GEOGRAFIA CONTINENTELOR

AMAZONAmazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care înregistrează la

vărsare în estuarul său valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume (6,915,000 km²), acoperind cinci ţări ale Americii de Sud: Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia şi Ecuador .

Amazonul ocupă locul doi în lume, după Nil, în lungime, dar este cel mai mare curs de apă dulce al Terrei datorită a două caracteristici de bază debitul de apă şi suprafaţa bazinului hidrografic.

Izvoarele Amazonului se găsesc în masivul peruan Nevado Mismi. Amazonul propriu-zis începe de la confluenţa celor doi mari afluenţi Ucayali şi Maranon, care se unesc în amonte de localitatea Iquitos; până la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce la Manaus, Amazonul se numeşte Solimoes.

În limitele bazinului intră versanţii estici ai Anzilor, o parte din Podişul Guyanei, partea nordică şi centrală Podişului Braziliei şi Amazonia, cea mai mare câmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfăşoară între Ecuator şi 5º latitudine sudică, cu consecinţe foarte importante în clima regiunii şi pentru regimul de scurgere fluviului.

Afluenti: din sud - Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu. Din nord - Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro.

Lăţimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos şi 5 km către Manaus, iar adâncimea apei între 20 şi 50 m. Cea mai importanta insulă – Marajo; port – Belem.

MISSISSIPPIMississippi izvorăşte din Lacul Itasca în partea de nord a statului Minnesota, și are o

lungime de 3.778 km. Se uneşte cu afluenţii săi principali Missouri şi Meramac lângă oraşul St. Louis, Missouri, iar cu Ohio în statul Illinois. În afară de regiunea Marilor Lacuri fluviul asigură cu apă întregul ţinut dintre Munţii Stâncoşi în V şi Munţii Apalaşi în E.Afluenți: de stânga - Wisconsin, Ohio. De dreapta - Minnesota, Missouri, Râul Arkansas.

Cercetări mai recente, din anul 2005, au stabilit că fluviul de fapt nu s-ar termina în deltă ci şi-ar continua cursul încă 2000 de km sub forma unui curent submarin până la coastele Cubei.

Mississippi se varsă sub forma unei delte cu o suprafaţă de 28.600 km², cea mai mare gură de vărsare din lume. Fluviul la vărsare este compus din cinci braţe principale pe teritoriul statelor Louisiana, Arkansas şi Tennessee. Cantitatea zilnică de sediment adus de fluviu fiind de 1,5 milioane de tone. Inundaţiile periodice cu depuneri de mâl, face ca aceste regiuni să fie deosebit de fertile, regiunea este bogată în peşte (1 miliard de kg de peşte anual) Cultivarea în regiunea deltei fiind favorabilă culturii de: orez, bimbac, trestie de zahăr şi soia. O problemă a acestei regiuni este scufundarea treptată a uscatului care duce la urcarea nivelului marin cu apă sărată - eutrofie.

1

NILIzvorăşte din munţii Rwandei şi Burundi şi se varsă în Marea Mediterană traverând

statele africane: Sudan, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia şi Egipt. Cu lungimea de 6.671 km, fluviul Nil este cel mai lung fluviu din lume, urmat de Amazon cu 6.440 km, unele măsurători ale Amazonului de la izvoare, ar fi stabilit o lungime a acestuia de 7.200 km.

Nilul se varsã în Mediterană formând o deltã latã de 250 km. Peisajul de-a lungul cursului sãu variazã de la pãduri tropicale si munti în sud, savane si mlaştini în Sudan, pânã la desert în nord.

Cei mai mari afluenţi sunt:Nilul Albastru, Sobat şi Atbar.Primul baraj de pe Nil, cel de la Aswan, a fost construit în 1902 si înãlþat 1936.

Barajul înalt de la Aswan, terminat în 1970, determinã unul dintre cele mai mari rezervoare, lacul Nasser. Revãrsãrile anuale ale Nilului depozitau cândva sedimente bogate de-a lungul malurilor sale, creând pãmânt favorabil agriculturii.

