ReglementăriReguli de amendare iv Indexul amendamentelor v Lista paginilor în vigoare vi Capitolul...

MINISTERUL TRANSPORURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI

Reglementări Aeronautice Civile Române

RACR - AD - MEDA

Metode şi echipamente de degivrare/antigivrare a avioanelor la sol

Ediţia 01/ 2004

Prezenta reglementare a fost emisă de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului şi aprobată prin OMTCT nr. ____________ din _____________

Copii ale prezentei reglementări şi amendamentele la aceasta pot fi obţinute la

cerere, contra cost, de la:

AUTORITATEA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ Şoseaua Bucureşti – Ploieşti nr.38-40 RO-013695, sector 1, - BUCUREŞTI Tel: +40.21.208.15.08

+40.21.233.40.33 Fax: +40.21.208.15.72

+40.21.233.40.62

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, RACR - AD - MEDA CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI Reglementări Aeronautice Civile Române Introducere

________________________________________________________________________ Ediţia 01 i 2004

CUPRINS Cuprins i Preambul iii Reguli de amendare iv Indexul amendamentelor v Lista paginilor în vigoare vi Capitolul I Introducere 1 - 1

1.1. Scop şi aplicabilitate 1 - 1 1.2. Reglementări aeronautice de referinţă 1 - 1 1.3. Definiţii şi abrevieri 1 - 2

Capitolul II Generalităţi 2 - 1 2.1. Givrarea avioanelor la sol 2 - 1 2.2. Conceptul de avion curat 2 - 1 2.3. Durata de protecţie (HOT) 2 - 2

Capitolul III Metode de degivrare / antigivrare 3 - 1 Capitolul IV Lichide pentru degivrare / antigivrare 4 - 1

4.1. Generalităţi 4 - 1 4.2. Lichide de tip I 4 - 1 4.3. Lichide de tip II şi IV 4 - 1 4.4. Stocarea lichidelor de degivrare / antigivrare 4 - 2 4.5. Controlul de calitate al lichidelor de degivrare / antigivrare 4 - 3

Capitolul V Echipamente de degivrare / antigivrare 5 - 1 5.1. Cerinţe constructive şi funcţionale pentru vehicul 5 - 1 5.2. Cerinţe tehnice şi funcţionale pentru sistemul de lichid 5 - 2 5.3. Verificarea funcţionării sistemului de lichid 5 - 3

Capitolul VI Facilităţi de degivrare / antigivrare pe aerodrom 6 - 1 6.1. Generalităţi 6 - 1 6.2. Componente 6 - 2 6.3. Amplasare 6 - 2

Capitolul VII Comunicaţii privind activitatea de degivrare / antigivrare 7 - 1 Capitolul VIII Proceduri de verificare a operaţiunilor de degivrare /

antigivrare 8 - 1

8.1. Verificări înainte de aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare 8 - 1 8.2. Verificări după aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare 8 - 1 8.3. Verificări speciale 8 - 2

Capitolul IX Instruirea personalului 9 - 1 Capitolul X Responsabilităţi şi obligaţii 10 - 1

10.1. Operatorul aerian 10 - 1 10.2. Furnizorul serviciilor de control al traficului aerian (ATC) 10 - 2 10.3. Agentul aeronautic de handling pentru degivrare / antigivrare 10 - 2 10.4. Administratorul aerodromului 10 - 3 10.5. Programul de asigurare a calităţii 10 - 3

RACR –AD – MEDA MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI

Introducere Reglementări Aeronautice Civile Române

________________________________________________________________________ 2004 ii Ediţia 01

SPAŢIU LĂSAT INTENŢIONAT LIBER


________________________________________________________________________ Ediţia 01 iii 2004

PREAMBUL

(1) Activitatea aeronautică civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin Codul Aerian, prin actele normative interne din domeniu, precum şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944 cu unele amendamente aduse ulterior acestei convenţii, ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România a aderat sau este parte .

(2) Reglementările aeronautice civile române sunt elaborate, emise sau adoptate în

conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare precum şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu standardele şi practicile recomandate în anexele la aceasta precum şi cu prevederile convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, astfel încât să se asigure un caracter unitar, coerent şi modern procesului de elaborare şi dezvoltare a cadrului naţional de reglementări aeronautice civile române.

(3) În conformitate cu prevederile Codului Aerian şi în scopul reglementării domeniului

aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în calitatea sa de autoritate de stat, emite sau asigură prin autorităţi delegate elaborarea şi/sau emiterea reglementărilor aeronautice civile române, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la activităţile aeronautice civile şi conexe, precum şi pentru persoanele care îşi propun ori desfăşoară activităţi în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă.

(4) Autoritatea Aeronautică Civilă Română este autoritate delegată de către autoritatea

de stat pentru asigurarea aplicării reglementărilor aeronautice civile naţionale precum şi supravegherea respectării lor de către persoanele juridice şi fizice, române sau străine, care furnizează servicii sau produse pentru aviaţia civilă din România, realizând astfel funcţia de supraveghere a siguranţei în domeniul aviaţiei civile.



________________________________________________________________________ 2004 iv Ediţia 01

REGULI DE AMENDARE Prevederile prezentei reglementări se pot modifica prin amendare sau prin emiterea unei noi ediţii în cazul în care sunt necesare modificări care afectează mai mult de 30% din conţinutul reglementării. Următoarele reguli sunt aplicabile: (1) Amendamentul/ediţia nouă se aprobă numai prin ordin al conducătorului autorităţii de

stat; (2) În cazul amendamentului, textul modificat va fi marcat cu o linie verticală situată în

stânga paginii, iar paginile afectate vor fi identificate corespunzător (ediţie, lista paginilor efective);

(3) După primirea amendamentului aprobat corespunzător, fiecare deţinător al reglementării va introduce noile pagini emise, va distruge paginile înlocuite şi va completa corespunzător tabelul “INDEXUL AMENDAMENTELOR”;

(4) În cazul emiterii unei noi ediţii fiecare deţinător al reglementării va lua măsurile necesare pentru scoaterea din uz a ediţiei înlocuite.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 v 2004

INDEXUL AMENDAMENTELOR

Nr. crt.

Numărul

amendamentului

Data

intrării în vigoare

Numele persoanei

care a introdus amendamentul

Semnătura



________________________________________________________________________ 2004 vi Ediţia 01

LISTA PAGINILOR ÎN VIGOARE

Pagina Ediţia / Data i 01 / 2004 ii 01 / 2004 iii 01 / 2004 iv 01 / 2004 v 01 / 2004 vi 01 / 2004

1 - 1 01 / 2004 1 - 2 01 / 2004 1 - 3 01 / 2004 1 - 4 01 / 2004 1 - 5 01 / 2004 1 - 6 01 / 2004 2 - 1 01 / 2004 2 - 2 01 / 2004 3 - 1 01 / 2004 3 - 2 01 / 2004 4 - 1 01 / 2004 4 - 2 01 / 2004 4 - 3 01 / 2004 4 - 4 01 / 2004 5 - 1 01 / 2004 5 - 2 01 / 2004 5 - 3 01 / 2004 5 - 4 01 / 2004 6 - 1 01 / 2004 6 - 2 01 / 2004 7 - 1 01 / 2004 7 - 2 01 / 2004 8 - 1 01 / 2004 8 - 2 01 / 2004 9 - 1 01 / 2004 9 - 2 01 / 2004 10 - 1 01 / 2004 10 – 2 01 / 2004 10 – 3 01 / 2004 10 - 4 01 / 2004

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, RACR - AD - MEDA CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI Reglementări Aeronautice Civile Române Capitolul 1

________________________________________________________________________ Ediţia 01 1-1 2004

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1. Scop şi aplicabilitate 1.1.1. Prezenta reglementare stabileşte cerinţele şi condiţiile tehnice şi operaţionale specifice activităţilor de degivrare şi antigivrare a avioanelor la sol prin metoda cu lichide, pentru realizarea siguranţei zborului avioanelor în condiţii atmosferice favorabile fenomenelor de givraj. 1.1.2. – (1) Prevederile prezentei reglementări sunt armonizate cu normele şi practicile recomandate cuprinse în documentele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO), precum şi ale altor organizaţii internaţionale din domeniul aviaţiei civile, norme şi recomandări prin care se asigură siguranţa traficului aerian.

(2) Reglementarea nu tratează cerinţele particulare fiecărui tip de avion; acestea sunt precizate în manualele publicate de constructorii avioanelor în cauză sau de companiile aeriene implicate. 1.1.3. Reglementarea de faţă se aplică pe aerodromurile/aeroporturile româneşti şi este obligatorie pentru toate părţile implicate, corespunzător atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor deţinute: administratorii şi serviciile operaţionale ale aerodromurilor/ aeroporturilor, furnizorii serviciilor de control al traficului aerian, operatorii aerieni şi agenţii aeronautici care au în obiectul de activitate degivrarea şi antigivrarea avioanelor la sol.

