Reprezentarea părților în procesul civil în reglementarea NCPC8 aprilie 2013 | Tiberiu PATANCIUS3.413 citiri

inShare

Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, se pot

distinge doua categorii principale de noutati in reglementare,

prezentul material limitandu-se la o enumerare stricto-sensu a

acestora:

a) Principalele modificari in ceea ce priveste reglementarea

reprezentarii procesuale sunt:

- Instituirea obligativitatii reprezentarii prin avocat a mandatarului, in

fata primei instante si a celei de apel, in vederea punerii de concluzii

atat asupra exceptiilor de procedura cat si privitor la fondul cauzei.

Aceasta norma imperativa se aplica, potrivit reglementarii art. 83 alin.

1 NCPC, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in aceea a

dezbaterilor. Asadar, in cazul in care partea-persoana fizica este

reprezentata de un mandatar neavocat si care nu indeplineste

cumulativ conditiile de a fi licentiat in drept si ruda pana la gradul al

II-lea inclusiv a reprezentatului, aceasta reprezentare „poate avea loc

numai in fata primei instante si a celei de apel”. Chiar si in aceste

etape procesuale, „mandatarul nu poate pune concluzii asupra

exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in

etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor”.[1]

- Reducerea sferei mandatarilor persoanelor fizice care, indeplinind

conditia de a fi licentiate in drept si in calitate de rude ale partii, pot

primi mandat ad litem in vederea reprezentarii: spre deosebire de

vechea reglementare este permisa aceasta modalitate de reprezentare

numai rudelor de pana la gradul II inclusiv (art. 83 alin. 2 NCPC).

- In ce priveste faza procesuala a recursului, art. 83 alin. 3 NCPC

reglementeaza obligatia pentru persoanele fizice de a fi reprezentate –

sub sanctiunea nulitatii – numai prin avocat “atat la redactarea

recursului cat si la sustinerea lui”. Asadar, partile nu pot sa se

reprezinte nici singure, nici prin mandatar – cu exceptia ipotezelor in

care partea este licentiata in drept sau mandatarul partii este licentiat

in drept si este ruda pana la gradul al II-lea cu reprezentatul. Prin

asimilare, regulile sus-mentionate isi gasesc aplicabilitate si in caile

extraordinare de atac: contestatia in anulare si revizuirea.

- Noi reglementari in ceea ce priveste partea-persoana juridica: art.

84 NCPC statueaza in mod neechivoc obligatia reprezentarii

conventionale a persoanelor juridice (in sfera notiunii fiind incluse, pe

langa societati, si asociatiile si alte entitati fara personalitate juridica)

“numai prin consilier juridic sau avocat, in conditiile legii”. Pentru

etapa recursului, conditia asistentei si reprezentarii sus-indicate este

prevazuta sub sanctiunea nulitatii.

- Modificarea conditiilor de publicitate in ce priveste mandatul ad

litem: art. 85 NCPC reclama forma autentica a inscrisului ce

dovedeste mandatul. Spre deosebire de aceasta reglementare, art. 68

alin. 1 CPC 1865 utiliza termenul de “inscris sub semnatura

legalizata”, ceea ce conducea la interpretari si chiar la acceptarea de

catre instantele de judecata a unor incrisuri certificate potrivit Legii

nr. 51/1995 (acestea neavand, in opinia autorului, valoarea unui

inscris sub semnatura autentica).

- In ipoteza mandatului „presupus dat” avocatului ce a exercitat calea

de atac in numele clientului sau, art. 87 alin. 2 NCPC reglementeaza

in mod expres cerinta ca „sustinerea caii de atac se poate face numai

in temeiul unei noi imputerniciri”.

b)  Diferente privitoare la procedura invocarii exceptiei lipsei

calitatii de reprezentant si privind sanctiunile procedurale:

- Art. 82 NCPC consacra distinctia intre exceptia lipsei calitatii de

exercitiu si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant. Astfel, s-a

dezvoltat vechea reglementare a art. 161 CPC 1865, in sensul

separarii si a delimitarii dintre exceptia de fond (in cazul actului

procesual intocmit de persoana lipsita de capacitate procesuala de

exercitiu) si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant – ce

vizeaza numai aspectul formal, respectiv cerinta ca reprezentantul sa

faca dovada calitatii sale.

