-ports-come-under-scrutiny_2687145.html

F&D/Facts and Details (2018) – Foreign policy underDeng Xiaoping, accesat în 10 noiembrie 2018, http://fact-sanddetails.com/china/cat2/sub7/entry-5540.html

Global Times (2018) – China invests in 42 overseasports under Belt and Road project, July 30, http://www. -themeditelegraph.com/en/shipping/2018/07/30/china-invests-overseas-ports-under-belt-and-road-project-ifwhRbXOOXfOiDldzig9JN/index.html

Hao, Nicole (2018) – Israel grows wary of China’sinvestments, The Epoch Times, October, 17, https:// -www.theepochtimes.com/israel-grows-wary-of-china-investments_2692773.html

Hillman, Jonathan (2018 a) – China’s Belt and Road isfull of Holes, CSIS Briefs, September, https://www.csis.org -/analysis/ chinas-belt-and-road-full-holes 81

Hillman, Jonathan, E. (2018 b) – China’s Belt and RoadInitiative. Five years later, CSIS Reconnecting Asia, Janu-ary, 25, https://www.csis.org/analysis/chinas-belt-and-road-initiative-five-years-later-0

Hillman, Jonathan, E. (2018 c) – The Rise of China-Europe Railways, CSIS, Analysis, March, 6, https:// -www.csis.org/analysis/rise-china-europe-railways

HSBC (2017) – The five port project creates float allboats scenario for the BRI in Europe, Business HSBC,October, 9, https://www.business.hsbc.com/china-growth/ -the-european- five-port-project

Jiang, Shixue (2015) – Europe and China’s One BeltOne Road Initiative, Working Papers Series on EuropeanStudies, Institute of European Studies, CASS, Vol.9, No. 2;

Knowler, Greg (2018) – Huge subsidies keep China-Europe rail network on track, May, 23, https:// -www.joc.com/rail-intermodal/huge-subsidies-keep-china-europe-rail-network-track_20180523.html

Linden, Ronald (2018) – China is buying up ports andinfluence accross Europe, National Interest, June, 10,https://nationalinterest.org/feature/china-buying-ports-influence-across-europe-26210

Lupova, Julia (2018) – COSCO shipping Ports newleader among GTOs? January, 19, https://port.today/cosco-shipping-ports-new-leader-among-gtos/

Moore, Rebecca (2017) – China’s conquest of Euro-pean box ports, Container Shipping &Trade, November, 22,https://www.containerst.com/news/view,chinas-conquest-of-european-box-ports_49967.htm

Mordor Intelligence (2018) – China-Europe rail freighttransport market, Research Report July 2018h t tp s : / /www.mordo r in t e l l i gence . com/ indus t ry -reports/china-europe-rail-freight-transport-market

NDRC (2017) – Vision for Maritime Cooperationunder the Belt and Road Initiative, June, 20, file:///C:/ -Users/Sarmiza/Documents/Backup/My%20Documents/Belt%20and%20Road/BRI_PORTURI/Vision%20on%20mar-itime%20Cooperation%20under%20BRI_NDRC_06.2017.pdf

Pandya Shivali, Simone Tagliapietra (2018) – China’sstrategic investments in Europe:the case of maritime ports,Bruegel, June, 27, http://bruegel.org/2018/06/chinas-strate-gic-investments-in-europe-the-case-of-maritime-ports/

Pencea, Sarmiza (2017) – A look into the complexitiesof One Belt, One Road Strategy, Global Economic Observ-er no.1/2017, Institute for World Economy

Sahoo, Pravakar (2016) – OBOR: will it reboot the Chi-nese economy? – World Commerce Review, Institute ofEconomic Growth, Dehli, http://www.worldcommercere-view.com/html/sahoo-obor-will-it-reboot-the-chinese-econ-omy.html

Spangler, Brad (2003) – „Win-Win, Win-Lose, andLose-Lose Situations.” Beyond Intractability. Eds. GuyBurgess and Heidi Burgess. Conflict Information Consor-tium, University of Colorado, Boulder. Posted: June 2003<http://www.beyondintractability.org/essay/win-lose;„Integrative or Interest-Based Bargaining.” BeyondIntractability. Eds. Guy Burgess and Heidi Burgess. Con-flict Information Consortium, University of Colorado, Boul-

der. Posted: June 2003 <http://www. beyondin tracta -bility.org/essay/interest-based-bargaining>

Szakonyi, Mark (2018) – Asia-Europe rail subsidiescome with hidden costs to network, October, 4https://www.joc.com/rail-intermodal/international-rail/china/asia-europe-rail-subsidies-come-hidden-costs-network_20181004.html

Voa (2017) – Pakistan, Nepal, Myanmar Back AwayFrom Chinese Projects, Voa News, December 04,https://www.voanews.com/a/three-countries-withdraw-from-chinese-projects/4148094.html ;

Xinhua (2015) – China: The Belt and Road Initiative,January 29, https://dilemma-x.net/2015/01/29/china-the-belt-and-road-initiative/ .

Note

Toate cele trei denumiri ale strategiei sunt în uz, darpentru a respecta cea mai recentă opțiune oficială chineză,vom folosi în continuare cu precădere acronimul BRI.

1 Win-win este un concept din teoria jocurilor careexprimă situația în care toți cei implicați într-o nego -ciere/dispută/afacere etc. percep în mod subiectiv drept bun(adică superior așteptărilor pe care le-au avut) rezulta tul pecare l-au obținut în final. Atingerea unei asemenea situațiidepinde în mod hotărâtor de așteptările părților implicate,care, dacă sunt exagerate fie într-un sens, fie în altul, potgenera în cazul uneia și aceleiași părți percepții diametralopuse în legătură cu același rezultat final. Pe de altă parte,un rezultat perceput de toate părțile drept bun, o soluțiewin-win, depinde și de felul în care părțile reușesc sănegocieze ținând cont atât de interesele proprii, cât și decele ale celorlalte părți („interest-based bargaining” sau„integrative bargaining”), prin interese înțelegându-senevoile, dorințele, preocupările și temerile fiecăreia dintrepărțile implicate (Spangler, 2003).

2 Numărul de participanți nu este restricționat.Potențial, încă alte 48 de țări s-ar putea implica în proiect(Chin & He, 2016): orientul mijlociu și Africa de Nord:Algeria, Djibouti, Malta, Maroc, Tunisia; Europa: Austria,Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania,Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Por-tugalia, Spania, Suedia, Elveția, Marea Britanie; AfricaSub-Sahariană: Burundi, Comore, Etiopia, Guinea, Kenya,Madagascar, Mauritania, Mauritius, Mozambic, Rwanda,Seychelles, Somalia, Africa de Sud, Sudanul de Sud, Tan-zania, Uganda, Zambia, Zimbabwe; oceania: Australia,Noua Zeelandă; America Latină: Argentina, Brazilia, Peru.

3 Asia Development Bank.4 RMB = renmimbi= yuan (moneda națională chineză).5 Viziune și acțiuni privind construirea Centurii Eco-

nomice a Drumului Mătăsii și a Drumului Maritim alMătăsii pentru secolul 21.

6 CPEC = China-Pakistan Economic Corridor.7 CMEC = China-Myanmar Economic Corridor.

Importanța acestor două coridoare care deschid accesul lamare unor regiuni interioare și subdezvoltate din China esteextrem de însemnată strategic, fapt demonstrat și prin faptul82

că Pakistanul și Myanmar sunt singurele state din Asia caresunt incluse atât în componenta terestră, cât și în ceamaritimă a OBOR/BRI.

8 BCIM = Bangladesh-China-India-Myanmar Econo -mic Corridor.

9 Asian Infrastructure Investment Bank, bancă multila-terală creată special pentru finanțarea proiectelor BRI.

10 Fondul Drumului Mătăsii11 16+1 este o platformă pentru cooperarea Chinei cu

țările CEE16 [Albania (AL), Bosnia și Herțegovina (BA),Bulgaria (BG), Croația (HR), Republica Cehă (CZ), Estonia(EE), Ungaria (HU), Letonia (LV), Lituania (LT), Macedo-nia (MK), Muntenegru (ME), Polonia (PL), România (RO),Serbia (SR), Slovacia (SK), Slovenia (SI) ] în vedereaimplementării BRI în Europa. 11 din cele 16 țări sunt mem-bre ale UE (CEE11), iar restul de 5 sunt țări din Balcanii deVest (WB5) aflate în diferite stadii ale procesului de aderarela Uniunea Europeană. În 2019, acestui grup i s-a alăturat șiGrecia, denumirea sa devenind 17+1.

12 Teoria geopolitică a șiragului de perle se referă lariscul potențial prezentat de porturile din Oceanul Indian încare China și-a extins prezența, inclusiv luând în calculsituația în care aceasta ar da porturilor respective și o uti-lizare militară. Apariția șiragului de perle este relevantă înceea ce privește influența geopolică crescândă a Chinei caurmare a eforturilor ei de a accesa porturi și aeroporturistrăine, de a-și extinde, moderniza și dezvolta forța militarădeparte de propriul teritoriu, insistând că strategia ei navalăeste integral pașnică și nu urmărește decât să asigureprotecția rutelor comerciale și a intereselor comercialeregionale.

13 Metodă de transport feroviar care presupune că toatevagoanele complet încărcate în același punct de pornire aleunui tren călătoresc spre aceeași destinație unde sunt toatedescărcate. Totodată, mai poate include situația în care unsingur expeditor rezervă întreg spațiul de transport al unuitren, respectând și celelalte condiții menționate anterior.

14 National Development and Reform Commission.15 Centre for International and Strategic Studies,

Washington, US.16 Niveluri 2016 (Hillman, 2018c).17 Top 10 porturi maritime europene după volumul de

mărfuri conteinerizate vehiculat sunt (2016): Rotterdam(Olanda/NL), Anvers (Belgia/BE), Hamburg și Bremer-haven (Germania/DE), Valencia și Algeciras (Spania/ES),Felixstowe (Marea Britanie/UK), Pireu (Grecia/GR), GioiaTauro (Italia/IT) și Le Havre (Franța/FR) (Pandya &Tagli-apietra, 2018).

18 AL = Albania (http://www.europeancuisines.com/Europe- European-Two-Letter-Country-Code-Abbreviations)

19 GE = Georgia20 NO = Norway21 Obediența preemtivă se manifestă în aceea că deci -

ziile se iau din start în ideea de a nu supăra China, fără sămai fie nevoie să pretindă sau să impună China așa ceva.

22 Componenta navală a Armatei Populare de Elibe -rare/Peoples Liberation Army Navy.

23 China Investment Corporation.24 https://www.telegraph.co.uk/property/uk/chinese-

investment-manchester-property-powers/

83

File de istorie

84

cu privire la origen (184–253)

Vasile Muntean*

*Preot profesor dr.

Abstract. The current pages, entitled Concer-ning Origen, are regarding the third-century theo-logian as the greatest interpret of the Bible and thefounder of the Christian theology as a system. Inour time, it is generally admitted that the condem-nation of Origenism was made before the officialopening of the Fifth Ecumenical Synod –A.D.553, and the 15 anathemas do not belong tothis council. It is possible that Origen’s name hadbeen interpolated after the Synod, in the eleventhanathema from the group of the fourteenth ana -themas directed against the Three Chapters.

Keywords: Origen, Origenism, Orthodoxy,heresy, condemnation, pseudo-condemnation.

În legătură cu actuala temă, un cuprinzător şidocumentat medalion a publicat deja în 1985renumitul patrolog Ioan G. Coman, accentuând abinitio că didascălul alexandrin a fost o personali-tate eminentă a secolului al III-lea, „una din acelerare apariţii care impun respect şi admiraţie nunumai prietenilor, ci şi duşmanilor”1. În timpuldin urmă, anii de viaţă ai lui Origen2 s-au stabilitdestul de precis3; i-am indicat în titlul acesteiexpuneri, în care nu voi intra decât parţial în deta-lii. Voi avea în vedere numai unele aspecte esen-ţiale4, necesare a ne forma o imagine mai lim pedeasupra „celui mai important tălmăcitor al Biblieidin toată istoria Bisericii”, cum îl defineşte J.A.McGuckin5 (apreciatul profesor englez, devenitortodox). De notat că şi filosoful de la noi, prof.Gh. Vlăduţescu, i-a dedicat un capitol într-o cartede a sa6, cu titlul Teo-metafizica origeniană.

Eruditul dascăl din Alexandria egipteană esteconsiderat pe drept cuvânt artizanul „teologiei

creştine ca sistem”7. O particularitate a operelorlui Origen este „intima lor împletire cu viaţa şinăzuinţele creştine ale epocii”; de aici caracteris-tica filocalică a scrierilor sale, din care – fireşte,nu aleatoriu – sfinţii Vasile cel Mare şi GrigorieTeologul au compus întâia Filocalie8.

Cum este cunoscut, Origen a recurs la inter-pretarea Sfintei Scripturi cu cele trei sensuri:somatic, psihic şi pnevmatic, abuzând însă de exe-geza alegorică9. Trebuie relevat şi faptul că prin-cipala lui operă, Пɛρí άρχῶv, cuprinde materialinsuficient digerat10. Această lucrare a fost publi-cată de Ambrozie Alexandrinul11 fără asentimen-tul autorului, determinând nu doar „supărarea luiOrigen, dar şi frământări doctrinare”, remarcă I.G.Coman12. „Spirit speculativ îndrăzneţ şi chiaraventuros – subliniază la rândul său É. Gilson –,Origen a făcut operă de pionierat în prea multedomenii încă puţin explorate, ca să nu-i iertămunele rătăciri”13.

Care sunt, în fond, ipotezele sau abaterile saledogmatice imputabile, socotite de unii comenta-tori ca periculoase?! Să semnalez pe cele maiînsemnate: gradaţia între Persoanele treimice14,teoria preexistenței sufletelor (de origine plato -nică), concepţia ciclică a timpului (derivând dinelenism; timpul biblic e linia ascendentă), enso-matoza (distinctă totuşi de metempsihoze pitago -reică) şi apocatastaza. De exemplu, subordinaţio-nismul în raporturile intertrinitare s-a explicat înmaniera următoare: adesea abaterile de doctrinăale unor Sf. Părinţi – sau ale unor scriitori biseri-ceşti – au fost cauzate de combinaţiile logice încare s-au antrenat; spre a combate un anumit opo-zant, apelau la dovezile raţionale posibile, aceste

85

raţionamente conducându-i nu o dată la încheierimai puţin ortodoxe. Este destul să ne gândim cărecunoscuţi teologi, precum Atanasie cel Mare, aupendulat câteodată între conceptele omousios şiomiusios. Celsus, de pildă, îi învinuia pe aderenţiilui Hristos că se închină la doi dumnezei (Tatăl şiFiul), profesând politeismul. Ca să dea replicaunei atari învinuiri, metafizicianul creştin de carevorbim ajunge, fatalmente şi altminteri logic, săstabilească că adevăraţii creştini nu-l adoră decâtpe Dumnezeu-Tatăl, Fiul fiind inferior Tatălui; altreilea ipostas, Sf. Duh, a fost pus pe o treaptă maijoasă decât Logosul, având în lume rol de sfinţi-tor15. De reţinut că, în timp ce Ieronim (†420) îlacuza pe Origen de subordinaţionism, GrigorieTaumaturgul (ex-ucenic origenian) şi Atanasie celMare (†373) îl absolveau de această vină (astfelgândesc şi unii autori moderni), întrucât existănumeroase texte în creaţia origeniană „care in -firmă subordinaţionismul sau care nu-l lasă să seimpună”16.

De precizat, apoi, că concepţia de metempsi-hoză atribuită lui Origen, acesta nu o acceptă nicica ipoteză, ci o respinge ferm17.

Referitor la apocatastază – susţinută şi de Sf.Grigorie de Nyssa18 –, ea nu este prezentată ritos:cititorul e invitat să decidă singur dacă trebuie săcredem că la sfârşitul veacurilor vor mai rămânedemoni şi inşi condamnaţi, despărţiţi de Dumne-zeu pentru veşnicie19. „Inchizitorii” – cum au fostdenumiţi mai nou denigratorii şi inamicii lui Ori-gen din vechime (Epifanie20, Teofil, Iustinianimperatorul)21 – se cuvenea să-şi amintească deprincipiul revelat chiar de Origen în prefaţa trata-tului său de bază: „Numai acel lucru trebuieacceptat ca adevăr, care nu se deosebeşte în nicioprivinţă de tradiţia bisericească şi apostolică” (Deprincipiis: Praefatio 2)22.

Origenismul din veacurile V şi VI nu mai estecel din secolul al III-lea, ci altceva care nu maitrebuie atribuit plenar lui Origen23; origenismulpalestinian realmente era evagrianism24. Incon-testabil, mişcându-se între atâtea izvoare diferiteşi uneori antitetice şi predica apostolică, Origennu putea să realizeze o doctrină ortodoxă irepro-şabilă25. În consecinţă, condamnările din secolulal VI-lea un avizat teolog contemporan nouăîntemeiat le-a catalogat „perfect anacronice şiinjuste”26.

Nu demult, în Abstract-ul ce precede referatulsău intitulat Sinodul V ecumenic şi origenismul,N.-D. Kerekes27 a conchis că rezultatele aceluisinod sunt formulate în 15 anatematisme, iarnumele lui Origen este însemnat în anatematismaa 11-a28, motiv pentru care s-au exprimat în timptrei puncte de vedere:

1) Sinodul s-a convocat pentru a examina pro-blema origenismului, acesta fiind reprobat laolal-tă cu însuşi Origen în unele sesiuni pentru care nus-au conservat documente.

2) Sinodul s-a întrunit spre a cerceta subiectulcelor Trei Capitole29 şi nu al origenismului care afost recuzat în şedinţe anterioare deschiderii ofi-ciale a sinodului.

3) Pe membrii Sinodului V ecumenic nu i-ainteresat origenismul, iar numele lui Origen notatîn anatematisma 11 se datorează unei interpolări.

În subsidiar, către finele relatării sale30, auto-rul în cauză este de acord întâi cu teza lui Fr. Die-kamp din 1899, anume osândirea „care l-a lovit peOrigen şi pe partizanii lui în 553 este opera unuisinod particular, în speţă, a unui σúvoδoςέvδημoũσα (synodos endemousa) din Constanti-nopol [...]”. Al doilea considerent: „Canonul31

[sic] 11 al Sinodului V, care proclamă anatemaîmpotriva lui Origen şi a scrierilor sale necredin-cioase32 este evident o sentinţă emanată a sinodu-lui ecumenic”, sinod ce l-a condamnat pe Origen„în trecere”33, adică în treacăt, fugitiv; expresia„en passant” este împrumutată – în chip nemărtu-risit – de la cardinalul Henry Noris (1673). Măaşteptam, cele două concluzii de mai sus să fie tre-cute şi în sumar (Abstract). La acest studiu maiconstat o nesatisfăcătoare sistematizare a materia-lului, ca şi unele erori de tipar: Emesa34, în loc deEdessa, et alia.