1.1.4. În cadrul procesului de supraveghere a aplicării prevederilor prezentei reglementări, Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) avizează specificaţiile tehnice ale utilajelor/ echipamentelor de degivrare şi antigivrare a avioanelor la sol, autorizează efectuarea activităţilor de profil şi autorizează agenţii aeronautici sau alte compartimente/structuri specializate în domeniu, potrivit legislaţiei şi reglementărilor aeronautice naţionale în vigoare.

1.1.5. – (1) AACR poate accepta, la cerere, derogări de la cerinţele şi condiţiile tehnice şi operaţionale prevăzute în reglementarea de faţă, condiţionat de menţinerea nivelului de siguranţă al zborului.

(2) Solicitarea, formulată în scris, trebuie să fie susţinută de o analiză a efectelor asupra siguranţei operaţionale şi de un plan de acţiuni pentru respectarea siguranţei zborului.

1.2. Reglementări aeronautice de referinţă 1.2.1. Prevederile prezentei reglementări sunt conforme cu:

a) Anexa 14 ICAO: Aerodromuri – vol. I: Proiectare şi operaţiuni de aerodrom (ediţia 3 / 1999);


Capitolul 1 Reglementări Aeronautice Civile Române

________________________________________________________________________ 2004 1-2 Ediţia 01

b) Doc. ICAO nr. 9640: Manual pentru operaţiuni de degivrare/antigivrare a aeronavelor la sol (ediţia 2 / 2000).

1.2.2. Suplimentar faţă de prevederile prezentei reglementări, în activităţile de

planificare, organizare şi desfăşurare a operaţiunilor de degivrare/antigivrare a avioanelor la sol pot fi utilizate specificaţii de profil relevante (caracteristici, cerinţe, recomandari, practici, etc.) din ediţiile actualizate ale reglementărilor menţionate la para. 1.2.1. sau din ediţiile curente ale următoarelor documente de aviaţie civilă:

a) Doc. IATA: Manual pentru handling aeroportuar (ediţia 23 / 2003); b) Standardul ISO 11075 / 1993: Aerospaţial – Lichide Newtoniene pentru

degivrarea / antigivrarea aeronavelor, ISO tip I; c) Standardul ISO 11076 / 2000: Aerospaţial – Metode cu lichide pentru degivrarea

/ antigivrarea aeronavelor; d) Standardul ISO 11077 / 1993: Aerospaţial – Vehicule de degivrare / antigivrare

autopropulsate – Cerinţe funcţionale; e) Standardul ISO 11078 / 1993: Aerospaţial – Lichide ne-Newtoniene pentru

degivrarea / antigivrarea aeronavelor, ISO tip II; f) Doc. AEA: Recomandări pentru degivrarea / antigivrarea aeronavelor la sol

(ediţia 18 / 2003).

1.3. Definiţii şi abrevieri 1.3.1 În sensul prezentei reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii: Administrator al aerodromului : persoană fizică sau juridică care conduce şi gestionează un aerodrom aflat în proprietatea publică sau în proprietatea privată a unor persoane fizice ori juridice. Aerodrom : suprafaţă delimitată pe pamânt sau pe apă, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi materiale, destinată a fi utilizată, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aeroport: aerodrom deschis pentru operaţiuni comerciale de transport aerian. Antigivrare: metodă preventivă prin care suprafeţele critice ale avionului sunt protejate contra formării gheţii sau chiciurii şi acumulării de zăpadă sau zăpadă (semi)topită, pentru o perioadă de timp limitată. “Avion curat”: concept care desemnează o cerinţă vitală, respectiv o configuraţie obligatorie la decolare, constând în eliberarea completă a suprafeţelor critice ale avionului de depunerile aderente de gheaţă, chiciură, brumă, zăpadă, etc.. Brumă : depozit de gheaţă produs prin îngheţarea ceţii suprarăcite pe obiecte a căror temperatură este sub sau puţin peste punctul de îngheţ. Este formată din granule separate de bule de aer, uneori ornate cu ramificaţii cristaline.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 1-3 2004

Burniţă: precipitaţie uniformă, compusă exclusiv din picături fine de apă (diametrul mai mic de 0,5mm (0,2in)), foarte apropiate unele de altele. Burniţa pare a pluti, urmând curenţii de aer, dar spre deosebire de ceaţă, se depune la sol. Burniţă care îngheaţă: precipitaţie uniformă, compusă din particule fine (diametru mai mic de 0,5 mm), care îngheaţă la impact cu solul sau cu alte obiecte. Ceaţă şi ceaţă la sol: suspensie de picături foarte fine de apă în aer care reduc vizibilitatea orizontală la suprafaţa pământului la mai puţin de 1 km. Ceaţă care îngheaţă: ceaţă formată din picături de apă suprarăcite care îngheaţă în contact cu obiectele expuse şi formează o peliculă de brumă / gheaţă transparentă. Chiciură : depozit de gheaţă cu aspect cristalin, având în general forme de solzi, ace sau stele. Se formează prin sublimare (depunerea vaporilor de apă pe suprafeţe a căror temperatură este egală sau inferioară punctului de îngheţ). Degivrare: metodă prin care gheaţa, chiciura, zăpada sau zăpada (semi)topită sunt îndepărtate de pe suprafeţele avionului. Se poate realiza prin metode mecanice, pneumatice sau cu lichide încălzite. Când se utilizează lichide încălzite, pentru obţinerea unui transfer optim de căldură, acestea trebuie aplicate cât mai aproape de învelişul avionului, respectându-se totodată procedurile operatorului aerian şi recomandările constructorului avionului. Degivrare / antigivrare: procedura în care sunt combinate ambele metode (degivrare şi antigivrare) şi care poate fi executată într-un pas sau în doi paşi. Degivrarea / antigivrarea într-un pas. Această procedură este executată cu lichid antigivrant încălzit. Lichidul este utilizat pentru degivrarea avionului şi ramâne pe suprafaţa acestuia asigurând protecţia la givrare. Pot fi utilizate lichide de tip I, II sau IV dar trebuie avut în vedere că timpul de protecţie asigurat de lichidul tip I este mult redus faţă de cel asigurat de lichidele de tip II sau IV. Degivrarea / antigivrarea în doi paşi. Această procedură se execută în două etape distincte. Prima etapă, degivrarea, se realizează cu lichid de degivrare. Etapa a doua, antigivrarea, se realizează cu lichid antigivrant. Etapa a doua trebuie executată înainte ca lichidul aplicat în prima etapă să îngheţe (de regulă în maximum 3 minute). Derogare: acceptarea aplicării parţiale sau în condiţii modificate a unei prevederi cuprinse într-o reglementare aeronautică civilă, fără ca aceasta să conducă la diminuarea siguranţei zborului. Durată de protecţie: interval de timp estimat, în care lichidul de antigivrare împiedică formarea gheţii şi chiciurii şi acumulării zăpezii pe suprafeţele tratate ale unui avion.



