RESURSE NATURALE ȘI UTILIZĂRILE LOR

CAPITOLUL 6. RESURSE

METALURGICE FEROASE ȘI

NEFEROASE

2

CUPRINS

CAPITOLUL 6. RESURSE METALURGICE FEROASE ȘI NEFEROASE .. 3

6.1.Resursele de metale feroase ...........................................................................................4

6.2.Resurse de metale neferoase ..........................................................................................6

6.3.PROBLEME LEGATE DE MEDIU ..........................................................................12

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 13

INTREBARI ........................................................................................................... 14

3

CAPITOLUL 6. RESURSE METALURGICE FEROASE ȘI

NEFEROASE

Actualmente, nu mai există nici o incertitudine asupra rolului pe care l-au avut și îl au

resursele metalurgice în evoluția omenirii.

Dacă la început aceste resurse, și, în special, fierul, erau folosite doar în scopuri militare,

mai târziu au avut tot mai multe utilizări în diferite domenii economice: agricultură, ateliere

manufacturiere, industrie etc. În scoarța terestră sunt cantități însemnate de minereuri feroase și

neferoase, mai ales ca amestecuri.

Cu toate că și în domeniul submarin există cantități însemnate de resurse metalurgice, totuși

acestea sunt exploatate îndeosebi din zonele uscatului continental, rezerve neregenerabile care sunt

consumate rapid. Studiile arată că minereurile de fier, nichel și mangan cunoscute până acum pot

asigura consumul mondial pe o perioadă mai mare de 100 ani, cele de aur, argint, platină, zinc,

plumb, cositor, la nivelul consumului actual, pot fi folosite numai pe o perioadă de 50 ani.

Clasificarea resurselor metalurgice se face pe baza proprietăților fizice și chimice specifice,

evidențiindu-se două grupe mari: resurse metalurgice feroase și resurse metalurgice neferoase.

Chiar dacă în economia mondială a metalelor predomină fierul, trebuie să se țină cont și de

rolul deosebit de important pe care îl dețin și metalele neferoase, mai ales datorită cererilor tot mai

mari în ceea ce privește întrebuințarea lor în producția de instalații, aparate, mașini, unelte etc.

Obiectivele acestui curs sunt:

Cunoașterea importanței minereurilor de fier și a celor neferoase în cadrul

economiei mondiale.

Cunoașterea principalele minereuri de fier.

Cunoașterea tipurilor reprezentative de minereuri neferoase.

Cunoașterea avantajelor economice a minereurilor de fier și a minereurilor

neferoase.

Prezentarea liderilor mondiali în producția de minereuri feroase și neferoase.

Argumentări privind impactul asupra mediului.

Industrializarea cărbunilor și efectele asupra mediului.

4

6.1.RESURSELE DE METALE FEROASE

Resursele metalurgice feroase reprezintă aproximativ 5-6 % din scoarța terestră

În scoarța terestră fierul nu se găsește în stare pură, ci apare sub forma unor combinații

chimice.

Minereurile de fier constituie 5-6% din scoarța terestră, dar intră totodată și în compoziția

altor menerale din scoarță. Statisticile arată că după cl de al Doilea Război Mondial, în perioada

imediat următoare acestuia, rezervele mondiale de minereu de fier au fost evaluate la cca 84,5

mld.tone. cercetări ulterioare au scos în evidență faptul că în present rezervele de minereu de fier

(sigure și probabile) depășesc cifra de 800 mld.tone, la care se adaugă și rezervele Oceanului

Planetar, estimate la aproximativ 250 mld. tone. Cert este că , producția mondială de minereu de

fier a crescut foarte mult de-a lungul timpului, ajungând ca, în anul 2010, producția mondială de

minereu de fier să atingă valoarea de 2400 milioane tone.

Minereurile de fier constituie principala materie primă a industriei siderurgice, care are ca

obiectiv producția de fontă, , feroaliaje, oțeluri și laminate.

Principalele minereuri de fier sunt (fig. 6.1. a,b,c,d,e,):

-magnetitul - Fe3O4,- este cel mai important minereu de fier având un conținut în metal ce

ajunge până la 72 %. Prezintă o compoziție relativ pură cu proprietăți puternic magnetice, dar,

secundar poate să cuprindă și titan, crom etc.

