Geografia munic. Roman-suport de curs-Lectia nr. 2

RELIEFUL ORASULUI ROMAN SI IMPREJURIMILOR

Relieful pe care este aşezat oraşul Roman a constituit, încă din cele mai vechi timpuri, locul prielnic pentru vieţuirea omenească, atât prin condiţiile strategice, dar mai ales pentru posibilităţile economice pe care le oferea – teren pentru agricultură, bogate resurse cinegetice, pescuit, precum şi una din cele mai de seamă căi de comunicaţie între nord şi sud.

Prin poziţia sa geografică, teritoriul oraşului Roman este situat în întregime, din punct de vedere geostructural, pe unitatea veche numită Platforma Moldovenească. Aceasta, la rândul ei, este o regiune rigidă, consolidată timpuriu, reprezentând o porţiune din marginea sud - vestică a platformei Est-europene (V. Mutihac, L. Ionesii, 1974).

Schiţarea reliefului actual a început încă din Sarmaţian. Pe măsură ce Marea Sarmatică se retrăgea spre sud şi sud-est, începând din nordul Moldovei, teritoriile de uscat se extindeau tot mai mult. Ca urmare a evoluţiei paleogeografice, formaţiunile geologice de suprafaţă aparţin Neogenului şi au o structură monoclinală pe direcţia NV-SE. Ele sunt alcătuite dintr-un complex de argile şi marne în alternanţă cu nisipuri, la care se adaugă prundişurile fluviatile.

În paralel s-au format şi principalele cursuri de apă, care sunt cele mai vechi, fapt atestat de prezenţa teraselor la altitudini de până la 210 m.

În zona Romanului sunt cantonate ape subterane în depozitele nisipo-argiloase, deluvio-coluvio-eluviale cuaternare şi în gresii, nisipuri şi argile sarmatice. Tot aici se constată existenţa unor rezerve deosebit de importante de materiale de construcţie de balastieră (nisipuri şi pietrişuri). Terasa inferioară şi lunca Moldovei oferă condiţii favorabile pentru exploatarea acestor resurse subsolice.

Pe tot cuprinsul teritoriului Roman există importante pânze freatice de apă cantonate la baza depozitelor diverse şi la adâncimi acceptabile, având calităţi potabile variabile de la un loc la altul. Deşi nu au debite considerabile, ele constituie sursa cea mai sigură de alimentare cu apă potabilă a populaţiei.

Municipiul Roman este amplasat în marea arie seismică de pe teritoriul ţării cu intensităţi peste gradul 5, provocate de cutremurele moldavice (Atlasul Naţional, Pl. 11-3, 1975) fiind situat totodată, în zona delimitată de liniile izoseiste cu valoarea medie a magnitudinii de 7, respectiv 8 pe Scara Richter (Şt. Airinei, 1980). Ca urmare, acest teritoriu a fost afectat de hazarde endogene (Cutremurul catastrofal din 10. 11. 1940 şi cel din 4.03.1977).

Morfologia şi morfometria teritoriului oraşului Roman, chiar dacă au evoluat într-un context mai larg, pot fi analizate şi în plan local, predominând formele geomorfologice fluviale, care au luat naştere ca urmare a acţiunii unor factori activi (reţeaua hidrografică, tectonica) asupra factorilor pasivi (structura şi roca) alcătuind la un loc o microregiune de confluenţă cu reale calităţi de populare timpurie.

Albiile majore ale râurilor Moldova şi Siret sunt bine dezvoltate, fiind constituite din depozite acumulative recente, nisipuri şi prundişuri, exploatate în prezent în câteva balastiere.

Luncile variază ca lărgime între 2 şi 4 km, atingând la confluenţă 10 km. Ele sunt presărate cu numeroase meandre părăsite - bălţi, mlaştini - care indică deplasarea cursului Siretului spre est şi al Moldovei spre nord. Deplasarea

Prof. Patrauceanu Irina-Liceul cu Program Sportiv Roman

Geografia munic. Roman-suport de curs-Lectia nr. 2este relativ recentă şi se datorează marelui agestru al Moldovei, care a împins Siretul mereu spre răsărit, iar deplasarea albiei minore a Moldovei a fost condiţionată de uşoara contrapantă, determinată de convexitatea agestrului.

Nivelul superior, la nord de confluenţă, este o terasă de luncă ( vezi schiţa de hartă geomorfologică), având altitudini relative de 2-8 m, uşor înclinată de la vest spre est (190m în vatra oraşului şi 185m spre albia Siretului) constituită fiind din următoarele depozite: sol - 1m, lehm - 5m, nisipuri şi prundişuri - 1,5m, sub care urmează argila sarmatică. Pânza de apă a acestei terase inferioare joase, constituie sursa de alimentare cu apă potabilă a populaţiei din Cartierul Nou şi din cartierul Nicolae Bălcescu. Spre nord-vest, o mică porţiune din vatra oraşului se extinde pe terasa inferioară a Moldovei, cu aceleaşi caracteristici.

Următoarea formă de relief, de eroziune şi acumulare, este terasa de confluenţă comună celor două văi - Moldova şi Siret. Aceasta are altitudinea medie de 15 – 20 m şi se ridică printr-un abrupt deasupra terasei de luncă şi agestrului Moldovei. Structura aluvionară a fost observată în deschiderile de la fosta fabrică de cărămidă, din nordul oraşului, cât şi din grădina Episcopiei. Depozitele sunt constituite din: sol - 2m, lehm – 11 m, nisipuri şi prundişuri fluviatile - 2m, după care urmează argila vânătă sarmatică.

Lehmul care alcătuieşte cea mai mare parte a acestei terase este fin, poros, gălbui, se desface în pachete verticale şi prezintă unele din caracteristicile loessului, fiind întrebuinţat în industria materialelor de construcţie (cărămidă, teracote, ceramică). Pânza de apă a terasei de confluenţă apare la zi în câteva locuri (strada Izvor şi la sud de Episcopie), şipotele având debite apreciabile.

În vatra oraşului, fruntea terasei se prezintă sub forma unui coluviu, povârnişul lin fiind apt pentru construcţii şi căi de comunicaţie. Podurile celor două terase – de luncă şi de confluenţă - sunt spaţii bune pentru amplasarea clădirilor (chiar a blocurilor cu multe etaje).

Cea mai redusă energie medie de relief se întâlneşte în partea de est şi sud-est a oraşului, având valori sub 100m, aspect neted şi plat.

Prof. Patrauceanu Irina-Liceul cu Program Sportiv Roman