Relatii in Sec XX
1
Relatii in sec XX. Secolul al XX-lea a fost dominat de cele două războaie mondiale şi de consecinţele acestora. Situaţia internaţională a României a depins de jocul marilor puteri, de alianţele dintre acestea şi de hotărârile luate de ele în ceea ce priveşte politica mondială. După obţinerea independentei (1878), România a fost cooptată, în anul 1883, în Tripla Alianţă (din care făceau parte Austro-Ungaria, Germania şi Italia). Aderarea statului român la Tripla Alianţă a avut un efect benefic, deoarece a scos România din starea de izolare diplomatică şi i-a oferit prestigiu în planul relaţiilor internaţionale. Totuşi, la începutul sec. al XX-lea, o dată cu izbucnirea primului război mondial şi confruntarea dintre cele două alianţe politico-militare, Tripla Alianţă şi, respectiv, Tripla înţelegere, România se găsea în faţa unei mari dileme. Deşi era membră componentă a Triplei Alianţe, o mare parte a opiniei publice şi a clasei politice simpatizau Antanta, din care făceau parte Franţa, Marea Britanie, Rusia. Poziţia României la declanşarea războiului în 1914 a dovedit sentimentele antantofile ale românilor, care dorind împlinirea idealului naţional, nu puteau merge în război alături de Austro-Ungaria (sub stăpânirea căreia se aflau încă Transilvania şi Bucovina). Ca atare, Consiliul de Coroană, întrunit la Sinaia în august 1914, a hotărât neutralitatea României, deşi regele Carol I şi câţiva apropiaţi ai acestuia ar fi dorit respectarea tratatului încheiat în 1883. După moartea regelui Carol I, în septembrie 1914, urmaşul său, Ferdinand, a cărei poziţie antantofilă era cunoscută, a încurajat începerea tratativelor cu Antanta. Astfel, prin intrarea României în război alături de Antanta, s-a putut realiza Marea Unire din 1918, care a determinat desăvârşirea statului naţional român. In perioada interbelică, România a încercat în plan diplomatic să păstreze sîatus-quo-ui stabilit la Paris în 1919, prin participarea sa în cadrul Ligii Naţiunilor şi prin încheierea unor alianţe regionale (Mica Antantă-1921, înţelegerea Balcanică-1934). Aceste eforturi nu au fost suficiente pentru a împiedica evenimentele din anul 1940, când România a pierdut teritorii importante: Basarabia, nordul Bucovinei, nord-vestul Transilvaniei, Cadrilaterul şi dintre care nu a mai recuperat decât partea Transilvaniei (în toamna anului 1944). După război. România s-a văzut, fără voia ei, în sfera de influenţă a URSS, conform înţelegerilor dintre puterile mondiale: SUA, URSS şi Marea Britanie (Yalta, 1945). Din această cauză, politica externă românească a urmat politica Moscovei şi a fost integrată structurilor coordonate de aceasta. Astfel, in 1949 România a aderat la CAER, iar în 1955, la Tratatul de la Varşovia. In 1968 a avut loc revolta anticomunistă din Cehoslovacia, iar poziţia României, condusă de N. Ceauşescu, a fost una diferită de cea a celorlalte membre ale Pactului varşovian. Astfel, tara noastră a refuzat să ia parte la înăbuşirea revoltei cehoslovace. Consecinţele acestei atitudini au fost în principal creşterea prestigiului lui Ceauşescu, atât în plan intern, cât şi în pian extern. Liderul comunist s-a bucurat de o largă apreciere internaţională dovedită de vizitele în România a preşedinţilor occidentali: preşedintele Franţei,Charles de Gaulle (1968), şi preşedinţi americani: Richard Nixon (1969) şi Gerald Ford (1975). S-au realizat de asemenea restructurarea legăturilor comerciale externe prin semnarea de tratate economice cu ţările vest-europene, aderarea României la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Banca Mondiala (1972) şi stabilirea relaţiilor cu Piaţa Comună (1973). După înlăturarea regimului comunist în 1989 şi revenirea la democraţie, România şi-a îndreptat atenţia către integrarea în structurile NATO şi UE. După perioadele de negocieri, ţara noastră a fost acceptată în NATO începând cu 2004, iar în Uniunea Europeană din 2007. Cu toate că la începutul sec. al XX-lea România era considerat un factor de echilibru în zona Balcanilor (lucru dovedit şi de rolul jucat în timpul războaielor balcanice), mersul diplomaţiei şi al intereselor marilor puteri mondiale au făcut ca ţara noastră să fie nevoită să accepte constrângeri teritoriale şi politice, fapt demonstrat de exemplu şi de instaurarea comunismului cu forţa, instrumentată de URSS în timpul celui de-al doilea război mondial.
description
Isorie
Transcript of Relatii in Sec XX
Relatii in sec XX.
