Universitatea Valahia

Facultatea de Teologie și Științele Educației

Specializarea: Teologie Pastorală

Anul I, Grupa a-II-a

Lucrare de seminar la Istoria

filosofiei

Religiile de mistere

Coordonator

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Anghelescu

Student:

Păun Ionuț

Targoviște

2013

Cuprins

1. Introducere

Despre zei si actiunile lor magice ..........................................p. 2

2. Principiile sau legile magiei .....................................................p.4

3. Mithra................................................. ......................................p.4

4. Cultul lui Mitra.........................................................................p. 5

5. Magia culta .............................................................................. p.6

6. Obiecte intrebuintate in magie ................................................. p.7

7. Concluzii .................................................................................. p.10

8. Bibliografie .............................................................................. p.11

2

1. Introducere

Despre zei si actiunile lor magice

Conceptia conform careia zeii sunt fiinte supraomenesti ale caror puteri nu se

pot compara cu cele ale omului, a aparut cu timpul, de-a lungul istoriei.

La popoarele primitive toate fapturile fie ele naturale sau supranaturale stau pe

picior de egalitate, insa pe masura ce cunostintele individului progreseaza, el incepe

sa-si dea seama de propria-i micime si slabiciune si de atotputernicia fiintelor

supranaturale.

Pe masura ce omul primitiv constientizeaza ca nu este egal cu zeii el

abandoneaza speranta de a conduce singur mersul firii prin mijloacele sale proprii,

adica prin magie, si se adreseaza din ce in ce mai mult divinitatilor. Astfel, magia

este data incetul cu incetul deoparte si ajunge chiar sa fie considerata arta neagra.

Mai tarziu, apare distinctia dintre religie si superstitie, sacrificiul si rugaciunea fiind

resursele celor piosi si luminati din comunitate, iar magia fiind refugiul celor

superstitiosi si ignoranti.1

Pentru omul primitiv zeii nu sunt altceva decat magicieni invizibili care

folosesc aceleasi vraji pe care le foloseste si magicianul-om. Insa trebuie mentionat

faptul ca primitivul si omul civilizat au conceptii diferite despre zei, primitivul

neintelegand gandurile omului civilizat si viceversa.2

Sunt mai multe exemple de zei in societatea primitiva care s-au incarnat in

fiinte omenesti vii, barbati sau femei. Incarnarea poate fi temporara sau

permanenta. In ceea ce priveste incarnarea temporara se releveaza printr-o

cunoastere supranaturala si nu printr-o putere de acest gen iar manifestarile sale

obisnuite sunt mai degraba divinatia si profetia decat miracolele. Cand incarnarea

1 Nikos Matsoukas, ,,Introducere în gnoseologia teologică”, Editura Bizantină, Bucureúti, 1997, 12.2Nicolae Balca, ,,Istoria filosofiei antice”, EIBMBOR, Bucuresti, 1982, p. 213.

3

este definitiva, adica spiritul divin si-a gasit salas intr-o fiinta omeneasca, omul-zeu

trebuie sa-si justifice calitatea prin miracole.

Incarnarea temporara presupune intrarea unui spirit sau divinitate intr-o fiinta

umana a carei personalitate dispare si provoaca anumite tremuraturi si scuturaturi

ale intregului corp, gesturi nestapanite si priviri tulburate3. Tot ceea rosteste omul

este considerat a fi vocea unui zeu care vorbeste prin intermediul sau. De exemplu,

in insulele meridionale din Pacific dar si in Grecia antica zeul se instala intr-un

preot (taura). Acesta incepea sa se agite violent, sa se rostogoleasca pe pamant si sa

faca spume la gura. Preotii versati in mistere desluseau cuvintele din oracol rostite

de catre cel posedat. Dupa ce preotul posedat transmitea mesajul oracolului, el

incepea sa se linisteasca. Atata timp cat preotul era uruhia (sub inspiratia unui

spirit) el era considerat tot atat de sacru ca si zeul care il poseda si era numit atua.

Incarnarea permanenta apare cu timpul cand oamenii incep sa creada in zei

pamanteni, carora li se acorda functii supranaturale sau spirituale. In unele parti

existau anumiti oameni despre care se credea ca au puterea de a influenta recolta,

bolile sau moartea si astfel ei erau zeificati. Ei traiau izolati de lume si ii aveau in

preajma doar pe cei care-i slujeau. Ei inspirau teroare, cerand deseori victime

omenesti si daruri. De cele mai multe ori oamenii-zeii erau chiar regi sau preoti.