Contribuţii recente ale unor cercetători străiniaduc anumite clarificări în privinţa elementelorcontroversate; enumăr câteva: numele lui Origennu este inclus în edictul lui Iustinian cel Mareintitulat Oμóvoɩα, nici în actele sinodale semnateulterior de papa Vigiliu, nonconcordanţe frapantecare pot să indice faptul că numele lui Origen afost inserat retrospectiv în text, după sinod. Rezol-varea problemei, acceptată în genere astăzi, estecă respingerea origenismului s-a făcut înainteadeschiderii oficiale a Sinodului V general. În con-tinuare, fragmentele în engleză: „In the Homo noia

(the prior text) Origen’s name does not appear atall, making it at least possible that the name of thethird-century theologian had been inserted intothe conciliar acts retrospectively”35; „...nor does itappear in the version of the conciliar proceedingsthat was eventually signed by Pope Vigillius, along time afterwards. These discrepancies mayindicate that Origen’s name may have been retros-pectively inserted into the text after the Coun-cil”36. „However, the solution generally acceptedtoday is that the bishops signed the canons con-demning Origenism before the council formallyopened”37.

Cum era de aşteptat, cea mai bună ediţie cri -tică din contemporaneitate a hotărârilor celorŞapte Sinoade ecumenice, scoasă de Norman P.Tanner, nu a mai inclus textul denunţurilor anti-origeniste, cu justificarea că studii mai noi au ară-tat că cele 15 anatematisme nu pot fi atribuiteSinodului II constantinopolitan: „Our edition doesnot include the text of anathemas against Origensince recent studies have shown that these anathe-mas cannot be attributed to this council”38.

Deja în 1988, citându-l pe patrologul francezH. Crouzel, I.G. Coman preciza că osândirea luiOrigen „în 553 «n-are valoare istorică şi canoni-că», pentru că «discutate înaintea deschiderii ofi-ciale a sinodului, cele 15 anatematisme din 553(diferite de cele din 543 ale lui Iustinian şi alesinodului său local) nu figurează în actele oficialeale Sinodului V ecumenic [...]. Aceste anatema -tisme sunt, în parte, copii din opera Capitolegnos tice ale lui Evagrie Ponticul39 [...]. Origen amurit quasi-martir şi în pace cu Biserica». Ori-gen nu s-a separat, în chip eretic, de Biserică”40.

Înainte de a încheia, voi reproduce câteva con-sideraţii şi atitudini aparţinând unor autorităţi înmaterie. Redau mai întâi reflecţiile regretatuluipatrolog Ioan G. Coman, deseori citat în paginilede faţă: „Geniu unic teologic şi filosofic şi nestinsrug de evlavie al Bisericii, pe care el o calificadrept «podoabă a lumii», dascăl de ierarhi şi demartiri, el însuşi martir pentru Hristos-Logosul pecare l-a iubit ca nimeni altul, Origen va beneficia,poate, într-o bună zi, de apocatastaza pe care el acerut-o lui Dumnezeu cu atâta dragoste pentru toţişi pentru toate. Aprecierile specialiştilor (P.Hristou, H. Crouzel, J. Daniélou etc.) merg înacest sens”41.

Reputatul dogmatist Dumitru Stăniloae, înDogmatica sa, îl citează de câteva ori pe mareledascăl alexandrin42, ceea ce nu înseamnă puţin,iar alt distins dogmatist, anume Isidor Todoran, ademonstrat că Origen nu poate fi taxat eretic înînţelesul deplin al cuvântului. El poate fi calificatdoar ca eretic material, nu formal. Ereticul formaleste acela care persistă voit în a susţine o învăţă-tură contrară doctrinei Bisericii, pe când ereticulmaterial greşeşte, însă nefiind în opoziţie con-ştientă faţă de Biserică; ereticul material nu estepropriu-zis eretic43.

Într-un volum propriu44, competentul teologiezuit Tomás Špidlik (†2010; la romano-catolici,cum se ştie, Origen este Părinte al Bisericii) oferănenumărate citate din acelaşi Origen. Tot aşa pro-cedează şi Andrew Louth (valoros dascăl angli-can, convertit la Ortodoxie); dânsul îl vede pe Ori-gen ca pe un precursor al întregii tradiţii misticecreştine45. De asemenea, cunoscutul istoric alliteraturii creştine din Antichitate, LorenzoPerrone, declară – relativ la o eventuală canoni -zare – că nu se impune, deoarece „a fost dejafăcută de istorie, prin vicisitudinile pe care le-auîndurat Origen şi scrierile sale [...]. El a fost cititşi recitit, comentat, imitat de-a lungul istoriei inte-lectuale a creştinismului. El nu e doar o simplă«autoritate de referinţă», el este un maestru pentruînvăţătura şi viaţa creştină”46. În fine, e util a evi-denţia că ultimul congres (al Xll-lea), consacratmoştenirii origeniene, a avut loc acum câţiva aniîn Sfânta Cetate, la Ierusalim47.

Închei cu sublinierile Părintelui prof. arhid.Ioan I. Ică jr., cel ce a studiat temeinic opera ori-geniană: „Astăzi Origen este din nou contempora-nul nostru, întâi de toate pentru că, după interlu-diul neomedieval al totalitarismului modern,trăim iarăşi într-o epocă a individualismului şi alibertăţilor (chiar dacă nu şi a libertăţii – cumvoiau anticii), a fluidităţii şi pluralităţii, similarăîntr-un alt context cultural şi tehnologic celei alumii antice din secolele II–III [...]. Dacă în faţageniilor singura atitudine adecvată e admiraţialucidă, atunci faţă de Origen prima şi fundamen-tala atitudine care i se datorează este cunoaştereaşi mulţumirea, gnoza şi euharistia, unite în recu-noştinţă”48.

Am înfăţişat în articolul prezent doar o micăparte din problematica origeniană care se cere a86

fi aprofundată, altfel zis să fie tratată multilate-ral, în scopul de a fi soluţionată – pe cât posibil –definitiv.

Note

1 G. Coman, Patrologie, II, Bucureşti 1985, p. 292.2 Ibidem, p. 292: intervalul cronologic 185–253/4.3 E. Gilson, Filosofia în Evul Mediu (trad. rom.), Bucu-

reşti 1995, p. 50; V. Muntean, Miscellanea, Sibiu 2017, p.150 (cu argumentare).

4 Unele informaţii, legate de criza origenistă şi de Sino-dul V ecumenic, am dat în Istoria creştină generală, vol. I,Bucureşti 2008, p. 186–190. A se vedea şi manualul univer-sitar de Istoria bisericească universală (redactat de uncomitet de autori), I, Bucureşti 2019; în p. 464 şi 478 seafirmă – în mod real sau nu, vom vedea – că Origen a fostcondamnat la acel conciliu.

5 În antologia sa, Semnele împărăţiei (trad. rom.), I,Timişoara 2003, p. 65 (cu o Introducere de V. Muntean).

6 Este vorba de Filosofia primelor secole creştine,Bucureşti 1995, p. 52–66. G. Lafont (în cartea O istorie teo-logică a Bisericii, trad. rom., Sibiu 2003, p. 89) spune că„departe de a fi fost colonizată de elenism, gândirea creş tinăa îmbogăţit patrimoniul filosofic al culturii greceşti, smul-gându-l limitelor lui şi dându-i instrumentele unei expresiimai existenţiale”. De real interes este şi judecata lui A.Louth (Originile tradiţiei mistice creştine, trad., Sibiu 2002,p. 257): „Părinţii folosesc încă un limbaj platonic, dar el etransfigurat de contextul în care îl folosesc”. Desigur că înmod exagerat Fr. Nietzsche punea semnul egalităţii întreplatonism şi creştinism; a fost citat de I.P. Culianu, în vol.Eros şi magie în Renaştere –1484 (trad. rom.). Bucureşti1994, p. 284.

7 I.G. Coman, Patrologie, II, p. 311.8 Ibidem, p. 314. Vezi şi The Oxford Dictionary of

Byzantium (ed. Al. Kazhdan et alii), III, New York – Oxford1991, p. 1656. Marii Capadocieni – arată şi E. Gilson (Filo-sofia..., p. 54) – au ştiut în cazul lui Origen să-i îndreptedevierile doctrinare „şi să-l admire fără zgârcenie”.

9 I.G. Coman, Patrologie, II, pp. 320 şi 332. R. Rus (înDicţionar enciclopedic de literatură creştină din primulmileniu, Bucureşti 2003, p. 628) adnotează că Biblia are treisensuri: istoric/literal, moral şi mistic/alegoric, corespunză-toare structurii tripartite a omului: trup, suflet şi spirit/duh,structură ce a fost numită „aparenta trihotomie a fiinţeiumane” de către Bartolomeu Valeriu Anania (Noul Testa-ment2), Bucureşti 1999, p. 360, n. 6, în care comentează sti-hul 23 din I Tesaloniceni, cap. 5, neacceptând trihotomiaplatonică). Vezi şi D. Pătraşcu, Concepţia despre suflet înplatonism şi la primii Părinţi ai Bisericii, Caietele Institutu-lui Catolic, VII (2008), p. 48 sq.

10 I.G. Coman, Patrologie, II, p. 343.11 Ibidem, p. 381–382.12 Ibidem, p. 331–333. Vezi şi N. Matsoukas, Istoria

filosofiei bizantine (trad. rom.), Bucureşti 2003, p. 85–87.

13 E. Gilson, Filosofia..., p. 50. Se pot consulta cu folosşi alte medalioane: M. Eliade, Aspece ale mitului (trad.rom.), Bucureşti 1978, p. 155–157; Origen and Origenism(Catholic Encyclopedia, online), Origen of Alexandria(Internet Encyclopedia of Philosophy), Origen (StanfordEncyclopedia of Philosophy) ş.a.m.d.

14 I.G. Coman, Patrologie, II, p. 348; Idem, vol. III,Bucureşti 1988, p. 244–255: în aceste pagini se aflăamănun ţita critică operată de Teofil Alexandrinul (†412),pasional, cu o ostilitate nedisimulată, cu izbucniri „aşa devio lente împotriva lui Origen, lucru foarte regretabil” – con -clude I.G. Coman. După ce iniţial a fost un admirator exal-tat al lui Origen, acesta e acum categorisit de către acelaşiTeofil drept „capul nelegiuirii”, „hidra tuturor ereziilor” (p.249, 576), „partizan al demonilor” (p. 254), etichete ce nucadrează cu limbajul creştinesc sau civilizat. Un portretechilibrat, fidel, i-a creionat acestei „figuri controversate”Remus Rus (Dicţionar..., p. 827–828), chiar dacă istoriculbritanic E. Gibbon (citat de D.S. în p. 828) i-a făcut o des-criere devastatoare. Evident, în vederea unei caracterizărijudicioase, orice persoană – sau personalitate – este necesara fi evaluată imparţial, luându-se în considerare deopotrivămeritele şi scăderile sale. În legătură cu „ere ziile” specifica-te supra, nu se poate eluda afirmaţia paulină din I Corinteni11,19: „[...] trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se înve-dereze între voi cei încercaţi”. Comparativ cu critica înver-şunată a lui Teofil, în apologia Contra lui Celsus, Origen„s-a menţinut însă în limitele obiectivitătii şi nu s-a lansat încritici pătimaşe la adresa adversarului”, a consemnat mitro-politul Nicolae Corneanu, în Origen şi Celsus. Confrunta-rea creştinismului cu păgânismul, Bucureşti 1999, p. 34.

15 Paragraful în întregime l-am preluat – nu literal – dinvolumul regretatului ierarh N. Corneanu, Origen..., p. 217.Pentru respingerea incriminării de subordinaţionism, a sevedea The Oxford Dictionary..., III, p. 1534; R. Rus, Dic-ţionar..., p. 627, precum şi nota infra.

16I.G. Coman, Patrologie, II, p. 347.17 Ibidem, p. 351.18 R. Rus, Dicţionar..., p. 334.19 E. Gilson, Filosofia..., p. 54. A se vedea şi I.G.

Coman, Patrologie, II, p. 375: Origen prezintă această che-stiune „cu teamă şi precauţie, mai mult ca un fel de discuţieşi de cercetare, decât ca afirmaţii sigure şi definitive”.

20 Epifanie de Salamina, teolog unilateral, în Panariona descris 80 de erezii (ca şi cele 80 de concubine din Cânta-rea cântărilor), din care primele 20 sunt ante-creştine: bar-barismul, scitismul, elenismul, iudaismul ş.a. (I.G. Coman,Patrologie, III, p. 578); el s-a dovedit şi un preiconomah şitotodată o unealtă în mâna lui Teofil Alexandrinul, folosităde acesta spre a-şi satisface propriile ambiţii. A fost înfrun-tat cu demnitate de Teotim al Tomisului, familiarizat cuscrisul origenian pe care îl preţuia; cf. Ioan Rămureanu,Actele martirice, Bucureşti 1982, p. 349.

21 Ioan I. Ică, Studii de spiritualitate ortodoxă, Sibiu2002, p. 29.

22 R. Rus, Dicţionar..., p. 334–335. Varianta engleză(online) sună aşa: „...alone is to be accepted as truth whichdiffers in no respect from ecclesiastical and apostolicaltradition”. O nuanţare la I.G. Coman, Patrologie, III, p. 211: 87

„Numai acel adevăr trebuie crezut, care nu se deosebeşteîntru nimic de Tradiţia apostolică” (lipseşte „bisericească”;probabil lapsus calami).

23I.G. Coman, Patrologie, II, p. 332. Să se vadă şi I. P.Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului (trad. rom.),Bucureşti 1995, p. 61 („...doctrina origenistă, care nu-i pro-priu-zis cea a lui Origen însuşi”), p. 284–289 (origenism şicatharism radical) şi p. 323, în care Origen e desemnatPărinte al Bisericii.

24 H.-G. Beck, Istoria Bisericii ortodoxe din Imperiulbizantin (trad. rom.), Bucureşti 2012, p. 79. Despre Eva-grie vezi şi teza în neogreacă (Evagrie din Pont) a fostuluipatriarh Iustin Moisescu, apărută la Atena în 1937; I.G.Coman, Patrologie, III, p. 430–452; J. Meyendorff, Hris-tos in gândirea creştină răsăriteană (trad. rom.), Bucureşti1997, p. 58; H. Bunge, Evagrie Ponticul. O introducere(trad.), Sibiu 1997; A. Guillaumont, Originile vieţii mona-hale (trad.), Bucureşti 1998, p. 251–286; A. Louth, Origi-nile..., p. 141–156; Evagrie Ponticul, Scrieri alese (trad.).Bucureşti 2000; R. Remus, Dicţionar..., p. 254–255; R.Sinkewicz, Evagrius of Pontus, Oxford 2006; Evagriusbetween Origen, the Cappadocians, and Neoplatonism(ed: Ilaria Ramelli et alii), vol. X din Studia Patristica,Peeters, 2017.

25I.G. Coman, Patrologie, II, p. 332.26 Ioan I. Ică, Studii..., p. 32.27 A apărut în Studia Universitatis «Babeş-Bolyai».

Theologia Orthodoxa, LIV, 2, 2009, p. 51 şi urm.28 În realitate, anatematisma aceasta nu face parte din

grupa celor 15, ci din seria de 14 anatematisme, îndreptateîmpotriva celor Trei Capitole.

29 Largo, poziţia lui lustinian împotriva registruluiTρɩῶv Kɛφαλαіων, la E. Schwartz, Drei dogmatischeSchriften I Justinians, München 1939, p. 41–67.

30 N. Kerekes, Sinodul..., p. 69.31 Văd că sinodul cu pricina nu a emis niciun canon; cf.

I. Floca, Canoanele Bisericii ortodoxe. Note şi comentarii,Bucureşti 1991, p. 92.

32 Este un epitet nefericit; necredincios semnifică: fărăcredinţă, perfid, nesincer.

33 N. Kerekes, Sinodul..., p. 68; la capătul pag. 70,înglobează numele a 13 eretici (alături de Origen), cu toatecă în anatematisma XI erau nominalizaţi doar 6! Între cei 6nu îi descoperi nici pe Didim cel Orb, nici pe Evagrie Pon-ticul pe care îi aminteşte, ca sancţionaţi, numai Sinodulquinisext din anii 691–692. În plus, în textul respectivnumele lui Iustinian cel Mare este însoţit, în traducereaengleză, de sintagma „of blessed memory” (de binecuvân -tată – sau pioasă – amintire), deşi el a trecut în eternitate caeretic aftartodochet! (În varianta românească, vedem cănumitul împărat s-a sfârşit în „dreapta-credinţă”, adică orto-dox; I. Floca, Canoanele..., p. 93). Apropo de Evagrie,pomenit supra, şi L. Misiarczyk („Non errores mentis sedlogismoi faciunt haereses”. The Passions as a Source ofHeresy according to Evagrius Ponticus, in Vox Patrum37/2017, p. 272–273) e de acord că în 553 nu a fost con-damnat cu numele.

34 N. Kerekes, Sinodul..., p. 58.35 E.M. Harding, Origenist Crises, în J.A. McGuckin

(ed.), „The Westminster Handbook to Origen”, Louisville(Kentucky), 2004, p. 166. Din textul Elisabetei Harding,Ambrose Andreano (înainte calvin, actualmente ortodox)transcrie mai multe fraze – implicit cea copiată de mine – în„Alleged Condemnation”, adică pretinsa condamnare, capi-tol din studiul său Debunking Myths about Origen (foarterecent postat online); în acelaşi capitol explică în câtevapuncte ceea ce el etichetează „the pseudo-condemnation”. înschimb, D. Castellano, Origen and Origenism, Part III. Ori-genism of the Sixt Century (online, 2013) are convingerea căprezenţa numelui lui Origen în anatematisma a XI-a din 553echivalează cu o ratificare a deciziilor ce au precedat Sino-dul al V-lea ecumenic. Dar llaria Ramelli (în The Chris tianDoctrine of Apokatastasis, Brill, 2013, p. 737) ple deazăpentru ideea că Origen nu a format obiectul vreuneianateme autentice – „Origen is not the object of anyauthentic anathema”. În plus, într-un material postat online,în 21 februarie 2019, intitulat Freedom and Condemnation– Workshops on Origen, se arată că osândirea origenismuluis-a petrecut cu puţin timp înaintea Sinodului ecumenicconstantinopolitan din anul 553: „Origen was definitelycondemned together with some Origenistic sentencesshortly before the Fifth Ecumenical Council (553)”. Înclinsă cred şi eu, ca şi alţi specialişti, că avem de a face cu oadăugire, cu o intervenţie în textul anatematismei amintite,cu o interpolare, fiindcă normal ar fi fost ca numele lui Ori-gen să deschidă lista cu ereziarhii, nu să o încheie, el trăindînaintea lui Arie (plasat primul). Şi o proaspătă istorie acreştinătăţii vorbeşte exclusiv de condamnarea în 553 acelor „Trei Capitole”: Philippe Blaudeau, L’utopia giusti-nianea, în Storia del cristianesimo, I. L’etâ antica (secoliI–VII) (ed. Emanuela Prinzivalli), Roma 2015, p. 367.

36 Wikipedia: Origen (varianta engleză); E.M. Har-ding, Origenist..., p. 166.

37 Wikipedia citează pe R.A. Greer, Origen, New York1979, p. 3, şi pe R. Price, The Acts of the Council ofConstantinople of 553: With Related Texts on ThreeChapters Controversy, Liverpool University Press, 2009, II,p. 270 sqq.