Prezenţa Nilulului a influenţat istoria Egiptului care ar fi fost deşert, (asemănător deşertului libian, arab şi nubian) însă datorită Nilului ia naştere o cultură antică dezvoltată. Câmpia roditoare din Valea Nilului a făcut posibilă dezvoltarea agriculturii prin inundaţiile sale prin nămolul transportat s-a îmbunătăţit fertilitatea solului.

CONGOCu lungimea de 4.400 km, este al doilea fluviu ca lungime din Africa şi pe locul doi în

lume după debitul de apă. Traversează capitalele Brazzaville și KinshasaCursul superior al fluviului Congo, cunoscut sub numele de râul Lualaba, este doar

parţial navigabil. Iniţial acesta curge spre nord printr-un defileu abrupt şi stâncos, apoi şerpuieşte prin mlastini acoperite de trestie şi se varsă în lacul Kisale, un paradis al egretelor şi al pescăruşilor, dar şi al pescarilor din zonă. La Kongolo, fluviul şi-a lăţit deja albia de şase ori, măsurând acum 500 m, iar podul rutier şi de cale ferată ce-l traversează este unicul pe o distanţă de 2800 km. Dincolo de acesta se deschide un defileu abrupt, cu cascade şi vârtejuri ameninţătoare: Porţile Iadului.

GANGE-BRAHMAPUTRANumele de Gange este cunoscut in toata India, fiind cel mai indragit fluviu al

hindusilor. Acesta izvoraste dintr-o pestera situata in nord-vestul Muntilor Himalaya, la 4200 m. Fluviul trece si da viata in acelasi timp celor mai populate orase ale Indiei, incluzand si Kanpur (2 mil.), Allahabad, Varanasi, Patna, Calcutta (14 mil.). Regiunea de sud a deltei Gangelui este un tinut nedefinit. Prin vegetatia pe care o acopera, ea apartine continentului ; dar prin apele care o inunda in intregime in timpul furtunilor apartine marii sau oceanului. Delta acopera o suprafata de 60 000 km2 , iar cursurile raurilor din delta sunt largi si active, aducand o mare cantitate de apa. Ploile din perioada Iunie- Octombrie sunt cauza inundatiilor ce au loc in regiunea deltei din Bangladesh,lasand satele izolate. Turba gasita in delta este folosita ca fertilizator si combustibil. Cantitatea de apa depinde de ploile aduse de muson in perioada Iulie-Octombrie si de zapada topita din Himalaya din perioada Aprilie- Iunie.

CHANG JIANG

2

Yangtze (Fluviul Albastru) sau Chang Jiang (Fluviul Lung) este al treilea fluviu din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de kilometri, dintre cate 2.800 kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu din Asia şi al treilea din lume din punct de vedere al debitului de apă (după Amazon şi Congo). Cursul lui se află în întregime pe teritoriul Chinei. Se varsă în Marea Chinei de Est la 23 km nord de oraşul Shanghai. Prin Marele Canal Chinez este legat de fluviul Huang He.La ieşirea din defileul Xiling, din regiunea celor Trei Defileuri, se ridică o construcţie criticată pe plan mondial: Barajul Sanxia. El reprezintă cea mai mare realizare chineză de acest fel şi se înalţă la 181 de metri deasupra văii fluviului.

VOLGAVolga este un fluviu din vestul Rusiei. Este cel mai lung fluviu din Europa, izvorăşte

din Podişul Valdai, cu un curs de 3.690 km, fiind inima celui mai mare complex hidrografic al continentului. Volga este al 19 lea fluviu din lume ca lungime, vărsându-se în Marea Caspică.La vărsare formează o uriaşă deltă. Cursul său străbate cea mai bine populată şi mai dezvoltată regiune a Rusiei. Pe cursul său s-au construit nouă mari hidrocentrale. Canalul Moscow, Canalul Volga-Don si Canalul Volga-Baltic formeaza canale pentru navigare si fac legatura intre Moscova si Marea Baltica, Marea Caspica, Marea Azov si Marea Neagra.Raul Volga are foarte multi afluenti, cei mai importanti fiind Kama, Oka, Vetluga si Sura. Volga impreuna cu afluentii sai formeaza siatemul raului Volga, care dreneaza aproape 1.350.000 km2 in cea mai populata zona a Rusiei. Traverseaza orasele: Kazan, Samara, Saratov, Volgograd, Astrahan

