Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-PoliticeSpecializarea: Resurse umane, anul III, grupa 1

Referat – Relaţii publice

Profesor Student

Drd. Ailincăi Alina Andreia Porfireanu Manuela

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-PoliticeSpecializarea: Resurse umane, anul III, grupa 1

Relaţii publice

Termenul de „relaţii publice” a devenit în ultimii ani de uz comun şi face parte din

conversaţiile cotidiene, este argumentul multor congrese şi seminarii, deciziile întreprinderilor

ţinând cont de acestă nouă tehnică.

Şi totuşi termenul face obiectul unor neînţelegeri, în mod special datorită faptului că

„relaţiile publice” – ca funcţie şi concept – se găseşte încă într-o stare fluidă, care nu a permis o

definire satisfăcătoare.

Oamenii definesc frecvent relaţiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai

vizibile tehnici şi activităţi ale sale – articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor

sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale.

Ceea ce oamenii nu înţeleg este că relaţiile publice au multe aspecte subtile şi greu de

pătruns. Relaţiile publice sunt esenţiale în lumea complexă de azi pentru a facilita comunicarea şi

înţelegerea. Ele implică cercetare, analiză, adoptarea politicii, programare, comunicare şi

feedback de la o diversitate de categorii de public.1

Una dntre cele mai utilizate definiţii ale relaţiilor publice este un „efort direcţionat spre

motivarea şi influenţarea clienţilor în primul rând prin intermediul mijloacelor de comunicare,

pentru a-i determina să gândească bine despre o organizaţie, să o respecte şi să o susţină în

perioadele mai dificile”.2

Relaţiile publice interne

În cadrul publicului intern se includ, în general, toate categoriile de personal angajate în

activitatea propriei întreprinderii. Acţiunile de relaţii publice adresate acestora urmăresc crearea

unui climat favorbail de muncă, a unei colaborări permanente în scopul desfăşurării unei

activităţi permanente şi profitabile, a cunoaşterii în detaliu a întregii activităţi a firmei, a

produselor şi a serviciilor ce alcătuiesc oferta acesteia, etc. De altfel echilibrul intern şi buna

funcţionare a unei firme determină, în bună măsură, imaginea sa în exterior. În acelaşi timp, prin

1 Şerbănică, Daniel, Relaţii publice, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p. 10.2 Gălăţeanu, Oana-Elena, Relaţii publice, Editura Univers, Galaţi, 2010, p. 12.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-PoliticeSpecializarea: Resurse umane, anul III, grupa 1acţiunile de relaţii publice adresate publicului intern, conducerea firmei poate cunoaşte opiniile şi

sugestiile propriilor salariaţi, ale căror valorificări ar conduce la perfecţionarea activităţii sale. În

acest scop, sunt folosite numeroase pârghii (morale, materiale, etc.) care să stimuleze interesul şi

iniţiativa angajaţiilor în desfăşurarea unei activităţi eficiente, în sporirea prestigiului

întreprinderii.

Atât angajaţii cât şi acţionarii au o mare importanţă pentru relaţiile publice ale unei

organizaţii. Deşi formează publicul intern, se diferenţiază prin relaţiile pe care le au cu

compania. Pentru angajaţi managerul poate fi o persoană stimată sau o adevărată enigmă. Pentru

acţionari, adevăratul manager este cel care menţine costurile joase, profiturile ridicate şi plăteşte

devidente solide şi la timp.

Convingerea specialiştilor, cum că relaţiile publice încep în cadrul organizaţiei, implică

două direcţii. Prima priveşte în excelenţă comunicarea în cadrul eşsalonului managerial. A doua

implică existenţa unei politici de relaţii publice solide, care trebuie să se adreseze angajaţilor,

inainte de a-şi canaliza efortul spre captarea publicului.

În sfera relaţiior cu angajaţi politica de relaţii publice are o importanţă deosebită.

Angajaţii îşi asumă loialitatea numai atunci când compania câştigă acestă atitudine pozitivă prin

politica sa, prin actele sale faţă de angajaţi. Primul pas pe care îl pot face relaţiile publice este de

a convinge managerul că fiecare aspect al activităţii cu angajaţii înseamnă relaţii publice.