38 Decrees of the Ecumenical Councils, I, GeorgetownUniversity Press, 1990, p. 106 (lucrare reeditată în 2016).Vezi şi The Council of Constantinople – Sentence andAnathemas against the Three Chapters (online); PhilipSchaff, The Seven Ecumenical Councils (online, din 28 mar-tie 2005), p. 440–443 (anathemata contra lui Origen); T.Givens, When Souls Had Wings, Oxford University Press,2012, p. 125 (despre nedumerirea lui Schaff privind „theseadditional anathemas”); OrthodoxWiki: Origen.

39 A se vedea şi Joshua McKay Powell, The Personaland Social Context of Justinianic Religious Policy Prior tothe Three Chapters Controversy, University of KentuckyLibraries, 2017, p. 212: „The 15 anathemas of the Councilwere built primarily upon the Kephalaia Gnostica of Eva-grius”. Origenismul condamnat în 553 era „essentielle-ment l’origenisme evagrien”; ibidem, p. 211 (este citat A.Guillaumont).88

40 I.G. Coman, Patrologie, III, p. 11.41 Ibidem, II, p. 376. Merită a fi înregistrat, fiind foarte

interesant, un pasaj din Testamentul său (transpus în parte învoi. „Şi Cuvântul trup s-a făcut”. Hristologie şi mariologiepatristică, Timişoara 1993, p. 429): „Ca om de ştiinţă amrealizat câteva lucruri în domeniul culturii greco-latine şi alpatristicii [...]. Clasicismul greco-latin e un panteon al fru-museţii cum nu se găseşte în nicio cultură a lumii. Frumu-seţe a raţiunii, a artei şi a vieţii. Sfinţii Părinţi sunt o liră aharului şi a lacrimilor după mântuire”. Volumul de mai susa fost editat, cu o postfaţă, de mitropolitul N. Corneanu –fostul său discipol – care în 1965 l-a luat cu sine pe neuita-tul dascăl când s-a deplasat la Parohia Boldur (satul meunatal) în vizită canonică. Scrisoarea Părintelui Ioan G.Coman din 1982, preţioasă, cu date importante, am publicat-o în Miscellanea, p. 200.

42 D. Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă2, Bucu-reşti 1997, vol. II (pp. 164 şi 191), vol. III (p. 253).

43 I. Todoran, Poate fi considerat Origen eretic?, în„Mitropolia Ardealului”, nr. 7–8/1959, p. 540–547. Iată cezice şi H. Crouzel în articolul Origen and Origenism dinNew Catholic Encyclopedia (text postat online la 24 apr.2020): „...there is no question of holding that Origen was aformal heretic”.

44 Spiritualitatea Răsăritului creştin, II. Rugăciunea(trad. rom.). Sibiu 1998, pp. 62, 65, 73, 76, 77 et passim.

45 A. Louth, Originile..., p. 109.46 Apud Origen sau Despre o canonizare implicită,

extras online din Cr. Bădiliţă, Ştiinţă, dragoste, credinţă.Convorbiri cu patrologi europeni, Bucureşti 2008. Vezi şi

eboşa făcută lui Origen, într-un text postat online în oct.2015, de către David Bentley Hart (Saint Origen) care îşimanifestă revolta pe motiv că împăratul Iustinian – în po fidaexceselor şi vinovăţiilor lui – este sfânt! Personal, în Scrieriteologice şi istorice (Caransebeş 2012, p. 76–80) am adusargumente pentru a fi omis din sinaxar, în Calendarul clasicbizantin lipsind cu desăvârşire. H.-G. Beck (Istoria Biseri-cii..., p. 83–85) apreciază corect că Iustinian I-ul nu a reuşitin extremis să obţină unitatea Bisericii, iar condamnareacelor Trei Capitole (opera şi persoana lui Teodor deMopsuestia, scrierile lui Teodoret de Cyr contra lui ChiriiAlexandrinul şi Epistola lui Ibas de Edessa către episcopulpersan Maris) a însemnat, sub raport teologic, „un act inutilde înfrângere a trecutului”. Ceea ce rămâne de la Iustinianîn cuprinsul Bisericii bizantine nu e quodlibet-ul său teolo-gic, nici cursul fluctuant al politicii sale ecleziale; rămândeciziile lui în sfera dreptului eclesiastic – fără de care exis-tenţa canonică viitoare a Ortodoxiei este de neimaginat –,precum şi arta bisericească. El a trecut în eternitate ca ereticaftartodochet, punctează acelaşi învăţat bizantinist german(din nefericire, din cauza neglijenţei traducătorului, în p. 65şi p. 83, numele ereziei nu posedă al doilea t). Totuşi supra-numele „cel Mare” – păstrat în istorie – este motivat princtitorirea Catedralei Sf. Sofia şi prin Codul său ce stă latemelia legislaţiei moderne.

47 Origeniana Duodecima. Proceedings of the 12th

International Congress, Jerusalem, 25–29 June, 2017 (actepublicate în anul 2019).

48 Ioan I. Ică, Studii..., p. 40–41.

89

80 ani de la sfâșierea teritorială a româniei(1940) și de la marele refugiu românesc

Alexandru Porțeanu*

*Profesor universitar dr., președintele Asociației Foștilor Refugiați (AFOR 1940-1947)

Realizarea de deosebită însemnătate istorică aRomâniei Mari a atras ca un magnet, de laînceput, ostilitatea statelor vecine (cu excepțiaIugoslaviei) și poziționări corespunzătoare înrelațiile internaționale. Din punct de vederegeopolitic, factorii predominanți au fost repre -zentați de Komintern (Internaționala a III-acomunistă creată, în 1919, la Moscova) și derevizionismul Ungariei horthyste, validat cu spri-jinul Germaniei naziste. Convergența lor s-a rea -lizat prin Pactul de neagresiune sovieto-german,cunoscut sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, îndeosebi prin ane -xele sale secrete, urmat după numai câteva zile, la1 septembrie 1939, de atacarea Poloniei de cătreGermania nazistă, moment ce a declanșat cel de alDoilea Război Mondial.

În acest cadru politic de ansamblu, Româniase afla la intersecția obiectivelor celor două super-puteri, Germania nazistă și URSS. Situația eis-a agravat vizibil în condițiile prăbușirii sistemu-lui de alianțe politico-militare, realizat după finelePrimului Război Mondial, sub egida PuterilorAliate Occidentale.

Anul 1940 a rămas cel mai nefast an dinîntreaga istorie de până atunci a României,izolată în mijlocul vâlvătăilor războiului dinjurul ei.

Pactul Ribbentrop-Molotov a permis Germa -niei ca, după atacarea Poloniei și împărțirea aces-teia cu URSS, să-și îndrepte operațiunile militarespre vest, în principal împotriva Franței și săpregătească atacarea Marii Britanii. Oricât de li -mitate au fost inițial aceste acțiuni, ele au deter-

minat inclusiv reorientarea politicii externe aRomâniei către Germania, prin acordul economicromâno-german (17 mai 1940), sintetizat în for-mula „petrol în schimbul armelor”. În acest con-text nou, Germania nazistă a sprijinit pretențiileteritoriale ale URSS față de România, limitateinițial numai la Basarabia.

Pe această bază, la 26 iunie 1940, guvernulsovietic transmitea României nota ultimativă princare cerea cedarea imediată a Basarabiei și a nor-dului Bucovinei. În ziua următoare, 27 iunie 1940,la București, au avut loc cele două Consilii deCoroană care au dezbătut grava situație. În searade 17 iunie și în 28 iunie 1940, guvernul sovietica cerut evacuarea teritoriilor revendicate în ter-men de patru zile, începând de la ora 14 a zilei de28 iunie 1940. În realitate, trupele sovietice auînceput ocuparea încă din seara de 28 iunie, ceeace a generat un adevărat dezastru umanitar deproporții, în haosul disperat al refugierii zecilor demii de români sub atacurile aviației sovietice. Înziua următoare, 29 iunie 1940, trupele sovieticeau ocupat și Ținutul Herța, care se afla pe maluldrept al Prutului, în Vechiul Regat al României.Explicația ridicolă a acestui abuz agravant invocafaptul că Stalin a trasat noua linie a frontierei cuun creion gros, de tâmplărie! Manifestul Parti -dului Comunist din România, aflat în ilegalitate,la Moscova, ca secție a Kominternului, salutafaptul că „Armata Roșie a pus capăt juguluiimperialiștilor români”.

La 15 iunie 1940, scrisoarea cancelarului AdolfHitler a cerut ultimativ regelui Carol al II-lea săfacă concesii teritoriale Ungariei și Bulgariei,

90

amenințând – în caz contrar – cu distrugereaRomâniei. Peste câteva zile, la întrevederea de laSalzburg dintre primul ministru Ion Gigurtu șiministrul de Externe Mihail Manoilescu cuA. Hitler și Ribbentrop, aceștia din urmă au reco-mandat guvernului român să răspundă pretențiilorteritoriale ale Ungariei și Bulgariei prin propuneriși negocieri directe. Astfel, în intervalul lung din-tre 16–24 august 1940 au avut loc la TurnuSeverin tratative româno-ungare detaliate șiîndelung negociate, care au eșuat din cauzaincompatibilității celor două poziții.

La 29–30 august 1940, Consiliul de Coroanăaccepta „arbitrajul” Germaniei și Italiei. În după-amiaza zilei de 30 august 1940 s-au semnat actele„Arbitrajului” (Dictatului) de la Viena, prin carenordul Transilvaniei a fost rupt din teritoriulRomâniei și cedat Ungariei. Prima sa consecință afost marele val al refugiaților, cărora Țara – atâtde încercată – le-a asigurat adăpost și condiții desupraviețuire.

Cea de a treia sfâșiere teritorială a Românieia avut loc imediat după ce regele Carol al II-lea atransmis fiului său Mihai prerogativele regale și aplecat din România (6 septembrie 1940). La 7septembrie 1940, la Craiova a fost semnat tratatulde frontieră româno-bulgar, prin care Cadrilaterulera cedat Bulgariei. Interesant rămâne faptul căRomânia a fost consiliată să accepte aceastăcedare atât de către Germania nazistă, cât și decătre URSS și Marea Britanie.

Rezultatele modificărilor teritoriale și demo -grafice ale României din 1940 au fost deosebit degrave, atât pe termen scurt, imediat, cât și pe ter-men mediu, până la 25 octombrie 1944, conti -nuând pe termen lung până astăzi. Suprafața depeste 295 mii kmp a României Mari s-a redus cuaproape 100 000 kmp, mai mult de 1/3, înproporție de 33,87%. Mai mult de jumătate dinteritoriul redus era reprezentat de Basarabia șinordul Bucovinei. Dintre cei 20,2 milioanelocuitori ai României Mari, peste 6,8 milioane,adică tot 33,87%, reprezentau pe cei din teritoriilecedate. Mișcările de populație generate de acesterestructurări au fost destul de ample.

Marele Refugiu Românesc, declanșat în 1940,din Basarabia, nordul Bucovinei, nordul Tran -silvaniei și Cadrilater, completat cu cel din 1944din Basa rabia și nordul Bucovinei, a însumat circa

un mi lion două sute de mii de persoane. Astăzi, înbaza Legii nr.189/2000 privind persoanele perse-cutate din motive etnice, mai există câteva zeci demii de supraviețuitori, reprezentați de AsociațiaFoștilor Refugiați (AFOR 1940–1947).

Dincolo de datele statistice, toate acestemodificări se constituiau într-o sursă de marisuferințe umane pentru milioane de români, maripierderi economice, dereglări funcționale îndomeniul transporturilor și instituțiilor publice,afectarea învățământului și culturii din teritoriilecedate, profunde suferințe morale.

Dictatul de la Viena, cedarea fără luptă ateritoriilor și întregul ansamblu al durerilorrespective au generat ample manifestații deprotest, îndeosebi la finele lunii august șiînceputul lunii septembrie 1940. Inclusiv armataera cuprinsă de profunde nemulțumiri. Toate aces-tea se canalizau contra oamenilor politici ai tim-pului, concentrându-se împotriva regelui Carol alII-lea. Conștient și îngrijorat de asemenearepoziționări, regele a încredințat conducereaguvernului generalului Ion Antonescu, care aveaîncrederea armatei și a unor politicieni. În acelecircumstanțe, Mișcarea legionară a intrat înacțiune cu mijloacele care o caracterizau (atacuriarmate). În zilele de 4–5 septembrie 1940 a avutloc transferul de putere către generalul IonAntonescu, suspendarea Constituției și dizolvareaCorpurilor Legiuitoare. În dimineața zilei de 6septembrie 1940, regele Carol al II-lea a renunțatla tron în favoarea fiului său Mihai și a plecat dințară. Generalul Ion Antonescu a devenit factorulpolitic dominant al României, instaurând un regimde autoritate personal ce a urmat în direcțiaaccentuării sale. Regele Mihai și-a începutdomnia în condiții politice interne și externegrave. Generalul Ion Antonescu a fost obligat săpromoveze Mișcarea legionară în conducerea sta -tului, România fiind proclamată la 14 septembrie1940 „stat național legionar”.

La finele lunii octombrie 1940, trupele sovie -tice au ocupat câteva ostroave de pe brațul Chiliași din Delta Dunării.

Imediat după accederea lor la putere,legionarii au urmărit să acapareze pârghiilepolitice ale statului român, intrând în divergențăcu generalul Ion Antonescu. Conflictul dintregeneral și Horia Sima s-a acutizat treptat. La 91

finele lunii noiembrie 1940, legionarii au recurs laasasinarea unor foști demnitari politici și a unorpersonalități de talia lui Nicolae Iorga sau VirgilMadgearu.

În zilele de 21–23 ianuarie 1941 s-a înregistratapogeul conflictului prin rebeliunea legionară încare s-a deschis focul și lupta deschisă cu armata,s-au produs violențe și dezordini în Capitală și înnumeroase localități din țară, cu un număr impor-tant de victime și răniți.

Înăbușirea militară a rebeliunii legionare a puscapăt primei faze a situației politice de dupăvenirea la putere a generalului Ion Antonescu,care a putut astfel să instaureze regimul autoritarmilitar și pregătirile pentru intrarea în război.

Înlăturarea capului țării – regele Carol al II-lea –în condițiile marilor pierderi teritoriale aleRomâniei, era un act discutabil din punct devedere politico-național, dar explicabil din punctde vedere moral, privitor la personalitatea sa.

Toate acestea au reprezentat consecințe alemultiplelor sfâșieri teritoriale ale țării din 1940.

În cele opt decenii de atunci, România a trecutprin destule alte încercări ale istoriei, reprezentatede implicarea ei în cele două faze ale celui de alDoilea Război Mondial (inclusiv cu aspectele lorteritoriale), de răstimpul scurt al speranțelor înrevenirea la democrație, de cei aproape 45 de aniai dictaturii comuniste, de prăbușirea comunismu-lui, restaurarea democratică a statului și asocietății românești, culminând cu noul loc alRomâniei în relațiile internaționale.

Retrospectiva celor 80 de ani ne relevăsemnificațiile parcursului ascendent al României,de la situația dramatică din 1940, până la calitateaei de membră a Uniunii Europene și a NATO, carea stat la baza consolidării democrației, adrepturilor și libertăților fundamentale ale omului,a progreselor social-economice și culturale alenațiunii române, ale întregii noastre societăți.

92

Domnilor academicieni, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor, În cuvântul meu mă voi referi, cum titlul o

indică, la proiectul de realizare a unei istorii atehnicii românești căreia CRIFST îi acordă ojustificată importanță. Pe această temă am con-versat cu câteva personalități interesate desubiect printre care, de mai multe ori, cu acade-micianul Gleb Drăgan, desemnat de AcademiaRomână să se ocupe de realizarea unei istorii atehnicii românești, și am expus punctul meu devedere. În aceeași optică se situează și aceastăcomunicare și mulțumesc organizatorilor sesiu-nii de comunicări CRIFST din toamna anului2015 pentru inclu derea ei în program.

Voi face în cele ce urmează câteva considerațiiprivind condițiile și interesul reali zării unei astfelde lucrări; voi evoca foarte succint momente-reper din lungul parcurs care a dus larecunoașterea istoriei tehnicii ca disciplinăacademică și universitară în Occident, în urmă cu40–50 de ani; mă voi opri asupra unor aspecteconceptuale necesare structurării lucrării, lametodologia care consider că ar trebui utilizată șila starea actuală a disciplinei.

O adevărată istorie a tehnicii româneștipoate fi realizată numai în cadrul și luând înconsiderare evoluția tehnicii la nivel mondial și

ținând cont de influențele reciproce dintretehnică, știință, economie, societate, politică,ideologii și mentalități. Acestea sunt cele douăcondiții sine qua non pentru ducerea la bunsfârșit a unui astfel de proiect.

Istoria tehnicii – definiție și importanțăO adevărată istorie a tehnicii nu se rezumă la

o istorie tehnică a tehnicii, la o istorie internă,altfel spus la o genealogie a tehnicii și cu atâtmai puțin la un dicționar al invențiilor șiinovațiilor sau al inventatorilor și realizatorilorindustriali. Ea nu se rezumă nici la o istorieeconomică, socială sau politică a acesteia, ci areîn vedere toate aceste aspecte pe care îșipropune să le integreze într-o abordare holistică,globală. Pornind de la analiza fiecărui aspect înparte și a interdependenței acestora, istoriatehnicii își propune să explice evoluțiile siste-mului tehnic și ale diferitelor sale componenteprecum și consecințele lor pe plan economic,social și politic. Bertrand Gilles, unul dintrepărinții fondatori ai disciplinei în Franța, afirmăcă istoria tehnicii este o istorie globală înlănțuităde lumea materială.

O astfel de istorie nu poate fi realizată decâtîntr-o largă abordare inter- și transdisciplinară,la care să contribuie specialiști din toate dome-niile: ingineri și oameni de știință, istorici șieconomiști, sociologi și politologi. Ea trebuie să

*Comunicare prezentată la sesiunea de comunicări din cadrul AG – CRIFST (Aula Academiei Române, 22 octombrie 2015)**Profesor, inginer dr., profesor emerit, Universitatea de Technologie Bélfort-Montbéliard, Franța; membru titular al

Academiei Internaționale de Istoria Științei – AIHS; fost președinte al Societății Internaționale de Istoria Tehnicii – ICOH-TEC; membru al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – CRIFST; președinte al asociației LaMaison Roumaine, Paris

câteva considerații cu privire la realizarea unei istorii a tehnicii românești*

Alexandru Ioan Herlea**

Opinii

93

fie structurată atât pe criterii cronologice, cât șide conținut, diferite combinații fiind posibile.

O istorie a tehnicii românești realizată încoordonarea CRIFST ar putea constitui un com-plement important al Istoriei Românilor publi-cate în ultimii ani de către Academie; eaar contribui sunt convins la o mai fină analizăistorică. Existența unei astfel de lucrări care estede un cert interes științific – prin contribuțiaadusă la îmbunătățirea procesului cunoașterii –prezintă avantaje și în alte domenii. În educațieși formare, ea dezvoltă spiritul inventiv și inova-tor al tineretului și nu numai al lui; în previziu-nea tehnologică, este o componentă importantăa demersului prospectiv, atât de necesară într-olume în schimbare accelerată, obligată sădefinească soluții cu implicații de importanțăcapitală pentru viitorul omenirii.