  DUNAREA     Este al doilea fluviu (dupa Volga) ca lungime si ca debit din Europa, dar cel mai important. Curge de la vest la est pe o lugime de 2860 km strabatand 10 tari (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Moldova, Ucraina) si patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad).    Izvoraste din Muntii Padurea Neagra din Germania si se varsa in Marea Neagra printr-o delta.    Face legatura dintre Europa de vest (inclusiv prin canalul Main-Rin) cu Orientul Apropiat prin intermediul Marii Negre si Marii Mediterane.    In tara noastra curge intre Bazias si Sulina pe o lungime de 1075 km (mai mult de 1/3 din lungime si 1/2 din cursul navigabil).- caracteristici romanesti -    Face granita cu Serbia (Iugoslavia), Bulgaria, Moldova, Ucraina.    Curge numai pe teritoriul Romaniei intre Calarasi si Galati.    Aduna majoritatea raurilor din tara cu exceptia celor din Dobrogea.      Transporta anual cca. 60 milioane tone aluviuni si 200 miliarde m3 de apa.    Prezinta importanta deosebita pentru: navigatie, hidroenergie, piscicultura, furnizand apa pentru industrie, agricultura, populatie.    In lunca sa se afla multe asezari intre care 18 orase (Moldova Noua, Orsova, Drobeta Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenita, Calarasi, Fetesti,

3

Cernavoda, Harsova, Braila, Galati, Isaccea, Tulcea, Sulina), fiind traversata de cinci sosele si doua cai ferate.    Cuprinde patru sectoare:        Sectorul Defileul Dunarii ( Portile de Fier)    Ingust, cu aspect de defileu adanc, cel mai lung din Europa, taiat intre muntii Banatului si muntii din Iugoslavia.    In trecut pragurile si stancile din albia fluviului reprezentau un pericol pentru navigatie.    In prezent Sistemul hidroenergetic  si  de navigatie  Portile de Fier I (construit in colaborare cu Iugoslavia) usureaza navigatia care se face pe lacul de acumulare si prin ecluzele din baraj.    Hidrocentrala produce energie electrica pentru cele doua tari.        Sectorul Portile de Fier - Calarasi    Fluviul curge domol intr-o singura albie (latimea medie este de 800m), in sudul Campiei Romane.    La Ostrovul Mare s-a construit hidrocentrala “Portile de Fier II”. La Giurgiu s-a construit podul rutier si feroviar de trecere in Bulgaria.

    Sectorul  Calarasi - Braila (baltile Dunarii)2. Dunarea curge de la sud spre nord. Se desparte in cate doua brate, de doua ori, in care

se cuprind Balta Ialomitei si “Insula Mare a Brailei” (fosta Balta a Brailei). Lunca inundabila a fost transformata in zona agricola prin indiguiri si descarcari.

3. Intre Fetesti si Cernavoda se afla un pod feroviar vechi si unul nou (feroviar si rutier). Intre Giurgeni si Vadu Oii, Dunarea este traversata de un pod rutier.

4. De la Cernavoda porneste canalul Dunarea – Marea Neagra.      Sectorul Braila – Marea Neagra (Sectorul maritim)

    Adancimea mai mare permite circulatia vapoarelor care vin de pe mare. Intre Braila si Patlageanca, Dunarea curge printr-o singura albie (lata peste 1km).    La Patlageanca cursul Dunarii se desparte in bratele Chilia si Tulcea, iar la est de Tulcea bratul Tulcea se imparte in bratul Sulina si bratul Sfantu Gheorghe.

     

4

CAMPIA CHINEI DE ESTSe intinde pe aproape 1100 km lungime (nord-sud) si pe o latime care in partea

central-sudica depaseste 700 km.Este situata intre litoralul Marii Galbene si al Marii Chinei de Est in partea de rasarit, Muntii Taihan si Tin Lin la apus, Muntii Huai-yang si prelungirile nord-estice ale muntilor Chinei de Sud la miaza-zi.

