RESPONSABILITATEA JURIDICĂ: LEGAL RESPONSIBILITY: … BOJINCA.pdf · obiect de preocupare pentru...

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2015

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2015

7

RESPONSABILITATEA JURIDICĂ:

NOŢIUNE, CORELAŢII, CADRU DE

MANIFESTARE ŞI EFECTE

Moise BOJINCĂ*

Abstract: Sub aspect lingvistic şi la nivelul

limbajului comun termenul „responsabilitate” apare

ca fiind echivalent cu cel de “răspundere”, definindu-

se unul prin celălalt, ceea ce nu corespunde realităţii.

Astfel, pe când termenul “responsabilitate” constituie

obiect de preocupare pentru sociologie şi se află în

strânsă corelaţie cu fundamentarea acţiunii sociale,

cel de “răspundere” vizează domeniul juridico-moral.

Interesând doar arealul juridico-moral, fenomenul

“răspundere” nu a fost analizat în ansamblul său, ci

doar fragmentar, vizând, cu precădere, formele

răspunderii juridice prin prisma diferitelor ramuri de

drept.

Responsabilitatea ca valoare se originează în

profunzimea vieţii spirituale a omului şi are

deopotrivă rădăcini biologice şi sociale cu evoluţie

corespunzătoare devenirii umane de la începuturi şi

până astăzi.

Responsabilitatea implică un raport între

individ şi colectivitate, individul percepându-l din

interior, ca ceva voit şi interesat, pe când

răspunderea comportă, mai ales, un raport între

autoritatea unei colectivităţi şi individ şi pe care

acesta îl resimte ca pe ceva exterior.

Deşi distincte prin natură, conţinut şi grad

de integrare, responsabilitatea şi răspunderea sunt

legate între ele, întrucât ambele vizează raportul

dintre individ şi colectivitate şi sunt forme de

integrare a individului în societate.

Cuvinte cheie: responsabilitate, răspundere,

acţiune, normă, valoare.

1. Preliminarii

Sub aspect lingvistic, dar şi la

nivelul limbajului comun, termenii de

răspundere şi responsabilitate sunt

echivalenţi, fiind definiţi unul prin celălalt.

LEGAL RESPONSIBILITY: NOTION,

CORRELATIONS, EXPRESSION

FRAMEWORK AND EFFECTS

Moise BOJINCĂ**

Abstract: Under linguistic aspect and at the

common language level the term "responsibility"

appears to be equivalent to that of "liability", defining

one by the other, which does not correspond to the

reality. Thus, whereas the term "responsibility" is

object of concern for sociology and is in close

correlation with the foundation of the social action

that of "liability" covers the legal and moral area.

Interesting only the legal and moral areal, the

phenomenon of "liability" was not analysed on its

whole, but only in fragmented way, aimed, in

particular, the forms of legal liability in the light of

the different branches of law.

Responsibility as value originates in the

depth of the spiritual life of man and has both

biological and social roots with appropriate

development of human becoming from the beginnings

until today.

Responsibility implies a ratio between the

individual and collectivity, individual perceiving it

from inside, as something willed and interested, while

the responsibility involves above all a report between

the authority of a collectivity and individual and

which this feels like something outside.

Although distinct by nature, content and

degree of integration, the responsibility and the

liability are interconnected, since both aim the

relationship between the individual and the

collectivity and are forms of integration of the

individual into the society.

Key words: responsibility, liability, action,

norm, value.

1. Preliminaries

Under linguistic aspect, but also at

the common language level, the terms of

liability and responsibility are equivalent,

* Prof. univ. dr. Departamentul Ştiinţe Juridice, Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe

Administrative, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu **

Professor PhD, Department of Juridical Sciences, Faculty of International Relations, Law and Administrative

Sciences “Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu



8

Astfel, Dicţionarul Explicativ al

Limbii Române defineşte răspunderea ca

fiind: „faptul de a răspunde, obligaţia de a

răspunde de îndeplinirea unei acţiuni,

sarcini etc.; responsabilitate”1, iar

responsabilitatea ca fiind: „obligaţia de a

efectua un lucru, de a răspunde, de a da

socoteală de ceva; răspundere”2.

În limba franceză, respectiv în

Dicţionarul Larousse3 termenul

„responsabilitate” din limba română nu are

echivalent. Singurul termen cunoscut este

acela de răspundere, respectiv „La

responsabilite” care desemnează obligaţia

de a repara daunele cauzate altuia de către

el însuşi, de către o persoană care depinde

de el, sau de către un animal sau lucru aflat

în paza sa; obligaţia de a suporta pedeapsa

prevăzută pentru infracţiunea comisă .

Spre deosebire de dicţionarele mai

vechi de filozofie4 care nu acordă niciun

spaţiu acestor termeni, dicţionarele relativ

recente de filozofie5, ca de altfel şi cele

vizând sfera social-politică6 afectează

spaţiu termenului de responsabilitate

precizând între altele că responsabilitatea

se deosebeşte de răspundere prin aceea că

„răspunderea priveşte comportarea omului

în limitele unui sistem de norme dictat de

societate”, iar „responsabilitatea se referă

la autoangajarea liber consimţită,

obligaţie izvorâtă din sistemul de norme

devenind o datorie pe care şi-o impune

individul (sau colectivitatea) prin

autoconstrângere”7.

Dimpotrivă, dicţionarele din sfera

juridică acordă atenţie termenului de

răspundere, ignorând pe cel de

responsabilitate.

Reţinând fie şi numai cele relevate

se impune să evidenţiem realitatea concretă

şi distinctă a celor două fenomene care

reliefează faptul că cei doi termeni nu sunt

echivalenţi sub aspectul modului în care au

fost analizaţi, termenul de răspundere a

vizat domeniul juridico-moral, fapt ce a

făcut ca fenomenul „răspundere” să nu fie

analizat în ansamblul său, ci doar

they define each other.