Permiteți-mi să insist asupra faptului căabordarea exploratorie, utilizată în previziuneatehnologică, nu se reduce la o simplă extra -polare a tendințelor evoluțiilor anterioare, citrebuie să ia în considerare multipleleinteracțiuni care există între diversele tehnicicare formează sistemul tehnic și între acesta șisistemul de cunoștințe științifice, sistemul eco-nomic, cel sociopolitic, cel al ideologiilor și almentalităților etc. Or, o astfel de abordare seaflă în centrul analizelor făcute în cadrul istorieitehnicii; voi reveni asupra acestor aspecte.Amintesc de asemenea că accelerarea continuă aschimbării pe care o cunoaște astăzi lumea faceca această modificare a ritmului să devină ovariabilă esențială a evoluției tehnologice și estegreu de distins între cauză și efect.

Dar istoria tehnicii românești esteimportantă și pentru procesul de salvare și pre-zervare a memoriei tehnicii românești și a unorartefacte și monumente astăzi neglijate șiamenințate cu dispariția sau cu restaurări șiconservări greșite, făcute neprofesional. Deasemenea, și nu în ultimul rând, o astfel delucrare poate contribui în mod substanțial lapromovarea aportului românilor la progresultehnicii la nivel european și mondial, permițândastfel o mai corectă definire și percepere aimaginii Țării de care este astăzi atâta nevoie.

Trebuie să se știe că România nu se reduce laclasa politică de astăzi.

Tehnica și istoria sunt parte integrantă aculturii și civilizației europene și românești. Eles-au dezvoltat din două rădăcini: naturalismul șiraționalismul grec pe de o parte și spiritualitateaiudeo-creștină de cealaltă parte. În Grecia aapărut istoria definită ca investigație a trecutuluiși Creștinismul a făcut din om, dotat de Dum-nezeu cu libertatea de a decide, o ființă res -ponsabilă care poate și trebuie să acționeze.

Istoria tehnicii din Antichitate până lasfârșitul secolului XX

În Antichitate și Evul Mediu în spațiul româ-nesc au avut loc evenimente importante în dez-voltarea tehnicii. Să amintesc numai culturaCucuteni și rețeaua de mănăstiri cisterciene, carea jucat un rol esențial în dezvoltarea și păstrareatehnicii europene; ea a ajuns până la Cârța, nudeparte de Făgăraș. O roată cu făcaie din Ro -mânia se află în Muzeul tehnicii din München.

Imprimeria creată la mijlocul secolului alXV-lea de către Gutenberg este o inovațietehnică de un impact fără precedent. Ea va per-mite în secolul următor publicarea primelor cărțiconsacrate tehnicii: celebrele Theatrum Machi-narum. Johannes Honterus din Brașov introduceimprimeria în Transilvania în 1535 și publicăRudimenta Cosmografica, apărută, începând cu1542, în 39 de ediții în mai multe mari orașeeuropene.

Epoca Renașterii este, de asemenea, cea aregăsirii raționalismului grecesc și apariției, lasfârșitul secolului al XVI-lea, a științeigalileene, definite ca o cunoaștere prin con-cepte, logic structurată și validată prin proceduriexperimentale sau matematice. Francis Baconprecizează regulile metodei experimentale înlucrarea sa Novum Organum, publicată în 1624,și atrage atenția asupra rolului științei în dome-niul tehnicii. Începând cu această dată apar noicurente de gândire: mecanismul, empirismul,pozitivismul și încep să se stabilească noi rapor-turi între știință și tehnică. Marele Leonardo daVinci le prevăzuse când a afirmat: „Eu cautlumina științei și binefacerile ei”.94

Toate acestea sunt legate de schimbări pro-funde la nivelul valorilor. Utilul devine criteriude adevăr. Știința, al cărei scop este stabilireaadevărului, intră în relații strânse cu tehnica,este o „șiretenie” (techne în grecește înseamnășiretenie), a cărei principală valoare este efi ca -citatea. Aceasta va ocupa un loc din ce în ce maiimportant în detrimentul eticii și deontologiei.

La mijlocul secolului XVII, apar în Anglia(1660) și în Franța (1666) Academiile de Științăși Oficiile de brevete. Obținerea unui brevetnecesită existența unei noutăți, deci o cercetarepentru stabilirea anteriorității care se raporteazăla istoria tehnicii. În Anglia primul sistem juri-dic de brevete – Statute of Monopolies – estecreat în 1623, iar în Franța, în 1699, Academieide Științe i se încredințează rolul de examinarea noutăților tehnice.

Secolul XVIII, epoca luminilor și cea a înce-putului revoluției industriale, este și epoca încare tehnica începe să fie privită ca făcând partedin cultura europeană. Acest fapt este pus înevidență în L’Encyclopédie de Jean Le Rondd’Alembert și Denis Diderot, editată la Parisîntre 1751 și 1772, cea mai reprezentativăpublicație a secolului XVIII.

Câțiva ani mai târziu, primele lucrări consa-crate istoriei tehnicii își fac apariția în Germania.Johann Beckmann, profesor la Universitatea dinGöttingen, publică, între 1780 și 1805, Beiträgezur Geschichte der Erfindungen și Johan Hein-rich Poppe, profesor de tehnologie la Universita-tea din Tübingen, publică, între 1807 și 1811,Geschichte der Wissenschaften bis an das Endedes 18 Jahrhunderts.

În a doua jumătate a secolului XVIII apar deasemenea instituții dedicate conservării memo-riei tehnice și îmbunătățirii tehnicilor existente.Este cazul instituției l’Hôtel de Mortagne, creatăla Paris în 1750, ce se găsește la originea cele-brului Conservatoire National des Arts șiMétièrs, creat în 1794.

La începutul secolului XIX sunt create, înmajoritatea țărilor europene, după exemplulenglez și francez, sistemele de brevete: în Prusia(1815), în Olanda (1817), în Imperiul austriac(1820), în Suedia (1834), în Portugalia (1837).

Majoritatea legislațiilor prevăd un examen prea-labil, de anterioritate, care face apel deci la isto-ria tehnicii. Amintesc că o lege a brevetelor deinvenție va apărea în România abia în 1906 pemodel francez, fără cercetare prealabilă, și după40 de ani de la primul proiect de lege în domeniu.

Este și epoca apariției marilor muzeetehnice. Conservatoire Național des Arts etMétièrs din Paris, amintit deja, servește camodel pentru Science Museum din Londra(1863) și Deutsches Museum din München(1903). Muzee tehnice sunt create și în alte capi-tale europene: la Viena și la Praga în 1908, laBucurești în 1909. Este de remarcat faptul că înprimii ani ai secolului XX, în România, tehniciii se acordă o mare imporatanță și țara bene -ficiază de ingineri și inventatori prestigioși, cumeste cazul inginerului Dimitrie Leonida, fonda-torul muzeului din București.

Nu se conservă însă numai obiecte tehnice,ci și tehnicile de realizare, meseria. De exemplu,celebrul arhitect Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc utilizează, în Franța la mijlocul secolului alXIX-lea, pentru restaurarea construcțiilormedievale, tehnici, metode și materiale folositela realizarea lor inițială. Citez Catedrala NotreDame din Paris și Cetatea Carcassonne.

Adevăratul progres pe calea creării discipli-nei istoria tehnicii, așa cum este ea astăzidefinită, are loc odată cu luarea în considerare,în cadrul analizelor istorice, economice, socio-logice, politice, filosofice, a tehnicilor șievoluțiilor lor.

Istoria tehnicii – nașterea disciplineiMarile sinteze filosofice din secolul al XIX-

lea realizate de Georg W.F. Hegel, Karl Marx,Auguste Comte au un impact important asupraistoriei tehnicii. Locul ocupat și rolul jucat decătre pozitivism și marxism în definirea disci-plinei istoriei tehnicii au fost determinante. Înacest context, Paul Mantoux, profesor de istoriamuncii la Conservatoire Național des Arts etMétiers, publică în 1906 faimoasa lui carte LaRévolution Industrielle au 18ème siècle și ingi-nerul Conrad Matschoss devine profesor laTechnische Hochschule Charlottenburg unde 95

este creată prima Catedră de istoria tehnicii. Totel este cel care fondează primul periodic îndomeniu: Beiträge zur Geschichte der Technikund Industrie.

Paul Mantoux și Conrad Matschossîntruchipează cele două rădăcini ale istoriei teh-nicii: cea legată de o abordare istorică șisociologică impregnată de o ideologie de stângași cea care presupune deschiderea „cutiei negre,black box-ului” tehnicii, urmând modelul istorieiștiințelor, în special al istoriei matematicii.

Într-un număr special al revistei „Annalesd’histoire économique et sociale” dinParis, Lucien Febvre lansează, în 1935, un mani-fest pentru crearea unei noi ramuri a istoriei:istoria tehnicii. El consideră că sunt necesare treietape pentru aceasta: elaborarea unei istorii teh-nice a tehnicii, operă a inginerilor care aucunoștințele necesare pentru a intra în „cutianeagră” a tehnicii; o istorie a relațiilor știință-tehnică, care, pentru aceleași rațiuni, trebuie săfie realizată de ingineri și oameni de știință și însfârșit integrarea celor două istorii într-o istorieglobală în care sunt prezente istoria economică,istoria socială, istoria politică.

În anii 1930, crearea unei istorii a tehnicii estestimulată de progresele realizate în acest domeniuîn Statele Unite. Cartea lui Lewis Mumford Tech-nics and Civilizations, publicată în 1932,cunoaște un mare succes. Ea pune în evidențădouă tehnici dominante: energia și materialele înfuncție de care autorul propune împărțirea istorieiîn trei pe rioade (eo-, paleo- și neo-tehnică). Estevorba de o nouă periodizare, în funcție de tehnică(tehnologie), care va fi dezvoltată după cel de alDoilea Război Mondial.

Dar numai după acest război, istoria tehniciidevine o disciplină recunoscută pe planuniversitar și academic. Noul statut pe care ea îlcâștigă se datorează universitarilor din StateleUnite și din marile țări ale Europei de Vest:Anglia, Franța, Germania.

În aceeași epocă apare, în Anglia, arheologiaindustrială, rudă apropiată a istoriei tehnicii,care are ca obiect de studiu patrimoniulindustrial și se ocupă de protecția și punerea saîn valoare. Kenneth Hudson deschide calea,

creând, în 1963, la Londra revista „Journal ofIndustrial Archeology”; în 1967 este inauguratprimul complex de arheologie industrială, TheIron Bridge Museum în Valea Coalbrookdale.

Istoria tehnicii – disciplină recunoscutăacademic. Identitate, metodologie șiproblematică

După cel de al Doilea Război Mondial auavut loc dezbateri referitoare la un numărimportant de aspecte privind istoria tehnicii; elese referă la:

– definiția și identitatea istoriei tehnicii;istorie internă sau externă;

– aspecte conceptuale: sistem tehnic (com-plex, model), schimbare tehnică (ruptură saucontinuitate, revoluție industrială, americanmodel), periodizare în istoria tehnicii, metodolo-gie (structuralism, sistemică);

– relațiile în decursul istoriei între tehnică șiștiințe, economie, societate, politică (războaie),mediu, filosofie, credințe și ideologii;

– păstrarea memoriei tehnicii: muzeologiatehnicii, arheologie industrială, arhive;

– relațiile cu alte discipline înrudite: antro-pologie, drept de proprietate, prospectivă;

– locul istoriei tehnicii în cultură, cercetare,învățământ, organizare industrială.

Voi evoca succint unele dintre acesteaspecte, cu precădere pe cele privi toare la iden-titatea domeniului și la metodologie, precum șipe cele ale relației istoriei tehnicii cu istoriaștiinței și istoria economică, istoria socială șicea politică.

Dezbaterile privind identitatea domeniuluiau fost lungi și ample, fiind cauzate de opțiunilediferite ale celor care promovau o istorie internă(istorie tehnică a tehnicii) și ale celor pentrucare istoria tehnicii era o istorie externă care nudeschidea „cutia neagră” a tehnicii și care –plecând de la premisele că tehnica este oconstrucție socială și o unealtă în serviciul eco-nomiei – preconizau o istorie economică,socială, politică a tehnicii. Istoria tehnicii acâștigat recunoaștere academică numai înmomentul în care s-a acceptat ideea că istoriatehnicii este atât istorie internă, cât și istorie96

externă, strâns legate și condiționate între ele, șică profunzimea pătrunderii în „cutia neagră” atehnicii depinde de problematica definită și descopul urmărit. La această concluzie s-a ajuns înStatele Unite și Europa de Vest în anii1960–1970.

În aceeași perioadă în țările comuniste a fostdezvoltată o istorie internă pentru rațiuni lesnede înțeles, abordarea aspectelor economice șisociopolitice fiind rezervată în exclusivitatedeținătorilor puterii. Acestă abordare se maivede încă și astăzi. În România, de exemplu,istoria tehnicii nu este listată ca domeniu dedoctorat, lucrările în domeniu fiind considerateca aparținând diferitelor ramuri ale ingineriei.Ar fi de dorit ca lucrurile să evolueze, mai alescă învățământul superior românesc este partecomponentă a celui european. Consider că reali-zarea unei adevărate istorii a tehnicii româneștieste condiționată de această evoluție.

În privința conceptualizării și metodologieitrebuie notată utilizarea structuralismului, teoriecare consideră că elementele (structurile) nu auexistență separată și nu au sens decât în relațialor cu celelalte elemente ale unui sistem. Foarteîn vogă în economie la începutul anilor 1970,francezul Bertrand Gilles propune utilizareastructuralismului în istoria tehnicii. El afirmă căaceastă metodă „este singurul mijloc pe careștiința l-a găsit, până astăzi, pentru a crea olegătură între două categorii de cercetare, preaadesea separate: cercetarea istorică și analizateoretică”. Noțiunea de sistem tehnic este onoțiune esențială în istoria tehnicii. Ea estedefinită ca totalitatea structurilor, simple șicomplexe, și a filierelor tehnice, care trebuie săfie coerente și compatibile unele cu altele,

Noțiunea de sistem tehnic conduce la o nouăperiodizare în istorie. Împărțirea clasică esteadesea păstrată, iar în acest caz este descris șianalizat sistemul tehnic corespunzător perioadeirespective; este soluția aleasă de majoritateaistoricilor tehnicii din Europa. Stabilirea uneinoi periodizări în istorie ținând cont de tehnici,în special de cele dominante este, de asemenea,promovată. Ea a fost lansată în Statele Unite decătre Lewis Mumford. Principalele tehnici do -

minante luate în considerare de istoricii tehniciisunt: energia, materialele, informația și relațiilecu lumea biologică.

Maurice Daumas pune în evidență, în de -cursul istoriei, cinci sisteme tehnice – complexetehnice, cum le numește el – și pune accentul peinterdependența lor și pe coerența care existăîntre structurile și filierele care formează un sis-tem tehnic ce se găsește în perpetuă căutare deechilibru. El consideră de asemenea că schim -bările tehnice se produc fără rupturi (revoluții)și accelerarea acestora, de-a lungul istoriei, areloc după o curbă care din Neolitic până astăzin-a cunoscut decât un singur punct de in -flexiune: cel din timpul Revoluției Industriale.Acest punct de vedere este contestat de către unnumăr mare de istorici (cu precădere de cătreistorici ai economiei, dar și de istorici ai tehni-cii) care consideră că au existat mai multepuncte de inflexiune (de ruptură) precum cel dela sfârșitul secolului XIX și cel pe care îl trăimastăzi legat de tehnologia informației.

Evoluția, de-a lungul istoriei, a relațiilorîntre tehnică și știință, economie, societate,politică și războaie, mediu, filosofie, ideologii șicredințe, antropologie este abordată și nume -roase studii pe aceste teme apar după cel de-alDoilea Război Mondial. Câteva cuvinte numaidespre unele dintre aceste relații care ocupălocuri privilegiate și au cunoscut modificăriimportante.

Relațiile știință-tehnică constituie un dome-niu de studiu de primă importanță, esențial înstructurarea și definirea disciplinei. Să amintimcă tehnica își pune amprenta pe știință prin rea-lizarea instrumentelor științifice, prin crearea deobiecte și efecte artificiale studiate de ea, iarștiința ameliorează tehnicile existente, creeazănoi tehnici și imprimă tehnicii stilul său intelec-tual. Domeniul relațiilor știință-tehnică seîmbogățește și devine din ce în ce mai complex,pe măsură ce apar noi tehnici și tehnologii învarii domenii. După ce istoria tehnicii devine odisciplină recunoscută academic, tehnica nu maieste considerată drept știință aplicată, cum eraprivită de pozitivism în secolul XIX. Sesubliniază că până la sfârșitul acestui secol, cu 97

câteva rare excepții, tehnica a precedat știința șichiar dacă după aceea tehnica și știința suntintim imbricate, tehnica fiind tributară științei șispiritului științific, ea este departe de-a fi numaiștiință aplicată.

Relațiile dintre tehnică și economie sunt totatât de bogate, substanțiale și complexe ca șicele dintre tehnică și știință și beneficiază de oatenție deosebită începând cu mijlocul secoluluial XIX-lea. Studiul procesului de inovație leagăstrâns istoria tehnicii de istoria economică. Eco-nomistul Joseph Schumpeter, autorul cunoscuteilucrări Business Cycles, publicate la New Yorkîn 1939, joacă un rol important, ca de altfel șialți cercetători și universitari americani. El con -sideră că inovația și progresul tehnic joacă unrol esențial în economie, condiționând dinamis-mul acesteia și explică ciclurile economice princeea ce numește „ciorchini de inovație” careapar ca urmare a unei inovații majore, a uneiinovații de ruptură. Trebuie subliniat că accele-rarea procesului de schimbări tehnice este intimlegată de creșterea investițiilor.

François Caron, profesor de istorieeconomică la Universitatea Paris IV, Sorbonne,consideră că este imposibilă analizarea separatăa sistemului tehnic și a celui economic șipropune noțiunea de „model” care regrupeazăcele două sisteme. El subliniază că dis -funcționarea tehnică este sursă de inovație și cămai multe concepte utilizate în istoriatehnicii și în istoria economică sunt conver -gente, precum „goulot d’étranglement (secțiunede gâtuire)” și „de mande d’invention (cerere deinvenție)”. Istoria economică este o locomotivăpentru istoria tehnicii, substituindu-se parțialistoriei sociale, istoriei muncii, care jucau acestrol în prima jumătate a secolului XX.

După al Doilea Război Mondial, cercetarearelațiilor tehnică-societate se dezvoltă. Tehnicaeste privită că o construcție socială; evoluția eieste determinată de către soluțiile alese în dome-niul social care este, el însuși, din ce în ce maitributar tehnicilor. Axele de cercetare suntconsistente și numeroase, cu precădere celeprivind relațiile tehnică-societate din perioadade după cel de-al Doilea Război Mondial. Este

cazul raționalizării procesului muncii care ducela dispariția industriilor tradiționale, la concen-trarea întreprinderilor, la înlocuirea accelerată atehnicilor care devin tot mai rapid obsolete.Începând cu anii 1990, trecerea de la societateaindustrială la societatea informației, societate înrețea, în crearea căreia tehnica a jucat un roldeterminant, este o temă de cercetare de mareactualitate.

