reuşeşte fn lupta pentru viaţă, sănătatea este

primul factor al succesului, Iată aci, pentru a păstra nervi! liniştiţi,'«reerul l impede, muşchii sprinteni fi corpul vioi, o reţetă caro a făcut toata pro­bele i e . t i de a a turna un flacon d e Çuintonine într'un litru d e vin do masă ţi de a lua, înaintea fiecărei mese, un păhărel din acest delicios vin fortifiant. DL J. Coudurier, 99, bulevard du Tem­ple, din Paris, a făcut experienţa fi scrie :

„Sunt ani de zile de când între­buinţăm în casă Qutntonine ; nu •ne^am săturat niciodată de acest

produs care constitue pentru noi cel mai bun tonic".

Nici un fortifiant nu poate fi c o o p parat cu Quinfonine pentrucă nici unul nu coţine atâtea principii regeneratoare. Quintonine este remediu sigur, com­plect , e f icace — şi de preţ neîn­semnat — la care se poate recurgo la cel mai mic semn de oboseală.

Q U I M T O N FRODUS FRANCEZ. — LABORATOARELE HELJ

IA tAlMAÇH f l O R O G U E R I i

GÂNDIREA R U G Ă C I U N E A LUI IISUS

DE

N 1 C H 1 F 0 R C R A I N I C

Dintre formele e x p e r i m e n t a l e şi teoret ice ale mis t ice i o r todoxe , cea ca re o d o m i n ă şi îi d a color i tu l deosebi t e Rugăciunea lui Iisus, c u n o s c u t ă î n t r e m u l t e a l te n u m i r i şi s u b acelea de Rugăciunea mintală, Rugăciunea cordială s au Rugăciu­nea isihastă. I n v i a ţ a s p i r i t u a l ă a O c c i d e n t u l u i , n u - i p u t e m găsi o fo rmă s imi­l a ră . E p r o p r i e t a t e a exc lus ivă a R ă s ă r i t u l u i . A t â t p r i n e sen ţa doc t r ina lă , câ t şi p r i n m e t o d ă şi n u m a i p u ţ i n p r i n p r a c t i c a ei de-o covâ r ş i t oa re a m p l o a r e is tor ică, d ă i ­n u i n d d in vech ime p â n ă ia vest i ţ i i s t a re ţ i r u ş i d i n v r e m e a noas t r ă , ea cons t i tu ie în cea m a i l a rgă m ă s u r ă c o n t e m p l a ţ i a o r todoxă .

T r a n s m i s ă de là p ă r i n t e duhovn icesc , ca de la m a e s t r u , l a ucen ic , d i n gene­r a ţ i e î n genera ţ i e , şi î n v ă l u i t ă cu gelozie în a s p r a discre ţ ie a l u c r u r i l o r sf inte , R u ­g ă c i u n e a şi-a p ă s t r a t nea t i n să o r ig ina l i t a tea . C â n d în a n u l 1782, t r a t a t e l e de „filo­zofie p r a c t i c ă şi t eo re t i că" î n c h i n a t e aces tu i m o d de contempilaţ ie şi a d u n a t e s u b t i t lu l de Filocalia, a u fost t i p ă r i t e d e N ieod im H a g h i o r i t u l p e n t r u î n t â i a oa ră la Veneţ ia , toa te e x e m p l a r e l e p â n ă la u n u l a u fost a d u s e î n R ă s ă r i t 1 ) . A m ă n u n t u l acesta , ca re nu e decâ t ecoul u n e i d i sc ip l ine t r ad i ţ iona le , ne ind ică t ocma i conşt i in­ţ a confes ională a u n e i a p a r ţ i n e r i exc lus ive . Rugăciunea lui Iisus a p r o a p e se con­fundă cu v i a ţ a spirituali ă a o r todoxie i . „Aceas tă rugăc iune . . . f o rmează e l emen tu l esenţ ia l al or icăre i r â n d u i e l i de v i a ţ ă m o n a s t i c ă : ea p o a t e în locui ch ia r s lu jbe le şi toate celelal te r u g ă c i u n i , c ă c i va loa rea ei este u n i v e r s a l ă " 2 ) .

I n ce stă oa re v a l o a r e a un ive r sa l ă , p e ca re i-o a t r i b u i e Se rg iu B u l g a k o w , şi c a r e ne l ă m u r e ş t e v a s t a ei ca r i e ră is tor ică ? I n n u m e l e d e I i sus , c a r e e cen t ru l focos a(l acestei r u g ă c i u n i . T e x t u l ei, foar te scur t , s u n ă astfel : Doamne lisuse Hris-ioase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine, păcătosul. S a n m a i scu r t : Doamne lisuse Fristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă, Sau încă şi m a i scur t : Doamne îisuse Hristoase, milueşte-mă, — î n ca re caz n u m ă r u l cuv in t e lo r r e d u s la ciraci se conformează ve r se tu lu i s f â n t u l u i P a v e l , foar te des c i ta t î n sp r i j i n de au to r i i isi-haş t i : „ I a r în Biser ică p r e f e r să ros tesc cu min t ea m e a cinci cuvinte ca să în­v ă ţ pe al ţ i i , decâ t zece mi i î n l i m b ă n e c u n o s c u t ă " (I C o r . XIV, 19). D e al t fel c h i a r aceste p u ţ i n e c u v i n t e a u î n s e m n ă t a t e n u m a i în fazele p r e g ă t i t o a r e a le c o n t e m n l a -ţiei, p e n t r u c ă î n c u l m i n a ţ i a ei t e x t u l se r e d u c e Ia u n s i n g u r s t r igă t smuls d i n a d â n ­cul! in imi i : lisuse ! s au lisuse al meu ! c a re şi el se topeş te î n cele d i n u r m ă î n t ă ­cerea e x t a z u l u i .

217

R u g ă c i u n e a e as t fe l o chemare a lui Iisus, r e p e t a t ă n e î n t r e r u p t î n r i t m u l r e s ­p i r a ţ i e i , o r e ţ i n e r e p e r m a n e n t ă a l u i Iisus î n i n i m ă p â n ă c â n d „ i n i m a î n g h i t e p e D u m n e z e u şi D u m n e z e u î n g h i t e i n i m a " , 3 ) a d i c ă f i in ţa c o n t e m p l a t i v u l u i e s t r ă b ă ­tu t ă ş i covâ r ş i t ă de l u m i n a d i v i n ă a h a r u l u i . A c e a s t ă p r e z e n ţ ă u n i t i v ă a D o m n u l u i , c a r e p ă t r u n d e cu s t r ă l u c i r e ş i c ă l d u r ă p e cel ce se r oagă , se n u m e ş e î n l i t e r a t u r a i s ihas tă amintirea lui Iisus. E x p r e s i a e î n s ă p r e a p a l i d ă f a ţ ă de t r ă i r e a d u h o v n i ­cească e x t r a o r d i n a r ă , p e ca r e v r e a s'o r e d e a .

I n v o c a r e a n u m e l u i l u i I i sus şi a t e n ţ i a c u t o tu l deoseb i t ă ce i se d ă î n a c e a s t ă r u g ă c i u n e se ju s t i f i că p r i n n u m e r o a s e l e locu r i d i n N o u l T e s t a m e n t u n d e M â n t u i t o ­r u l î n suş i ne p o r u n c e ş t e c a to t ce f acem î n n u m e l e l u i să f a c e m şi de u n d e reese că aces t n u m e a re d u m n e z e i a s c a p u t e r e de c u r ă ţ i r e , de i l u m i n a r e şi de s f in ţ i re , E o ches t i une sub t i l ă şi de l i ca t ă a c e e a d e a p r e c i z a î n ce m ă s u r ă c u p r i n d e el însăş i p r e ­z e n ţ a r e a l ă a l u i D u m n e z e u , c u m p a r e să s u s ţ i n ă p ă r i n t e l e Se rg iu B u l g a k o w . Mo­nah i i r u ş i d i n Athos , c a r i c r e d e a u că n u m e l e d e I i sus se c o n f u n d ă cu însăş i rea l i ­t a t e a d iv ină , a u fost o s â n d i ţ i ca eret ic i . S i g u r e î n s ă c ă p e n t r u î n t r e a g a l i t e r a t u r ă i s ihas tă el n u a r e O s i m p l ă semni f i ca ţ i e s imbol ică , ci o p u t e r e s u p r a f i r e a s c ă , p e ca r e n u v o m greşi d a c ă o v o m n u m i h a r i c ă . I i sus , d u p ă c u m o b s e r v ă Bul lgakow, e n u m e l e p r o p r i u a l l u i D u m n e z e u şi al O m u l u i ; p r i n e l se e x p r i m ă m a i b i n e decâ t p r i n o r i ca re a l t u l i deea de teantropie, d e d i v i n i t a t e î n t r u p a t ă î n ch ip de om. Şi c u m aceas t ă idee e î n săş i e s en ţ a o r todox ie i , mis t ica , n ă z u i n d l a î n d u m n e z e i r e a o-m u l u i , v e d e aces t i dea l r e a l i z a t î n s u b l i m u l m o d e l c a r e e p e r s o a n a M â n t u i t o r u l u i , a l c ă r u i n u m e „ m a i d u l c e ca m i e r e a şi f a g u r u l d e m i e r e " îl i nvocă î n l u c r a r e a ei cu t o a t ă p u t e r e a p e ca re o r e p r e z i n t ă .

C ă c i n u m e l e r e p r e z i n t ă p u t e r e a ce lu i c a r e îl p o a r t ă . O ho tă râ re d a t ă în n u m e l e r ege lu i e v a l a b i l ă î n t r u c â t se b i z u e p e a u t o r i t a t e a c a r e e m a n ă de là r ege . L u m e a v e c h e a t r i b u i a î n t r ' a d e v ă r n u m e l u i o t ă r i e r e a l ă şi t a in i că , ad i că ceva d i n însăş i f i in ţa şi p r o p r i e t ă ţ i l e p e r s o a n e i p u r t ă t o a r e . P a v e l F l o r e n s k i , a m i n t i n d că reg i i b a b i l o n e n i p e c e t l u i a u c u n u m e l e lor f i ecare c ă r ă m i d ă a p a l a t e l o r şi a t em­plelor , p e c a r e le r i d i c a u , g a r a n t â n d u - l e astfel' t r ă i n i c i a p r i n p u t e r e a mi s t e r ioa să z id i tă d e ele, a f i r m ă că , p e n t r u a n t i c h i t a t e , n u m e l e r e p r e z e n t a „o idee- for ţă r ea l ă , c a r e m o d e l e a z ă l u c r u r i l e şi d o m i n ă î n m o d t a i n i c l ă u n t r u l f i in ţe i lor i n t i m e " 4 ) . N u m e l e scris p e o c l ăd i r e e p r o p r i u l c h i p a l c t i to ru lu i , c a r e o p ă t r u n d e cu f i in ţa lu i mis t e r ioasă , p r e c u m n u m e l e lu i D u m n e z e u e c h i p u l d iv in î n t i p ă r i t î n f ă p ­tu r i l e sa le .

I n cuiltul i s ihas t p e n t r u n u m e l e l u i I i sus l ă m u r i m d e a s e m e n e a ideea - fo r ţ ă ce e m a n ă d i n c h i p u l d u m n e z e e s c î n t i p ă r i t î n om, p e n t r u a-i m o d e l a f i in ţa l ă u n t r i c ă d u p ă s t i lu l t e a n d r i c a l p e r s o n a l i t ă ţ i i M â n t u i t o r u l u i . „ F ă r ă m i n e n u p u t e ţ i f a c e n i ­m i c " . P r i n u r m a r e : „ O r i c e faceţ i , î n n u m e l e m e u s ă face ţ i " .

A l u c r a în să î n n u m e l e s ă u î n s e m n e a z ă a-1 u r m a î n t o c m a i s a u a-1 imi t a , ad i că a face d in p ă t i m i r e a lu i m ă s u r a p ă t i m i r i i noas t r e , d i n p e r f e c ţ i u n e a lu i p e r ­f ec ţ iunea n o a s t r ă . I s i h a s m u l n u t r e b u i e în ţe les c u m v a c a u n edili m a g i c al n u ­m e l u i l u i I i sus , î nves t i t cu a t r i b u ţ i i de t a l i s m a n m i r a c u l o s , c a r e a r s t a î n a f a r ă de noi şi la d i spoz i ţ i a b u n u l u i n o s t r u p l a c . E l e o a r t ă a c o n t e m p l a ţ i e i , d a r o a r t ă con­d i ţ i o n a t ă d e cea m a i r i g u r o a s ă şi m a i p u r ă asceză . P u t e r i l e î n d u m n e z e i t o a r e d i n n u m e l e M â n t u i t o r u l u i se de s f ac ca o exp loz i e d e l u m i n ă l ă u n t r i c ă n u m a i î n f i in ţa d e v e n i t ă f ă r ă p r i h a n ă şi t r a n s l u c i d ă p r i n e l i m i n a r e a u l t i m u l u i res t de r ă u t a t e . P r i n I i sus a j u n g i a s e m e n e a c u D u m n e z e u d u p ă ce a i a j u n s a s e m e n e a cu O m u l cel f ă r ă

218

p ă c a t dini t r ' însul . P r i n c i p i u l aces ta e a t â t de fami l i a r mis t ice i o r t odoxe şi i s i hasmu-lui încâ t , dacă ins i s t ăm a s u p r a lui , o facem n u m a i în l e g ă t u r ă cu sensul ce ne p r eo ­c u p ă al n u m e l u i de I i sus .

I a t ă c u m e x p r i m ă F i lo te iu S ina i tu l , u n u l d i n t r e au to r i i i s ihaş t i cei mai î n sem­naţ i , ideea imi t a ţ i e i : „Să ţ i n e m p e Hriistos î n suflet cu t ă r i e foar te î m p o t r i v a celor ce voiesc n e î n c e t a t să-1 ia ; p e n t r u c a să n u iasă I i sus , mullţime de g â n d u r i f i ind î n locul su f le tu lu i . A-l ţ ine cu t ă r i e n u se p o a t e fără durerea sufletului. Şi să p l i n i m v ie ţu i r ea lu i cea d u p ă t r u p p e n t r u c a p e a noas t r ă cu smeren ie s'o c â r m u i m . Şi să ţ i n e m p a t i m i l e lu i p e n t r u c a , r â v n i n d u - i lu i , să su fe r im cele necă j i t oa re . Şi, să g u s t ă m r â n d u i a l a lu i cea n e g r ă i t ă şi î m p r e u n ă cobor î toa re p e n t r u noi, ca d i n g u s ­t a r e a cea b u n ă a su f l e tu lu i să c u n o a ş t e m că b u n este D o m n u l " . (5) G u s t a r e , ad ică e x p e r i m e n t a r e vie şi d i rec tă .

D u l c e a ţ a n e g r ă i t ă a aces tu i n u m e r e ţ i n u t î n a d â n c u l in imi i se p l ă t e ş t e cu a-m a r u l d u r e r i i de b u n ă v o i e , cu r e t r ă i r e a sf intelor Iui p a t i m i în f i inţa noas t r ă p e n t r u a o face n e p r i h ă n i t ă .

I n Vieţile Sfinţilor găs im la 1 I a n u a r i e — s ă r b ă t o a r e a C i r c u m c i z i u n i i — u n î n f l ă c ă r a t i m n al n u m e l u i lu i I i sus , scris î n t r ' a d e v ă r d e o p a n ă i s ihas tă . I i sus e „ m i r u l p l i n de a r o m a t e " , v ă r s a t î n v a s u l t rupui lui creş t in . D a r v a s u l aces ta e î m p o ­dobi t cu r a n e l e sufe r i t e p e n t r u D o m n u l : „ E u r a n e l e D o m n u l u i I i sus p e t r u p u l m e u le po r t " . N u m e l e lu i se scrie în in imi „cu roşeala sânge lu i , cu du re r i l e şi ch inu r i l e celor ce p â n ă la s ânge su fe ră , nevoindu^se î m p o t r i v a păcatul lu i" .

T ă r i a Iui e c â n t a t ă astfel : „ A r ă t a t ă s'a f ăcu t p u t e r e a n u m e l u i lu i Iisus, căci acest a d m i r a b i l n u m e a m i n u n a t p e înger i , a b u c u r a t p e o a m e n i şi a înf r icoşa t p e diavol i , p e n t r u c ă şi d iavol i i c red şi se c u t r e m u r ă d e el ; apo i de n u m e l e aces ta t r e ­m u r ă i adu l , se c lă tesc cele de desup t , se s g u d u i e p u t e r e a î n t u n e r e c u l u i , cad cei cio­pli ţ i , se goneş te î n t u n e r e c u l idoleşt i i î n d r ă c i r i ; i a r l u m i n a d r e p t e i c r ed in ţ e r ă s a r e şi l u m i n e a z ă p e tot o m u l ce v ine î n l u m e . L a acest n u m e p r e a m a r e al l u i Iisus, tot g e n u n c h i u l se p l eacă , al celor cereşt i , a l celor p ă m â n t e ş t i şi al celor de d e s u p t . A^est n u m e al lu i Iisus es te a r m ă t a r e a s u p r a pro t ivnic i lor , p r e c u m zice s f â n t u l Toan S c ă r a r u l : „Totdeaxina cu n u m e l e llui Iisus să b a ţ i p e ce i p ro t ivn i c i , p e n t r u c ă a r m ă m a i t a r e decâ t a c e a s t a n u vei a f l a n ic i î n cer nici p e p ă m â n t " .

D r a g o s t e a p e n t r u el e c â n t a t ă as t fe l : „Aces t p r e a s c u m p n u m e Iisus, o, câ t e de du l ce in imi lor celor ce iubesc p e I i sus Hr i s tos . O , câ t e de dor i t celui ce-1 a r e p e el! Căc i I i sus e i u b i r e şi d u l c e a ţ ă . Aces t p r e a s fân t n u m e Iisus. o. câ t e de i ub i t ro ­b u l u i şi l e g a t u l u i p e n t r u Iisus, celui rob i t p e n t r u d r agos t ea (lui ! I n m i n t e să fie Iisus, p e l i m b ă să fie Iisus ; Iisus se c rede cu i n i m a î n t r u d r e p t a t e , Iisus se m ă r ­tu r i seş te cu g u r a s p r e m â n t u i r e . O r i u m b l â n d , ori şezând , ori ceva l u c r â n d , I i sus să fie p u r u r e a î n n a i n t e a ochilor . N ' a m crezu t , zice apos to lu l , a şti ceva î n t r e voi l ă r ă n u m a i p e Iisus ; căci Iisus celui ce se p l â n g e c ă t r e d â n s u l îi este l u m i n a r e a min t i i , f r u m u s e ţ e a sufletullui, s ă n ă t a t e a t r u p u l u i , veselie a in imi i , a j u t ă t o r î n t r u necazu r i , b u c u r i e î n t r u m â h n i r e , doc tor ie în boale , a p ă r a r e în toa te p r ime jd i i l e şi n ă d e j d e de m â n t u i r e , i a r i u b i t o r u l u i s ă u p l a t ă şi r ă s p l ă t i r e " .

A r d o a r e a i m n u l u i , d e c â t ca re nu e a l tu l m a i f rumos , se r id ică î n f ina l c u aceas tă r u g ă c i u n e : „Dec i te s ă r u t ă m cu d ragos te , o, p r e a du lce n u m e a i lu i Iisus, ne î n c h i n ă m cu osâ rd ie p r e a s f â n t u l u i t ă u n u m e , o, p r e a d u l c e şi î n t r u to t î n d u r a ­te l i s u s e ; l ă u d ă m n u m e l e t ă u cel p r e a m a r e , M â n t u i t o r u l e l i suse , u m i l i n d u - n e fa ţă de s ânge l e cel v ă r s a t î n t ă i e r ea î m p r e j u r . P r u n c u l e cel f ă ră de r ă u t a t e şi

219

D o a m n e cel d e s ă v â r ş i t ! Şi ne r u g ă m b u n ă t ă ţ i i t a le celei m a r i , — p e n t r u p r e a s f â n t n u m e l e t ău , p e n t r u p r e a s c u m p sânge le t ă u ce s'a v ă r s a t , şi p e n t r u Maica t a cea f ă r ă de p r i h a n ă c a r e f ă r ă s t r i c ă c i u n e te -a n ă s c u t , — să ve rş i a s u p r a n o a s t r ă m i l a t a c e a b o g a t ă , să î ndu l ce ş t i i n imi le n o a s t r e , p r i n t ine însu t i , I i suse , să ne a p e r i şi să n e î n g r ă d e ş t i de p r e t u t i n d e n i cu n u m e l e t ă u . I n s e m n e a z ă - n e şi n e pece t l ue ş t e p e no i , rob i i t ă i , c u aces t n u m e , I i suse , c a şi î n v e a c u l ce v a să fie a i t ă i s ă f im, şi c u înge r i i să s l ă v i m p r e a c ins t i tu l şi d e m a r e c u v i i n ţ ă n u m e l e t ă u , I i suse , şi să-1 c â n t ă m î n veci . A m i n " .

N u m e a l l u i D u m n e z e u şi a l O m u l u i , a d i c ă a l D u m n e z e u l u i - O m , Iisus c p u t e r e a t e a n d r i c ă p r i n c a r e mi s t i ca o r t o d o x ă r ea l i z ează c o n t e m p l a ţ i a u n i t i v ă . P r e c u m la î n c e p u t u l l umi i , p r i n t r ' î n s u l t o a t e s ' au f ăcu t , to t as t fe l t o a t e p r i n t r ' î n s u l se r e a d u n ă şi se u n e s c d i n n o u în D u m n e z e u . Iisus e Mântuitorul, i a r m â n t u i r e a î n s e m n e a z ă î n c h i p mis t i c a d o u a c rea ţ i e a o m u l u i şi a l u m i i . D a c ă A p u s u l c reş t in c u n o a ş t e f e lu r i t e d e v o ţ i u n i c u ob iec t ive p a r ţ i a l e c u m a r fi ep i soade le r ă s l e ţ e d i n v i a ţ a lu i Hr i s tos , a n u m i t e v i r t u ţ i p r e f e r i t e d i n p e r s o n a l i t a t e a s a ori s f â n t a - i i n i m ă , c a r e se b u c u r ă î n r o m a n o - c a t o l i c i s m de u n cu l t spec ia l , aces t m o d f r a g m e n t a r a l p r a c t i c e i mis t i ce cu toa t e mot ive le l u i metodologice , se p o a t e i n t e r p r e t a to tuş oa o r e d u c e r e şi ca o p o t r i v i r e a ceeace e d u m n e z e e s c la p u t e r i l e n a t u r a l e şi l a p r e f e r i n ­ţe le lomului. Mis t i ca cere în să o d e p ă ş i r e a p u t e r i l o r noas t r e , o d i l a t a r e a f i in ţe i noa ­s t re p e m ă s u r a vo in ţe i şi a d r agos t e i d iv ine , — p e n t r u a r ea l i z a î n d u m n e z e i r e a o m u ­lu i . N u a d a p t a r e a lui Hr i s t o s l a noi , ci a d a p t a r e a n o a s t r ă l a Hr i s to s . D i m e n s i u n i l e s p i r i t u a l e a le desăvâ r ş i r i i cons t au , cu e x p r e s i a llui P a v e l , r e p e t a t ă de to ţ i scr i i tor i i r ă s ă r i t en i . d in „ m ă s u r a p l in i r i i v â r s t e i l u i H r i s t o s " . A c e a s t ă m ă s u r ă i n t eg ra l ă , i a r n u p a r ţ i a l ă s a u f r a g m e n t a r ă , e s c o p u l mis t ice i o r t o d o x e . Şi d a c ă toa t e fo rmele is to­r ice a l e re l ig ios i tă ţ i i n o a s t r e u r m ă r e s c d e o p o t r i v ă u n u l şi ace laş scop , Rugăciunea lui Iisus e s t e cea oare îl r e p r e z i n t ă cu deoseb i re î n t o a t ă î n t r e g i m e a şi s u b l i m i t a t e a Iui . P r e c u m I i sus e C u v â n t u l p r i n c a r e D u m n e z e u a f ă c u t l u m e a , p r e c u m el; e cel c a r e ne m o d e l e a z ă t a i n i c p r i n h a r u l b a p t i s m a l , p r e c u m el e focul e u h a r i s t i e a l cu l ­t u l u i l i t u rg ic , to t as t fe l ell e f l a c ă r a c a r e î n d u m n e z e i e ş t e î n c o n t e m p l a ţ i a u n i t i v ă . I i sus e c e n t r u l l u m i n o s a l v ie ţ i i o r t odoxe .

ORIGINEA RUGĂCIUNI I LUI IISUS O ches t i une f o a r t e g r e u d e l ă m u r i t e s t e aceea a or igini i Rugăciunii lui Iisus.

I n s t a d i u l a c t u a l al ce rce tă r i i ş t i in ţ i f ice , ea î n să ş i de d a t ă cu t o t u l r e cen t ă , n u s 'a r p u t e a . a f i r m a n i m i c ca t ego r i c d e s p r e v e c h i m e a aces te i r u g ă c i u n i . F ă c â n d p a r t e d i n p a t r i m o n i u l s p i r i t u a l o a r e c u m secre t a l v ie ţ i i monahalle, f i ru l i s tor ic a l p r o v e n i e n ţ e i ei se p o a t e u r m ă r i î n n a p o i p â n ă î n v e a c u r i l e c l a s i c i smulu i creş t in , c â n d u r m a i se p i e r d e î n a b u r i i l e g e n d a r i a i t r ad i ţ i e i .

D a r p e n t r u a p r e c i z a ob iec tu l d i scu ţ i e i , e nevoie de o d i s t inc ţ i e p r e a l a b i l ă şi a n u m e : u n a e p r o p r i u zis Rugăciunea lui Iisus şi a l t a e m e t o d a ei p r a c t i c ă . I n d i scu ţ i e v i n e o r ig inea R u g ă c i u n i i c â t şi o r ig inea me tode i . D a r m e t o d a , cel p u ţ i n în fo rma ei scr isă , e m u l t m a i n o u ă d e c â t R u g ă c i u n e a p r o p r i u zisă. C u n o s c u t ă , — a m p u t e a zice : d i v u l g a t ă — î n v e a c u l al X lV- lea , m e t o d a face ob iec tu l m a r e i p o ­lemici i s ihas te d i n ace l veac , p u r t a t ă î n t r e V a r l a a m şi Gr igo r i e P a l a m a . A t e n ţ i a s a v a n t ă se î n d r e a p t ă a s t ăz i m a i ales a s u p r a t e x t u l u i m e t o d e i p e n t r u a-i s t ab i l i v e ­ch imea , ca re se p a r e că n u t r ece d incolo d e v e a c u l a l XI- lea , c u m v o m v e d e a c â n d v o m t r a t a aceas t ă ches t i une .

220

Rugăciunea lui Iisus e î n să incon tes t ab i l m u l t m a i veche decâ t aceas t ă d a t ă . Şi î n t â i a d i f icu l ta te , p e ca re o î n t â m p i n ă m , e tocmai aceas ta , a p r o v e n i e n ţ e i ei . E a d e v ă r a t că toa te cuv in t e l e oare a l că tu iesc t e x t u l R u g ă c i u n i i se găsesc ca expres i i d i s p a r a t e î n N o u l T e s t a m e n t . E a d e v ă r a t e a n u m e l e de Iisus, î n p u t e r e a c ă r u i a se săvârşeş te , n u a r a t ă d e c â t î n d e p l i n i r e a u n e i p o r u n c i a M â n t u i t o r u l u i . E a d e v ă r a t £ă r e p e t a r e a la in f in i t a t e x t u l u i r ă s p u n d e c u v â n t u l u i lu i P a v e l — ace la de a ne r u g a n e î n c e t a t °). E a d e v ă r a t că a m ă n u n t e l e ch iar , d i n c a r e cons t i tu i t ă me toda , s u n t culese şi s i s t e m a t i z a t e d i n N o u l T e s t a m e n t . E a t â t de î n t e m e i a t ă aceas t ă r u ­g ă c i u n e î n c â t n u ex i s tă n ic i u n u l d i n e lemente le ei componen te , c a r e să n u se p o a t ă jus t i f i ca s c r i p tu r a l . D a r c ine şi c â n d i-a a l că tu i t t e x t u l , c ine şi c â n d a ins t i tu i t -o ca formă e m i n e n t ă a con templa ţ i e i un i t ive este şi v a r ă m â n e , poa t e , p e n t r u t o t d e a u n a u n mis te r .

V o m s p u n e deci că Rugăciunea lui Iisus e o t r ad i ţ i e m o n a h a l ă a or todoxie i , d u p ă ca r e o r ig inea e i se r i d i că p â n ă l a M â n t u i t o r u l î n suş . C a fo rmă m i n t a l ă , f ă r ă cuv in te , ca Rugăciune a minţii, c u m se m a i n u m e ş t e , M l S ina i t u l o i den t i t i c ă î n c o n t e m p l a ţ i a lu i A d a m î n p a r a d i s . Şi c u m p r i n l u m i n a ei h a r i c ă o m u l e r i d i ca t d i n nou ila î n ă l ţ i m e a s u b i i m ă a un i r i i nemi j loc i te cu D u m n e z e u , î n ca re a t r ă i t A d a m fer ic i tu l , ea p o a r t ă s u p r a n u m e l e d e Rugăciunea paradisiacă. S u b aeeeaş fo rmă I a r ă cuv in t e , a l ţ i scr i i tor i o regăsesc p r a c t i c a t ă de Moise d u p ă însăş i p o v a ţ a D o m ­n u l u i , c a r e îl opreş te să se r o a g e c u glas , şi-1 î n c r e d i n ţ e a z ă că îi a u d e gândul . , Şi tot s u b aceas t ă fo rmă a s f in te i l inişt i m in t a l e , a ins t i tu i t -o F e c i o a r a M a r i a c â n d s'a r u g a t î n S f â n t a Sfintelor , d u p ă c u m sus ţ ine Gr igor ie P a l a n i a î n c u v â n t a r e a des­p r e i n t r a r e a în Bier ică a N ă s c ă t o a r e i d e D u m n e z e u 7 ) . P r i n ana logie , R u g ă c i u n e a se n u m e ş t e şi „ f ă c ă t o a r e d e D u m n e z e u " . D a r şi „ n ă s c ă t o a r e d e lumină*' , f i indcă p r i n ea se descopere s t r ă l u c i r e a d iv ină . Gr igo r i e P a l a m a î n v a ţ ă d e a s e m e n e a că aceas t ă l u m i n ă sup ra f i r ea scă , r e v e l a t ă î n con templa ţ i e , n u e a l t a decâ t l u m i n a t a b o r i c ă a t r ans f igu ră r i i , p e ca re a u v ă z u t - o cei t r e i ucen ic i in i ţ i a ţ i î n ch ip t a in ic de D o m -null: P e t r u , I a c o b şi I oan . Şi c u m aceş t i t rei f avor iza ţ i să v a d ă f r u m u s e ţ e a s t r ă luc i ­toa re a d u m n e z e i r i i a u fost o p r i ţ i să - i s p u n ă sec re tu l de M â n t u i t o r u l însuş , p u ­t e m în ţe lege dece t r a d i ţ i a in i ţ ie r i i î n l u m i n a t abo r i că p r i n Rugăciunea lui Iisus a r ă m a s d i n v e a e în v e a c u n fel de p r iv i l eg iu aii eli tei c o n t e m p l a t i v e . C ă o a s e m e n e a t r a d i ţ i e secre tă a e x i s t a t ce l p u ţ i n î n p r i m e l e t i m p u r i creş t ine , î n v ă l u i n d î n d iscre­ţie geloasă des tu le l u c r u r i s c u m p e Biserici i , ce n u p u t e a u fi în ţe lese de p r o f a n i şi d e p ă g â n i , este i ncon te s t ab i l . D a r b o y , t r a d u c ă t o r u l în l i m b a f ranceză al lu i Dionis ie A r e o p a g i t u l , s u s ţ i n â n d a u t e n t i c i t a t e a opere i m a r e l u i filosof, r e c u r g e l a ipo teza a c e s ­tei t r ad i ţ i i secre te p e n t r u a e x p l i c a dece a b i a la î n c e p u t u l v e a c u l u i a l V l - l ea e d a t ă la l u m i n ă 8 ) . Şi d a c ă î n j u r u l u n e i ope re filosofice a r p u t e a fi exp l i cab i l ă o d is­cre ţ ie de c â t e v a veacu r i , cu a t â t m a i m u l t î n jurull u n e i a r t e a con templa ţ i e i , ca re , o d a t ă d i v u l g a t ă , a r fi fost suscep t ib i l ă de s c a n d a l î n ochii n e p r i c e p u ţ i l o r şi a i p r o ­fani lor . L u c r u l aces ta de a l t fe l s 'a şi î n t â m p l a t c â n d fa imosu l V a r l a a m , î n veacu l a l XIV-lea , u t i l i z â n d ou v ic leşug n a i v i t a t e a u n o r c ă lugă r i , a s m u l s secre tu l me tode i is ihaste , c r i t i când-o apo i şi ba t jocor ind-o .

D i n p u n c t de vede re is tor ic e ne îndo ie ln ic că Rugăciunea lui Iisus e o t r a d i ţ i e secre tă a m o n a h i s m u l u i con t emp la t i v . Ce i ca r i o p r a c t i c ă şi cei ca r i o t eore t izează p ă s t r e a z ă f a ţ ă de ea aceeaş i a t i t u d i n e p e ca re o ind ică i m n u l biser icesc fa ţă de s f ân ta E u h a r i s t i e : „ N u vo iu s p u n e t a i n a t a v ră jmaş i lo r tă i , n ic i s ă r u t a r e î ţ i voiu d a ca I u d a " . C o n t e m p l a ţ i a este e a însăş i o E u h a r i s t i e i m a t e r i a l ă .

221

G l a s u l aces te i t r a d i ţ i i r ă s u n ă î n t r a t a t u l , p e c a r e îl p u t e m socoti clasic, des­p r e r u g ă c i u n e a i s ihas t ă a l celor do i Xan topo l i , p a t r i a r h u l Ca i i s t şi I g n a t i e , p r i e t e ­n u l s ă u d u h o v n i c e s c . R e c u n o s c â n d că o r t o d o x i a d i s p u n e şi de a l t e căi a le m â n t u i r i i , ei p r o c l a m ă Rugăciunea lui Iisus ca lea î m p ă r ă t e a s c ă cea m a i a leasă , d i n t r e toa te , p r e c u m su f l e tu l e m a i p r e s u s de t r u p , ca u n a ca r e d u c e la î n f i e rea de c ă t r e D u m ­nezeu p e cel c a r e o ' lucrează d u p ă c u v i i n ţ ă 9 ) . „ E a e ca lea cea d u p ă D u m n e z e u " , ea e „ v i a ţ a a s c u n s ă î n H r i s t o s " . î n t e m e i e t o r u l aces te i r u g ă c i u n i e, d u p ă aceş t i doi scr i i tor i , M â n t u i t o r u l î n s u ş i : „ A b r ă z d a t - o şi cu t a i n ă a î n v ă ţ a t - o D u m n e z e u - O m u l şi p r e a du lce le I i s u s " , i a r d u m n e z e e ş t i i -apostol i a u t r ansmis -o d i n u r m a ş i în u r ­maş i p â n ă l a „ p r e a s l ăv i ţ i i p o v ă ţ u i t o r i şi d a s c ă l i a i n o ş t r i " 1 0 ) .

Ca i i s t şi I g n a t i e îşi s c r i u t r a t a t u l î n v e a c u l a l X iV- lea . A f i r m a ţ i a dor că Ru­găciunea lui Iisus v i n e de là î n s u ş M â n t u i t o r u l n u se î n t e m e e a z ă p e n ic i o d o v a d ă a l t a d e c â t p e a c e a t r a d i ţ i e sec re tă c a r e o î n f ă ş u r ă cu p r e s t i g i u d u m n e z e e s c . I n a l t ă p a r t e a t r a t a t u l u i , ei n e vo rbesc d e aceeaş i „ î n v ă ţ ă t u r ă d a t ă o a r e c u m î n t a i n ă " . To t acolo şi în aoelaş sp i r i t , ei n e e x p l i c ă p e l a r g provenienţa textului Rugăciunii lui Iisus, E i n t e r e s a n t , c r e d e m , oa î n l i p sa u n o r d a t e i s tor ice p rec i se , să r e d ă m a-eeas t ă geneză t r a d i ţ i o n a l ă .

D u p ă Ca i i s t ş i i g n a t i e , t e x t u l R u g ă c i u n i i a p a r ţ i n e apostol i lor P e t r u , P a v e l şi l o a n î n c h i p u l u r m ă t o r :

P a v e l e cel c a r e a z i s : „ N i m e n e a n u p o a t e să z ică Doamne lui Iisus f ă r ă n u ­m a i î n D u h u l S l â n t " .

I o a n e cel c a r e a z i s : „ T o t D u h u l , c a r e m ă r t u r i s e ş t e p e Iisus Hristos că a ven i t î n t r u p , de l à D u m n e z e u e s t e " .

I a r P e t r u e cel ca re a z i s : „ T u eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu ce lu i v i u " . î m p r e u n a r e a şi t r a n s m i t e r e a aces to r c u v i n t e u r m a ş i l o r e o descope r i r e a D u ­

h u l u i S fân t , f ă c u t ă p ă r i n ţ i l o r „ c u g e t ă t o r i de c e r " a i p u s t i e i , d u p ă o î n ţ e l e a p t ă r â n -d u i a l ă . Astfe l , u n apos to l a ro s t i t : Doamne Iisuse; a l do i lea a c o n t i n u a t : Iisuse Hristoase; i a r a l t r e i l ea a î n c h e i a t : Hristoase, Fiul lui Dumnezeu. L e g ă t u r a c o m u ­n i c a t i v ă d i n t r e ei s e m a n i f e s t ă î n f a p t u l că aii doi lea r e p e t ă c u v â n t u l cu ca r e sfâr­şeşte î n t â i u l , i a r a l t r e i l ea r e p e t ă c u v â n t u l c u c a r e s fâ rşeş te a l doi lea . î m p r e u n â n d cuv in t e l e , se î n t r egeş t e p r i m a p a r t e a t e x t u l u i R u g ă c i u n i i : Doamne Iisuse Hris­toase, Fiul lui Dumnezeu. C â t p r i v e ş t e a d o u a p a r t e a t e x t u l u i , a d i c ă : miluieşte-mă, ea a fost a d ă u g a t ă de d u m n e z e e ş t i i p ă r i n ţ i a v â n d î n v e d e r e m a i ales p e î n c e p ă t o r i . Ce i m a i î n a i n t a ţ i î n s ă î n a r t a r u g ă c i u n i i îşi a leg u n a s au a l t a d i n expres i i l e celor t re i pos tol i s a u p u r şi s i m p l u n u m e l e d e Iisus ca re , p r i n D u h u l S f â n t î n f l ă c ă r â n d u ^ i de d r agos t e , a r e p u t e r e a „să- i pu r i f i ce , să - i l u m i n e z e şi să- i d e s ă v â r ş e a s c ă "

Al ţ i scr i i tor i ne l ă m u r e s c că p a r t e a a d o u a a t e x t u l u i n u e a l t a d e c â t r u g ă ­c i u n e a d e p r o f u n d ă s m e r e n i e a v a m e ş u l u i d i n p a r a b o l ă : Doamne, milueşte-mă pe mine, păcătosul ! D i n a c e a s t ă p r i c i n ă Rugăciunea lui Iisus se n u m e ş t e „ r u g ă c i u n e a v a m e ş u l u i " 1 2 ) .

Aces t ea s u n t da t e l e t r a d i ţ i o n a l e c o n s e m n a t e a b i a î n v e a c u l XIV, p e c a r e l e - am p u t u t cu lege p â n ă a c u m , p r i v i t o a r e la o r ig inea s f in te i R u g ă c i u n i şi l a p r o v e n i e n ţ a t e x t u l u i ei. A f a r ă d e ele e x i s t ă î n să şi m ă r t u r i i i s tor ice p r o p r i u zise, i ncon te s t ab i l e d i n p u n c t d e v e d e r e ş t i in ţ i f ic , î n scr ier i le au to r i l o r mis t ic i . D a r ce rce tă r i l e m o d e r n e , foa r t e p u ţ i n e şi foar te s u m a r e , î n d r e p t a t e î n aceas t ă d i rec ţ ie , se coboa ră d e o c a m ­d a t ă n u m a i p â n ă î n v e a c u l V şi a n u m e p â n ă l a Tratatul ascetic a l l u i D i a d o h , e p i s ­c o p u l Fo t ich ie i , c a r e vo rbeş t e c u o p e r f e c t ă f a m i l i a r i t a t e d e s p r e Rugăciunea lui Iisus.