Thus, the Explanatory Dictionary of

Romanian Language defines the liability as

being: “the fact of having a responsibility,

the obligation of being responsable for the

performance of an action, task etc.;

responsibility”21

and the responsibility as

being: “the obligation of performing an

action, of being responsable or accounting

for something; liability”22

.

In French, namely in Larousse

Dictionary23

, the term “responsibility” in

Romanian has no equivalent. The only

known term is that of liability, namely “la

responsabilite” which designates the

obligation of repairing the damages caused

by oneself to someone else, by a person

depending on one, or by an animal or thing

being under one's control; the obligation to

execute the penaly provided for the

infringement committed.

As opposed to the ancient

dictionaries of philosophy24

which do not

define these terms, the relatively new

dictionaries of philosophy25

and those

concerning the social and political sphere26

,

allow some space to the term of

responsability, stating, inter alia, that

responsibility differs from liability by

reason of the fact that “liability concerns

the man behaviour within the limits of a

system of rules dictated by the society” and

“responsibility refers to a voluntary self-

commitment, obligation sprung from the

system of rules, becoming a duty that the

individual (or the collectivity imposes by

self-contraint)”27

.

On the contrary, legal dictionaries

pay attention to the term of liability,

ignoring the term of responsibility.

Taking into consideration only the

above-mentioned aspects, it is necessary to

highlight the tangible and distinct reality of

the two phenomena which underlines the

fact that these two terms are not equivalent

regarding how they have been analysed, the

term of liability targeted the legal and moral

area, leading the phenomenon of‚ liability’



9

fragmentar, vizând cu precădere formele

răspunderii juridice, prin prisma diferitelor

ramuri de drept, iar cel de responsabilitate

constituind obiect de preocupare pentru

sociologie în strânsă corelaţie cu

fundamentarea teoriei acţiunii sociale.

Realitatea concretă a celor două

fenomene implică existenţa unor premise

care le-au determinat apariţia, a unor

condiţii care le-au mijlocit evoluţia şi le-au

determinat complexitatea.

Reliefarea acestor premise ne

conferă posibilitatea situării răspunderii şi

responsabilităţii într-un cadru care nu poate

fi decât de natură socială, întrucât ambele

privesc fiinţa umană, comportamentul

acesteia.

Fără a intra în detaliile istoricului

constituirii responsabilităţii relevăm că

filosofia şi sociologia contemporană au

reluat această problematică care este tratată

din perspectiva acţiunii sociale, în corelaţie

cu alte componente de bază precum:

decizia, eficienţa, ca o consecinţă a

preocupărilor interdisciplinare, cu vădit

caracter sociologic şi praxiologic,

gnoseologic şi axiologic, etic şi juridic,

materializat mai ales în teoria organizării şi

conducerii8.

Fenomenul responsabilităţii sociale

a parcurs un drum paralel cu cel al

valorizării datului natural al omului9.

Astfel, în cadrul formelor primare

de comunitate socială umană respectiv al

familiei, gintei, fratriei şi tribului se

manifestă sentimentul solidarităţii cu

ceilalţi, al datoriei, al răspunderii şi

responsabilităţii individului pentru

activitatea sa în cadrul colectivităţii în

cadrul unor raporturi interumane concrete.

În timp se constituie ca formă de

comunitate poporul ceea ce face ca

individul să devină concomitent şi membru

al acestei entităţi sociale şi să dobândească

sentimentul şi conştiinţa că aparţine şi

acestei forme de comunitate. În acest

context sentimentul responsabilităţii se

diversifică în raport cu aceste forme de

to be analysed not as a whole, but only in a

fragmented way, pointing especially the

forms of liability, in view of the different

branches of law, and that of responsibility

being of concern for sociology aligned with

the validity of the social action theory.

The tangible reality of these two

phenomena implies the existence of some

premises which determined their

occurrence, of some conditions which

mediated their development and determined

their complexity.

The emphasis on these premises

allows us to place liability and

responsibility in a framework which can

only be social, because both concern the

human being, the human being's behavior.

Without entering into details on the

history of how the responsibility was built,

we reveal that philosophy and contemporary

sociology continued the studies on this issue

which is approached from the social action

perspective, in correlation with other

essential parts such as: decision, efficiency,

as a consequence of the interdisciplinary

concerns, that Eire clearly sociological and

phraseological, gnoseological and

axiological, ethical and legal, particularly

materialized in the organization and

management theory28

.

The phenomenon of social

responsibility has come a way parallel to

that of valuing the human natural

endowment29

.

Thus, within the primary forms of

human social community such as family,

gens, sibling and tribe, the feeling of

solidarity, duty, liability and responsibility

of the individual is expressed for his activity

in the community, in case of specific human

relationships.

Then gradually the nation is

established as community form, fact which

makes the individual to become at the same

time a member of this social entity and to

acquire the feeling and the consciousness of

belonging to this community form. In this

context, the feeling of responsibility varies



10

comunitate.

Cu timpul ginta, fratria şi tribul

dispar, rămânând familia şi poporul.

Pe cale de consecinţă putem

conchide că cele mai vechi forme de

responsabilitate socială sunt cea familială

bazată pe factori de natură socială,

psihologică şi chiar biologică, precum şi

cea faţă de popor ca autentic socială.

Odată cu constituirea popoarelor a

apărut organizarea statală, ceea ce a condus

la naşterea unei responsabilităţi civice faţă

de stat. Acum individul dobândeşte statutul

de cetăţean cu drepturi şi îndatoriri

specifice ceea ce îi conferă posibilitatea

manifestării unei atitudini responsabile

pentru soarta ţării sale ca popor şi stat.