Între tehnică și politică există de asemenea șidintotdeauna legături strânse, atât în domeniulmilitar cât și în cel civil. Franța, care din a douajumătate a secolului XVII este cel mai centrali-zat stat al Europei occidentale, este un bunexemplu. După cel de al Doilea Război Mon-dial, rolul statului devine esențial când estevorba de apărare sau de mari proiecte de cerce-tare. Frontierele dintre public și privat seestompează în fața industriilor de interes strate-gic începând cu energia nucleară și informatică.Războiul, indiferent că este cald sau rece, acontribuit puternic la accelerarea schimbărilordin domeniile tehnicii și tehnologiilor. Mediul șiîncălzirea climatică îi fac astăzi concurență. Săsperăm că, în curând, aceste ultime tematici vorjuca un rol de prim-plan în domeniul politicilorindustriale. În acest domeniu o temă depredilecție ar trebui să fie dezindustrializareafostelor țări comuniste în procesul de trecere lacapitalism și de integrare în lumea occidentală,cum este cazul României.

concluzieÎnchei subliniind din nou, cum am făcut-o și

la începutul acestei comunicări, că istoria tehni-cii este o parte integrantă a culturii noastre și căea ocupă un loc de prim-plan în cultură,educație, politică. Particularitățile istorieitehnicii românești fac ca ea să constituie unsubiect de studiu de un deosebit interes;menționez tematica transferului de tehnologiedin țările inițiatoare în România; strânsalegătură dintre tehnica românească sub diferi teleei aspecte (inclusiv formarea tehnicienilorromâni în țările occidentale), pe de o parte, șitehnica din țările inițiatoare, pe de altă parte;98

procesul de industrializare forțată din epocaceaușistă și cel de dezindustrializare acceleratăcare i-a urmat după decembrie 1989.

Astăzi importanța istoriei tehnicii nu facedecât să crească odată cu accelerarea schim -bărilor induse de procesul de trecere de la socie-tatea industrială la societatea informației,precum și de procesul de globalizare care îșipune amprenta din ce în ce mai apăsat pe lumeade astăzi. Actualul sistem tehnico-economic,bazat pe o creștere nelimitată, este puternic pussub semnul întrebării, ca urmare a crizelor dinultimele două decenii: crize financiare, econo-mice, energetice, de mediu care nu sunt decâtcomponentele unei crize globale de sistem cuimportante dimensiuni etice și morale.

Pentru ieșirea din impas trebuie daterăspunsuri adecvate provocărilor; adică, trebuiegăsite soluții de ordin tehnic, economic, finan-ciar, social, politic. Tehnica, prin soluțiile pecare le găsește, și istoria, prin lumina pe care oaruncă asupra trecutului, au un rol important dejucat. Sunt convins că singura cale este cea arespectării marilor valori de libertate, demo -crație, justiție, solidaritate și că eficacitatea,care definește tehnica, trebuie să servească eticași nu s-o marginalizeze.

bibliografie

Bălan, Ștefan; Mihăilescu, Nicolae Șt. Istoria științeiși Tehnicii în România. Ed. Academiei, București, 1985

Basalla, George. The Evolution of Technology. NewYork: Cambridge University Press, 1989.

Bud, Robert; Warner, Deborah Jean (ed.). Instrumentsof Science. An Historical Encyclopedia. Science Museum,London; The National Museum of American History,Smithsonian Institution, New York, London, 1998.

Cardwell, D.S.L. Turning Points in Western Techno -logy, Science History Publications, New York, 1972.

Caron, François. Les Deux Révolutions Industriellesdu XX siècle, Alban Michel, Paris, 1997.

Caron, François. La dynamique de l’innovation,Changement technique et changement social (XVI–XX s.),Gallimard, Paris, 2010.

Casstels, Manuel. L’ère de l’information. La sociétéen réseaux, Fayard, Paris, 2001.

Casstels, Manuel. L’ère de l’information. Le pouvoirde l’identité, Fayard, Paris, 1999.

Casstels, Manuel. L’ère de l’information. Fin demillénaire. Fayard, Paris, 1999.

Cosandey, David. Le Secret de l’Occident, Flamma-rion, Paris, 1997.

Daumas, Maurice. Le Cheval de César, Archivescontemporaines, Paris, 1991.

Daumas, Maurice. Les grandes étapes du progrèstechnique, PUF, Paris, 1981.

Daumas, Maurice. L’Archéologie Industrielle enFrance. Robert Laffont, Paris, 1980.

Daumas, Maurice. Histoire Générale des Techniques,PUF, Paris, 5 vol., 1962–1978.

Daumas, Maurice. L’Histoire des Techniques: sonobjet, ses limites, ses méthodes. Documents pour l’his -toire des techniques 7, CNAM, Paris, 1969.

Debru, Claude (ed.). History of Science and Tech -nology in Education and Training in Europe, EuropeanCommunities, Luxembourg, 1999.

Eliade, Mircea. Forgerons et Alchimistes. Flamma-rion, Paris, 1977.

Ellul, Jacques. La Technique ou l’Enjeux du siècle.Economica, Paris, 2008.

Ellul, Jacques. Le Bluff Technologique, Hachette,Paris, 1988.

Ellul, Jacques. Théologie et technique. Pour uneéthique de la non-puissance, Genève, Labor etFides, 2014.

Espinas, Alfred Victor. Les origines de la techno -logie. Paris, 1897 (Nabu Press, février 2014)

Febvre, Lucien. Réflexions sur l’Histoire des Tech-niques. Annales d’histoire économique et sociale, Paris,1935.

Flichy, Patrice. L’Innovation Technique, La Décou-verte, Paris, 2003.

Fox, Robert. Science, industrie et société, Mulhouse,1798–1871, Culture Technique 18, CRCT – Centre deRecherches sur la Culture Technique, Paris, 1988.

Gilles, Bertrand. Histoire des Techniques, Gallimard,Paris, 1978.

Gimpel, Jean. La Révolution Technique au MoyenÂge, Paris, 1978.

Gimpel, Jean. Les Bâtisseurs des cathédrales, Seuil,1980.

Gras, Alain. Fragilité de la puissance. Se libérer del’emprise technologique. Fayard, Paris, 2003.

Herlea, Alexandru. Istoria tehnicii, componentă aculturii române. Buletin AGIR nr. XXIV, București, 2019.

Herlea, Alexandre. Tribute to Maurice Daumas andPetre Sergescu. ICON: Journal of the International Com-mittee for the History of Technology 24, 2018/2019.

Herlea, Alexandre. The History of Technology and theEuropean Unity. ICON: Journal of the InternationalCommittee for the History of Technology 20/2, 2014.

Herlea, Alexandre (ed.). Science – Technology Rela-tionships, San Francisco Press, San Francisco, 1993.

Herlea, Alexandre; Payen, Jacques (ed.). Bulletin dela Société Française d’Histoire des Sciences et des Tech-niques, No. 21–22–23, Paris, mars, 1988.

Herlea, Alexandre. Préliminaires à la naissance deslaboratoires publiques de recherche industrielle en France. 99

Culture Technique 18, CRCT – Centre de Recherches surla Culture Technique, Paris, 1988.

Herlea, Alexandre. Les Moteurs. Que sais-je? PUF –Presse Universitaire de France, Paris, 1985.

Herlea, Alexandre; Payen, Jacques. Machines. LeGrand Quid Illustré. Robert Laffont, Paris, 1981.

Herlea, Martin. Die Frage nach der Technik. Ge -samtaufgabe vol. 7 Vorträge und Aufsätze. VittorioKlostermann, Frankfurt am Mein, 2000.

Herlea, Thomas P. American Genesis. A century ofinvention and technological enthusiasm. Penguin Books,New York, 1990.

Kranzberg, Melvin and Pursell, Carroll W., Jr. Tech-nology in Western Civilization, 2 vols. New York:Oxford University Press, 1967.

Lebeau, André. L’engrenage de la technique, Galli-mard, Paris, 2005.

Lebeau, André. Les horizons terrestres : réflexionssur la survie de l’humanité, Gallimard, Paris, 2011.

Leonăchescu, Nicolae P. Premisele istorice ale tehni-cii moderne românești. 2 vol. Ed. Tehnică, București,1994 & 1996.

Loge, Yves. URSS. Le défi technologique. La révolu-tion inachevée. PUF, Paris, 1991.

Mantaoux, Paul. La Révolution Industrielle au 18ème

siècle. Société de librairie et d’édition, Paris, 1906.McNeil, Ian, (ed.). An Encyclopedia of the History of

Technology. London: Routledge, 1990.Morin, Edgard. Penser l’Europe, Gallimard, Paris,

1987.

Miroianu, Dinu; Ștefan, I.M. Focul Viu. Pagini dinistoria invențiilor și descoperirilor românești. Ed.Științifică, București, 1963.

Mumford, Lewis. Technics and Civilization. NewYork: Harcourt, 1934.

Passet, René. Les grandes représentations du Mondeet de l’Economie à travers l’Histoire. LLL, Paris, 2010.

Russ, Jacqueline. L’aventure de la pensée euro -péenne, Armand Colin, Paris, 1995.

Salomon, Jean-Jacques; Schmeder, Geneviève. Lesenjeux du changement technologique, Economica, Paris,1986.

Salomon Jean-Jacques. Prométhée empêtré. La résis-tance au changement technique, Anthropos, Paris, 1999.

Salter, W.E.G. Productivity and TechnologicalChange, Cambridge University Press, Cambridge, Mass,1960.

Schumpeter, Joseph A. Business Cycles. A Theoreti-cal, Historical and Statistical Analysis of the CapitalistProcess. New York, Toronto, London, McGraw-HillBook Co., 1939.

Singer, Charles. A History of Technology, 8 vols.New York: Oxford University Press, 1956-84.

Spengler, Oswald. Der Mensch und die Technik. C. H.Beck, München, 1931.

Spengler, Oswald. Le déclin de l’Occident. Galli-mard, Paris 2002.

Taguiefe, Pierre-André. Le Sens du Progrès, Flamma-rion, Paris, 2004.

Williams, Trevor I. A History of Invention: FromStone Axes to Silicon Chips. New York: Facts on File,2000.

100

Pornind de la următoarea întrebare: ce urmă-resc eu, STAT ROMÂN, în legătură cu zestreaminerală a țării, în general și în cazul proiectuluiminier Roșia Montană, în special?

Vine de la sine o alta: ce trebuie să facem? Seimpune, credem noi, să pornim de la cea care este,să vedem realitatea și să gândim logic și precis înlegătură cu situația de fapt, fără a mai ține cont debâzâitul istoric al muștelor atrase de miere.

Ingredientul cheie constă în a avea curajul săvedem inconsistența între ce vedem și deducem șimodul în care ar trebui făcute lucrurile. Astaînseamnă a trece peste tabuuri și să avem putereaînțelegerii realității, luând în calcul beneficiile pecare această înțelegere le poate aduce. Într-o carteextraordinară pe care o recitim cu sublinieri (Cul-tul Eroilor), Carlyle1 spune, apăsat, că toți ceicare au îndoieli trebuie să tacă, să nu scoată ovorbă despre dubiile și neînțelegerile lor, până cevor fi în stare să le transforme în afirmații saunegări. Altfel spus: să creadă în ceva. Evident nune referim la cei surzi angajați să repete lanesfârșit aceeași placă, deși cunosc răspunsurileadevărate.

În cazul proiectului minier Roșia Montană, poli-ticienii nu prea vor să-și asume nimic, nu vor (!) săexplice românilor de ce este BUN sau de ce esteRĂU proiectul minier respectiv și pasează dezba-terea în Parlament, unde votul este secret și răs-punderea individuală nu există. Este suficient săamintim anul 2013 când Guvernul a trimis în Par-

lament proiectul de lege privind unele măsuri afe-rente exploatărilor auro-argentifere din perimetrulRoșia Montană și stimularea și facilitareaactivităților miniere în România, trimis Comisieispeciale pentru examinare (vezi Hotărârea Parla-mentului României nr. 56/17 septembrie 2013).De atunci nu s-a întâmplat nimic! În contextulevident că doar prin minerit STATUL are acces laresursele minerale proprii. Invocăm din memoriapublică asumări celebre: „Am semnat proiectultrimis Parlamentului, în calitate de premier, darnu-l voi vota ca deputat”; iar soția europarlamen-tar: „Mă voi lega cu lanțuri dacă acest proiectîncepe”.

Dacă proiectul acesta este important și BUNpentru economia națională, așa cum susțineconomiști și specialiști reputați în minerit șigeopolitică, mi se pare strigător la cer felul încare decidenții fug de răspundere și îi lasă pe ceimai vocali dintre cetățeni, în fapt, strada să hotă-rască. Dacă proiectul NU este BUN, așa cumsusțin unii ecologiști și câțiva economiști, atuncidecidenții să spună că România nu are nevoieacum de el și să închidă subiectul... Numai căsituația a intrat într-o stare critică. Sunt la mijlocparteneri străini care, conform intereselor lor, auacționat, în baza discuțiilor, promisiunilor șiprevederilor din înscrisurile ce angajeazăpărțile. Au acționat în instanță statul român șiconsecințele de orice fel se vor întoarce împo -triva noastră.

*Dr. în economie și dr. în inginerie, consilier al președintelui Grupului de firme Astra**Inginer geolog-geofizician, președinte al Asociației Naționale a Profesioniștilor din Geologie și Minerit

munții noștri aur poartă (III)

Nicolae Bud*

Alexandru Nicolici**

101

Oare chiar nu știu decidenții că poziția lor fărăpoziție ne poate costa miliarde?

Este de precizat că ONG-urile care au fost șisunt foarte vocale în ceea ce privește proiectulminier Roșia Montană, dar și mineritul, în gene-ral, sunt organizații nonprofit, dar care trăiesc curesurse financiare provenite de la diverși sponsori.Că sponsorii respectivi sunt cunoscuți și asumațisau ascunși, că sunt organisme europene, guvernestrăine sau firme private, contează mai puțin. Eifinanțează unele ONG-uri tocmai pentru ca ele săfie active în apărarea punctelor de vedere și aintereselor finanțatorilor. Deci, acele ONG-uriprimesc bani ca să fie partizane. Așa că nu ar ficazul să o lase mai ușor cu lecțiile de echidistanțăși democrație? Chiar și în cele mai democraticestate, populația are doar un rol consultativ șiimpact redus asupra deciziilor politice. Până laurmă decizia politică este aceea care neinfluențează destinele și este, în același timp, răs-punzătoare.

Nu afirmăm că proiectul minier Roșia Mon -tană este BUN sau RĂU, atâta vreme cât ar -gumentele de o parte și de alta sunt atât de parti-zane. Este total neprofesionist să intri în astfel dedispute fără argumente solide. Este relativ greusă spunem dacă e bine să valorificăm minereulacum, în viitor sau niciodată! Nu putem însă, caoameni care am dedicat o viață domeniului mine-ralelor, să nu avem o opinie și să prezentămlucrurile publicului și decidenților așa cum levedem că ar trebui să fie și cum gândim că arputea prinde contur.

Afirmăm și susținem că, în cazul proiectuluiRoșia Montană, se constată fară efort existențaunor diferențe de atitudine în evaluarea acceptă-rii, respectiv, a respingerii lui. Studii ce ni se partemeinice, profesioniste și convingătoare îndemonstrarea și formularea argumentelor PROse văd puse în cauză de voci în contrapunct;unele chiar cu accente de luat în seamă, la oraunei decizii finale. Dar preluarea lor ca expresiea adevărului incontestabil nu poate intervenidecât pe temeiul evaluării corecte a impactuluinegativ indus de diferite componente, de regulăcolate rale. Într-un demers de o asemenea anver-gură, sunt câțiva parametri esențiali, măsurați

cât mai atent și complet cu putință. Când ajun-gem la dezavantajele ce se pot naște, la urmărileașteptate sau nu, dar concrete, palpabile, nu neputem face că nu le luăm în seamă. Doar căacestea nu pot fi privite izolat, ci evaluate încontextul general, oferind astfel posibilitateaunei determinări obiective necesare. De bunăseamă, toate părerile se cuvin inventariate,diversitatea de opinie autorizată în domeniufiind calea sigură de a evita erorile generate denecunoaștere. Însă, doar examinarea în contex-tul general a fiecărei opinii contradictorii asi -gură dreptul la acceptarea punctului de vedereoptim, iar analiza finală pentru optimizareagenerală (tehnic, economic, ecologic, social,juridic, politic...) la această dimensiune trebuiesă fie susținută de expertize și experți îndomeniu și mai puțin de manipulări mediaticesau presiuni de stradă.

Este bine de reținut că dacă proiectul minierRoșia Montană nu se materializează, STATULROMÂN are niște obligații:

• în primul rând, obligații de mediu, adică rea-bilitarea cu surse proprii a zonei afectate de mine-ritul de stat;

• trebuie să investească în patrimoniul culturalde aici pentru stoparea și prevenirea degradării;

• galeriile dacice și cele din perioada DacieiRomane din zona respectivă trebuie consolidate șimenținute în timp;

• toate cele menționate mai sus implică fon-duri de operare, costuri estimate de specialiști laaproximativ 430 milioane de dolari în următoriicâțva ani;

• cireașa de pe tort: litigiul dintre RMGC șiSTATUL ROMÂN, la Curtea de Arbitraj de laWashington, din cauza blocării proiectului prinneacordarea autorizațiilor și avizelor legale nepoate costa peste cinci miliarde de dolari.

Reluăm, succint, câteva dintre beneficiile pro-iectului minier Roșia Montană2, așa cum rezultăși din studiul de impact efectuat la solicitareaRMGC de Oxford Policy Management (OPM),instituție prestigioasă și recunoscută la nivelinternațional:

• în momentul începerii producției la proiectulRoșia Montană, România devine principalul102

producător de aur din Europa (locul României înproducția europeană de aur este evidențiată înfigurile de mai jos);

• proiectul va crea câteva mii de locuri demuncă într-o zonă defavorizată, media pe pe -rioada de operare (circa 20 de ani) fiind de 3600;

• 5,2 miliarde de dolari, bani care vor intradirect în economia României prin bugetele de stat,bugetele locale, furnizori și forța de muncă.