Vechii germani credeau ca in femei salasluieste ceva sfant si din aceasta cauza le

consultau ca pe niste oracole. Aceste femei sfinte priveau in valtoarea apelor sau

ascultau susurul izvoarelor si prevesteau ce urma sa se intample4.

Exista reminiscente ale acestei practici de zeificare a oamenilor chiar si in

monarhiile din Peru, Mexic si Egipt. De exemplu incasii din Peru, ca fii ai Soarelui

erau cinstiti ca zei: ei nu puteau gresi si nimeni nu indraznea sa le faca vreun rau lor

sau familiei acestora5.

3 Frazer, James George, ,,Creanga de aur”, Vol. I., Editura Minerva, Bucuresti, 1980, p. 23.4 Ibidem, p. 24.5 Ibidem, p. 26.

4

2. Principiile sau legile magiei

Magia are la baza trei principii (legi):

- Legea similitudinii - magicianul poate provoca orice efect dorit prin simpla

imitare; ex: "cel care mananca carne de privighetoare isi pierde somnul si nu poate

dormi toata noaptea asemenea privighetorii".

- Legea contactului sau contagiunii - orice ar face magicianul cu un obiect

material, actiunea sa va avea efect si asupra persoanei care a fost odata in contact

cu obiectul.

- In magie exista anumite parti ale corpului (firele de par, unghiile, dintii) care

pot reprezenta persoana in intregul ei. De asemenea cineva poate intra in contact cu

persoana in cauza prin intemediul unor obiecte intrebuintate de aceasta (piaptane,

batista, lingura, etc.) sau a urmelor lasate de ea. Un exemplu de aplicare a acestei

legi ar fi: magicianul confectioneaza o papusa din ceara, lut sau chiar una gata

confectionata, la care se adauga o parte din intregul persoanei ce urmeaza a fi

vrajita (unghii, par), apoi se rosteste descantecul de vraja si in sfarsit se strapunge

capul papusii cu ace, ghimpi, cuie. Aceasta este o vraja prin care vrea sa se faca rau

cuiva, deci este o practica malefica.

- Legea contradictiei - "asemanatorul alunga asemanatorul provocand un

rezultat contrar" sau "opusul este inlaturat de opus". De exemplu: "daca un caine

musca pe cineva se crede ca, afumandu-l cu par din sprancenele sau de pe capul

acelui caine ii va trece spaima si nu-i va strica muscatura"6.

6 Achim Mihu, ,,Antropologia culturala”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 57.5

3. Mithra

Mithra (Miθra), (persană, میترا, sau مهر (میثره este numele din limba

avestică al divinității religiei Zoroastrism (yazatas). Este zeul care apare în timpul

legământului și depunerii jurământului.

În mitologia persană, Mithras este zeul luminii, numele lui însemnând

"Soarele nebiruit". Este conducătorul grupului de zei Yazatas. Considerat uneori ca

fiu al lui Ahura Mazda, el luptă contra forțelor răului conduse de Angra Maynu. De

asemenea, Mithras este un zeu al sincerității și al loialității.

Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peșteră în

ziua de 25 decembrie, când păstorii din ținut au venit să i se închine. El s-a luptat

cu soarele și a capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele și

animalele folositoare omului. Străbatând ziua cerul, Mitra vede și aude totul din cer

sau de pe pamânt întrucât el are 10.000 de ochi și 1000 de urechi. El este înarmat

cu o măciucă de lemn ferecat cu care alungă demonii (alegorie pentru nori) ce

năvălesc spre el. În Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Îi erau

consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și era zeul suprem al

oștirilor7.

La inițiere novicele era adus în mod ritual legat la ochi și de mâini apoi

legăturile erau tăiate, semnificând eliberarea față de influențele negative ale lumii,

apoi era încoronat cu coroana lumii, inițiatul trebuia să o refuze spunând că

Mithras este coroana lui.

4. Cultul lui Mitra

7 M. Heidegger, ,,Timpul imaginii lumii”, Editura Paideia, Bucuresti, 1998, p. 48.6

Investitura împăratului sasanizilor Ardashir I sau al II-lea (secolul 3, basorelief

la Taq-e Bostan, Iran). În stânga se află Mithra cu raze în jurul capului și cu sabia

ridicată, sfințind investitură. În dreapta este zeul suprem Ahura Mazda. Culcat:

împăratul roman mort Iulian.