222

Noi c r edem însă că aces t e m ă r t u r i i pa t r i s t i ce se p o t e x t i n d e cu u n veac m a i în a d â n c u l t i m p u l u i , c u p r i n z â n d şi p e E v a g r i e Pon t i cu l , c o n t i m p o r a n u l l u i Vasi le cel Mare . E a d e v ă r a t că Evagr i e , a l c ă r u i s is tem c o n t e m p l a t i v exe rc i t ă o i n f l u e n ţ ă a t â t de p u t e r n i c ă a s u p r a mist icei de d u p ă el, n u vorbeş te r ă s p i c a t de Rugăciunea lui Iisus, a şa c u m reiese cel p u ţ i n d i n scr ier i le ce i -au fost a c c e p t a t e î n Filocalie. D a r c u n o s c â n d e lemente le cons t i tu t ive a le R u g ă c i u n i i , n u n e e g r e u să le r egăs im ia el. Astfel Evag r i e , p e n t r u ca re in te lec tu l i n tu i t i v e f acu l t a t ea con templa ţ i e i , vor­beş te de p u r i f i c a r e a min ţ i i î n felull î n ca re vor vo rb i d u p ă el i s ihaşt i i . E i î n v a ţ ă despre l in i ş tea aceleiaşi min ţ i , d e s p r e „ r u g ă c i u n e a n e î n c e t a t ă " şi „ înde le tn i c i r ea c u con templa ţ i i l e duhovn iceş t i " , d e s p r e „ c ă l d u r a m â n i e i î m p o t r i v a d i a v o l u l u i " şi des­p r e „ a t e n ţ i a " m i n ţ i i 1 3 ) . P e n t r u el „ f i rea c u g e t ă t o a r e omor î t ă de r e n t a t e o scoală Hr is tos p r i n p r i v i r e a t u t u r o r veacur i lo r , i a r su f le tu l c a r e a m u r i t cu m o a r t e a lu i Hr i s tos îl scoală T a t ă l a c e s t u i a prin cunoaşterea de sine" 1 4 ) . C a r a c t e r i s t i c a mis ­ticei l u i E v a g r i e e i deea că m i n t e a p u r i f i c a t ă şi i l u m i n a t ă se cunoaş t e p e s ine î n r u ­g ă c i u n e şi t o tdeoda t ă cunoaş t e p e D u m n e z e u : „ C â n d m i n t e a s 'a d e s b r ă c a t d e o m u l cel vech iu , î n v a ţ ă el, şi se î m b r a c ă cu cel d i n ha r , a t u n c i şi p r o p r i a - i s t a r e şi-o va v e d e a în v r e m e a r u g ă c i u n i i , s e m ă n â n d cu sa f i ru l sau cu f a ţ a ce ru lu i , i a r aceas t ă s t a re S c r i p t u r a o n u m e ş t e şi loc a l lu i D u m n e z e u , ce a fost v ă z u t de cei m a i b ă ­t rân i p e m u n t e l e S i n a i " 1 5 ) . D a c ă n u te vor p ă r ă s i „cuv in te l e S f â n t u l u i D u h " , „ a t u n c i îţi v a r ă s ă r i n e p ă t i m i r e a in imi i şi î n r u g ă c i u n e vei v e d e a m i n t e a î n c h i p u l s te le lor" 1 C ) . T o a t e aces te e lemente , c u l m i n â n d î n v e d e r e a de s ine a in te l igenţ i i î n c o n t e m p l a ţ i a d iv ină , s u n t şi p r o p r i e t ă ţ i ale Rugăciund lui Iisus. Şi d a c ă E v a g r i e , ca re a fost a n a h o r e t , n ' o n u m e ş t e d i rec t , n imic n u ne opreş te să p r e s u p u n e m s u b e x p r e s i a de „cuv in te le S f â n t u l u i D u h " , ce n u t r e b u i e să te p ă r ă s e a s c ă p e n t r u a a j u n g e l a con templa ţ i e , însuş i t e x t u l R u g ă c i u n i i , a l că tu i t , d u p ă exp l i c a ţ i a t r ad i ţ io ­na l ă a lu i Ca l i s t şi Igna t i e , s u b i n s p i r a ţ i a D u h u l u i ! E u n m o d de a scr ie p r i n a lu ­zie ca să n u în ţ e l eagă d e s p r e ce e v o r b a decâ t in i ţ ia ţ i i .

C r e d e m deci c ă f acem m a i m u l t decâ t o s implă ipo teză c â n d socot im că E v a ­grie P o n t i c u l p o a t e fi o m ă r t u r i e d e s p r e e x i s t e n ţ a Rugăciunii lui Iisus î n veacu l IV. Şi c u m a u t o r u l nos t ru s 'a r e t r a s d i n B izan ţ în p u s t i a Ni t r ie i , e l u c r u firesc s ă fi î n v ă ţ a t R u g ă c i u n e a de là m a r i i p u s t n i c i de-acolo, u n d e t r e b u i e să fi fost cunoscu tă şi p r a c t i c a t ă . Aces te con j ec tu r i n e - a r d u c e astfel la a f i r m a ţ i a l u i Cal i s t şi I gna t i e că t e x t u l ei a fost a l că tu i t de p ă r i n ţ i i a n a h o r e ţ i î n sp i r i tu l t r ad i ţ i e i apostol ice şi că o r ig inea ei se p roec t ează p e aceas tă cale p â n ă la M â n t u i t o r u l .

D i a d o h de F o t i c h i a 1 7 ) d u p ă c u m a m a m i n t i t , e o m ă r t u r i e ca tegor ică d e s p r e e x i s t e n ţ a R u g ă c i u n i i î n v e a c u l V. T r a t a t u l s ău d i n vol. I al Fi looal iei vorbeş te de ea î n m a i m u l t e locur i cu f a m i l i a r i t a t e a ce lu i ca re o c u n o a ş t e a m ă n u n ţ i t . Să ne m ă r g i n i m a r e p r o d u c e n u m a i d i n c a p . 59: „Min tea cere cu totull ca no i ,când î i vom î n c h i d e toa te ieşirile cu amintirea lui Dumnezeu, să-i d ă m p l i n ă m u l ţ u m i r e în cu­ge ta re , l u c r u necesa r ei. T r e b u i e deci să-i d ă m neîncetat pe „Doamne lisuse" cu toa tă a t e n ţ i a p e n t r u a j u n g e r e a scopu lu i . C ă n imenea , zice, n u n u m e ş t e D o m n p e I isus f ă ră n u m a i î n t r u D u h u l S f â n t ; î n să a şa de s t r â n s s ă p r i v e a s c ă m i n t e a î n v is­t ieri i le sa le î ncâ t să n u a b a t ă p e v r e u n i i l a î n c h i p u i r i ; căc i toţ i câ ţ i în adâncul inimii neîncetat gândesc asupra acestui sfânt şi slăvit nume, aceş t ia p o t să v a d ă c â n d v a şi l u m i n a min ţ i i lor".. .

E x p r e s i a , „să-i d ă m n e î n c e t a t p e Doamne lisuse", ca re î n c ap . 61 dev ine „ D o a m n e l i suse H r i s t o a s e " ne a r a t ă că î n aces t v e a c R u g ă c i u n e a e ra a t â t d e cu-

223

rroscută ce rcur i lo r c ă t r e c a r e se î n d r e a p t ă p r o f u n d u l T r a t a t a l l u i D i a d o h î n c â t a u ­to ru l n u s imte nevo i a să r e p r o d u c ă t e x t u l î n t r e g . D a r p e n t r u c a u n l u c r u să fie a t â t d e c u n o s c u t î n aces t veac , el p r e s u p u n e o v e c h i m e cons ide rab i l ă , caTe î l f ăcea să fie i n d i s c u t a b i l a c c e p t a t . D e al t fe l , D i a d o h în fi losofia sa mis t i că e u n d isc ipol a l l u i E v a g r i e P o n t i c u l , ceeace n e î n d r e p t ă ţ e ş t e o d a t ă m a i m u l t să c r e d e m că Rugăciunea lui Iisus v i n e d i n v e a c u l IV. C u a l t e c u v i n t e , m a r i i p u s t n i c i a i a ce s tu i t i m p o cu ­n o ş t e a u şi o p r a c t i c a u .

I n v e a c u r i l e d e d u p ă D i a d o h n i m e n i n u - i con tes t ă e x i s t e n ţ a L a m u n t e l e Athos , a c e a s t ă „ g r ă d i n ă a Maic i i D o m n u l u i " , ea e şi a s t ă z i î n n a l t a p r e o c u p a r e a sp i r i t e lo r de el i tă .

C a să n e f a c e m o idee m a i l i m p e d e de î n s e m n ă t a t e a ei î n v i a ţ a spiri tuallă a o r todox ie i , t r e b u i e să a m i n t i m că a c e a s t ă R u g ă c i u n e e c o n s a c r a t ă ca ob l iga to r ie a t â t p r i n Rânduiala botezului evreilor c â t şi p r i n Rânduiala tunderii în monahism. I n t r ' a d e v ă r i a t ă ce i se s p u n e i n i ţ i a t u l u i s a u in i ţ i a t e i î n c l ipa c â n d i se d a u m e ­tan i i l e :

„ E r a t e l e nos t ru , (sau s o r a noas t r ă ) — (cutare) — p r i m e ş t i s a b i a d u h o v n i ­cească , a d i c ă C u v â n t u l l u i D u m n e z e u , s p r e R u g ă c i u n e a cea d i n tot c ea su l c ă t r e Hr i s tos , că eşti d a t o r î n t o a t ă v r e m e a n u m e l e D o m n u l u i I i sus î n m i n t e şi î n i n i m ă , î n g â n d u l şi î n g u r a t a a v â n d u - 1 , să zici : „ D o a m n e I i suse Hr i s t oa se , F i u l l u i D u m ­nezeu , mi lu i e ş t e -mă p e m i n e p ă c ă t o s u l !"

Metan i i l e , p e c a r e le p o a r t ă m o n a h i i , s â n t s imbo lu l c i r cu l a r a l necon ten i t e i Rugăciuni a lui Iisus şi u n accesor iu al a r t e i c o n t e m p l a ţ i e i speci f ic o r todoxe .

NOTA BIBLIOGRAFICĂ

1) Irénée Hausherr S. I. : La mithode d'oraison hésychaste, pag. 101 în Orientalia chris-tiana, Roma, 1927.

2) Sergiu Bulgakow : Ortodoxia, Sibiu, 1933. 3) Pseudo-Chrisostom : Epistola către monahi. 4) P. Florenski : Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit, în Oestliches Christentum,

vol. II, pag. 147. 5) Filottiu Sinaitu1 : Capitole despre trezvire şi rugăciune, 34. Filocalia, vol. I. 6) I T( saloniceni, V, 17. 7) S. Cetfericov : Paisie. pag. 351. 8) Mgr. Darboy : Oeuvres de Saint Denys l'Aréopagite. Introduction. 9) Caiist şi Ignatie : Metoda şi regula, cap. 98, Filocalia vol. II.

10) Caiist şi Ignatie : Metoda şi regula, cap. 97. 11) Caiist şi Ignatie : A etoda şi regula, cap. 50 12) S. Bulgakow : Ortodoxia, pag. 187. 13) Evagrie > onticul: reosebhea patim lor şi a gândurilor, cap. 15. Filocalia vol. I. 14) Evagrie Ponticul : Deosebirea paHmilor şi a gâ' durilor, cap. 17. 15) Evagrie Ponticul : Deosebirea patimilor şi a gândurilor, cap. 18. 16) Evagrie Ponticul : Deosebirea patimilor şi a gândurilor, cap. 23. 17) Diadoh : Tratatul ascetic, Filocalia vol. I.

224

P O A R T A DE L U M I N Ă DE

D . C I U R E Z U Poartă de lumină, poarta satului. Verigă aescântec Necuratului. Răscruce oamenilor, geană câmpului. Prag de înfăţişert spre vămile văzdului.

P o a r t ă de chemăr i , ocean în t in s d e zăr i , C u m a l u r i verz i , ou p â n z e p e că r ă r i . P o a r t ă de ' nch ină r i , c u u m e r i povâ rn i ţ i , P â n d a r i i v r emi i n t ine-s adormi ţ i . .

P o a r t ă de p ă i a n j e n , n ă l u c i r i ce m i n t , S t r â n s e n scoc de a u r şi z u m z e t d e a rg in t . 1

B u l b o a n ă d e b a l a d e , codr i a lb i de g â n d , C u t r u p u r i de f u r t u n ă , cu b u z e t r e m u r â n d .

P o a r t ă de v i a ţ ă s i m p l ă şi umi lă , C u p a s domol de v i t ă , c u d â r e de cobi lă P o a r t ă de l u m i n ă , p o a r t ă g rea , C u p r i n z i î n b r a ţ e , vig, u r z i r e a mea,

I I .

Pe -ac i s ' au d u s î n v e a c u r i toţi ai mei Ion i şi Ioni , şi R a d e , şi I l inc i U n lă lă i t d e do ine şi t i l inci P i e r d u t în h ă u şi ' n lunc i le de tei.

Şi toţ i s ' au d u s pe -ace ia ş p o a r t ă 'n g r ind Desch i să c ă t r e soare , înch i să ' n s c ă p ă t a t , C â n d v ine v a d , p ă d u r e a că t r e sa t Şi c â n d lucefer i i ' n r ă s toace se a p r i n d

225

Ion i şi Ion i , şi R a d e , şi I l ioc i , S t e j a r i c re scu ţ i d i n s n a g ă şi d i n p l in , C u i r u n ţ i l e t u l p a n e de sen in C u in imi le s c u t u r i de a rn i c i .

Şi u n u l d u p ă ailtul a u p l eca t , C u m a n i i l e p e p i e p t , ca d m t r ' o s t r a n a , C u t r a i s t a lor d e h u m ă şi p r i g o a n ă , P e c a r e , l ea t d e lea t , a u dus -o n e c u r m a t .

Acolo sus , p e dea l , î n g rob iş te , s u b tei , iJorm î m p ă c a ţ i c u ce ru l şi p ă m â n t u l , A ş a c u m ie -a los t z e g h e a şi c u v â n t u l : ţ ă r a n i c ins t i ţ i , de n ţ e i e p e i u n e gre i .

P e - a c i v o i u t r ece şi-eu, c r u g v i u ş ' avân t , C u n u n ă d e v r ă j i a l be şi ine le , C u m â i n i l e de soa re şi de stele, C u t r u p u l tot , o a r i p ă d e v â n t .

III.

P o a r t ă d e l u m i n ă , p o a r t ă d e d r u m l u n g , Iconeş t i î n m i n e , c h i p u l lor p r e l u n g , T â m p l e l e d e cea ră , ochi i lor de sf inţ i , C a ' n t r u n schi t de b â r n e , c t i tor i de c r e d i n ţ i .

I a - m i î n b r a ţ e t r u p u l , m u m ă , p o a r t a m e a Aşa c u m iei d i n s cu t ec a zi lelor ceşmea , C u m c u p r i n z i l u c i r e a a t â t o r d i m i n e ţ i Şi p e t r e c i î n ţ a r i n i r â n d u r i de vie ţ i .

Să t r e c p r i n e l ea t a ta , c u toţ i a i mei , Ţ ă r a n i să in i , de n p ă d u r i r e gre i , C u ochi i f l ă că r i n e g r e de t ăce r i , C r e s c u ţ i d i n ger , d i n p lo i şi p r i m ă v e r i .

I o n i şi Ion i , şi R a d e , şi lilinci, U n l ă l ă i t d e s te le şi t i l inci , P o m e l n i c nes fâ rş i t , de vii şi mor ţ i S t â l p i de l u m i n ă ace leaş i p o r ţ i .

226

PUI DE NEVÂSTUICÀ

N. C R E V E D I A

I a r mi roase -a scor ţ i şoară G u r a t a de ţo iu de ţu i că — Eşt i b ă l a i a d o m n i ş o a r ă O r i mi-eş t i p u i de n e v ă s t u i c ă ?

C ă p r i o r i i ochi p u n g a ş i C e i-aş m a i desmie rda - i - a ş -Şi să tot s ă r u t , s ă ' m b i u , D u l c e , p ă r u l c â n e p i u .

C a r e u m ă r mi-1 m a i d ă r u i ? C a r e ochi cuv ine-mi - se? C ă s u b p e r n a f iecărui , A m p i t i t u n p l ic cu vise.

Mai î n c h i n ă - m i s u p ţ i o a r a Şi p e t â m p l e şi pâ- ic i — Să visez p e M a r i o a r a F a t a b londă , cu l ipici ,

C u s t a t u i a , ca m i n u n e a . L u n ă , l in iş te n i l ivadă! Nicio f loare să n u cadă , C â n d îşi s p u n e r u g ă c i u n e a .

DE

227

D o a m n ă , ocroteş te-mi-1! Vise b u n e , n a n i - n a n i , M â n ă m i c ă d e copi l O ţ — d e - m i fu r ă d i n s â n b a n i i .

C a l d ă , c a l m ă şi s e n i n ă C a o zi de v a r ă , p l i n ă . C a l u c e a f ă r u - a ş păz i - o P â n ă ' n r e v ă r s a t de z iuă .

F i e - ţ i l e a g ă n u l u ş o r L i n ă sea ra , n o a p t e b u n ă , P ă u n a ş u l codr i lor Ş i -a l p o e m e l o r c u l u n ă .

D o a r m e f a t a ? D o a r m e ? Aşş! Se p r e f a c e a ţ i p i t ă C u ob ra j i i ei de caş Şi c ' u n g â t ca o i sp i t ă .

T o t zglliobie, to t i c l eană T r u p u l ga leş , ca d e u n t , P a r ' c ă m ' a ş fi d a t a f u n d Şi-aş fi p r i n s î n m â i n i , o m r e a n ă .

C â n t e c u l d i n foi d e cea ră , M u r m u r ă - 1 şi mi-1 m a i zi — Ş o a p t a m e a de p e s u b s ea r ă , V â n t u l e d e Miază-Zi .

228

P O E S I I EE

R A D U G Y R

S E A R Ă D E T A I N Ă

C a o v ioa ră s e a r a a s u n a t şi s 'a u m p l u t de m u z i c ă şi deni i . Vişini i ' n c h i n ă s m i r n ă şi smeren i i şi c r ăng i l e de m ă r m ă t ă n i i ba t . H e r u v i sfioşi, î n a e r u ' m b ă t a t d e l u n ă şi de mi roden i i , îşi scot s anda l e l e de cea ră d i n picior şi m e r g descul ţ i , p e flori c ă l c â n d uşor , să n u t r ezească s o m n u l gâzelor .

P e r a m u r i l e moi se f r â n g a r c u ş u r i . D i n b a s m , v in fe ţ i - f rumoşi i Ia fântâna să b e a be t ea l ă l ină d i n c ă u ş u r i . P ă e n j e n i m a r i de a u r ţes sp re l u n a ae r i ene t r e p t e şi u r c u ş u r i .

E-o s ea ră d e a l b a s t r e p a t r a f i r e şi d e t ă m â e şi de v e a c p r io r , c a s e a r a c â n d Fec ioa ra , î n p r i dvo r , d e l a a r h a n g h e l a p r i m i t bună-ves t i re . . .

A c u m a , p r i n t r e sân i i ser i i c ruz i , n ic i f l u t u r a r e a înger i lo r n u o m a i auz i . D o a r ochii lor m i r a ţ i îi ştii p e - a p r o a p e . ,

T ă c e r e a su f lă *n stele, p r i n aguz i , î n c h i d e a r ip i , l e a g ă ape , şi f lorilor d e - a i a s m ă c la re le s t i nge -ap r in se l e f ana r e .

229

C u d e g e t u l p e b u z e p u s uşor m e r g t a ine le p r i n l eneşa ' n f r u n z i r e . T o t u l a s ta t . F r u n z i ş u r i . T â m p l e . Sboi Mâ in i l e t a c î n a l b ă n c r e m e n i r e şi d o a r m i r e sme le m a i dor.. .

Şi ' n l i m p e d e a ' m p i e t r i r e de mis te r , c â n d toa t e t a c şi v i su l p a r c ă ngh ia j ă , n u m a i m o r m i n t e l e p r i n d v i a ţ ă şi se r id ică , f â l fâ ind , sp r e cer.

P R I N T R E C I M B R U ŞI S U S A I

P r i n t r e c i m b r u şi susa i , E a ţ i-o d a bo t fo r i de fier m ă r ă c i n i şi c r â n g u r i , să calc i f ă r ă t e a m ă suf le te , u r c i d r u m spire r a i p e f u r t u n i l e d i n cer p e s t e m a r i p a r â n g u r i . şi p e ploi d e - a r a m ă .

Stelele cu p l i sc h a i n I n b o r d e i de r o s m a r i n v i n ca şoimii ' n sboxur i ş a d e S f â n t a Viner i . L a r ă s p â n t i i de s en in Ţi-o d a a z i m ă şi v i n s f in ţ i i ţ i n soboru r i . şi do i v u l t u r i t i ne r i

I n p ă d u r i cereş t i de te i p e s t e m u n ţ i d e j e r ă g a i c i o b ă n i n d m i o a r c e calea să - ţ i a r a t e , s tă p e p r i s p ă de b o r d e i c ă t r e c r i n i i - a l b a ş t r i ai S f â n t a L u n i şi t oa rce . M a i c i i - P r e a - C u r a t e .

Te-o 'n ţo l i cu v e r d e s t ra i , D a r a j u n s la P r e c i s t a ;

ca să- ţ i fie za le î n d u m b r a v ă l ină , c â n d comete le d i n r a i ca u n sp ic vei t r e m u r a î ţ i vo r d a t â r c o a l e . . . d e - a t â t a l u m i n ă .

S f â n t a Mie rcu r i , l â n g ă l a c P e s t e r ăn i l e - ţ i de ie r i s u r ca m ă t r ă g u n a , F e c i o a r a M a r i a a r e casă c u c e r d a c mie re -o p u n e şi t ăce r i , ş i 'n c e r d a c stă l u n a . F e c i o a r a Mar i a .

Şi m i te-o culca , b l a j in , b u n ă ca o soră , î n b e t e a l a u n u i cr in . l ângă a u r o r ă .

230

Î N T Â L N I R E C U P E T R A Ş C U DE

L I O N E L L G V E N T U R 1

N u v ă z u s e m n i c ioda t ă v reo ope ră o r ig ina lă de a lu i P e t r a ş c u , î n a i n t e de a fi v iz i ta t , a c u m câ t eva lun i , pav i l i onu l r o m â n l a E x p o z i ţ i a de là P a r i s . D a r , c â n d m ' a m găs i t î n f a ţ a pe re t e lu i u n d e e r a u a t â r n a t e c â t e v a d i n t ab lour i l e sale, n u n u m a i că a m fost p l ă c u t s u r p r i n s şi in te resa t , d a r m i - a m d a t s e a m a că a m î n t â l n i t u n a r ­t is t p e ca re î n t r u c â t v a îl a ş t e p t a m şi îl p r e v e d e a m , Astfe l î n t â lneş t i c â t eoda t ă u n p r i e t e n p e ca re n u l-ai c u n o s c u t n ic ioda tă . D e a tunc i , m ' a m în to r s să-i r e v ă d t a b l o u ­ri le, a m ce rce t a t fo tograf i i allé a l tor ope re a le sa le , şi â m c i t i t c a r t e a lu i O p r e s c u , b o g a t ă î n sugest i i , conv ingă toa re , n u n u m a i necesa ră p e n t r u c u n o a ş t e r e a p i c to ru lu i , d a r î n s t a r e a-I face şi iubi t . . I n t r ' a d e v ă r , O p r e s c u îl cunoş t ea p e P e t r a ş c u , î i cu­noş tea or igini le şi re la ţ i i le cu a t â t m a i b i n e decâ t mine , încâ t , obiect iv , eu n u am n imic d e a d ă u g a t . Totuş i , f i indcă p r i e t e n u l B u s u i o c e a n u m ' a pof t i t să scr iu d e s p r e P e t r a ş c u , p r i m e s c să e x p u n une l e impres i i şi ref lecţ i i , c a re , şi d a c ă sun t sub iec t ive , n ă d ă j d u e s c să p r e z i n t e to tuş i o a r e c a r e in te res .

S'a r e c u n o s c u t o a f in i t a t e a r t i s t i că î n t r e P e t r a ş c u şi Monticel l i . S u n t d o u ă ca rac t e re , d o u ă l u m i idea le cu to tu l d i fe r i t e . C u toa te aces tea o oa reca re a f in i t a t e ex i s tă î n t r e ei . Monticel l i , de o r ig ină v e n e ţ i a n ă şi de m e d i u mars i l iez , a fost u n u l d i n acei o a m e n i ca re ş i -au p e t r e c u t v i a ţ a abandonându- i se , e x a l t â n d u - s e , v i s â n d femei f rumoase , v e ş t m i n t e boga te , e l egan te med ieva le , v i a ţ ă f ă ră gr i j i , p a r c u r i p r i n ­c iare , c o n f u n d â n d ceeace v e d e a l a Fo l ies -Bergère c u d r a g o s t e a lu i T r i s t a n şi a Izol -dei . I a r c â n d a z u g r ă v i t flori, f ruc te , pe i sag i i s a u p o r t r e t e de o a m e n i să rac i , el a p u s s t ă p â n i r e p e r e a l i t a t e a de f iecare zi î n i r ' u n m o d cu a t â t m a i a u t o r i t a r cu câ t î n f ă p t u i r e a v i sur i lo r sale se r i s ipea m a i m u l t în conven ţ iona l .

P e t r a ş c u n u se p i e r d e ci se concen t r ează . A p u n e s t ă p â n i r e p e r ea l i t a t e este p e n t r u el u n l u c r u n a t u r a l , s p o n t a n , ca şi c u m n ' a r fi nici pos ib i lă , nici î n g ă d u i t ă î n c h i p u i r e a u n o r l u c r u r i n e v ă z u t e . D i n opere le sale n u r é su l t a să fi î n g ă d u i t v r e ­o d a t ă imag ina ţ i e i sa le d e a m e r g e d incolo de rea l . Şi-a c o n c e n t r a t dec i î n c h i p u i r e a î n t l ăun tml r ea lu lu i . „ I n t e r i o a r e l e " d i n a te l i e ru l s ă u s u n t p r i n t r e c a p o d 'opere le sale . S'a d u s , e d r ep t , să c a p e t e mo t ive la Balcic , l a Veneţ ia , la Toledô. Ş i la Toledo a găs i t Un- p o d , oa re l-a f ă c u t să viseze. D a r e o excep ţ i e ca re con f i rmă regu la . IEI îşi

,. 231

î n g r ă d e ş t e şi îşi c o n s t r â n g e i m a g i n a ţ i a p e n t r u a i n t e r p r e t a r ea lu l . Şi c u câ t rea l i ­t a t e a e m a i a p r o p i a t ă şi m a i ob i şnu i t ă , c u a t â t m a i b i n e p e n t r u a r t a sa. A c e a s t a e de s igur o î n g r ă d i r e . D a r c u m şti ţ i , v a l o a r e a u n e i ope re de a r t ă n u a r e n i m i c de a face cu a m p l o a r e a i m a g i n a ţ i e i . D e p i n d e d e c u m f iecare îşi o r d o n e a z ă l u m e a în -j â u n t r u l l imi te lo r p e ca r e şi le i m p u n e , cu a l te cuv in t e , d e p i n d e de coe ren ţ a e l emen­telor cu oare a r t i s t u l îşi cons t i t ue l u m e a sa idea lă , m a r e ori mică .

To tuş i este ev iden t că l im i t a e r e s t r â n s ă . D e ce ? I n is tor ie o as t fe l de î n t r e ­b a r e n u a r e î n s e m n ă t a t e , d a r s u n t î n ea c o n d i ţ i u n i c a r e c o n s t i t u e făgaşe p e n t r u în ţ e l ege rea fenomenelor . O p r e s c u poves te ş t e că P e t r a ş c u a î m b i n a t c â t v a t i m p s tudi i ş t i in ţ i f ice şi s t ud i i 'ar t is t ice. E pos ib i l ca o b i ş n u i n ţ a ş t i in ţ i f ică să fi î m p i n s p e p i c to r să-şi l imi teze i m a g i n a ţ i a la r ea l i t a t e , căc i n u m a i r e a l i t a t e a p o a t e fi î n ace la ş t i m p t r ă i t ă a r t i s t i c şi m ă s u r a t ă ş t i in ţ i f ic . Tn aces t caz , î n g r ă d i r e a a r ă t a t ă m a i sus a r fi consec in ţa o b i ş n u i n ţ e i ş t i in ţ i f ice . D a r e p r o b a b i l că o b i ş n u i n ţ a ş t i in­ţif ică să fi a d u s lu i P e t r a ş c u u n a l t a v a n t a j , c u m u l t m a i m a r e . Logicei î n ş t i in ţă îi c o r e s p u n d e c o e r e n ţ a î n a r t ă . sŞi se r ioz i t a tea , c a r e e p r o p r i e o m u l u i de ş t i in ţă , d u c e la conş t i i n ţ a l imi te lor . S i g u r c ă a r t a l u i P e t r a ş c u este i m u n ă de i n t r u s i u n e a p r e j u d e ­că ţ i lor ş t i in ţ i f ice î n p i c t u r ă . Şi ş t i ţ i î n ce c o n s t a u aces te p r e j u d e c ă ţ i : l u x de p e r s ­p e c t i v ă î n compozi ţ i i , de a n a t o m i e î n d e s e n u l f igur i i omeneş t i , de p r o p o r ţ i u n i a b ­s t r a c t e î n forme. S u n t e ror i d e gus t , î n c a r e P e t r a ş c u n ' a c ă z u t n i c ioda t ă . Şi s u n t e ror i c o m u n e c h i a r da a r t i ş t i a u t e n t i c i . I m u n i t a t e a f a ţ ă de p r e j u d e c a t a ş t i in ţ i f ică este p r o b a b i l d e r i v a t ă la P e t r a ş c u d i n c u l t u r a sa ş t i in ţ i f i că : ea a fost su f i c i en tă p e n t r u a-1 face să î n ţ e l eagă l imi te le a ceeace e ş t i in ţă şi ce e a r t ă , şi deci a-1 face să p i c t eze p e b a z a sens ib i l i t ă ţ i i sa le p u r i f i c a t e . D e p i l d ă , î n i n t e r i o r u l a t e l i e ru lu i s ă u el a v ă z u t u n b r a ţ d e femee gol p e ca r e cad l u m i n i şi u m b r e . E l a d e s e n a t ace l b r a ţ , n u d u p ă s t r u c t u r a l u i i n t e r n ă , ci d u p ă l u m i n ă şi u m b r ă . F o r m a a cons t i tu i t o ser ie d e l u m i n i şi u m b r e . A c e a s t a se c h i a m ă a r e d a f o r m a coe ren tă cu l u m i n a şi cu u m b r a , a concepe f o r m a î n f u n c ţ i u n e d e l u m i n ă şi de u m b r ă . T o a t e aces tea , b i n e în ţe les , n ' a u fost i n v e n t a t e d e P e t r a ş c u . s u n t l u c r u r i vech i de v e a c u r i , d a r P e t r a ş c u le-a î n f ă p t u i t cu o r i g o a r e c a r e e r a r ă c h i a r la a r t i ş t i i cei m a i b u n i .

M a i s u n t şi a l te c o n d i ţ i u n i c a r e p o t fi to t a t â t de i m p o r t a n t e . Aci da te l e p rec i se n e l ipsesc şi t r e b u e să p r o c e d ă m p r i n p r e s u p u n e r i . P r i v i n d o p i c t u r ă de P e t r a ş c u , b a g i d e s e a m ă că n u a i de a f a c e cu u n o m ca r e se r i s ipeş te f ă r ă socoteală , că n u face u n p a s f ă r ă a-1 fi m ă s u r a t , că d ă m u l t ă i m p o r t a n ţ ă p r o p r i e t ă ţ i i , că se s imte l ega t de r i g o a r e a m o r a l ă , ca a p ă r a r e a p r o p r i e t ă ţ i i , că a r e o s e n s u a l i t a t e m a s c u l i n ă , că a r e o m a r e for ţă d e a g u s t a p l ă c e r e a , cu o b u c u r i e cu to tu l l ă u n t r i c ă , l i p s i t ă de acea p a r t i c i p a r e e x t e r i o a r ă , c a r e e r â su l , sau şi ma i r ă u . vesel ia . Es te u n c a r a c t e r ca re a fost foa r t e c o m u n î n F r a n ţ a î n t impul! ce lu i d e a l do i lea I m p e r i u , şi c a r e az i se r ă -ieşte, n u a t â t d i n l i p sa r â s u l u i , l i p să c a r e e to tuş i u n s e m n al v r e m i i noas t r e , câ t p r i n ceeace în el e fel c o n c e n t r a t de a fi. s ingu la r , p r u d e n t , morlesi . E u n c a r a c t e r c a r e se p o a t e n u m i p rov inc i a l , p e n t r u a-1 deoseb i d e p r o d u s e l e de „ b â l c i " a le m a ­rilor oraşe .

Consec in ţ e l e p i c t u r a l e a le u n u i astfel d e c a r a c t e r sun t . de e x e m p l u : a b s e n ţ a o r i că re i re tor ic i , de v r e m e ce nu n e p u t e m i m a g i n a o re to r ică f ă r ă o a n u m e s l ăb i r e a p u d o a r e i j res t rânsrerea mot ive lo r d e i n s p i r a ţ i e l a ceeace e b i n e cunoscu t , a p r o a p e p r i n o b i ş n u i n ţ ă ; e x c l u d e r e a colori lor p r e a vi i p e n t r u nevo i a de a le s imţ i m a i in­t i m e î n p e n u m b r ă ; l i m i t a r e a e l emen te lo r d i n ca r e or ice compoz i ţ i e este cons t i t u i t ă ; d o r i n ţ a u n e i p a s t e co lora te d e n s ă şi p r e ţ i o a s ă ca r e să a t e s t e m a t e r i a l c a l i t a t ea p i c -

232

i u r i l ; î n s fârş i t şi m a i ales , i m p o r t a n ţ a p r e d o m i n a n t ă a t r i b u i t ă p r o p r i e i j u d e c ă ţ i , p ropr i i lo r do r in ţ e şi i n d i f e r e n ţ a r e z u l t a t ă fa ţă de r eac ţ iun i l e a l to ra . Astfe l opere le lui P e t r a ş c u s u n t u n fel de solilocvii. Şi d i n aces t c a r ac t e r , ele îşi t r a g ser iozi ta tea , p u t e r e a lor de c o n c e n t r a r e . Şi, p e n t r u c ă , d i n fer ic i re s u n t m u l ţ i ca re se in t e re sează de aces te solilocvii, P e t r a ş c u a găsi t s i m p a t i i şi a p l a u z e . D a r s igur , n u el e cel ca re le-a c ă u t a t .

D a c ă toa te aces tea s u n t a d e v ă r a t e , se p o t în ţe lege a f in i tă ţ i l e cu Monticell i Pas ta colora tă densă şi p re ţ ioasă , p u t e r n i c e l e con t r a s t e de l u m i n i şi u m b r e , obţ i ­nu t e î n coloare, f ă r ă a a t i nge n i c ioda tă e fec tu l l u m i n i i n a t u r a l e , s u b o r d o n a r e a for­mei fa ţă de con t ras t e l e de l u m i n ă şi d e u m b r ă : i a t ă ceeaoe îi a p r o p i e p e cei doi a r ­tişti. N u este impre s ion i sm la Monticel l i , e pre- impresioni ism. El î n t r e b u i n ţ e a z ă co­loarea ca s imbol de l u m i n ă şi u m b r ă : ceeace «1 i n t e resează n u este l u m i n a , ci coloa­rea . P e n t r u a ob ţ ine e fec tu l de l u m i n ă n a t u r a l ă îi l ipseş te nuanţa. Şi n u e i m p r e ­s ionism nici la P e t r a ş c u , e pos t - impres ion i sm. Şi el foloseşte coloarea ca s imbol de l u m i n ă şi de u m b r ă . I n t r e p r e - i m p r e s i o n i s m şi pos t - impres ion i sm, r apo r tu r i l e a u fost cu m u l t m a i s t r â n s e d e c â t se c rede . I m p r e s i o n i s m u l a fost o p a r a n t e z ă fe­r ic i tă , î n ca re d e s p r i n d e r e a de mot iv , de ma te r i e , de con t r a s t e , a î n g ă d u i t imagi­naţ ie i să se l a se î n voia nuanţei, i a r l u m i n e i să a lunece uşor . P e t r a ş c u a r e p r e a m uită d o r i n ţ ă de a a d â n c i , de a p i p ă i , de a poseda , p e n t r u a face impres ion i sm. El v r e a să-şi i m p u n ă sie în suş i e v i d e n ţ a obiec te lor sa le p i c t a t e , n u e n ic ioda tă obosii de a s t ă r u i a s u p r a energ ie i cu ca re p r e z i n t ă mot ivele . I a r î n aceas t ă s t ă r u i n ţ ă este o c u r ă ţ i e de m e ş t e ş u g a r p r i c e p u t , o conş t i in ţă mora l ă , u n s imţ al da to r i eh ca re con-s t i tuesc f a r m e c u l s ă u cu to tu l p a r t i c u l a r .

Es te cunoscu t că une le d i n e lemente le esenţ ia le a le g u s t u l u i lu i Monticel l i a u fost r e lua t e , desvo l t a te şi d u s e la î n a l t e cu lmi de V a n Gogh . F a p t u l aces ta ne lasă să în ţe legem câ t expresionism se a s c u n d e a î n a r t a lu i Monticel l i , ch ia r d a c ă idea lu l de e x p r i m a t e r a î n Monticel l i m u l t m a i p u ţ i n d e t e r m i n a t , p rec i s , rel igios, decâ t a fost la V a n Gogh . L a P e t r a ş c u , p r o b l e m a este ana logă . F o r m a lu i a r t i s t ică , s in t eza lu i de formă-co loare , a r e c a r a c t e r expres ion i s t . D a r el n u u r m ă r e ş t e să p r o m o ­veze î n l u m e u n idea l social s a u rel igios. EI îşi vorbeş te sie-îi isuşi , şi se p r e o c u p ă n u m a i ca c u v â n t u l s ă u să fie in tens , p u t e r n i c , a d e c v a t m o d u l u i s ă u de a s imţ i mot ive le p e ca re le p i c t ează . C u a l te cuv in t e , el a r e fa ţă de r ea l i t a t e s t a r e a de sp i r i t a u n u i im­pres ionis t , d a r fa ţă de fo rma sa şi de m e ş t e ş u g u l său , s t a r e a d e sp i r i t a u n u i expres ion i s t . E n e r g i a expres i e i c u p r i n d e u n m o d de a s imţ i c a r e e f ăcu t d i n sim­p l i t a t e , d i n s incer i ta te , d i n p r u d e n ţ ă , d i n modes t ie , d i n r ecu legere . Ia r p e n t r u că aces t m o d de a s imţ i n u şe def ineş te p r i n t r ' u n idea l mora l , ci r ă m â n e ned i f e ren ţ i a t fa ţă d e o r ica re m o t i v d in r e a l i t a t e a ex t e r i oa r ă , mo t ivu l însuş i e e x p r i m a t şi se t r a n s ­formă î n t r ' o va loa re d e st i l .

N u se p o a t e s p u n e că Monticel l i 1-a i n f l u e n ţ a t m u l t p e P e t r a ş c u . D a r n ' a fost, poa te , i nu t i l să se c a u t e în Monticel l i p u n c t u l de p l eca re is tor ic p e n t r u a î n c a d r a a r t a lui P e t r a ş c u în is tor ia gus tu lu i şi deci p e n t r u a-1 d i f e ren ţ i a şi a-1 defini ca pe r ­sona l i t a te a r t i s t ică .

(Traducere de Maria Elena Coandă)

P O E S I I

C I M I T I R Î N S O R I T

L a z i u a ce le dănue b u c h e t e P r i v e s c fo tograf i i c u ochi i b l ânz i , S u b c r u c i a r d f l ăcă r i v iole te D e s tânjenea p l ă p â n z i .

O m a r g i n e d e z id î n c h i d e zaret . C ă t r e o raş , d a r n u d e a j u n s . P r i n t r e m o r m i n t e , şovăe c ă r a r e t Spre p o a r t a c a r e s'a ascuns

U n v r a f d e j e r b e p â l p â e d e p a r t e P e g r o a p a p r o a s p ă t ă d e ier i Ş i î nge ru l , î n m â n ă c u o c a r t e , N u vede u m b r a mardii n icăe r i

S u b lespezi le u d e d e l u m i n ă E d o a r p ă m â n t ou melc i , F e m e i l e ce t r e c şi se î n c h i n a A u ii c u f l u t u r i şi pes te lc i .

U n p â l c d e f ras in i , l â n g ă iaz , Şi peş t i i s ă g e t e a z ă p e s u b p o d M ă u i t c u m d i m i n e a ţ a azi îş i s v â r l e ' n a p e m a r e l e n ă v o d .

U n p e s c ă r u ş ro teş te z b o r u r i a lbe Şi soare le 'n f loreş te î n v ă z d u h , Şi s p â n z u r ă b r ă ţ ă r i şi sa lbe P r i n f ras in i şi p r i n s tuh .

A m a r u n c a t o u n d i ţ ă cu p l u t ă Şi s t au î n p l o a i a d e l u m i n ă Sonoră p r i n f runz i ş ca o l ă u t ă I n l in i ş tea d e p l i n ă .

DE

G H . T U L E Ş

L A P | E S C?|U I T

234

Un peş te ca re m u ş c ă d in momeala Se v e d e c u m î n o a t ă î m p r e j u r , Suve ică d e a r g i n t î n t r ' o u r z e a l ă D e a u r şi a zu r .

L I V E Z I I N M A R T I E

S u b p r u n i i t ine r i d i n l ivez. Şi viş ini i cu r a m u r i ducii Mai a l bă s t r e sc z ă p e z i Şi soa re le -a 'nv ia t b u t u c i i .

O t u r m ă s p r i n t e n ă c u mie i A d u l m e c ă p r i n toporaş i , B r â n d u ş e l e - a u a p r i n s scân te i P r i n t r e mes tecen i u r i a ş i .