Geneza si evolutia Marii Campii ChinezeMarea Campie Chineza este un vast con de dejectie,care s-a format incepand de la

sfarsitul tertiarului, pe locul unei vaste depresiuni tectonice. Fundamentul campiei este format din roci dure, vechi, apartinand Platformei Sinice, peste care, dupa prabusirea de la sfarsitul mezozoicului, s-au depus aluviuni de grosimi de sute de mii de kilometri. Depozitele aluviale alterneaza complexele loessoide, aceasta reprezentand o caracteristica de baza a Marii Campii Chineze.

In general, aceasta campie are o inaltime medie de 50 m, cu aspect foarte neted, perturbat in afara muntilor din zona central-nordica, de domuri de orogine vulcanica.

ClimaTemperaturile lunii ianuarie sunt negative in nord (-6ºC), in jur de 0ºC in zona centrala

si de 3ºC in sud. Corespunzator,temperaturilor lunii iulie sunt de 26-28ºC si respectiv 29ºC. Precipitatiile inregistreaza mari variatii in teritoriu,fiind cuprinse intre 400-500mm, in nord, si 750-1000mm in sud. Cu toate aceste diferentieri climatul musonic este evident pe intreaga intindere a campiei Conditiile climatice se individualizeaza prin caracterul continetal puternic influentat de musoni,cu ierni secetoase si reci si veri calduroase si umede.. El reiese din activitatea ciclonala intensa,care provoaca deseori furtuni mari, taifunuri aducatoare de dezastre si de ploi torentiale puternice. Din cantitate totala de precipitatii,circa 80%cad vara cand musonul bate dinspre ocean spre uscat,iar restul primavara si toamna,intrucat iarna nu detine decat 2-3%. Daca nu ar fi musonul de vara si, in general,acest climat musonic, Marea Campie Chineza ar fi un desert asemanator Saharei, la a carui latitudine se afla.

Reteaua hidrografica: Yangtze (Fluviul Albastru, fluviul în totalitatea sa se numeşte "Chang Jiang", ceea ce înseamnă "Fluviul Lung"), Huangpu, Huang He.

CAMPIA SIBERIEI DE VESTCampia Siberiei de vest este cuprinsa intre Muntii Ural si fluviul Enisei,fiind

strabatuta de bayinul fluviului Obi si reprezentand o larga deschidere spre Oceanul Artic. Altitudinile sunt, pe intinderi mari,foarte coborate.

Avand un aspect depresionar,favorizeaza acumularea apelor si formarea unor intinderi mari de mlastini.Este a doua regiune a globului in privinta resurselor de petrol si gaze naturale.

Cprinde în marea sa majoritate depozite aluviale cenozoice si este atât de plată încat o creştere cu 50 de metri a nivelului mării ar cauza inundarea întregii zone cuprinse între Oceanul Arctic şi Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt rezultatul barajelor de gheaţă care întorc cursurile râurilor Ob şi Yenisei, redirijându-le spre Marea Caspică (şi probabil spre Marea Aral). Este deasemenea o câmpie foarte mlăştinoasă. În sudul acesteia, unde permafrostul este absent, se formasera zone întinse bogate în iarbă care sunt de fapt o prelungire a stepei din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente.

5

MUNTII ANZIMunţii Anzi sunt cel mai lung lanţ muntos din lume. Ei se întind de-a lungul coastei de

vest a Americii de Sud prin Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina şi Chile. Sunt alcătuiţi de fapt din două sau mai multe lanţuri paralele în unele regiuni ca de exemplu în Peru, Bolivia, nordul Chile şi Argentinei, unde între lanţurile muntoase sunt distanţe mari, delimitând între lanţuri podişul Altiplano cu lacul Titicaca. Centrul fostului imperiu Inca, oraşul Cuzco, se află în nordul acestui podiş. Lungimea Anzilor Cordilieri este de aproximativ 7.500 km

Muntele cel mai înalt din lanţul Anzilor Cordilieri este Aconcagua cu 6.962 m înălţime şi este situat în Argentina la graniţa dintre Argentina şi Chile.