-hematitul - Fe2O3- mineral cu un conținut în metal mai redus, de până la 70 %. Se formează

prin oxidare în diferite tipuri genetice de zăcăminte și prezintă, uneori, forme cu impurități.

-limonitul - 2Fe2O3, 3H2O - cunoscut și sub denumirea de "fier de mlaștină” este un amestec

de hidroxizi de fier la care se adaugă uneori și hematitul. Este folosit în special la fabricarea

fontelor și oțelurilor, având un conținut în metal de până la 62.9 %. "

-sideritul - FeCO3 - mineral care se prezintă sub formă de amestecuri izomorfe, cu un

conținut în metal de 48.3 %. Este casant și are slabe proprietăți magnetice.

-ankeritul - CaCO3(Fe,Mg,Mn)CO3- deși are un conținut în metal redus (16-18 %), prezintă

importanță industrială fiind folosit ca fondant.

a) magnetit b) hematit c) limonit

5

d) siderit e) ankerit

Fig. 6.1. Minereuri de fier

Minereul de fier se afla sub formă de:

zăcământ de origine lichid-magmatic (în Suedia),

zăcăminte din rocile de contact pirometasomatic (Munții Ural),

zăcăminte hidrotermale (Germania),

zăcăminte din rocile metamorfice (Ucraina).

Pe fundul Oceanului Planetar se întâlnesc concrețiuni fero-manganifere evaluate la 350

mld. tone, din care peste 200 mld. Tone, in Oceanul Pacific. În scoarța terestră se găsesc zăcăminte

sub formă de oxizi, carbonați, silicați, sulfați de fier.

Rezervele mondiale de mineruri de Fe se estimează a fi de 256 mil. Tone.

Cele mai mari țări producatoare de Fe din lume sunt: Ucraina, Rusia, Kazastan, China,

Brazilia, Australia, India, SUA, Canada, Africa de Sud, Suedia, Venezuela și Franța.

Fierul se folosește în siderurgie, alături de alte metale feroase cărora li se spun minereuri

feroase ajutatoare: mangan (care dă duritate oțelurilor), crom, nichel, wolfram, cobalt, molibden,

titan.

Resursele de fier ale României - sunt destul de modeste și au o concentrație de metal

cuprinsă între 30-32 %.

Zone de extracție:

Munții Poiana Rusca (Ghelari) și Teliuc,

Munții Banatului (Ocna de Fier și Docnecea),

Munții Harghitei (Lueta),

Băițoara, în județul Cluj,

Palazu Mare și Iulia, în Dobrogea,

Munții Metaliferi,

Telnița, în județul Suceava.

6

6.2.RESURSE DE METALE NEFEROASE

În tot mai multe activități economice (și mai ales industriale) sunt folosite metalele

neferoase, fapt ce a determinat un consum tot mai mare a acestor metale în ultimele decenii. În

mare parte ele sunt cunoscute încă din antichitate, când erau exploatate în cantitati reduse și

preferential (aur, argint). Ulterior, au intrat în circuitul economic și alte metale neferoase (mercur,

plumb, cupru etc), pentru ca, cele mai recent utilizate să fie aluminiul și unele metale rare. Existând

o mare varietate de metale neferoase ele au fost încadrate în diverse clasificari, în funcție de

criteriile abordate.

Aceste metale neferoase prezintă diverse utilităţi în industria metalurgică, chimică,

construcţiilor, de transport şi producere/distribuţie de electricitate. De exemplu, cuprul cu puritate

ridicată este esenţial pentru producerea şi distribuţia de electricitate, iar nichelul şi metalele

refractare în cantităţi mici îmbunătăţesc rezistenţa la coroziune sau alte proprietăţi ale oţelului. De

asemenea, acestea sunt folosite în multe ramuri de înaltă tehnologie, în mod deosebit în industria

de apărare, de calculatoare, electronică şi în telecomunicaţii.

Metalele neferoase sunt produse din o gamă largă de materiale de bază primare şi

secundare. Materialele de bază primare sunt derivate din minereuri brute care sunt extrase la

suprafaţă şi apoi tratate înainte de a fi procesate pe cale metalurgică pentru a produce metalul brut.

Îmbogăţirea minereului se face în mod normal în aproprierea minei. Materialele de bază secundare

se compun din deşeuri şi resturi şi sunt de asemenea supuse unei prelucrări pentru îndepărtarea

materialelor de acoperire.