P e j g h e a b u r i vechi , ia c a r e s t au , A l e a r g ă 'gâ lgâ ind i svoare , P r i n d s t rop i i vi i î n p u m n i şi b e a u L u m i n ă şi r ă c o a re .

M ' a p r o p i i d e - u n copac , apoi , Şi ' m b r ă ţ i ş â n d u - i s coa r ţ a a l b ă , Ascu l t p r e l u n g c u m îi cresc foi C u s u n e t e d e sa lbă .

P A Ş T E L

P r i n t r e mes tecen i i sub ţ i r i , p r i m ă v a r a Alea rgă , s p r i n t e n ă păs to r i ţ ă , Şi îş i scr ie mumele p e b r ă ţ a r a Scoar ţe i a lbe , f ă r ă p e n i ţ ă .

Mieii de u m b r ă şi l u m i n ă P a s e i a r b a j i l a v ă d e r o u ă I n aceas t ă d u m b r a v ă p l i n ă D e o zii t o t d e a u n a nouă .

P r i m ă v a r a s 'a d e s p u i a t p r i n i rugà Ş i se s ca ldă p r i n toa te i svoare le P e c a r e le î n t â l n e ş t e î n fugă, H â r j o n i n d u - s e cu soare le .

Şi, pes t e i a r b ă , viorelele O p r ive sc m i r a t e c u m se sca ldă , C u m j o a c ă a p a , cu toa t e stelele S c ă p ă r a t e d e m â n a ei ca ldă .

I N S C R I P Ţ I E P E A M I N T I R E DE

C O N S T A N T I N S A L C I A

Te v ă d p e s t e r u i n e şi p r i n a n i C u m s p â n z u r i ou feres t re le s p r e soare , U m b r i t ă ' n ochi i m e i d e doi p l a t a n i , Ş i -un cer m ă r u n t , cu p ă s ă r i c ă l ă t o a r e .

C o n v o a i e l u n g i p r i n p r a f d e - a z u r p o r n e s c E d r u m u ' m p r e j m u i t cu i a r b ă vie , Mai a m u n ceas şi p o a t e ' m b ă t r â n e s c . S u b v r e a s c u r i l e n o p ţ i i t i m p u r i e .

D i n p r i s p a a l b ă s b o r u r i se des fac S p r e d e p ă r t ă r i c u m ă g u r i a d o r m i t e . A u d p r i n v r e m e a p e l e c u m t a c Şi m u g e t u l t ă ios a l u n o r v i te .

I n t r ' u n a l t a r u s c a t d e - a t â t a p l â n s A p r i n d o f loare ' n go lur i de cenuşă , Co l inde le d e - a t â t a t i m p s 'au s t â n s , D o a r s love mic i a u m a i r ă m a s p e uşă. . .

R ă m â i acolo s i n g u r ă , u i t a t ă Să od ihneş t i cocor i i ' n n o a p t e a g rea , C â n d v o r p o r n i cu glii a r a ' n s â n g e r a i ă , Să sgâ r i e p r i n a m i n t i r e a m e a .

236

SENTIMENTUL COSMIC IN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ

H O R IA N I Ţ U L E S C U

Prin s p i r i t u a l i t a t e o r t o d o x ă noi î n ţ e l egem în t r eg a d e v ă r u l d iv in revela i în p e r s o a n a M â n t u i t o r u l u i I i sus Hr i s tos şi c rescut o rgan ic , s u b p r i v e g h e r e a D u ­h u l u i Sfân t , î n v i a ţ a i s tor ică a Biserioei. D ogme le n u e p u i z e a z ă toa t ă v ia ţa , su­fletească a c re ş t in i smulu i . Ardor i l e c reş t ine şi-au găs i t m u l t i p l e f ăgaşu r i de des­făşura re . Astfel a v e m acest u r i a ş ho locaus t suf le tesc , c a r e este î n t r e a g a v i a ţ ă l i tu r ­gică, sau aces te t r anşee î m p o t r i v a p ă c a t u l u i , ca re s u n t canoane le . I n a f a r ă de aceas ta m a i s u n t r â n d u e l i l e monas t i ce , aces t cod de onoa re al noue i a r i s toc ra ţ i i sp i ­r i tua le , hagiograf i i le , că r ţ i l e de s p i r i t u a l i t a t e , etc .

S p i r i t u a l i t a t e a o r t o d o x ă este, aşa d a r , v i a ţ a re l ig ioasă i n t eg ra l ă , este orga­n i s m u l vas t a l t r ă i r i i re l igioase cu mul t ip l e l e ei accen te , a spec te şi a t i t u d i n i , o rgan i c si u n i t a r î nchega t e .

S u n t une l e s en t imen te în t r ă i r e a o r t o d o x ă căroira n u le poţ i de f in i c u r i gu roasă p rec i s iune i svoare le de s p i r i t u a l i t a t e şi nici f ixa u n c a d r u l imi t a t de d e s f ă ş u r a r e . Fac impre s i a u n e i m i r e s m e inses isabi le , p u r t a t ă de n u ştii ca re v â n t . d a r p e ca r e o resp i r i , o t ră ieş t i . Aşa s tă c a z u l şi cu aces t s en t imen t cosmic, d e ca r e v o m vorbi în pag in i l e de fa ţă . S e n t i m e n t u l acesta p lu t e ş t e ca u n fel d e h a l o l uminos î n j u r u l în t regi i sp i r i t ua l i t ă ţ i o r todoxe . Nu- i po ţ i iden t i f i ca o su r să c la ră , d a r îl cons t a ţ i ca a t a r e , îl t ră ieş t i ca p e u n ef luviu t a in i c al în t reg i i sp i r i t ua l i t ă ţ i . Es te o r e a l i t a t e N u - ţ i v io len tează a d e r e n ţ a , în ţe legerea : d a r ţi se ce rne p e suf le t ca im po l en im­p o n d e r a b i l ,

C e este s en t imen tu l cosmic ? Es te u n mod inefabi l de a fi al in imei ortod.oxe. O a n u m e s impa t i e , o d u i o a s ă so l ida r i t a t e de des t in şi de i ub i r e d i n t r e om şi î n t r e a g a lume c r e a t u r a l ă . In p ă c a t , caşi în m â n t u i r e şi t r a n s f i g u r a r e , omul nu se s imte s ingur ; so l idar cu el este î n t r eg u n i v e r s u l . A t i t u d i n e a o r todoxă faţă de l u m e poa r i ă n-ecetea u n e i ind iso lub i le so l idar i t ă ţ i c u ea. Viz iunea cosmică a or todoxie i , d e o f rumuse ţe şi a m p l o a r e i n c o m p a r a b i l e , îi este p r o p r i e , f u n d a m e n t a l ă în tona l i t a tea sp i r i tua l i t ă ţ i i ei şi s t r ic t deoseb i toare . L u c r u r i p e ca r e le v o m l ă m u r i t r e p t a t în cursu l înce rcă r i i de fa ţa .

Aceas t ă idee, speci f ic c reş t ină , a so l idar i tă ţ i i cosmice, n u a r e nici u n s u b ­s t ra t pan te i s t , deoarece n u confundă p e D u m n e z e u nici cu omul , nici cu res tu l

2 3 7

l umi i c r e a t u r a l e . C u g e t a r e a c reş t ină , p r i n S f â n t u l Dionis ie A r e o p a g h i t u l , face o d i s t inc ţ i e t r a n ş a n t ă î n t r e c r ea to r şi c r e a t u r ă , î n t r e e x i s t e n ţ a lu i D u m n e z e u şi ex i s ­t e n ţ a lumi i . E x i s t e n ţ a l u i D u m n e z e u es te o e x i s t e n ţ ă ab so lu t ă , in f in i t ă , de - s ine -s t ă t ă t o a r e . S u p o r t u l ex i s t e ţ i a l a l l umi i n u se a f lă î n ea însăş i ; e x i s t e n ţ a ei n u este a u t o n o m ă şi i r educ t ib i l ă . L u m e a se b u c u r ă d e o e x i s t e n ţ ă p a r t i c i p a t ă . E a este p r o ­d u s u l t e m p o r a l , es te e fec tu l c o n t i n g e n t al u n e i c a u z e abso lu t e şi s u v e r a n i nde ­p e n d e n t e .

L u m e a î n t r e a g ă este u n r ecep taco l al h a r u l u i d iv in , ca re se r e v a r s ă în cas­c a d e a s u p r a în t r eg i i c r e a t u r i , p r i n Biser ică şi f iecare c r e a t u r ă îl p r i m e ş t e în m ă ­s u r a î n c a r e e î n z e s t r a t ă p e n t r u a-1 p r i m i . I d e e a aceas t a , c u m că î n t r e a g a v i a ţ ă cos­m i c ă a r fi sens ib i lă Ia s f in ţ i r ea h a r i c ă , n u este deloc a s e m ă n ă t o a r e c u ideea p a n -p s i h i s m u l u i cosmic, că a d i c ă or ice l u c r u d i n n a t u r ă a r e u n s p i r i t u s al său , idee de s tu l d e f r ecven tă a t â t î n filosofia an t i c ă , c â t şi î n cea a Renaş t e r i i .

P u t e m dec i conch ide p â n ă aic i că ideea so l ida r i t ă ţ i i cosmice este o idee speci f ic c re ş t ină şi c ă n u se c o n f u n d ă n ic i c u p a n t e i s m u l cosmic şi p a n p s i h i s t , nici cu d u a l i s m u l şi n a t u r a l i s m u l p ă g â n , ci le d e p ă ş e ş t e p e toa t e p r i n t r ' o concep ţ i e u n i ­t a r ă , m u l t s u p e r i o a r ă lor.

C u m se a r t i c u l e a z ă î n c u g e t a r e a o r t o d o x ă a c e a s t ă idee a so l ida r i t ă ţ i i cos­mice v o m v e d e a a c u m .

A m s p u s că, î n c reş t in i sm, p r o b l e m a r a p o r t u l u i d i n t r e D u m n e z e u şi l u m e es te so lu ţ i ona t ă d e i d e e a d e c rea ţ i e , oare es te o idee r eve l a t ă . P e aces t a d e v ă r a x i o ­m a t i c se s p r i j i n ă î n t r e g ed i f ic iu l a n t r o p o d i c e e i şi cosmodicee i c reş t ine .

N e a v â n d o e x i s t e n ţ ă d e s ine s t ă t ă t o a r e , l u m e a a r e o e x i s t e n ţ ă p a r t i c i p a t ă ; n u ex is tă p r i n s ine , d a r p a r t i c i p ă l a e x i s t e n ţ a d e s ine s t ă t ă t o a r e a Iui D u m n e z e u , se î m p ă r t ă ş e ş t e a d i c ă d i n ea, e x i s t ă p r i n D u m n e z e u . P e n t r u a l ă m u r i felul în c a r e l u m e a p a r t i c i p ă la e x i s t e n ţ a d iv ină , v o m fi s i l i ţ i să a p e l ă m d i n n o u l a c u g e t a r e a de o i nega l ab i l ă a m p l o a r e a Sf. D ion i s i e A r e o p a g h i t u l .

Aşa d a r , t o a t e l u c r u r i l e c r e a t e ex i s t ă n u m a i p r i n f a p t u l că se î m p ă r t ă ş e s c d in e x i s t e n ţ a d i v i n ă . E x i s t e n ţ a l u m i i este u n d a r p r o v e n i t d i n i u b i r e a d i v i n ă .

L a r â n d u l ei l u m e a n ă z u e ş t e cu î n f o c a r e c ă t r e d i v i n i t a t e a c a r e a c rea t -o şi îi r ă s p u n d e cu iubire.

I a t ă d a r m o d u l g r a n d i o s î n oare v i a ţ a cosmică este î n c h i p u i t ă ca ecoul d e i u b i r e c r e a t ă al i ub i r i i d i v i n e n e c r e a t e şi c r e a t o a r e .

Mai a v e m d e r e m a r c a t u r m ă t o r u l f a p t şi a n u m e că n u t o a t e ex i s t en ţ e l e c rea ­t u r a l e p a r t i c i p ă î n ace laş m o d şi î n aceeaş i p r o p o r ţ i e la e x i s t e n ţ a d i v i n ă . M i n e r a ­lele p a r t i c i p ă la e x i s t e n ţ a d i v i n ă p r i n a c e e a că ex i s t ă : p l a n t e l e p r i n f a p t u l că ex i s t ă şi, m a i p r e s u s de aceas t a , a u v i a ţ ă ; a n i m a l e l e p r i n f a p t u l că ex i s tă , a u v i a ţ ă şi, m a i m u l t d e c â t a t â t , a u su f l e t a n i m a l . O m u l le este s u p e r i o r f i indcă a r e î n p l u s sp i r i t . M a i p r e s u s de o m s t a u înger i i , ca r i t r ă i e sc î n f a m i l i a r i t a t e a l u m i n i i d iv ine . Aşa d a r n u t o a t e l u c r u r i l e c r e a t u r a l e p a r t i c i p ă la e x i s t e n ţ a d i v i n ă î n ace la ş g r a d de i n t e n s i t a t e şi p r i n t r ' u n s i n g u r mod , ci î n g r a d e v a r i a t e şi m o d u r i m u l t i p l e . C u a t â t es te c i n e v a m a i a p r o a p e d e e x i s t e n ţ a d i v i n ă , cu câ t p a r t i c i p ă la ea î n m a i m u l t e m o d u r i . A c e a s t a este o idee de m a r e î n s e m n ă t a t e şi v o m fi nevoi ţ i să r e v e n i m m a i p e u r m ă a s u p r a ei.

I n t r e e x i s t e n ţ a p i e t r e lo r şi v i a ţ a de sp i r i t p u r a înger i lo r se i n t e r c a l e a z ă o î n t r e a g ă s c a r ă d e e x i s t e n ţ e p a r t i c i p â n d la d i v i n i t a t e î n p r o p o r ţ i e su i toa re , d u p ă nor -

238

mele infa i l ib i le ale u n e i t a in ice i e ra rh i i . L a c a p ă t u l d e sus al scăr i i c rea tur i i01 v ă z u t e se af lă omull, p u n c t c ruc ia l Ia in te r sec ţ ia celor d o u ă lumi , căci el a v â n d c o m u n cu înger i i v i a ţ a î n spir i t , face l e g ă t u r a cu i e r a r h i a sp i r i t e lor p u r e .

O m u l p a r t i c i p ă fia v i a ţ a d iv ină î n d o u ă m o d u r i fe lur i te : p r i n t r u p şi p r i n su­flet. C u su f l e tu l t r ă ieş te v i a ţ a l umi i n e v ă z u t e , i a r cu t r u p u l p e a celei v ă z u t e . Suf le tu l a r e î n t i p ă r i t î n el c h i p u l lu i D u m n e z e u , ia r t r u p u l este e x p r e s i a c h i p u l u i lumii . D i n c a u z a aces te i s t r u c t u r i deoseb i te şi p r iv i l eg ia t ă p e toa t ă sca ra f ăp tu r i i , omul p o a r t ă în teologia c r e ş t i nă n u m e l e de microcosmos, microcosm.

Toa te luc ru r i l e a u fost c rea te î n a i n t e d e el, p e n t r u c a el să v ină în u r m ă ca u n r-ege a l t u t u r o r f ăp tu r i lo r . D u m n e z e u i-a d a t lu i p u t e r e a ca să le p u n ă n u m e şi să le ident i f ice , i a r l uc ru r i l e , f ă ră excep ţ i e , i se s u b o r d o n e a z ă în a r m o n i a p a r a -disiacă a i e ra rh ice i lor r ându i e l i . O m u l e c u n u n a c r ea tu r i l o r v ă z u t e şi l e g ă t u r a lor cu D u m n e z e u , ca microcosmos î n ca re toa te se r e z u m ă . Caş i l uc ru r i l e ne însuf l e ­ţ i te, el es te c o m p u s d i n p a t r u st ihi i . C a ş i f i inţele vii el creş te , se nu t r e ş t e , se îmirl-(eşte, se mişcă . A s e m e n e a înger i lor , el cuge tă şi ado ră . Sensu l vieţ i i u m a n e se gă­seşte î n D u m n e z e u şi în l u m e ; î n D u m n e z e u . în înă l ţ ime , p r i n ceeace îi es te s u p e ­rior şi î n l u m e , în a d â n c i m e , p r i n ceeace îi este infer ior , c u m se e x p r i m ă Berdiaeff .

L a r â n d u l ei, l u m e a c r e a t u r a l ă îşi găseşte u n sens tot î n D u m n e z e u , d a r p r i n om. C a microcosm, o m u l este r ă s p u n z ă t o r p e n t r u î n t r e g edi f ic iu l n a t u r i i şi ceeace se pe t r ece î n el se r ă s f r â n g e a s u p r a în t regi i n a t u r i . C o n d i ţ i a microcosmică a o m u l u i este acea s t a re de a r m o n i e p r i m o r d i a l ă , a că re i conş t i in ţă omul o p i e rde p r in p ă c a t .

P e n t r u cuge tă to r i i d in a f a r ă de creş t in ism a i t u t u r o r v r emur i lo r , î n t r e ideea de •per fec ţ iune abso lu t ă a lu i D u m n e z e u şi i m p e r f e c ţ i u n e a lumi i se cască u n ab is d e n e d u m e r i r i , pes te ca re n ' a p u t u t fi î n t i n să d e c â t p u n t e a a m ă g i t o a r e a u n o r ipotet ice des legăr i . I n creş t in ism, n u m a i p u ţ i n t u l b u r ă t o a r e , p r o b l e m a este p u s ă p e i ă r â m u l ei p r o p r i u şi deci ma i a p r o a p e de l umin i şu r i l e m â n t u i t o a r e . D e s l e g a r e a este în esenţă u r m ă t o a r e a : D u m n e z e u a c r e a t toa te l uc ru r i l e b u n e . I n S f â n t a Scr ip ­tu ră se s p u n e că, la s fâ r ş i tu l celor şase zile d e crea ţ ie , D u m n e z e u a v ă z u t că „ toa te e r a u f rumoase foar te" . Aceas t a ch i a r î n ceeace p r iveş t e ma te r i a b r u t ă . Mai m u l t decâ t a t â t . S fân tu l Dionis ie Areopaghi tu i l s p u n e că, deoa rece m a t e r i a îşi a r e ex i s ­ten ţa de là în suş i svoru l f rumuse ţ i i , p o a r t ă în d i spoz i ţ i a ei ma te r i a l ă une l e t r ă s ă t u r i ale f rumuse ţ i i sp i r i t ua l e .

I n acea p a c e p r i m o r d i a l ă , f ă p t u r a c ră iască a omulu i , d o m n şi r o b t o tdeoda t ă , d o m n i n d pes te st ihii şi l i t u rgh i s ind c u înger i i , este b u c u r i a d iv ină a cosmosulu i . D a r i a t ă că omul , a n g a j a t în d r a m a t i c a a v e n t u r ă a orgol iu lu i , p ă c ă t u i e ş t e . Conse ­cinţe le p ă c a t u l u i n u le s u p o r t ă n u m a i cel d i n t â i om. ace la ca re a s ăvâ r ş i t p ă c a t u l , ci ele se r ă s f r â n g a s u p r a descenden ţ i i l u i şi a s u p r a l u m i i în t reg i , p e c a r e o c u p r i n d e în s ine c a ' microcosmos .

Deşi , d u p ă c u v â n t u l Sc r ip tu r i i , D u m n e z e u a b l e s t e m a t n a t u r a , a c e a s t a însă n u m a i d i n p r i c i n a p ă c a t u l u i s ăvâ r ş i t d e om. R ă u l n u este ceva s u b s t a n ţ i a l î n con­s t i tu ţ i a lumi i , a n a t u r i i . N a t u r a a r e legi le ei f ireşti , i m p u s e de D u m n e z e u , legi ca re nu p o t greşi, cons t i t u ind î n (ansamblul lor u n fel de p r o v i d e n ţ ă i m a n e n t ă . R ă u l n u se află în aces te legi, ci r ă u l în n a t u r ă este — d u p ă Sf. Dion i s i e Areopagh i tu l — ..ceeace-i î m p o t r i v a e i : p r i v a ţ i u n e a de là cele fireşti . Aşa î n c â t nu ex i s tă n a t u r ă r ea : r ă u l în n a t u r ă s tă î n n e p u t i n ţ a u n u i l u c r u de a-şi d e s f ă ş u r a func ţ iun i l e sale f ireşt i" . R ă u l es te deci ceva î m p o t r i v a n a t u r i i . Nef i ind a l t e r a t ă s u b s t a n ţ i a l p r i n

239

p ă c a t — deşi aces t a se r ă s f r â n g e , î n o a r e c a r e m ă s u r ă , p r i n om, a s u p r a ei — p u t e m s p u n e că n a t u r a î n s ine n u es te n ic i b u n ă , n ic i r ea . C a l i f i c a r e a a c e a s t a m o r a l ă n u p o a t e a v e a Ioc d e c â t r a p o r t â n d - o la u n sub i ec t l iber şi conş t ien t , a d i c ă la su f l e tu l omenesc . C o n ş t i i n ţ a u m a n ă s i n g u r ă , î n e x e r c i ţ i u l f unc ţ i un i l o r ei , p o a t e h o t ă r î , p o a t e a p r e c i a d a c ă u n l u c r u d i n n a t u r ă este b u n s a u r ă u .

„ N i m i c n u este r ă u î n n a t u r ă , — s p u n e Sf. Metodie — ci r ă u l d e v i n e r ă u p r i n felul î n t r e b u i n ţ ă r i i sa le" .

As t fe l p r i v i n d l u c r u r i l e , p u t e m a f i r m a că r ă u l d i n l u m e se r e d u c e î n esen ţă la r ă u l d i n su f l e tu l omenesc . S p u n e u n d e v a Nichita Stetatos : „ D u p ă c o n s t i t u ţ i a l ă u n t r i c ă a su f l e tu lu i se s c h i m b ă şi n a t u r a l u c r u r i l o r " . E x i s t ă o mis te r ioasă oorela-ţ i u n e î n t r e d i spoz i ţ i a m o r a l ă a s u f l e t u l u i şi o r d i n e a cosmică . V ib ra ţ i i l e su f l e tu lu i omenesc amp l i f i c a t e , s u n t d i f u z a t e ve r t ig inos î n v i a ţ a cosmică . L u m e a este b u n ă sau rea , d u p ă c u m es te m e s a g i u ! p r i m i t de là su f l e tu l omenesc . Su f l e tu l t u r b u r a t î n v r ă j b e ş t e n a t u r a c u el î n suş i şi p e ea , în e l emente le ei, şi d i m p o t r i v ă , o pac i f i că , a t u n c i c â n d î n l ă u n t r u l l u i s'a a ş t e r n u t p a c e a .

C â n d o m u l r ă m â n e î n D u m n e z e u , şi l u m e a r ă m â n e c u p r i n s ă î n el, ca m i c r o ­cosmos. C â n d însă , o m u l se d e s p r i n d e d i n l e g ă t u r i l e i ub i r i i d iv ine , cosmosul se d e t a ­şează d e o m şi d e v i n e p e n t r u el o r e a l i t a t e i zo la tă , s t r e ină , r i va l ă , cu ca r e t r e b u e să l u p t e p e n t r u a o cuce r i şi s u p u n e . L u i A d a m cel d i n a i n t e de p ă c a t , t o a t ă l u m e a i se s u p u n e d e b u n ă voe î n p r i m ă v a r a b u c u r i i l o r eden ice . P e A d a m cel p ă c ă t o s l u ­c ru r i l e îl î n t â m p i n ă rebe le . O a d â n c ă i n t e r p r e t a r e a aces to r c o r e s p o n d e n ţ e d i n t r e cons t i t u ţ i a m o r a l ă a s u f l e t u l u i şi n a t u r a l u m i i ne-o î m b i e u n foa r t e s e m n i f i c a t i v p a s a g i u d i n Sf. Simeon Noul Teolog : „ T o a t e f ă p t u r i l e , c â n d a u v ă z u t că A d a m era isgoni t d i n r a i u , n ' a u m a i v r u t să i se s u p u n ă : n ic i l u n a , n ic i ce le la l te a s t r e n ' a u ma i v r u t să se a r a t e ; i svoare le se î m p o t r i v i r ă să ţ â ş n e a s c ă a p ă şi r â u r i l e să-şi u r ­m e z e c u r s u l ; v ă z d u h u l se g â n d i a să n u m a i suf le ca n u c u m v a să- i d e a l u i A d a m cel p ă c ă t o s p u t i n ţ a d e a r e s p i r a . C â n d f iare le şi t oa t e v ie t ă ţ i l e p ă m â n t e ş t i v ă z u r ă că a p i e r d u t v e s t m â n t u l p r i m e i sa le s lave , î n c e p u r ă să-1 d i s p r e ţ u i a s c ă şi t o a t e f u r ă g a t a să se r e p e a d ă a s u p r a lu i ; ce ru l se p r e g ă t i s ă se p r ă b u ş e a s c ă pes t e el şi p ă m â n -tuj] n u m a i voi să-1 p o a r t e . D a r ce f ă c u D u m n e z e u , c r e a t o r u l t u t u r o r l uc ru r i l o r , c r e a t o r u l o m u l u i ? P r i n p u t e r e a Iu i c r e a t o a r e E l le o p r i şi mi l a şi b u n ă t a t e a L u i nu lăsă s t ihi i le să se d e s l ă n ţ u e î m p o t r i v a o m u l u i . El p o r u n c i ca f ă p t u r a să r ă m â n ă su ­p u s ă Iui A d a m şi ca, ' deven i tă p i e r i t oa re , să s lu jească p e o m u l cel p ie r i to r , p e n t r u ca r e fusese c r e a t ă . To tuş i , c â n d o m u l se v a r egene ra şi va deven i s p i r i t u a l , i n c o r u p ­tibil şi n e m u r i t o r , f ă p t u r a , s u p u s ă o m u l u i de c ă t r e D u m n e z e u , se v a slobozi de aceas t ă casnă , se v a r e g e n e r a d e a semenea şi v a deven i l a fel dc i n c o r u p t i b i l ă şi. o a r e c u m , s p i r i t u a l ă " .

* *

P r i n Hr i s to s a ven i t m a r e a î m p ă c a r e c u ce ru l , p r i n E l a ven i t m â n t u i r e a . So­l ida ră ou o m u l î n p ă c a t şi o s â n d ă , l u m e a e so l ida ră d e a s e m e n e a cu el î n p u r i f i c a r e şi b i r u i n ţ ă . D o r u l d e m â n t u i r e al o m u l u i se î m p ă r t ă ş e ş t e f ă p t u r i i şi d e v i n e d e o p o ­t r ivă d o r u l ei. — „ C ă c i ş t im — s p u n e Sf. Apos to l P a v e l — că z i d i r e a î m p r e u n ă s u s p i n ă şi î m p r e u n ă a r e d u r e r e p â n ă a c u m " .

Soter io logia o r t o d o x ă c u p r i n d e î n foca ru l ei n u n u m a i p e om, d a r şi î n t r e a g a l u m e c r e a t u r a l ă . M â n t u i r e a a d u s ă l u m i i d e M â n t u i t o r u l I i sus Hr i s t o s este o m â n ­t u i r e cosmică . J e r t f a l u i i spăşeş te n u n u m a i p ă c a t e l e o m u l u i , ci şi p e a le l u m i i î n t r eg i

240

s p u n e Sf. Evanghe l i s t I o a n (I Ioan , I I , 2). Bra ţe le m â n t u i t o a r e ale C r u c i i b inecu ­vântează l u m e a sp re cele p a t r u zăr i .

„Sânge le r ă s p â n d i t pe C a l v a r , — s p u n e gen ia lu l teolog O r i g e n — n ' a fost folositor n u m a i oameni lor , ci şi înger i lor , as t re lor şi t u t u r o r f i inţelor c r ea t e" . I a r în a l t ă p a r t e : „ A l t a r u l e r a la I e rusa l im , d a r sângele v ic t imei a s că lda t u n i v e r s u l " .

T r u p u l şi sânge le M â n t u i t o r u l u i Hr i s tos , e t e rn i za t e î n Sf. E u h a r i s t i e , s u n t ca rnea şi sângele c o m u n i t ă ţ i i o rgan ice de iub i re , în v e d e r e a m â n t u i r i i . Acest orga­nism sp i r i t ua l şi fizic deopo t r i vă — sp i r i t ua l p r i n l egă tu r i l e i ndes t ruc t ib i l e a le iubi r i i , a n i m a t ă de D u h u l S fân t şi fizic p r i n i d e n t i t a t e a subs t an ţ e i euha r i s t i ce ca re c i rcu lă în î n t r e g u l o rgan i sm — este Biser ica . Biser ica este t r u p u l l u i Hr i s to s şi sângele ei este sângele L u i . I n t r e m e m b r e l e u n u i o rgan i sm ex i s t ă o so l ida r i t a t e n a ­tu ra lă , în v i r t u t e a c ă r e i a a u loc a n u m i t e core la ţ iuni . p r i n ca re s t a r ea u n u i s i ngu r m e m b r u in f luen ţ ează a s u p r a î n t r e g u l u i o rgan ism.

L imi te le Biser ici i se d i l a t ă p â n ă dincolo de ex i s t en ţ a omulu i , l ă s â n d să-şi găsească locul î n t r e v i a ţ a v ă z u t ă şi n e v ă z u t ă a lumi i . D u p ă e x p r e s i a a d m i r a b i l ă a lu i Berdiaeff , Biser ica este cosmosul înc reş t ina t . Cosmosu l î nc re ş t i na t este cos­mosu l r e a d u s la p u r i t a t e a p r i m o r d i a l ă . Biser ica este da r , î n ace laş t i m p , o a m i n t i r e a f rumuse ţ i i t r e c u t e şi o p r e î n c h i p u i r e a celei v i i toare . D u p ă Sf. Dion is ie A r e o p a -ffhituil, D u m n e z e u este deopo t r i vă b ine le abso lu t şi f r umosu l abso lu t . Sensu l cel ma i î na l t al vieţ i i omeneşt i şi al l umi i este p a r t i c i p a r e a la v i a ţ a d i v i n ă ca la s u p r e m a f rumuse ţ e . Biser ica , î n c h i p u i t ă ca u n vas t o r g a n i s m cosmic, este u n re f l ex al f rumuse ţ i i d iv ine . P a r t i c i p a r e a l a v i a ţ a Bisericii este o p a r t i c i p a r e la f r umuse ţ ea d iv ină re f lec ta tă în f r u m u s e ţ e a cosmică a Bisericii . C u m noi , î n cond i ţ i a a c t u a l ă de nedesăvâ r ş i r e , n u p u t e m c o n t e m p l a f rumuse ţ ea p u r ă a lu i D u m n e z e u d e c â t re f lec ta tă în f r u m u s e ţ e a cosmică a Biserici i , p u t e m s p u n e cu Berd iae f f că Biser ica este f rumuse ţ ea a u t e n t i c ă a ex i s t en ţe i . P a r t i c i p a r e a la aceas t ă f r u m u s e ţ e ech iva lează ùl o a r e c a r e m ă s u r ă cu m â n t u i r e a căci , d u p ă c u m pe b u n ă d r e p t a t e a zis Dos to ievschi . f rumuse ţ ea v a m â n t u i l u m e a .

C a r e este a c u m aceas t ă u n i c ă f r u m u s e ţ e a Biserici i ? O v i z i u n e de v a s t e pe r spec t ive şi de i n c o m p a r a b i l ă g r a n d o a r e ne oferă s i s temul mis t ic al Sf. D ion i s i e Areopagh i tu l . U n i v e r s u l î n t r e g este cons t i tu i t d u p ă normele Biserici i , toa tă c r e a t u r a p a r t i c i p â n d la v i a ţ a d iv ină , i n t e g r a t ă s t r u c t u r a l în aces t o rgan i sm. Aceas tă v i z iune a m p l ă , de e c u m e n i c ă i e r a rh i za r e , o c u p r i n d e profesoru l Nichifor Crainic î n ter­menul e locvent de panb i se r i c i sm. U n i v e r s u l î n t r e g este î n c h i p u i t ca o b iser ică de p ropor ţ i i cosmice, f iecare c r e a t u r ă p a r t i c i p â n d la D u m n e z e i r e în v i r t u t e a une i i e r a rh iză r i un ive r sa l e , d u p ă pos ib i l i t a t ea de a p a r t i c i p a , d a t ă f iecăre ia p r i n c rea ţ i e în proporf i i fe lur i te . D u m n e z e u este „soarele d u h o v n i c e s c " al vieţ i i cosmice. I n rarul aces tu i cen t ru , v i a ţ a un ive r sa l ă , v ă z u t ă şi n e v ă z u t ă , cons t i tu i t ă d u p ă legile ie ra rh ie i , a p a r e ca o g r a n d i o a s ă l i t u r g h i e a t u t u r o r f ăp tu r i lo r . I u b i r e a d iv ină se r eva r să în c a s c a d e u r i a şe pes t e toa tă s ca ra i e r a rh i că a f ă p t u r i l o r : delà" Sera f imi — t r e c â n d p r i n cele d o u ă i e r a rh i i : ce rească şi b iser icească — p â n ă Ia cea din u r m ă d i n t r e f ă p t u r i . P a r t i c i p a r e a c r ea tu r i l o r la f rumuse ţ ea d i v i n ă es te to t una cu m â n t u i r e a . P a r t i c i p a r e a aceas t a se r ea l i zează d u p ă no rme le ie ra rh ie i , aşa că m â n t u i r e a se d o b â n d e ş t e p r i n i n t e g r a r e a î n u n i t a t e a de v i a ţ ă a Bisericii : u n i t a t e sp i r i t ua l ă , p r i n c o m u n i t a t e a de c r ed in ţ ă , n ă d e j d e şi i ub i r e — şi u n i t a t e fizică, pr in c o m u n i u n e a s u b s t a n ţ e i euha r i s t i ce iden t ice a t r u p u l u i şi s ânge lu i M â n t u i ­to ru lu i .

I n teologia r u s e a s c ă m a i n o u ă a l u a t naş t e r e , s u b n e c o n t e s t a t a i n f l u e n ţ ă a Iui Dos to ievsch i , o î n t r e a g ă d o c t r i n ă cu p r i v i r e l a v i n o v ă ţ i a u n i v e r s a l ă a o m u l u i . Teologi d e incon tes t ab i l p r e s t i g iu , ca Berdiaeff . B u l g a k o w , F lo r ensch i şi alţ i i îşi f ac u n p u n c t de o n o a r e d i n s u s ţ i n e r e a ei şi f ă r ă ca v r e u n u l d i n ei să-şi a roge p a t e r n i t a t e a , o p u n p e s e a m a s u f l e t u l u i p o p u l a r rusesc , cu c a r é p a r e a avea p r o f u n d e a f in i t ă ţ i . Dos toevsch i r ă m â n e to tuş i cel d i n t â i u ca re a s u r p r i n s - o î n l ini i le ei m a r i . F ă r ă să se a s e m e n e c â t u ş i de p u ţ i n cu p e s i m i s m u l soter iologic ca lv in , ideea a c e a s t a a v inovă ţ i e i u n i v e r s a l e face d i m p o t r i v ă d o v a d a u n u i foa r t e r o b u s t op t i ­mism, deoa rece o m u l oa re e x p e r i m e n t e a z ă aces t s e n t i m e n t c u p r i n d e , î n e l a n u l do­r u l u i l u i d e m â n t u i r e , î n t r e g u l d e s t i n al l umi i . S e n t i m e n t u l v inovă ţ i e i u n i v e r s a l e este t ocma i d o v a d a t ră i r i i a ces tu i s e n t i m e n t o r t o d o x al so l ida r i t ă ţ i i cosmice. D i a ­lect ica m â n t u i r i i , î n l u m i n a aces tu i s en t imen t , se p o a t e a r t i c u l a d u p ă c u m u r m e a z ă .

P ă c a t u l in i ţ ia l , ace la c a r e a d a t n a ş t e r e h a o s u l u i , este a t i t u d i n e a luc i fe r ică , orgol iul . O m u l , p r i n orgol iu , c ă u t â n d să-şi găsească u n sens ex i s t en ţ i a l p r o p r i u şi a u t o n o m , se d e s p r i n d e d i n l egă tu r i l e i ub i r i i d iv ine . D u m n e z e u este i u b i r e . „Ce l ce n u i ubeş t e n ' a c u n o s c u t p e D u m n e z e u , căc i D u m n e z e u este i u b i r e " , s p u n e Sf. E v . I o a n . E x i s t e n ţ a o m u l u i şi a l umi i , c a r e este u n d a r a l l u i D u m n e z e u , este în ace laş t i m p u n r e f l e x a l i ub i r i i d iv ine . I u b i r e a , în o r todox ie , este u n p r i n c i p i u ontologic . E x i s t e n ţ a n u este pos ib i l ă f ă r ă i ub i r e , căc i i u b i r e a es te e x i s t e n ţ a însăş i . I u b i r e a este t o t d e o d a t ă t e m e i u l a r m o n i e i cosmice, căc i a c e a s t a nu es te d e c â t o l u ­c r a r e a i ub i r i i d i v i n e ac t i vă î n l u m e şi a t r ă g â n d toa t e l u c r u r i l e la s ine, î n miezu l dogor i lo r ei. O m u l ex i s t ă cu a d e v ă r a t n u m a i a t â t câ t iubeş te , c â t se c o n f u n d ă cu i u b i r e a însăş i . C â n d se e x c l u d e s i n g u r d i n i ub i r e , î n c e t e a z ă d e a m a i ex i s t a . P ă ­ca tu l nu este ceva s u b s t a n ţ i a l î n s ine, ci t o c m a i a c e a s t ă e x c l u d e r e d i n i ub i r ea d i ­v ină . A n u i u b i î n s e a m n ă a n u m a i ex i s t a . G ă s i m la Dos to ievsch i , î n r o m a n u l „ F r a ţ i i K a r a m a z o v " , î n t r ' u n a d i n convorb i r i l e s t a r e ţ u l u i Zosima, aces t s emni f i ­c a t i v p a s a g i u : „Pă r in ţ i l o r , m ă î n t r e b : C e es te i a d u l ? E u îl de f inesc as t fe l : Su­fe r in ţa de a n u m a i p u t e a i u b i " . C â t ă v r e m e su f le tu l omenesc ma i p ă s t r e a z ă în a d â n c u l Iui p u t e r i î ncă p r o a s p e t e de i ub i r e , m â n t u i r e a este . v i r t u a l , cu p u t i n ţ ă . C â n d însă este sleit d e a b i n e l e a , a i n t r a t p e p o a r t a d e s n ă d e j d i i def in i t ive . E x i s t e n ţ a d e s n ă d e j d i i e t e r n e nu este d e c â t u n s i m u l a c r u de ex i s t en ţ ă , o no n - ex i s t en ţ ă . Starea de păcat, pe lângă neparticiparea la adevărata existenţă, mai este o stare de vino­văţie universală. I n v i r t u t e a ace le i so l ida r i t ă ţ i o rgan ice , a omeni r i i şi a cosmo­sulu i , f iecare p a r t e a î n t r e g u l u i este v i n o v a t ă p e n t r u toa te celelal te . O m u l . regele f ăp tu r i i , es te v i n o v a t f a ţ ă de î n t r e g u l ei î n a i n t e a lu i D u m n e z e u .

Vinovăţia universală se ispăşeşte prin dragostea universală.

P ă c a t u l este, d u p ă cum a m m a i s p u s . o n o n - e x i s t e n ţ ă . E x i s t e n ţ a a b s o l u t ă este i ub i r e . S c o p u l m â n t u i r i i es te a j u n g e r e a la ex i s t en ţ a a b s o l u t ă : ş i c u m e x i s t e n ţ a es te i u b i r e , m â n t u i r e a , c a r e este a d e v ă r a t a e x i s t e n ţ ă , n u se p o a t e d o b â n d i decâ t p r i n i u b i r e .

P ă c a t u l , u n i v e r s a l p r i n consec in ţe le lu i . se c o m b a t e p r i n i ub i r e , u n i v e r s a l ă p r i n efecte le ei.

I n i m a or todoxie i , c a r e , d u p ă Dos to ievsch i . p r i c e p e to tu l si p e c a r e el o p u n e s u b s t r a j a d e i u b i r e a Sf. I oan , E v a n g h e l i s t u l iub i r i i , i ubeş t e d e o p o t r i v ă to tu l .

D a c ă i a d u l e s t e s u f e r i n ţ a d e a nu m a i p u t e a iub i . r a i u l este, î n s ch imb , b u ­c u r i a d e a t r ă i î n p l i n ă t a t e a iub i r i i . C â n d i n i m a d ă p e s t e r ă s c o a l e în î n f l ă c ă r a r e a d ragos te i d i v i n e r ă s f r â n t ă a s u p r a l uc ru r i l o r , l ac r imi l e s u n t s e m n u l de săvâ r ş i r i i a-

242

j u n s e şi c e r t i t ud inea m â n t u i r i i . Sf. I s aac Şi ru l se î n t r e a b ă : „ U n d e e desăvâ r ş i r ea d u h o v n i c e a s c ă ? I n cel c a r e e v r e d n i c de d e s ă v â r ş i t a d r a g o s t e a lu i D u m n e z e u . C â n d a j u n g e o m u l să cunoască că a p r imi t -o ? D a c ă , la a m i n t i r e a de D u m n e z e u , in ima lu i i m e d i a t se a p r i n d e d e d r a g o s t e a sa şi ochii lu i v a r s ă l ac r imi d in belşug. . . Ce lu i ca re t ră ieş te în d r a g o s t e a lu i D u m n e z e u , l ac r imi le n u - i seacă n i c ioda t ă " .