________________________________________________________________________ 2004 1-4 Ediţia 01

(Forţă de) Forfecare: forţă aplicată lateral asupra unui lichid antigivrant, care îi reduce vâscozitatea. Gheaţă transparentă: peliculă de gheaţă, în mod obişnuit transparentă şi netedă, dar conţinând bule de aer. Ea se formează pe obiectele expuse la temperaturi joase sau puţin peste punctul de îngheţ, prin îngheţarea burniţei sau a picăturilor de apă suprarăcite. Givrare: depunerea unui strat aderent de gheaţă pe suprafeţele expuse ale avionului, ca rezultat al îngheţării picăturilor de apă suprarăcite şi/sau acumularea pe aceste suprafeţe a precipitaţiilor sub formă de cristale mici de gheaţă, fulgi de zăpadă, etc., în condiţii de temperaturi exterioare negative, precum şi în condiţii de temperaturi exterioare pozitive, dacă suprafeţele respective rămân la 0°C sau sub această valoare (ca urmare a “impregnării cu frig“). Handling: ansamblul serviciilor specializate destinate pasagerilor, bagajelor, mărfurilor, poştei, echipajului şi aeronavei, asigurate pe aeroport. “Impregnare cu frig”: aripile unui avion se consideră “impregnate cu frig” când temperatura combustibilului conţinut în rezervoare este foarte scăzută ca urmare a aterizării după un zbor la o altitudine ridicată sau alimentării cu combustibil foarte rece. La căderea precipitaţiilor pe un avion “impregnat cu frig” aflat la sol, se poate forma gheaţă transparentă. Chiar dacă temperatura ambiantă se situează între -2°C ÷ +15°C, în prezenţa umidităţii vizibile sau a umidităţii ridicate se pot forma gheaţă sau chiciură dacă structura avionului rămâne la 0°C ori sub această valoare. Intensitatea precipitaţiilor: indicaţie a cantităţii de precipitaţii colectate într-un interval de timp, exprimate prin calificativele : slabe, moderate sau abundente. Lapoviţă: precipitaţii sub forma unui amestec de ploaie cu zăpadă. Din punct de vedere operaţional lapoviţa este tratată ca precipitaţiile slabe care îngheaţă. Ploaie: precipitaţii sub formă de picături de apă cu diametrul egal sau mai mare de 0,5 mm care, spre deosebire de burniţă, sunt foarte dispersate. Ploaie şi burniţă care îngheaţă: Ploaie sau burniţă în stare de picături de apă suprarăcite care îngheaţă la impactul cu orice suprafaţă. Siguranţa zborului: capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale. Suprafeţe critice: suprafeţele unui avion care trebuie să fie complet lipsite de gheaţă, zăpadă, zăpadă (semi)topită sau chiciură înainte de decolare. Suprafeţele critice sunt precizate de constructorul aeronavei. Umiditate ridicată: condiţie atmosferică în care umiditatea relativă se află aproape de punctul de saturaţie.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 1-5 2004

Umiditate vizibilă: ceaţă, ploaie, zăpadă, lapoviţă, umiditate ridicată (condensare pe suprafaţa obiectelor), cristale de gheaţă sau depuneri ale acestora pe piste, căi de rulare şi/sau aeronave expuse. Zăpadă: precipitarea cristalelor de gheaţă care au în cea mai mare parte şase ramuri. Cristalele sunt izolate sau regrupate în fulgi de zăpadă. Zăpadă afânată (uscată): precipitatul se formează când temperatura ambiantă este inferioară punctului de îngheţ. Zăpadă umedă: precipitatul se formează când temperatura ambiantă se situează aproape sau peste punctul de îngheţ. Zăpadă (semi)topită: zăpadă saturată de apă, care împroşcă atunci când este călcată cu piciorul. 1.3.2. Abrevieri: AACR Autoritatea Aeronautică Civilă Română

AD / AP aerodrom / aeroport

AEA Asociaţia companiilor aeriene europene (Association of European Airlines)

APU Sursa auxiliara de energie electrica (Auxiliary Power Unit)

ATC Controlul traficului aerian (Air Traffic Control)

HOT Durata de protecţie (Holdover Time)

IATA Asociaţia Transportului Aerian Internaţional (International Air Transport Association)

ICAO Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (International Civil Aviation Organization)

ISO

Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Organization for Standardization)

MTCT

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului

RACR

Reglementări Aeronautice Civile Române



________________________________________________________________________ 2004 1-6 Ediţia 01



________________________________________________________________________ Ediţia 01 2-1 2004

CAPITOLUL 2

GENERALITĂŢI

2.1. Givrarea avioanelor la sol

2.1.1. Siguranţa în exploatare a avioanelor, în orice condiţii meteorologice, este de o importanţă extremă pentru transportatorii aerieni, administratorii aerodromurilor şi furnizorii serviciilor de control al traficului aerian. 2.1.2. – (1) Principalele fenomene atmosferice şi condiţii care pot produce givrarea avioanelor la sol sunt: chiciura, zăpada, ceaţa care îngheaţă, burniţa care îngheaţă şi ploaia care îngheaţă, precum şi ploaia, burniţa, ceaţa sau umiditatea ridicată combinate cu efectul “impregnării cu frig” (inclusiv la temperaturi ambiante superioare punctului de îngheţ).

(2) Gheaţa transparentă sau lichidul antigivrant care şi-a pierdut eficacitatea sunt cel mai dificil de identificat. 2.1.3. Alte condiţii care pot produce givrarea suprafeţelor avioanelor:

a) operaţiunile pe rampă, căile de rulare şi pista contaminate cu apă, zăpadă sau zăpadă (semi)topită, sub acţiunea vântului, deplasării avionului, suflului motoarelor şi/sau echipamentelor de sol ;

b) expunerea suprafeţelor calde ale unei avioane la precipitaţii îngheţate când temperatura este inferioară punctului de îngheţ. Suprafeţele calde ale avionului pot topi precipitaţiile, care ulterior îngheaţă din nou. 2.1.4. În cazul ploii care îngheaţă, burniţei care îngheaţă, zăpezii abundente sau al precipitaţiilor cu un conţinut ridicat de apă, care îngheaţă, procedurile de degivrare / antigivrare pot fi ineficiente în asigurarea unui timp de protecţie suficient pentru continuarea operaţiunilor de zbor.

2.2. Conceptul de avion curat 2.2.1. În cazul în care condiţiile sunt favorabile givrării avioanelor în timpul operaţiunilor de pistă, nu trebuie să aibă loc nici o tentativă de decolare dacă gheaţa, zăpada, zăpada (semi)topită sau chiciura sunt prezente sau se depun pe aripi, elici, suprafeţe de comandă, pe dispozitivele de admisie a aerului în motoare sau pe alte suprafeţe critice. 2.2.2. – (1) Orice depunere de gheaţă, zăpadă sau chiciură pe suprafeţele exterioare ale unui avion, exceptând cele permise în manualul de zbor, pot afecta drastic perfomanţele sale aerodinamice, din cauza scăderii portanţei şi creşterii rezistenţei la înaintare.

(2) Zăpada (semi)topită, zăpada care îngheaţă sau gheaţa pot afecta anumite componente, cum ar fi suprafeţele de comandă sau mecanismele de acţionare a flapsului, până la blocare.



________________________________________________________________________ 2004 2-2 Ediţia 01

2.2.3. Factori care pot influenţa formarea gheţii şi chiciurii sau acumulări de zăpadă şi zăpadă (semi)topită, producând rugozitatea suprafeţei avionului:

a) temperatura mediului exterior (OAT); b) temperatura învelişului avionului; c) intensitatea precipitaţiilor şi conţinutul de umiditate; d) temperatura şi concentraţia amestecului apă / lichid de degivrare - antigivrare; e) umiditatea relativă; f) viteza şi direcţia vântului.

2.2.4. Factorii menţionaţi la para. 2.2.3. pot afecta şi capabilităţile lichidelor de degivrare şi de antigivrare. Ca urmare, nu se poate stabili cu exactitate durata de protecţie asigurată de lichidul de antigivrare. 2.2.5. – (1) Conceptul de avion curat se realizează prin degivrare adecvată, urmată de aplicarea unui lichid antigivrant corespunzător.

(2) Pentru confirmarea eficienţei tratamentului şi încadrării avionului în conceptul de avion curat, trebuie efectuată o verificare vizuală sau tactilă a suprafeţelor critice ale avionului.

2.3. Durata de protecţie (HOT)

2.3.1. Durata de protecţie este timpul estimat în care lichidul antigivrant previne formarea gheţii sau chiciurii şi acumularea zăpezii pe suprafeţele tratate ale unui avion. 2.3.2. Factori care pot afecta capabilităţile de degivrare/ antigivrare ale lichidelor şi durata de protecţie:

a) tipul şi intensitatea precipitaţiilor; temperatura mediului exterior; b) umiditatea relativă; c) direcţia şi viteza vântului; d) temperatura învelişului avionului; e) lichidul de degivrare / antigivrare ( tipul, concentraţia lichid/apă, temperatura).

2.3.3. – (1) Vântul puternic sau acţiunea suflului reactoarelor pot degrada pelicula protectoare a lichidului antigivrant şi reduce considerabil durata de protecţie.

(2) Acelaşi fapt se poate produce şi când temperatura învelişului avionului este semnificativ inferioară celei exterioare. 2.3.4. Operatorul aerian trebuie să deţină tabele sau diagrame cu duratele de protecţie calculate pentru condiţii de givrare la sol variate şi diferite tipuri şi concentraţii ale lichidelor utilizate. 2.3.5. Durata de protecţie reală începe în momentul aplicării ultimului strat de lichid antigivrant şi se termină când lichidul şi-a pierdut eficienţa.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 3-1 2004

CAPITOLUL 3

METODE DE DEGIVRARE / ANTIGIVRARE

3.1. – (1) Degivrarea / antigivrarea se execută, în general, cu lichide încălzite, pulverizate printr-un dispozitiv cu duză montat pe vehicule speciale de degivrare / antigivrare.