Secolul al XX-lea a fost dominat de cele dou rzboaie mondiale i de consecinele acestora. Situaia internaional a Romniei a depins de jocul marilor puteri, de alianele dintre acestea i de hotrrile luate de ele n ceea ce privete politica mondial.
Dup obinerea independentei (1878), Romnia a fost cooptat, n anul 1883, n Tripla Alian (din care fceau parte Austro-Ungaria, Germania i Italia). Aderarea statului romn la Tripla Alian a avut un efect benefic, deoarece a scos Romnia din starea de izolare diplomatic i i-a oferit prestigiu n planul relaiilor internaionale.
Totui, la nceputul sec. al XX-lea, o dat cu izbucnirea primului rzboi mondial i confruntarea dintre cele dou aliane politico-militare, Tripla Alian i, respectiv, Tripla nelegere, Romnia se gsea n faa unei mari dileme. Dei era membr component a Triplei Aliane, o mare parte a opiniei publice i a clasei politice simpatizau Antanta, din care fceau parte Frana, Marea Britanie, Rusia.
Poziia Romniei la declanarea rzboiului n 1914 a dovedit sentimentele antantofile ale romnilor, care dorind mplinirea idealului naional, nu puteau merge n rzboi alturi de Austro-Ungaria (sub stpnirea creia se aflau nc Transilvania i Bucovina). Ca atare, Consiliul de Coroan, ntrunit la Sinaia n august 1914, a hotrt neutralitatea Romniei, dei regele Carol I i civa apropiai ai acestuia ar fi dorit respectarea tratatului ncheiat n 1883.
Dup moartea regelui Carol I, n septembrie 1914, urmaul su, Ferdinand, a crei poziie antantofil era cunoscut, a ncurajat nceperea tratativelor cu Antanta. Astfel, prin intrarea Romniei n rzboi alturi de Antanta, s-a putut realiza Marea Unire din 1918, care a determinat desvrirea statului naional romn.
In perioada interbelic, Romnia a ncercat n plan diplomatic s pstreze satus-quo-ui stabilit la Paris n 1919, prin participarea sa n cadrul Ligii Naiunilor i prin ncheierea unor aliane regionale (Mica Antant-1921, nelegerea Balcanic-1934). Aceste eforturi nu au fost suficiente pentru a mpiedica evenimentele din anul 1940, cnd Romnia a pierdut teritorii importante: Basarabia, nordul Bucovinei, nord-vestul Transilvaniei, Cadrilaterul i dintre care nu a mai recuperat dect partea Transilvaniei (n toamna anului 1944). Dup rzboi. Romnia s-a vzut, fr voia ei, n sfera de influen a URSS, conform nelegerilor dintre puterile mondiale: SUA, URSS i Marea Britanie (Yalta, 1945). Din aceast cauz, politica extern romneasc a urmat politica Moscovei i a fost integrat structurilor coordonate de aceasta. Astfel, in 1949 Romnia a aderat la CAER, iar n 1955, la Tratatul de la Varovia.
In 1968 a avut loc revolta anticomunist din Cehoslovacia, iar poziia Romniei, condus de N. Ceauescu, a fost una diferit de cea a celorlalte membre ale Pactului varovian. Astfel, tara noastr a refuzat s ia parte la nbuirea revoltei cehoslovace. Consecinele acestei atitudini au fost n principal creterea prestigiului lui Ceauescu, att n plan intern, ct i n pian extern. Liderul comunist s-a bucurat de o larg apreciere internaional dovedit de vizitele n Romnia a preedinilor occidentali: preedintele Franei,Charles de Gaulle (1968), i preedini americani: Richard Nixon (1969) i Gerald Ford (1975). S-au realizat de asemenea restructurarea legturilor comerciale externe prin semnarea de tratate economice cu rile vest-europene, aderarea Romniei la Fondul Monetar Internaional (FMI) i la Banca Mondiala (1972) i stabilirea relaiilor cu Piaa Comun (1973).
Dup nlturarea regimului comunist n 1989 i revenirea la democraie, Romnia i-a ndreptat atenia ctre integrarea n structurile NATO i UE. Dup perioadele de negocieri, ara noastr a fost acceptat n NATO ncepnd cu 2004, iar n Uniunea European din 2007.
Cu toate c la nceputul sec. al XX-lea Romnia era considerat un factor de echilibru n zona Balcanilor (lucru dovedit i de rolul jucat n timpul rzboaielor balcanice), mersul diplomaiei i al intereselor marilor puteri mondiale au fcut ca ara noastr s fie nevoit s accepte constrngeri teritoriale i politice, fapt demonstrat de exemplu i de instaurarea comunismului cu fora, instrumentat de URSS n timpul celui de-al doilea rzboi mondial.