I a r d e s p r e cel a j u n s la o î nă l ţ ime a iub i r i i , vec ină cu stelele iub i r i i d iv ine , Sf. M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l s p u n e : „Fer ic i t este o m i d care p o a t e i u b i fiece f i inţă cu o i u b i r e a s e m ă n ă t o a r e " .

S t r u c t u r a i n t i m ă a o r todoxie i a r r ă m â n e en igmat i că , d a c ă s 'ar t rece c u ve­d e r e a lumin i l e p e ca re ni le î m b i e cu l tu l o r todox , acest veşnic neseca t isvor d e teo­logie vie . N u m a i ace la în ţe lege Biser ica — s p u n e u n d e v a C b o m i a c o v — care î n ţ e ­lege L i t u r g h i a " . T o a t ă v i a ţ a suf le tească a o r todoxie i , a r s ă de dogor i le h a r u l u i şi s t r ă fu lge r a t ă de i l u m i n ă r i cereşt i , e s t r â n s ă a ic i l ao la l t ă ca î n t r ' u n ch ivot d e mi ­s tere şi reve la ţ i i . S o l i d a r i t a t e a ' d e i ub i r e a o r todoxie i se vădeş t e în cul t . I u b i r e a este i n i m a ei, i a r „ i n i m a or todoxie i — d u p ă c u m s p u n e B u l g a k o w — se găseş te în cu l tu l o r t o d o x " .

M a r e a so l ida r i t a t e de i u b i r e se e x p r i m ă p r i n so l ida r i t a t ea r u g ă c i u n i i . E x p r e ­sia conc re t ă a aces te i so l idar i t ă ţ i i es te so l ida r i t a t ea l i tu rg ică , cu l tu l . M â n t u i r e a s e d o b â n d e ş t e , d u p ă c u m a m m a i spus , n u m a i î n so l ida r i t a t ea m a r e l u i o rgan i sm al Bisericii, c o m u n i t a t e de c red in ţă , i u b i r e şi r u g ă c i u n e .

„Noi ş t im — zice C h o m i a c o v — că d a c ă c i n e v a cade , c a d e s ingu r ; însă n i ­meni n u p o a t e fi m â n t u i t s i n g u r ; c ine e m â n t u i t , e m â n t u i t î n Biser ică , ca m e m b r u al ei, î n u n i t a t e cu celelal te m e m b r e . C r e d e c ineva ? — se af lă as t fe l în c o m u n i t a t e a c red in ţe i . I u b e ş t e c i n e v a ? — se af lă î n c o m u n i t a t e a iub i r i i . Se roagă c ineva? se află î n c o m u n i t a t e a rugăc iun i i . . . " I n t r ' o c o m u n i t a t e idea lă , toa te l uc ru r i l e s u n t ale tu tu ro r . I u b i r e a se t r a d u c e p r i n t r ' o r u g ă c i u n e a semenea .

A d â n c i n d în ţe lesu l f razei l u i N ich i t a S te ta tos — „ d u p ă d ispoz i ţ ia l ă u n t r i c ă a su f l e tu lu i se s ch imbă şi n a t u r a l u c r u r i l o r " — p u t e m s p u n e că, î n î nc l i na r ea o m u l u i sp re rugăc iun i ' , v e d e m î n g e n u n c h i â n d toa tă f ă p t u r a .

D u p ă c u m a r m o n i a o r g a n i s m u l u i p ă m â n t e s c al Biserici i es te r e f l exu l inefa­bilei f r u m u s e ţ i cereşt i , u n r e f l ex viz ibi l al acelei f rumuse ţ i inviz ibi le , î n ace laş fel a d o r a r e a n o a s t r ă p ă m â n t e a s c ă , î n c h e g a t ă în formele m a t e r i a l e a le cu l tu lu i , n u este decât c o r e s p o n d e n t u l a d o r ă r i i p u r s p i r i t u a l e a lumi i cereşt i , a înger i lor . Imag in i l e şi s imboa le l e m a t e r i a l e s u n t t ă l m ă c i r i ale a d o r ă r i i t r a n s c e n d e n t e , p r o p o r ţ i o n a l e î n ţ e ­legerii şi sens ibi l i tă ţ i i noas t r e ac tua l e . C u l t u l este e x p r e s i a condi ţ ie i noas t r e micro-cosmice şi p s iho -corpora le d e o p o t r i v ă I n ac tu l cui tic, d u a l i s m u l an t ropo log ic dis­pa re . P r i n î nch ină r i , g e n u f l e x i u n i , etc., t r u p u l se face t o v a r ă ş u l î n t r u a d o r a r e al suf le tu lu i , c a u n u l ce este „ t e m p l u al D u h u l u i S fân t " . P r i n p a r t i c i p a r e a t r u p u l u i omenesc , p a r t i c i p ă c r e a t u r a î n t r e a g ă , c a u n a ce es te c u p r i n s ă microcosmie î n om.

I n bogă ţ i a a p a r a t u l u i l i t u r g i c o r todox , f iecare ob iec t s ac ru îşi a r e s imbol i s ­m u l ş i r o s t u l l u i p rec i s î n o r g a n i s m u l to tu lu i , po t r i v i t ioonomiei lu i l a t r eu t i ce . T o a t e ca tegor i i le vie ţ i i şi a le ex i s t en ţe i p a r t i c i p ă l a v i a ţ a l i t u rg ică . I n aces t sens , m a t e r i a , p u r t ă t o a r e a u n e i reve la ţ i i s imbol i ce dev ine o a r e c u m s p r i t u a l i z a t ă şi p a r t i c i p ă î n felul ei l a a d o r a r e . I n cu l tu l o r t o d o x se contopesc i n s e p a r a b i l f r u m u s e ţ e a sp i r i tu lu i cu f r u m u s e ţ e a l u m i i m a t e r i a l e .

243

V i a ţ a c r e ş t i nă este o v i a ţ ă e x c e p ţ i o n a l ă , cu c reş te tu l n i m b a t d e s u p r a n a t u r a l ; o v i a ţ ă s ă l t a t ă de p e p l a n u l condi ţ ie i omeneş t i o b i ş n u i t e în r eg iun i l e s ide ra le a'le t r ă i r i i î n D u m n e z e u , î n c e p â n d c h i a r de p e p ă m â n t , deoa rece ea este în su f l e ţ i t ă de energi i le t a in i ce a le D u h u l u i S fân t . P r e z e n ţ a D u h u l u i se m a n i f e s t ă în Biser ică , p r i n sf inţ i r i le p e ca re le r e v a r s ă a s u p r a vie ţ i i c reş t ine p r i n sf in te le t a i n e şi i e ru rg i i . P r i n Sf in te le T a i n e este d a t ă î n m o d p o t e n ţ i a l s f in ţ i rea n a t u r i i omeneş t i şi a l umi i . S f in ţ i r ea n a t u r i i u m a n e este u n î n c e p u t a l t r a n s f i g u r ă r i i de d u p ă î n v i e r e a ob­ş tească , i a r s f in ţ i r ea l u m i i este o p r e g ă t i r e a „ce ru lu i n o u şi p ă m â n t u l u i n o u " în c a r e v a fi s c h i m b a t ă la s f â r ş i tu l is toriei .

I n toa te Sf inte le T a i n e , m a t e r i a se s f in ţeş te p r i n i n f u z a r e a h a r u l u i d iv in . P r i n t a i n a S f â n t u l u i Botez, t r u p u l p ă c a t u l u i dev ine t r u p u l lu i Hr i s tos . Toţi c reş t in i i sun t , î n t r ' o o a r e c a r e m ă s u r ă , c r i s tofor i , a d i c ă p u r t ă t o r i a i t r u p u l u i lui Hr i s to s . T r u ­p u r i l e i n d i v i d u a l e ale creş t in i lor s u n t a s imi l a t e t r u p u l u i l u i Hr i s tos , d e v i n m e m b r e ale L u i şi n a t u r a m a t e r i a l ă a t r u p u l u i u m a n este s f in ţ i t ă p r i n î m p ă r t ă ş i r e a n a t u r i i t r u p u l u i l u i Hr i s tos . Mas lu l este t a i n a î n sănă to ş i r i i t r u p u l u i şi a su f l e tu lu i deo­p o t r i v ă . C o s m i s m u l sf in te lor T a i n e se v ă d e ş t e î n c h i p u l cel ma i i sb i to r în S f â n t a E u h a r i s t i e , „ s â m b u r e l e de foc al cu l tu lu i o r t o d o x " . I n Sf. E u h a r i s t i e , p r i n s f in ţ i ­rea h a r i c ă a pâ in i i şi a v i n u l u i , oa re dev in as t fe l t r u p u l şi s ânge le M â n t u i t o r u l u i , î n t r e g u l cosmos este t r a n s f i g u r a t şi sf inţ i t , deoa rece ea este o f r a n d a î n t r e g u l u i cos­mos. M a t e r i a s f in ţ i t ă e u h a r i s t i e , es te u n î n c e p u t şi o g a r a n ţ i e de s f in ţ i re a în t reg i i ma te r i i . O r g a n i s m u l mis t i c a l o r todoxie i , n ă s c u t p r i n t a i n a Bo tezu lu i , dev ine , p r i n a s imi l a rea p e cale conc re t ă a l u i Hr i s to s Ia p r a s n i c u l euha r i s t i e , u n o r g a n i s m fizic, d e o a r e c e toţ i cei ce se c u m i n e c ă fo rmează ace laş t r u p şi î n v ine le lor c u r g e ace laş sânge . Aces t a este î n c e p u t u l î n d u m n e z e i r i i , p r i n f a p t u l că p a r t i c i p ă m la n a t u r a ' l iv ină a t r u p u l u i lui Hr i s to s t r a n s f i g u r a t , i a r t r a n s f i g u r a r e a t r u p u l u i nos t ru în ­s e a m n ă n e m u r i r e a lu i . Efec te le c u m i n e c ă r i i s u n t cosmice , căci „noi sacr i f icam p e n t r u b ine l e p ă m â n t u l u i , al măr i i şi al î n t r e g u l u i u n i v e r s " , s p u n e Sf. I o a n G u r ă de A u r .

A m m a i s p u s . în c u r s u l aces te i î nce rcă r i , că, d u p ă d o c t r i n a c reş t ină , omul esté c u n u n a c r e a t u r i l o r v ă z u t e şi l e g ă t u r a lor cu D u m n e z e u , ca mic rocosmos în c a r e toa te se r e z u m ă , S t r e in de omul p ă c ă t o s , m a r e l e cosmos se regăseş te î n t r e g . în i m e n s i t a t e a lu i , î n su f l e tu l o m u l u i r e g e n e r a t p r i n h a r . P r i n om a i n t r a t p ă c a t u l în l u m e şi p r i n r u g ă c i u n i l e l u i se s f in ţeş te î n t r e a g a l u m e . So l i da r i t a t e a cosmică în r u ­g ă c i u n e este u n a d i n t r e idei le d e m a r e p r e ţ a le o r todox ie i .

I n d e s t i n u l s u p r e m e i t r a n s f i g u r ă r i e c u p r i n s n u n u m a i omul , d a r şi l u m e a î n t r e a g ă . S f in ţ i r ea l u m i i este p r e g ă t i r e a ei p e n t r u „ce ru l n o u şi p ă m â n t u l n o u " d i n v e a c u l de dincolo .

E x i s t ă o c a r t e de a u r a v ie ţ i i o r t o d o x e — esen ţă a une i v ie ţ i m i l ena re , p u r t a t ă s u b v ă p a i a D u h u l u i — Moli tfelni cu i . C a r t e a aceas ta este o s u b l i m ă c h e m a r e d e d r a ­goste p e n t r u l u m e a î n t r e a g ă , o in f in i t ă a r d e r e d e tot, p e n t r u tot şi p e n t r u toa te . D u ­hul! ei es te d u h u l b iser ic i i şi l imi te le ei se î n t i n d p â n ă la h o t a r e l e aces te ia . D e a c e e a p u t e m s p u n e că s p i r i t u a l i t a t e a Mol i t f e ln icu lu i este che ia d e bo l t ă a cosmismulu i o r t odox .

D i n f r a g e d a p r u n c i e , şi m a i d i n a i n t e , d i n sânu l maic i lor , p â n ă î n p r a g u l v ă m i l o r v ă z d u h u l u i , v i a ţ a c reş t ină , p u r t a t ă s u b covi l t i ru l de a z u r a l Biser ici i , se h r ă n e ş t e din s u b s t a n ţ a v ie a Mol i t f e ln icu lu i . T o a t e vâ r s t e l e o m u l u i , n a ş t e r e a şi m o a r t e a , g â n d u r i l e , d o r u l şi m u n c a lu i , s u n t s f in ţ i te şi t r a n s f i g u r a t e de a p r o p i e r e a

244

ceru lu i . Cosmosul cu s t ihi i le lui, p ă m â n t u l , m u r e a , v ă z d u h u l şi zodii le îna l te , toa te p a r t i c i p ă l a s f in ţ i re . L a s f in ţ i rea ape i celei m a r i , delà Bobo tează , în r u g ă c i u n e a p r e o t u l u i e p r e z e n t ă toa t ă i e r a r h i a v ă z u t ă şi n e v ă z u t ă a f ăp tu r i i . D a r acolo u n d e r u g ă c i u n e a o r t o d o x ă a t i nge a d e v ă r a t e c u l m i pa te t ice , î n î m b r ă ţ i ş a r e a c a l d ă a f ă p ­tur i i , este î n r i t u a l u l ca re se s ăvâ r şeş t e la v r e m e de secetă . O a m e n i , dobi toace , s t ihi i , se fac o s i n g u r ă i n i m ă şi u n s ingur d u h în r u g ă c i u n e .

P e n t r u o r todox ie , toa te î n t â m p l ă r i l e c ruc i a l e a le m â n t u i r i i o m u l u i se p e t r e c aevea în Biser ică . B u n a Vestire, R ă s t i g n i r e a şi î n v i e r e a M â n t u i t o r u l u i , sun t a c t u a ­l izate î n Biser ică şi necon ten i t p r e z e n t e p e n t r u ochiul c redinc ios ca re p o a t e p ă ­t r u n d e l a în ţe lesur i le de j a r ce mocnesc s u b s p u z a formelor m a t e r i a l e . Poezia r i t u a l ă o r t o d o x ă îşi a ş t e rne pes te s imboa le h o r b o t a ei vaporoasă , f ă c â n d m a i lesnicioasă t recerea sp r e a d e v ă r a t e l e în ţe lesur i . I n poes ia r i t u a l ă o r todoxă toa t ă l u m e a c r e a t u r a l ă , un ive r su l î n t r e g şi cu s t ih i i le sale, s i ngu re s au laola l tă , s ân t î n c h i p u i t e ca a v â n d v i a ţ ă p e r s o n a l ă şi cuge t ă toa r e , însuf le ţ i t e şi d i n a m i c e . Toa te ex i s ten ţe le , de là s t ihi i p â n ă l a înger i , a p a r ca f i ind ros tu i t e a d â n c î n i conomia m â n t u i r i i . Ele sc î n d u r e r e a z ă lao la l tă ou o m u l d e v a s t a t d e p ă c a t şi î m p ă r t ă ş e s c b u c u r i a năde jd i l o r lui. P r i v e g h e a z ă cu sf intele femei l ângă t r u p u l a d o r m i t al M â n t u i t o r u l u i şi j u b i ­lează lao la l tă î n exp loz ia de l u m i n ă a Sfintei î nv i e r i . Sensu l a d e v ă r a t al acestei magn i f i ce poesi i a s c ă p a t m e r e u ce rce t ă to ru lu i î n a r m a t d o a r c u imp ioasa obiect i ­v i ta te , f u r i ş ându - se î n inses izabi l cu sp r in t enea l a a r g i n t u l u i viu. Mul ţ i h a u v ă z u t în ea decâ t jocu l s u p e r b şi capr ic ios al u n e i fan tez i i l u x u r i a n t e , ca re î m p r u m u t ă t u t u r o r l u c r u r i l o r h a r u l vieţ i i conş t ien te . F a n t e z i e c a r e uneo r i p o a t e fi s e m n u l une i m e n t a l i t ă ţ i p r im i t i v - an imi s t e , d u p ă c a r e toa te l uc ru r i l e d i n n a t u r ă sunt însuf le ţ i t e şi p l ine de mag ice oore la ţ iun i . I n al doi lea r â n d , m e t a f o r i s m u l acesta , ca re d ă ex ­pres ie i m a i m u l t d i n a m i s m şi p l a s t i c i t a t e , este p r iv i l eg iu l de t o t d e a u n a a l poeţ i lor . Astfel şi în cazu l poesie i r i t u a l e o r todoxe , p a r t i c i p a r e a însuf le ţ i t ă a f ă p t u r i i n ' a r fi decâ t r o d u l u n u i j oc meta for ic , s u p e r b d a r lo tuş i joc , în c a r e fan tez ia îşi p r e ­luc rează e lemente le d u p ă n o r m e ascunse , s t re ine de legile cauza l i t ă ţ i i logice. Să Ve­d e m î n d e a p r o a p e c u m s t a u l uc ru r i l e .

I n s t i lu l poe ţ i lo r b i z a n t i n i şi or ien ta l i , p a r t i c i p a r e a însuf le ţ i t ă a f ă p t u r i i n u este n u m a i u n s i m p l u joc meta for ic , ci e x p r e s i a p las t i că a s e n t i m e n t u l u i lor l ă u n ­tr ic . C r e a ţ i a re l ig ioasă este î n s t r ân să l e g ă t u r ă cu v i a ţ a pe r sona l ă . A t â t imnogra f i i , c â t şi melozi i şi i conograf i i b i zan t in i , s u n t în imensa lor m a j o r i t a t e m o n a h i , a d i c ă o a m e n i cu o v i a ţ ă su f l e tească î m p l i n i t ă n u m a i d i n p u r i t ă ţ i şi c r i s ta le . C r e a ţ i a este u n f ap t ascet ic şi u n rod al vieţ i i mis t i ce to toda tă . C r e a ţ i a re l ig ioasă n u este decâ t p l a s t i c i za rea p r i n sune te , colori şi vo rbe a vieţ i i lor l ăun t r i ce . Mul ţ i d i n t r e imnogra f i şi i concgra f i n u fac decâ t să-şi e x p r i m e în a r t ă v iz iun i le lor d i n t i m p u l e x t a z u l u i mist ic . I n a l te c azu r i c r ea ţ i a este u r m a r e a u n e i reve la ţ i i s u p r a n a t u r a l e d i rec te . C u ­viosul R o m a n D u l c e c â n t ă t o r u l a r e î n vis v i z i u n e a Sfintei Fec ioa re ca re îi d ă să îngh i t ă u n sul de p e r g a m e n t p e ca re se af la scris c o n d a c u l C r ă c i u n u l u i . A d o u a zi, R o m a n se suie p e a m v o n şi i n sp i r a t , î ncepe să c â n t e : „ F e c i o a r a astăzi . . ." .

î n a i n t e de a î n c e p e să z u g r ă v e a s c ă o icoană , ioonograful t r e b u i a să p e t r e a c ă în a s p r e exerc i ţ i i ascet ice u n n u m ă r î n s e m n a t de zile, — l u c r u prescr i s r igu ros d e c a n o n u l a r t e i iconograf ice , c a n o n p ă z i t şi de iconar i i noş t r i p â n ă î n v r e m u r i a p r o ­p ia te . I n a f a r ă de aceas ta , a r t i ş t i i rel igioşi e r a u teologi î n î n a l t u l în ţe les al c u v â n ­tu lu i . Teologia l o r era v i a ţ a i n t eg ra l ă t r ă i t ă . Ceeace e x p r i m ă ei î n a r t ă c o r e s p u n d e perfect t ră i r i i lor in te r ioa re .

245

O a m e n i i p u r i f i c a ţ i p r i n a sceză d e i m p u l s u r i l e g roso lane ale m a t e r i e i şi scăl­d a ţ i d e ef luvi i le h a r i c e a l e v ie ţ i i mis t i ce , n u p o t a v e a d e c â t aceeaş i v i z i u n e a f ă p ­tur i i , c o m u n ă t u t u r o r m a r i l o r mis t ic i . Es t e v i z i u n e a t u t u r o r celor ce i u b e s c f ă p t u r a cu i u b i r e a lu i D u m n e z e u , c u m s p u n e Sf. M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l . V e s t m â n t u l poe t ic p r o p r i u zis p o a t e fi me t a fo r i c , î n s ă p u r t â n d r eve la ţ i a l a t e n t ă a u n u i în ţe les c a r e este b u n u l c o m u n a l poez ie i r i t u a l e o r t o d o x e .

V i a ţ a cosmică es te so l ida ră c u o m u l î n t o a t ă d r a m a t i c a is tor ie a m â n t u i r i i lui ; î n l ă c r i m a t ă d e p ă c a t şi t r a n s f i g u r a t ă de b u c u r i a m â n t u i r i i .

*~ B u n a Ves t i r e şi N a ş t e r e a D o m n u l u i s u n t p r i l e j u r i d e b u c u r i e u n i v e r s a l ă „ D ă n ţ u e s c înge r i i toţ i î n c e r u r i şi se b u c u r ă a s t ăz i şi s a l t ă t o a t ă f ăp tu ra . . . " .

D a c ă la m a r i l e p r i l e j u r i d e b u c u r i e c reş t ină f ă p t u r a se î m b r a c ă î n a l b u l i m a c u l a t a l l u m i n e i , la d u r e r i l e c reş t ine ea î m b r a c ă n e g r u l d u r e r i i . R ă s t i g n i r e a şi m o a r t e a M â n t u i t o r u l u i s u n t m a r i l e doli i cosmice. D u r e r e a mor ţ i i M â n t u i t o r u l u i se r ă s f r â n g e a s u p r a î n t r e g u l u i u n i v e r s p r i n t u r b u r ă r i c a r e i a u a s p e c t u l u n u i c a t a ­cl ism cosmic . Soare le şi l u n a , voevozi i zod iacu lu i , se î ndo l i ază ca n i ş t e p a l i d e m i -noros i ţe . P i r o a n e l e c ruc i i s t r ă p u n g i n i m a în t r eg i i f ă p t u r i , c a r e v i b r e a z ă î n d u r e r e a u n u i p s a l m f u n e b r u . B r a ţ e l e c ruc i i c u p r i n d cele p a t r u ză r i cosmice. F ă p t u r a r ă ­s t ign i t ă cu Hr i s to s , v a şi î n v i a c u el î n t r u b u c u r i e şi s l avă . D e a c e e a P a s t e l e este p r i n e x c e l e n ţ ă o s ă r b ă t o a r e a b u c u r i e i cosmice. D i n u m b r a m o r m â n t u l u i s p r e p i scu l înv ie r i i — aceas t a es te p â r t i a de l u m i n ă desch i să p r i n Hr i s tos l u m i i în t r eg i . B u c u r i a p a s c a l ă es te î n m o d deosebi t m a i i n t e n s ă şi m a i e x u ­b e r a n t ă î n o r todox ie , d e o a r e c e ea t r ăe ş t e m a i v iu p r i n p r e z e n ţ a r e v ă r s ă r i i h a r i c e şi a t r a n s f i g u r ă r i i cosmice . D u p ă Nioolae Arsen iev , a c e a s t ă b u c u r i e este t o n u l f u n d a ­m e n t a l al s p i r i t u a l i t ă ţ i i o r t o d o x e . I n romano-ca to l i c i sm b i r u i e sens ib i l i t a t ea u n u i e t e rn p r o h o d şi a c o p e r ă b u c u r i a t â n ă r ă şi l u m i n o a s ă a înv ie r i i — b i r u e sensibi l i ­t a t ea t r ag i că a m â n t u i r i i , d e o a r e c e î n m i e z u l soter iologiei r omano-ca to l i ce s tă a c tu l t r a g i c a l j e r t f e i M â n t u i t o r u l u i , n u î n v i e r e a lui .

I n a r t e l e p l a s t i ce o r todoxe , m a t e r i a , c ize la tă şi m l ă d i a t ă d u p ă cele m a i r i gu ­roase c a n o a n e , d e v i n e s t r ăvez i e p â n ă l a s imbol . C r e a ţ i a a r t i s t i că n u se b u c u r ă de o p r e ţ u i r e a va lo r i i ei în s ine şi p e n t r u s ine --• n u p r i m e a z ă a d i c ă g r a t u i t u l con t em­p l ă r i i es te t ice , — ci î n r a p o r t c u g r a d u l de r eve la ţ i e p e ca r e îl p o a r t ă l a t e n t . S im­bol ica a r h i t e c t u r i i b i z a n t i n e t r ă d e a z ă p r e z e n ţ a u n u i s e n t i m e n t cosmic, o s p u n e şi L u c i a n B laga . Locaşu l b i ser icesc es te ca u n r e z u m a t p l a s t i c a l o r g a n i s m u l u i cosmic al Biserici i . M a i e locven tă d e c â t a r h i t e c t u r a , i conogra f ia p l a s t i c i zează l i m p e d e sen­t i m e n t u l cosmic a l o r todox ie i . I conog ra f i a o r t o d o x ă este o d o g m a t i c ă î n t r e a g ă în colori . U n d e g â n d u l nu se p o a t e a r t i c u l a logic î n t r ' o f rază d o g m a t i c ă , se face v i u şi g r ă i t o r î n i coană . I c o a n a î m p l e t e ş t e l ao la l t ă g â n d u l d o g m a t i c cu s e n t i m e n t u l l i t u r ­gic. O mis t i că r e a l ă d o m i n ă color is t ica i conogra f ică , s p u n e E u g e n T r u b e t z k o y , în -t r ' u n s t u d i u al său a s u p r a i conograf ie i ruseş t i . Color i le i coane lor t i n d să se a p r o p i e p r i n t o a t e n u a n ţ e l e lor d e colori le c e r u l u i , d a r n u ale ce ru lu i ob i şnu i t , ci a le u n u i cer v ă z u t cu ochii e x t a t i c i î n p e r s p e c t i v a înnoi r i i lui v i i toa re . I n u n e l e i coane se a f lă a d u n a t ă , î n c h i p s imbol ic , î n t r e a g a f ă p t u r ă la p ic ioa re le M â n t u i t o r u l u i , ca re o b i n e c u v i n t e a z ă .

I a t ă deci că, d u p ă c u m a m a r ă t a t p â n ă a c u m , v i a ţ a l i t u rg i că a o r todox ie i , s u b toa t e formele ei d e cu l t şi a r t ă , v i b r e a z ă de s e n t i m e n t u l p u t e r n i c al î n f ră ţ i r i i e u n a t u r a şi a l so l ida r i t ă ţ i i p r i n r u g ă c i u n e , în n ă d e j d e a t r a n s f i g u r ă r i i v i i toa re .

* *

246

D a c ă s e n t i m e n t u l cosmic v i b r e a z ă cu a t â t a in t ens i t a t e în v i a ţ a l i turg ică a or todoxie i , a s tăz i , duipă d o u ă mi i d e an i de istorie, cu a t â t m a i m u l t Credem că va fi v i b r a t î n p r i m ă v a r a h a r i c ă , ca re este c reş t in i smul p r i m a r şi m a i cu s e a m ă în sufletele î na l t e — m a r i i mist ic i , — car i a u î n t r u p a t î n v i a ţ a suf le tu lu i lor î n t r e a g a e i sp i r i t ua l i t a t e . V i r t u a l î n v i a ţ a l i tu rg ică , s e n t i m e n t u l cosmic este p e d e p l i n real în v i a ţ a mis t i că .

I d e a l u l sp i r i t ua l i t ă ţ i i o r todoxe , şi t o tdeoda t ă p i scu l desăvâ r ş i r i i mis t ice — spre ca re tind* s t r ădan i i l e eroice ale ascezei — este î n d u m n e z e i r e a omulu i . Aceas t ă in ­du mneze i r e se r ea l i zează , d u p ă c u m zice Sf. I o a n D a m a s c h i n , „ p r i n p a r t i c i p a r e a ia l u m i n a d iv ină , i a r n u p r i n t r a n s f o r m a r e a în esen ţă d iv ină" . Deci , p r i n a semă­na re , n u p r i n iden t i f i ca re . Pos ib i l i t a t ea î n d u m n e z e i r i i noas t r e este d a t ă p r i n î n t r u ­p a r e a M â n t u i t o r u l u i , căci , d u p ă Sf. A t a n a s i e cel Mare , „ D u m n e z e u s'a f ăcu t om p e n t r u c a noi să f im î n d u m n e z e i ţ i " . M ă s u r a desăvâr ş i r i i noas t r e este d a t ă î n pe r ­soana d i v i n o - u m a n ă a lu i Hr i s tos şi no i ne î n d u m n e z e i m în m ă s u r a în c a r e ne mode lăm f i in ţa d u p ă p r o t o t i p u l idea l al pe r soane i Lui. I d e a l u l mist icei o r t odoxe este t e a n d r i c : l a s t a r ea o m u l u i î n d u m n e z e i t nu se p o a t e a j u n g e decâ t p r i n imi­t a r ea m o d e l u l u i e t e r n al D u m n e z e u l u i înomeni t , al lu i Hr i s tos . C h i p u l omenesc lua t de Hr is tos p r i n î n t r u p a r e es te în s t a rea de n a t u r ă p u r ă , n e a l t e r a t ă d e p ă c a t . I m i t a r e a l u i I i sus Hr i s tos cons tă în p r i m u l r â n d în p u r i f i c a r e a n a t u r i i omeneş t i de •răul p ă c a t u l u i , p e n t r u a a j u n g e l a s t a r e a de n a t u r ă b u n ă şi p u r ă , -— căc i tiu n a t u r a es te rea, ci p ă c a t u l , ca re d e s f i g u r e a z ă ch ipu l b u n şi f rumos al f ăp tu r i i . P ă c a t u l n u este d e c â t ac tu l des l ip i r i i vo in ţe i l ibere a o m u l u i d i n î m b r ă ţ i ş a r e a iub i ­toare a vo in ţe i d iv ine .

j E x t e r m i n a r e a p ă c a t u l u i cons tă în r e a c o r d a r e a voinţe i o m u l u i cu voin ţa di­v ină , c a r e se r ea l i zează de c ă t r e om, p r i n s t r ădan i i l e p u r i f i c ă r i i ascet ice, î n colabo­r a r e cu D u m n e z e u , p r i n i l u m i n a r e a h a r i c ă . S t a rea de n a t u r ă b u n ă este o s t a r e de a r m o n i e c u î n t r e a g a l u m e c r e a t u r a l ă , s t a re în ca re o m u l t r ăeş te p l e n a r s en t imen tu l so l idar i tă ţ i i cosmice, s e n t i m e n t oare este u n fel de consec in ţă a l ibe r tă ţ i i ha r i ce . P e n t r u a a j u n g e în să l a aceas t ă l i be r t a t e , o m u l t r e b u e să se s m u l g ă d i n cond i ţ i a a c tua l ă a s t ă r i i sale d e f ă p t u r ă p ă c ă t o a s ă . S m u l g e r e a aceas t a se ch i amă , în l im­ba ju l ascet ic , l e p ă d a r e a d e l u m e s a u fuga de l u m e . F u g a de l u m e nu î n s e a m n ă fuga de c r e a t u r ă , î n t r u c â t este c r e a t u r ă , ci n u m a i fuga de c r e a t u r a p ă c ă t o a s ă , p e n t r u a a j u n g e la s t a r e a de c r e a t u r ă b u n ă . F u g a de l u m e n u este o „ r u p e r e d e v i a ţ ă obş tească a biser ic i i ci o r i d i c a r e d i n t r e a p t ă î n t r e a p t ă p e scara ie rarh ie i , ad ică tot î n c u p r i n s u l ei. I n aces t în ţe les , cu câ t e c ineva m a i izolat , — cu a t â t t răeş te m a i i n t ens v i a ţ a d e a n s a m b l u a Bisericii , — p r e c u m i n n a t u r ă , cu câ t te r id ic i p e o înă l ţ ime m a i m a r e , c u a t â t c u p r i n z i u n or izont m a i larg. S i n g u r ă t a t e a c o n t e m p l a t i v ă a u n u i a n a h o r e t , d e p a r t e de a fi o cuşcă a ego ismulu i , e u n or izont n e m ă r g i n i t u n d e a p a r e , s u b l u m i n a d u m n e z e e a s c ă , î n t r e a g a l u m e c r e a t u r a l ă cu ca re se s imte în f ră ţ i t p r i n i u b i r e " . ,

R e a c o r d a r e a voin ţe i u m a n e cu vo in ţa d iv ină n u se p o a t e face d e c â t p r in î n f r â n g e r e a voin ţe i u m a n e s u b i m p e r i u l vo in ţe i d iv ine , ad ică p r i n t r ' u n ac t d e sme­renie . I n t r e b â m b u s e ce es te desăvâ r ş i r ea , Sf. I saac Şirul r ă s p u n d e : „ O p r ă p a s t i e de s m e r e n i e ! " (Bathos t ape inoseos ) .

S m e r e n i a d e s ă v â r ş i t ă este r e a l i z a t ă a t u n c i c â n d asce tu l a a t i n s s ta rea de a p a t i e , a d i c ă i nd i f e r en ţ a fa ţă de pa t im i l e t r upeş t i şi suf le teş t i , ca re nu sun t decâ t re f rac ţ i i a le p ă c a t u l u i î n luc ru r i l e lumi i . A j u n s în s t a r ea d e a p a t i e , ascetul nu este

?47

mor t i f i c a t d e c â t p e n t r u p ă c a t : î n el p u l s e a z ă î n s ă v o i n ţ a d i v i n ă . î n f r â n g e r e a vo in ţe i p e r s o n a l e s u b i m p e r i u l vo in ţ e i d i v i n e p l a s e a z ă s p i r i t u l u m a n p e o î n ă l ţ i m e de u n d e toa te r e a p a r î n t r ' o p e r f e c ţ i u n e şi s t r ă l u c i r e n o u ă . L u m e a o p r ive ş t i c a ş i c u m ai vedea -o p r i n och iu l l u i D u m n e z e u , l o t u l î ţ i r e a p a r e d i n p u n c t d e ve ­d e r e d i v i n . I n s ă p r i v i r e a l u i D u m n e z e u este o p r i v i r e d e d r a g o s t e in f in i t ă f a ţ ă d e l u m e a c r e a t u r a l ă . D r u m u l d r a m a t i c a l s i n g u r ă t ă ţ i i ascet ice , r i d i c â n d u - ţ i sp i r i tu l în D u m n e z e u , te î n f r ă ţ e ş t e cu t o a t ă f ă p t u r a c a r e a s p i r ă c ă t r e el .

O m u l d e s ă v â r ş i t se b u c u r ă d e v i r t u ţ i e x t r a o r d i n a r e , dev ine , p e d r e p t c u v â n t , u n s u p r a o m . „ C i n e a r e h a r u l — s p u n e Sf. M a c a r i e cel M a r e — a r e o a l t ă în ţe le ­gere , o a l t ă p r i cepe re , o a l t ă î n ţ e l e p c i u n e d e c â t î n ţ e l e p c i u n e a aces t e i l u m i " . C h i a r însuş i r i l e lu i f izice se r a f i n e a z ă şi se d i l a t ă p â n ă l a d i m e n s i u n i s u p r a u m a n e . O m u l t r a n s f i g u r a t , s p u n e Sf. S i m e o n N o u l Teolog, „es te î n v r e d n i c i t să c o n t e m p l e r eve ­laţ i i le m a r i l o r ta ine . . . ; e u vorbesc d e t a ine , căc i toţi l e v ă d b ine , d a r n u to ţ i po t să l e p r i c e a p ă . I n s ă cel c a r e este t r a n s f i g u r a t p r i n D u h u l f ă u r i t o r d e f ă p t u r ă n o u ă , p r i m e ş t e ochi n o u i şi u n n o u a u z " .

— „ D u p ă d i spoz i ţ i a l ă u n t r i c ă a s u f l e t u l u i se s c h i m b ă şi n a t u r a l u c r u r i l o r " . P r i v i t e cu och iu l p ă c a t u l u i , l u c r u r i l e s u n t p ă c ă t o a s e şi r e l e ; p r i v i t e cu

och iu l i u b i t o r a l l u i Hr i s to s , l u c r u r i l e s u n t f r u m o a s e şi b u n e . „ C e l ce a a j u n s la a d e v ă r a t a r u g ă c i u n e şi i u b i r e — s p u n e N i c h i t a S te t a tos — n u face n ic io deoseb i re i n t r e l u c r u r i , n u deosebeş te p e d r e p t de p ă c ă t o ş i , ci îi i u b e ş t e p e to ţ i deopo t r ivă şi n u - i j u d e c ă , to t a ş a p r e c u m D u m n e z e u lasă soare le să l u m i n e z e şi t r im i t e p l o a i a pes te d r e p ţ i şi n e d r e p ţ i " .

A c e a s t a es te a d e v ă r a t a p u r i t a t e , p e ca re , c â n d c i n e v a a a t ins -o , „ to tu l î i este s u p u s c a lu i A d a m î n p a r a d i s , î n a i n t e d e c ă d e r e a l u i " , s p u n e P a u l P u s t n i c u l .

O m u l p u r i f i c a t d e p ă c a t , n u m a i v e d e p ă c a t u l î n f ă p t u r ă . Su f l e tu l l u i c u r a t r ă s p â n d e ş t e p u r i t a t e şi a s u p r a e i .

„ C â n d c i n e v a a r p r i v i o femee n e o b i ş n u i t d e f r u m o a s ă — s p u n e Sf. I o a n S c ă r a r u l , — şi a r l ă u d a d i n p r i c i n a e i p e C r e a t o r . L a p r i v i r e a ei s 'ar î n f l ă c ă r a d e d r a g o s t e p e n t r u D u m n e z e u şi d i n ochi i -ar ţ â ş n i i svoa re d e l ă c r ă m i . Şi a r fi m i n u ­n a t d e v ă z u t c u m , ceeace p e n t r u a l t u l a r fi s p r e p i e r z a r e , p e n t r u el a r fi, î n c h i p s u p r a n a t u r a l , c u n u n a b i r u i n ţ e i . D a c ă u n as t fe l d e om, î n c a z u r i a s e m ă n ă t o a r e , a r e m e r e u ace l eaş i s e n t i m e n t e şi se c o m p o r t ă l a fel, a t u n c i s 'a f ă c u t aces t a p ă r t a ş ne s t r i căc iun i i , c h i a r m a i î n a i n t e d e î n v i e r e a obş t ea scă" .

C e l oare n u vede î n f ă p t u r ă d e c â t r e f l e x u l f r u m u s e ţ i i d i v i n e , es te c u p r i n s de o i u b i r e dogor i t oa re p e n t r u ea, caş i D u m n e z e u oo i i t emp lându - ş i l u c r u l mâ in i l o r sa le . Ş i „fer ic i t es te — s p u n e Sf. M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l — cel ce p o a t e i u b i f iecare f i in ţă c u o i u b i r e a s e m ă n ă t o a r e " .

O i n i m ă c a r e i ubeş t e l u c r u r i l e cu i u b i r e a lu i D u m n e z e u este ceeace Sf. I s a a c Ş i ru l n u m e ş t e o „ i n i m ă m i l o s â r d n i c ă " .

„ C e este o i n i m ă m i l o s â r d n i c ă ? " , se î n t r e a b ă el. Şi r ă s p u n d e : „Es te u n p â r ­jol a l i n imi i p e n t r u or ice c r e a t u r ă , p e n t r u o a m e n i , p ă s ă r i , a n i m a l e , d e m o n i şi î n ­t r e a g a f ă p t u r ă . Şi o r i d e c â t e o r i îş i a d u c e a m i n t e de ele s a u le p r i v e ş t e , l a c r i m i îi c u r g d i n ochi , p e n t r u m a r e a şi p u t e r n i c a mi l ă ce-i c u p r i n d e i n i m a " .

A j u n s p e aces t p i s c al d e s ă v â r ş i r i i s p i r i t u a l e , o m u l a p ă ş i t d e - a c u m î n h o r a iub i r i i cosmice.

Mist ic i i o r todox ie i a u t r ă i t cu toţ i i s e n t i m e n t u l so l ida r i t ă ţ i i cosmice : î n su f l e tu l lor şi î n v i a ţ a lor. M a i b i n e zis, p a c e a l ă u n t r i c ă cu D u m n e z e u a i r a d i a t î n

248

v ia ţ ă p a c e a c u f ă p t u r a . R u g ă c i u n e a mis t i că este o r u g ă c i n u e cosmică : p r i n o m p a r t i c i p ă î n t r e a g a crea ţ ie . F o r m a clasică a r u g ă c i u n i i mis t ice o r todoxe este r u g ă ­c i u n e a m i n t a l ă s a u r u g ă c i u n e a lu i I i sus .

R u g ă c i u n e a lu i I i sus cons tă î n i n v o c a r e a m i n t a l ă a n u m e l u i M â n t u i t o r u l u i — n u m e m a i du lce c a m i e r e a ş i ca f a g u r u l de miere , d u p ă c u m s p u n e u n a u t o r m i s t i c — u r m â n d o t ehn ică psiho-f iz iologieă s t ab i l i t ă r i gu ros d e m a e ş t r i i s p i r i t u a l i a i c u r e n ­tu lu i i s ihas t şi d e s ă v â r ş i t ă m a i t â r z i u de s t a r e ţ u l Pa is ie , ţ i n t i n d a j u n g e r e a l a s t a r e a de con t emp la ţ i e p u r ă . Es te fo rma s u p e r i o a r ă a r u g ă c i u n i i con t emp la t i ve , ca re u r ­m ă r e ş t e v e d e r e a e x t a t i c ă a l u m i n i i tabor ioe .