Reciclarea reprezintă o componentă importantă în furnizarea de materiale de bază pentru

mai multe metale. Cuprul, aluminiul, plumbul, zincul, metalele nobile şi metalele refractare,

printre altele, pot fi reciclate din produsele sau resturile respective şi pot fi folosite în procesul de

producţie fără nici o pierdere a calităţii de pe urma reciclării. În general, materialele de bază

secundare reprezintă o proporţie însemnată din producţie, în acest fel reducându-se consumul de

materii prime şi energie.

În Europa, zăcămintele de minereu ce conţineau metale în concentratii mari au fost epuizate

în timp, rămînând doar puţine surse pe plan intern. Majoritatea minereurilor preparate sunt aşadar

importate din diverse locaţii din toată lumea.

Metalele neferoase au fost clasificate în:

metale usoare (aluminiu etc.),

metale colorate (cupru etc.),

metale prețioase sau nobile (aur, argint, platina etc.),

metale rare (berilui etc.),

metale grele (cupru, plumb, cadmiu, nichel, mercur, zincul etc.).

7

Nedea P. (2012) încadrează minereurile neferoase în șase categorii reprezentative, în

funcție de utilizarea lor economică. Astfel se deosebesc:

minereuri de bază sau colorate (plumb, cupru, zinc, staniu/cositor)

minereuri ușoare (aluminiu, magneziu, titan)

minereuri prețioase sau nobile (aur, argint și minereurile platinice)

minereuri nucleare (uraniu, thoriu, beriliu, cesiu, radiu etc.)

minereuri electronice (cadmiu, mercur, germaniu, telurul, seleniu, siliciu, galiu,

indiu, rheniu)

minereuri chimice (bismut, antimoniu, litiu).

Repartiția geografică a metalelor neferoase este foarte diferită, toate continentele

dispunând de rezerve , uneori chier foarte importante, dintr-o anumită categorie sau alta de

minereuri neferoase.

În Uniunea Europeană se produc cel puţin 42 de metale neferoase, la care se adaugă

feroaliaje, carbon şi grafit, principalele grupe fiind:

cupru (inclusiv Sn şi Be) şi aliajele sale.

aluminiu.

zinc, plumb şi cadmiu, (inclusiv Sb, Bi, In, Ge, Ga, As, Se, Te).

metale nobile.

mercur.

metale refractare.

feroaliaje.

alcalii şi alcalinele.

nichel şi cobalt.

carbon şi grafit.

Cuprul

Cuprul a fost utilizat cu mult timp în urmă, datorită faptului că prezintă o bună

conductubilitate termică şi electrică. Cuprul uzat poate fi reciclat fără să-și pierdă proprietățile.

Aceste proprietăţi fac posibilă utilizarea lui în diferite sectoare precum: ingineria electrică, a

automobilelor, aerospatială, navală, a instrumentelor de precizie, a construcţiilor.

Deseori cuprul este aliat cu Zn, Sn, Ni, Al şi alte metale pentru a rezulta aliaje cu proprietăţi

deosebite.

Industria cuprului include două compartimente/sectoare: rafinarie-turnătorie şi semi-

convertor.

Primul se ocupă de rafinarea metalului, fie din minereu (cupru primar), fie din materii

prime secundare, cum ar fi reziduuri sau deşeuri de la alte procese metalurgice (cupru secundar).

Al doilea sector al cuprului, semi-convertor, include industria produselor semiconvertite

din cupru și aliajele lui, în care se include producţia de sârmă, foi de tablă, tuburi etc.(figura 6.2.).

La nivelul anului 2010 cei mai mari producători de cupru au fost Chile, Peru și China.

8

Aluminiul

Aluminiul, supranumit și “metalul secolului XX “ reprezintă unul dintre cele mai valoroase

metale industriale utilizate în perioada actuală, datorită caracteristicilor sale: are o mare

conductibilitate electrică, este maleabil, puțin oxidabil, este ușor, are culoare albă, este un material

cu o largă varietate de aplicaţii în transporturi, construcţii industria constructoare de maşini, a

ambalajelor, sectorul electric, sistemele de distribuţie a curentului de înaltă tensiune etc.