La rândul său, constituirea naţiunii a

condus şi la apariţia şi dezvoltarea

responsabilităţii naţionale.

2. Resorturile şi definirea

responsabilităţii sociale şi juridice şi a

răspunderii sociale şi juridice

Responsabilitatea ca dimensiune a

individului, este un concept de ordin

valoric10

ce trebuie centrat în existenţa

individului, fiind legată de viaţa sa

spirituală, şi face parte din resortul

sentimente şi atitudini şi se exprimă prin

ceea ce numim comportament uman.

Pentru descoperirea premiselor sale

resorturile sociale sunt insuficiente

impunându-se cercetarea şi aprofundarea

vieţii spirituale a omului, al cărui

fundament îl constituie „trăirea” ca

rezultat al complexităţii organizării pe plan

psihologic.

Din punct de vedere ştiinţific

fenomenul trăire, cel puţin până acum nu

poate fi explicat. El ar putea fi o deschidere

către zonele de constituire a legilor întrucât

aşa cum afirmă M. Drăgănescu11

, până în

prezent ştiinţa s-a ocupat doar de

descoperirea legilor, nu şi de cercetarea

unei zone de constituire a acestora.

Oricum, este cert că în sfera trăirii

intră percepţiile individuale sau colective

by reference to these community forms.

Over time, the gens; the sibling and

the tribe disappear, remaining only the

family and the nation.

As a consequence, we may conclude

that the oldest forms of social responsibility

are the family responsibility based on

social, psychological and even biological

factors, and the responsibility towards the

nation as being genuinely social.

In time with the establishment of

nations, it appeared the polity, leading to the

civic responsibility towards the state. At

that stage, the individual acquires the status

of citizen with specific rights and duties

which gives him the possibility to express a

responsible attitude for his country's future

as nation and state.

For its part, the nation establishment

also led to the appearance and development

of the national responsibility.

2. Areas and definition of social

and legal responsibility and of social

liability

Responsibility, as a dimension of the

individual, is a concept of value order30

which has to be placed in the center of the

individual existence, being linked to his

spiritual life, it is part of the area feelings

and attitudes and it is expressed by what we

called human behavior. In order to discover

his premises, social areas are not sufficient,

leading to the analysis and the thoroughness

of the human spiritual life, whose basis is

represented by the “experience” as a result

of the organization complexity from a

psychological point of view.

Scientifically, the phenomenon of

experience, at least so far, cannot be

explained. It could be an opening to the

zones of laws establishment because, as M.

Drăgănescu31

, the concerns of the science

until now were to descover laws, not to

analyze one of their establishment zones.

Anyway, it is obvious that the

individual or collective perceptions which

generate some representations which, in



11

care generează anumite reprezentări, care

la rândul lor sunt convertite în valori.

Ori, din cele mai vechi timpuri şi

pretutindeni, cele mai diferite valori au fost

raportate la noţiunile de „bine”12

şi

„rău”13

, termeni polari ce aparţin

limbajului axiologic, moral şi universal.

Pornind de la aceste valori, care

apar ca primare în raport cu fiinţa umană,

s-a afirmat că răspunderea se leagă de

„rău” iar responsabilitatea de sistemul

valoric ce se creează în jurul binelui şi

răului.

Sub aspect social, „binele” se

analizează printr-o conformitate la o

regulă, iar „răul” reprezintă

neconformitatea la regula respectivă.

Pornind de la dubla apartenenţă a

omului la „o lume a naturii”şi la „o lume a

culturii” putem înţelege că

responsabilitatea ca valoare se originează

în profunzimea vieţii spirituale a omului

având rădăcini deopotrivă biologice şi

sociale cu evoluţie corespunzătoare

devenirii umane, de la începuturi şi până

astăzi.

Sentimentul responsabilităţii s-a

creat în jurul valorii pe care astăzi o numim

dreptate, dar care la origini poate fi

apropiată de instinctul de conservare a

omului în forma sa de apărare, când

dreptatea şi nedreptatea erau noţiuni

extrem de apropiate, percepţia lor nefiind

sesizabilă fiinţei umane întrucât scopul

conservării vieţii omului şi a bunurilor

acestora scuza mijloacele folosite.

Diferenţierea dintre dreptate şi

nedreptate ţine tocmai de trecerea de la

reprezentare la valoare şi apoi la normă.

Reprezentările devenind colective

se transformă într-un sistem de valori

coerent şi se cristalizează sub formă de

norme ce sunt impuse ca reguli de

organizare şi comportament tuturor

oamenilor din cadrul societăţii date.

Astfel norma devine un instrument

de subordonare a individului faţă de

societatea în care trăieşte.

turn, are transformed into values, form part

of the sphere of experience.

Or, from the oldest times and

everywhere, the most different values were

reported to the notions of “good"32

and

“bad"33

, polar terms belonging to the

axiological, moral and universal language.

Starting from these values,

appearing as primary in relation to the

human being, they stated that the liability is

related to the "bad" and the responsibility is

related to the values systems created around

the good and the bad.

From the social point of view, the

"good" shall be analyzed by a compliance

with a rule, and the "bad" represents the

noncompliance with that rule.

Starting from the double

appurtenance of man to‚ a world of the

nature’ and‚ a world of the culture’ we

may understand that the responsibility as

value is originated in the deepness of the

spiritual life of the man, having roots both

biological and social with the evolution

corresponding to the human becoming, from

the beginnings until today.

The feeling of responsibility was

created around the value that we call today

righteousness, but which may be initially

closed to the preservation instinct of man

as defense, when right and wrong were

notions extremely closed, their perception

not being distinguishable for the human

being, as the purpose of preserving the

man's life and their goods justifies the used

means.

The difference between right and

wrong is related to passing from the

representation to the value and then to the

rule.