D u p ă Nicod im Hag io r i t u l , ca re r e p r o d u c e î n v ă ţ ă t u r a lu i G r i g o r e a l Tesa -loniculu i , î n r e ţ i ne r ea re sp i ra ţ i e i , t oa te p u t e r i l e su f l e tu lu i se c o n c e n t r e a z ă în sp i r i t şi, p r i n el, î n D u m n e z e u . Tot astfel , p r i n aces t ac t de î n c o r d a t ă concen t r a r e , o m u l r a p o r t ă la D u m n e z e u î n t r e a g a c r ea ţ i e sensibi lă şi in t e l ec tua lă , f i indcă o m u l o c o n ­ţ i ne în el ca microcosmos , şi tot el e l e g ă t u r a d i n t r e ea şi D u m n e z e u . O m u l res tab i l i t î n a r m o n i a u n i v e r s a l ă dev ine i a r ă ş i mic rocosmosu l î n c a r e u n i v e r s u l se r ă s f r â n g e ca î n l i m p e z i m e a p u r ă a b o b u l u i de rouă .

S t a r e ţ u l Pa i s i e n u m e ş t e r u g ă c i u n e a lu i I i sus r u g ă c i u n e p a r a d i s i a c ă . Mis t icul c a r e p r a c t i c ă r u g ă c i u n e a l u i I i sus a s p i r ă la r e face rea p a r a d i s u l u i p i e r d u t . Re face ­r e a aceas t a î n s e a m n ă a n t i c i p a r e a p r i n c o n t e m p l a ţ i e a p a r a d i s u l u i eshatologic , ad i că v i z i u n e a ce ru lu i nou şi a p ă m â n t u l u i nou de dincolo de t i m p . P a r a d i s u l esha­tologic dev ine , p e n t r u mis t i cu l abso rb i t î n r u g ă c i u n e p e r m a n e n t ă , o r ea l i t a t e i n t e r ioa ră , c h i a r î n t i m p u l ex i s t en ţe i p ă m â n t e ş t i . Aceas t ă s u b l i m ă fer ic i re a con­t empla ţ i e i se î m p ă r t ă ş e ş t e , p r i n om, în t r ege i f ă p t u r i . V i a ţ a c a r e u r m e a z ă d e s ă v â r ­şirii mis t ice este u n p a r a d i s aevea . O r i , c u m a m spus mai î na in t e , s t a r ea p a r a d i ­s iacă este o s t a r e de in f in i tă so l ida r i t a t e cu l u m e a c r e a t u r a l ă .

C e t i m î n . v i e ţ i l e sf inţ i lor c u m că ei s p ă r g e a u ho t a r e l e t i m p u l u i şi a le s p a ţ i u ­lui , gh i cea u g â n d u r i l e şi t â l c u i a u a d â n c u l in imi lor ; î m b l â n z i a u f iare le să lba t i ce şi d o m o l e a u urgţia s t ihi i lor . P r e f ă c e a u focul î n r o u ă şi v ă p a i a î n ad i e re b l â n d ă ; r aze le soare lu i se f ăceau d e m ă t a s e şi b ice le ploii m â n g â i e t o a r e ; f u r t un i l e se d o m o l e a u şi va lu r i l e îşi m u t a u a m e n i n ţ a r e a . Lei i d e ş e r t u l u i li se g u d u r a u l a p ic ioa re şi m â n a u s c a t ă de p o s t u r i le î n t â r z i a i n coamă, c u m â n g â i e r e . Asp ide le şi sco rp ion i i îşi î n m u i a u ven inu l , i a r p a s ă r i l e v ă z d u h u l u i le p o p o s e a u p e u m ă r , os ten i te de d e p ă r t a r e .

Minun i l e aces tea f abu loase , p e ca r e n i Ie î m b i e d i n be l şug Hagh iogra f i i l e , n u s u n t n u m a i r o d u l u n e i i m a g i n a ţ i i d i l a t a t e pes te m ă s u r ă de p i e t a t e , oare c a u t ă , cu orice p re ţ , să scoa tă v i a ţ a sf inţ i lor c u n u n a t ă , l a orice p a s , cu s u p r a n a t u r a l u l . D o r u l d e mi raco l al p i e t ă ţ i i creş t ine , c a r e c a u t ă necon ten i t să p u n ă p e c a p u l sf in­ţ i lor n o u i au reo le de m i n u n i , n u p o a t e jus t i f ica în n i c i u n ch ip acest a p a r e n t a b u z d e s u p r a n a t u r a l . M i n u n i l e aces tea n u s u n t decâ t s t r ă fu lge ră r i î n a f a r ă d e v i a ţ a l ă u n t r i c ă a sf inţ i lor .

I n l u m i n a so l idar i t ă ţ i i cu f ă p t u r a , a su f l e tu lu i i l u m i n a t p r i n h a r , m i r a c u ­losul haffhioHTafie este a n t i c i p a r e a fer ici tă a mar i i î m p ă c ă r i c a r e v a u r m a t r ans f i ­gu ră r i i eshatologice .

2 49

P O E S I I

Viu, D o a m n e cu o i n i m ă p r e a p l i n ă s ă - m i s p u n C u î n v o i a l a T a , p o v a r a ei l u m e a s c ă . D e - u n t i m p u r z i c a p r e a m u l t î n c e p u să c rească P e scocu l ei , î n oa re n o a p t e a t a c şi m ă a d u n .

Ce-s eu , P ă r i n t e ? — U n n e t r e b n i c r o b l a vise, U n v â n ă t o r d e g â n d , n e g u ţ ă t o r de s te le , U n r ă t ă c i t p r i n m u n ţ i , p e d e a l u r i şi vâ lce le , I n t o lbă c u l u m i n i r ă n i t e şi uc ise .

î m i p l a c e v i n u l v e c h i u , femeea , poes ia , C u d r a g o s t e a m ă ' m b ă t ş i -apoi a d o r m pe-o c a r t e , Porumci le -Ţi n u î m i s u n t l i t e re d e ş a r t e Ş i n i c i o d a t ă n u a m î n f r u n t a t t ă r i a .

S u n t oa re , D o a m n e , v i n o v a t , d a c ă ' n t r ' o s e a r ă D i n S f â n t a L u n ă p ă l ă r i e m i - a m f ă c u t ? — P r e a m ă s i m ţ e a m şi e u c u t â m p l e l e de l u t Şi p r e a n i n g e a u f rumos lucefe r i i p e - a f a r ă ,

Al t fe l , n ' a m f u l g e r a t cu v o r b e gre le Sfinţ i i , C h e z a r u l u i m e r e u l - a m d a t ce es te -a l L u i ; M ' a m î n c h i n a t s p r e r ă s ă r i t u l soa re lu i Şi n u m a i r a r e o r i m i - a m n e c ă j i t p ă r i n ţ i i .

D E

Ş T E F A N B A C I U

S P O V E D A N I E

250

C u - o v ă z I ţ i ţ i u aici p e l u m e p o r u m b e i i , î m i i a r t ă s t r â m b ă t ă ţ i l e ce Ţ i le s p u n , C ă c i ş t iu : T u eşti a t â t de m a r e şi d e b u n .

E u t rec p r i n l u m e ca p r i n C a n a Gali le i i .

I N I M Ă , C E V I S C O L . . . ?

I n i m ă , ce viscoli de d u r e r e S'a l ă s a t p e s t e l u m i n a ta , C e o t r a v a s toa r să d i n t ă ce re Te -a p ă t r u n s , de n u m a i po ţ i c â n t a ?

Al tă d a t ă în f lo rea i cu mer i i , C r o ş e t â n d v i a ţ ă ' n p i ep t , Azi a p u i o d a t ' cu s t e a u a serii , Vocea t a z a d a r n i c o aş tep t .

Ş t i u : t u eşti p r e a s i n g u r ă cu t ine, P r e a î ţ i n u m e r i cl ipele cu s â rg ; Alţii'r» sgomjolul ce v ine , Vezi , îşi v â n d b ă t ă i l e în t â rg .

S ta i , a s cu l t ă g loa ta c a r e u r l ă , C u m loveşte D e m o n u ' n p ă m â n t , Ba te i n imă m e r e u , c a ' n t u r l ă C l o p o t u l cu ştreangul! f rânt .

N I M I C N I C I E

C e mic , ce gol m ă v ă d a l ă t u r e a d e Tine . C â n d u n e o r i f ă p t u r a ' n m i n e Ţi-o încheg , S u n t ca o p i a t r ă a r să d i n r u i n e , U n b o l o v a n sg run ţos d i n Mare le î n t r e g .

S t r i g a r e a m e a î n ş o a p t a T a se d u c e C a u n i svor în g u r a l a r g u l u i ocean Şi m â n a m e a , v r â n d s t e a u a s 'a a p u c e î ş i mişcă b r â n c a , g r a v ă , p e c a d r a n .

H a m b a r e nu- s de s tu l e ' n suf le t să I ţ i s i ran; I n b o b i de a u r b o g ă ţ i a toa t ă , D e m ă ' n d o i e s c d e T i n e u n e o r i , î m i f r â n g U n t r u p p r e a ch inu i t p e a s p r a roa tă .

T â r z i u , T e v ă d , T e p i p ă i , T e a u d C u m u r c i î n m e r i ş i ' n f i rele d e m ă t r ă g u n ă Ş i - apo i î m i ţ i u î n p u m n u l u d T r u p u l b e t e a g să n u u r c e s p r e l u n ă .

S O N E T lui Aurel D. Broşteanu

Molizi i v i n l a va l e ' n g o a n ă , ca sk ior i i . î n t i n s u l a l b te d o a r e c a o roş ie r a n ă , O san i e fuge d u p ă u m b r e p r i n p o i a n ă C a d u p ă i e p u r i , t o a m n a , v â n ă t o r i i .

U n fulg d e soa re se t opeş t e ' n g e a n ă P r e c u m b u c ă ţ i d e s t ea î n p u m n i i a u r o r i i , C u v â n t u r i l e , d e a s u p r ă - n e , t r ec nor i i , Şi îşi s d r o b e s c colori le î n ză r i , de-o s t a n ă .

P e l â n g ă noi p ă d u r i l e se d u c s p r e s e a r ă Să-şi cu lce ' n p e ş t e r i c a l m a lor p o v a r ă , I a r c e n u ş i s c u t u r ă , p r e a - d a r n i e , s t u p i i .

T r a n s f i g u r a ţ i n e d u c e m f run ţ i l e s p r e casă . C â n d p e s t e a l b u l şes ou sc l ipe t de m ă t a s ă P r e l u n g u r l a r ă , î n des i şur i , l u p i i .

252

P O E S I I DE

G H E R G H I N E S C U - V A N I A

P Ă S U L D O R U L U I M E U

F ă r ă mi lă , în mine , m e r e u , Răsuceş te p a t i m a s f rede l ; D o a m n e , p ă s u l d o r u l u i m e u Ascul tă-1 şi crede-I .

O c h i i îmi a rd , t r u p u l m ă d o a r e — Mi-e g â n d u l v ă p a e , I n i m a — s c o r b u r ă c ă u t ă t o a r e C i o c ă n i t ă d e gh ionoae .

Mă r id i c c â t e o d a t ă sp r e cer C u p ă s ă r i l e şi f runz i şu l p ă d u r i i ; R ă t ă c i n d p e coc lau r i d e vis şi de ger C a u t ve r su r i lo r condur i i .

î m i t r ebu ie , D o a m n e , c u v i n t e P r o a s p e t e ca f loarea de r ă s u r ă D e c a r e îm i a d u c e a m i n t e î n t r e a g a iub i t e i f ă p t u r ă .

E u ş t iu că n ' a m d e p ă n a t î ncă To t b a s m u l d e a u r a l d ragos te i mele , C u c i u t e fu lge ra te p e v â r f u r i de s t â n c ă Şi v u l t u r i Tostogolindu-se'n g h i a r e cu stele,

2 53

I n z a d a r c â n t e c u l m e u P l e c a t p e s t e t a i n a m i n u n i l o r t a le Se a d a p ă c a u n c u r c u b e u D i n a r m o n i i l e u n i v e r s a l e .

Z a d a r n i c m ' a m r i s ip i t , vo in iceş te C u t r e e r â n d îna l t e l e s p a ţ i i ; Z a d a r n i c r evo l t a î m i c reş te P e p ă m â n t , o r i p r i n t r e cons te la ţ i i .

Mă vo iu a şeza d e a c u m în g e n u n c h i , S u b bol ţ i le — g l u g ă — Şi cu g â n d u r i l e t o a t e m ă n u n c h i u Voiu fi n u m a i r u g ă .

P R I M Ă V A R A F Ă R Ă T I N E

C r e ş t e z v o n d e p r i m ă v a r ă î m p r e j u r . . . D i n p r e a l u n g a s o m n o l e n ţ ă vege t a l ă , C ă t r e c lopoţe i i d i n a z u r Se c iu l e ş t e câ te-o u r e c h i u ş e de p e t a l ă .

D e u i m i r e c e r u ' n nop ţ i l e sen ine F a c e ochi i mar i . . . I nu t i l e - s toa te , f ă r ă t ine — F r u m u s e ţ i l e s u n t c h i a r a m a r i .

A m z ă r i t a z i d i m i n e a ţ ă , î n l ivezi , Z a r z ă r i i c u m u g u r i roz d e f l oa re ; D a c ă t u n u eşt i a ic i să- i vez i P e n t r u c e - a u să în f lo rească , o a r e ?

F U G A P R I N P Ă D U R E DE

E. A R . Z A H A R I A

C â n t e c des luş i t c a u n sobor de lucefer i S a u ce f r e a m ă t l i r ic se a u d e ? C e t ă t e n i m i n u s c u l i p r i n i e rbur i l e u d e C u s p i n ă r i a l b a s t r e a u p u r c e s sp r e l u n ă

P r i m ă v a r a a r ă s t u r n a t ochi i căpr ioa re lo r I n t r u p u l ca ld şi moa le a l izvoare lor , I a r n o a p t e a d u p ă o d i h n ă c â n d v i n U n d a s'o b e a cerbi i ca niş te p r i n ţ i d i n p l in ,

P r i n r ă m u r i ş u l b o g a t al coarne lor r e v ă r s a t e I n a p ă în tors , s te le le g loan ţe de a u r le p a r : S'o t u l b u r e ou b o t u l n u ' n d r ă z n e s c şi t r e sa r P ă d u r e a gon ind cu i m a g i n e a lun i i la s p a t e

255

AUTOHTONIZAREA IN DOCTRINA MILITARĂ

DE

V A S I L E B Ă N C I L Ă

A a l ă t u r a c u l t u r i i a t r i b u t u l a u t o h t o n i e i este a i m p l i c a u n p roces t au to log ic , f i indcă or ice c u l t u r ă a d e v ă r a t ă este a u t o h t o n ă , d u p ă c u m or ice i n d i v i d cu l t es te o p e r s o n a l i t a t e . Şi c u toa t e a ce s t ea , a t u n c i c â n d v o r b i m d e c u l t u r i l e m o d e r n e t r e b u i e n e î n c e t a t s ă n e g â n d i m şi l a a t r i b u t u l a u t o h t o n i e i . D a r n u p e n t r u a le d a u n cer t i ­f ica t de m a i m a r e a u t e n t i c i t a t e , c i t o c m a i p e n t r u a le ve r i f i ca o r g a n i c i t a t e a ş i cal i ­t a t e a lor . C u l t u r i l e m o d e r n e s u n t c o m p l e x e ş i f a s tuoase , î n s ă c a func ţ i e s p i r i t u a l ă , ca a r m o n i e şi f i resc, n u a u p r o p r i e t a t e a p e c a r e o a v e a u c u l t u r i l e vech i , ch i a r d a c ă a m face c o m p a r a ţ i e c u cu l t u r i l e p a t r i a r h a l e . D e f ap t , c r i z a c u l t u r i i m o d e r n e , d e c a r e se v o rbeş t e a t â t , e î n l e g ă t u r ă s t r â n s ă şi c u g r a d u l î n ca re a c e a s t ă c u l t u r ă şi-a p i e r d u t s t r u c t u r a a u t o h t o n ă . C u l t u r i l e m o d e r n e a u c e v a d i n acele p l a n t e , ca r i n ' a u r ă d ă c i n a î n p ă m â n t ş i c a r i se h r ă n e s c i n p a r t e cu u n m a t e r i a l v e n i t o a r e c u m ia î n t â m p l a r e şi d i n t o a t e p ă r ţ i l e . E a d e v ă r a t , c u l t u r i de m a r e a u t o h t o n i e n ' a u fost d e c â t î n „ e p o c a c iv i l iza ţ i i lor î nch i s e " , p e n t r u a î n t r e b u i n ţ a e x p r e s i a i m p r o p r i e ş i n u complec t a d e v ă r a t ă , d a r f oa r t e s u g e s t i v ă , a u n u i i s tor ic , p r e c u m şi î n s t ă r i l e e tnogra f i ce şi p a t r i a r h a l e . I n v r e m e a n o a s t r ă , p r o g r e s u l t ehn ice i face ca mo t ive l e s p i r i t u a l e să c i rcu le cu m a r e v i t eză , i a r i n f l uen ţ e l e să s e î nc ruc i şeze c u o f r ecven ţă , c a r e a m e n i n ţ ă însăş i i de i a d e st i l . I n j u r u l cu l t u r i l o r , n u m a i e ace l f i l t ru inv iz ib i l , c a r e s e l ec t ează m o t i v e l e or i le t r a n s f o r m ă p e n t r u a le a c o r d a î n d e a j u n s cu f i in ţa f iecăre ia D e a c e e a î n or ice c u l t u r ă a c t u a l ă g ă s i m u n n u m ă r de t eme , de i n t e r f e ­r e n ţ e ş i d e s t r u c t u r i p a r a z i t e , p e o a r i c e r c e t ă t o r u l l e des face u n e o r i cu des tu lă g r e u t a t e d i n c o r p u l p r o p r i u a l c u l t u r i i r e spec t ive . S'a m a i î n t â m p l a t a p o i c ă u n e l e c u l t u r i a u e x e r c i t a t u n m a r e p re s t i g iu , f i indcă s ' au f o r m a t î n a i n t e a a l to ra , ceeace a î n d e m n a t l a i m i t a r e . I n aces t sens , c h i a r p o p o a r e m a r i a u a v u t u n t i m p să l u p t e cu p u t e r n i c e i n f l u e n ţ e d i n a f a r ă . C u l t u r a g e r m a n ă s 'a l u p t a t cu cea f r anceză , c u l t u r a r u s ă s 'a l u p t a t t o t ce c e a f r anceză , a p o i cu cea g e r m a n ă şi î n cele d i n u r m ă c u t o a t ă c u l t u r a e u r o p e a n ă î n gene ra l . I a r c â n d a fost v o r b a d e p o p o a r e l e mic i şi mi j loc i i ori de cele ca r i ş i - au f o r m a t t â r z i u o c u l t u r ă cr i t ică , r e z u l t a t u l a fost u n e o r i ş i p e n t r u u n t i m p a p r o a p e c a t a s t r o f a l . I n r ea l i t a t e , î n t oa t e cu l t u r i l e epoci i n o a s t r e se p o t o b s e r v a d o u ă c u r e n t e : u n u l de c re ia ţ i e s p o n t a n ă , de l u a r e de a t i t u d i n e p r o p r i e î n f a ţ a ex i s t en ţ e i , a l t u l d e de fens ivă şi î n c e r c a r e de a u t o h t o ­n i za re a t eme lo r v e n i t e d i n a f a r ă . P r o b l e m a p r o c e s u l u i de a u t o h t o n i z a r e se p u n e

256

deci c u p u t e r e , cu u n p a t e t i s m adeseor i d r a m a t i c , p e n t r u cu l tu r i l e m o d e r n e . A l t ă ­d a t ă , f i indcă î m p r u m u t u r i l e e r a u m a i r a r e şi se f ăceau î n t r ' u n r i t m o a r e c u m quas ivege ta l , a c l i m a t i z a r e a sp i r i t ua l ă şi t r a n s f i g u r a r e a locală a mot ive lor ven i t e d in a l tă p a r t e se f ăcea de la s ine . As t ăz i acest p roces este m a i ne l in iş t i t şi e u n f a p t p e n t r u conş t i in ţă , cel p u ţ i n la ace ia c a r i t ră iesc m a i cu p u t e r e da t e l e o r ig ina re a le e x p e r i e n ţ e i popoare lo r .

L a noi, m a i ales secolul a l 19-lea este foar te i n t e r e san t p e n t r u a v e d e a aces t d u b i u proces , cu a spec t e inegale , de i m i t a r e şi -de r eac ţ i e o rgan ică . L i t e r a t u r a noa ­s t r ă , b u n ă o a r ă , a l u a t ia î n c e p u t mode le a p u s e n e , a t â t c las ice câ t şi r o m a n t i c e , şi a a j u n s să le au toh ton i zeze î n a i n t e a a l tor r a m u r i a le cu l tu r i i . I n aceas t ă p r i v i n ţ ă , x-a fost de s igu r de m a r e a j u t o r e x i s t e n ţ a p u t e r n i c e i şi i sp i t i toa re i noas t r e l i t e r a t u r i p o p o r a n e . C r e a ţ i a l i t e r a r a , m a i sens ib i l ă decâ t a l t a ş i i m p ă c â n d u - s e m a i uşor c u o v â r s t ă m a i t â n ă r ă ori m a i necr i t i că , s'a p r o d u s î n a i n t e a a l tor c rea ţ i i , a i m i t a t î n a i n t e a a l tora , d a r tot ea a a j u n s cea d i n t â i u l a o r e l a t ivă au toh ton i e . i n p r o d u c ţ i a p las t i că , a m a v u t i a r ă ş ges tu r i s p o n t a n e , deşi u n e o r i î n fo rmă n a i v ă , c u m a fost în p i c t u r ă , o s p o n t a n i e t a t e , ca re se gh ida , e a d e v ă r a t , m a i m u l t d u p ă pe i s ag iu d e c â t d u p ă formele şi i m p e r a t i v e l e p s i h i c u l u i c re ia tor . Es te i m p o r t a n t î n să ca a m a v u t u n Gr igo reseu î n a i n t e d e a a v e a c e v a c o r e s p u n z ă t o r î n fi lozofie, de e x e m p l u . A c e a s t a d m u r m ă d e a b e a a c u m se a u t o h t o n i z e a z ă . Nic i m ă c a r î n p e d a g o g i e n u a v e m ceva s t r u c t u r a l a u t o h t o n , deşi se face a t â t a caz de p e d a g o g i a r o m â n e a s c ă şi zeci d e mi i d e e d u c a t o r i ap l i că zi lnic c o n c e p t e şi m e t o d e d e i n s t ruc ţ i e ş i educa ţ i e . M u z i c a dea-semenea se a u t o h t o n i z e a z ă g reu , p e d e o p a r t e , f i indcă î n c u p r i n s u l ei i n f luen ţe le s u n t foar te p u t e r n i c e , s u n e t u l n e a v â n d nevoie de p a ş a p o r t u l cuv in te lo r şi a v â n d , î n o a r e c a r e m ă s u r ă , ceva ince r t î n n a t u r a lu i , p e de a l t ă p a r t e , p e n t r u c ă , deşi se s p u n e de c r e a ţ i a m u z i c a l ă că e c o m p a t i b i l ă c u o v â r s t ă f r agedă şi cu o o a r e c a r e l ipsă d e t ehn ică , d a r î n a d â n c u l ei m u z i c a e filozofie, e a t i t u d i n e in teg ra lă , -e mi to ­logie ş i me ta f i z i că sonoră şi aces tea cer o m a r e şi i n s p i r a t ă b ă r b ă ţ i e p e n t r u a a j u n g e la f o r m a a d e v ă r a t e i c re ia ţ i i . Teologia e p r i n t r e cele d i n u r m ă î n p rocesu l a u t o h ­ton iză r i i r o m â n e ş t i . V o r b i m de teologia c r i t i că , cu a spec t m o d e r n . Şi n ic i n ' a r p u t e a i i a l t fel , p e n t r u c ă teologia e filozofie p l u s a l t ceva . Teologia n o a s t r ă a fost u n t i m p r e z e r v a t ă f a ţ ă de occ ident . Apo i a p r i m i t i n f luen ţ e p r o t e s t a n t e , i a r a c u m catol ice. In genera l , teologii noş t r i a s t ăz i se m o d e r n i z e a z ă şi a ceas t a a r e d e o c a m d a t ă şi vor­b ind în genera l , u n efect nenoroc i t . Teologii r o m â n i a u î n c e p u t céle m a i adesea să vo rbească o l i m b ă p l i n ă de neologisme, s ă a i b ă p r e t e n ţ i i ş t i in ţ i f i zan te şi să facă m a r e caz de bibl io teci le a p u s e n e . Dinco lo d e confuzi i le şi p r e z u m ţ i i l e î n c e p u t u l u i , a v e m însă î n c e r c ă r i ser ioase de g â n d i r e teologică r o m â n e a s c ă , d a r aici t r e b u i e o t r u d ă şi o veghe m u l t m a i m a r i decâ t î n a l te domen i i ale cu l t u r i i , p e n t r u a d a ceva a u t e n t i c . O teologie r o m â n e a s c ă n u p u t e m a v e a î n a i n t e de a a v e a m a t u r i t a t e filo­zofică, filozofia şi teologia m e r g â n d î n aces t sens î m p r e u n ă , c h i a r c â n d se comba t . I n ceeace p r iveş t e ş t i in ţa , c u m e şi f iresc, ea a fost m a i a u t o n o m ă , m a i i n d e p e n d e n t ă de condi ţ i i l e e tnice , noi a v â n d o a m e n i de ş t i in ţă şi î n secolul t r e c u t şi în cel a c tua l . I i r î n a r h i t e c t u r ă a u t o h t o n i a n o a s t r ă n u se vede a p r o a p e de loc, ea p r e z e n t â n d u - s e în câ t eva î nce rcă r i r a r e s a u b i za re . A r h i t e c t u r a a r e u n sp i r i t m a i colectiv, e ma i e x p u s ă imi ta ţ i i lo r şi e m a i l ega t ă d e condi ţ i i economice şi t ehn ice , de aceea c re ia ţ i a pe r sona l i t ă ţ i l o r e tn ice e m a i î n g r e u i a t ă decâ t în a l t ă s fe ră de p r o d u c ţ i e .

A r ă m a s însă u n d o m e n i u , p e ca re cei ce a u g â n d i t a s u p r a cu l tur i i noas t re l -au ignora t î n t o t d e a u n a : e domeniuil mi l i t a r . Aces ta e p r o b a b i l că nu s'a consi-

. 257

d e r a t ca f i ind c u l t u r ă , c i n u m a i o mese r i e . C e v a c u m e c o m e r ţ u l or i a g r i c u l t u r a . Al t fe l n u se e x p l i c ă dece i m i t a r e a t ehn ice i m i l i t a r e a p u s e n e a fost a p r o a p e to ta lă l a noi , c o n s i d e r â n d u - s e c ă t o a t ă d i s c ip l i na a r m e l o r se r e d u c e la aceas t a . I n t i m p u l d i n u r m ă , of i ţer i i noş t r i d i s t inş i a u î n c e p u t să a i b ă conş t i i n ţ a u n e i g â n d i r i m i l i t a r e p r o p r i i , î n l e g ă t u r ă c u s t r u c t u r a şi s p a ţ i u l n o s t r u şi n i se p a r e că a c e a s t ă p r o b l e m ă t inde să d e v i n ă , î n c e r c u r i l e r e spec t ive , u n a d i n cele m a i p a s i o n a n t e şi m a i m a j o r e ş a r a d e . D a r no i n u u i t ă m a n u m e Ie ru r i , p e ca r i l e - a m t r ă i t m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n noi înş ine . Astfel , ş t im c ă e r u d i ţ i i noş t r i m i l i t a r i s ' a u î n t r e c u t a d e s e a î n a t r a d u c e r e g u l a m e n t e a p u s e n e , f ă r ă să a i b ă m ă c a r î n t o t d e a u n a g r i j a u n u i t e x t cel p u ţ i n in te l ig ib i l şi î n g r a i u a d e v ă r a t r o m â n e s c , c h i a r a t u n c i c â n d îl i m p u n e a u r ec ru ţ i l o r să-1 î n v e ţ e p e d i n a f a r ă . Noi -ştim că a m î n c e p u t r ă z b o i u l d i n u rmă . . . n e m ţ e ş t e şi l - a m sfârşi t . . . f r a n ţ u z e ş t e . Şi m a i ş t im că î n şcoala m i l i t a r ă d e ofi ţer i , î n 1916 —1017, a n i f ăcu t , t i m p d e c inc i l u n i , e x e r c i ţ i i l a s t â n g a ş i la d r e a p t a şi i n s t r u c ţ i e e l e m e n t a r ă , p e n t r u ca în u l t i m a l u n ă , a şasea , s ă m e m o r i z ă m cu m a r e v i t eză t e x t e l e dac t i l og ra ­f ia ţ i or i ş a p i r o g r a f i a t e , c a r i n e v e n i s e r ă d i n F r a n ţ a , a d u c â n d e x p e r i e n ţ a „mar i l o r f ron tur i ' ' şi u l t i m u l c u v â n t î n m a t e r i e d e t ac t i că şi s t r a t eg ie , t e x t e p e c a r i u n e o r i n ic i p rofesor i i noş t r i i m p r o v i z a ţ i n u le î n ţ e l e g e a u b ine , p e n t r u ca m a i t â r z iu , p e f ront , să u i t ă m d e ele or i s a f a c e m c o m b i n a ţ i i h i b r i d e . C e să m a i s p u n e m a p o i d e f a p t u l c ă noi a m p l e c a t la r ă z b o i u f ă r ă să c u n o a ş t e m suf ic ien t t e r e n u l , p e c a r e i n a ­micu l î l c u n o ş t e a m a i b i n e şi c ă noi n e s e r v e a m d e h ă r ţ i a u s t r i a e e ! Mai m u l t ; î n -mii d i n p r e a j m a lu i 1916, a m l ă s a t n u m e r o ş i „ t u r i ş t i " s t r ă i n i , i n g i n e r i s a u of i ţer i degh i ­za ţ i , c a i i au s t r ă b ă t u t m u n ţ i i noş t r i şi a u r i d i c a t p l a n u r i , d e ca r i s ' au se rv i t apo i c o n t r a n o a s t r ă . O a r e a ş t e p t a m c ă l ă u z e exo t ice , c a r i să n e c o n d u c ă î n p r o p r i a noa ­s t r ă ţ a r ă ? Zelul de a l u a p o s e s i u n e de noi î n ş ine se vede şi î n aceea de a ne c u n > a ş t e ţ a r a f izică, i a r u n sp i r i t l ips i t de a u t o h t o n i e se v e d e şi î n d e s c o n s i d e r a r e a f a ţ ă d e spa ţ iu l în c a r e t r ă i e ş t e .

D u p ă r ă z b o i u , s ' a p u s c u p u t e r e p r o b l e m a u n e i „ d o c t r i n e r o m â n e ş t i " . D a r r e g u l a m e n t e l e c o n t i n u ă s ă n u s e a co rde complec t cu noi le neces i t ă ţ i de l u p t ă ro ­mâneş t i . Vom d a u n e x e m p l u p u s î n e v i d e n ţ ă de u n ofi ţer b i n e p r e g ă t i t . D u p ă sp i r i tu l r e g u l a m e n t e l o r î n v i g o a r e , se fac la no i t e m e de l u p t ă p e f r o n t u r i î n g u s t e şi n u se va lor i f i că , d u p ă c u m m e r i t ă , i d e i a t emelo r d e l u p t ă p e f r o n t u r i î a t inse , a c e a s t a p e n t r u c ă a şa e l a F r a n c e z i ! D a r s i t u a ţ i a f r on tu r i l o r n o a s t r e e foa r t e d i fe r i t ă . F r a n c e z i i a u f ron t ie re s c u r t e şi a r m a t ă n u m e r o a s ă , a d i c ă „10.000 de l u p t ă t o r i p e 1 km. , dec i o d iv iz ie p e 2 k m . s a u 10 l u p t ă t o r i p e 1 m „ ceeace d u c e la cons t i t u i r e d e r e z e r v e e n o r m e şi l a f r o n t u r i d e a t a c şi a p ă r a r e foar te m ic i " . Noi a v e m f ron t ie re (lungi şi a r m a t ă r e l a t i v p u ţ i n ă , a d i c ă „1000 de l u p t ă t o r i p e 1 km. , s a u 1 l u p t ă t o r p e 1 m. , ceeace a r d a o d iv iz ie p e c i r c a 15—20 k m . " L a noi e o s i t ua ţ i e d e zece ori m a i p u ţ i n f a v o r a b i l ă şi c h i a r m a i m u l t , d a c ă ţ i n e m s e a m ă că i namic i i noş t r i s u n t m a i n u m e r o ş i . D e aceea r ă z b o i u l n o s t r u v a fi „ m a i m u l t de m i ş c a r e şi cu go lu r i î n d i spoz i t i vu l s t r a t eg i c " , i a r r e g u l a p e n t r u noi v a fi l u p t a p e f r o n t u r i î n t inse , a d i c ă t o c m a i c o n t r a r i u l d e c â t l a F r a n c e z i ! ( C ă p i t a n B e r d a n Gh. , î n „ R o m â n i a Mi l i t a r ă " , I u n i e 1935, p . 77—95). S'a v o r b i t deseor i d e i m i t a r e a o c c i d e n t u l u i l a noi . D a r com­p a r a r e a î n t r e c i f re le de m a i sus n e oferă p o a t e e x e m p l u l cel m a i t ip ic de m a m e -luc i sm c u l t u r a l ! D a c ă n ' a r fi d e c â t aces t u n i c e x e m p l u , şi e î n d e s t u l ă t o r p e n t r u a p u n e i m p e r a t i v şi p e n t r u t o t d e a u n a p r o b l e m a a u t o h t o n i z ă r i i g â n d i r i i n o a s t r e m i l i t a r e ca a s p e c t a l u n e i c u l t u r i c u a d e v ă r a t r o m â n e ş t i .

D e s i g u r t r e b u i e să fie î n p r a c t i c a g â n d i r i i ş i a c ţ i u n i i m i l i t a r e ceva gene ra l ,

258

cane n u se găseş te î n aceeaş i m ă s u r ă î n a l te d isc ip l ine . î n t r u c â t o c u p a ţ i a a rme lo r ţ ine de t ehn ică , de ş t i in ţ a poz i t ivă , ea a r e c e v a generali. N u vei p u t e a l u p t a c u a rcu l , c â n d d u ş m a n u l î n t r e b u i n ţ e a z ă mi t r a l i e r a . Tot aşa, în v r e m e a „ n a ţ i u n i i a r m a t e " or ice s t a t t r e b u i e să facă l a fel, p r e g ă t i n d ioa tă n a ţ i u n e a p e n t r u r ăzbo iu . Şi s u n t a p o i a l ian ţe le . D e obice iu s ta te le m a r i i m p u n celor m a i mici , cu ca r i s u n t a l ia te , acelaş iei de a l u p t a . Aces te c a u z e fac, î n p a r t e , ca în d o m e n i u l mi l i t a r să se i m p u n ă u n a n u m e g r a d d e u n i f o r m i t a t e . Ma i ales ceeace e p u r m a t e r i a l ori d e p i n d e de m a ­terie, t ehn i ca în primull r â n d , se p o a t e i m p o r t a , căci a ic i n ic i n u s u n t e m p r o p r i u zis în d o m e n i u l cu l tu r i i , c i î n ace la al civi l izaţ iei . I n aceas t ă p r i v i n ţ ă , ceeace p u t e m spune e că î n o c u p a ţ i a a rme lo r n u e a t â t o Creiaţie p r o p r i e , c u m a r fi î n l i t e r a t u r ă de e x e m p l u , ci o a d a p t a r e gospodă rea scă şi in te l igen tă de fo rmule , d ispozi t ive , m e ­tode ş i m a t e r i a l ver i f ica t de ş t i in ţa m i l i t a r ă î n genera l . A c e a s t a e a d e v ă r a t . Insă p e noi n u ne in t e re sează n u m a i ceeace e genera l , a d i c ă n u m a i ş t i i n ţ a m i l i t a r ă po ­zitivă, ci încă c e v a şi, d i n p u n c t u l n o s t r u d e vedere , a c e s t a e esenţiallul.

P r i l e ju l de a m e d i t a l a aces te ches t iun i n i l oferă l u c r a r e a d-lui c ă p i t a n Mir-cea T o m e s c u : „Ş t i in ţ a m i l i t a r ă şi d o c t r i n a r o m â n e a s c ă " , d e s p r e ca re vo im să re fe r im aici . E o l u c r a r e de f r u m o a s ă g â n d i r e , ca re rea l i zează m o m e n t e de a leasă d ia lec t ică , o l u c r a r e de a v â n t şi t inere ţe , de nob le ţă s p i r i t u a l ă , de n u a n ţ e şi r ea l i ză r i st i l ist ice. L u c r a r e a d- lui c ă p i t a n T o m e s c u e de f a p t u n eseu, c e se a d r e s e a z ă n u n u m a i u n u i cerc r e s t r â n s de specia l iş t i , c i in te lec tua l i lo r de c u l t u r ă gene ra l ă , cons t i tu ind , d u p ă c u m v o m vedea , u n gest cu ecour i m a i î n d e p ă r t a t e d e c â t cele ' s t r ic t mi l i t a re . E a i sbu teş te să in te reseze î n j u r u l p rob l eme lo r ei u n p u b l i c m a i l a rg , d u p ă c u m ea însăş a folosit d in t r ' o v i z i u n e ca r e n u e n u m a i mi l i t a r ă . N u o v o m cons ide ra deci ca special iş t i , f i indcă n u a v e m căde rea , ci, î n esenţă , ca semni f i ca ţ i e c u l t u r a l ă .

A u t o r u l p l e a c ă d e la concep tu l de vic tor ie . Acesta e de al t fel p r e z e n t în c h i p s u v e r a n şi f e c u n d î n t o a t ă l u c r a r e a , f i indcă ceeace i n t e r e sează î n aces te ches t i un i e victor ia . Războ iu l , ca şi pol i t ica , e c eva p r a g m a t i s t . N u in t e re sează c ine e m a i mer i ­tuos î n s ine , c ine a a v u t m a i m u l t ă in te l igen ţă , n ic i c h i a r c ine a sac r i f i ca t m|ai mu l t , ci i n t e r e sează cine a î n v i n s ! Vic tor ia e legea ş i mis t i ca r ă z b o i u l u i ! D a r în aceas t ă p r i v i n ţ ă se face o confuzie . Se cons ide ră c ă v ic to r i a e ceva a r i tme t i c , că e r e z u l t a t u l m a t e m a t i c a l u n o r factor i , de ca r i s 'a ţ i n u t co rec t s e a m a , d e f iecare în p a r t e şi de toţi î m p r e u n ă . Vic tor ia a r fi r e z u l t a t u l u n e i co rec t i tud in i de p r e g ă t i r e , î n ca re to tu l s ' a p u s l a p u n c t , cu gr i j ă şi i m p a r ţ i a l i t a t e , f ă r ă a a c o r d a m â i m u l t u n u i fac tor decâ t a l tu ia , reail izând o de săvâ r ş i t ă a rmon ie , a şa c u m ce r e ş t i in ţ a m i ­l i t a r ă . Şi to tuş i a c e a s t a n u i sbu teş t e să ne d e a î n ch ip s i g u r v ic tor ia , f i indcă şi d u ş ­m a n u l p o a t e să facă ace laş l u c r u . Aceas t a ne p o a t e da , c u o a r e c a r e s i g u r a n ţ ă , cel m u l t p e r s p e c t i v a că n u v o m fi înv inş i , i a r n u c ă v o m înv inge . Vic tor ia e ceva m a i i m p o n d e r a b i l şi ea n u r e z u l t ă d i n a r m o n i a fac tor i lor p u ş i la p u n c t f ă r ă a a c o r d a nici u n u i a u n coeficient m a i m a r e decâ t celor la l ţ i . O b i ş n u i t noi a v e m i luz ia că vom a v e a v ic tor ia , f i indcă a m rea l i za t î n toa t e a m ă n u n t e l e aceas t ă a r m o n i e o a r e c u m b i u r o c r a t i c ă ori t ehn ică , p r e g ă t i n d r ăzbo iu l ca p e o imensă m a ş i n ă m e n i t ă a func -(iona la fel, d u p ă aceleaşi no rme , l a noi ca şi î n a l t ă p a r t e . C ă c i aşa s p u n e ş t i in ţa mi l i t a ră u n i v e r s a l ă ! D a r e x p e r i e n ţ a a a r ă t a t d e a t â t e a ori că v ic to r ia n u a reven i t celor corecţ i , celor c a r i p u s e s e r ă totull l a p u n c t f ă ră a descons ide ra nici u n factor şi f ă r ă a e x a g e r a p e n i c iunu l , ci ace lo ra ca r i a u a v u t de p a r t e a lor u n factor covâr­şitor, pe care nu l-au avut inamicii. Şi d-I c ă p i t a n p r e c i z e a z ă : î n r ăzbo iu , t r e b u i e să fii „suf ic ient de t a r e în toa te p r iv in ţ e l e — p e n t r u a n u fi î n v i n s ; u imi to r de t a r e

259

î n t r ' o s i n g u r ă p r i v i n ţ ă — p e n t r u a î n v i n g e " . C o r e c t i t u d i n e a t u t u r o r mi j loace lor , s i n g u r a care-1 i n t e r e s e a z ă p e o m u l de ş t i in ţ ă m i l i t a r ă exc lu s ivă , este i n g r a t ă în t i m p de r ă z b o i u . A c e a s t a e v i a ţ ă , i a r v i a ţ a cere a l t c e v a : c e r e o a r e c a r e d i s a r m o n i e s au , p e n t r u a v o r b i î n t e r m e n i i noş t r i , c e r e u n fel d e m o n s t r u o z i t a t e s a u , m a i p r ec i s , o a s i m e t r i e d i n a m i c ă . A c e a s t ă a s i m e t r i e d i n a m i c ă , a c e a s t ă e m i n e n ţ ă cop leş i toa re a u n u i f ac to r a s u p r a ce lor la l ţ i şi a s u p r a d u ş m a n u l u i , e ceeace d ă v ic to r ia . D a r <iici î n c e t e a z ă ş t i i n ţ a m i l i t a r ă p r o p r i u zisă, ş t i in ţ a u n i v e r s a l ă , a ic i î n c e t e a z ă i nd i f e r en ­t i s m u l a r m o n i c , şi î n c e p e a r t a m i l i t a r ă s a u doctrina. C a r e e f ac to ru l , p e care-1 vum des vo l t a p â n ă l a m a x i m u m ? A c e a s t a d e p i n d e de f iecare ţ a r ă , d e f i ecare p o p o r , a c e a s t a e ceeace cons t i t u i e spec i f icu l r ă z b o a i e l o r şi v ic tor i i lo r î n is tor ie şi a ceas t a n u ne-o p o a t e s p u n e ş t i i n ţ a m i l i t a r ă , c a r e se î n v a ţ ă l a B u c u r e ş t i , ca şi l a S a i n t - C y r , ca şi l a Ber l in , ci î n p r i m u l r â n d fi lozofia şi a r t a m i l i t a r ă , cu u n c u v â n t : d o c t r i n a !