Anzii se află într-o zonă cu o intensă activitate vulcanică şi seismică. Vulcanii cei mai înalţi din lume se află în Anzi: vulcanul Monte Pissis din (Argentina) are 6.882 m, Ojos del Salado din (Chile) are 6.887 metri. Ca rezultat al proceselor vulcanice există solfatarele, geizerele şi fumarolele.

Anzii prezintă un caz tipic între o placă continentală şi o placă oceanică (Pacific). Placa "Nazca" s-a ciocnit cu placa continentală a Americii de Sud în urmă cu circa 150 de miloane de ani. Pe această linie de joncţiune s-a format o falie (crăpătură) în adâncimea oceanului numite "Gropa Peru" (6262 m) şi "Groapa Atacama" (8066 m) adâncime.

MUNTII CORDILIERIM. STANCOSISunt munţi de încreţire situaţi în vestul Americii de Nord, conţinând sporadic şi câţiva

vulcani. Muntele cel mai înalt al lanţului Munţilor Stâncoşi este Mount McKinley din Alaska, cu 6.194 m. Rocile sunt în marea majoritate roci metamorfice şi magmatice.

Rauri: Colorado, Missouri , Rio Grande, Snake, YellowstoneDomină vânturile de vest aducând aer rece şi umed cu ploi dinspre Pacific, ceea ce

determină o climă umedă spre coasta Pacificului (versanţii vestici) şi o climă uscată (versanţii de est) a munţilor. Temperaturile sunt tipice unei clime alpine, frecvent înorat excepţie parcul Yellowstone, cu temperaturi medii de 6°, precipitaţiile medii de 36 cm pe an.

Munţii coţin zăcăminte de plumb, aur, cupru, molibden, argint, wolfram, zinc In iarnă sunt atracţiile sporturilor de iarnă, în mod deosebit schiul alpin cu regiunile:

Aspen in Colorado; Snowbird in Utah; Sun Valley in Idaho; Big Mountain şi Big Sky in Montana;

PODISUL BRAZILIEIPodişul Brazilei este o regiune veche, cu platouri monotone, traversate de lanţuri

muntoase joase şi fragmentate. Podişul Braziliei însoţeşte ţărmul Atlanticului pe mai bine de 7000 de kilometri, de-a

lungul cărora, pe o fâşie relativ paralelă cu coasta, sunt situate şi cele mai distincte lanţuri muntoase. Această fâşie, unde înălţimile mai ridicate fac ca precipitatiile să fie constante şi abundente, este acoperită de o complexă pădure tropicală, iar înspre sud, subtropicală, deosebit de diversificată, aşa-numită "mata atlantica” (pădurea atlantică), de fapt o îngemănare de cel puţin 15 ecosisteme importante. Doar a zecea parte din această pădure nu a

6

fost tăiată, mata atlantica find una dintre cele mai periclitate zone ecologice de pe glob. Ţărmul adiacent podişului Braziliei, cu câmpii relativ înguste, însoţite de lagune, mangrove, şi recifuri coraligene, este remarcabil prin continuitatea, pe aproape întreaga sa lungime, a plajelor late şi cu un nisip fin, o mare parte dintre ele extrem de izolate.

Partea nordică a podişului Braziliei este cea mai joasă şi mai uniformă, cu înălţimi cuprinse între 200 şi 500 de metri, mărginită înspre Oceanul Atlantic de o serie de lanţuri muntoase scunde, mai degrabă dealuri

Ţărmul este însoţit de o câmpie relativ îngustă, cu mangrove şi numeroase lagune şi recifuri coraligene, vestit pentru plajele sale. Clima este caldă, cu temperaturi de 25-30°C (ce pot atinge şi 38°C) şi ploi bogate, de până la 2500 mm/an, mai scăzute în nord, şi repartizate în două anotimpuri. Conform NASA, aici este aerul cel mai curat din lume, cu excepţia celui din Antarctia. Pe cursul inferior al râului Parnaiba (1700km), din nord, şi care se vărsa în ocean printr-o deltă asemănătoare cu a Amazonului, însă cu mult mai mică, este specific palmierul Babacu, al cărui ulei, în combinaţie cu ulei de cocos, a fost folosit, într-un test din februarie 2008, drept combustibil pentru unul din motoarele unui Boeing 747. Denistatea populaţiei este mare, ţărmul fiind însoţit de un lanţ de oraşe, dintre care cele mai mari sunt Recife (3.7 milioane de locuitori în aria metropolitană, 2006), Fortaleza (3.5 milioane în 2006), Salvador (2.9 milioane în 2007), Natal şi Sao Luis (fiecare cu câte 1.3 milioane în 2006).