Este uşor, are o bună conductibilitate electrică, în cazul în care este expus la aer formează

la suprafaţă oxidul de aluminiu, care este un bun agent anticoroziv. De asemenea, pulberile de

aluminiu prezintă o puternică reactivitate, fiind folosite în producţia aliajelor. Cel mai important

minereu de aluminiu este bauxita (minereu format din hidroxizi de fier, cu silicați de aluminiu

hidratați, siliciu etc.). Producţia de aluminiu primar este realizată în trei paşi: extracţia bauxitei

(principala materie primă pentru obţinerea aluminiului), producţia de alumină (oxid de aluminiu

pur) şi procesul de electroliză (când se obține aluminiul lichid, care are 99,8 % puritate, iar

produsul final poate fi aluminiu primar sub formă de lingouri pentru retopire, cilindrii pentru

extruziune sau folii de tablă pentru laminare).

Aluminiul, ca și oțelul de altfel, poate fi obţinut și din deşeuri. Cheltuielile pentru energie

ale acestui procedeu sunt mai ieftine decât cele pentru obţinerea aluminiului primar.

Cei mai mari producători de aluminiu (la nivelul anului 2010, pe plan mondial): China,

Rusia, Canada, iar cei mai mari producători de bauxită sunt Australia, China și Brazilia.

Fig. 6.2.- Industria cuprului

Zincul

Zincul este al treilea dintre cele mai utilizate materiale neferoase după aluminiu şi cupru.

Prezintă un punct de topire scăzut şi este folosit în producţia a numeroase aliaje cum ar fi alamele.

Este uşor de aplicat pe suprafaţa altor metale (oţel- procesul numindu-se galvanizare) în acest caz,

folosindu-se ca și “material de sacrificiu”.

De asemenea, zincul e utilizat în industria farmaceutică, ca nutrient, în industria chimică și

în producţia de baterii; poate fi produs din minerale conţinând ca metal zinc primar sau din deşeuri

de zinc (zinc secundar). Cei mai mari producători de zinc sunt China, Peru și Australia.

Plumbul

Plumbul este cel mai abundent metal greu din scoarţa pământului. Este un metal care are

punctul de topire scăzut şi este rezistent la coroziune. Este produs din minereuri care conţin plumb

9

sau din deşeuri de plumb. In prezent, producţia plumbului se concentrează mai mult asupra

producţiei secundare, decât asupra metalurgiei primare, adică cea care provine din recuperarea și

reciclarea materialelor care conţin plumb.

Cel mai important minereu de plumb este galena (sulfura de plumb). De regulă, minereurile

de plumb sunt asociate cu cele de zinc (dintre care cel mai important este blenda sau sulfura de

zinc), cadmiu sau poate fi asociate cu cele de cupru. Conform statisticilor, mari producători de

plumb sunt considerați China, Australia și SUA.

Cadmiu

Cadmiu - Aparţine în tabelul periodic subgrupei zinc. În exploatările de minereuri este

asociat cu zincul, găsindu-se într-o proporţie de 1/200 (Cd/Zn). Fizic este similar cu zincul, dar

este puţin mai dens şi poate fi prelucrat mecanic. Spre deosebire de zinc este rezistent la alcalini

fiind, de asemenea, un bun absorbant pentru neuroni. Acest lucru face posibilă utilizarea lui în

cazul reactoarelor nucleare. Considerat un metal greu, în anumite cantități, într-un mediu (sol, apă,

organisme) produce poluarea acestora.

Nichelul şi cobaltul

Nichelul este un metal alb-argintiu cu proprieţăţi specifice tuturor metalelor. Cea mai

importantă proprietatea este aceea de a se alia cu alte elemente cu scopul creşterii rezistenţei

mecanice şi corozive la diverse temperaturi. Datorită acestui lucru principala aplicaţie este în cazul

oţelului inoxidabil. Alte utilizari: topitorii, catalizator, acumulatori, electronice, chimicale,

produse petroliere, vopsele.

Cobaltul face parte din aceeaşi categorie cu nichelul. Cobaltul pur are puţine aplicaţii dar,

în aliere cu alte elemente, creşte rezistenţa acestora la uzură şi temperatură. Poate fi folosit ca şi

sursă primară pentru anumite produse chimice, catalizator în industria petrolieră, agent de

pigmentare pentru sticlă, ceramică şi vopsele.