Relaţiile publice cercetează şi evaluează atitudinea angajaţilor faţă de companie şi

implicaţiile acestei atitudini în relaţiile cu publicul. Pe baza informaţiilor obţinute se pot sugera

noi procedee sau se modifică metodele care nu aduc rezultatele pozitive scontate. Ceea ce se

doreşte este dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de companie.

Atât din punct de vedere al opiniei publice cât şi al presei, acţionarii companiei cât şi

angajaţii organizaţiei reprezintă o sursă potenţială pentru dezvoltarea unei imagini favorabile faţă

de firmă.

Relaţiile publice externe

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-PoliticeSpecializarea: Resurse umane, anul III, grupa 1

În ceea ce priveşte publicul extern, acesta este format din numeroase segmente spre care

întreprinderea îşi îndreaptă oferta sa şi faţă de care trebuie să-şi particularizeze formele şi

instrumentele de acţiune, potrivit specificului şi reacţiilor posibile ale acestora.

Relaţiile publice cu publicul extern se desfăşoară de obicei în jurul unui eveniment

planificat sau al unei activităţi. Ele implică şi programe de continuitate, cu scopul de a spori

aprecieri la adresa activităţilor din instituţie, ca urmare a activităţii pe care acesta o desfăşoară.

Scopul principal este acela de a explica sistemul simbiotic de relaţii ce se pot dezvolta

atunci când ambele elemente ( organizaţia şi societatea sau părţi alea acesteia ce prezintă interes)

sunt sensibile la cerinţele şi speranţele reciproce.

Relaţiile cu publicul extern reprezintă participarea planificată, activă şi continuă a

instituţiei cu societatea, în beneficiul acesteia şi al organizaţiei. Acest tip de relaţii nu sunt

opţionale, ci permanente. Dacă organizaţia se va bucura de beneficiul unor relaţii bune cu

comunitatea sau va suferi în urma efectelor unor asemenea relaţii, este, în mare măsură, în

funcţie de eficienţa programelor de relaţii publice proiectate şi aplicate.

Relaţiile publice externe reprezintă o funcţie de conducere, motiv pentru care managerii

trebuie să fie vizibil angajaţi în implicaţiile activităţilor şi programelor desfăşurate. Este absolut

obligatoriu să se acorde consultanţă directorului/preşedintelui organizaţiei privind importanţa

angajamentelor sale, precum şi ale echipei sale. Din această perspectivă directorul de relaţii

publice este legătura permanentă a conducătorului organizaţiei cu societatea, revenindu-i sarcina

de a determina starea relaţiilor cu aceasta. Îi revine şi responsabilitatea stabilirii factorilor cauzali

care au generat o anumită situaţie, precum şi cea de creare şi proiectare a unor programe pentru a

depăşi orice bariere ce s-au format între şeful organizaţiei şi societate.

Pentru ca aceste relaţii să devină eficiente este necesar ca specialistul în relaţii publice să

ia în considerare efectele posibile în cazul înăspririi relaţiilor dintre instituţie şi societate.

Problema specilistului de relaţii publice este de a dezvolta şi implementa programe

destinate să ofere oamenilor informaţii de care aceştia au nevoie pentru a emite raţionamente de

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-PoliticeSpecializarea: Resurse umane, anul III, grupa 1calitate, pentru a putea înţelege în totalitate, pentru a aprecia şi a avea deplină încredere în

organizaţie.3

3 Şerbănică, Daniel, Relaţii publice, Editura ASE, Bucureşti, 2003, pp. 25-32.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-PoliticeSpecializarea: Resurse umane, anul III, grupa 1

Biblografie:

1. Gălăţeanu, Oana-Elena, Relaţii publice, Editura Univers, Galaţi, 2010, p. 12.

2. Şerbănică, Daniel, Relaţii publice, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p. 10.

3. Şerbănică, Daniel, Relaţii publice, Editura ASE, Bucureşti, 2003, pp. 25-32.