(2) Alte metode folosesc sisteme fixe de degivrare / antigivrare, echipamente portabile de pulverizare, mijloace mecanice (perii, frânghii, etc), radiaţii infraroşii sau forţa aerului. 3.2. – (1) Procedurile de degivrare / antigivrare pot fi unice, cu adaptări specifice pentru diferite tipuri de avioane.

(2) Pentru minimizarea pierderilor de căldură, lichidele de degivrare / antigivrare se aplică din apropierea învelişului avionului, începând, de regulă, cu fuselajul.

3.3. Tehnici generale de pulverizare a lichidelor de degivrare / antigivrare: a) Pe fuselaj: de-a lungul axului longitudinal, în lateral, evitând pulverizarea direct

pe geamuri şi parbriz. b) Pe aripi şi ampenajul orizontal: de la bordul de atac către bordul de fugă şi de la

vârf către încastrarea aripii. Configuraţia avionului şi/sau condiţiile locale pot impune o procedură diferită.

c) Pe ampenajul vertical: de sus în jos şi de la bordul de atac către bordul de fugă. d) Pe trenul de aterizare şi compartimentul roţilor: nu se recomandă pulverizarea cu

presiune ridicată sau direct pe roţi, pe ansamblul de frânare şi pe conducte/cabluri (aplicarea lichidului de degivrare / antigivrare în această zonă trebuie limitată).

e) Pe motoare / APU: trebuie evitată pulverizarea în zona motoarelor sau APU şi mai ales direct în acestea. Se vor respecta recomandările constructorului avionului. Înainte de pornire se verifică dacă motoarele se pot roti liber şi dacă palele frontale şi posterioare ale ventilatorului sunt fără contaminanţi îngheţaţi. Sistemul de condiţionare a aerului trebuie să fie oprit în timpul operaţiunilor de degivrare / antigivrare, când motoarele sau grupul APU sunt în funcţiune. Trebuie evitată, de asemenea, pulverizarea direct pe ajutajele de ieşire sau pe reversoarele motoarelor.

f) Pe senzori: trebuie evitată pulverizarea direct pe tuburile Pitot, orificiile pentru măsurarea presiunii statice, detectorul de unghi de incidenţă sau senzorii de unghi de atac.

3.4. Operaţiunile de degivrare / antigivrare pot fi executate: a) într-un pas, cu lichide de tip I, II sau IV încălzite, realizând concomitent

degivrarea şi antigivrarea;



________________________________________________________________________ 2004 3-2 Ediţia 01

b) în doi paşi, efectuând în primul pas degivrarea cu apă fierbinte sau cu lichide de degivrare încălzite, urmat imediat, în pasul al doilea, de aplicarea lichidului antigivrant.

3.5. – (1) În timpul aplicării pe avion a lichidelor încălzite, trebuie respectate restricţiile privind temperatura şi presiunea lichidelor aplicate, impuse de constructorul avionului.

(2) Alegerea metodelor de degivrare / antigivrare într-un pas sau doi depinde de condiţiile meteorologice, echipamentul disponibil, lichidele disponibile şi timpul de protecţie necesar. 3.6. Degivrarea / antigivrarea avioanelor trebuie executate cât mai aproape posibil de ora de plecare şi de pista de decolare, asigurând un interval minim de timp între degivrare / antigivrare şi decolare.

3.7. Pe durata executării degivrării / antigivrării avioanelor la sol trebuie respectate prescripţiile privind concentraţia amestecului lichid / apă, temperatura lichidului, presiunea la duză, tehnicile de pulverizare, etc., corespunzător procedurii aplicate.

3.8. - (1) Pentru evitarea acumulării reziduurilor de lichide îngroşate în zonele aerodinamice calme ale structurii avionului, respectiv prevenirea blocării sistemelor de comandă ale avionului, nu se admite aplicarea repetată a lichidelor de tip II sau IV fără aplicarea intermediară a lichidului de tip I sau a apei fierbinţi.

(2) După perioade prelungite de degivrare / antigivrare, este necesară verificarea zonelor aerodinamice calme şi a cavităţilor structurii avionului, pentru îndepărtarea eventualelor reziduuri acumulate.



________________________________________________________________________ Ediţia 01 4-1 2004

CAPITOLUL 4

LICHIDE PENTRU DEGIVRARE / ANTIGIVRARE

4.1. Generalităţi 4.1.1. Principala funcţie a lichidelor de degivrare / antigivrare este de a coborî punctul de îngheţ al precipitaţiilor care se depun pe avion şi, în felul acesta, de a întârzia acumulările de gheaţă, zăpadă, zăpadă (semi)topită sau chiciură pe suprafeţele critice. Funcţie de timpul de protecţie asigurat, lichidele de degivrare / antigivrare sunt clasificate ca lichide de tip I, II şi IV. Acestea se pot grupa în două clase distincte:

a) lichide care conţin un procentaj ridicat de glicoli şi fără agent de îngroşare, reprezentată de lichidele de tip I;

b) lichide care conţin un agent de îngroşare şi un procentaj mai scăzut de glicoli; din această clasă fac parte lichidele de tip II şi IV.

4.1.2. Lichidele de degivrare / antigivrare trebuie utilizate conform recomandărilor producătorilor de lichide, cerinţelor operatorilor aerieni şi prevederilor legislaţiei în domeniile sănătăţii şi mediului înconjurător.

4.2. Lichide de tip I 4.2.1. Lichidele de tip I conţin un procentaj ridicat (în general minimum 80%) de glicol (etilen glicol, dietilen glicol, propilen glicol sau amestecul acestor glicoli), restul fiind constituit din apă, inhibitori de coroziune, agenţi de înmuiere, anti-spumare şi uneori coloranţi. Aceste lichide au o vâscozitate relativ scăzută.

4.2.2. Lichidele de tip I se folosesc diluate şi încălzite, în special la primul pas al metodei în doi paşi.

4.3. Lichide de tip II şi IV 4.3.1. – (1) Lichidele de tip II şi IV conţin minimum 50% glicol (etilen glicol, dietilen glicol, propilen glicol), restul fiind format din apă, agent de îngroşare, inhibitori de coroziune, agenţi de înmuiere şi uneori coloranţi.

(2) Vâscozitatea ridicată a acestor lichide, combinată cu acţiunea agenţilor de înmuiere, permite formarea unei pelicule groase în momentul pulverizării pe avion. Această peliculă, în funcţie de concentraţia lichidului şi condiţiile meteorologice, se menţine un anumit timp pe învelişul avionului (timp de protecţie).

(3) Pentru scopuri de degivrare, lichidele de tip II şi IV se folosesc încălzite.



________________________________________________________________________ 2004 4-2 Ediţia 01

4.3.2. Sub acţiunea unor forţe de forfecare, cum sunt cele produse de fileurile de aer în timpul decolării, lichidele de tip II şi IV îşi reduc vâscozitatea şi se preling de pe suprafeţele antigivrate (în particular de pe aripi).

4.3.3. Performanţele de antigivrare ale lichidelor de tip II şi IV se diminuează prin: a) solicitarea mecanică de forfecare a moleculelor în timpul pompării (transferul

lichidului din cisterna de transport în rezervoarele de stocare, transferul lichidului din rezervoarele de stocare în degivroare, pulverizarea pe avion);

b) efectul de coroziune (rezervoare de stocare, degivroare, liniile de transfer, etc); c) acţiunea căldurii (temperatura prea ridicată şi/sau menţinerea acesteia pentru o

perioadă lungă, sisteme de încălzit neadecvate care nu repartizează uniform căldura); d) acţiunea razelor ultraviolete prin materialul translucid al rezervoarelor de stocare.

4.3.4. Dacă un avion antigivrat trebuie protejat din nou, nu se admite aplicarea unui alt strat de lichid antigivrant peste stratul existent. Trebuie mai întâi degivrate suprafeţele tratate iniţial şi apoi aplicat noul strat de lichid antigivrant.

4.4. Stocarea lichidelor de degivrare / antigivrare

4.4.1. Lichidele de degivrare / antigivrare se pot stoca în butoaie, rezervoare fixe sau mobile.

4.4.2. Facilităţile de stocare trebuie să fie : a) dedicate lichidului de degivrare / antigivrare pentru a evita orice contaminare cu

alt lichid; b) construite din materiale compatibile cu lichidul de degivrare / antigivrare,

insensibile la corodare, conform specificaţiei producătorului de lichid ; c) etichetate, în mod vizibil şi clar - pentru a evita contaminarea, cu: tipul, numele şi

numărul de lot al lichidului stocat şi data ultimei inspecţii/curăţiri a rezervorului. d) inspectate anual; dacă este evidentă coroziunea sau contaminarea, rezervoarele

trebuie readuse la standard (curăţate, recondiţionate) sau înlocuite.