• în zonă există poluare istorică, iar proiectulprevede fonduri și programe concrete pentru refa-cerea ecologică atât la sol, cât și la rețeua hidro șia apelor acide din lucrări subterane vechi;

• proiectul include garanții financiare demediu pentru toată perioada de operare și fonduripentru monitorizare post-închidere;

• cea mai sigură tehnologie de exploatare dinlume, implementată deja la alte mine (n.a., de cândeste blocat proiectul au apărut tehnologii ce eliminăconstruirea iazurilor de decantare – steril semiuscatcu filtre presă și înlocuirea cianurării cu alți reactivi –tehnologie românească!!! brevetată internațional);

• în ceea ce privește patrimoniul, principaleleobiective sunt în afara proiectului minier, iar pen-tru fiecare dintre acestea a fost prevăzut un plande reabilitare cu fonduri alocate de la proiect șiincluderea într-un circuit turistic;

• redevență 6%, din valoarea aurului care se vaproduce pe cheltuială proprie;

• la Roșia Montană în cadrul explorării s-aufăcut cele mai complexe studii geologice, geofi -zice, geochomice, petrografice, geotehnice și teh-nologice din România, fiind realizate peste 1200de foraje;

• cheltuielile totale pentru a exploata aceste re -surse minerale și a produce aur, inclusiv investițiileaferente, depășesc șapte miliarde de dolari;

• efectul în PIB, calculat de experți în macro -economie, prin efectul direct și indirect, va fi deaproximativ 1%, iar prin factorul de multiplicare de3,4 cumulat pe întreaga durată a proiectului minier.

Esența multiplicatorului keynesian (împrumu-tat de fapt de la colegul său Richard Kahn) constă

în faptul că orice modificare a volumului chel -tuielilor pe care le face o persoană produce unefect în cascadă, iar modificarea finală a volumu-

lui cheltuielilor naționale este cu mult mai maredecât cea inițială.

Redăm tabelul alăturat, atât pentru rezultatelela care s-a ajuns prin studii de evaluare, dar maiales, pentru a oferi utilizatorilor și celor interesațiun model și o imagine despre complexitatea pro-blemei evaluării impacturilor macroeconomiceale marilor proiecte.

Concluzionând, este de menționat faptul că oprofundă înțelegere a contribuției mineritului ladezvoltarea durabilă este esențială pentru a se asi-gura la cele mai înalte standarde elaborarea politi-cii de dezvoltare a mineritului și a resurselorminerale, luarea deciziilor și performanța înactivitățile de bază.

Prin contrast, neglijarea mineritului până ladispariție ar bloca accesul statului la resurseleminerale proprii, conducând la stoparea produce-rii de materiale de construcții, pentru infrastruc -tură, metale. Practic s-ar bloca toată economianațională sau ar trebui găsite resurse financiarepentru a cumpăra totul din exterior.

Această înțelegere profundă este esențială nunumai pentru specialiștii (atâția cât mai sunt)ramurilor industriale, pentru decidenții din guvernși administrații și din organismele de regle -mentare, ci și pentru public în ansamblu. Pentruaceasta se impune luarea în considerație atât aopo rtunităților și beneficiilor realizabile prinextracția, procesarea și utilizarea mineralelor șimetalelor, precum și evaluarea costurilor econo-mice, sociale și de mediu și a riscurilor implicate.Responsabilitățile tuturor grupurilor interesate –guvern, administrații locale, societatea civilă,comunități și companii – trebuie riguros stabilite.

Așteptările societății românești în privințaperformanței sectorului minier sunt ridicate șicontinuă să crească. Acestea reprezintă, prin eleînsele, previziuni pentru standarde de per formanțăsocială și de mediu mai ridicate, o mai mare 103

transparență și o mai largă participare în luareadeciziilor a grupurilor interesate, grupuri care întrecutul recent au jucat numai un rol marginal.Simultan, natura și corectitudinea distribuțieibeneficiilor și costurilor din activitățile miniere șimetalurgice rămân o provocare. Naționalismulcare se manifestă în privința resurselor mineraleconcentrând revendicările – legitime pentru o maimare parte din bogăția extrasă de industria mi -nieră devine tot mai puternic. Este de domeniulevidenței că modul în care operează industriaextractivă este într-o rapidă schimbare, iar provo-cările pentru toate grupurile interesate ale secto-rului mineralelor rămân în prim-plan.

Când scriem aceste rânduri, „luminița de lacapătul tunelului” în cazul proiectului minier

Roșia Montană nu se lasă sesizată. Dar nici nucredem că trebuie așteptat nu știm cât timp pen-tru a decide într-un fel sau altul. Timpul caretrece poate aduce dezavantaje, costuri la carenimeni nu pare a se fi gândit îndeajuns! Pot apă-rea prejudicii pe seama lipsei de concretețe șiacțiune în finalizarea intențiilor de rezolvare,faptul că s-a ajuns la demersuri juridice la scarăinternațională poate avea efecte dureroase. Și cuce costuri! În orice caz, nu pentru decidenți.Costurile reale le încasăm noi, sub formă directăși indirectă, prin degradarea credibilitățiiinternaționale a României, prin distrugereaatuurilor și ratarea oportunităților de cooperare,prin eliminarea de la masa deciziilor care neafectează direct, politic, economic și financiar.

Pricipalele concluzii ale studiilor de impact ale proiectului minier Ro"ia Montan#

Nivel na!ional de referin!"

Sec!iunea raportului

Durata impactului

minei

Momente cheie Medii anuale Semnifica!ia

anual"

Valori prezente

(actualizate pentru 5% #i 10%)

Semnifica!ia multiplicatorului

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) Investi&ii str#ine directe(ISD). Total USD în România în anul 2008 13,4 miliarde

4.1. 2 miliarde USD pe durata vie&ii unit#&ii miniere.

1300 milioane USD în cei 2 ani de construc&ie.

Primul an de construc&ie 440 milioane; Al doilea an de construc&ie 860 milioane USD

1600 milioane USD pentru executarea

construc&iei, echivalentul a 12% din ISD total 2008.

n/a n/a

Câ'tiguri din exporturi. Deficitul de cont curent 25,2 miliarde USD în 2008.

4.7 7,5 miliarde USD din exporturile pe durata vie&ii unit#&ii miniere. 4 miliarde USD contribu&ii la balan&a de pl#&i pe durata de via&# a unit#&ii miniere.

Anul 1- câ'tigurile la export 548 milioane USD(la 900 USD/uncie) Anul 3- 667 milioane USD.

Câ'tigurile nete din export, medie 479 milioane USD- pe primii 5 ani; 300 milioane USD/an pe parcursul perioadei de exploatare a unit#&ii miniere.

Anul 3 exporturile echivaleaz# cu o cre'tere de 1,3% din exportul de bunuri al României.

n/a n/a

Venituri pl#tite guvernului/ad ministra&iilor.

Totalul veniturilor guvernamentale 66,1 miliarde USD în 2008. Total impozite 'i taxe 57,4 milioane USD.

4.4 1,72 miliarde USD pe durata vie&ii unit#&ii miniere (cre'terea veniturilor f#r# efectele actualizate ale multiplicatorului 6,8 miliarde USD).

Anul de vârf: Anul 11–166 milioane USD.

95 milioane USD/an timp de 18 ani.

Pl#&ile anului 11 egale cu 0,25% din veniturile guvernamentale totale.

VNP 1075 milioane USD la 5% 719 milioane USD la 10%

Multiplicatorul veniturilor guvernamentale 4 înmul&it cu contribu&ia direct#.

PIB 'i VNB PIB 2008 202,74 miliarde USD

4.2 PIB ar putea fi cu 3% mai mare cu proiect decât f#r#. Echivalent cu 6 miliarde USD pe durata vie&ii unit#&ii miniere incluzând efectele multiplicatorului, PIB ar putea fi cu 9% mai mare cu proiect decât f#r#. Echivalent cu 19 miliarde USD pe durata vie&ii unit#&ii miniere.

n/a Efect direct 0,1 % pân# la 0,3% plus la PIB/an

n/a n/a Efectele multiplicatorului 3, înmul&it cu efectul direct adic# 0,84% în plus la PIB în anul 3;

104

Ocuparea for&ei de munc#. For&a de munc# na&ional# în 2006.

4.5 Ocuparea for&ei de munc# timp de 27 ani

n/a Construc&ii 2337 muncitori români; exploatare 881

n/a Salariul mediu lunar 1233 USD

De 4 pân# la 5 ori

Mediu, infrastructur#, beneficii comunitare.

4.9 280 milioane USD

Multe active sunt în beneficiul imediat al comunit#&ii la începutul vie&ii proiectului.

n/a n/a 177,9 milioane USD la 5%, 129,6 milioane USD la 10%

n/a

Rata economic# de rentabilitate 'i beneficiile pentru economia na&ional# (REI).

5 2,4 miliarde USD pe durata vie&ii unit#&ii miniere.

n/a n/a REI 80% mai mare ca revenirea financiar# a proiectului.

REI 1,5 miliarde USD la 5% 1,02 miliarde USD la 10%

n/a

Rata financiar# de rentabilitate

5 2,2 miliarde USD pe durata vie&ii unit#&ii miniere.

n/a n/a n/a 563 miliarde USD la 10%,242 miliarde USD la 15%

n/a

S#r#cia 3 'i Anexa A

• 81% din popula&ia activ# din Ro'ia Montan# f#r# loc de munc#. Numai 14% primesc ajutor financiar, mul&i dintre ei nu vor mai primi din 2009 prin încetarea ajutorului de . • 17,2 din popula&ia din Ro'ia Montan# tr#ie'te cu mai pu&in de 2 USD/zi. • Femeile au suferit dispropor&ionat din impacturile secundare ale închiderii minelor, ca rezultat al violen&ei domestice, cre'terii divor&urilor 'i poverii îngrijirii copiilor tot mai mult în sarcina femeilor pe m#sur# ce veniturile gospod#riilor scad 'i facilit#&ile pre'colare nu 'i le mai pot permite. • În timp ce minerii disponibiliza&i au fost afecta&i de un declin al bun#st#rii, veniturile lor ridicate 'i pl#&ile suplimentare au f#cut ca ei s# fie cu certitudine mai pu&in lovi&i. În realitate modul de via&# al muncitorilor indirec&i în serviciile minelor (for&# de munc# indirect# 'i indus#) au fost mult mai puternic afecta&i de închiderile de mine pentru c# ace'ti muncitori nu au primit nicio plat# compensatorie. • Efectul asupra unui mare num#r de familii, fie direct, fie indirect din cauza închiderii minelor a sporit problemele de s#n#tate. Influen&a ridicat# a s#r#ciei a cauzat, de exemplu diete supraponderale, stres, depresie 'i alcoolism, sunt dovedite pe scar# larg#.

Standardele de guvernare

• RMGC are un real interes pentru buna guvernare pentru c# lipsa acesteia poate întârzia sever proiectele 'i reduce profitabilitatea. Institu&iile de guvernare/administrare puternice stau la baza sarcinii realiz#rii efective a poten&ialului contribu&iilor pozitive pe care sectorul minier îl poate amplifica pe scar# larg# de dezvoltare 'i de reducere a s#r#ciei. RMGC preconizeaz# s# conlucreze cu comunitatea 'i ONG-urile pentru a înt#ri buna guvernare/administrare prin ini&iative de cre'tere a transparen&ei 'i utiliz#rii tehnicilor participative în monitorizare 'i evaluare.

105

În ziua de 13 februarie 2020, Biblioteca Aca-demiei Române din București a fost gazdaexpoziției intitulate „Din lumea presei ro -mânești – 191 de ani“, în cadrul căreia au fostînfățișate publicului primele gazete românești,ziare reprezentative de odinioară, dar și presa cen-trală din decembrie 1989, așa cum a fost ea sur-prinsă de evenimentele respective.

La inaugurare au luat cuvântul: acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române,acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Aca-demiei Române, prof. ing. Nicolae Noica, mem-bru de onoare al Academiei Române și directorgeneral al Bibliotecii Academiei Române.

Luările de cuvânt au reliefat importanța preseica fenomen și, în mod deosebit, a presei româneșticare a avut o contribuție fundamentală în procesulde trezire a conștiinței naționale, având un rolactiv care s-a manifestat cu succes în toatemomentele importante ale istoriei poporuluiromân. Cele trei intervenții oratorice de înaltăținută au avut drept numitor comun presa, în toatădimensiunea ei, dar și tezaurul pe care fondul depublicații periodice al Bibliotecii AcademieiRomâne îl deține, privit din dubla perspectivă avalorii informaționale și a patinei epocilor pe carele reprezintă, prin stilul jurnalistic, scriere șimodul de prezentare.

În cuvântul său, directorul general al Bibliote-cii Academiei Române a subliniat importanța pre-sei în promovarea patrimoniului informaționaldeținut de instituția pe care o conduce: „[...] Avemdatoria morală și obligația de a proteja acesttezaur și să-l facem cunoscut generațiilor tinere

pentru a-l cerceta și transmite mai departe” și seîntreba retoric: „Cine poate să ne ajute mai bine înacest demers decât presa și televiziunile?”

Domnia Sa a ținut să mulțumească presei pen-tru interesul manifestat în legătură cu aceastăexpoziție, dar și „specialiștilor din Serviciilemanuscrise și Catalogare periodice [...] pentruprofesionalism și eficiență” (în pregătireaexpoziției – n.n.).

În final, Nicolae Noica a prezentat douăexponate aflate într-o poziționare diferită în raportcu dimensiunea științifică și tematica eve -nimentului expozițional: ziarul „Timpul”, în carea scris Mihai Eminescu, poetul nostru național acărui celebrare de 170 de ani de la naștere a avutloc în acest an și, de asemenea, o ladă produsă laViena care a conținut o serie de documenteistorice, donate cândva de către A.C. Cuza.

Din alocuțiunea președintelui AcademieiRomâne, o prezență doctă şi plăcută auzului celorprezenți, accentuată poate de stilul ardelenesc,nativ, pe care Domnia Sa îl afișează cu naturalețe,s-au desprins câteva idei care definesc importanțapresei, ca furnizor de vești, și a premergătoareisale, foaia volantă, dar mai ales rolul presei îndificilul demers de coagulare a spiritului româ-nesc, în încercarea de a crea o Românie unită, îngranițele ei naturale.

Președintele Academiei a subliniat impor tanțapatrimoniului Bibliotecii Academiei Ro mâne(„Mai puțină lume își dă seama, în vânzo leala încare ne învârtim cu toții și în viața aceasta coti-diană atât de agitată, ce tezaur există în acestloc de cultură”), apoi a menționat importanța

*Bibliograf, Biblioteca Academiei Române

Expoziție de presă românească la biblioteca Academiei române

Bogdan Jugănaru*

Eveniment cultural

106

diseminării în spațiul public a acestor valori pen-tru a aduce la bibliotecă nu doar specialiști șioameni care au teme de cercetare prestabilite, ci și„vizitatori întâmplători care să devină apoi cititoristatornici, să se îndrăgostească de acest tezaur”.

De asemenea, președintele Academiei Ro -mâne a realizat o interesantă incursiune în istoriapresei, pornind de la etimologia cuvântului careînseamnă veste și care în limba italiană se traduceprin avisso – ne-a explicat președintele Acade-miei –, iar acest tip de document (considerat înprezent foaie volantă – n.n.) circula în aceastăzonă geografică încă dinaintea domniei lui MihaiViteazul, vestind întâmplări din Europa creștină.„Presa – conchide istoricul Ioan-Aurel Pop –alături de școală [...] a contribuit la conștientizareaîn medii cât mai largi a ideii de națiune română”.

Grupul elitist al știutorilor de carte de pe teri-toriul românesc era conștient de realitatea istoricăa poporului român, a limbii comune și apartenențeiaceluiași neam, „de la Nistru pân’la Tisa”, darmajoritatea românilor nu putea percepe singurăaceste realități. De aceea președintele Academiei amenționat rolul fundamental al preoților și alînvățătorilor, de a trezi această conștiință. Ei leciteau oamenilor simpli, care nu știau carte, dupăterminarea slujbei, noutățile petrecute în lume,începând din perioada premergătoare Revoluțieide la 1848 și continuând această practică deformare a conștiinței naționale, „convingându-i peoameni că toți vorbim aceeași limbă și că pefondul căderii unor imperii din jur este bine să nefacem casa noastră. Presa periodică a contribuitdin plin la elaborarea acestei case care se numeșteRomânia”.

O altă incursiune în istoria presei a realizat șiacad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Aca-demiei Române. Acesta a precizat că prima ates-tare a presei pe teritoriul românesc a fost, de fapt,acum 230 de ani, făcând referire la publicația înlimba franceză „Courrier de Moldavie”, apărută înanul 1790, la Iași, când Moldova se afla subadministrație rusă. Domnia Sa a subliniat rolulunor publicații periodice în emiterea unor con -cepte, tratând o paralelă ideatică între revista fran-ceză „Le Figaro”, care, în 1892, lansa cuvântulnaționalism, și odată cu el, o dezbatere consis -tentă despre naționalități și periodice româneștimarcante care au produs efecte similare, exempli-

ficând cu discuția despre formele fără fond, ini -ţiată de gazeta „Convorbiri literare” sau amprentape care au lăsat-o prin liniile directoare trasate depublicațiile „Contemporanul” și „Contimporanul”(revistă de avangardă literară) în cultura română:„[...] La Biblioteca Academiei Române, fiind sin-gurul loc din țară în care poți să vezi absolut toatăevoluția aceasta a presei românești”.

Dacă academicianul Ioan-Aurel Pop ne-a dez-văluit semnificația cuvântului presă, care în -seamnă veste, acad. Răzvan Theodorescu aexplicat audienței ce reprezenta inițial gazeta:„numele unei mici monede care se plătea pentruacei avissi. Gazeta aceasta este foarte utilă” – con-cluzionează acad. Răzvan Theodorescu.

Au participat la vernisajul expoziției șiinvitați din rândul presei actuale, figuri reprezen-tative ale societăţii româneşti contemporane:poeta Ana Blandiana, membru corespondent alAcademiei Române, jurnalistul şi scriitorul IonCristoiu, jurnalistul Petre Mihai Băcanu, econo-mistul şi jurnalistul Adrian Vasilescu (în prezent,consilier al guvernatorului Băncii Naţionale aRomâniei) şi mulți alții.

Curatoare ale expoziției au fost doamneleDaniela Stanciu, şef Serviciu catalogare-clasifi -care periodice, foi volante și Gabriela Dumi -trescu, şef Cabinet manuscrise, carte rară.

Expoziția a fost realizată de bibliografii Servi-ciului catalogare, clasificare periodice, foi vo -lante, grup din cadrul Bibliotecii AcademieiRomâne, alături de colegi din cadrul Cabinetuluide manuscrise, carte rară al instituției.

Daniela Stanciu – în cuvântul său – a enume-rat câteva repere cronologice ale evoluțieicolecției de publicații periodice a Bibliotecii Aca-demiei Române și a punctat principalele coordo-nate informaționale ale expoziției. Cu acest prilej,am aflat că în perioada interbelică se tipăreaupeste 700 de ziare și 554 de reviste, fiind cea maiprolifică perioadă a presei românești.

Momentul inedit al manifestării a fost repre-zentat de interpretarea în limba română, într-o ver-siune muzicală, a poeziei eminesciene Pe lângăplopii fără soț de către Ayako Funatsu, o japonezăcare a mărturisit celor prezenți că este pasionată depeste 20 de ani de poetul Mihai Eminescu.

Cu ocazia expoziției, Biblioteca AcademieiRomâne a lansat primul număr al publicaţiei cutitlul sugestiv „Tezaur”. 107

Cele peste 70 de exponate, formate din gazetereprezentative pentru istoria presei din țara noas-tră, acoperă o plajă variată de subiecte, de lapublicații de știri, mondenităţi, până la cele umo-ristice sau de sport.