S-au inregistrat insa critici la omisiunea inclusiv in actuala

reglementare, de a se face inca o distinctie necesara, intre notiunea

„puterii de reprezentare” si cea a „dovezii calitatii de reprezentant”,

sustinandu-se pe buna dreptate ca aceasta deosebire este necesara

pentru stingerea controversei inregistrate in doctrina, privitoare la

regimul juridic al exceptiei procesuale reglementate in art. 161 CPC

1865 – care nu reglementa in mod diferit puterea de reprezentare

(calitatea de reprezentant) si dovada de reprezentare. Aceasta

operatiune de definire a fiecarei tipologii de exceptie, prezinta

importanta in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii procesuale a

nulitatii: daca lipsa puterii de reprezentare („insasi calitatea de

reprezentant”) – ca exceptie de fond, in principal peremptorie – poate

atrage atat sanctiunea nulitatii absolute cat si pe cea a nulitatii

relative (dupa caz), lipsa dovezii calitatii de reprezentant

(reprezentand o exceptie de procedura – in principal dilatorie, o

cerinta de forma, sanctionata cu nulitate relativa) poate fi

complinita/acoperita, in conditiile art. 82 alin. 1 NCPC.[2]

- Instituirea unei obligatii pentru instanta de judecata, de a acorda un

„termen scurt”, atunci cand constata lipsa calitatii de reprezentant

(art. 82 alin. 1 NCPC), spre deosebire de reglementarea anterioara,

potrivit careia instanta „poate da un termen” (reglementare

facultativa).[3]

Aceasta modificare a reglementarii s-a impus, pentru preintampinarea

unor ipoteze cum ar fi cea in care instanta de judecata, observand

lipsa de la dosarul cauzei a dovezii calitatii de reprezentant privind

dreptul de exercitare a actiunii, nu acorda un termen ci respingea

cererea introductiva ca inadmisibila – solutie apreciata ca fiind

„criticabila”.[4]

- Art. 82 alin. 2 NCPC statueaza ca exceptia lipsei dovezii calitatii de

reprezentant inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru

prima oara in calea de atac.

S-a aratat ca aceasta reglementare trebuie interpretata in sensul ca:

1) „exceptia poate fi invocata in fata primei instante oricand pana la

momentul inchiderii dezbaterilor asupra fondului (…) Chiar in ipoteza

in care paratul nu a formulat intampinare ori a depus intampinare cu

incalcarea termenului procedural de 25 de zile de la data comunicarii

cererii de chemare in judecata (…) paratul nu este decazut din dreptul

de a invoca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant;

2) instanta este in drept sa invoce din oficiu lipsa dovezii calitatii de

reprezentant pe cale de exceptie procesuala, in etapa judecatii in

prima instanta, pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului

cauzei;

3) partea nu poate invoca pentru prima data in calea de atac a

apelului sau a recursului ca motiv al caii de atac exercitate, lipsa

dovezii calitatii de reprezentant a partii adverse in ipoteza in care nu

a invocat-o in etapa anterioara judecatii caii de atac respective, fiind o

nulitate care s-a acoperit in timp;

4) in ipoteza in care numai reclamatul a declarat cale de atac

impotriva hotararii prin care cererea sa a fost admisa in parte, paratul

nu mai este in drept sa invoce lipsa dovezii calitatii de reprezentant a

persoanei care a formulat cererea in numele reclamantului, chiar daca

a invocat-o in fata primei instante si s-a respins (…) in conditiile in

care paratul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacata din

hotarare a dobandit autoritate de lucru judecat”.[5]

- In fine, se remarca reglementarea expresa a sanctiunii nulitatii in

ipotezele incalcarii dispozitiilor art. 83 alin. 3 si 4 si ale art. 84 alin. 2

NCPC.

[1] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Noul Cod de Procedura civila –

comentariu pe articole, vol.I, Editura Hamangiu, 2013, p. 241.

[2] Alexandru Suciu, Exceptiile procesuale in noul cod de procedura

civila, Editura Universul Juridic, 2013, pp. 478-482.

[3] Veronica Danaila, Carla Alexandra Anghelescu, Victor Horia Dimitrie

Constantinescu, Exceptiile in procesul civil – jurisprudenta comentata si

reglementarea din Noul cod de procedura civila, Editura Hamangiu, 2012, p. 535.

[4] Mihaela Tabarca, Exceptiile procesuale in procesul civil,  Editura Rosetti, 2001,

p. 129.

[5] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, op. cit., p. 240.