Cultul lui Mitra a fost introdus de regele persan Artaxerxes al II-lea (405-362

î.Hr.). Cultul lui Mithras s-a răspândit și în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul

Roman în anul 100 d.Hr., prin intermediul soldaților latini, cultul lui Mithras fiind

un cult exclusiv pentru bărbați. Era cunoscut sub titlul "Deus sol invictus".

Împăratul roman Commodus a fost inițiat în cultul lui Mithras. După convertirea

lui Constantin cel Mare la creștinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a

cunoscut un declin puternic. Senzația de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui

Iulius Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariția completă a lui din

lumea romană. Cultul lui Mithras a pătruns și în Dacia după cucerirea traiană din

106 d.Hr.

Vrajile bazate pe legea similitudinii pot fi denumite magie homeopatica sau

imitativa iar cele bazate pe legea contagiunii pot fi denumite magie contagioasa.

Atat magia homeopatica cat si cea contagioasa pot fi cuprinse sub numele general

de magie simpatetica, deoarece amandoua presupun ca lucrurile actioneaza unele

asupra altora la distanta printr-o simpatie secreta8.

Formele magiei

Exista mai multe clasificari ale magiei:

1. Magia populara care la randul ei are trei forme:

- Magia alba (benefica);

- Magia neagra (malefica);

8 Ibidem.7

- Magia rosie (folosirea contactelor cu supranaturalul pentru a intensifica

experienta sexuala).

5. Magia culta

Luand ca exemplu ideile lui Sf. Augustin, din "Civitas Dei" magia se imparte

in:

1. Magia inferioara (goetie) se refera la o magie depravata si nesanatoasa.

2. Magia superioara (teurgie) se poate intelege in doua feluri: ca act al puterii

divine si ca punere in functiune a acestei puteri.

Mai exista o distinctie intre:

1. Magia vulgara - este asimilata cu superstitia si sarlatanismul.

2. Magia inalta - se refera la aspecte serioase ale magiei care au fost validate si

care se bucura de atentia oamenilor luminati,

O clasificare importanta este urmatoarea:

1. Magia evocatoare - evocarea unui spirit, geniu sau demon;

2. Magia naturala - omul actioneaza direct asupra fortelor naturale.

In cadrul magiei naturale se remarca urmatoarele tehnici:

- Farmecele - o actiune magica de la distanta asupra fiintei umane, ce poate

provoca iubire sau ura;

- Nodurile - exista zeci de feluri in care se poate innoda snurul pentru a-i

vatama pe cei legati;

- Filtrele - sunt substantele utilizate in magie9.

6. Obiecte intrebuintate in magie

In magia teurgica cele mai intrebuintate obiecte sunt urmatoarele:

9 Ibidem , p. 49.8

- Bagheta - reprezinta vointa magica, adica intelepciunea si cuvantul

magicienilor. Este folosita la invocari si evocari si simbolizeaza focul.

- Cupa - este un instrument pasiv si reprezinta intelegerea teurgica. La inceput

este goala, ca mai apoi sa se umple cu efortul personal si experienta. Este expresia

apei.

- Pumnalul - este instrumentul gandirii analitice, al discriminarii si

simbolizeaza aerul.

- Craniul - reprezinta corpul, sursa fortei si vitalitatii, ancestralitatea si

simbolizeaza pamantul.

In magia naturala magicianul foloseste:

- Muzica - pentru prvocarea emotiei necesare pentru a vraji un obiect.

- Culorile: albul semnifica puritatea; albastrul, rosul, galbenul sau verdele

semnifica bucuria; negrul si culorile asemanatoare cu acesta semnifica tristetea si

doliul.

- Gesturile - magicianul in timpul ritualului cade intr-un fel de somnambulism,

un fel de extaz corelat cu halucinatii.

- Talismanele - sunt folosite pentru a comunica energia continuta de inscriptia

cuvintelor si a desenelor10.

- Amuletele - servesc doar celor care le-au fost destinate. Ele feresc de boli,

accidente, foc, rani provocate de foc si arme, otrava.