Ş i a t u n c i , î n ap l i ca ţ i e , p r o b l e m a s e p u n e d e l a s i n e : c a r e e d o c t r i n a r o m â ­n e a s c ă s a u câ r e e f ac to ru l speci f ic n o u ă , a c ă r u i va lo r i f i ca r e s u p r e m ă n e v a a d u c e v i c to r i a ? D a c ă p â n ă a c u m a u t o r u l a f ă c u t t eo r i e gene ra l ă , d e a c u m î n a i n t e face a u t o h t o n i z a r e . F ă r ă a p r o n u n ţ a c u v â n t u l , el e î n s ă foa r t e conş t i en t d e aces t p roces şi i roni i le f ine şi i n s p i r a t e , c a r i v i z e a z ă m a n i i l e u n i f o r m i s t e a le celor h r ă n i ţ i n u m a i c u ş t i in ţ ă m i l i t a r ă occ iden ta l ă , i ron i i ce a l t e r n e a z ă c u e n t u z i a s m e a d m i r a b i l e p e n t r u v i i to ru l d o c t r n e i şi a l v ic tor ie i , r o m â n e ş t i , o dovedesc c u p r i so s in ţ ă .

E l e m e n t e l e doc t r i ne i n o a s t r e t r e b u i e c ă u t a t e î n t r e c u t u l r o m â n e s c . C ă c i i a t ă u n f a p t : p o p o r u l r o m â n e s c a a v u t n e n u m ă r a t e r ă z b o a e şi î n f oa r t e m u l t e a fost v ic tor ios . G e n i u l m i l i t a r a u t o h t o n e i m p l i c a t î n aces te v ic tor i i . Noi t r e b u i e n u m a i să-! î n ţ e l egem. Şi a s t f e l f i lozofia i s tor ie i n a ţ i o n a l e d e v i n e a u x i l i a r a p r i n c i p i a r ă cea m a i î n s e m n a t ă a doc t r ine i n o a s t r e . I n aces t sens , n u v a fi g r e u s ă se v a d ă că R o m â ­n i i a u i s b u t i t î n l u p t e p r i n t r ' u n fac tor , c a r e ţ i ne p e d e o p a r t e de t e ren , p e de a l t a d e ca l i t ă ţ i l e sp i r i t ua l e . U t i l i z a r e a t e r e n u l u i şi a v â n t u l s p i r i t u a l b a z a t p e c r e d i n ţ a î n c a r a c t e r u l m o r a l al c a u z e i p e n t r u ca r e l u p t a u şi p e i u b i r e a a p r o a p e me ta f i z i că de ţ a r ă , a u cons t i tu i t f a c to ru l a u t o h t o n a l v ic tor ie i dealungui l secolelor. R e p r e z e n ­t a n t u l s imbol ic a l a ce s t e i d o c t r i n e i s tor ice este Mircea , a ş a c u m e r e d a t d e E m i n e -scu. I n t r e a c ă t fie s p u s , aces te d o u ă f igur i c a p ă t ă o s u r p r i n z ă t o a r e şi c a l d ă va lo r i ­f icare î n e x p u n e r e a a u t o r u l u i d e f a ţ ă . E m i n e s c u e r e v e n d i c a t ş i de g â n d i r e a n o a s t r ă mi l i t a r ă , d u p ă ce r â n d p e r â n d a fost r e v e n d i c a t de poez ia , po l i t i c a şi f i lozofia r o ­m â n e a s c ă . I n aces t loc, î n c a r e se l e a g ă concluz i i le că r ţ i i î n j u r u l celei m a i l umi ­noase a p a r i ţ i i a l i t e r a t u r i i noas t r e , e x p u n e r e a se r i d i că p â n ă l a u n generos p a t e t i s m . R ă z b o i u l r o m â n e s c v a fi dec i î n p r i m u l r â n d va lo r i f i ca r e a t e r e n u l u i şi f l a c ă r ă e t ică a i ub i r i i de ţ a r ă . O b u n ă d o c t r i n ă r o m â n e a s c ă t r e b u i e să p l ece m a i ales de l a aces te d o u ă r e a l i t ă ţ i con top i t e î n t r ' u n fac to r u n i c . Al t fe l v o m face c u m a m f ă c u t u n e o r i în r ă z b o i u l t r ecu t , c â n d a m u i t a t d o c t r i n a voevoz i lo r noş t r i , ş i a m t r ă d a t î n v ă ţ ă ­min te l e t e r e n u l u i , p i e r z â n d l u p t a acolo u n d e su f l e tu l n o s t r u de a l t ă d a t ă a r fi câş t i ­ga t -o . M i n u n e a de l a M ă r ă ş e ş t i e o i z b u c n i r e a f o n d u l u i n o s t r u vech iu . E a s 'a d a t o ­r a t m a i p u ţ i n a r m a m e n t u l u i nou , c a r e a fost n u m a i o cond i ţ i e , şi m a i m u l t s u p r e ­m a ţ i e i c o v â r ş i t o a r e a u n u i f ac to r a r h a i c , ce a î n s p ă i m â n t a t şi d e m o r a l i z a t p e a d v e r s a r .

„Ş t i in ţ a m i l i t a r ă şi d o c t r i n a r o m â n e a s c ă " e u n b u n d e b u t a t â t p e n t r u a u t o r câ t şi p e n t r u p r o b l e m ă . E s t e î n s ă m a i m u l t d e c â t a t â t . C e t i t o r u l a t e n t v a cu lege o r i e n t ă r i s a u suges t i i î n d o m e n i i m u l t i p l e , n u n u m a i î n cel mi l i t a r . Astfe l , c a ps i ­holog, v a r e ţ i n e p a g i n i l e d e anto logie , î n car i se a n a l i z e a z ă felul c u m î n c e p e şi se p r o p a g ă d e p r e s i u n e a m o r a l ă p e f ron t (29—31). C a filozof î n gene ra l , v a n o t a i n t u i -

260

fia de a n s a m b l u a a u t o r u l u i , a t u n c i când , v o r b i n d de s u p e r i o r i t a t e a s t r iv i toa re a u n u i factor , s p u n e că de f a p t n i m e n i n u p o a t e fi supe r io r î n t oa t e p e n t r u că „este o lege a n a t u r i i c a f iecare o rgan i sm, fie ind iv id , fie colec t iv i ta te , să a i b ă î n s t r u c ­t u r a lu i a t â t e l emente poz i t ive g ra ţ i e c ă r o r a î nv inge p e n t r u a exista. . . câ t şi e l emen te nega t ive , g r a ţ i e c ă r o r a es te î nv ins p e n t n i a m u r i o d a t ă " (33) — sau a tunc i c â n d vorbeş te de i n t e g r a l i s m u l vie ţ i i şi al gând i r i i o r ig ina re , d i n ca re de r ivă toa te (75). C a p e d a g o g , v a face ap l i c a ţ i i n o u i şi de v a l o a r e a legi i v ic tor ie i , l a educa ţ i e , deşi a u t o r u l c rede că aceas t ă lege n u se ap l i că î n aces t d o m e n i u . I n r ea l i t a t e însă , e d u ­ca ţ i a a scu l t ă şi ea de legea r ă z b o i u l u i . C â t e lecţ i i corect f ăcu t e clin toa te p u n c t e l e de vede re , l asă l o t u s rece clasa, p e c â n d a l te lecţi i , defec tuoase , câş t igă e n t u z i a s m u l l ă u n t r i c al copii lor , f i indcă ş t iu să fie e x c e p ţ i o n a l e d i n i r ' u n a n u m e p u n c t d e ve­de re ! O a m e n i i de şcoală a r a v e a de folosit u t i l i z â n d aceas t ă sugest ie . I n sfârşi t , să m a i s p u n e m că mora l i s tu l s au o b s e r v a t o r u l de m o r a v u r i v a găsi î n a c e a s t ă ca r t e de p r o p o r ţ i i r e d u s e , d a r î n ca re se sba t e o p e r e c h e d e a r i p i t ine re , ce d e s e m n e a z ă u n n u m ă r i n t e r e san t de v i rag i i , c â t e v a pag in i , p e car i l e -a r p u t e a i nv id i a orice a u ­tor de afor i sme. N e î n g ă d u i m să le r e p r o d u c e m : „Acolo... u n d e ac t i v i t a t ea c a p ă t ă c a r a c t e r u l u n e i l u p t e , acolo u n d e se ciocnesc s au se î n t r e t a e in te rese şi vo in ţe con­t ra r i i , acolo u n d e este v o r b a ca c ineva să î n v i n g ă s a u să fie înv ins , acolo p rocedee le şi r ea l i ză r i l e s u n t d o m i n a t e de m a r e a lege a e fo r tu lu i î n t r ' o s i n g u r ă d i rec ţ i e : se cere o ca l i t a t e , u n a s ingu ră , d a r a c e e a s ă fie u imi toa re . Şi v e i î nv inge . Aşa se p e t r e c l uc ru r i l e î n pol i t ică , î n comer ţ , î n r e to r i că şi î n r ă z b o i u . — N u este g r e u s ă con­s t a t ă m că î n v i a ţ ă , n ' a u reuş i t să se i m p u n ă n i c ioda tă oamen i i b u n i d in toa te p u n c ­tele de vedere , ci a u reuş i t î n t o t d e a u n a ace ia ca r i a u a v u t o s i n g u r ă ca l i t a te , d a r a u a v u t - o î n t r ' u n g r a d s u p e r l a t i v . U r m ă r i ţ i aces t l u c r u î n po l i t i că : a î nv ins u n om, ca re n ' a a v u t a l t ă ca l i t a t e d e c â t aceea că a fost b o g a t ? A t u n c i cu s i g u r a n ţ ă că ace la a fost b o g a t î n t r ' u n g r a d i m p r e s i o n a n t ; ace la a fost u n C r e s u s ! A înv ins a l t ă ­d a t ă u n om, ca re n ' a a v u t bogă ţ i e , n ' a a v u t re la ţ i i , n ' a a v u t s t rămoş i , ci a fost p u r şi s i m p l u in t e l igen t? A t u n c i , i a răş i , cu s i g u r a n ţ ă , acel om n ' a a v u t o in te l igen ţă oa re ­c a r e şi a a v u t o in t e l igen ţă e x c e p ţ i o n a l ă ; ace la a fost u n B o n a p a r t e ! A î n v i n s î n f ine u n om, c a r e n ' a a v u t nici bogă ţ i i , n ici re la ţ i i , n ic i s t r ămoş i şi nici m ă c a r n a fost e x t r e m de in te l igent , d a r a folosit mi j loace incorec te? A t u n c i obse rva ţ i că acel o m n ' a fost u n s i m p l u om incorec t , c i a fost d i rec t u n m o n s t r u s a u u n g e n i u r ă u . Med ioc r i t a t ea s a u omull b u n d i n toa t e p u n c t e l e de vede re , „ o m u l c u m se cade" , a fost î n t o t d e a u n a neg l i j a t s a u î nv ins î n v i a ţ ă .

. . .Pen t rucă legea succesu lu i n u p r e t i n d e o s u p e r i o r i t a t e d i n toa t e p u n c t e l e d e vede re , oare n u p o a t e fi d e c â t „med ioc ră" , ci aceas t ă lege p r e t i n d e n e a p ă r a t o s u p e r i o r i t a t e ne t ă , e v i d e n t ă şi i m p r e s i o n a n t ă , ca re n u p o a t e fi r e a l i z a t ă d e c â t î n t r ' o s i n g u r ă d i rec ţ ie , î n t r ' o s i n g u r ă p r i v i n ţ ă . D a c ă u r m ă r i m c u m se p e t r e c l u c r u ­r i le î n comer ţ , v o m cons t a t a ace laş l u c r u . A reuş i t să c u c e r e a s c ă p i a ţ a şi să se im­p u n ă u n p r o d u s , o f i rmă , s a u o ţ a r ă o a r e c a r e ? Acest succes se d a t o r e a z ă n u m a i u n u i s i n g u r fac tor şi n u t u t u r o r ace lora , ca re con tează î n comer ţ . U n p r o d u s , oa re v r e a să fie de cea m a i b u n ă c a l i t a t e şi cel m a i ief t in şi cel m a i b i n e p r e z e n t a t (ambala j ) şi cel m a i u ş o r d e p r o c u r a t , n u v a r e u ş i şi n u a r euş i t n i c ioda t ă să se i m p u n ă , f i indcă este imposibili s ă sa t i s facă aces te c e r i n ţ e î n a şa g r a d î n c â t să rez is te concuren ţe i . O r i c e p r o d u s s 'a i m p u s , a î nv ins , g r a ţ i e u n e i s ingu re ca l i tă ţ i , p r i n ca re însă a fost m u l t s u p e r i o r celor lal te . A r e u ş i t acel p r o d u s să se i m p u n ă şi să î n v i n g ă c o n c u r e n ţ a p e n t r u c ă este m a i ie f t in? O b s e r v a ţ i că este î n a şa g r a d m a i ief t in decâ t celelal te ,

261

î n c â t face neg l i j ab i l ă i n f e r i o r i t a t e a l u i d i n a l t e p r i v i n ţ e . A r euş i t să se i m p u n ă d i n c a u z a ca l i t ă ţ i i l u i ? O b s e r v a ţ i î n s ă că a c e a s t ă ca l i t a t e este a ş a d e s u p e r i o a r ă f a ţ ă de celelal te , î n c â t face n e g l i j a b d ă i n f e r i o r i t a t e a l u i d i n a l t e p u n c t e d e v e d e r e . Şi a şa m a i d e p a r t e . V ic to r i a s a u succesu l şi î n comer ţ , r e v i n e a c e l u i a c a r e e x p l o a t e a z ă la m a x i m u m u n s i n g u r fac tor , d a r r e a l i z e a z ă î n a c e a d i rec ţ i e o s u p e r i o r i t a t e a t â t d e m a r e , î n c â t n e u t r a l i z e a z ă c o n c u r e n ţ a î n a l te p r i v i n ţ e şi î n v i n g e . — D a r l uc ru r i l e n u se opresc ac i . L e g e a este c u t o t u l g e n e r a l ă . D a c ă u r m ă r i m f enomenu l succesu lu i î n r e to r i că , u n d e d e a s e m e n e a es te v o r b a de a i m p u n e vo in ţ a , de a conv inge , de a emoţ iona , d e a mi şca u n a s a u m a i m u l t e vo in ţ e î n s copu l î n ca re vre i , d e a î nv inge , cu a l t e c u v i n t e , vo in ţ e s a u s e n t i m e n t e con t r a r i i , v o m cons t a t a ace laş l u c r u . U n dis­c u r s pol i t ic , o p l e d o a r i e sau o h a r a n g ă , s u n t ele p r o d u s e a r m o n i o a s e a le t u t u r o r teor i i lor p re sc r i se de a r t ă ? N u g ă s i m oare , î n a t â t e a d i s c u r s u r i c a r e a u a v u t succes , a t â t e a p ă r ţ i s labe , a t â t e a p ă r ţ i p l i c t i s i toa re , a t â t e a n a i v i t ă ţ i şi a b s u r ­d i t ă ţ i şi to tuş i , cu a s e m e n e a d i s c u r s u r i , o r a t o r u l a î n v i n s ? C a să ne e x p l i ­c ă m succesu l , v a t r e b u i să c ă u t ă m şi v o m găs i cu s i g u r a n ţ ă că o r a t o r u l a a v u t o c a l i t a t e s a u o p a r t e î n d i s c u r s u l său , c a r e a fost cop le ş i t oa re p r i n f r u m u s e ţ e a s a u p r i n p u t e r e a ei de c o n v i n g e r e ; n u a î n d e p l i n i t t o a t e cond i ţ iun i l e , d a r a î n d e p l i n i t u n a î n t r ' u n g r a d a şa d e m a r e , î n c â t to t r e s t u l s 'a u i t a t s a u s'a ier tat , . , i a r o r a t o r u l a î n v i n s . — N u ex i s t ă u n t r a t a t l ă sa t de u n a u t o r n e c u n o s c u t d i n a n t i c h i t a t e , ca re p l e ­d e a z ă t o c m a i p e n t r u a c e a s t ă teor ie s p u n â n d c ă n u e nevo ie c a u n d i s cu r s să fie b u n de là î n c e p u t şi p â n ă l a s fâ rş i t ? Es te suf ic ien t c a lia u n m o m e n t da t , d i s c u r s u l să r ea l i zeze sublimul şi succesu l es te a s i g u r a t . C â n d a u t o r u l c e l e b r u l u i t r a t a t s p u n e : „ P r e f e r s u b l i m u l cu greşel i , d e c â t m e d i o c r i t a t e a f ă r ă greşel i" , riu s p u n e e x a c t ace ­laş l u c r u p e care-1 s p u n e m noi c â n d a f i r m ă m că : preferăm o superioritate cople­şitoare într'o privinţă, cu scăderi în celelalte privinţe, decât o superioritate medio­cră, care na tolerat lipsuri în nicio privinţă ?..." (35—38). C u n o a ş t e m u n p u b l i c i s t r o m â n , p u ţ i n obosi t şi p u ţ i n senior , oa re e o b s e d a t de m u l t ă v r e m e s ă d e a o filozo­fie a succesu lu i . I i r e c o m a n d ă m c u o v ie p l ă c e r e r â n d u r i l e d e mai sus .

N u n e î n d o i m că d. c ă p i t a n T o m e s c u va u r m ă r i m a i d e p a r t e p r o b l e m a şi că l u c r a r e a d e az i v a r ă m â n e o i n t r o d u c e r e sau u n c a d r u generali p e n t r u t r a t a t u l d e d o c t r i n ă r o m â n e a s c ă , p e Care-1 v a sc r ie o d a t ă . D r u m u l e t r a s , m e t o d a e i n d i c a t ă , r e s t u l v a ven i r e l a t i v uşor . N e a ş t e p t ă m să v e d e m î n aces t t r a t a t f ap t e m u l t e p e n t r u teor ia , p e ca r e o e x p u n e a c u m . N e m a i a ş t e p t ă m să v e d e m ap l i ca ţ i i l e n u m e r o a s e ş i sever d e l i m i t a t e , p e c a r i l e i m p l i c ă i n t u i ţ i a d i n l u c r a r e a de d e b u t . C ă c i d a c ă o ase ­m e n e a l u c r a r e c e r e i n t u i ţ i a g e n e r o a s ă a u n u i o m t â n ă r , to t ea p r e t i n d e p e n t r u m a i t â r z iu şi c o m p l e m e n t u l m a i t e h n i c a l u n e i s in teze d a t e de u n o m cu o e x p e r i e n ţ ă î n d e l u n g a t ă . Apl ica ţ i i l e l a ca r i n e g â n d i m s u n t m u l t e şi necesa re . U n e l e se re fe ră la s t u d i u l a m ă n u n ţ i t a l r ă z b o a e l o r n o a s t r e d i n t r e c u t p e n t r u a le p r e c i z a t o a t ă d o c t r i n a . Al te le s u n t î n l e g ă t u r ă cu s t u d i u l a p t i t u d i n i l o r n o a s t r e e tn ice î n g l o b a t e î n fo rma gene r i că şi e t n i c ă a d r a g o s t e i d e n e a m , d a r i zvod i t e d i n m u l t e i svoa re şi fo rme de a fi. Şi m a i s u n t a l t e ap l i ca ţ i i , c u u n c a r a c t e r p e d a g o g i c : c a r i s u n t mi j loace le , p r i n c a r i aces te a p t i t u d i n i s a l v a t o a r e î n t i m p de r ă z b o i u p o t fi desvdMaie p â n ă l a m a x i m u m , oa re e m e t o d a u n e i t e n s i u n i s p i r i t u a l e î n s t a r e să s m u l g ă v i c t o r i a ? S t u d i i n d î n d e l u n ­g a t şi o fe r ind s i s t ema t i c aces te ap l i c a ţ i i şi a m ă n u n t e , ne v o m p r e c i z a d i n ce î n ce m a i complec t v o c a ţ i a R o m â n i l o r şi d i n n a t u r a aces te ia v o m în ţe l ege de f in i t i v d o c t r i n a r o ­m â n e a s c ă a f r o n t u l u i . D i s c u t â n d toa t e aces te l u c r u r i , c r e â n d u n m e d i u p r e o c u p a t de aces te p r o b l e m e şi i n f o r m a t a s u p r a lor, se v a în lesn i a p a r i ţ i a m a r i l o r c o m a n d a n ţ i . Căc i , or ice s 'ar s p u n e , sec re tu l u l t i m all v ic tor ie i r ă m â n e to t î n a p a r i ţ i a m a r i l o r gene-

262

ra l i . D a r aceşt i gene ra l i n u p o t a p a r e o r i cum. D a c ă a p a r i ţ i a lor n u p o a t e fi coman­d a t ă de n imic , datr e s igur că n u m a i î n t r ' o a tmos fe ră a v i z a t ă şi i n t e r e sa t ă de p r o ­b l eme mi l i t a re , po t să i r u m p ă î n is tor ic şi să-i i m p u n ă sp lend ide le lor vo in ţe . I n sfârş i t , î n t r a t a t u l la ca re ne r e f e r im şi pe ca re c r edem că-1 a n u n ţ ă l u c r a r e a d e a c u m , se v a p rec i za m a i m u l t d o m e n i u l ş t i inţe i şi d o m e n i u l a r te i . Legea victor iei , de e x e m p l u , e o ches t i une de ş t i in ţă s a u de a r t ă - d o c t r i n ă ? A v e m i m p r e s i a că în ch i a r l u c r a r e a d- lui c ă p i t a n Tomescu s u n t a r g u m e n t e p e n t r u a m b e l e r ă s p u n s u r i . Vic tor ia ca „ lege" n u p o a t e fi decâ t ş t i in ţă , da r , î n t r u c â t e î n func ţ ie de va r i ab i l i -tă ţ i le i m p o n d e r a b i l e locale , e a e o a r t ă . F r o n t i e r a î n t r e ş t i in ţă şi a r t ă în g â n d i r e a mi l i t a ră m e r i t ă deci o p r e c i z a r e m a i m a r e .

Astăz i însă p e noi ne in te resează m a i m u l t c o n t r i b u ţ i a a u t o r u l u i nos t ru la p r o ­b l e m a a u t o h t o n i z ă r i i cu l tu r i i r omâneş t i . A p o r t u l d- lui c ă p i t a n T o m e s c u v ine d in t r ' o d i rec ţ ie nouă , d a r c a r e e cu a t â t m a i r e v e l a n t ă . I n def in i t iv , l u c r a r e a p e oare o d i s c u t ă m e, cel p u ţ i n î n m a r e p a r t e , o î n c e r c a r e a s u p r a f e n o m e n u l u i r o m â n e s c . Mul ţ i a u v r u t să în ţ e l eagă acest f enomen. Nic i u n u l n u s'a g â n d i t însă să se op rească , î n t r ' u n c a d r u m a i l a rg , a s u p r a r ăzboae lo r d i n t r e c u t u l r omânesc , p e n t r u a v e d e a acolo gen iu l u n u i p o p o r şi dec i ca lea v i i t o ru lu i său . D . c ă p i t a n Tomescu o face şi î ncă î n ch ip j u s t şi cu p r e s t a n ţ ă . D e aceea a j u n g e să fo rmuleze l ini i le u n e i doc­trine r o m â n e ş t i p e bază de tradiţie interpretată. D e s c h i z â n d co rpu l a p a r e n t înch i s h e r m e t i c şi osif icat a l t r ad i ţ i e i şi f ăcându-1 ac tua l , a u t o r u l i sbu te ş t e să d e s c i n d ă în însuş i miezu l ex i s t en ţe i r omâneş t i , acolo u n d e v i b r e a z ă mi s t e ru l de a fi a l u n u i p o p o r , nOimele şi p o r u n c i l e l u i p r i m o r d i a l e şi e te rne . I d e i a aceas t a de a se s t u d i a specif icul u n e i n a ţ i u n i p r i n ce r ce t a r ea fe lu lu i c u m s 'a desvă lu i t gen iu l ei î n r ăzboae le , pe car i le-a d a t d e a l u n g u l v remi i , e p r e ţ i o a s ă şi ea este a d u s ă î n d i scu ţ i e de a u t o r u l „Şt i in ţe i mi l i t a re şi doc t r ine i r o m â n e ş t i " . D e aceea ea p o a t e in t e resa t o a t ă l u m e a g â n d i t o a r e de là noi, v e n i n d să se a d a o g e la d iscuţ i i le febr i le din u l t i m u l t i m p d e s p r e în ţe lesu l r ea l i t ă ţ i i r o m â n e ş t i şi m i s i u n e a n o a s t r ă . Ni se a t r a g e a t en ţ i a , î n t r ' u n c h i p a m a b i l d a r energic , că noi a v e m î n t r e c u t d a t e sp i r i tua le , î n v ă ţ ă m i n t e , l u ă r i de a t i t u d i n i , p e car i f a cem r ă u că le u i t ă m p e n t r u p r o d u s e l e s t a n d a r d i z a t e şi inef icace a l e ş t i inţei a p u s e n e . A m făcu t în aceas t ă d i rec ţ ie c a ace i p r i m i t i v i , ca r i d a u fildeş şi a u r p e n t r u a p r i m i sticle colora te şi p â n z e t u r i ief t ine a le civi l izaţ i lor . C a să n e în ţ e lgeem deci şi să ne l u ă m î n p r i m i r e î n ceeace a v e m de va loa re , t r e b u i e să n e v i z i t ă m câ t mai des s t rămoşi i . Şi a n u m e , de d a t a aceas ta , să-i v i z i t ă m p e acei s t rămoş i , ca r i a u s t a t cu s p a d a î n m â n ă şi cu m i n t e a t r ează . Aceas t a î n s e a m n ă a d e p ă ş i pa t r i o t i smu l cabo t in de là comemoră r i l e conven ţ iona le , a ceas t a î n s e a m n ă a l u a v â r t u t e şi î n ţ e l e p c i u n e a c ­t ivă , aceas t a î n s e a m n ă t r a d i ţ i e r e î n v i a t ă şi î m p l e t i t ă cu nevoi le m o m e n t u l u i . C u u n c u v â n t , a ceas t a î n s e a m n ă a d e v ă r a t a autohtonizare a sp i r i t u lu i cu l tu r i i noas t re , p e ca lea a rmelor . R e v i s t a „ G â n d i r e a " , ca re p r i n ac t i v i t a t ea ei de a p r o a p e . d o u ă deceni i şi mai ales p r i n aceea a d i r ec to ru lu i ei, r e p r e z i n t ă î n i s tor ia n o a s t r ă d in u r m ă doc ­t r i n a au toh ton i e i d inamice , s e m n a l e a z ă cu u n in teres deosebi t c o n t r i b u ţ i a d-lui c ă p i ­t a n Mircea Tomescu , v ă z â n d î n ea u n f ruc t s p i r i t u a l al u n o r idei care- i s u n t s c u m p e .

263

I D E I , O A M E N I , F A P T E + O N O T E P S I H I C E I N B A L A D A P O P U L A R Ă B A L C A N I C Ă * )

Spre deosebire de proza populara, — formă de manifester© literară ce izvoreşte din condi-ţiuimille de viaţă generală umană, şi daci e lip­sită în generai de oaraoter etnic, — poezia populară este manifestarea cea mai complectă a vieţii, sentimentelor, trecutului şi năzuinţeloi iumiui popor. Iată pentru ce poezia populară este în general un isver istoric, şi rnai ales iată pentru ce toalada populară balcanică, — multă vreme singurul document spiritual al vie­ţii etnice din peninsulă, — trebue privita cu deosebită atenţiune atunci când ise încearcă de­limitarea capitalului cultural aparţinând comu­nităţii balcanice, sau atunci când se urmăreşte în cadrul balcanic lămurirea celor mai vechi aspecte naţionale.

Căci pe plan de valori estetice general-umane, poezia populară înseamnă pentru regiunea bal­canică (— albanezi, bulgari, şi sârbo-eroaţi —) nu numai marea şl unica sa mândrie în faţa lumii, dar şi singura sa contribuţie etnică la capitalul literar al umanităţii.

Din punct de vedere local poezia populară bal­canică constituie fără îndoială. — atât prin ma­rea sa eflorescentă în toate domeniile naţionale, cât şi prin numeroase particularităţi şi note co­mune, — o mare unitate ce depăşeşte toate diferenţierile etnice.

Fără să încercăm acum degajarea elementelor caracteristice ale acestei largi unităţi, cari nu se vor putea evidenţia decât prin analiza în capitole special destinate, a epicei şi liricei, — vom încerca totuşi, spre a putea ajunge la no­tele etnice, să trasăm în câteva linii largi şi. su­mare înfăţişeriile fundamentale ale acestei uni­tăţi balcanioe.

Vom nota în primul rând predispoziţia natu­rală a masselor populare către vers şi cântec, predispoziţie comună celor trei domenii naţio­nale, căci poezia populară e tot atât de oaraote-

*) Fragment din „Istoria literaturii balcanice" voi. l-iu.

ristică şi munţilor albanezi, — ce n'au ounoscut în trecut nici valorii culturale superioare şi nici măcar alte forme superioare de manifestare et­nică, — cât şi câmpiilor ori plaiurilor bulgă­reşti, — ce nu -au putut ajunge nicil ele în tre­cut la sinteze etnice, — după cum e tot atât de caracteristică şi văilor ori codrilor iugoslavi, — ce au cunoscut şi realizări etnice şi sinteze culturale neatinse în alte părţi.

Unitatea aceasta s'a născut fără îndoială din comunitatea sentimentului ce stă la baza erea-ţiunilor poetice populare din Balcani, fie ele lirice sau chiar epice; sentiment oare peste tot, în toate domeniile şi în toate manifestările!, a fast şi este unul singur şi mereu acelaş: sen­timentul etnic.

Secole după secole ân Balcani poezia popu­lară nu a fost numai manifestarea dorului către frumos al lumii satelor ce nu se putea ridica până la alte manifestări ale etnicului, oi uniloa produoţiune, unica posibilitate de manifestare a sufletului etnic. Ba noi poeizila populară con­siderată multă vreme ca piroiducţiune etnogra­fică, a fost în realitate creaţiune estetică, în sudul Dunării însă, în Balcani, ea s'a desvol-tat din contră ca o forţă etnică.

Căci poezia populară nu a fost nici pentru albanez, nici pentru bulgar, nici pentru jugo-slavul de pretutindeni numai formă artistică de desfătare, ci a fost mai ales izvor de (reîm­prospătare a forţelor morale ale neamului, — ce erau lipsite de orice altă posibilitate de în­drumare şi viirvificare, — după cum a fost şi armă de apărare a sufletului popular în faţa si­luirilor duşmane. In Albania ca şi la jugaslavi, mahomedanii ca şi 'creştinii vorbind aceiaşi limbă dar ţinând forme religioase deosebite au păstrat şi s'au păstrat prin acelaş cântec popu­lar, ,ce creiază etnic, peste diferenţieri locale, marea unitate naţională.

Dar unitatea poeziei populare balcanice nu se reduce numai ,1a această comunitate de destin.

264

numai la condiilţiuniile naşterii din etnic şi numai la punerea ei' în slujba cauzei naţionale, — ci atingând chiar domeniul .creaţiunilor for­male, ne indică în înflorirea laitât de înaintată a realizărilor etnice de aizi, urmele unei largi co­munităţi balcanice, unitate ce fără îndoială coordona odinioară în întreaga regiune balca­nică şl sfera inspiraţiilor.

Aioum şi aci viom nota un isingur exemplu, vom da o singură pildă acestei ultime afirmaţiuni; exemplu asupra căruia am insistat de altfel încă din capitolul precedent, .în paginele în carie ară­tam în cadrele prozei populare diolul primelor povestim propriu zise, cari spre deosebire de basme însemnau totdeodată şi o primă diferen­ţiere de capitalul generai .uman dar şi cel din­tâi element de unitate balcanică. Vorbeam acolo despre povestirile oe perpetuiază faptele iui Marko Kraljevici cari unificând domeniul slav al prozei populare din peninsulă nu însemnau decât o trecere delà poezie la proză a motivelor, şi va fi vorba acum, în domeniul (baladei de acelaş Marcu slav, alături de oare se aşează pe planuri' identice de creaţie eroul albanez: Skanderbeg.

Sub două nume deosebite, corespunzând a-niândouă unui, personagiu istoric perfect identi­ficat, cele trei serii de creaţiuni etnice, — al­baneza, bulgaira şi jugoslava, ascund sub ma­nifestări spirïtual-ataïiic diferenţiate urmele unor mari unităţi trecute. Stau alături, aşa cum vom exemplifica în capitolul .consacrat origi­nilor poeziei epice, urmele comune ale circula-ţiunei europene a motivelor epice cari au ajuns venind din Apus până în Balcani, şi imboldul etnic ce s'a realizat în respectivul ciclu de poe­zii la eâteşitrele domeniile prin nevoia de a sim­boliza într'un erou rezistenţa naţională.

Spre deosebire de domeniul românesc, — do­meniu în cane spiritualitatea populară păstrată senină s'a rezolvat în simboluri abstracte, în formulări pur estetice a unor stări sufleteşti generale, domeniu în care poezia a rămas o manifestare spiritual-estetică şi nu manifestarea însăşi a rezistenţii etnice — lumea balcanică,— care nu cunoaşte după cum am văzut în capi­tolul precedent tendinţa spre abstraciţiune, — a ajuns de timpuriu la amintitele concretizări în personagii a idealurilor sale şi mai ales a re­zistenţii sale naţionale. Aceasta pentru că secole după secole poezia populară, şi mai ales balada epica a reprezentat în Balcani nu numai sin­gura formă de manifestare a spiritualităţii popu­lare, dar şi singura sa armă de apărare şi forţă de reîmprospătare.

Intr'adevăr în vreme ce la noi împrejurările istorice au permis păstrarea neatinsă a forme­

lor politice şi .culturale de manifestare a etni­cului şi chiar reîmprospătarea lor sub noi efor­turi, în Balcani din contră viaţa naţională în manifestările sale politice şi culturale a sufe­rit din cel de al 14-lea veac o .sincopă ce a durat .aproape cinci secole. Ca o consecinţă fatală poe­zia populară balcanică, unica formă de mani­festare etnică posibilă, poezia populară ce în­semna şi formă estetică, culturală şi forţă na­ţională, rezistenţă politică, va îmbrăca cu totul alte preocupări decât cea delà noi. In locul unei poezii preocupată de valori, şi idealuri estetice abstracte, dar lipsite de coordonarea unei ten­dinţe naţionale, în locul unei poezii oe oglin­deşte valorile morale ale sufletului popular, — cu marea sa seninătate specifică, ou dispreţul morţii, au spiritul de jertfă şi eroismul carac­teristic neamului, — în locul acestei poezii oe nu va ţâşni în preocupări etnice decât târziu, sub imbolduri sociale, în balada haiducească, vom întâlni o poezie ce oglindeşte mai mult sau mai puţin idealuri umane, le îmbracă mai mult sau mai puţin în forme estetice, dar caire poartă înainte de toate semnele marilor tendinţe ale spiritualităţii naţionale, oare rezumă întreaga luptă şi toată apărarea organismului naţional.

Dar tocmai din generalitatea balcanică a a-cestor note specifice, ce fac din poezia popu­lară balcanică armă de luptă, scut de apărare al organismului naţional, reies alături de .ca­ractere comune şi marile distinctive naţionale. Distinctive cari oglindesc pe fondul comun bal­canic, soarta fragmentului de filon evoluat din punct de vedere al fondului după împrejurări locul — adâncul de viaţă istorică, înflorit din punct de vedere al realizărilor formale, — atât prin mijloacele spiritului etnic cât şi prin atât cât a putut ajunge până la un domeniu naţional sau altul din reflexele circulaţiei' medievale a motivelor epice.

Dintre cele trei domenii naţionale, — albanez, bulgar şi jugoslav, — este cunoscută valoarea deosebită, nuanţarea .aparte, realizarea desă­vârşită împlinită de poezia populară isârbo-eroată; valoare, nuanţare şi realizare care iz-vorând din fondul şi caracterele .comun balca­nice, schiţate mai sus, s'a desăvârşit pe deoparte prin aporturile străine, mai puternice în regiu­nile apusene, iar pe de altă parte prin oondiţiu-nile de viaţă locală, prin împrejurările de ordin istoric.

Supravaloarea cântecului popular sârbo-croat, caracterizat prin cântecul de vitejie şi sinteti­zat ideologia în lupta tragică cu destinul, — supravaloare ce se prezintă ca o realitate de netăgăduit nu numai în raport cu celelalte poezii populare balcanice, ci şl în raport cu ve-

265

sutele byline ruseşti, — nu poate fi explicată numai prin aportul şi influenţa OToulaţiei moti­velor epice, ci se luminează desăvârşit numai prin condiţiunile vieţii locale, şi anume prin re­zultatele marei catastrofe naţionale delà Koso-vospolje, — Câmpia Mierlei.

Căci să nu uităm că epopeia lui Roland, şi din -ea atâtea şi atâtea „Chansons de gestes", s'a născut din dezastrul delà Ronoevaux ; să nu uităm că epopieia populară germană a trebuit să se plămădească în vremurile în cari tribu­rile teutone erau ţinute în frâu de Romani la Rin şi împinse delà Elba de neamurile sla­ve; să ne amintim că poezia eroică medievală engleză s'a născut din lupte şi dezastre succe­sive, din victoria Saxonilor şi apoi din căderea lor sub noua cucerire normandă; să ne reamin­tim în fine de Cidul Clampeador din cântecul spaniol s'a născut din amintirea marilor lupte cu Arabil.

Astfel că nu e de mirare că noi Românii nu avem o epopeie naţională sau măcar un cântec de vitejie desvoltat, căci niciodată o catastrofă ca cea delà Câmpia Mierlei nu a pus în cum­pănă existenţa însăşi a vieţii româneşti ; nici odată nu ni s'a răpit, nu libertatea vieţii, dar nici credinţa, siguranţa că ne vom păstra-o; ast­fel că spiritul românesc s'a putut păstra în în­crederea şi seninătatea sa naturală.

Jtfu ştim cum şi cât se realizase spiritul popular jugoslav în cântec şi baladă înainte de cel de al 14-lea veac, dar ştim că a trebuit ca veacul acesta să aducă marea catastrofă delà Kosovo, ia 13 Iunie 1389, pentru ca sufletul sârbesc să se sintetizeze în cântecul libertăţii pierdute. Jertfa celor căzuţi în ziua Sfântului Vidoje, — Vidov-dan — a fost germenul din care a răsărit forţa ce a străjuit în vremurile de răstrişte, credinţa în ziua ce avea să vină, ziua mântuirii, reînvie­rii regatului căzut. Forţă care nu a fost decât vestitul cântec de vitejie, expresie şi sinteză a poeziei populare jugoslave.