Representations become collective

and are transformed into a coherent system

of values, crystalized as norms imposed as

rules of organization and behavior for all

men within the given society.

Thus, the norm becomes a

subordination instrument of the individual

face to the society where they live.



12

Datorită organizării în sistem,

societatea apare structurată şi direcţionată

lucru ce se realizează prin procese

complexe ce se desfăşoară la mai multe

nivele, ce pot fi reduse, în esenţă la trei: cel

existenţial, cel politic şi cel juridic14

.

Premisele responsabilităţii sunt atât

de ordin social cât şi biologic, iar sub

aspectul evoluţiei, fenomenul

responsabilităţii îmbracă forma unei

instituţii sociale având atât o evoluţie

proprie cât şi un conţinut corespunzător.

Şi noţiunea de răspundere a

cunoscut o evoluţie similară cu cea a

responsabilităţii.

Această evoluţie este oarecum

specifică întrucât ea nu poate fi plasată în

zonele profunde ale vieţii spirituale ale

omului, ca un dat natural şi valorizat apoi,

ci ea poate fi situată în compartimentul de

viaţă materială a omului întrucât ideea de

răspundere este specifică vieţii normate.

Individul nu acţionează într-un

spaţiu indiferent, pasiv şi neutru, ci într-o

ambianţă socială, în cadrul căreia

parametrii acţiunii sale sunt evaluaţi şi

valorizaţi prin norme sociale.

Şi sfera noţiunii de răspundere este

extinsă, întrucât majoritatea acţiunilor sunt

susceptibile să genereze o formă de

răspundere chiar şi în contextul acelor

relaţii sociale neorganizate sau

nereglementate.

3. Corelaţia responsabilitate

socială - răspundere socială

Răspunderea nu este specifică

exclusiv dreptului, ea poate fi întâlnită în

orice domeniu al vieţii sociale, acolo unde

se transgresează o regulă de conduită.

Sensul frecvent atribuit noţiunii de

răspundere este acela de îndatorire a

autorului transgresării normelor de

conduită de a suporta consecinţele acestei

încălcări şi care poartă totdeauna amprenta

dezaprobării sociale a unei asemenea

conduite.

Prin urmare, dacă responsabilitatea

Due to the organization in the

system, the society is structured and

directed, which is realized by complex

processes developed at many levels, which

may be reduced, in essence to three:

existential, political and legal34

.

The premises of the responsibility

are both social and biological, and in terms

of evolution, the phenomenon of

responsibility has the form of a social

institution having both an own evolution as

well as an appropriate content.

The notion of liability also knew a

similar evolution with the evolution of the

responsibility.

This evolution is somewhat specific,

as it may not be located in deep areas of the

human spiritual lives, as a natural given and

then valued, but it may be located in the

compartment of the human material life as

the idea of liability is specific to the normed

life.

The individual does not act in an

indifferent, passive and neutral space, but in

a social ambience, within which the

parameters of their actions are evaluated

and valued by social norms.

Also the sphere of the liability

notion is very large, because most of the

actions are susceptible to generate a form of

liability even in the context of those

unorganised or unregulated social

relationships.

3. The correlation social

responsibility-social liability

The liability is not exclusively

specific to the law, it may be met in any

domain of the social life, where a behavior

rule is transgressed.

The frequent meaning given to the

notion of liability is that of duty for the

author of the transgression of the behavior

norms and to support the consequences of

the violation and which always bear the

footprint of the social disapproval of such a

behavior.

And therefore, if the responsibility



13

implică un raport între individ şi

colectivitate individul percepându-l din

interior, ca ceva voit interesat15

,

răspunderea comportă, mai ales, un raport

între autoritatea unei colectivităţi şi

individ, şi pe care acesta îl percepe ca pe

ceva exterior.

Responsabilitatea socială reprezintă acea instituţie socială care

cuprinde complexul de atitudini ale omului

în raport cu sistemul de valori,

instituţionalizat de societatea în care

trăieşte, în vederea conservării şi

promovării acelor valori, în scopul

perfecţionării fiinţei umane şi conservării

în comun pe calea menţinerii şi promovării

ordinii sociale şi binelui public.

Responsabilitatea se caracterizează prin

aceea că:

- implică un raport de ordin valoric

între individ şi colectivitate;

- acest raport este perceput ca ceva

interior (are o dimensiune internă);

- are caracter universal şi etern;

- are o sferă mult mai largă decât

răspunderea, raportându-se la activitatea

desfăşurată de individ din proprie

iniţiativă, pe baza alegerii libere a

obiectivelor din mai multe posibile;

- nu exclude răspunderea dar nu se

reduce la ea.

Răspunderea socială este tot o

instituţie socială concretizată, de obicei în

obligaţia autorului de a suporta

consecinţele nerespectării unor reguli de

conduită şi se caracterizează prin aceea că:

- nu poate fi plasată în zonele

profunde ale vieţii spirituale a omului;

- nu este un dat natural şi nu poate fi

valorizată apoi;

- poate fi situată în compartimentul

de viaţă materială a omului, întrucât ideea

de răspundere este specifică vieţii

normate, vizând sistemul normativ al

societăţii la un moment dat;

- nu este specifică exclusiv

dreptului, ea putându-se regăsi în orice

domeniu al vieţii sociale, acolo unde este

implies a relation between the individual

and collectivity, the individual perceiving it

from the interior, as something willfully

interested35

, the liability especially includes

a relation between the authority of a

collectivity and the individual, whereas it is

perceived as something external.

Social responsibility represents the

social institution including the complex of

man attitudes in relation with the system of

values, institutionalized by the society

where he lives, in order to preserve and

promote those values, for perfecting the

human being and the joint preservation by

maintaining and promoting the social order

and the public welfare. The responsibility in

characterized in that:

- Implies a value relation between

the individual and the collectivity;

- This relation is perceived as

something interior (it has an internal

dimension);

- It has an universal and eternal

character;

- It has a larger sphere than the

liability, being reported to the activity

conducted by the individual on his own

initiative, based on freely choosing the

objectives from many possible objectives;

- Does not exclude the liability but it

is not limited to it.