Incursiunea în istoria presei româneşti a pornitde la punctul zero al gazetăriei românești repre-zentat de întemeierea primelor publicații perio -dice de limbă română din țara noastră, „CurierulRomânesc” în Țara Românească, fondat în 1829de către enciclopedistul, devenit primul preșe -dinte al Academiei Române, Ion Heliade-Rădu-lescu, apoi „Albina Românească” în Moldova,apărută tot în 1829, sub conducerea lui GheorgheAsachi, care a și înființat-o, și „Gazeta de Transil-vania”, editată ceva mai târziu, în 1838, în Tran-silvania, de către George Bariț (cunoscut caGeorge Barițiu).

Publicul a putut admira gazete care ilustreazăRevoluția de la 1848, Unirea din 1859, Războiulde Independență, Primul Război Mondial, Unireade la 1918, perioada interbelică, regalitatea, alDoilea Război Mondial, evenimentele din decem-brie 1989.

Au fost expuse numerele din publicația„Monitorul Oficial” în care apar primele noastreconstituții: Constituția României din anul 1866,Constituția României din anul 1923 și cea dinanul 1938. Un alt exemplar reprezentativ pentruistoria presei de specialitate a fost și primul numărdin „Analele Academiei Române”, publicație careapare fără întrerupere din anul 1867.

În vitrinele expoziției au fost timp de o săptă-mână prezente gazete vechi, celebre, care au pre-ţiosul dar să-l introducă pe cititor în lumea creaţieilui Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Vlahuță,Coșbuc sau Arghezi, fiind dovezi de necontestatale ziaristicii de valoare: „Timpul”, „Dacia Lite -rară”, „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „Româ-nia liberă”, „România literară”, „Universul”,„Curentul”, „Dimineața”, „Bilete de papagal”,„Agiuță”, „Ghimpele”, „Semănătorul”.

Cabinetul de manuscrise, carte rară al Biblio-tecii Academiei Române a contribuit la evenimentcu trei publicații periodice foarte valoroase pentruînceputurile presei românești: „Courrier de Mol-davie” (1790), „Crestomaticul românesc”, apărutăla Cernăuți în anul 1820, și „Fama Lipschii”, apă-rută la Leipzig în anul 1827.

Pentru perioada contemporană au fost etalateziarele din ziua de 22 decembrie 1989, apărute îndouă ediții, care au fost dispuse alăturat, pentru aputea evidenția diferența de abordare, depoziționare în raport cu regimul comunist, dedimineață până seara: „Libertatea”, „Românialiberă”, „Scânteia poporului”, „Scânteia tineretu-lui”, „Tineretul liber” și „Adevărul”.

Biblioteca Academiei Române a fost înteme -iată în anul 1867, ca expresie a statului românmodern, și în prezent gestionează cel mai impor-tant fond documentar patrimonial al României, cupeste 14 000 000 de documente, între care și ceamai bogată colecţie de publicaţii periodice româ-neşti din lume, care cuprinde peste 58 000 detitluri și circa 8 000 000 de exemplare.

108

Evocare

marele matematician român Nicolae Popescu și impactul puternic al operei sale

Elena Liliana Popescu*Alexandru Zaharescu**

Marele matematician român Nicolae Popescu,membru al Academiei Române, creatorul șimentorul unei puternice școli de algebră și teorianumerelor, autor a peste o sută de lucrări de cer-cetare originale și cinci cărți publicate în edituride prestigiu, a avut o largă recunoaștereinternațională încă din perioada studenției,recunoaștere care continuă să se manifeste și să seamplifice. A obținut rezultate excepționale care auprodus o mare influență în multe domenii șisubdomenii ale matematicii, precum teoria cate-goriilor, teoria inelelor și a modulelor, geometriaalgebrică, teoria Galois și teoria numerelor.

Nicolae Popescu s-a născut la 22 septembrie1937 în Comanda-Strehaia, județul Mehedinți, aurmat studiile liceale la Colegiul “NicolaeBăl cescu” (astăzi Colegiul Național “Carol I”) dinCraiova și a absolvit Facultatea de Matematică aUniversității din București în 1964. Tânărul șifoarte talentatul cercetător a fost repartizat laInstitutul de Matematică “Simion Stoilow” alAcademiei Române, a devenit doctor în matema-tică la Universitatea din București, în 1967, în1972 i s-a conferit titlul de doctor docent și i s-aacordat oficial calitatea de conducător de docto-rat; în 1997 a devenit membru corespondent alAcademiei Române.

Încă din 1960, student fiind, a inițiat unseminar științific pentru studenți, tineri cercetă-tori asistenți universitari și profesori. Cu viziu-nea sa asupra matematicii, revelând secreteleacesteia cu multă generozitate, profesorulNi colae Popescu a condus acest seminar timp de

cinci decenii, seminarul continuând și astăzi, cudenumirea de Seminarul de teoria numerelor“Nicolae Popescu”.

Încă din perioada studenției, Nicolae Popescus-a concentrat asupra Teoriei categoriilor. A stu-diat mai întâi Teoria generală a categoriilor, Alge-bra omologică și Topologia algebrică, iar apoiTeoria categoriilor abeliene. A fost unul dintreprincipalii promotori ai Teoriei categoriilor înRomânia, fapt evidențiat de primele sale lucrări șide remarcabilele sale monografii, cunoscute și

*Profesor dr., Universitatea din București**Profesor dr., University of Illinois at Urbana-Champaign, SUA

Prof. Nicolae Popescu, membru corespondent al Academiei Române

(1937–2010)

109

apreciate pe plan internațional, ceea ce a condus lao creștere și mai mare a reputației sale în comuni-tatea matematică internațională. Dintre publicaţii,menţionăm câteva titluri: Caractérisation descatégories abéliennes avec générateurs et limitesinductives exactes (1964, în colab.); CategoriiAbeliene (1971); Abelian Categories with Appli-cations to Rings and Modules (1973); Theory ofCategories (1979, în colab.); On a class of Prüferdomains (1984); A theorem of characterization ofresidual transcendental extensions of a valuation(1988, în colab.); On the structure of irreduciblespolynomials over local fields (1995, în colab.); Onthe closed subfields of Cp (1998, în colab.); Traceon Cp (2001, în colab.); Spectral norms on valuedfields (2001, în colab.).

Numeroşi autori din întreaga lume au utilizatşi au dezvoltat cu succes idei și rezultate dinlucrările profesorului Nicolae Popescu. Chiar șiacum, la zece ani de la plecarea lui dintre noi,opera matematică a profesorului NicolaePopescu și, în particular, monografiile publicatecontinuă să fie foarte mult citate. De exemplu,monografia Abelian Categories with Applica-tions to Rings and Modules, Academic Press,London Mathematical Society Monograph No. 3,London, 1973, cuprinde multe rezultate inediteși a fost şi continuă să fie apreciată de specialiştidin întreaga lume, fapt dovedit şi prin cele peste600 de citări, identificate până acum. Asemeneamultor alte lucrări ale profesorului NicolaePopescu, lucrarea este frecvent utilizată de cer-cetătorii din acest domeniu. Astfel, ea a fost ci -tată, în lucrări importante, de peste 85 de ori,după 2010. Dintre aceste citări, peste 50 s-auprodus în ultimii cinci ani. Monografia este indi-cată în vasta lucrare (zece volume) Encylo paediaof Mathematics (An updated and adnotatedtranslation of the Soviet Mathematical Encyclo-pedia), Reidel, Kluwer Academic Publishers,1990, o traducere mult extinsă a Enci clopedieimate matice rusești. Menţionăm că NicolaePopescu împreună cu Dimitrie Pompeiu şiSimion Stoilow sunt matematicienii românimenţionaţi în această Enciclopedie.

O altă lucrare celebră a profesorului NicolaePopescu este Caractérisation des catégories abé-liennes avec générateurs et limites inductivesexactes, C.R. Acad. Sci. Paris 258 (1964),

4188–4191, apărută în colaborare cu PierreGabriel. Această lucrare dă o caracterizare a uneiclase de categorii abeliene ce joacă un rol centralnu doar în teoria categoriilor, dar și în multe alteramuri ale matematicii, precum teoria inelelor saugeometria algebrică. Una dintre consecinţele celemai importante ale rezultatului principal dinaceastă lucrare, cunoscut în literatura de speciali-tate ca Teorema Popescu (Popesco)-Gabriel, estefaptul că o categorie Grothendieck verifică condi-ţia Ab3, adică are produse directe oarecare.Importanţa acestui rezultat reiese din numeroa selesale aplicaţii, fiind inclusă ca o teoremă de bază întoate monografiile de Teoria categoriilor apă rutedupă 1964.

Această teoremă a fost citată în numeroaselucrări. Astfel, lucrarea a fost utilizată la Semina-rul Artin-Grothendieck-Verdier, de la I.E.H.S.,1963/1964, consacrat tehnicii generale a loca -lizării și aplicaţiilor ei în geometrie algebrică(coomologia etală). A fost utilizată și de J.L. Ver-dier în lucrarea Equivalence essentielle dessystèmes projectifs, C.R. Acad. Sc. t. 261,4950–4953 (1965). C.L. Walker și E.A. Walker auutilizat lucrarea Caractérisation des catégoriesabéliennes avec générateurs et limites inductivesexactes la Conferinţa de algebră categoricală de laJolla, în 1965, în lucrarea Quotient catégories ofmodules, Proceedings of the Conference on Cate-gorical Algebra La Jolla, 1965, Springer-Verlag,Berlin (1966), 440–420. Se arată că teorema res-pectivă nu este trivială nici măcar pentru catego-riile de module, dând numeroase aplicaţii aleacesteia în studiul obiectelor proiective și al cate-goriilor de module.

Ulterior, Teoremei Popescu-Gabriel i s-au datdemonstraţii noi, mai scurte, sau folosind alte teh-nici. Printre cei care au obţinut rezultate noi seaflă K. Morita, care, în lucrările sale, Localizationîn categories of modules, I, MathematischeZeitschrift, Volume 114 (1970), Number 2,121–144 şi Localization în categories of modules,II, J. Reine Angew. Math. 242 (1970), 163–169, ofoloseşte intensiv pentru a obţine noi rezultateasupra categoriilor de module şi asupra teorieidualităţii modulelor. De asemenea, Harada Manabuîn lucrarea On semi-primary abelian categories,Osaka Math. J., Vol. 5, Number 2 (1968),189–198, dă o nouă demonstraţie a teoremei110

Popescu-Gabriel și utilizează lucrarea Caractéri-sation des catégories abéliennes avec générateurset limites inductives exactes în studiul unor cate-gorii Grothendieck particulare. M. Takeuchi ofolosește în lucrarea A simple proof of Gab rieland Popesco’s Theorem, J. of Algebra, 18, 1969,iar P. Ulmer, în lucrarea A flatness criterion înGrothendieck Catégories, Inventiones Math., 19,1973. Demonstraţii noi ale teoremei Popescu-Gabriel au mai dat, printre alţii: René Ouzilou înlucrarea Faisceaux aditifs et application catégo -riques, Publication Dept. de Math. du Lyon, P. M.Cohn, Joachim Lambek și Frederik Ulmer.

Lucrarea Caractérisation des catégories abé-liennes avec générateurs et limites inductivesexactes a fost intens folosită și este citată înaproape toate lucrările în care intervine tehnicalocalizării, ale Şcolii de algebră din Lyon, cât şiîn multe teze de doctorat ale acestei şcoli. Jean-Erik Roos a folosit-o sistematic în aproape toatelucrările sale care urmăresc elucidarea structuriicategoriilor abeliene. Printre cei care au utili -zat-o îi amintim şi pe Bo Stenström (Suedia),Ulrich Oberst (Germania), B. Knighten, S.Fachir, C. Faith (SUA), Van Oysteyen (Belgia).Lucrarea este citată și folosită în cartea lui C.Ehresmann, Catégories et Structures, apărută laEditura Dunod, Paris, 1965, şi în cartea luiH. Schubert, Kategorien. I, II. Springer-Verlag,Berlin-New York, 1970. Lucrarea este citată șiutilizată de asemenea în monografia Rings,Modules and Categories a lui C. Faith, SpringerVerlag, 1973, și în monografia Rings of Quo-tients a lui B. Stenström, Springer Verlag, 1975.Remarcăm de asemenea, că din lucrarea Carac-térisation des catégories abéliennes avec géné-rateurs et limites inductives exactes se pot de -duce aşa-numitele teoreme de scufundare ale luiB. Mitchell, care stipulează că orice categorieabeliană mică este o subcategorie plină exactădintr-o categorie de module.

Din datele prezentate mai sus reiese în modclar faptul că Teorema Popescu-Gabriel este unrezultat esenţial în tehnica localizării și are nume-roase aplicaţii. Până în prezent această lucrare afost foarte mult citată, în primii ani după aparițiefuseseră identificate peste 60 de citări. Deşi a fostpublicată în 1964, chiar și în ultimii ani s-au ela-borat teze de doctorat având-o ca subiect central.

Cu o simplă căutare automată se identifică peste160 de citări – aceste date sunt evident incom -plete, nu sunt identificate toate citările.

Numele profesorului Nicolae Popescu estemenţionat în Enciclopedia matematică, A-G, edi-tată de Academia de Ştiinţe a URSS în 1978, şipentru rezultatul fundamental din această lucrare.

Printre numeroşii matematicieni străini careau citat lucrări ale profesorului Nicolae Popescuse numără: J. Dieudonné, H. Cartan, P.M. Cohn,S. MacLane, P. Hilton, P. Gabriel, B. Stenström,C. Faith, J. Lambek, M. Hacque, J.R. Strooker,A.I. Douglas, J.L. Verdier, I.A. Skorniakov, A.V.Mihalev, L.A. Mishina, M.D. Larsen, P.J. McCar-thy, C.L. Walker, E. A. Walker, M. S. Tsalenko, M.Harada, M. Takeuchi, F. Ulmer, J. Golan, R. Ouzi-lou, U. Oberst, F. Van Oysteyen, H. Wolf, H. Her-rlich, J. Fort, J. Reynaud, C. Tisseron, A. Hudry,D. Lazard, J. Nill, J.A. Beachy, B. Mitchell, A.Corson, J.A. Huckaba, M. Fontana, I.J. Papick şimulţi alţii. Ne vom referi în continuare doar lacâteva aprecieri făcute de matematicieni străiniasupra lucrărilor profesorului Nicolae Popescu.

La propunerea lui Saunders Mac Lane, tânărulcercetător Nicolae Popescu a susţinut o comuni-care în cadrul Secţiei de teoria categoriilor, secţiecreată de Mac Lane și Eilenberg, în cadrul Con-gresului Internaţional de Matematică din 1966.Comunicarea s-a bucurat de un succes deosebit.Printre cei care au urmărit comunicarea şi au făcutaprecieri îi amintim pe Joachim Lambek, Alex.Haller, E.G. Shulgeifer, J.E. Ross etc.

Aprecieri asupra lucrărilor sale a făcut și JeanDieudonneé, care a prezentat la C.R. Acad. Sci.Paris și la J. Algebra o serie de lucrări ale sale. Larecomandarea lui Paul M Cohn și a lui PeterHilton, Editura Academic Press i-a solicitat săscrie monografia Abelian Categories with Appli-cations to Rings and Modules, London Mathema-tical Society Monograph No. 3, London, 1973.

Lucrările profesorului N. Popescu au fostcitate și de H. Cartan (Paris), SaundersMacLane (Chicago), A. Rosenberg (New York),A.D. Raikov (Moscova), K. Morita (Osaka); deasemenea, de Pierre Gabriel, J.E. Ross, Al.Grothendieck şi alţii.

Rezultatele ştiinţifice ale lui Nicolae Popescuau fost citate în peste 15 monografii din domeniu,apărute îndeosebi în străinătate, în unele dintre 111

acestea numele său fiind menţionat în prefaţă.Dintre autorii acestor monografii, îi amintim peI.A. Skorniakov, A.V. Mihalev, I. Bucur, A. De -leanu, L.A. Mishina, M.D. Larsen, P.J. McCarthy,Ch. Ehresmann, P. Gabriel, F. Ulmer, H. Schubert,C. Faith, M.S. Tsalenko, E.G. Shulgeifer, B.Stenström, C. Năstăsescu, J. Golan, J.R. Strooker,J.A. Huckaba, I.J. Papick. În monografia Algebra:Rings, Modules and Categories – vol. I, II, Edi -tura Springer (1973; 1975), Carl Faith îi menţio -nează în prefaţă pe matematicienii care au aduscontribuţii esenţiale la dezvoltarea Teoriei catego-riilor. Numele Nicolae Popescu apare în companiaunor matematicieni iluştri. Pe parcursul celordouă volume, Nicolae Popescu este citat cu treilucrări. Acelaşi autor face aprecieri deosebite și laadre sa unor rezultate ale profesorului NicolaePopescu, într-o altă lucrare a sa, apărută în Lec -ture Notes nr. 700/1979. Putem menţiona şimonografia Prüfer Domains, Marcel Dekker,1997, de M. Fontana, J.A. Huckaba, și I.J. Papick,în care Capitolul II îi este dedicat studiului uneiclase de inele Prüfer introduse de profesorulNicolae Popescu.

Lucrările profesorului Nicolae Popescu înTeoria valuării și în Teoria numerelor au avut, deasemenea, şi continuă să aibă un puternic impactpe plan internaţional în cercetarea matematicăactuală. Mulţi matematicieni au utilizat o seriede rezultate, tehnici și idei ale profesoruluiNicolae Popescu. Astfel, Teoria normelor spec-trale p-adice dezvoltată în lucrările profesoruluiNicolae Popescu a fost folosită în diverse lucrăride S.C. Andronescu, A. Popescu, S. Sultana șiM. Zaki. Într-o serie de lucrări, K. Ota foloseştedin plin teoria lanţurilor distinse saturate defi nitepeste un corp local, dezvoltată în lucrările pro-fesorului Nicolae Popescu pentru a studia legă-turile dintre aceste lanţuri distinse saturate şigrupurile de ramificare, pentru a obţine lanţuridistinse saturate canonice pentru unele extinderide corpuri sălbatic ramificate, precum și pentru aobţine noi rezultate în cazul p-extensiilor Galoistotal ramificate, care posedă grupuri de ramifi -care înalte.

S.K. Khanduja, J. Saha, P. Singh, K. Aghigh,F. Oke, folosesc idei și rezultate din lucrărileProfesorului Nicolae Popescu asupra extinderilorcorpurilor valuate pentru a obţine noi rezultate

despre invarianţii asociaţi elementelor alge bricepeste un corp Henselian. B. Olberding, A. Fac-chini, S. El Baghdadi, A. Okabe, C. Faith, S.Gabelli, M. Mimouni, N. Schwartz au folosit înmai multe lucrări idei ale profesorului NicolaePopescu asupra domeniilor Prüfer și ale dome-niilor Dedekind generalizate. Într-o serie delucrări, B. Olberding foloseşte rezultate ale luiNicolae Popescu asupra unor domenii Dedekindgeneralizate (noţiune introdusă de NicolaePopescu), în studiul unor probleme referitoare lastructura domeniilor Prüfer. Teoria extinderilorde valuări dezvoltată în unele lucrări ale luiNicolae Popescu a fost utilizată şi de cătreC. Karpfinger şi H. Wahling în studiul clasifică-rii prelungirilor unei valuări date pe un corpfixat, la corpul funcţiilor raţio nale într-o varia -bilă peste acest corp.