Poezia populară sârbo-croată isvorînd sub semnele istorice ce au determinat somnul vieţii iugoslave, concentrată în amintirea statului na­ţional pierdut, a reprezentat o spiritualitate -ce n'a trăit decât în amintirea tragică a libertăţii pierdute. Astfel că poezia aceasta, încadrată per­fect marilor caractere balcanice, şi-a nuanţat fondul în mod particular după eondiţiunile et­nice locale cari au creat: încordarea tragică spre realizarea libertăţii pierdute, oare o caracteri­zează. *

Aşezarea geografică a pământurilor jugoslave a favorizat este drept şi ea desvoltarea epicei sârbo-croate. Intr'adevăr contactul uşor şi direct cu circulaţia şi creaţia epică apuseană a favori­

zat formal închegarea marilor cicluri, aproape mici epopei, cari sunt în Balcani oarateristijcă hotărâtă numai lumii jugoslave.

Totuşi putem afirma aci că această influenţă nu a dus pentru sârbo-icroaţi la simple şi banale imitaţiuni, ci a lucrat numai ca imbold, excitant al creaţiunii în spirit propriu. Examinarea ci­clurilor de poezii —, şi în special confruntarea ciclului Kosovei şi a cântecelor ce perpetuează isprăvile lui Manko Kraljevici, — pe care o vom face în capitolul următor, ne va convinge defi­nitiv că dacă suntem ân faţa circulaţiei unor mo­tive europene legate aparent de evenimente lo­cale, viaţa interioară a cântecului este cu totul deosebită şi proprie. De pildă cântecul Kosovei poate fi regăsit în ceeace priveşte fazele poves­tirea în Chanson de Roland, iar in ciclul lui Marcu trăesc atâtea şi atâtea amintiri din alte epice populare, totuşi stau deoparte cavaleris­mul pur, ideal practicat de apuseni ou o artă nobilă, şi întoarcerea tragică, rostul simbolic, vi­tejia cu scop naţional a sârbo-crcatului.

De altfel aceiaşi influenţă occidentală a atins în Balcani şi un alt mediu etnic, cel albanez, şi rezultatele au fost altele, confirmând astfel ros­turile mediului naţional. Intr'adevăr pe pământ albanez, influenţa epicei apusene medievale deşi a dus la creaţiuni formai identice lumei iugo­slave, a produs totuşi cu totul alte valori. Craa-ţiunea a fost determinată, cu alte cuvinte, de specificul local pe care îl vom examina îndată

Domeniul literar popular bulgar deşi se afla supus aceloraşi împrejurări generale de ordin istoric, — -condiţiuni' ce au dus la multiseculara sincopă istorică generai balcanică, — a fost to­tuşi situat în condiţiuni locale şi etnice cu totul deosebite de cele jugoslave. Nu numai că au lip­sit aci, ca prim efect al aşezării geografic-terito-riale, rezultatele formale ale influenţei acciden­tale, dar şi condiiţiunilfe intime de oreaţiuno au fost aci cu totul altele.

Formal deci o epică caracterizată prin sărăcie verbală, 'lipsa ciclurilor închegate, lipsa coordo­nării unui simbol, şi alături de calităţi de expre-siune minoră eflorescenta liricei, căldura senti­mentului.

Am notat încă din capitolul consacrat prozei populare marea linie de demarcaţie oe împarte în două domeniul slav balcanic. Lumea iugoslavă ridicată în creaţiuni etnice a trăit secolele de amară opresiune turcească în amintirea istorică a regatului prăpădit la Kosovo; lumea bulgară, pentru care -cele două imperii şi pe deasupra cel de al treilea, cel româno-bulgar, nu reprezentau o realitate etnică, o amintire istorică încorporată sufletului popular, nu şi-a putui trage forţele rezistenţei medievale din amintirea formelor de

266

organizare politică, fiindcă nu reprezentau ca în cazul sârbilor o oreaiţiuoe etnică, ci numai o for­mă de organizare a pământurilor bulgare în-tr'iun ideali străin de aspiraţiile populare: imperiu.

De aceea lumea bulgară s'a închis în sine, în simplele amintiri organice ale masselor populare. Nici un cântec de vitejie bulgar nu pomeneşte faptele vechilor stăpânitori, nu se urcă în noap­tea timpuriilor, în vreme oe balada sârbă tre­când dincolo de drama Kosovei n'a uitat pe ne­muritori creatori ai statului sârb.

Spiritualitatea masselor populare bulgare trăind, evocând şi cântând numai propriile sale valori, s'a legat dincolo de ea de o singură forţă, de singura putere oe-i împrospăta vigoarea : creştinismul. După cum proza populară bulgară se caracteriza prin legenda creştină, tot aşa du­hul creştin şi chiar subiecte creştine uneori, staiu ca cea dintâi caracteristică a poeziei populare bulgare.

Creştinismul caracterizează spiritualitatea bul­gară, tot at&t de categoric cât istoricismul oglin­deşte spiritul iugoslav.

Dar pe când reflexele literare populare ale spiritualităţii jugosllave, se încadrau totalitare tragicului ce le unifica, aci la Bulgari cu greu dacă poţi ghici liniile unei mari tendinţe ce ar domina întreaga produaţiune.

Penck» Slaveikov marele poet bulgar, adâncul ounoscător al foilfclorului popular, caracteriza astfel poezia populară bulgară : „Cântecele „noastre populare, privite în generalitatea lor, „nu dau o imagine bine definită. Sunt ca un bu-„ehet de flori; dar prea felurite şi în miros şi în „colorit, ca să reprezinte în amestecul lor o ar-„monie. Ceeace au însă comun, e suflul lor „interior. Este duhul unui suflet bolnav, sânge­r â n d sub loviturile soiairtei" (The Shade of the Balkans Bondon 1906).

Intr'adevăr fie în cântecul liric, — ce se ca­racterizează în primul rând prin o notă de ideal ce lipseşte şi realismului sârfoo-icroat din poeziile corespunzătoare şi delicateţei de expresiune a celui albanez care se estompează în minunate trăsături de pastel, — fie în toate felurile cânte­cului epic, — ce nu ajunge la Bulgari până la cristalizarea jugoslaivă în cicluri coordonate unor idei şi personagii, ce nu are nici cel puţin ca cel albanez eroi centrali, ci se păstrează în rnărun-ţirea realizărilor independente ca şi epica noas­tră populară, — paste tot stăruie o singură notă: tristeţea. Şi în locul încordării şi tragismului: în­tâlnit în domeniul jugoslav eonstatăni într'un adânc sentiment de mâhnire: stăruinţa neclintită m sine însăşi, dar şi lipsa oricării sforţări spre împlinire cu toată siguranţa nezdruncinată că vremurile cele bune vor veni.

Poezia populară albaneză reprezintă pe scara valorilor naţionali literare legate de amintirea sau .încordarea către realizări etnic-politice, un pas şi mai îndărăt decât poezia bulgărească, oe însemna trecerea delà încordarea tragică spre realizare a iugoslavului la stăruinţa, răbdarea sa pasivă ; la albanezi lipseşte chiar idealul istoric-politic, spiritualitatea populară, manifestările etnie-literare sourgându-se sub alte imperative.

Şi în cântecul său, ca şi în toate manifestările sale etnice lumea albaneză e indisolubil legată de pământul aşezărilor salei, şi din acest pământ se ridică forţa sa. El va da deci cel dintâ eiiement creator de valori estetice, el va determina pri­mele trăsături .caracteristice ale poeziei populare albaneze.

Prin acest prim caracter versul popular alba­nez aminteşte fără îndoială, deosebindu-se de cel slav din Balcani, cântecul nostru popular ce-şi trage şi el tot din natură principalele sale valori estetice.

Dar î'rvfăţişerile etnicului albanez în versul popular nu se mărginesc numai la manifestarea solidarităţii indestructibile dmtre neam şi pă­mânt, ca oglindind totalitar sufletul naţional, — sufletul unui popor ce nu a fost niciodată supus realmente otomanilor, cu toate că pasialâeurile acestora s'au înfiripat pe pământul său, deoarece viaţa lui s'a putut sustrage opresiunea în for­mele şi spiritul său propriu, — a izbucnit în cân­tecul epic al preamăririi vitejiei individuale.

Cântecul acesta individualist, în locul soliida-rismului istoric din epica jugoslavă ce se strânge toată cu neamul în jurul Kosovei şi a lui' Marou, corespunde caracterelor vieţii sale politice f ără-miţată în organisme locale ; cântece ale vitejiei individuale ce corespundeau în totul aspiraţiilor populare oe tindeau ou orice preţ la păstrarea vieţii libere dar în cadrul său local, căci lipsea conştiinţa şi (îndemnul către o largă unitate et­nică manifestată politic. Cântec de vitejie ce a ridicat, pildă şi condiţie păstrării libertăţii nea­mului, vitejia fiecărui albanez, căci totalitar li­bertatea individuală nu însemna decât liberta­tea naţională în canoanele vieţii sale mărunţite în organisme locale.

Cântecul popular albanez, izvorSnd înltr'o trai­nică legătură cu pământurile aşezării neamului, se înalţă deci hotărît pe marele său substrat i-deologic, care nu reprezintă în faţa încordării tragice spre realizare a iugoslavului, şi în faţa stăruinţei, rezistenţei pasive dar neclintite a bul­garului, nimic altceva decât conştiinţa vecinică a păstrării libertăţii prin viteiia individuală, oe a fost în totdeauna măsura valorilor sociale şi etnice albaneze.

Poezia populară albaneză, — spre deosebire de

267

pildă de poezia populară iugoslavă care îşi trăe-şte marile sale valori estetice prin transfigura-rea şi ridicarea la simbol a tragicului catastro­fei delà Kosovo, şi spre deosebire de cea bulgă­rească ce-şi trage toată frumuseţea din ideali­zări a unor împrejurări strict omeneşti, — trăe-şte estetic mai ale din frumuseţea naturii care dă posibilitatea poporului să-şi manifeste du­reri', ibucurii, iubiri, vitejii şi nădejdi în cadrul natural în care se desfăşoară (viaţa lor. Cu alte cuvinte poesia populară albaneză individualistă ca manifestare de forţă omenească, se unifică totuşi spiritual lîn cadrul natural al faptelor cân­tate, cadrul care devine aci hotărîtor al valorii sale estetice, aşa cum fapta individuală hotă-reşte valoarea sa morală.

Bine înţeles însă că prin amintita diferenţiere individualistă a substratului ideologic, superio­rităţii estetice născută diu trăirea poetică a ca­drului natural, caracteristică mai ales cântece­lor lirice, Si corespund în epică valori infe­rioare.

Imtr'adevăr spiritualitatea albaneză instituind ca izvor creator al manifestărilor sale poetic-populare, vitejia individuală, în mod ou totul normal (realisările născute au fost caracterizate prin incidentul mărunt, prin detaliu domestic, de fapta care pătrunde cu totul direct în poezia oe nu cunoaşte transfigurare, simbol ori abstrac­ţiune.

Aşa s'a făcut că balada populară albaneză în loc să simbolizeze uriaşa sa luptă cu Turcii, se pierde idin punct de vedere estetic în povestirea, fără nici o legătură de simbol, a unei fapte in­dividuale. In loc să ereieze din realitatea istori­că oe a fost George Kastriotul, vestitul Skan-derbeg, un personagiu de talia lui Marko Kralje-vici, personalitate pur literară, creată idin mit şi legendă, se pierde în cronica măruntă a fap­telor sale, pentru ca apoi să coboare la preamă­rirea, pe acelaş plan, a unor eroi localii ce-şi: cântă Manser-ul (josoa ti|p —) sau Martira <jo-soa italiană tip —) dacă nu cuţitul ordinar ou care a împlinit cutare sau cutare vitejie la dru­mul mare.

'Situaţia specifică a epicei albaneze, şi în spe­cial aspectele intime ale <ciclului lui Skanderbeg, repun principial cel puţin problema raportulJui etnic-estetic dintre rezultatele influenţelor cir­culaţiei medievale a motivelor epice şi desvol-tarea valorilor proprii .problemă ce va forma subiectul unui! alt capitol după ce vom studia în cel următor descriptiv epica balcanică.

Observaţiile făcute însă mai sus asupra spiri­tualităţii epice albaneze, coordonate celor ce fa­cem şi asupra (baladei iugoslave ne impun însă aci o simplă constatare : pe două domenii na­

ţionale o aceeaşi influenţă exterioară a dus la două rezultate diferite.

Intr'adavăr şi în iciiclurile jugoslave ica şi în ciclul lui Skanideribeg, analiza desoriptivă ne per­mite să surprindem aceleaşi paralelisme de fapte cu AMxandria sau ou epica apuseană, fără ca totuşi să putem stabili vreo egalizare între produoţiunile albaneze şi jugoslave.

Schemei impuse de fascinaţia motivului epic european, — Marcu ca şi Skanderbeg de pildă retrăesc întreaga serie de isprăvi personale im plinite de Alexandru Maohedon —, ereaţiuiner» spirituală populară îi răspunde impunându-i realisările sale spirituale specifice. Pe un terito­riu, pe cel jugoslav, acolo unde istoria nu exist? un erou care să poată să îmbrace aspiraţiile so­lidar naţionale de libertate, îl creiază din mit şi legendă pentru că exista tendinţa, şi încar­nează astfel în Marcu Crâişorul, vasalul tune mort la Rovine, tot dorul şi toată lupta sârbo-croată pentru libertate. Pe alt teritoriu, pe cel albanez, acolo unde exista eroul, luptătorul na­ţional pentru libertate, vestitul Skanderbeg, da T

nu exista conştiinţa solidarităţii politice a nea­mului, cântecul popular îl coboară la vitejia in--dividuală. In loc să-d ridice la simbol al doru­lui de libertate naţională pentru care luptase, îl situiază pe planurile acţiunii individuale care era sensul libertăţii albaneze.

Şi aşa s'a făcut că o aceiaşi influenţă exterioa­ră, care a impus schema faptelor ciclurilor ju­goslave şi albaneze în acelaşi timp, a dus totuşi la rezultate deosebite, indicând deci valoarea creaţiunii proprii.

Pe substratul comun al vieţii balcanice, — oe a impus celor trei popoare mu numai cântarea în producţia literară a masselor populare 9 .singurelor valori estetice accesibile lor, ci şi câş­tigarea, pentru multe veacuri, numai din aoelaş izvor a unicii posibilităţi de rezistenţă naţională — (căci etnicul era lipsit da posibilitatea alto; manifestări, după cum era lipsit şi de alte mij­loace de apărare), — pe acest substrat comun, — ce instituia versul popular nu ca o produaţiun-e folklorică, nu ca o manifestare etnografică, ci ca un criteriu naţional, — spiritul propriu al fiecărui neam, împrejurările şi posibilităţile lo­cale au dus la importante diferenţieri.

Pe când lumea iugoslavă a ancorat în tragic păstrând sub semnele amintirii istorice în care a trăit viaţa sa de vie rezistenţă naţională, do­meniul bulgăresc dominat de un singur senti­ment tristeţea, a înflorit şi poetic sub sem­nele stăruinţa sale specifioe, s'a înscris pe linia creştinismului la o răbdătoare aşteptare a unor vremuri mai bune. Albanezul, care în spiritul

268

vieţii sale de mărunte organizaţiuni focale nu a fost niciodată isupus, şi-a, păstrat întotdeauna conştiinţa libertăţii sale pe care o garanta nu­mai vitejia personală, şi nu s'a despărţit nici

odată de natură care îi da nu numai viata rti şi singura desfătare întru frumos.

ANTON BALOTA

GIOVANNI PAPINI ŞI DRAMA LUI HRISTOS

Dacă în literatura franceză sau germană fie­care scriitor îşi are focul său bine precizat în cadrul unei scoale sau al unui curent, .în litera­tura italiană scriitorii sunt personalităţi inde­pendente, fiecare .cu mişcarea şi .cu genul său inolasifioabil. Un individualism caracteristic a împiedecat în Italia formarea de grupări în ju­rul unui- crez artistic sau al unui om. Căci fie­care mare scriitor are ambiţia de a nu semă­na cu nimeni şi a nu lăsa discipoli.

E poate un defeot organic această rezistenţă la orice aderare, acest individualism orgoQlios, însă nimeni nu poate contesta că tocmai da­torită lui literatura italiană e bogată în perso­nalităţi covârşitoare. începând cu Dante şi sfârşind cu Leopardi ori Carduoci, ea nu pre­zintă unitatea aceea oare se rezolvă atât de armonios într'o istorie literară. Giovanni Pa-pini a surprins această caracteristică naţională şa „Istoria .literaturiii' pe care o pregăteşte ig­norează total scriitorii, intermediari şi mediocri, fiind, după sistemul lui Oroce, o înşiruire de monografii ilustre. Oricât de nedrept e acest sistem de eliminare a oricărui scriitor oare n'a atins culmea genialităţii şi oricât de subfootivă poate fi această înfăţişare antologică a unei li­teraturii', trebue să recunoaştem că într'o pre­zentare asemănătoare oare s'ar face peste o sută de ani, cel ce n'ar lipsi cu siguranţă ar fi Gio­vanni Papini însuşi şi că încrederea nelimitată în acest om inteligent poate oricând suplini ne­ajunsurile unei sistematizări oare păcătueşte numai prin originalitate.

iCred că se poate vorbi fără exagerare de e-xistenţa unui tip papinian, caracteristic veacu­lui nostru. Mă gândesc în special la cartea reprezentativă a secolului al XX^a, care e fă­ră îndoială „Un om sfârşit" şi încerc să con­turez, după modelul autobiografic al lui Papini o schiţă oare să corespundă tipului, uman ca­racteristic vremii pe care o trăim. Nu e vorba cu siguranţă de omul obişnuit, care a acceptat pe rând zgarda atâtor dictaturi nu din elanul conştient al unui entuziasm ideologic, ci din imboldul material de a mânca mai bine şi de a trăi în siguranţă. Omul papinian se poate în­tâlni numai între intelectualii frământaţi până la propria lor răstignire de întrebările şi ineer-titudinille actualităţii. A ^cuprinde într'o viziune

măreaţă, toată gama spiritului omenesc, a în­cerca să-i icuoereşti cu sânge fiecare poziţie şi a cădea istovit de măreţia efortului pentru a te ridica aspru şi a reîncepe calvarul aceleeaşi căutări, iată schema dinamică a unei tipologii cu totul moderne, pe care Giovanni Papini a ilustrat-o cu frenezie. Când efortul acesta se consumă în singurătate, fără sprijinul credin­ţei, el ia aspectul unei drame individuale, în­fiorător de impresionantă. Totul se consumă în gal, ca într'un blestem mitologic în care fie­care gest e sortit unei interminabile repetiri, într'un ritual îngrozitor şi monoton care nu se va termina niciodată. Ateul a impregnat lite­raturii europene, începând din secolul al XViIII-a, acel misticism aniti-oreştin care a cul­minat în searbădă poésie parnasiană şi a dă­ruit atâta nesiguranţă vieţii intelectuale. Ad­mirator al lui. Carduoci, celebrul autor al imnu­lui către Satan, Papini ar fi putut să continue această tradiţie, dacă firea sa de italian răs-vrăit şi individualist nu i-ar fi poruncit să e-vadeze din antecedent, să devile el însuşi, re­voluţionar şi inedit, adică, într'un cuvânt, creştin. După dureroase deziluzii pe tărâmu­rile tuturor experienţelor, Papini se converte­şte în 1921 la catolicism, realizând acel imn de mulţumire şi de recunoştinţă oare e „Storila di Cristo", cea mai pasionantă exegeză a vieţii lui Iisus.

Pe aceeaşi linie de trăire totală a fenomenu­lui creştin, se aşează ultima carte a lui Papini:, oare e o culegere de şapte nuvele intitulate, so­bru şi cuprinzător „I Testimoni délia Passion? („Martorii Pătimirii'',) apărută în condiţii teh­nice ireproşabile la editura Valleochi din Flo­renţa. Personagiile acestor povestiri sunt toate reale, afară de acelea din „Legenda marelui rabin", care închee ciclul printr'o minunată pildă. i ' 'iTI

Apar astfel figurile lui Iuda, Baraibba, Simon din Cirene, Caiafa, Pliat şi Malcus. Toţi au luat parte la unul din actele manei tragedii a răs­tignirii şi toţi au pătimit apoi, fiecare pe mă sura greşelilor şi a trădării lui.

Poate că nimeni n'a trăit mai lucid, mai a-proape şi mai pasionat, drama răstignirii Mân­tuitorului, 'da Giovanni Papini însuşi felul său de a fi, personalitatea sa care vrea să adune,

269

ca o scoică, tot sbuciumul omenirii, era menit să suporte nu numai încercarea grea a conver­tirii, dar şi participarea integrală la actul creator al creştinismului.

Şi totuşi în „I Testimoni della Paissione", Răstignirea e privită tangenţial, prin unghiul de vedere al celor ce au prilejuit-o şi nicide­cum, aşa cum ne-ami fi aşteptat, ca o partici­pare proprie, sau ea o reprezentare sinceră şi exactă. Toate acestea Papini ie-a reînviat în „Storia di Cristo", aşa .încât cartea de acum rămâne să revizuiască ultimele procese înche­iate în jurul iGolgotei îşi să pună în lumina lor adevărată cazurile de conştiinţă ale vinovaţilor. Nu e nimic propriu zis istoric în această fresoă de 'suferinţă omenească, pentru că fiecare perso­nagiu e prezentat în 'lumina unei psihologii per­sonale, care explică păcatul, renunţarea sau tră­darea, înfăptuite atunci.

Unul din cele mai puternice capitole ale cărţii a acela al peregrinărilor lui Malcus, „servitor di fiducia del Sommo Sacerdoto" omul ambiţios şi josnic, căruia Petru i-a tăiat urechea în noaptea trădării lui Iuda. Iată cum prezintă Papini „ca­zul Malcus" : „Servitorul de încredere al înal­tului Sacerdot" era un om foarte ambiţios, care ţinea să ajungă prin orice mijloc şi să cu-cereasoă oricum graţia stăpânilor săi. Prinderea şi arestarea lui Iisus i se păreau un prilej minu­nat de a atrage asupra sa atenţia lui Caiafa. Aşa încât ceru voe acestuia să organizeze el expedi­ţia care trebuia să aducă în faţa judecăţii pe acest temut duşman al poporului iudeu. Caiafa încuviinţă şi Malcus adună în grabă o ceată dif» oameni pornind ou ei către Muntele Măslinilor, călăuziţi de Iuda. întâlnirea lui Malcus cu Iisu« constitue evenimentul generator al acţiunii, căci viaţa servitorului avea să ia, de acum, un aspect cu totul nou. In clipa când Malcus voi să (cu­prindă braţul Mântuitorului, Petru ieşi din um­bră, scoase de sub manta o sabie şi-i reteză u-rechea dreaptă. Sângele şi durerea însă au fost imediat oprite de mâna blândă a lui Iisus care s'a supus numaidecât şi a apostrofat cu vor­bele cunoscute pe agresor. Din momentul acela Malcus avea să poarte stigmatul obişnuit al rău­făcătorilor, iar soarta care-i zâmbise până atunci, îi transformă viaţa într'un calvar. Nimeni nu-i mai primi serviciile şi omul mândru de odinioa­ră ajunse un cerşetor cu capul înfăşurat într'un turban larg acoperindu-i infirmitatea. Scopul vieţii lui era acum răzbunarea şi urmărea pre­tutindeni activitatea şi drumurile de misionar ale lui Petru ca să poată fi martor la sfârşitul său. Colindă astfel Antkvhia şi Grecia, până în anul 87 când ajunse la Roma pe urmele Apos­tolului. „..O speranţă îndârjită şi feroce îl susţi^

nea: aceea de a asista ia moartea sângeroasă a lui Petru". Pe tronul imperiului stăpânea Nero şi persecuţiile împotriva creştinilor nu mai con­teneau. Paul fusese decapitat, Petru condamnat la crucificare. Bucuria lui Malcus nu cunoştea margini. Petrecu tot timpul în preajma închisoriH şi viaţa i se luminase ca în ajunul unei. imam' bucurii. In ziua execuţiei urmări carul care pur­ta pe icondamnat şi ajuns la locul supliciului îl întrebă pe Petru :

— „Mă recunoşti ? Iţi aminteşti de mine ? Pie­tre taeeva ; su quel viso rugoso e devastato non sapeva mettere un nome. (Petru tăcea; pe acest obraz scorojit şi devastat nu ştia să pună un nume.)'*

Malcus îi' aminti atunci noaptea .din grădina Ghetsemani şi-i povesti nenorocirile cari i-au ur­mat. In faţa acestui destin prăbuşit, Petru în-genunohie în iarbă şi-i ceru iertare. iDar omul care nu voia decât răzbunare părea că nu aude. Soldaţii cari însoţeau pe condamnat văzând ati­tudinea umilită a. lui. Petru faţă de acest necu­noscut, 'crezură că au de-afaee cu unul din ca pil bisericii creştine şi încercară să-1 lege pentru a-1 duce dinaintea tribunalului Insă Malcus se zbătu şi reuşi să fugă în pădurea din apropiere. Un soldat alergă după el; Malcus se împiedecă de o rădăcină; căzu; soldatul lîl ajunse şi înfu­riat îi. reteză urechea stângă. Cu sângele care în­cepu să curgă îl părăsi şi viaţa, încetul eu înce­tul şi nefericitul Malcus muri acolo, în aceeaşi zi şi în acelaş loc unde fu răstignit Principele Apostolilor şi Vicarul lui' Hristos.

Iată una din dramele petrecute în jurul Răs­tignirii. Aproape toate celelalte sunt închise în dialoguri înfăţişând, prin propriile lor cuvinte, sbuciumul interior al acestor personagii cari şi-au ispăşit tragic faptele. .Sfârşitul lui Ba-rabba, moartea lui Simon din Cirene sau a lui Pilat, toate aceste pătimiri minore au loc lîn perioada aceea de revoluţie europeană care pre­cede afirmarea definitivă a creştinismului. Pa­pini le-a redat nu aşa icum au fost, ci, aşa cum le-a văzut el, prin ceaţa veacurilor cari au şters unele contururi dând altora aparenţe fantastice şi ireale. Căci nimeni nu se lîndoeşte că autorul „Vieţii lui Iisus" a fost şi el, într'un fel, martor al sfintei pătimiri.

Vorbeam la început despre individualismul caracteristic literaturii italiene de totdeauna. Cartea lui Papini pe care am încercat să o .în­făţişez mai sus, luminează, într'o epocă pe care mulţi o icred apăsătoare şi egalizatoare pentru Italia, acest specific naţional, rămas nealterat în ciuda evenimentelor şi răscolirilor exterioare. „I Testimoni della Passione" e o carte unică pe

270

care n'ar fi putut-o scrie nimeni altul decât au­torul ei, neliniştitul şi creştinul Giovanni Papini Neconformismul său concentrează poate o în­treagă artă poetică, pe care mulţi dintre scrii­torii de azi ar trebui să o adopte. Pentru aceasta

C R O N I C A HAI G ACTERIAN : SHAKESPEARE. — Lec­

tura acestui opus de impresionante proporţii a fost pentru noi o dureroasă desamăgire. Pe care ne simţim datori s'o însemnăm aici ou ac-oentul răspicat oare i se cuvine şi cu toate mo­tivele ei. D. Haig Actarian nu e nici un necu­noscut, nici un debutant, — ca să fie privit în lucrul d-sale cu îngăduinţa firească, pretutin­deni şi mai ales într'o cultură tânără ca a noa­stră, faţă de orice energie de creaţie ce prinde să se desfacă 'din inerţia noastră cunoscută. Nu e nici un poet, adică un presupus rob al tu­multurilor sale sufleteşti, — căruia să-i ierţi multe de dragul unei poezii de antologie sau al unui vers magnific. Pe d-sa îl cunoaştem de multă vreme, dacă nu dintr'o sumă de creaţii du­rabile, masive, până acuma, — dintr'o entuziastă agitaţie în slujba frumosului. Şi mai ales dintr'o şi mai entuziastă părere, — manifestată adesea scris şi oral, — de mai mulţi prieteni' literari ai d-sale, al căror nume şi operă înseamnă azi atâta încât nu ne prea îngădue să bănuim că aceasta ar fi o simplă hipertrofie a sentimentu­lui de amiciţie. Apoi d. Acterian se înfăţişează ca om de idei şi de ştiinţă. Un factor de ordine spirituală deci. Sântem îndreptăţiţi deci să cer­cetăm câtă ordine există mai întâi în propriul d-sale spirit.

Şi cartea pe care o iscăleşte e: „Shakespeare", Nu „despre" nici „în jurul lui"... ci „Shakas-peare" pur şi simplu. O cart? deci care vrea să rezolve pentru noi românii problema Sha­kespeare. Nu pentru totdeauna, — să zicem numai pentru anul 1938, şi tot e enorm. Căci a-1 încorpora pe Shakespeare culturii unei ţări tinere e echivalentul unui împrumut în cifre fabuloase pentru economia ei. Uriaşi ca el, ca Goethe, ca Dostoïevski pot fecunda o cultură prin apropierea lor vie. Dar răsfrânţi printr'o oglindă strâmbă, — pot mări numărul zăpăce­lilor noastre eu încă una, primeidioasă.

O carte de 414 pagini despre marele WiTU, întâia la noi astfel, — e deci un dar pe care îl primeşti şi cu bucuri© şi .cu teamă.

Cauţi să treci uşor peste gândul amar că bie­tul Caragiale nu s'a învrednicit încă de una nici măcar pe jumătate mai modestă la noi. Că în afară de Emimescu, niiciunul din mardi noştri

însă e mevoe de acea încredere nemărginită în tine însuţi, pe care veacul nostru a urmărit-o şi a ucis-o pretutindeni, chiar şi printre scriitori.

VINTILĂ HORIA

L I T E R A R Â creatori de artă nu are, nu studiul ce i se cuvine dar măcar acela elementar care e neapărat de trebuinţă. După cum cauţi să nu vezi că e ni­ţel ridicol de a avea un savant studiu Shakes­peare înainte de a-i fi tradus cumsecade opera-A prefaţa cu acest volum impozant cele câteva biete cărticele din „Biblioteca pentru toţi" e o ambiţie eu totul semnificativă pentru politica de expediente culturale pe oare o ducem atât de adesea.

Uiţi uşor toate acestea amintinldu-ţi cuvântul bătrânului Catargiu: „Aiştia-s oamenii; cu ai-ştia lucrez. Alţii mai buni delà Viena nu pot aduce!"... Să întâmpinăm deci cartea cu bucu­ria că, dacă a sosit mai devreme decât s'ar fi cuvenit, nu e deloc de prisos. Şi să cercetăm calmi cum răspunde ea rosturilor Sale astfel grăbite.

Să presupunem delà început că ea n'a izvorît din simpla veleitate de a mări încă cu una nu­mărul imens al cărţilor despre Shakespeare. Pentru noi românii, ou atât mai mult cu cât îl avem pe Shakespeare tradus în felul infim şi barbar pe oare-1 ştim, — o carte despre el nu poate avea decât un rost: acela de onestă in­formaţie. Asupra vieţii, asupra operei, şi asu­pra felului cum le-au văzut pe amândouă cei mai înţelegători1 de până acuma. O carte deci de cinstite şi modeste rezumate de opere şi de păreri. O carte de muncă enormă şi ingrată, fă­cută cu singura şi umila satisfacţie că era ne­cesară.

Dar să zicem că avem între noi' un iluminat al marilor înţelegeri. Că într'o fulgerare unică a văzut mai mult, mai adânc <sau altceva decât toţi cei din toată lumea cari s'au trudit vieţi, s'au întregit unii pe alţii în veacuri, până acum oa să-1 priceapă pe Shakespeare. Revelaţia a-oeasta se putea cristaliza într'un esseu de câteva zeci de pagini. Sau putea porni încercarea de uriaşă ambiţie şi îndrăzneală de a-1 construi din nou pe Shakespeare în toată opera sa:, oa pe o statue, — după viziunea ta proprie.

Cercetând căruia dintre aceste imperative s'a simţit dator d. Acterian să se supună, — nu vom desluşi nieiunul, sau mai bine zis le vom găsi pe toate amestecându-se în nehotărîre. Aparen­ţa studiului e informativă: Un prim capitol de

271

77 pagini pentru descifrarea .semnelor vieţii lui Shakespeare. Ou concluzia foarte cuminte că prin „Shakespeare se înţelege o operă nu o viaţă de om" (p. 83). In adevăr, în miezul cărţii, e o analiză în 260 pagini1: opera. Un film cumin­te oa intenţii' al uriaşei opere shakeaspeariene, — an cu an, piesă cu piesă. Concluzie n'aire. Ea ar urma să vie, — după un icu totul scurt in­termezzo de zece pagini: „CritiWa shakesperiamă". — în cele 35 de pagini ale „Epilegomeneloi" Aici, să mărturisim sincer şi răspicat, iarăşi n'iam găsit-o. De oe, — se va vedea din cursul constatărilor cie vom face.

Prin urmare, o carte de nepretenţioasă in­formaţie. Pornită de bună seamă ca atare. Se întâmplă însă delà început un mic accident. Autorul are o teribil de proastă părere, manife­stată adesea în pagini:, despre miopii şoarecii de biblioteci care sânt criticii şi istoricii. Şi, de sigur ca o necesară compensaţie, o părere foarte bună despre propriile d-sale păreri. Astfel că după inevitabilele concesii făcute acestor ori­bili' şoareci de cărţi! prin imdxanea ediţiilor şi izvoarelor, autorul îşi ia însăricinairea să comen­teze personal şi decisiv fiecare operă a lui1 Sha­kespeare. Comentariile acestea sânt imtanponat foarte subtile şi realmente foarte nebuloase. Ele transformă o carte de informaţie într'una de divagaţii.

Aspectul haotic al cărţii se datoreşte multor păcate, dintre cari unele sânt ale timpului no­stru altele numai ale d-lui Acterian. Există ast­fel la noi un ciudat dispreţ faţă de marile or­dini ale gândului. Oameni înclinaţi spre ele, li se refuză dintr'o stupidă teamă ide didacticism. Se confundă într'un chip surprinzător de facil buna rânduilală a gândului, a expresiei, — ne­cesitată de un elementar respect de cetitor dacă nu de tine însuţi, — cu pedanteria. Prejudecata aceasta a fost accentuată în ultimul tiimp în critică .de succesul d-lui Gh. Călinascu. „Shakes­peare" e structurat aproape cu aceiaşi eaxiomie rudimentară ca şi „Opera lud Mihai Emiinescu". D. Călitoesou însă nu are din darurile spiritului sintetic decât puterea de muncă, în timp oe toate elarităţile d-isale evidente în intuiţie se exercită fecund numai asupra amănuntului. In opera d-sale capitală se găsesc observaţii adânci din care cetitorul oulegându4e poate închega nu numai una ci mal multe viziuni diferite ale lui EmSinescu. D-isa nu îl poate ajuta cu mal. mult pe acest bine intenţionat cetitor...

In timp oe acest dispreţ al oricărei larhitec-turi a gândului se vede lămurit în opera d-lui Acterian, — mănimchiul acela necesar de clare intuiţii,, de astădată nu ÎL poţi aduna. Cartea e haotică, e barbară nu numai în alcătuirile ei

mari, dar în toată expresia ei, până la ultimele fibre. Din vini, cari de astădată sânt numai ale autorului1, acest pretenţios comentariu e aproa­pe ininteligibil.

întâi de toalte, o foarte bizară voluptate de a martiriza biata limbă românească : „Să dăm crezare svonului unei căsnicii nefericite care 1-a silit să fugă de acasă, dau în celălalt, că în fiecare vară el îşi petrecea vacanţa la Stratford" (p .15). „Rigiditatea regulelor aristocratice sunt îndepărtate" (p. 21). „Sosirea aceasta neaştep­tată a avut o scurtă schimbare de atitudine a reginei!" (p. 49). .„Duşmănia partizanilor lui Ra-leigh nu l-au iertat" dp. 57). , Legăturile strânse cu familia n u l-a înstrăinat ndeilo clipă pe poet". „Se pare că tânărul de 27 ani a fost lângă fra­tele său mai' mare" (p. 62). „Jocul actorillor de­venise prin .stăruinţa familiei Runbadge lăuntri­că şi adâncită" (p. 76). „Exploatarea cronicelor Holinshed şi Hali... răspândesc în mulţime" (p. 89). „II îmbracă solemnitatea unică pe care u n popor îl acordă noţiunii de rege" (p. 177). „Evenimentele politice allé Londrei n'ar putem fi influenţat problematica piesei" dp. 138). « M a e ­

stria sugestiilor fizice ne stăpânesc în primul rând lectura" (p. 200) „nici pe vreuna din perso­najele lumii antice" (p. 236) „sunt de observate economia desfăşurărilor personajelor" (p. 267). „Moartea fraţilor săi mu l-a impresionat mai pu­ţin decât i-au fost tresăririle sale lângă atâtea morţi reale sau imaginate". Lista se poate 'Con­tinua....

Să presupunem că această ciudată inimiciţie faţă de limba noastră s'ar datora culegătorului tipograf. Supoziţia va fi anihilată automat de altă observaţie : haosul lingvistic nu e decât un aspect al haosului de expresile.

Se poate face din cele patru sute de pagini o minunată colecţie de fraze-balamuc, în cari mali toate cuvintele se bat între ele fărămân-du-şi înţelesurile: „Completarea fericită a fi­gurii regelui Henry VI joacă între conştiinţa monarhică, între Coroană şi slăbiciunea per­soanei regelui" (p. 96). E în adevăr de Invidiat această completare oare poate juca. „Sihakes-peare nu ştie încă să privească singur, să con-tampleze singur imaginaţia personajelor sale; dar întrece prim vigoarea imaginaţiei sale pe Marlowe" (p. 99). „Un amănunt neînsemnat ca cel din soena de mai sus împlineşte conturul şi meaanismele lăuntrice ale unei actriţe în cursul reprezentării personagiului pe scenă sau încredinţează pe cititori că sunt frământări în complexul Kathiarina" (jp. 116). Un amănunt care împlineşte contururi şi mecanisme ale ac­triţelor şi mai încredinţează pe -deasupra şi' pe cititor, e de asemeni interesant... „Retrăirea oom-

plată a unei clipe, luliiu César, readuce taina idelor lui Martie; însă nu readuce faptul ca o prevestire neexpiioabilă, aşa cum relatează isto­ria, ci talina idelor rudi Martie este egocantrul supranatural al unei structuri: Cesarismul. Iată de ce libertatea struaturii naturale, adică Bru-tus, nu trebuia să cadă în păcat de moarte în faţa unui glob supranatural" (p. 198). Ne e paste putinţă să pricepem ce e un egooentru supranatural sau cum o structură naturală poate păcătui faţă de un glob supranatural. Cu conştiinţa acestei penibile inferiorităţi a noa­stre, să continuăm investigaţia: „Gândul său «s'a împlântat în fiara inteligenţii sale şi trupul său nu are linişte" (p. 364). „Limba şi muzicalitatea acestei „engleze a regalul" a ajuns în Sonetele lui Sh. la un rafinament al jocului silabic co­respunzătoare sentimentului sonetic" (p. 345). „Nedreptatea, prin care tineri de valoarea unui "Essex şi a unui Southampton au fost înlăturaiţi, nu a fost iertată nici de chinurile de mai târziu ale reginei" (p. 51). Iată deci nişte inedite chi­nuri cari pot ierta o nedreptate, după cum pot exista inedite forme de tragedie: „Forma în care apare tragedia eroului s'a îmbogăţit priin-tr'o oglindă dublă: Richard şi răsfrângerea ce­lorlalte personaje asupra lui Richard" (p. 99)...

Credem că insistenţa e inutilă, fiindcă reali­tatea e acum evidentă. Lipsit de o viziune, — nu numai nouă dar nici măcar lămurită, — a ope­rei lui Shakespeare, lipsit cu alte cuvinte de puncte solide de orientare, autorul a pornit prin imensul şi supraîncărcatul cosmos shakespearian doar cu infimul sprijin metodologic al crono­logiei. Era fatal să rătăcească la întâmplare, făcând la tot pasul descoperiri uluitoare dar cu totul nesamniffiicatîve, inutile fiindcă n'aiu în­cadrarea în vMunea întregului. Gândul s'a pulverizat astfel în divagaţie şi expresia în vor­bărie emfatică.

Iată de-o pildă o speţă ciudată de cavităţi mi-•«stice şi acrobate: „Cavităţile prăpăstioase ale na­turii sunt ridicate în sfera inteligenţii sărind absurd în necunoscut" (p. 98). lată nişte co­laborări interesante: „Cum vă place lasă se se întrevadă ' colaborările lăuntrice ale poetului vădind aptitudinea eapitaM" (p. 180). „Ne re­cunoaştem în -eroul agoniei noastre, a unui spleen existent în natură şi într'o agonie, adică într'o luptă comună în înţelesul vechiu al cuvântului" (p. 233). Iată şi o rană cât se poate de neobiş­nuită : „Selipăltul acestor silabe însorite, eu care se joacă bătrânul Shakespeare, în rana fru­museţilor de totdeauna, prcentul gândurilor sale amorţite ca într'un vis, restabilesc energia tragică într'un plan de renunţare" (p. 333).

Un ultim exemplu:

„Noua perioadă a craaţilunilor dramatice cu­prinde Othello, Regele Lear, Macbeth, Antoniu şi Cleopatra, Cordolan şi Timon din Atena, între anii 1604—1608. Măsură pentru măsură remar­cată pe afişul teatrului la începutul anului 1604 pare ultima lucrare a unei epoci de veselie. In fiecare an o nouă capodoperă a genului vine să întregească uriaşa sforţare de a 'zugrăvii omul Renaşterii. Umorul său se aşează sfâşietor în­tre două scene de groază şi plânsul său nu se mai aude luat de furtuna sufletească a uimii bă­trân orgolios" (p. 59). E inutil să încerci să des­cifrezi care e „genul", al cui e „umorul": al lui Shakespeare, al genului, al omului Renaşterii, — şi cine e „bătrânul orgolios" ?