Social responsibility is also an social

institution usually concretized in the

author's obligation support the

consequences of not respecting some

behavior rules and it is characterized by the

following:

- It may not the placed in the

deep areas of the man spiritual life;

- It is not a natural given and

may not be subsequently valued;

- It may be located in the man's

material life behavior, as the idea of liability

is specific to the normated life, aiming the

normative system of the company at a

moment;

- It is not exclusively specific to the

law, it may be found in any domain of the



14

încălcată o regulă de conduită;

- presupune în esenţă un sistem

cristalizat de valori şi norme;

- presupune îndeplinirea unei

obligaţii sau observarea unor restricţii;

- ţine de ceea ce este organizat şi

vizează comportamente diferite prin norme

sociale;

- comportă un raport între

autoritatea unei colectivităţi şi individ;

- percepe acest raport ca ceva impus

din exterior.

Deşi distincte prin natură şi

conţinut, responsabilitatea şi răspunderea

sunt legate între ele, întrucât ambele

vizează raportul dintre individ şi

colectivitate şi sunt forme de integrare a

individului în societate. Sub aspectul

gradului de integrare există însă diferenţe

în sensul că responsabilitatea implică o

formă superioară de integrare în raport cu

răspunderea care reprezintă o formă

primară, elementară de integrare.

Tocmai în această integrare, care în

final produce progresul individualităţii

umane cu consecinţa firească a angrenării

progresului social, răspunderea şi

responsabilitatea dobândesc caracterul de

valori sociale.

Atât la nivelul evoluţiei istorice, cât

şi la nivelul evoluţiei individuale a omului,

răspunderea se conturează ca realitate

obiectivă înaintea responsabilităţii. Astfel,

Hlavek arată că „în evoluţia filogenetică şi

ontogenetică sentimentul de vinovăţie, de

greşeală şi pedepsele sunt fenomene care

apar mai devreme decât gustul

responsabilităţii, care presupune deja o

personalitate mai evoluată …”16

.

Aşadar, procesul de formare la

nivelul individului uman a atitudinii de

răspundere şi de responsabilitate

corespunde procesului de formare şi

dezvoltare a conştiinţei de sine, prin care

omul reflectă propria sa existenţă în raport

cu ceilalţi şi cu societatea17

.

Răspunderea şi responsabilitatea

sunt două fenomene distincte aflate în

social life, where a behavior rule is broken;

- It essentially supposes a crystalized

system of values and norms;

- It supposes to meet an obligation or

to notice some restrictions;

- It refers to what is organized;

- It includes a relation between the

authority of a collectivity and the

individual;

- It perceives this relation as

something externally imposed.

Although they are different in terms

of nature and content, the responsibility and

the liability and are linked together, as both

aim the relation between the individual and

collectivity, being forms of integrating the

individual in the society. In terms of the

integration level, there are differences

meaning that the responsibility implies a

superior form of integration in relation to

the liability which represents a primary,

elementary form of integration.

Precisely in this integration, which

finally produces the progress of human

individuality with the natural consequence

of engaging the social progress, the liability

and responsibility acquire the character of

social values.

Both at the level of the historical

evolution, as well as at the level of the

human individual level, the liability is

framed as objective reality before the

responsibility. Thus, Hlavek indicates that

"in the phylogenetic and ontogenetic

evolution the feeling of quilt, mistake and

punishments are phenomena

appearing.earlier than the taste of

responsibility, which already supposes a

more evolved personality …”36

.

So, the formation process at the level

of the human individual of the attitude of

liability and responsibility is corresponding

to the process of formatting and developing

the selfconsciousness, by which the man

reflects their own existence in relation to the

others and to the society37

.

The liability and responsibility are

two distinct phenomena in interaction and in



15

interacţiune şi în influenţă reciprocă,

simultane şi unitare. Când ele nu coincid ca

sens şi ca obiective, apare un conflict. În

acest caz individul este nevoit să aleagă

între acţiunile ce-i sunt prescrise de normă

şi de răspundere şi cele adoptate pe calea

liberei alegeri şi a responsabilităţii18

.

4. Responsabilitatea juridică

Pornind de la conceptul de

responsabilitate socială, responsabilitatea

juridică apare ca o formă a acesteia

constituită din complexul de atitudini ale

omului în raport cu sistemul normativ,

juridic al societăţii în care trăieşte având

drept scop însuşirea, conservarea şi

promovarea acestui sistem şi a valorilor pe

care le exprimă în contextul menţinerii şi

promovării ordinii juridice şi a binelui

public.

Subliniem că responsabilitatea ca

fenomen subiectiv care se obiectivează în

planul acţiunii sociale presupune

interiorizarea de către indivizi a normelor

şi valorilor ca o necesitate conştientizată în

planul reflecţiei individuale. În acest

proces se nasc atitudinile individului în

raport cu valorile afirmate de sistemul

normativ, juridic, întrucât responsabilitatea

este de ordin valoric19

.

Responsabilitatea juridică este

complementară responsabilităţii morale.

Aceasta presupune că aşa-zisele norme

juridice cu caracter tehnic nu sunt de

principiu generatoare de responsabilitate

juridică, lor asociindu-li-se mai repede

noţiunea de răspundere, întrucât nefiind de

ordin valoric, individul nu le apropie

afectiv, responsabilitatea putându-se totuşi

genera ca o consecinţă a răspunderii

individuale în situaţia antrenării acesteia în

cazul încălcării normelor respective.