Aliajele cu cobalt îşi găsesc aplicaţii în: piese componente din motoarele avioanelor, aliaje

magnetice (magneţi permanenţi), scule aşchietoare.

Carbonul

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se

numără una dintre cele mai moi (grafit) şi una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanţele

cunoscute.

Din punct de vedere chimic, diamantul e foarte rezistent; nu este atacat de acizi și nici de

baze. Incălzit la peste 800°C arde în aer trecând în CO2; încălzit la 1500°C, în absenţă de oxigen

se transformă în grafit.

Diamantul este întrebuinţat pentru găurirea şi şlefuirea materialelor foarte dure, la tăiatul

sticlei, la confecţionarea unor lagăre speciale, a instrumentelor de precizie şi la calibrarea sârmei;

aproximativ 5% din cantitatea totală de diamante se întrebuinţează la confecţionare de bijuterii.

10

Grafitul diferă mult de diamant. El are densitatea 2,22 g/cm3, este opac, are culoare neagră-

cenuşie și foarte moale (duritate mică, valoarea 1 pe scara Mohs). Spre deosebire de diamant este

un bun conductor de căldură şi de electricitate.

Grafitul se folosește la : fabricarea minelor de creioane, confecţionarea creuzetelor pentru

metalurgie, fabricarea electrozilor (fiind rezistenţi faţă de acţiunea substanţelor chimice),

acoperirea tiparelor în galvano-plastie (datorită conductibilităţii lui electrice), fabricarea periilor

colectoare de la motoarele electrice, a granulelor din microfoanele telefonice, lubrifiant pentru

maşini etc. In stare pură este folosit în reactoare nucleare.

Metale preţioase

Include mult cunoscutele metale: aur, argint şi bronz, precum şi cele 6 tipuri de metale din

grupa platinilor: platina, paladiul, rodiu, iridiu, ruteniu, osmiu.

Metalele respective se numesc preţiose din cauza rarităţii lor

Mercurul

Este singurul metal lichid la temperatura camerei şi are cel mai scăzut punct de fierbere şi

evaporare (vapori de mercur) dintre toate metalele. Prezintă o conductibilitate electrică ridicată.

Mercurul se aliază uşor cu alte metale dând naştere aşa cunoscutelor amalgame.

Din cauza toxicităţii ridicate folosirea lui în diferite aplicaţii tinde să fie înlocuită cu

materiale alternative.

Mercurul se găseşte în natură sub formă de cinabru (sulfit de mercur) care este asociat cu

roci foarte dure (cuarţ, bazalt). Alte surse posibile ar fi rocile din care se extrage cuprul, plumbul

sau zincul. El poate fi obţinut prin purificarea gazelor emise de-a lungul producerii acestor metale.

Aurul

Metal de culoare galben –strălucitor , care se află în natură și în stare pură, nativă, dar și ca

aliaj cu argintul. Dintre calitățile sale care îi sporesc importanța pot fi amintite: bun conductor de

căldură și electricitate, are o foarte slabă reactivitate chimică, este maleabil și ductibil.

Argintul

Prezintă cea mai mare conductibilitate electrică și calorică, are o maleabilitate mai mare

decât cuprul, este mai dur decât aurul, prezintă o culoare alb-strălucitoare caracteristică. Mari

producători mondiali de argint sunt Peru, Mexic și China.

Platina

Cel mai prețios metal. A început să fie folosit încă din antichitate și continuă să fie folosit

și în zilele noastre tot mai intens, dar rămâne unul dintre cele mai rare metale de pe glob. Platina

și metalele platinice(platina, paladiul, rodiu, iridiu, ruteniu, osmiu) au diverse întrebuințări datorită

caracteristicilor sale (maleabilitate și conductibilitate ridicate, slabă reactivitate chimică etc.).

11

Mari producători de platină la nivelul anului 2010 sunt Republica Africană de Sud, Rusia,

Zimbabwe.

Uraniul - este un metal greu, instabil de-a lungul timpului, are trei izotopi naturali U238,

U235, U234 și 11 izotopi de tranziție cu viață foarte scurtă. Una dintre proprietățile sale este

radioactivitatea sa naturală, fapt care determină folosirea lui ca sursă energetică în CNE, dar și în

industria de armament. În anul 2010, 62% din producția de uraniu, la nivel mondial, a revenit

statelor Kazahstan, Canada și Australia.