In magia personala (se refera la omul care actioneaza cu propriile lui forte

asupra lui insusi) se acorda o mare importanta metalelor si pietrelor pretioase:

1.Metale obisnuite ce au in magie un simbolism special ce cuprinde referinte

planetare:

- Soarele - Aur

- Luna - Argint

- Mercur - Mercur 10 Lurker Manfred, ,,Lexicon de zei si demoni” Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1999, p. 127.

9

- Venus - Cupru

- Marte - Fier

- Jupiter - Staniu

- Saturn - Plumb

2.Pietrele pretioase si simbolismul lor planetar:

- Soarele - Carbunc (rubin rosu inchis)

- Luna - Diamant

- Mercur - Sardonix

- Venus - Smarald

- Marte - Rubin

- Jupiter - Safir

- Saturn - Obsidian

3.Pietrele pretioase si simbolismul lor zodiacal:11

- Berbec - Calcedoniu

- Taur - Smarald

- Gemeni - Sardonix

- Racul - Sardonix maroniu

- Leul - Crizolit

- Fecioara - Beriliu

- Balanta - Topaz

- Scorpionul -Crisopraz

- Sagetatorul - Hiacint

- Capricornul - Ametist

- Varsatorul - Matostat

- Pestele – Safir

In magia comuna se folosesc anumite plante cu proprietati magice:

- Motul curcanului - planta a Soarelui - provoaca ardoare si vigoare in dragoste. 11 Ibidem

10

- Cristostatul - planta a Lunii - aduce siguranta in calatorie.

- Cinci degete - planta a lui Mercur - aduce cunoastere, stiinta.

- Verbina - planta a lui Venus - provoaca dragoste, veselie, aduce noroc.

- Arnica - planta a lui Mercur - da curaj.

- Maselarita - planta a lui Jupiter - provoaca veselie, aduce intelepciune.

- Ofodilul - planta a lui Saturn - da forta pentru a goni spiritele12.

In mai multe forme de magie se utilizeaza ezoterismul grafic (prezentarea

litereor si desenelor astfel incat ideile exprimate nu sunt intelese doar de cei care

cunosc valoarea indicatoare a semnelor trasate) si ezoterismul numerelor (magia nu

vede prin numere doar cantitati ci manifestarea unor calitati misterioase).

Considerata drept un sistem de legi ale naturii magia poate fi numita magie

teoretica. Considerata drept un ansamblu de precepte pe care fiintele omenesti le

respecta pentru a-si atinge telurile ea poate fi numita magie practica. Pentru omul

primitiv magia este intotdeauna o arta si niciodata o stiinta.

7. Concluzii

Ca o concluzie se poate spune despre magicieni ca reprezinta cea mai veche

clasa profesionala in evolutia societatii.

Pe masura trecerii timpului, progresul diferentierii continua si chiar si ordinul

vracilor se divide in clase (ex: clasa celor care vindeca bolile); membrul cel mai

puternic al ordinului devine conducator si treptat devine rege sacru, astfel functiile

sale magice trecand pe locul doi iar cele sacerdotale sau chiar divine vor fi cele

principale.

12 Ibidem , p. 128.11

Cu trecerea timpului, s-a separat si aspectul civil al regalitatii de cel religios,

desemnandu-se doi oameni separati pentru acestea. In acest timp, religia a diminuat

forta magicienilor, dar nu a distrus-o si astfel ei continua sa se dedice artei lor

oculte.

Foarte aproape de zilele noastre apare o modalitate mai eficace de a stapani

fortele naturii - stiinta - multi magicieni renuntand la vrajitorii in favoarea acesteia.

8. Bibliografie

1. Balca, Nicolae, ,,Istoria filosofiei antice”, EIBMBOR, Bucuresti, 1982.

2. Frazer, James George, ,,Creanga de aur”, Vol. I., Editura Minerva, Bucuresti, 1980.

3. Heidegger, M., ,,Timpul imaginii lumii”, Editura Paideia, Bucuresti, 1998.

4. Mihu, Achim, ,,Antropologia culturala”, Editura Dacia Cluj-Napoca,

2002.

5. Manfred, Lurker, ,,Lexicon de zei si demoni” Editura Enciclopedica,

Bucuresti, 1999.

6. Matsoukas, Nikos, ,,Introducere în gnoseologia teologică”, Ed. Bizantină, Bucuresti, 1997.

12