Arealul de manifestare al

răspunderii şi responsabilităţii juridice este

reprezentat de cadrul normativ, juridic şi

valoric şi, indirect, de cadrul general al

acţiunii sociale.

În raport de eficienţa individului

mutual, simulation and unitary influence.

When they do not coincide in terms of

meaning and objectives, a conflict is

occurred. In this situation the individual is

required to choose between the actions

prescribed by the norm and liability and

those adopted by the free choice and

responsibility38

.

4. Legal responsibility

Starting from the concept of social

responsibility, the legal responsibility

appears as a form of it consisting of the

complex of man attitudes in relation to the

normative, legal system of the society

where he lives aiming to acquire, preserve

and promote this system and the values

expressed in the context of maintaining and

promoting this system and the public

welfare.

We highlight that the responsibility

as subjective phenomenon objectivized in

the plan of the social action supposes the

internalization by the individuals of norms

and values as a acknowledged necessity in

the plan of the individual reflection. Within

this process the individual's attitudes appear

in relation to the values affirmed by the

normative and legal system, as the

responsibility has a value characteristic39

.

Legal responsibility is

complementary to the moral responsibility.

This supposes that the so-called legal norms

with a technical character are not in

principle generating legal responsibility,

they being associated with the notion of

liability, as not having a value

characteristic, the individual does not

effectively bring them near, the

responsibility being able to be generated as

a consequence of the individual liability in

the situation of its entrainment in case of

violating those norms.

The manifestation area of the legal

liability and responsibility is represented by

the normative, legal and value framework

and indirectly by the general framework of

the social action.



16

faţă de acest cadru se desprind două nivele

diferite calitativ de integrare a individului

în societate şi anume: un nivel primar, când

individul nu are conştiinţa solidarităţii sale

la comunitatea din care face parte, nivel în

care integrarea este predominantă prin

intermediul normelor şi al răspunderii

juridice şi un nivel secundar, dar superior,

când individul aderă conştient şi voluntar

la normele sistemului, aplicându-le liber şi

căruia îi corespund elemente de integrare

prin intermediul valorilor şi

responsabilităţii juridice.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea

juridică reprezintă o formă de integrare a

individului în societate ca urmare a

dezvoltării individualităţii umane la baza

căreia a stat mai ales răspunderea, şi

aceasta pentru că de-a lungul istoriei chiar

în perioadele în care societatea nu dispunea

de sisteme normative, obiceiurile şi

regulile morale constituiau baza

răspunderii.

Atât răspunderea cât şi

responsabilitatea se întemeiază pe o serie

de factori de ordin obiectiv şi subiectiv,

multipli şi diferiţi.

Factorul general şi comun al

răspunderii şi responsabilităţii îl constituie

necesitatea convieţuirii sociale. Însă

factorii de bază pe care se întemeiază cele

două noţiuni sunt exprimaţi de norma

juridică şi de valoarea socială conţinută şi

exprimată de norme. Numai că, dacă

existenţa normei juridice este suficientă în

cazul răspunderii, nu acelaşi lucru se poate

susţine şi în privinţa responsabilităţii

juridice, întrucât, în acest caz, norma

juridică respectivă nu are valoarea unei

obligaţii, ci o altă valoare. Individul poate

înţelege adevăratul conţinut al normei,

poate opta pentru aceasta, ca fiind

concordantă cu interesele şi idealurile sale,

astfel încât norma juridică nu-i mai apare

ca o obligaţie exterioară.

Ca atare, răspunderea juridică este

de ordin normativ, ţine de domeniul

autorităţii publice şi urmăreşte în fapt

Depending on the individual

efficiency compared to this framework there

are two levels different from the qualitative

point of view in terms of the individual's

integration into the society namely: a

primary level, when the individual has not

the consciousness of the solidarity to the

community they are part of, level where the

integration is predominant by means of

norms and legal responsibility and a

secondary level, but higher, when the

individual joint consciously and voluntarily

to the system norms, applying them freely

and for which there are elements of

integration by means of the values and legal

responsibilities.

In other words, legal responsibility

represents a form of individual integration

in the society as a result of the human

individuality development based on which

there was the liability, and this as

throughout history even during the periods

when the society did not have normative

systems, moral customs and rules were at

the liability basis.

Both the liability as the

responsibility are founded on a series of

objective and subjective multiple and

different factors.

The general and common factor of

the liability and responsibility is represented

by the necessity of social cohabitation. But

the main factors on which the two notions

are based are expressed by the legal norm

and by the social value included and

expressed by norms. Only that, if the

existence of the legal norm is enough for the

liability, it is not the same for the legal

responsibility, as in this situation that legal

norm has not the value of an obligation, but

another value. The individual may

understand the true content of the norm,

may choose it, as being concordant with

their interests and ideals, such that the legal

norm to not appear any more as an external

obligation.

As such, legal liability has a

normative feature, belongs to the domain



17

respectarea normei de către indivizi

indiferent de poziţia acestora faţă de

prescripţia normei, în timp ce

responsabilitatea juridică este de ordin

valoric, unde individul se raportează la

valorile exprimate şi conţinute de sistemul

normativ juridic al societăţii prin prisma

propriului sistem valoric în raport cu care

îşi manifestă atitudinea.

Aceasta poate fi, la un moment dat,

în acord cu sistemul normativ existent sau

împotriva acestuia, tinzând la înlăturarea şi

la instaurarea unei noi ordini juridice.

Acest lucru se poate întâmpla

întrucât normele nu pot reglementa

exhaustiv comportamentul uman, acestea

nu stabilesc decât acţiunile onerative şi

prohibitive, între acestea găsindu-se şi

acţiunile posibile, nereglementate în

majoritatea lor. Acestea constituie un

spaţiu al libertăţii în care individul

operează reglementări proprii în raport cu

propria sa voinţă.