Interiorul acestei părţi a Podişului Braziliei diferă mult faţă de zona de coastă. În aşa-numitul "sertao”, temperaturile cresc şi ploile se împuţinează (500-800 mm/an, ajungând însă şi până la 250 mm/an), dând naştere unei regiuni semi-deşertice, caracterizată prin secete frecvente şi devastatoare. Sezonul ploios este redus la trei sau patru luni, tot atâtea în câte precipitatiile lipsesc cu desăvârşire. Covorul vegetal, numit "caatinga”, este compus din ierburi, plante cu tulpini groase şi lemnoase, cactuşi şi desişuri spinoase.

CAMPIA AMAZONIEIAmazonia este un vast bazin umplut de sedimentele celui mai mare fluviu din lume şi

a celor peste o mie de afluenţi ai săi, dintre care 20 au peste 1500 de kilometri lungime.O lună de curgere a Amazonului ar fi suficientă timp de un an agriculturii Indiei, cu

miliardul său de oameni şi cele două sau chiar trei recolte. Însă aici nu trăiesc decât vreo 15 milioane de oameni;

Câmpia Amazonului este domeniul "selvei”, cea mai mare pădure tropicală din lume, locul de întâlnire a unui număr impresionant de plante şi animale, neegalat de nici o altă regiune a Pământului. Se estimează că un singur kilometru pătrat de pădure amazoniană poate conţine 75,000 de specii de arbori şi 150,000 de specii de plante superioare, adică în jur de jumătate din toate plantele Pământului. Masa acestora este de peste 90,000 de tone, adică fiecare metru pătrat susţine 90 de kilograme de materie vie. În zonele neinundate ("varzeas”) arbori imenşi ajung până la o sută de metri înălţime, cu coroane ca nişte domuri şi liane încolăcite pe ramurile lor; sub această coroană se află un hăţiş de arbuşti, palmieri şi ferigi. Malurile râurilor mari sunt ca nişte delte, cu numeroase braţe şi meandre însoţite de grinduri, aflate într-o continuă mişcare. Această imensă masă verde constituie adăpostul a cel puţin jumătate din peştii, reptilele şi păsările lumii, şi a unui sfert dintre amfibieni.

7

În pofida defrişării intense şi a unei colonizări în plină desfăşurare, suprafeţe imense rămân încă nelocuite, sau complet izolate de restul omenirii. Densitatea generală este de 2-4 loc/kmp, oamenii fiind concentraţi de-a lungul cursurilor de apă; Manaus, situat în inima Amazoniei este cel mai mare oraş, cu 1.7 mil, Belem şi Macapa de o parte şi de alta a gurii de vărsare a Amazonului. Aceasta este un fenomen unic în lume, deltă şi estuar în acelaşi timp. Mareea este atât de puternică încât urcă, sub forma unor valuri ("pororoca”), până la o mie de kilometri în albiile Amazonului. Totuşi, forţa ei este prea mică pentru cele un miliard de tone de aluviuni aduse anual de fluviu, şi care s-au depus sub forma unor insule, dintre care cea mai mare, Marajo, are 47,600 kmp.

CAMPIA EUROPEI DE ESTCâmpia Europei de Est (Câmpia Rusă) – este cea mai întinsă câmpie din Europa, are

o suprafaţă de 4 mil. km2 şi este a doua câmpie din lume ca suprafaţă după Câmpia Amazonului. Ocupă aproape întreaga jumătate estică a Europei, de la Carpaţii Păduroşi, în vest, până la Munţii Ural, în est, şi de la Marea Neagră şi Marea Caspică, în sud şi până la Oceanul Arctic în nord. Are altitudini cuprinse între -28 m în Câmpia Caspică, 343 m în Podişul Valdai şi 463 m în Colinele Timan.