Emfatiismul acesta coboară până în cara-gialesc:

„Evenimentul politic este argumentul prefe­rat cu care Sh. dovedeşte de oe soarta omului devine într'un anumit fel" (p. 156).

Sau într'o preţiozitate tot atât de ridicolă : „Un dialog nu are valoare dramatică dacă nu

există plăcerea de a distinge adevărul de gre-şală. Le vrai1 est ce qui- est; le faux est qui n'est point (Bossuet, Logique I, XIV). Totuşi gre_ şala (eroare, erorre, error, erreur, irrtum) este o miişcare falsă, o direcţiune falsă pe oare o ia spiritul" (p. 370).

Cu acest 'Citat, — care e foarte semniifiaativ pentru întreaga structură a Epilegomeneilor, adi­că tocmai capitalul de sinteză personală a cărţii, — încheiem.

Am dat cât se poate de multe citate şi le-am dat întregi, netrunchiate. N'am voit prin ele să ridiculizăm un om, cum se poate face uşor suciindu-i cu meşteşug vorbele. Le-am dat cin­stit, cu convingerea că ele se verifică neiertă­tor prin întreagă pagina de unde sânt desprin­se, prin întreg textul cărţii. .

O carte inutilă, în care o puţină informaţie se pierde într'un ocean de vorbe, Oari se ciocnesc şi se fărâmă între ele, ca valurile sub un vânt mediocru şi indecis.

* * . MIHAIL BENIUC : CÂNTECE DE PIERZA­

NIE. — Un tânăr editor român porneşte hotănît la l u a u într'un oraş care a fost până acum o ce­tate a oricui1 numai a culturii româneşti : Si^ ghişoara. Şi minunea asta nu îi: e de ajuns. Por­neşte pe drumul dintâi ou un romancier necu­noscut şi ou un poet inedit. D. Miron Naagu are într'adevăr o generoasă temeritate. Rămâne ca publicul nostru cetitor, capricios cum e, să-i a-dauge şi noroc, pentru ca dictonul seninului Horaţiu să nu se desmintă nici de astădată.

273

Până atunci, — lăsând şi alt răgaz lecturii prozei d-lui veeerdea, — să cercetăm întrucât stihul d-lui Beniuc merită acest gest romantic.

Cărţii acesteia de vers i se cuvenea tiparul. Dacă nu aduce între noi un poet în înţelesul deplin de azi al cuvântului, — poartă însă spre lumină o experienţă poetică tot atât de gene­roasă şi necesară, care merită atenţia. D. Minai Beniuc e anume dintre acei câţiva tineri, poeţi cari astăzi caută, cu atâtea riscuri şi înţelegeri necesare, să scoată poezia nu de sub influenţa marei noastre generaţii lirice de după război, — eliberarea aceasta fiind un fapt care se împli­neşte din ce în ce de o bună bucată de vreme,— ci pe alte căi, proprii, de viaţă. Poezia d-sale e, între altele de azi, o reaoţiune binevenită faţă de preţiozitatea la care ajunsese lirica noastră tânără cultivând prim imitaţie obositele rafina­mente de gând şi de expresie, savantele alambi-cări ale calei occidentale.

Astfel că din cele patru cicluri ale volumului d-sale — Destin, îndureratul Eros, întoarcere şi Flamurile morpi,—dacă nu se pot extrage multe frumuseţi de vers şi imagini după canoanele şi obicinuiriţele atât de facile ale unora din cri­ticii noştri de azi, în schimb fiecare frământă una din marile şi gravele întrebări ale poeziei de azi. Şi toate la un loc exprimă o încredere robustă în valorile estetice ale sincerităţii, — încredere care dacă nu va întruni unanimitatea habotnicilor paznici ai esteticei să nădăjduim că va găsi o parte din acea de mult pierdută dra­goste pentru poezie a marelui public. Iubirea oare trebue deşteptată spre a se -curma ridicolă situaţie de azi, — cu un public, departe, prizo­nier exclusiv şi facil al cântecului de revistă şi de lăutari, şi dincolo poeţii,'condamnaţi tot atât de exclusiv unei dureroase admiraţii mutuale.

Ciclul dintâi al cărţii d-lui Beniuc vrea să aducă o poezie în adevăr tinerească, adică ener­getică, robustă până la brutalitate, optimistă până la seninătate. Arta lui poetică e simplă şi dură ca o minune veche :

Când voi izbi odată eu cu barda Această stâncă are să se crape Şi va ţâşni din ea şuvoiu de ape ! Băieţi, aceasta este arta !

Stimul astfel ţâşnit, e firesc să-i aducă bucu­riile şi mândriile largi ale creatorului :

Aci cu Dumnezeu la cot în fire Minuni plăpânde plămădim din tină..

In poezia asta, atât de simpatică în tinereţea ei, — uneori romantică, aşa cum clocoteşte ea

cosmică îm poema Vulturul de foc, alteori de ur. dinamism mai apropiat de cel modern, ca în versul atât de viu din Sania fără clopoţei sau acel mai greoi dar mai hotărât din Trecere :

Dacă gonesc din urmă nori de smoală Cu tunete şi biciuri de lumină E că le vreau, pe mâne când se scoală, Copiilor o zare mai senină...

e însă un prag între robusteţea în expresie şi brutalitatea inestetică, de care poetul nu ţine seamă adesea :

Dar muşc mereu cu dinţii slabi şi strepezi Deşi îmi vine ce-am muşcat să scuip.

Ceeace se întâmplă si în poemele de dragoste ale celui de-al doilea ciclu. In ele poetul încearcă două căi. deopotrivă de interesante. întâia, e una care s'a mai căutat şi am însemnat-o şi moi aici nu de mult: apropierea fără teamă şi fără fascinaţie, — cu luciditate, de poezia lui Emi-nescu. Numai că d. Beniuc calcă drumuri şi mai riscate, fiind cele mai simple şi lumgindu-se şi dinaintea şi in urma poetului plopilor fără soţ, ale romanţei româneşti.

închide ochii tăi ca mura Din poezia populară. Te strâng prea tare ? Aăă gura De sânge, de venin, de pară! Ce-mi pasă că pe alţii încă l-ai sugrumat la fel în braţă ! Eşti ca mormântul de adâncă Fântâna mea, tu, de viaţă !

Din citat, se pot vedea clar şi foloasele dar şi riscurile estetice ale acestei atitudini lirice. Consecvent ei, poetul va cânta sfârşiturile de tot­deauna ale iubirii şi nepăsarea care trebue să le urmeze : Nu te mai cânt în versuri niciodată, In drumul tău mai mult n'am să mai ies... Nepă­sare care iarăşi nu e decât tot atât de eternul răspuns dat celei a femeii, faţă de oare poetul nu ezită să aştearnă pe hârtie violenţe şi deci r i ­dicole imputări, pe cari, cu simţul lui estetic atât de adânc, Eminescu nu şi le îngăduia decât în taina manuscriselor.

Au fost străbunii tăi moluşte De te-ai născut aşa ca gelatina ? Era mai bine Domnul să se'mpuşte Decât să-şi cheltue cu tine tina.

Evident, e un perfect stil baroc în poezie, oare ajunge cum i se întâmplă atât de ades foaracu-

274

lui, la ridicul nedorit. Cultul lui duce delà sim­ple îndrăzneli' de copil teribil în poezie ca : Ră­mân deodată paf !... Pe-atunci iubirea poate mer­gea şi fără bani... Şi-i drept aşa. Degeaba mă vaiet şi spun: Oh!... până la versuri cu totul pe­nibile, ca acela despre „mătreaţa de stele" a ce­rului, dintr'o poezie eroică. Dar poate crea şi imagini impresionante în stilul lor :

Anii vor veni mereu şireaguri Ca soldaţii la cazan flămânzi. Din viaţa ta de miere şi de faguri N'o să aibă Moartea nici de prânz. Poate doar de-o simplă tristă cină Tristă cină.

Cea de-a doua cale e cea a înţelegerii cotidia­nului urban. Iubirea modernă e icu totul des­poiată de farmecele ei vechi de oprelişte, de taină şi de risc. Pe cât de mult a pierdut din tragism astfel în aparenţe, pe atât de mult 1-a câştigat în adânc. Iubirea modernă a ajuns o ne­vroză tocmai prin faoiilitatea sa. înainte erau în ea nostalgii cari se epuizau. Acum în ea, nostal­gii dureroase încep abia după epuizare, fără ca­păt şi fără leac. Tragicul acesta 1-a simţit întreg un singur poet modern : Baudelaire, fiindcă el era -cu mult încă din sufletul lui în vechea lume. De aceea, nu e de mirare că de câte orii încearcă cineva poezia umilă a iubirii de azi, se întâl­neşte fără să vrea, fără să ştie, cu poetul bleste­mat. Şi poate tot de aceea Baudelaire la noi de abia acum începe să devie actual

Pentru întâmplarea aceasta în poezia d-lui Bieniuc, recitiţi Jurnal şi După un an.

Tragicul acesta al vremii noastre creşte în versul poetului icu cât înaintezi în pagini,. Ciclul „întoarcere" închide gândurile cu revoltă, cari îl integrează pe poet în frământarea etnică de azi. Sânt accente de satiră, alte -ori simple fraze ardente de esseu (Poeţilor tineri) cari dacă nu sânt poezie după norme, — vor avea poate pen­tru cei de mai târziu mai mult preţ, poate chiar estetic, prin accentul lor de sbuicium fierbinte al gândului : Nu te-aude nime. '

Ca până la urmă, — în ciclul „Flamurile mor­ţii" totul să 'încerce o foarte relativă linişte lângă imaginea Manei împăciuitoare...

Cu totul inegală, — cu proispeţimi adorabile şi exagerări ridicole,, eu o dinamică reală a expre­siei dar şi ou atâtea jocuri ieftine de cuvinte, eu-ragioasă încercare de a folosi estetic asprimile graiului transilvan dar şi cu ardelenisme cari nu merg, modernă ca sensibilitate, şi totuşi adesea încremenită în artificii de un demodat simbo­lism (Insula Vrăjită, Cele trei corăbii), animând uneori poetic cotidianul, alteori simplă cronică de

fapt divers,—poezia d-lui BaniUc merită să fie însoţită în primii' ei paşi de toată atenţia şi nă­dejdile noastre.

* * *

G. BĂNEA: ZILE DE LAZARET. — Cartea aceasta de amintiri ale unor zile de robie şi de boală a fost întâmpinată icu o desinteresată şi sinceră unanimitate de entuziasme, — rară la noi. Ceeace a impresionat în ea a fost nu atât marea bogăţie de fapte sufleteşti şi de tipuri umane, cari se desprind atât de neted din pagi­nile ei, nici simplitatea tragică a experienţei o-meneşti pe care o desvălue, — cât calmul de ne­închipuit eu care aceste convulsii atroce ale vie­ţii trec uşor, ca peste o oglindă de apă, peste su­fletul celui ce nu numai le povesteşte dar le-a suferit cu toată povara lor. O linişte care ajunge până la despersonalizare, până la despărţirea cu •totul de chinuita fiinţă omenească, a inteligenţei care rămâne astfel simplă şi pură flacără înţele­gătoare. Nu însă o ascetică desprindere de .uman, un mistic dispreţ al lutului, nici una din acele încremeniri desăvârşite ale sufletului în urma unei năpraznice lovituri a destinului. Inteligenţa nu renunţă la niciuna diln diavoleştile ei prero­gative de control necruţător al vieţii. Calmul ei izvorăşte numai din acceptarea lucidă a unei or­dini de fapte oare nu poate fi altfel. Necăutând astfel să depăşească cu nimic omenescul, ea se depărtează cu sclipirile 'ei ironice doar atâta ea să poată contempla, fără să treacă dincolo de cercul dramei, umane :

„Dacă a văzut şi a văzut aşa popa, mi-a pus patrafirul peste cap şi a început să-mi cânte, — cânta frumos, — ca de mort.

Atunci pentru întâia dată, după atâta timp de amorţeală totală, de paralizie, un fior puternic m'a străbătut din creştet până'n tălpi, carnea s'a încrâncenat pe mine şi am avut lămurită con­ştiinţa că nu voi mai muri. Mă trecuseră şi la-'Crimile, căci cântecul popei mi-aducea aminte de lucruri vechi şi uitate, prăfuite, de slujba fru­moasă, aşa cum o făcea la biserică la noi popa Ionică. Dar în acelaş timp mi-am spus maliţios, căci parcă aveam un demon în mine :

— M'ai slujit tu părinte, imi-ai! cântat ca de •mort, dar eu, să ştii, n'am de gând să mor".

Din acest moment epic, reprodus de noi cu toate acele sublinieri inutile de cari abuzează autorul, — urmând de altfel o iciudată modă li­terară înstăpânită de câţiva ani la noi, care ara­tă paralel cu creşterea şi întărirea, de multe ori prea puţin meritată, a părerii bune pe care o are tânărul scriitor dala noi despre el însuşi, o accentuare a proastei sale -opinii despre inteîi-

275

genţa cetitorului, pe care se simte obligat să-1 dădăcească mereu vârându-i lin ochi cele mai anodine semnificaţii, — se desprinde lămurit a-titudinea atât de calm omenească a povestito­rului .în toată acea luptă ou suferinţa atroce şi cu moartea, care formează însăşi substanţa cărţii.

Această atitudine a transformat delà sine ma­terialul brut de viaţă al amintirilor în substanţă estetică; prin simpla şi neoaiculata ei contempla­tivitate. Mănunchiul acesta sincer de amintiri a trecut astfel deadreptul în ordinea eternă a artei •cu luminoasa linişte dintâi cu care s'au aşezat imaginile lor în conştiinţa povestitorului. Sânt artă fiindcă iau ifost delà început, în acelaş timp, trăite şi contemplate.

E ceeace a impresionat mai întâi lectorii, şi ei i s'au căutat lîn primul rând explicaţii, în comen­tariile câte s'au făcut până acum. D-l G. Gălinc-scu, atent ca de obiceiu numai la arhiteoturile dure ale raţiunii şi limitat astfel ou totul în (în­ţelegerile şi entusiasmele sale, a văzut în acea­stă atitudine un destul de inedit şi mai ales ca-ract'eriistic fapt psihologic.

Mai aproape de adevărul care e mult mai larg, dându-i interesante târcoale, — d-l Pompdliu Gonstantinescu apropie admirativ liniştea acea­sta de cea din opera unui Neculce, Hogaş, Crean­gă. Şi, lucru surprinzător faţă de necruţătoa­rele anateme pe cari le-a asvârlit până acum asupra celor cari pângăresc 'intangibila puritate a judecăţii estetice, d-sa valorifică opera d-iiui Bănea mai cu seamă fiindcă ea cristalizează o viziune etică şi românească a vieţii.

Subliniind .bucuroşi această convertire, sau ui­tare de sine, a d-lui Gonstantinescu, să căutăm să răspundem multelor întrebări cari se ridică numai din înşirairea acestor câteva nume. Nu e o întâmplare că una din cele mai bune cărţi despre război şi despre suferinţă, nu numai din ale noastre dar din literatura europeană câtă se ştie, — este aceea în care o atitudine a noastră specifică în faţa vieţii imprimă ca o pecete toa­tă substanţa operei. Ceeace atâtea chinuite ro­mane după reţete de import n'au izbutit, pagi­nile acestea izbândesc simplu. Fiindcă cresc din-tr'o atitudine organică la noi : aceea a povestirii.

In câteva gânduri însemnate luna trecută în „Universul literar" sub titlul Intre povestire şi roman, încercam să ne lămurim de ce atingem valori atât de înalte, universale, prin povestito­rii noştri şi ne înfăţişăm încă atât de stângaci prin romancieri. Pentrucă deosebirea între po­vestire şi roman niu e una de gen, adică de mo­dalitate literară, niciuna de dimensiuni, adică de tehnică, — ci una de substanţă : ele înseamnă două atitudini deosebite în faţa vieţii. Cea din­

tâi e mai a noastră nu fiindcă noi am găsit-o întâi ci fiindcă noi îi sântem mai credincioşi as­tăzi prin apropierea noastră aproape .întreagă încă de orient, azi când apusul e de ea atât de departe. Povestirea creşte din împăcarea omului vechiu -cu viaţa; romanul din revolta celui de azi faţă de ea. De aceea orientalul e povestitor încă iar apuseanul a inventat romanul, ca un refugiu al său din viaţă în imaginaţie. Marile linişti ale povestirii de aici vin; marele ei. far­mec, tot de aicea. Povestitorul se ştie în mijlocul unei lumi împânzite de rândueli statornice. Toa­te întâmplările curg după scrisa lor şi dacă el nu o pricepe nu-i nici' un motiv să se sbuciume, fiindcă sensul lor nu depinde de el...

1D-1I Bănea crează aşa de simplu şi de puternic încât ţi-1 aminteşte pe un Neculce şi liniştea cu oare înseamnă atâtea prăpăduri de vieţi de dom­ni şi boieri, pe un Creangă şi ironia cu oare îşi contemplă propria viaţă, pe un Hogaş şi humorul lui, — fiindcă sufletul său stă pe aceleaşi stră­vechi temeiuri. Fără să renunţe totuşi, — şi asta măreşte preţul şi autenticitatea lumii- sale, — la nici una din lucidităţile şi chiar micile rafina­mente de gând pe cari i le dă cultura modernă.

Liniştea asta capătă în primele zeci de pagini, — acelea care înseamnă lupta aproape agonică cu suferinţa a rănitului cu capul aproape fă­râmat pe care bulgarii găsesc de cuviinţă să-1 împuşte de aproape, să-1 împungă ou baioneta, să-1 lovească cu piciorul şi cu varga miraţi că totuşi nu moare, — o impersonalitate, o depăr­tare până aproape dincolo de lomenesc. Până aproape însă numai. Căci ea îşi întăreşte doar străvechile ofoicinuinţe printr'o condiţie fizio­logică aparte: rănitul e paralizat, el ştie că nu poate reacţiona şi nici nu se gândeşte să în­cerce. Să nu fim (înţeleşi însă greşit: acest fapt nu este o cauză ici doar o întărire a unei atitu­dini sufleteşti, care am văzut cât ne e de veche şi caracteristică.

E destul să compari cartea aceasta cu una care a stârnit .anul trecut multe preţuiri neîndreptă-ţite: Inimi cicatrizate a ovreiului M. Blecher. Ci­tind-o acum, după cartea d-lui Bănea, ai în faţă aceiaşi lume de durere, — şi aici e vorba de oameni infirmi1, ţintuiţi în pat sau agonici, — dar văzută prin lumina tulbure a unui suflet eu totul altul. Sufletul ovreiesc, înghesuit de re ­ligia sa, de obioinuinţele sale de milenii în e-goismul sălbatec al trupului, pustiit deopotrivă de pofta de viaţă şi teama de moarte. Suflet care a împrumutat atâtea din păcatele sale, din neliniştile sale disperate, — sufletului modern, disolvându-1 ca o otravă un isânge oare nu e imunizat prin obicinuinţa ei.

In aceiaşi condiţie tragică, omul apare în 'car-

276

tea d-lui Blecher suferind animalic şi meschin, — porceşte. Pagini de turpitudini se încheagă astfel mgrozindu-te în scârbă şi fără compăti­mire. E o linişte în adevăr şi acolo, — însă li­niştea amară, ruşinată, a celui ce renunţă la înălţimea sa de om, coborând dincolo de ani­malitate, — 'în turpitudine.

N'am putea spune hotărât dacă această carte a d-lui Bănea aduce literaturii române un mare scriitor nou. Memoria prodigioasă a faptelor mă­runte de viaţă, siguranţa trăsăturii, — pot arăta un asemenea talent după cum pot izvorî şi din acuitatea neobicinuită a experienţei pe cane o în­seamnă. In orice caz însă, cartea aceasta, chiar dacă va rămâne singură, va rămâne ea una din cele mai reprezentative ale literaturii noastre din preajma războiului.

. * . GH. VRABIE: BÂRLADUL CULTURAL. —

Iarăşi o carte care a început să se bucure de buna primire meritată este această monografie a culturii din vechiul oraş al Moldovei de Jos. Nu atât pentru chibzuita, temeinica râvnă de cercetare istorică din care a ieşit, — cu o rân­duiala căreia, în afară de în adevăr multele greşeli de tipar şi oairecari mici scăpări din vedere în tehnica citatelor, nu se poate imputa nimica, — i se cuvin neprecupeţite elogii. Nici pentrucă ar fi întâia monografie a unei vechi a-şezări româneşti. Ca să nu amintim pe cele di­nainte de război, devenite clasice ca „Răşinarii" d-lui Păcală, — atâtea opere modeste şi de trudă ale cărturarilor risipiţi prin ţară, — să însemnăm numai de curând buna monografie a Tg. Mu­reşului de Traian Popa şi masivul volum „Oa­meni din Bihor" al d-lui Teodor Neş. D. Vrabie a avut însă buna inspiraţie de a se limita numai la cercetarea strădaniilor pentru umila -cultură românească, aşezate din vechi în praful aminti­rilor unui oraş atât de cuminte azi ca Bârladul...

Că e nespus de mult şi nespus de necesar azi să se încerce şi aitâita, — nu se vede numai din cele 266 pagini în cari se împlineşte fără multă retorică cercetarea, ei şi din luminile ce scapără neaşteptate în cursul ei, şi cari îi depăşesc uneori bine obiectivele.

Astfel întâiul capitol, închinat tradiţiei cul­turale a Bârladului, luminează fugar, dar în­deajuns pentru a vădi necesitatea unor -cerce­tări aparte, lupta contra şcoalelor greceşti, luptă care se ducea surdă şi măruntă în multe oraşe ale ţării încă înaintea lui Lazăr. însuşi acest dârz posedat al ideii renaşterii noastre -prin şcoală nu apare aici atât de siguratec, cum ni-1 înfăţişăm adesea superficial. In Bârlad, -ca şi în

atâtea alte centre de cultură ale ţării, observă cu multă dreptate d. Vrabie, Gh. Lazăr „a fost multiplicat la infinit dealungul secolului XIX"... „In fiecare -colţ de ţară a existat un Gh. Lazăr, pus în aceleaşi situaţii: cu drumuri spinoase, cu urcuşuri şi coboriîşuri sângerânde" (p. 72).

Şi nu e o simplă expresie patetică. In capitolul al doilea şi cel mai substanţial al volumului: Mesianism ardelean, cercetătorul arată în 80 pagini cum temelia modernă de cultură a Bâr­ladului a fost aşezată, aici ca şi -în alte părţi, prin strădaniile de trei sferturi de veac ale unei întregi generaţii de dascăli ardeleni, astăzi, ano­nimi dar fără de cari Bârladul cunoscut, cel dinainte de războiu, al revistei „Făt Frumos", nu poate fi înţeles. Vieţi de aprigă jertfă răsar din pagini şi te uimesc cu flacăra credinţei lor: Ion Popescu, -creatorul din nimic aproape al în­tregii organizări în cultură a oraşului, un He-liade în miniatură; Ştefan Neagoe pătimaşul vechilor tipărituri şi manuscrise; Salomon Ha­lită întemeietorul primei reviste pedagogice se­rioase din ţară; şi acel Stroe Belloeseu, aproape de legendă, feciorul mocanului Beloiu din Să-celele Transilvaniei, care din nimicul lefii sale de dascăl ridică două biserici, o şcoală şi o statue lui Vodă Cuza... Pe lângă sămânţa de credinţă şi de dragoste a jertfei sădită în sufle­tul lor de Gh. Lazăr, — ei sânt toţi adepţii şi realizatorii înflăcăraţi al ideilor acelui mare şi nedreptăţit profet al naţionalismului nostru de -azi care a fost Simeon Bărnuţiu, profesorul de drept delà Iaşi. D. Gh. Vrabie dovedeşte astfel că mişcarea în care a lovit pieziş şi- fără cruţare Titu Maiorescu, a fost una căreia Moldova îi da-toreşte foarte mult din sufletul ei eroic de mai târziu, din întreg modul ei de a simţi şi a în­ţelege neamul şi cultura. Pe noi ne bucură în deosebi să vedem că -ceeace numai presimţeam acum câţiva ani în studiul închinat lui Băr­nuţiu în revista „Familia" din Oradea, — se împlineşte şi se verifică prin cercetări pe teren oa cele ale d-lui Gh. Vrabie.

De altfel aceste dintâi capitole mai deschid şi alte perspective largi, ou învăţăturile -cari nă-zuesc din ele. Acest mesianism cultural al ar­delenilor n'ar fi putut sparge piatra inerţiei mas­selor dacă n'ar ifi fost chemat, n'ar fi fost spri­jinit, de luminata conştiinţă a datoriei lor «le îndrumători şi de creatori în cultură pe care au avut-o în trecut marii boieri ai locului. Co-drenii, Epurendi, dau generaţii de ctitori, a căror generoasă icumpănire de gânduri pentru -cul­tură e de multe ori încă şi azi neîmplinită. Pen­tru luminarea adevăratului rost al hulitei mari boerimi de odinioară, paginile acestea aduc ade» văruri de care va trebui să se ţină seama.

277

Alt capitol, cel al scriitorilor daţi de Bârlad, pe lângă că aduce preţioase contribuţii -cu pri­vire la începuturile lui Al. Vlahuţă şi ale lui Aî. Philippide -şi' reliefează meritat figura acelui vlădică iubitor de vechi hrisoave care a fost lacob Antonovioi, — cimentează şi mai mult po­stulatul că adevărata cultură creşte organic: a-ceştia toţi sânt fiii spirituali ai umililor dascăli ardeleni amintiţi.

Şi fireşte, atunci se înţelege uşor de ce Vla­huţă va scoate cu Coşbuc la Bucureşti „Semă­nătorul", de ce când acolo va fulgera Nicolae Iorga aici în Bârlad va creşte atât de repede şi puternic mişcarea delà „Făt Frumos", de ce în această revistă şi pentru ea va apare „Naţio­nalitatea 'în artă" a lui A. C. Cuza, şi de ce în sfârşit cei formaţi mai apoi aici, Tutoveanu, Mândru, 'Gârleanu, Nanu, T. Pamfil, Comeliu Moldovanu, — sânt aşa cum sânt ei în opera lor literară. Şi dace tot aici, după război, au trebuit să apară pe rând acele reviste pe care numele le defineşte cu prisosinţă: „Florile dalbe", „Graiul Nostru", „Ţara de Jos", „Răzeşul"...

Din om în om, -din faptă ân faptă, din literă în literă, acelaşi crez se petrece neîntrerupt şi erează necontenit. Crezul unor profesori ano­nimi şl săraci, ca şi cei atât de prost plătiţi şi huliţi astăzi. Crez din care a crescut ţara de azi....

Tot un profesor ea d. Vrabie s'a găsit să-i în­semne sobru jertfele şi izbânzile. Cartea „Bâr­ladul cultural" nu e numai o -carte de ştiinţă ci -şi o lecţie de etică, — fără să vrea.

* * *

CONST. D. IONESCU: PRIN MUNŢII ME­HEDINŢILOR. — Criticul atât de serios şi icum-pănit relevat în paginile „Datimei" şi ale „Ramurilor", dar cu deosebire ale „Gândirii", ne face -surpriza unor noate de călătorie pe drumuri foarte puţin umblate de la noi. Pe cât de mulţi sânt snobii cari umplu de cele mai multe ori fără pricină Băile Herculane, vara, pe atât de puţini sânt acei cari au icurajul şi 'curiozitatea să cerceteze atât de măreaţa regiune de munte a văii superioare şi a izvoarelor Cer-nei. De o parte -sihla măreaţă a Godaanului, de alta culmea ferestruită -a Cernei, dincolo -de care se risipesc aşezările olteneşti atât de aspre ale

Cloş-anilor, iar departe spre nord, ca -un decor tutelar şi de spaimă, vârfurile Retezatului şi ale Parângului.

D. Const. D. ilonescu -cercetează şi descrie această măreaţă şi puţin cunoscută regiune muntoasă cu priceperea şi dragostea turistului şi -cu adâncimea de gând a literatului preocu­pat mereu de problemele etnicului românesc. O călăuză plăcută şi folositoare de excursii se în-chiagă astfel pentru atâţia dintre noi -cari am îndrăgit muntele. Şi tot odată se mai face o în­cercare binevenită, de -a desprinde un bob de adevăr din neg-urile trecutului şi ale firei noa­stre -etnice, iscodind locurile şi oamenii acestui tărâm atât de -apropiat inimei Daciei care a fost Haţegul.

Pentru simplitatea caldă -cu -care toate aceste gânduri se adună în paginile cărţuliei, să dăm un citat:

„Şi -cum paste tot se lasă norii negri şi fu­murii, pătaţi din loc în loc cu albul nămeţilor, legendele mă împresoară şi pătrund o clipă în împărăţia lor. Acum, mai mult -ca oricând, -îmi vine să -cred -că aici trebue să fi trăit Zamolxis. Intre Godeanu şi Golbeama toeibu-e să fi hă-lăduit profetul aspru ca şi steiurile aoestea. Din cetăţuia de aici ,în care nu răzbat decât vulturii văzduhului, trebue să fi răsunat -cu­vântul încărcat de gând greu pentru un popor chemat să stăpânească lumea. De stâncile ace­stor munţi se va fi isbit toiagul magului, -ca să ţâşnească apa vie a adevărului -care a făcut punte între viaţă şi moarte. Căci numai aici, în pei­sagiu! acesta moh-orît şi încruntat, s'a putut plămădi o cugetare oe mâna idin viaţă în moar­te, ca într'un -imperiu de mai bine, un popor întreg. De aci, -din cetatea sfântă a neamului dac (nezidită, ci născută din sânul muncit al pămân­tului) magul Zamolxis va fi trimis mesagiile a-devărului vieţii şi morţii în jos, spre mazăzi până la apa Dunării, -şi dincolo spre miază­noapte, în inilma regatului', la Sarmisegetuza, pe unde se resfirau seminţiile toate. De aceea poate, am avut atunci viziunea unui chip alb de sfânt păgân, -desfâcându-se din ceaţa depărtărilor şi de printre -petecele albe de nea"...

Rânduri cari prezintă -cartea mai bine decât am putea noi.

OVIDIU PAPADIMA

278

C R O N I C A M Ă R U N T Ă LIONELLO VENITURI

Articolul asupra d-lui G. Petraşcu, pe care îl publicăm în acest număr, aduce pentru prima oară într'o revistă românească numele d-lui Lionello Venturi. Pentru acei oare urmăresc însă studiile erudite de istorie şi critică a artei numele acesta nu e nou. El reprezintă una din personalităţile cele mai de seamă ale ştiinţei i-taliène şi o 'înaltă autoritate în critica modernă a artei.

Continuator al marei scoale de istorie a 'artei creată de părintele său, profesorul ilustru A-dolfo Venturi, şi ereeator el însuşi de metode şi sinteze noi' în cercetarea artei, d-l Lionelio Venturi a fost multă vreme profesor la Univer­sitatea din Turin, 'organizator şi director de muzee în Italia şi, împreună ou Adolfo Venturi, director al importantei reviste L'Arte, care a-pare la Turin. Erudit de cea mai solidă şi mul­tiplă formaţie, scriitor de talent şi om de gust, temperament cu înclinări teoretice, d-l Lionello Venturi şi-a desfăşurat activitatea atât în do­meniul studiilor istorice cât şi în acela al este-tioei şi al criticei de artă.

Ca istoric a publicat câteva lucrări de capi­tală importantă. Citez dintre ele opera deveni­tă clasică asupra Originilor picturii veneţiene, tipărită în italieneşte în 1907, şi monumentala lucrare despre Giorgione şi giorgionismul, apă­rută tot în italieneşte în 1913. A mai publicat de asemenea studii însemnate asupra Colecţiei Gualino (ediţie italiană în 1926) şi asupra Pic­turilor italiene din America (ediţie italiană în 1930; ediţie engleză, în 3 volume, în 1933).

Cercetările sale asupra Picturii veneţiene şi asupra lui Giorgione erau nu numai studii de erudiţie dar şi de ascuţită pătrundere critică, deschizând perspective largi de interpretare a artei Renaşterii şi ducând, prin unele consecin­ţe, până la formulări teoretice noi şi până la contactul eu arta modernă.

Teoreticianul se iveşte însă, în înţelesul larg al cuvântului, în lucrările ulterioare : Critica şi arta lui Leonardo da Vinci (ed. italiană 1919), Gustul primitivilor (ed. italiană 1926), Critica de artă în timpul Renaşterei (ed. franceză 1928), Pretexte de critică (ed. italiană 1929). O me­todă nouă de critică e 'formulată treptat lîn a-ceste lucrări, metodă oare îmbină punctele de vedere ale esteticei moderne cu acelea ale isto­riei artei. E destul de puţin cunoscută, dacă nu cu totul ignorată la noi aprinsa desbatere oe s'a desfăşurat în critica italiană cam între 1911 şi 1922 asupra aşa zisei teorii a „purei vizibili­

tăţi". Născută ca o urmare a teoriilor estetice formulate în Germania de Conrad Fiedler şi de Wolflin, teoria aceasta, de fapt mai mult o ten­dinţă metodologică a 'criticei plastice, şi-a găsit susţinătorul ïhotàrit în Benedetto Croce şi jus­tificarea cea mai .amplă în .Estetica acestuia. E-lementele vizuale ale operai de artă plastica (linie, formă, coloare, etc.) erau ridicate prin ea pe primul plan al judecăţii estetice şi .con­siderate drept singure în stare a duce la icriterii de înţelegere şi de valorificare critică. Subordo­narea sau chiar ignorarea oricărui conţinut în opera de artă, reducerea acesteia .prin .analiză scrupuloasă numai la elementele ei pur forma­le, aveau să conducă în estetica crociană la „pu­ra vizibilitate", aşa cum principii asemănătoare duceau în critica literară a Abatelui, Bremond la teoria „poeziei pure".

Intervenţia d-lui Lionello Venturi în această desbatere radicală a avut .caracterul unei tem­perări şi al unui corectiv. Fără a respinge întru totul criteriul „purei vizibilităţi", în care d-sa nu vede o estetică ci mai degrabă o metodă provizorie de aproximaţie 'critică, d-l Venturi a adus în lumină şi o altă metodă, oarecum contrarie, aceea a experienţei istorice în icritica de artă. Căci studiul atent arată în adevăr cum normelor estetice absolute ii se poate opune variabilitatea gustului estetic. Această variabi-iitate e legată nu de elementele formale ci' de conceptul mai complex al viziunii personale a artistului şi de însuşi conţinutul subiectiv al o-perei de artă. Critica nu poate fi nici justă nici completă restrângându-se numai la unul din aceste puncte de vedere; ea trebue să se mul­ţumească cu relativismul ei congenital şi sà concilieze în analizele ei amândouă aceste cri­terii, care ne pot da prin corectare reciprocă o judecată mai exactă şi mai justificată.

Cele patru cărţi pe care le-am amintit mai sus, tipărite după 1919, sunt toate demonstraţii şi justificări ale acestei atitudini: teoretice. Ele au dat loc la un gen întreg de cercetări aplicate asupra istoriei artei, privind istoria gustului estetic însuşi. Rezultate acestor cercetări n'au întârziat a fi îndreptate şi asupra artei moder­ne, în deosebi asupra studiului picturii fran­ceze din secolul al XIX-lea, în privinţa căreia d-i Lionello Venturi e poate azi autoritatea cea mai de seamă. Strămutat de câţiva ani ia Paris, colaborând la toate revistele mari de artă, ţinând cursuri şi conferinţe foarte apre­ciate la diverse Universităţi din Europa şi A-merica, d-sa a dat la iveală în ultimul .timp studii definitive asupra .artei .franceze. E destul

279

să cităm cele două mari volume asupra lui Cé­zanne, apărute în ediţie franceză (în 1936, opera care poate -constitui modelul acestui gen de lu­crări. O Istorie a criticei de artă i se datoraşte de asemenea (apărută în englezeşte în 1936), iar în prezent d-sa pregăteşte o lucrare vastă de sinteză asupra întregii picturi franceze din se­colul al XIX-lea.

Toate aceste date sunt suficiente, credem pentru a pune în lumină importanţa articolului asupra dlui Petraşcu, pe care îl publicăm în re­vista noastră. Expoziţia de anul trecut de la Paris ne-a adus acest avamtagiu de a înlesni unui critic ca d-l Venturi să descopere arta d-lui- Petraşcu. Articolul său e pornit dintr'un sincer şi spontan entuziasm, pe care am crezut că facem bine îndemnândunl a se concretiza în scris. Arta d-fliui Petraşiou primeşte astfel o do­vadă de preţuire care nu ne poate fi indife­rentă. Iar „Gândirea" e recunoscătoare d-lui Lianele Vânturi pentru cinstea pe care i-0 face de a-» deveni colaborator,

AL. BUiSUIOCEANU

FILOCALIA e pusă în discuţie de către un publicist semidoct şi zurbagiu, 'dare ţine să îm­proaşte cu injurii pe profesorii de teologie şi pe ierarhii Bisericii, fiindcă toţi aceştia la un loc n'ar fi având cunoştinţă de ea şi vor trebui să înveţe délia dânsul. E mobil lucru să înveţi pe alţii; dar aceasta presupune să ştii tu însuţi despre ce vorbeşti.

Publicistul în discuţie însă nu ştie nici oe este Filocalia, nici cum trebuie să vorbească despre ea.

Filocalia mu e o carte, cum crede dânsul, ci un nume generic : „iubirea de frumuseţe", ce se dă unor cărţi de spiritualitate ortodoxă, adu­nate laolaltă pentru a sluji aceluiaş scop.

Pentru a şti despre ce e vorba, să facem mai întâiu următoarea distincţie: există o Filo-calie 'Cunoscută în istoria literaturii 'clasice creş­tine şi există altă Filocalie cunoscută numai în istoria literaturii ortodoxe moderne. După icon'-ţinut, sânt două lucruiri icu totul deosebite, pe care bravul semidoct le confundă în mod re­gretabil.

Prima Filocalie, alcătuită pela anul 360 de Vaslle cel Mare şi Grigorie de Nazianz, e o an­tologie origenistă.

A doua Filocallie e 'ou totul altceva şi n'are nicio legătură icu cea dintâiiu decât numele. Ea

nu e o carte, ci o colecţie de cărţii, .cuprinzând feluriţi autori 'Spirituali din veacul IV până în veacul XIV. Filocalia aceasta nu .cuprinde nici măcar .un rând din scrierile lui, Origen, pe oare îl detestă de numeroase ori pentru erorile sale de doctrină.

Dar chiar când vorbim despre această a doua Filocalie, trebuie să facem următoarea distinc­ţie : există o Filocalie greacă şi o Filocalie sla­vonă.

Filocalia greacă a fost tipărită întâia oară ila Veneţia în anul 1782, iar nu în 1792 cum scrie din auzite semidoctul nostru adversar. Ea a fost alcătuită şi îngrijită de savantul teolog Nicodim Haighioritul în colaborare cu sfântul Macarle al lOorintului. A doua ediţie s'a tipărit în 1893 la Atena, de către Panaghiot Ath. Tze-iati şi .cuprinde, faţă de ediţia Nicodim-Maca-rie, un plus de capitole ale paitriarhului Calist.

Caracteristica Filocaliei greceşti1 este că ea conţine exclusiv 'tratatele teoretice şi practice despre Rugăciunea lui Iisus, adică numai cărţi referitoare la contemplaţia isihastă.

Filocalia slavonă sau rusă e mUlt mai cu­prinzătoare. Pe când cea greacă constă din două volume marii, — nu dintr'unul singur cum Scrie semidoctul nostru adversar, — cea rusă constă din cinei volume mari. Ce icuprinde Fàlo-calia rusă ? Mai întâiu, toate tratatele celei gre­ceşti, adică toate scrierile de mistică pură şi pu­ristă, organizate în jurul ideii de contemplaţie. Apoi, celelalte cărţi ortodoxe ide caracter mai mult ascetic decât contemplativ, precum şi căr­ţile de mistică imagistă, care nu intereseaiză isihasmul.

Filocalia greacă, deci, are un caracter pur isihast, iar cea rusă .un caracter generai de as­ceză şi mistică ortodoxă.

E foarte interesant să ştim că toate aceste scrieri au fost tălmăcite în româneşte mai ales în timpul lui Paisie, de către ucenicii săi. E ia­răşi interesant să ştim că tratatele ascetice se găsesc tipărite, iar cale de mistică isihastă se găsesc numai în manuscrise vechi.

O nouă traducere ne-a dat-o regiretattul epis­cop Gherasim Safirm. E făcută după ediţia greacă delà 1893 şi nu conţine decât volumul I şi încă nici acesta întreg. Versiunea lui Safi-rin, fără să file literară şi întru totul corectă, e cea mai bună; traducerile paisiene sânt ilisibile mai ales în pasagiile filosofice ale tratatelor.

Manuscrisul lui' Gherasim Safirin e proprie­tatea sfintei mănăstiri Frăsinei, unde 1-a lu­crat. El se găseşte astăzi la noi, ridicat eu obli­gaţii scrise de'a-1 îndrepta şi tipări 'în folosul mănăstirii.

N1CBIFOR CRAINIC

ANUL XVII. — Nr. 5

280 MAI 1938