Dacă pentru răspunderea juridică se

poate stabili ca unic temei conduita ilicită,

nu acelaşi lucru îl putem afirma relativ la

responsabilitate întrucât aceasta poate

exista înaintea săvârşirii unui fapt ilicit,

poate surveni în momentul declanşării

acţiunii, pe parcursul derulării ei sau ca o

consecinţă a răspunderii juridice după

finalizarea acţiunii respective.

Condiţia indispensabilă pentru

fundamentarea responsabilităţii a atitudinii

comportamentale şi acţionale a individului

este libertatea de decizie a acestuia care

este simultan atât rezultat cât şi premisă a

acţiunii. Ea se poate manifesta ca libertate

de alegere, atât atunci când este în acord cu

sistemul normativ-juridic existent, cât şi

atunci când este contrară.

Aşa cum afirma Mihai Florea20

,

decizia implică nu numai informaţie şi

cunoaştere, deliberare raţională pe bază de

calcul riguros, ci şi perspicacitate şi intuiţie

iar luarea deciziei nu este numai ştiinţă, ci

şi artă; nu numai calculul riguros, ci şi

prognoza statistică, nu numai siguranţă ci

of the public authority and follows in fact

the fulfillment of the norm by the

individual, regardless their position face to

the norm prescription, while the legal

responsibility has a value feature, where

the individual is reported to the values

expressed and included in the legal

normative system of the society in the light

of the own value system in relation to which

the manifests his attitude.

This may be, at a certain moment, in

accordance with the existing normative

system or against it, tending to remove it

and to establish a new legal order.

This thing can happen because the

norms can not regulate in a exhaustive way

the human behavior, they can establish only

onerative and prohibitive actions, among

them also being the possible actions, not

regulated in their majority. This is a space

of freedom where the individual operates

their own regulations in relation to their

own will.

If for the legal liability it can be

established as unique base the illicit

behavior, it is not the same for the

responsibility as it may exist before

committing an illicit action, it may occur

during the action starting, during its

conduction or as a consequence of the legal

liability after the completion of that action.

The indispensable condition for

grounding of responsibility of behavioral

and action attitude of the individual is his

freedom of decision which is

simultaneously both the result as well as the

premise of the action. It may be manifested

as a freedom of choice, both when it is in

accordance with the existing normative-

legal system, as well as when it is contrary.

As Mihai Florea40

states, the

decision implies not only information and

knowledge, rational deliberation based on a

strict calculation, but also perspicacity and

intuition and making decisions is not only

science, but also art; not only strict

calculation, but also statistical forecast, not

only safety, but also risk; not only courage,



18

şi risc; nu numai curaj, ci şi cumpătare, iar

agentul are nu numai perspectiva gloriei, ci

şi pe cea a sacrificiului, el este nu numai

liber, ci şi responsabil.

5. Succinte concluzii

Responsabilitatea nu se distribuie

egal între toţi membrii societăţii, ea putând

chiar lipsi la o parte din ei.

Responsabilitatea este de ordin valoric. Pe

cale de consecinţă criteriul responsabilităţii

este reprezentat de valoare.

Relaţiile sociale ce intră în sfera de

reglementare juridică exprimă şi acoperă

valori sociale dintre cele mai diverse.

Criteriile responsabilităţii juridice

sunt reprezentate de valorile sociale

exprimate de sistemul normativ-juridic prin

norme juridice, precum şi de cele care nu

au căzut sub incidenţa normei, dar care

sunt de natură a concretiza o cerinţă

socială, care la rândul ei reclamă o

reglementare juridică.

Responsabilitatea vizează

valorificarea posibilităţilor de acţiune ce

depăşesc sfera celor reglementate pe calea

normelor şi a răspunderii, dar care ţin de

perspectiva aceloraşi valori şi idealuri.

În plan valoric, demersul este

reprezentat de lupta binelui împotriva

„binelui” conservator, retrograd, iar uneori

chiar împotriva răului.

Ca atare, responsabilitatea joacă un

rol deosebit în evoluţia societăţii,

promovând deopotrivă siguranţa, justiţia şi

progresul social ca valori juridice, iar

răspunderea acţionează mai limitat în

sensul menţinerii şi promovării siguranţei

şi stabilităţii juridice.

but also temperance, and the agent has not

only the perspective of glory, but also that

of the 'Sacrifice, it is not only free, but also

responsible’.

5. Short conclusions

Responsibility is not equally

distributed among all the member of the

society, even existing the possibility of

missing to a part of them. The responsibility

has a value feature. Consequently, the

criterion of the responsibility is represented

by the value.

Social relations included in the

sphere of the expressed legal regulation

covers very different social values.

The criteria of legal responsibilities

are represented by the social values

expressed by the normative and legal

system, by legal norms, as well as by those

which were not under the norm incidence,

but which may concretize a social request,

which, it its turn claims a legal regulations.

The responsibility aims the valuation

of the action possibility exceeding the

sphere of those regulated by norms and

liability, but which belong to the

perspective of the same values and ideals.

In the value plan, the approach is

represented by the fight of good against the

conservator, retrograde "good" and

sometimes even against the bad.

As such, the responsibility plays a

particular role in the evolution of the

society, promoting in the same time the

safety, justice and social progress as legal

values, the liability acts more limitedly in

the sense of maintaining and promoting the

safety and legal stability.

1 A se vedea Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 778.

2 Idem, p. 801.

3 A se vedea, Nouveau petit Larousse, Librarire Larousse, Paris, 1971, p. 802.

4 A se vedea, spre exemplu, Mic dicţionar filosofic, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Bucureşti,

1955. 5 A se vedea, Dicţionar de filozofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 598-599.