4.4.3. Temperaturile în timpul stocării trebuie să fie în conformitate cu recomandările fabricanţilor, lichidele de tip II şi IV continând agenţi de îngroşare sensibili la menţinerea prelungită la temperaturi ridicate.

4.4.4. Liniile de trasfer dedicate şi gurile de umplere trebuie să fie etichetate în mod

vizibil şi clar pentru a evita amestecul cu lichide de alt tip sau de la producători diferiţi şi trebuie să fie compatibile cu lichidele de transferat. Este recomandată montarea unui filtru în linie, construit în conformitate cu recomandările fabricantului lichidului, pentru a îndepărta orice contaminant solid.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 4-3 2004

4.4.5. Pentru prevenirea degradării lichidelor de degivrare / antigivrare de tip II şi IV prin solicitări mecanice de forfecare excesive, trebuie folosite numai pompe şi duze de pulverizare conforme cu recomandările producătorilor lichidelor în cauză şi este necesară limitarea timpului de pompare, respectiv a numărului de treceri ale lichidului prin pompe.

4.5. Controlul de calitate al lichidelor de degivrare / antigivrare 4.5.1. Metodele de control al calităţii lichidelor de degivrare / antigivrare specificate de producătorul de lichide trebuie respectate cu stricteţe. 4.5.2. Controlul de calitate al lichidelor de degivrare / antigivrare se execută la recepţia acestora, precum şi în timpul stocării şi utilizării. 4.5.3. – (1) Fiecare lot de lichid de degivrare / antigivrare recepţionat trebuie însoţit de Certificatul de conformitate şi buletinul de analiză. La recepţie trebuie prelevată o probă din fiecare lot pentru verificarea vizuală, măsurarea indicelui de refracţie, verificarea valorii pH-ului şi determinarea vâscozităţii (numai pentru lichidele de tip II şi IV).

(2) După obţinerea informaţiilor necesare, se înregistrează cel puţin următoarele date: tipul şi numele lichidului recepţionat, numărul lotului lichidului recepţionat, numărul / data avizului de livrare şi certificatului de conformitate, data recepţionării, rezultatele analizei de recepţie. 4.5.4. Frecvenţa controalelor lichidelor stocate este în funcţie de condiţiile de stocare, astfel:

a) lichidele de tip I, II şi IV stocate reci trebuie controlate cel puţin o dată pe an, înainte de începutul sezonului rece, astfel încât să poată fi înlocuite în cazul în care nu mai sunt conforme cu cerinţele de calitate.

b) lichidele de tip II şi IV stocate calde vor fi controlate mai des, periodicitatea fiind indicată de producătorul lichidelor. 4.5.5. – (1) Înaintea fiecărui sezon rece, utilizatorul trebuie să se asigure că lichidele de tip II şi IV nu şi-au pierdut proprietăţile. În acest sens se prelevează probe conform recomandărilor producătorului de lichide, astfel:

a) din rezervorul de stocare; b) din rezervorul degivrorului utilizat; c) de la duza degivrorului reglată la presiunea, debitul şi forma jetului de lucru (jet

dispersat, mediu sau concentrat). (2) Recipienţii cu probe se etichetează, notând următoarele informaţii: tipul, numele

şi numărul lotului lichidului, identificarea locului de unde s-a prelevat proba (numărul rezervorului de stocare, rezervorul degivrorului număr…. sau duza degivrorului număr…..), debitul şi forma jetului (dispersat, mediu sau concentrat), data prelevării. Toate aceste informaţii şi rezultatele analizelor obţinute se înregistrează.



________________________________________________________________________ 2004 4-4 Ediţia 01

4.5.6. Indicele de refracţie trebuie măsurat în fiecare zi când este prevăzută efectuarea degivrării/ antigivrării, după fiecare umplere a rezervorului degivrorului şi după fiecare schimbare a concentraţiei amestecului. Această măsurare se face pe o probă prelevată de la pistolul de pulverizare al degivrorului. Rezultatele obţinute se înregistrează.



________________________________________________________________________ Ediţia 01 5-1 2004

CAPITOLUL 5

ECHIPAMENTE DE DEGIVRARE / ANTIGIVRARE

5.1. Cerinţe constructive şi funcţionale pentru vehicul 5.1.1. – (1) Echipamentul de degivrare/antigivrare (model, dimensiuni, parametri, performanţe, etc.) trebuie să corespundă operaţiunilor şi condiţiilor de utulizare preconizate, cu respectarea cerinţelor specifice aplicabile.

(2) Pentru optimizarea efectului de degivrare/antigivrare, echipamentul trebuie să permită aplicarea lichidelor încălzite de la înălţimi variabile pe suprafeţele avionului staţionat, în timpul tratării suprafeţelor respective. 5.1.2. – (1) Vehiculul trebuie să aibă, pentru şofer, cabină închisă, încălzită, echipată cu ştergătoare de parbriz şi sistem de degivrare pentru toate geamurile.

(2) Trebuie asigurate condiţii de vizibilitate maximă a şoferului asupra operatorului şi a nacelei în orice condiţii de operare. 5.1.3. – (1) Nivelul zgomotului în cabină, cu toate sistemele în operare, nu trebuie să depăşească 85dB.

(2) Cabina trebuie construită astfel încât să nu intre vapori de lichid în interior (când geamurile sunt închise) indiferent de condiţiile atmosferice. 5.1.4. Lăţimea maximă a vehiculului trebuie să fie limitată la 2,5m şi înălţimea maximă cu braţul în poziţia cea mai joasă, la 3,8m. 5.1.5. Vehiculul trebuie să aibă cârlige de remorcare instalate pe şasiu, două în faţă şi unul în spate. 5.1.6. – (1) Braţul şi instalarea lui pe vehicul trebuie să se conformeze reglementărilor naţionale de siguranţă şi stabilitate aplicabile.

(2) Stabilitatea şi siguranţa braţului nacelei trebuie să fie de primă importanţă în proiectarea acestuia.

(3) Operarea braţului şi controalele sale trebuie să fie uşoare şi sigure. 5.1.7. Braţul nacelei şi fixarea lui pe şasiu trebuie astfel făcută încât verificarea periodică a structurii să poată fi executată repede şi fără demontări majore. 5.1.8. Zona de intrare / ieşire a operatorului în nacelă trebuie să fie uşor accesibilă şi sigură.



________________________________________________________________________ 2004 5-2 Ediţia 01

5.1.9. Nacela trebuie să permită operatorului o poziţie convenabilă în vederea aplicării efective a lichidului de degivrare / antigivrare pe ariile superioare ale suprafeţelor de comandă ale avionului, aripi, ampenaj şi fuselaj.

(2) Nacela deschisă este adesea preferată dar, pentru locaţiile unde operatorii degivrează / antigivrează pentru perioade lungi sau degivrează / antigivrează avioane cu motoarele în funcţiune, nacela închisă oferă condiţii mult mai bune de lucru cu privire la expunerea la zgomot, vreme, glicoli, etc. 5.1.10. Trebuie prevăzut un sistem de urgenţă care să permită manevrarea şi coborârea braţului şi nacelei cu operator în cazul funcţionării defectuoase a sistemului de comandă sau a nefuncţionării motorului.

5.1.11. Autodegivrorul trebuie să fie dotat cu sistem propriu de intercomunicaţii între operatorul din nacelă şi şofer.

5.1.12. Toate scările şi platformele trebuie să aibă suprafeţe antiderapante şi de

drenaj.

5.1.13. – (1) Vehiculul trebuie să fie echipat cu dispozitiv de închidere automată a pompării sau încălzirii lichidului când apar condiţii periculoase sau de autodistrugere în timp ce este pompat sau încălzit lichidul.

(2) Acest dispozitiv trebuie să permită îndepărtarea vehiculului de avion.

5.1.14. Vehiculul trebuie să aibă o configuraţie stabilă şi sigură pentru o manevrare uşoară în jurul avionului, cu braţul în orice poziţie posibilă, cu încărcătură în nacelă, la o viteză de 8km/oră cu un vânt din orice direcţie având viteza până la 75km/oră, cu rezervoarele de lichid la nivel minim şi maxim. 5.1.15. Pentru menţinerea stabilităţii operaţionale echipamentul trebuie prevăzut cu sistem de calare a suspensiei. 5.1.16. Vehiculul trebuie prevăzut cu servodirecţie, servofrână şi frână de mână. 5.1.17. – (1) Anvelopele trebuie să fie distanţate suficient pentru a permite instalarea şi operarea cu lanţuri.

(2) Orice componente vulnerabile trebuie să fie protejate corespunzător.