Metalele refractare

Termenul metale refractare se referă la o grupă de metale (unele rare) care pot fi

caracterizate prin variaţii foarte mici a proprietăţilor fizice. Aceste proprietăţi sunt: temperatură

ridicată de topire, densitate mare, proprietăţi electrice speciale, capacitatea de a mări substanţial

performanţele fizice ale oţelului şi altor metale, în cazul în care sunt adăugate în cantităţi mici.

Tabelul 6.1.

Metale refractare

Metal Simbol Nr.

atomic

Masa

atomică

Pc topire

[oC]

Pc.fierbere

[oC]

Densitate

[g/cm3]

Crom Cr 24 51,99 1857 2672 7,19

Magneziu Mg 25 54,94 1220 2150 7,44

Tungsten W 74 183,85 3410 5900 19,3

Vanadiu V 23 50,94 1929 3450 6,11

Molibdem Mo 42 95,94 2610 5560 10,22

Tantal Ta 73 180,95 2996 5425 16,65

Titaniu Ti 22 47,88 1725 3260 4,5

Niobiu Nb 41 92,90 2468 4927 8,57

Rheniu Re 75 186,2 3180 5900 21,02

Hafniu Hf 72 178,4 2230 4602 13,09

Zirconiu Zr 40 91,22 1857 3580 6,5

Repartiția metalelor neferoase în România

regiuni cuprifere: Baia- Mare, Borsa, Fundu Moldovei, Balan; regiunea miniera a

Muntilor Banatului, Muntilor Apuseni și localitatea Altan Tepe din Dobrogea;

aluminiu - în zona Muntilor Padurea Craiului și Muntii Bihor;

aurul - se gaseste intre Valea Muresului și Valea Ariesului și zona aurifera Baia

Mare.

12

6.3.PROBLEME LEGATE DE MEDIU

Principalele probleme legate de mediu în ceea ce priveşte producţia celor mai multe metale

neferoase din materiale de bază primare constau în emisiile de praf, de metale/compuşi ai metalelor

şi de bioxid de sulf în aer, în cazul în care se foloseşte calcinarea şi topirea minereului sulfidic

preparat sau se folosesc combustibili cu conţinut de sulf sau alte materiale. Potenţiale surse de praf

sunt procesele pirometalurgice, precum şi metalele de la cuptoarele de calcinare, reactoare şi

transportul metalului topit.

Consumul de energie şi reciclarea căldurii şi energiei sunt factori importanţi în producţia

de metale neferoase. Aceştia depind de utilizarea eficientă a conţinutului de energie din

minereurile sulfidice, de necesarul de energie din etapele tehnologice, de tipul şi metoda de

furnizare a energiei folosite şi de utilizarea unor metode eficiente de reciclare a căldurii.

Principalele probleme legate de mediu în ceea ce priveşte producţia de metale neferoase

din materialele de bază secundare se referă la gazele reziduale de la diverse cuptoare de calcinare

şi la transporturile ce conţin praf, metale şi în unele etape tehnologice gaze acide.

Principalele probleme legate de mediu în ceea ce priveşte aluminiul primar sunt:

- producţia de hidrocarburi polifluorinate şi fluoruri în timpul electrolizei,

- producerea de reziduuri solide de la elemenţi,

- producerea de reziduuri solide în timpul producerii oxidului de aluminiu.

De asemenea, producerea de reziduuri solide prezintă interes şi pentru producţia de zinc şi

de alte metale în timpul etapelor de îndepărtare a fierului.

În alte procese tehnologice se folosesc deseori reactivi cum ar fi HCl, HNO3, Cl2 şi solvenţi

organici pentru percolare şi purificare. Prin procedee tehnologice se ajunge la includerea acestor

materiale şi la recuperarea şi reciclarea lor. În acest sens, de o importanţă deosebită este etanşarea

reactorului.