19

6 A se vedea, spre exemplu, Dicţionar politic, Editura Politică, Bucureşti, 1975, p. 514-515; Mic dicţionar

social-politic pentru tineret, Editura Politică, Bucureşti, 1981, p. 377-378. 7 A se vedea, Dicţionar de filozofie, p. 589.

8 A se vedea, Lidia Barac, Răspunderea şi sancţiunea juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 9.

9 Idem, p. 10.

10 „Valoarea este totul în sfera cunoaşterii, acţiunii şi creaţiei umane, chiar în sfera fiinţării omului într-o

istorie concretă”. A se vedea, Alexandru Boboc, Confruntări de idei în filosofia contemporană, Editura Politică,

Bucureşti, 1983, p. 278. 11

M. Drăgănescu, Inelul lumii materiale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1989, p. 110. 12

Binele – valoare morală fundamentală care desemnează exigenţele formate de societate faţă de

comportarea indivizilor în relaţiile cu semenii, ceea ce este recomandabil din punct de vedere al unei morale;

apreciere cu privire la fapte sau comportări în lumina idealului moral corespunzător. A se vedea, Dicţionar de

pedagogie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 50. 13

Rău – provine de la latinescul „reus”, acuzat, vinovat, este categorie centrală în etică, opusă binelui,

semnificând tot ceea ce, în condiţia omenească, în faptă, gândire şi simţire, înjoseşte şi ameninţă valoarea

morală, îndepărtând omul de esenţa lui şi făcându-l să acţioneze împotriva menirii sale, conştientizată în idealul

moral al binelui. Determinat istoric, răul – ca şi opusul lui, binele – are un caracter relativ contextual, stând faţă

de bine într-un raport dialectic de opoziţie dar şi de unitate indisociabilă. A se vedea, Constantin Gorges,

Dicţionar enciclopedic de psihiatrie, vol. III, M-R, Editura Medicală, Bucureşti, 1989, p. 815. 14

Lidia Barac, op. cit., p. 14; V. Pătulea, Stelu Şerban, Gabriel Ion Marconescu, Răspundere şi

responsabilitate juridică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 15. 15

A se vedea, Nicolae Popa, Prelegeri de sociologie juridică, Bucureşti, 1983, p. 209. 16

A se vedea, A. Hlavek, Problema responsabilităţii, în Revista de filozofie nr. 2/1975, p. 164. 17

A se vedea, Mihai Florea, Responsabilitatea acţiunii sociale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1976, p. 94. 18

Mihai Florea, op. cit., p. 82. 19

Idem, p. 95. 20

A se vedea, Mihai Florea, op. cit., p. 135. 21

See Explanatory Dictionary of Romanian Language, Publishing House of Academia, Bucharest,

1975, p. 778. 22

Idem, p. 801. 23

See Nouveau Petit Larousse, Larousse Publishing House, Paris, 1971, p. 802. 24

See, for example, Small Dictionary of Philosophy, Publishing House of State for Political

Literature, Bucharest, 1955. 25

See Dictionary of Philosophy, Political Publishing House, Bucharest, 1978, p. 598-599. 26

See, for example, Political Dictionary, Political Publishing House, Bucharest, 975, p. 514-515;

Small Social and Political Dictionary for Youth, Political Publishing House, Bucharest, 1981, p. 377-

378. 27

See Dictionary of Philosophy, p. 589. 28

See Lidia Barac, Liability and Legal Remedies, Lumina Lex Publishing House, Bucharest, 1977, p. 9. 29

Idem, p. 10. 30

“Value is everything within the sphere of knowledge, action and human creation, even within the sphere of

human existance in a specific history’”, see Alexandru Boboc, Comparisons of Ideas in Contemporany

Philosophy, Political Publishing House, Bucharest, 1983, p. 278. 31

M. Drăgănescu, The Ring of the Material World, Scientific Publishing House, Bucharest, 1989, p. 110. 32

The Good - fundamental moral value designing the exigencies formed by the society compared to the

individuals' behavior in the relations with the others, which is recommendable in terms of the moral;

appreciation with respect to the facts of behaviors in the light of the appropriate morel ideal. See Dictionary of

Pedagogy, Didactical and Pedagogical Publishing House, Bucharest, 1979, p. 50. 33

Bad - comes from the Latin term "reus", accused, guilty, is a central category in ethics, opposed to the

good, meaning that all that, in human condition, in fact, thinking and feeling, demeans and threatens the moral

value, removing the man from their moral essence and making them to act against their purpose, acknowledged

in the moral ideal of good. Historically established, the bad – as well as its opposite, the good – has a contextual

feature being compared to the good in a dialectic report of opposition but also of indissoluble unit. See

Constantin Gorges, Enciclopedic Dictionary of Psychiatry, vol. III, M-R, Medical Publishing House, Bucharest,

1989, p. 815.



20

34

Lidia Barac, op. cit., p,. 14; V. Pătulea, Stelu Ştefan, Gabriel Ion Marconescu, Legal Liability and

Responsibility, Scientific and Encyclopedic Publishing House, Bucharest, 1988, p. 15. 35

See Nicolae Popa, Lectures of Legal Sociology, Bucharest, 1983, p. 209. 36

See, A. Halvek, The Issue of Responsibility, in the Magazine of Philosophy, no. 2/1975, p. 164. 37

See Mihai Florea, The Responsibility of Social Action, Scientific and Encyclopedic Publishing House,

Bucharest, 1976, p. 94. 38

Mihai Florea, op. cit., p. 82. 39

Idem, p. 95. 40

See Mihai Florea, op. cit., p. 135.

RESPONSABILITATEA JURIDICĂ: LEGAL RESPONSIBILITY: … BOJINCA.pdf · obiect de preocupare pentru...

Documents

Transcript of RESPONSABILITATEA JURIDICĂ: LEGAL RESPONSIBILITY: … BOJINCA.pdf · obiect de preocupare pentru...