5.2. Cerinţe tehnice şi funcţionale pentru sistemul de lichid 5.2.1. – (1) Rezervoarele şi conductele de lichid trebuie să fie din material necorodabil, în conformitate cu cerinţele producătorului de lichid şi este esenţial dacă echipamentul este construit pentru pulverizarea lichidelor de tip II sau IV.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 5-3 2004

(2) Cerinţele speciale pentru circuitul acestor lichide trebuie îndeplinite pentru a evita degradarea lor prin pompare, încălzire, schimbările bruşte în secţiunea ţevilor sau în direcţia de curgere şi pulverizare.

(3) Rezervoarele de apă şi lichid trebuie să fie separate şi perfect etanşe.

5.2.2. Sistemul lichidului de degivrare trebuie să asigure, la duza de pulverizare, un debit de cel puţin 190l/min la presiunea de 95psi înainte de duză, cu braţul ridicat la înălţimea maximă.

5.2.3. Unde există sistem separat pentru lichidul antigivrant, acesta trebuie proiectat astfel încât să pulverizeze lichidul la debitul minim de 76l/min şi maxim de 95l/min. 5.2.4. Sistemul de încălzire a lichidului degivrant trebuie să asigure acestuia, la duză, temperatura de până la 85°C. 5.2.5. Sistemul de încălzire trebuie să fie capabil să ridice temperatura lichidului de la 15°C la 85°C în interval de o oră şi să fie corespunzător pentru operare continuă în timpul degivrării avionului, exceptând cazul lichidului preîncălzit care necesită energie externă. 5.2.6. Încălzitorul de lichid trebuie să fie echipat cu dispozitiv de protecţie pentru a preveni deteriorarea echipamentului şi/sau apariţia condiţiilor de lucru periculoase. 5.2.7. Sistemul trebuie să permită accesul uşor şi în siguranţă la componente pentru întreţinere sau îndepărtare. 5.2.8. – (1) Duza trebuie să fie reglabilă şi să asigure pulverizarea de la jet sub formă de ceaţă până la jet “solid” (foarte concentrat), selectată de operator, cu o degradare minimă a fluidului antigivrant.

(2) Operatorul trebuie să aibă control deplin al curgerii lichidului prin reglarea debitului la duză şi deschiderea-închiderea manetei.

5.3. Verificarea funcţionării sistemului de lichid

5.3.1. – (1) Dacă echipamentul este prevăzut cu sistem de amestecare lichid/apă,

precizia acestui sistem trebuie declarată în Manualul tehnic al echipamentului. Această informaţie este utilă în determinarea limitei de siguranţă a operaţiei de degivrare / antigivrare şi în verificarea preciziei de lucru a sistemului.

(2) Operatorul trebuie să verifice în mod regulat precizia sistemului de amestec la duză.

5.3.2. Verificarea sistemului de lichid în privinţa degradării lichidelor de tip II şi IV este obligatorie înainte de începerea sezonului rece şi / sau după fiecare reparaţie / înlocuire a pompei şi a duzei de pulverizare a lichidului.



________________________________________________________________________ 2004 5-4 Ediţia 01



________________________________________________________________________ Ediţia 01 6-1 2004

CAPITOLUL 6

FACILITĂŢI DE DEGIVRARE / ANTIGIVRARE PE AERODROM

6.1. Generalităţi 6.1.1. La stabilirea facilităţilor de aerodrom pentru degivrare / antigivrare trebuie avute în vedere amplasarea şi dimensiunile acestora, cerinţele operaţionale ale utilizatorilor aerodromului şi protecţia mediului. 6.1.2. Factorii de mediu care trebuie consideraţi sunt:

a) protejarea mediului împotriva substanţelor toxice; b) separarea şi colectarea glicolilor şi a oricăror contaminanţi de degivrare /

antigivrare pentru a împiedica scurgerea în reţeaua de colectare a apelor pluviale a aerodromului;

c) reciclarea glicolului utilizat.

6.1.3. Dimensiunile şi numărul facilităţilor de aerodrom trebuie determinate de cel puţin următorii factori:

a) Metode şi proceduri utilizate. Aerodromul ar trebui să prevadă utilizarea metodei de degivrare / antigivrare în doi paşi, chiar dacă unii operatori pot alege metoda într-un singur pas în anumite ocazii. Metoda în doi paşi necesitând mai mult timp, durata estimată de tratament se măreşte şi pot fi necesare facilităţi mai multe şi mai mari. Această metodă de planificare ar trebui să permită ca aerodromul să asigure numărul maxim de plecări ale avioanelor.

b) Variaţiile în condiţiile meteorologice. Tipul, intensitatea şi frecvenţa precipitaţiilor influenţează operaţiile de degivrare / antigivrare pe aerodrom. Când sunt frecvente ninsori abundente şi precipitaţii care îngheaţă, facilităţile pe aerodromurile respective trebuie situate cât mai aproape posibil de pistă.

c) Tipuri de avioane tratate. În aceleaşi condiţii meteorologice, timpul necesar pentru degivrarea / antigivrarea diferitelor tipuri de avioane poate varia considerabil. Avioanele cu fuselaj îngust necesită un timp mai mic decât cele cu fuselaj mare, iar avioanele cu motoarele montate pe fuselaj necesită mai mult timp decât cele cu motoarele montate pe aripă.

d) Minimizarea timpului între degivrare / antigivrare şi decolare. e) Posibilitatea de ocolire. În scopul maximizării fluxului de plecări ale avioanelor,

amplasarea şi dimensiunile facilităţilor nu trebuie să stânjenească rularea celorlalte avioane, existând posibilitatea ocolirii facilităţilor în timpul desfăşurării activităţii de degivrare / antigivrare.



________________________________________________________________________ 2004 6-2 Ediţia 01

6.2. Componente 6.2.1. Facilităţile de degivrare / antigivrare au următoarele componente: a) suprafeţe de degivrare / antigivrare pentru manevrarea şi staţionarea avioanelor; b) sistemul de degivrare / antigivrare, cuprinzând una sau ambele din următoarele:

b1) vehicule mobile şi b2) echipamente fixe;

c) capacitatea de rulare pentru eliberarea rapidă a pistei; d) măsuri pentru reducerea poluării mediului; e) sisteme permanente sau portabile de iluminat pe timpul nopţii; f) facilităţi auxiliare care pot include:

f1) rezervoare de stocare şi sisteme de transfer pentru lichidele de degivrare / antigivrare şi

f2) adăpost pentru personalul care execută operaţiile de degivrare / antigivrare.

6.3. Amplasare 6.3.1. – (1) Un element esenţial pentru stabilirea amplasamentului facilităţilor de degivrare / antigivrare pe un aerodrom este timpul de rulaj necesar de la facilităţi la pista de decolare.

(2) Calculul timpului de rulaj începe la sfârşitul tratamentului de antigivrare şi se termină la decolare. 6.3.2. La calcularea timpului de rulaj între facilităţile de degivrare / antigivrare şi pista de plecare, trebuie avut în vedere faptul că acest timp este mai mare iarna. De asemenea, trebuie să se ţină cont de factorii specifici aerodromului care pot influenţa timpul de rulaj, cum ar fi piste active încrucişate. 6.3.3. Alţi factori care pot influenţa amplasarea facilităţilor de degivrare / antigivrare pe un aerodrom sunt:

a) consideraţii şi cerinţe de mediu; b) tipul instalaţiilor de aplicare a lichidelor de degivrare / antigivrare (vehicule sau

porţi fixe); c) accesul vehiculelor de degivrare / antigivrare sau altor vehicule ca suport în

activitatea de degivrare / antigivrare; d) tipul şi mărimea avioanelor care trebuie tratate; e) căile de rulare utilizate iarna pe aerodrom; f) protecţia spaţiului aerian şi eliminarea oricărui obstacol; g) spaţiul de siguranţă pe sol; h) mijloacele de autorizare a navigaţiei / apropiere pe sol.