În majoritatea cazurilor, aceste gaze tehnologice sunt purificate cu ajutorul unor filtre cu

ţesături, în acest fel se reduc emisiile de praf şi de compuşi metalici. Epurarea gazelor prin folosirea

unor epuratoare de gaze umede şi unor filtre electrice umede este foarte eficientă în cazul gazelor

tehnologice care sunt supuse unei regenerări a sulfului într-o instalaţie cu acid sulfuric. În unele

cazuri în care praful este abraziv sau dificil de filtrat, este mai eficient să se folosească epuratoare

umede. Un alt lucru important pentru prevenirea emisiilor fugace este etanşarea cuptorului şi

protejarea transferurilor şi înmagazinării.

În concluzie, principalele probleme legate de procesele de producţie pentru fiecare grupă

de metale cuprind următoarele componente:

Pentru producerea de cupru: SO2, praf, compuşi metalici, compuşi organici, apă

reziduală (compuşi metalici), reziduuri lichide, praf de filtru şi zgură, dioxină (formarea dioxinei

în timpul tratării materialelor secundare de cupru).

13

Pentru producerea aluminiului: fluoride (inclusiv HF), praf, compuşi metalici, SO2,

COS, PAH, VOC, gaze de seră (PFC şi CO2), dioxinele (secundare), cloruri şi HCl., reziduuri de

genul reziduului de bauxită, amoniacului, prafului de filtru şi cenuşii de sare şi reziduurilor

petroliere şi de amoniac.

Pentru producerea de plumb, zinc şi cadmiu: praf, compuşi metalici, VOC

(inclusiv dioxinele), gazele mirositoare, SO2, alte gaze acide, ape reziduale (compuşi metalici),

diferite reziduuri (reziduurile lichide, reziduuri bogate în fier, praf de filtru şi zgură).

Pentru producerea de metale nobile: VOC, praf, compuşi metalici, dioxine, gaze

mirositoare, NOx, alte gaze acide (ex. clorul şi SO2), reziduurile precum reziduurile lichide, praful

de filtru şi zgura şi apa reziduală (compuşi metalici şi compuşi organici).

Pentru producerea mercurului: vapori de Hg, praful, compuşi metalici. Gaze

mirositoare, SO2, alte gaze acide, ape reziduale (compuşi metalici), reziduurile lichide, praful de

filtru şi zgură.

Pentru producerea metalelor refractare, pulberea de metal dur şi carburi

metalice: praf, metal dur solid şi compuşi metalici, apă reziduală (compuşi metalici), reziduuri

precum praful de filtru, reziduuri lichide şi zgura. Compuşii chimici tehnologici precum fluorura

de hidrogen (HF) sunt folositi la procesarea tantalului şi niobiului şi sunt foarte toxici. Este nevoie

ca acest lucru să fie luat în considerare atunci când se manipulează şi se depozitează aceste

materiale.

Pentru producerea feroaliajelor: praf, compuşi metalici, CO, CO2, SO2, reciclarea

energiei, ape reziduale (compuşi metalici), reziduuri precum praful de filtru, reziduuri lichide şi

zgură.

Pentru producerea metalelor pământoase alcalii şi alcaline: clor, HCl, dioxina,

SF6, praf, compuşi metalici, CO2, SO2, apa reziduală (compuşi metalici), reziduuri precum

reziduuri lichide, aluminat, praf de filtru şi zgură.

Pentru producerea nichelului şi cobaltului: VOC, CO, praf, compuşi metalici, gaze

mirositoare, SO2, clor şi alte gaze acide, apă reziduală (compuşi metalici şi compuşi organici),

reziduuri precum reziduurile lichide, praful de filtru şi zgura.

Pentru producerea de carbon şi grafit: PAH, hidrocarburi, praf, gaze mirositoare,

SO2, prevenirea scurgerii de ape reziduale, reziduuri precum praful de filtru.

BIBLIOGRAFIE

- Nedea P.-S. Geografia economică - Ed. Universitară Bucuresti, 2012, ISNB 978-606-591-

440-7, pagina 49-51,

- Răducu Viorica, Economia resurselor naturale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.

- https://www.google.ro/#q=resurse+metalurgice+feroase

14

- http://documents.tips/documents/resursele-metalurgice.html)

INTREBARI

1- Să se prezinte care este situația rezervelor mondiale și naționale de minereuri feroase și

neferoase.

2- Care sunt regiunile geografice și statele cu cele mai mari rezerve de minereuri de fier?

3- Enumărați cei mai mari producători de metale prețioase.

4- Prezentați calitățile economice ale metalelor prețioase.