Câmpia apare ca o asociere de câmpii joase, coline şi podişuri vechi. Din punct de vedere tectonic se suprapune peste Placa Est Europeană, având un fundament precambrian larg boltit şi modelat de calota glaciară în jumătatea nordică. În nordul acestei câmpii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciară care se întrepătrund cu cele fluvio-glaciare. O caracteristică a acestei câmpii este şi faptul că marile fluvii au dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga etc.

ALPIISe întind din Austria şi Slovenia până în sud-estul Franţei, trecând prin nordul Italiei,

sudul Elveţiei, Liechtenstein şi sudul Germaniei.Alpii formează un arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de aproximativ

1200 km şi acoperă o suprafaţă de cca 200.000 km². Cel mai înalt munte este Mont Blanc situat la frontiera franco-italiană, cu o altitudine de 4810 m.

Rauri: Rin, Ron, Inn, Isere, PadLacuri: Leman, Como, Garda, Maggiore, Boden. Caracterictici:masivitatea accentuată, determinată de lipsa depresiunilor întinse;▲altitudinile ridicate: Mont Blanc (4810 m), Monte Rosa (4638 m), Matterhorn

(4565 m);▲fragmentare ridicată prin văi longitudinale (Gail, Rhône);▲nicio vale n-a reuşit să ferestruiască unitatea montană în totalitate;▲extrem de complecşi sub raport structural şi morfologic;▲predominanţa rocilor cristaline, metamorfice şi sedimentare;▲faliere intensă;▲simetrie structurală: cristalin (şisturi, granite, gnaise) în centru, sedimentar

mezozoic intern (calcare) şi sedimentar mezozoic şi neozoic spre exterior (calcare şi molasă);

8

limita actuală a zăpezii persistente este situată la 3.600 m altitudine în sud şi 3.200 m pe versantul nordic, unde modelarea glaciară continuă;

▲în Alpii Dolomitici, Bavariei, Austriei, Iulieni – carst dezvoltat în calcare de mare grosime, cu peşteri de mari dimensiuni (Eisriesenwelt, Postojna);

MUNTII ATLASSe intind pe teritoriul statelor Maroc, Algeria şi Tunisia. Vârful cel mai înalt fiind

Toubkal (4165 m) este situat în partea sudică a Marocului.Munţii alcătuiesc o linie de despărţire între clima umedă a regiunii nord-vestice

africane şi clima caldă extrem de uscată a deşertului Sahara.In general este o climă continentală cu veri fierbinţi, iar iarna din cauza altitudinii mari

cu căderi de zăpadă care pe piscurile mai înalte care nu persistă de obicei tot timpul anului, însă cu temperaturi nu prea scăzute. Primăvara prin topirea zăpezii iau naştere râuri şi lacuri numite Wadi, lacuri ce seacă vara în locurile mai înalte sunt lacuri sărate numite Shots care în timpul verii devin bălţi mici.

Orase: Marakesh (Maroc), Constantine (Algeria)Atlasul este bogat în minereuri de fier, plumb, cupru, fosfat, sare, mercur, marmoră şi

mai puţin argint, cărbuni naturali şi gaz natural, numai Africa de Sud este aşa bogată în resurse naturale.

SAHARACu cei 9.000.000 km² este cel mai mare desert de pe GlobClima este tropical-deşertică, cu temperaturi medii ridicate (38°C), deosebit de

fierbinte şi uscată; vântul dominant tot timpul anului este vântul Pasat, un vânt uscat ce aduce ploi rare. Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte au determinat formarea deşertului. Iarna, pe timpul nopţii temperatura scade până la -10 grade, pe când vara atinge în timpul zilei 58 de grade Celsius.

Precipitaţiile sunt reduse (20-200 mm/an) şi amplitudini termice diurne foarte mari (30°C în aer şi 70°C pe sol). Temperatura medie a lunii ianuarie este de +10°C, iar a lunii iulie 35°C. Temperatura maximă absolută a fost înregistrată în septembrie 1922 la Al-'Azīzīyah (Libia), iar minima absolută -18°C (pe timp de noapte). Sahara este o regiune endoreică, lipsită de cursuri de apă permanente, reţeaua hidrografică fiind reprezentată prin ueduri, care se umplu cu apă în timpul ploilor ocazionale.