________________________________________________________________________ Ediţia 01 7-1 2004

CAPITOLUL 7

COMUNICAŢII PRIVIND ACTIVITATEA DE DEGIVRARE / ANTIGIVRARE

7.1. Comunicaţiile între personalul tehnic de sol responsabil de activitatea de degivrare / antigivrare şi pilotul comandant sunt parte integrantă din procesul de degivrare / antigivrare şi trebuie incluse în fiecare procedură de degivrare / antigivrare. 7.2. Înainte de a începe activitatea de degivrare / antigivrare a avionului, este esenţial ca personalul tehnic de sol, instruit şi calificat corespunzător, precum şi pilotul comandant, să verifice dacă avionul este corect configurat, în conformitate cu recomandările constructorului aeronavei şi procedurile operatorului aerian. 7.3. La terminarea procedurilor de degivrare / antigivrare a avionului şi verificările asociate, pilotul comandant trebuie informat despre pasul final al procesului de degivrare / antigivrare care asigură că avionul este conform conceptului de avion curat. Informaţia trebuie furnizată în formatul codului de degivrare / antigivrare. 7.4. Codul de degivrare / antigivrare, care este înregistrat, trebuie comunicat pilotului comandant, sub formă scrisă sau verbală înregistrată, în următoarea succesiune:

a) specificarea tipului de lichid utilizat (“Tip I”, “Tip II” sau “Tip IV”); b) concentraţia lichidului de degivrare / antigivrare în amestecul lichid / apă, ca de

exemplu “100” pentru 100% lichid, “75” pentru 75% lichid şi 25% apă (numai pentru lichide de tip II şi IV);

c) precizarea orei locale, în ore şi minute, a începutului ultimului pas de degivrare / antigivrare (ex.: “1330”);

d) precizarea datei (ziua, luna, anul), ca de ex:”24 martie 2003”.

Transmiterea elementelor de mai sus pilotului comandant, confirmă că degivrarea / antigivrarea a fost îndeplinită şi aeronava este curată. 7.5. Pilotul comandant poate primi informaţiile de mai sus sub următoarea formă:

“Type II/100/1330/18 February 2003” “Type IV/75/1210/10 January 2004” “Type I/1020/06 December 2003”

7.6. După degivrare / antigivrare şi înainte de plecare, pilotul comandant trebuie să primească, de la personalul tehnic de sol, semnalul că este în siguranţă să ruleze.



________________________________________________________________________ 2004 7-2 Ediţia 01

7.7. Comunicaţiile între echipajul de zbor şi ATC privind activitatea de degivrare / antigivrare (exemplu: timpul de protecţie, timpul de rulaj, valoarea fluxului de trafic aerian) trebuie să se desfăşoare conform procedurilor de comunicare cuprinse în planul operaţiunilor de iarnă ATC.



________________________________________________________________________ Ediţia 01 8-1 2004

CAPITOLUL 8

PROCEDURI DE VERIFICARE A OPERAŢIUNILOR DE DEGIVRARE / ANTIGIVRARE

8.1. Verificări înainte de aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare

8.1.1. Pilotul comandant trebuie să se asigure, înainte de decolare, că avionul respectă conceptul de avion curat. Verificările care se efectuează pot fi grupate în trei categorii :

a) verificări înainte de aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare; b) verificări după aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare; c) verificări speciale.

8.1.2. Prima verificare în acest proces este inspecţia exterioară, efectuată de

echipa tehnică de sol şi / sau pilotul comandant. Trebuie să fie examinate suprafeţele critice, fuselajul şi trenul de aterizare, în conformitate cu programul aprobat de operatorul aerian, pentru a vedea dacă există gheaţă, zăpadă, zăpadă (semi)topită sau chiciură. Dacă se constată prezenţa contaminanţilor îngheţaţi, se va proceda la degivrarea / antigivrarea avionului.

8.2. Verificări după aplicarea lichidelor de degivrare/antigivrare 8.2.1. O verificare vizând încadrarea în conceptul de avion curat trebuie executată imediat după aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare, de o persoană calificată, conform planului şi procedurilor aprobate de operatorul aerian.

8.2.2. Verificarea înainte de decolare, care este responsabilitatea pilotului comandant, asigură că suprafeţele critice ale avionului sunt fără gheaţă, zăpadă, zăpadă (semi)topită sau chiciură. Această verificare trebuie executată cât mai aproape posibil de ora prevăzută pentru decolare şi este normal făcută din interiorul avionului printr-un examen vizual al aripilor sau altor suprafeţe.

8.2.3. Procedurile de verificare înainte de decolare constituie o parte esenţială a operaţiunilor la sol şi singurul mijloc prin care pilotul comandant se poate asigura că avionul se conformează conceptului de avion curat. Dacă este impus de constructorul avionului, de normele de exploatare sau la solicitarea pilotului comandant, trebuie făcută o verificare exterioară a suprafeţelor critice ale avionului de către personalul tehnic de sol calificat. 8.2.4. Pilotul comandant trebuie să monitorizeze continuu condiţiile meteorologice şi starea suprafeţelor avionului. Dacă o verificare a suprafeţelor critice, efectuată din



________________________________________________________________________ 2004 8-2 Ediţia 01

interiorul sau exteriorul avionului, demonstrează neconformitate privind conceptul de avion curat, avionul trebuie tratat din nou. Pentru a fi efectuată această verificare, noaptea sau în condiţii meteo severe, sunt necesare proceduri sau echipamente speciale stabilite prin programul operatorului aerian.

8.3. Verificări speciale 8.3.1. În anumite situaţii pot fi necesare verificări speciale pentru a stabili existenţa gheţii transparente, produsă inclusiv prin efectul “impregnării cu frig” a aripilor avionului. Deoarece acest tip de contaminare este foarte dificil de detectat, mai ales când iluminatul este slab sau când aripile sunt umede, trebuie utilizate proceduri speciale de detectare, incluse în programul operatorului aerian.



________________________________________________________________________ Ediţia 01 9-1 2004

CAPITOLUL 9

INSTRUIREA PERSONALULUI

9.1. Activităţile de degivrare / antigivrare trebuie executate şi verificate numai de personal instruit şi calificat de către organisme autorizate / agreate de AACR.

9.2. – (1) Instruirea iniţială şi recurentă a personalului navigant şi a celui de sol trebuie să asigure cunoaşterea şi înţelegerea procedurilor de degivrare / antigivrare curente sau noi, respectiv includerea acestor proceduri în programele de pregătire periodică sau anuală a categoriilor de personal implicate.

(2) Instruirea personalului trebuie să cuprindă următoarele subiecte, fără a fi limitate la acestea, după tipul de activităţi:

a) identificarea fenomenelor meteorologice relevante; b) efectele chiciurii, gheţii, zăpezii sau zăpezii (semi)topite, asupra performanţelor

aeronavelor, stabilităţii şi manevrabilităţii lor; c) caracteristici de bază ale lichidelor de degivrare / antigivrare pentru avioane; d) tehnici generale pentru îndepărtarea depozitelor de gheaţă, zăpadă, zăpadă

(semi)topită şi chiciură de pe suprafeţele critice ale avionului şi tehnici de antigivrare pentru aceste suprafeţe;

e) proceduri generale de degivrare / antigivrare, măsuri specifice pe tipuri de avioane recomandate de producătorii avioanelor, operatorii aerieni sau producătorii lichidelor;

f) tipuri de verificări cerute, proceduri şi responsabilităţi pentru verificări; g) proceduri de operare a echipamentelor de degivrare / antigivrare ; h) proceduri de control al calităţii lichidelor şi lucrărilor executate; i) tehnici de identificare a contaminanţilor îngheţaţi prezenţi pe suprafeţele critice

ale avionului; j) efecte asupra sănătăţii, măsuri de securitate şi prevenire a accidentelor; k) proceduri de urgenţă; l) proceduri şi metode de aplicare a lichidelor; m) utilizarea tabelelor care indică duratele de protecţie ale lichidelor antigivrante; n) codurile de degivrare / antigivrare şi procedurile de comunicare; o) prevederi speciale şi proceduri privind contractele de degivrare / antigivrare

(dacă este cazul);



________________________________________________________________________ 2004 9-2 Ediţia 01

p) consideraţii de mediu privind activitatea de degivrare / antigivrare, ca de exemplu: amplasarea echipamentului, raportarea scurgerilor lichidelor şi controlul deşeurilor periculoase;

q) proceduri noi, evenimente noi, precum şi experienţa sezonului rece anterior. 9.3. În plus, instruirea personalului de handling care execută activităţi de degivrare / antigivrare trebuie să cuprindă:

a) partea practică de operare a echipamentelor de degivrare / antigivrare; b) proceduri şi metode pentru stocare şi handling a lichidelor de degivrare /

antigivrare.

9.4. – (1) Operatorul aerian trebuie să păstreze înregistrări precise asupra pregătirii şi calificării personalului navigant şi de sol.

(2) Dovada calificării trebuie să existe atât pentru pregătirea iniţială cât şi pentru cea recurentă.

9.5. Agentul de handling trebuie să păstreze înregistrările privind instruirea şi calificarea personalului implicat în activitatea de degivrare / antigivrare, rezultatele pregătirii fiind evaluate prin teste teoretice şi practice.