În cele de mai sus i-am menţionat pe foartepuțini dintre cei care au utilizat lucrările profeso-rului Nicolae Popescu, sub o formă sau alta. Listaeste mult mai lungă, completarea acesteia ar nece-sita un efort uriaş de documentare și zeci de paginicare să le cuprindă. Aproape toate lucrările sale aufost citate şi utilizate în articole ştiinţifice,monografii și teze de doctorat. Prin consultareacâtorva baze de date, unele accesibile prin di feritemotoare de căutare, fără să fi consultat sistematiccolecţiile unor reviste matematice, din ţară sau dinstrăinătate, au fost identificate 1500 de citări înlucrări ale unor specialişti străini și români. Prinlucrările sale, publicate singur sau în colaborare,Nicolae Popescu s-a impus ca o persona litateştiinţifică deosebit de apreciată şi recunoscută peplan mondial. Este unul dintre principalii promo-tori ai studiului algebrei moderne şi ai teorieinumerelor, iar prin seminariile pe care le-a condusneîntrerupt încă de când era student, timp de 50 deani, a contribuit la formarea multor generaţii decercetători. Menționăm că 24 de matematicieniși-au susținut teza de doctorat sub îndrumarea sa,de înalt nivel.

Profesorului Nicolae Popescu nu i s-a permissă călătorească în afara țării, în timpul regimuluicomunist, neputând astfel să onoreze numeroaseleinvitații primite de la universități din peste 20 dețări. După 1990, ca profesor invitat, a susținutpeste o sută de prelegeri la mai multe universitățidin Franța, Elveția, Italia, Belgia, Germania,112

Rusia, USA, Spania, Japonia, Kuweit, Mexic,Egipt, Pakistan, Chile, Nicaragua etc. Lucrărilesale au fost utilizate şi continuate de matemati-cieni din întreaga lume. Paul Ribenboim, cu careNicolae Popescu s-a întâlnit la Strassbourg, cânda fost invitat de Pierre Gabriel să susţină o confe-rinţă, în 1991, a afirmat: „Prin lucrările sale, pro-fesorul Nicolae Popescu a deschis noi domenii decercetare în matematică”. Joaquim Lambek, înBook Reviews (Introduction to categories, homo-logicale algebra and sheaf cohomology, Jan R.Strooker, Cambridge Great Britain, 1978), Bull.Amer. Math. Soc. 1 (1979) face următoareaafirmație: „Categoriile abeliene de importanţăcentrală sunt categoriile Grothedieck. Aceste cate-gorii sunt în mod esenţial caracterizate de celebrateoremă Gabriel-Popescu, care afirmă că, în afaraunei echivalenţe, orice categorie Grothendick estede o anumită formă”.

Carl Faith, după plecarea dintre noi a profe-sorului Nicolae Popescu, a afirmat: „A fost un

matematician de vârf în timpul vieţii sale şi a lăsato moştenire bogată pentru generaţiile viitoare dematematicieni. Am scris despre teorema Gabriel-Popescu în cărţile mele, Rings, Modules andCategories (Springer Verlag, 1973, 1976).

Toate lucrările autorilor menţionaţi mai sus șimulte altele arată impactul puternic al opereimatematice a profesorului Nicolae Popescu,precum și transformarea profundă a tuturordomeniilor ştiinţifice pe care le-a abordat, asupracă rora şi-a pus o amprentă unică, printr-o activi-tate neîntreruptă şi plină de dăruire şi un izvornesecat de idei. Iar Şcoala pe care a creat-o con-tinuă să se dezvolte şi să dea roade nebănuite, înmulte centre de cercetare de pe glob.

Profesorul, mentorul, omul de cultură NicolaePopescu, prin anvergura rezultatelor sale, pringenerozitatea și calitățile umane de excepție, alăsat în urma sa nu doar o importantă operămatematică, ci și o operă spirituală de mareprospețime, frumusețe și adâncime.

113

35 Symposium on Ring Theory an Representation Theory, University of Okayama, Japonia, 2002 (Sursa foto: arhiva familiei)

Profesorul Nicolae Popescu a fost un membrumarcant al Institutului de Matematică “SimionStoilow” al Academiei Române. Publicațiile lui,mai ales din teoria categoriilor, algebră omologicăși teoria numerelor sunt bine plasate în literaturamatematică, iar prin cărțile scrise a influențatnumeroși mulți matematicieni, nu doar din dome-niul lui de cercetare.

Ne-a părăsit cu un deceniu în urmă, lăsândprintre colegi un gol greu de acoperit. NaePo pescu sau simplu Nae (căci așa era cunoscut)a fost mereu, încă din tinerețe, „un magnet”, atâtștiințific, cât și uman, colegial. Prezența lui pe

holurile institutului era imediat remarcată șiatrăgea toată atenția căci subiectele discutateerau pline de conținut și incitante, indiferent detema tică (matematică, călătorii sau istorie). Afost un comunicator autentic care știa să-șialeagă publicul, fiind înconjurat mereu deoameni deosebiți. Ne povestea cu mândrie des-pre succesele elevilor lui, împrăștiați în toatecolțurile lumii, și știa să aprecieze corect reali-zările celorlalți, calitate extrem de importantă înlumea academică. Prin tot ce a făcut este partedin istoria matematicii românești și inter -naționale. Ne lipsești, Nae!

*Profesor dr., directorul Institutului de Matematică “Simion Stoilow” al Academiei Române

Remember – Profesorul Nicolae Popescu, creatorul școlii românești de Algebrămodernă și Teoria numerelor

Lucian Beznea*

Congresul Matematicienilor români de pretutindeni, Brașov 2011 (Sursa foto: arhiva familiei)

114

Au trecut zece ani de la plecarea întru veşniciea marelui matematician şi mentor NicolaePopescu, personalitate ştiinţifică de prim rang,întemeietor de şcoală matematică şi om de cul tură.Opera sa matematică cuprinde rezultate funda-mentale, menţionate în enciclopedii matematiceprestigioase. A iniţiat încă din studenţie un seminarştiinţific pe care l-a condus timp de 50 de ani șicare continuă și acum și îi poartă numele: Semina-rul de Teoria numerelor „Nicolae Popescu”. Întreanii 2010–2020 au avut loc mai multe eveni mentededicate profesorului Nicolae Popescu, în diferiteuniversități și centre de cercetare din țară și dinstrăinătate, în cadrul unor congrese, conferințeinternaționale sau alte manifestări științifice. Vommenționa doar câteva dintre acestea, pe cele careau avut loc la Academia Română, la Institutul deMatematică “Simion Stoilow” al AcademieiRomâne și, respectiv, la Facultatea de Matematicăși Informatică a Universității din București.

6 decembrie 2010: În Sala Mare a Senatului, aavut loc prima sesiune comemorativă în onoareaprofesorului Nicolae Popescu, organizată de Aca-demia Română, în colaborare cu Institutul deMatematică al Academiei Române şi cu Univer -sitatea din Bucureşti. L-au evocat acad. RomulusCristescu, preşedintele Secţiei de știinţe mate -matice, acad. Solomon Marcus, Cabiria Andreian-Cazacu, membru de onoare al Academiei Ro mâne,Constantin Năstăsescu, membru corespondent alAcademiei Române, prof. dr. Vasile Brînzănescu,prof. dr. Toma Albu, prof. dr. Tiberiu Spircu, prof.dr. Angel Popescu, prof. dr. Dumitru Buşneag,prof. dr. Elena Liliana Popescu. S-au citit mesajede la prof. dr. Dan Papuc, prof. dr. Dan Burghelea

(SUA), prof. dr. Andrei Duma (Germania) şi prof.dr. Alexandru Zaharescu (SUA).

6–8 iunie 2012: La Institutul de Matematică“Simion Stoilow” al Academiei Române s-audesfășurat lucrările manifestării știin țifice“Workshop on automorphic forms and L-func-tions”, conferință dedicată profesorului NicolaePopescu, creator și mentor al Școlii românești deteoria numerelor.

6 decembrie 2012: În Amfiteatrul Stoilow alFacultății de Matematică și Informatică, a avut locsesiunea comemorativă dedicată mentoruluiNicolae Popescu, creator al Școlii românești dealgebră modernă și teoria numerelor. Invitați:acad. Solomon Marcus, Constantin Năstăsescu,membru corespondent al Academiei Române,Cabiria Andreian, membru de onoare al Acade-miei Române, cercetător dr. Lucian Beznea, cer-cetător dr. Radu Purice, prof. dr. Toma Albu, prof.dr. Tiberiu Spircu, conf. dr. Victor Țigoiu, prof. dr.George Georgescu, prof. dr. Ștefan Dragoș, drd.Dan Cristian Popescu, cercetător dr. MarianVâjâitu, prof. dr. Alexandru Victor, prof. dr. AngelPopescu și prof. dr. Elena Liliana Popescu.

29 august–1 septembrie 2013: La Facultateade Matematică şi In formatică, a avut loc confe -rinţa aniversară “Faculty of Sciences – 150years”. Mentorul Nicolae Popescu a fost evocatîntr-un moment special intitulat RememberNicolae Popescu. Au luat cuvântul, printre alțiinvitați, prof. dr. Lucian Beznea, directorul Insti-tutului de Matematică al Academiei Române, șimai mulți elevi şi colaboratori ai profesorului

In memoriam – mentorul Nicolae Popescu,membru corespondent al Academiei române

Dan Cristian Popescu*

*Dr. în economie 115

Popescu: prof. dr. Cristian Popescu (SUA) şi prof.dr. Adrian Diaconu (SUA), prof. dr. VictorAlexandru, prof. dr. Angel Popescu, prof. dr.Liliana Popescu.

10 iulie 2014: În Amfiteatrul “Miron Nico -lescu” – IMAR, în cadrul Seminarului de teorianumerelor “Nicolae Popescu”, i s-a dedicat oSesiune comemorativă, la patru ani de la pleca-rea dintre noi. L-au evocat acad. Solomon Mar-cus, Ioan Tomescu, membru corespondent alAcademiei Române, Cabiria Andreian Cazacu,membru de onoare al Academiei Române, prof.dr. Lucian Beznea, prof. dr. Vasile Brînzănescu,prof. dr. Dorin Popescu, conf. dr. Victor Țigoiu,prof. dr. Adrian Diaconu (SUA), drd. DanCristian Popescu, prof. dr. Victor Alexandru,conf. dr. Ioniță Cătălin, dr. Gheorghe Udrea,prof. dr. Elena Liliana Popescu, ConstantinNăstăsescu, membru corespondent al AcademieiRomâne, și prof. dr. Alexandru Zaharescu (SUA)care au prezentat comunicări matematice despreopera științifică a profesorului Nicolae Popescu.Evenimentul a fost moderat de cercetătorștiințific dr. Marian Vâjâitu.

22 iulie 2015: În Sala 216 din Facultatea deMatematică și Informatică, Universitatea dinBucurești, a avut loc un eveniment comemorativorganizat de Seminarul științific “NicolaePopescu”, în memoria pro fesorului NicolaePopescu, la cinci ani de la plecarea sa dintre noi.

L-au evocat elevii săi V. Alexandru, A. Popescu,E.L. Popescu, M. Vâjâitu.

22–23 august 2016: A avut loc la IMAR încadrul manifestărilor dedicate aniversării a 150 deani de la înfiinţarea Academiei Române unworkshop cu titlul “Modular forms and Galoisrepresentations”, dedicat in memoriam profesoru-lui Nicolae Popescu (invitați: Alina Cojocaru,Adrian Diaconu, Nikolaos Diamantis, Anglia,Gergely Harcos, Ungaria, Cristian Popescu, SUA,Glenn Stevens, SUA).

7 decembrie 2016: În Sala 216 din Faculta-tea de Matematică și Informatică, Universitateadin București, în cadrul Seminarului “NicolaePopescu” a avut loc o sesiune comemorativă de-dicată profesorului Nicolae Popescu, la șase anide la plecarea sa dintre noi. Au prezentat:V. Alexandru, A. Popescu, E.L. Popescu, M.Prunescu, M. Vâjâitu.

29 iunie 2017: La Institutul de Matematică“Simion Stoilow” al Academiei Române a avut loco sesiune comemorativă dedicată profesoruluiNicolae Popescu, la șapte ani de la plecarea sadintre noi. Evenimentul a fost organizat deAcademia Română, Secţia de științe matematice,Institutul de Matematică “Simion Stoilow” al Aca-demiei Române și Facultatea de Matematică șiInformatică, Universitatea din Bucureşti. Despreomul, matematicianul și mentorul Nicolae Popescuau vorbit: prof. dr. Lucian Beznea, directorul

Congresul Matematicienilor români de pretutindeni, Brașov 2011 (Sursa foto: arhiva familiei)

116

Institutului de Matematică al Academiei Române,prof. Constantin Năstăsescu, membru corespon-dent al Academiei Române, prof. Ioan Tomescu,membru corespondent al Academiei Române,prof. dr. Victor Alexandru, prof. dr. Ion Armeanuși prof. dr. Elena Liliana Popescu, UniversitateaBucureşti, prof. dr. Angel Popescu, UniversitateaTehnică de Construcţii Bucureşti. Au prezentatcomunicări matematice dedicate mentoruluiNicolae Popescu elevii săi: prof. dr. Adrian Ioviță(Concordia University, Canada și Padova Univer-sity, Italia), prof. dr. Adrian Diaconu (University ofMinnesota, Minneapolis, SUA), prof. dr. Alexan-dru Zaharescu (University of Illinois at Urbana-Champaign, SUA), dr. Cristian Cobeli și dr. MihaiPrunescu, cercetători științifici, Institutul de Mate-matică al Academiei Române, prof. dr. MarianAnton (University of Kentucky, Lexington, KY,SUA). Moderator al manifestării a fost dr. MarianVâjâitu, cercetător științific, Institutul de Matema-tică al Academiei Române.

6 decembrie 2017: Academia Română în cola-borare cu Institutul de Matematică “Simion Stoi-low” al Academiei Române, Universitatea dinBucureşti și Societatea de Științe Matematice dinRomânia au organizat o Sesiune comemorativădedicată matematicianului, omului de cultură, men-torului Nicolae Popescu, membru al AcademieiRomâne, fondatorul Şcolii româneşti de Algebră

modernă şi Teoria numerelor. Evenimentul a avutloc în Amfiteatrul “I.H. Rădulescu” al BiblioteciiAcademiei Române și a încheiat ciclul de treimanifestări importante care i s-au dedicat în anul2017, la 80 de ani de la naștere și la șapte ani de laplecarea sa dintre noi. Invitați: prof. dr. IoanTomescu, membru corespondent al AcademieiRomâne, care a condus lucrările sesiunii; prof. dr.Lucian Beznea, directorul Institutului de Matema -tică “Simion Stoilow” al Academiei Române; prof.dr. Vasile Brînzănescu și dr. Cristian Cobeli,cercetători științifici, Institutul de Matematică“Simion Stoilow” al Academiei Române; conf. dr.Radu Gramatovici, decanul Facultății de Mate -matică și Informatică, prof. dr. George Georgescu,prof. dr. Victor Alexandru și prof. dr. LilianaPopescu, Universitatea din București; prof. dr.Doru Ștefănescu, vicepreședinte al Societății deȘtiințe Matematice din România, prof. dr. GhiocelGroza, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucu-reşti, dr. Dan Cristian Popescu, conf. dr. AncaZlătescu, Universitatea Politehnica din București,dr. George Anca și mrd. Octavian Fărcășanu, direc-tor al Centrului de Calcul, Craiova.

între anii 2010–2020 s-au publicat 28 dearticole științifice dedicate mentorului NicolaePopescu, semnate de elevi ai săi și de alți mate-maticieni, români și străini.

Lansarea volumului „Nicolae Popescu – Omul • Matematicianul • Mentorul”,Târgul Internațional Gaudeamus, 26 noiembrie 2011

(Sursa foto: arhiva personală)

117

Cronica vieții academice

Iulie

9 iulie: În Parcul Academiei Române a fostlansat un întreg poştal consacrat centenaruluinașterii academicianului Cristofor Simionescu,ctitorul şcolii de chimie şi fizică din ţara noastră,care a format generaţii de specialişti răspândiţi întoată ţara. Manifestarea a fost deschisă de acad.

Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române,după care acad. Răzvan Theodorescu şi acad.Bogdan Simionescu, vicepreședinți ai AcademieiRomâne, au evocat personalitatea complexă a aca-demicianului Cristofor Simionescu. Evenimentuls-a încadrat în seria de manifestări ştiinţifice dedi-cate „Savantului, Profesorului, Gânditorului Cris-tofor Simionescu” ce a debutat în luna iunie, cânda fost dezvelit un bust amplasat în faţa Filialei dinIaşi a Academiei Române, al cărei preşedinte afost între anii 1974–1980. Ca vicepreşedinte alAcademiei Române a solicitat şi a obţinut reveni-rea institutelor de cercetare la Academia Română,înstrăinate în regimul comunist.

118

Apariții la Editura Academiei

SPINII DIN bUcHETUL mEmorIILorVolumul 1

octavian Lazăr coSmA

Lucrarea structurată de-a lungul a două volu-me ample cuprinde teme cu specific de monogra-fie. Titlurile sunt scurte sinteze ale subiectelorabordate în ordine cronologică, desfășurate înspațiul patriarhal al copilăriei și al claselor pri -mare, trec apoi la etapa școlilor superioare și aniide studii universitare, contactul cu muzica și bale-tul din Leningrad fiind definitoriu pentru preocu-pările profesionale ale muzicologului OctavianLazăr Cosma.

Primul volum se oprește la vârsta de maturi -tate, culminată cu scrierile de specialitate șiactivitățile multiple din Conservator, Uniune șiBibliotecă, viața de familie fiind punctată ca unfundal prielnic pentru noi relații, cunoștințe,invitații și dezbateri.

IoN mINcU ArHITEcT 1851–1912

Toma T. SocoLEScU

Monografia lui Ion Mincu se numără printreultimele dorințe ale lui Toma Socolescu, iar edițiade față, îngrijită de Sorin Vasilescu, reunește celedouă versiuni aflate în Biblioteca AcademieiRomâne și la Facultatea de Arhitectură, ce poartănumele inițiatorului arhitecturii românești mo -derne, căruia i s-a acordat în anul 2015 titlul deacademician (post-mortem).

Textul este însoțit de 132 de imaginifotografice și planșe cu planuri ale unor monu-mente celebre din București și din țară, ansam-blurile devenind puncte de referință pentrustudenții și cercetătorii din domeniu.

119

.

121

GHID PENTrU AUTorI

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

ISSN 1220-5737 122 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, bucureşti,

tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (Ioana Tălpeanu)

sau cu ordin de plată în contul ro64TrEZ7055005XXX006462,

Trezoreria sector 5, bucureşti.

Preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.