Vegetaţia este xerofilă, rară şi cuprinde circa 1000 de specii. În cele circa 90 de oaze mari se cultivă curmali, legume, cereale

Fauna este foarte săracă: scorpioni, şopârle, vulpi de deşert, struţi. Spre margini pătrund uneori animale de savana.

Populaţia rară a Saharei constă în special din arabi, berberi, mauri; pe lângă aceştia sunt neamurile tubu şi tuaregilor (60%). Pe lângă creşterea animalelor care era până în secolul al XIX-lea comerţul cu caravanele prin deşert, o importantă ramură economică a acestor popoare nomade.

9

HIMALAYA-TIBETSunt munţi tineri, formaţi în orogeneza alpină (de aceeaşi vârstă cu Anzii Cordilieri şi

Munţii Stâncoşi). Versanţii sudici sunt alcătuiţi din conglomerate şi gresii, iar cei nordici din gnaisuri, granite, şisturi cristaline şi filite. Munţii cei mai înalţi din lume cu vârful Everest au luat naştere prin ciocnirea plăcii tectonice indiene cu placa asiatică a podişului Tibet, fiind munţi de încreţire şi prin suprafaţa şi înălţimea lor mare, fiind acoperiţi tot timpul anului cu zăpadă, această zonă rece, în contrast cu aerul cald de pe coasta pacificului contribuie la formarea musonului.

Aici se întâlnesc munţi de peste 8000 m înălţime ca Everest(8.849 m), K2 (8.611 m). Dintre cei 14 munţi mai înalţi de pe glob, patru se găsesc în Munţii Karakorum, din Pakistan situat în partea vestică a Himalayei de exemplu K2.

Hymalaya partea muntoasă şi de podiş este regiunea de unde izvoresc fluviile cele mai mari din sudul Asiei ca: Fluviul galben, ce curge până în apropierea Pekinului vărsându-se în Marea Chinei, , Mekong, ce traversează Laos şi Kambodscha până în regiunea oraşului Hồ-Chí-Minh din sudul Vietnamului. La fel fluviul Ind ce străbate Pakistanul de la nord la sud, şi-n în estul Pakistanului fluviul deja amintit Brahmaputra.

Podişul Tibet este cel mai înalt podiş (altitudine medie 4.785m, suprafaţa 2.000.000km²) din lume. Situat in partea central-sudică a Asiei, in S-V Chinei, Podişul Tibet este străbătut de lanţuri muntoase cu inăltime de 6.000-7.000m si limitat de culmile semeţe ale Munţilor Himalaya. Aceştia formează o adevarată barieră în calea maselor de aer umed ale musonilor, clima Podişului Tibet fiind, în consecinţă, uscată si aspră, cu variaţii de temperatură intre -35°C (iarna) si +10-15°C (vara). Podisul Tibet este străbătut de numeroase ape ,cu izvoare în gheţarii Himalayei, unele din ele reuşind să străbată bariera munţilor si să se îndrepte spre ocean. Cel mai important fluviu este Brahmaputra care curge pe direcţia V-E, constituind zona cea mai importantă pentru economie si populaţie.

Densitatea demografică este de sub două persoane pe km2. Tibetul nu este, aşa cum se credea adesea, un platou dezolat şi arid, prezentând, în realitate, peisaje variate, funcţie de nişele ecologice. Habitatul uman se situează între altitudinile de 2800 şi 5300 m şi, cu toate că regiunile de vest şi nord-vest sunt deosebit de inospitaliere, în părţile de sud şi sud-est ( în care ploile musonice reuşesc să treacă de bariera himalayană sau de lanţurile muntoase orientale ) clima este mai blândă iar relieful este dominat de văi adânci şi fertile, înconjurate de munţi înalţi.

Considerat „al treilea pol al globului pământesc” podişul (ce reprezintă, de fapt, fundul mării Thetis, secată în urmă cu 100 de milioane de ani) se caracterizează prin altitudine mare şi clima friguroasă.

10