________________________________________________________________________ Ediţia 01 10-1 2004

CAPITOLUL 10

RESPONSABILITĂŢI ŞI OBLIGAŢII

10.1. Operatorul aerian

10.1.1. – (1) Degivrarea / antigivrarea avioanelor la sol este o condiţie esenţială a siguranţei zborului.

(2)Fiecare operator aerian trebuie să elaboreze un manual propriu de proceduri de degivrare/ antigivrare, având ca obiectiv realizarea conceptul de avion curat. 10.1.2. – (1) Manualul de degivrare / antigivrare trebuie să definească aria responsabilităţilor operatorului aerian. Toate persoanele implicate în activităţile de degivrare / antigivrare trebuie să fie instruite şi calificate în ceea ce priveşte procedurile, comunicaţiile şi limitele câmpului de responsabilitate.

(2) Manualul trebuie să fie distribuit tuturor agenţilor aeronautici de handling cu care operatorul aerian a contractat prestarea activităţilor de degivrare / antigivrare. 10.1.3. – (1) Persoana responsabilă pentru procesul de degivrare / antigivrare trebuie desemnată explicit, instruită şi calificată corespunzător.

(2) Persoana responsabilă trebuie să urmărească executarea tratamentelor de degivrare / antigivrare, să verifice rezultatele obţinute şi să transmită pilotului comandant datele referitoare la aplicarea lichidelor de degivrare / antigivrare (codul de degivrare / antigivrare). 10.1.4. – (1) Persoana responsabilă pentru procesul de degivrare / antigivrare şi/sau pilotul comandant trebuie să decidă dacă se impune degivrarea avionului şi să iniţieze procedura de degivrare (dacă a constatat necesitatea), urmărind în continuare aplicarea corectă şi completă a tratamentelor de degivrare / antigivrare.

(2) Responsabilitatea finală pentru acceptarea avionului după executarea tratamentului de degivrare / antigivrare revine pilotului comandant. 10.1.5. Pilotul comandant are responsabilitatea de a se asigura, înainte de decolare, de conformitatea cu conceptul de avion curat. Personalul tehnic de sol responsabil de degivrare / antigivrare împarte această responsabilitate prin predarea unui avion conform conceptului de avion curat. Pentru a se asigura de conformitatea cu conceptul de avion curat, pilotul comandant trebuie să evalueze:

a) condiţiile meteorologice existente şi prognozate; b) timpul şi condiţiile de rulaj; c) caracteristicile lichidelor de degivrare / antigivrare ; d) alţi factori relevanţi.



________________________________________________________________________ 2004 10-2 Ediţia 01

10.1.6. Pilotul comandant este responsabil pentru monitorizarea continuă a condiţiei avionului după terminarea tratamentului şi trebuie să se asigure de conformitatea cu conceptul de avion curat în momentul decolării. 10.1.7. Procedurile de degivrare / antigivrare, inclusiv cele subcontractate de operator, trebuie să constituie subiectul inspecţiilor de calitate ca parte a programului de asigurare a calităţii operatorului aerian.

10.1.8. Operatorul aerian care execută activităţi de degivrare / antigivrare a avioanelor la sol, în interes propriu şi/sau pentru alţi operatori aerieni, trebuie să fie autorizat în prealabil de către AACR pentru prestarea acestei categorii de activităţi (servicii).

10.2. Furnizorul serviciilor de control al traficului aerian (ATC)

10.2.1. – (1) Planul operaţiunilor de iarnă al ATC trebuie să permită gestionarea sigură şi eficientă a deplasării avioanelor pe suprafaţa de mişcare în timpul exploatării de iarnă şi a activităţii de degivrare / antigivrare la sol.

(2) Planul trebuie să răspundă nevoilor utilizatorilor aerodromului, respectând cerinţele proprii fiecărui avion, facilităţilor şi programelor de degivrare / antigivrare la sol. 10.2.2. Planul trebuie să permită implementarea programului ATC în timpul exploatării de iarnă şi activităţii de degivrare / antigivrare care va asigura un flux optim al plecărilor şi sosirilor avioanelor. 10.2.3. În momentul elaborării planului, trebuie ţinut cont de toate informaţiile meteorologice referitoare la aerodromul în cauză. Planul trebuie să prevadă transmiterea informaţiilor meteorologice necesare obţinute de la o sursă abilitată. 10.2.4. Detalii ale planului exploatării de iarnă trebuie să fie incluse în toate documentele destinate controlorilor de trafic. Prin acest plan trebuie să se asigure timpul de rulaj cel mai scurt posibil de la facilităţile de degivrare / antigivrare până la pista de decolare, după terminarea degivrării / antigivrării avionului şi să se prevadă, dacă este cazul, dispoziţii pentru degivrare / antigivrare pe un amplasament central sau îndepărtat pe aerodrom şi pentru un tratament suplimentar în apropierea pistei de decolare.

10.3. Agentul aeronautic de handling pentru degivrare / antigivrare 10.3.1. În vederea executării operaţiunilor de degivrare / antigivrare a avioanelor la sol, agentul aeronautic implicat trebuie să fie autorizat de către AACR pentru această categorie de activităţi de handling.

10.3.2. Agentul aeronautic responsabil pentru operaţiunile de degivrare / antigivrare trebuie să menţină facilităţile (vehicule, rezervoare de stocare, etc.) şi lichidele de


________________________________________________________________________ Ediţia 01 10-3 2004

degivrare / antigivrare în condiţiile impuse de cerinţele standardelor şi reglementărilor în vigoare. 10.3.3. Agentul aeronautic de handling trebuie să elaboreze, să cunoască şi să aplice, când este cazul, proceduri proprii de degivrare / antigivrare a avioanelor. 10.3.4. Agentul aeronautic de handling trebuie să deţină, să cunoască şi să aplice procedurile de degivrare / antigivrare ale operatorilor aerieni pentru care execută aceste activităţi şi să cunoască programul de operare al acestora. 10.3.5. Personalul care execută degivrarea / antigivrarea avioanelor trebuie să fie instruit şi calificat corespunzător, fiind responsabil pentru corectitudinea şi calitatea îndeplinirii sarcinilor în conformitate cu cerinţele manualului operatorului aerian.

10.4. Administratorul aerodromului

10.4.1. Administratorul aerodromului trebuie să asigure infrastructura şi condiţiile necesare, să coordoneze şi să supravegheze activitatea agenţilor aeronautici în perimetrul aerodromului, să armonizeze programele şi procedurile operaţionale ale acestora, să stabilească pe bază contractuală obligaţiile şi responsabilităţile părţilor, precum şi modul de colaborare în domeniul siguranţei operaţionale şi securităţii aeronautice.

10.4.2. – (1) Administratorul aerodromului trebuie să permită executarea operaţiunilor de degivrare / antigivrare pe aerodom numai agenţilor aeronautici civili autorizaţi de AACR.

(2) Dacă administratorul aerodromului execută operaţiuni de degivrare / antigivrare, are obligaţia să obţină în prealabil din partea AACR autorizaţia pentru prestarea acestei categorii de activităţi (servicii).

10.4.3. Administratorul aerodromului trebuie să trateze toţi operatorii aerieni care

utilizează aerodromul în termeni şi condiţii egale. 10.5. Programul de asigurare a calităţii

10.5.1. Operatorii aerieni şi agenţii aeronautici, inclusiv administratorii aerodromurilor, autorizaţi pentru executarea activităţilor de degivrare / antigivrare, trebuie să elaboreze şi să implementeze un program de asigurare a calităţii în domeniu. Programul trebuie să includă cel puţin datele privind:

a) Auditarea operaţiunilor de degivrare / antigivrare (verificarea conformităţii operaţiunilor respective cu reglementările, standardele, normele şi practicile în vigoare emise de autorităţile competente, operatorii aerieni, producătorii de avioane şi de lichide de degivrare / antigivrare).

b) Instruirea şi calificarea personalului implicat în activitatea de degivrare / antigivrare.



________________________________________________________________________ 2004 10-4 Ediţia 01

c) Metodele şi procedurile aplicate pentru degivrarea / antigivrarea avioanelor la sol.

d) Înregistrările instruirii şi calificării personalului implicat în activitatea de degivrare / antigivrare.

e) Echipamentele şi lichidele de degivrare / antigivrare (verificarea conformităţii cu cerinţele de calitate impuse în reglementările şi standardele în vigoare). Toate operaţiunile de întreţinere a echipamentelor şi controalele de calitate a lichidelor trebuie înregistrate conform procedurilor incluse în programul de asigurare a calităţii.


ReglementăriReguli de amendare iv Indexul amendamentelor v Lista paginilor în vigoare vi Capitolul...

Documents

Transcript of ReglementăriReguli de amendare iv Indexul amendamentelor v Lista paginilor în vigoare vi Capitolul...