CUPRINS

1. CAPITOLUL 1 : STATUL SI AJUTOARELE DE STAT 1.1 : STATELE MEMBRE SI PIATA COMUNA 1.2 : NOTIUNEA AJUTORULUI DE STAT

2. CAPITOLUL 2 : REGIMUL COMUNITAR APLICABIL AJUTOARELOR DE STAT

2.1 : CONSIDERATII PRELIMINARE 2.2 : ART. 87 ALIN. 1 2.3 : ART. 87 ALIN. 2 2.4 : ART. 87 ALIN. 3

3. CAPITOLUL 3 : REGULI PROCEDURALE

4. CAPITOLUL 4 : CONCLUZII

CAPITOLUL I

Statul si ajutoarele de stat

1. Statele membre si piata comuna

            În sisteme economice mixte este de regula acceptat ca statul sa joace un rol

activ în piata nationala. Motivul, precum si justificarea legala a acestei imixtiuni poate

varia. De exemplu, în trecut, era des întâlnit ca statul sa detina monopolul asupra

anumitor sectoare de importanta vitala pentru stat, respectiv, ca toate întreprinderile din

acele sectoare sa fie nationalizate, sau sa aiba un statut de monopol privilegiat sau

cvasi-monopol în relatie cu statul. În prezent, însa, se doreste o implicare mai restrânsa

ale statului, si astfel s-a tins spre privatizarea întreprinderilor nationalizate, si în

liberalizarea sectoarelor economice. În pofida acestor schimbari, statul continua sa

detina un statut privilegiat în piata sa interna.

            Ca reglementare de principiu în legislatia comunitara primara se afla articolul

295 care stabileste ca reglementarile Tratatului Uniunii Europene nu vor afecta în nici

un mod legislatiile interne ale statelor membre privind regimul proprietatii. Asadar,

simplul fapt ca anumite activitati fac parte din sectorul public sau din cel privat, nu

constituie, prin el însusi, o încalcare a normelor comunitare. Articolul 295 trebuie totusi

interpretat. În acest sens, articolul 157 stabileste ca statele membre si Comunitatea

europeana vor asigura conditiile necesare concurentei si competitivitatii în piata

comuna.  Acest articol este, în mod explicit, formulat în termenii unor piete deschise si

competitive. Printre actiunile promovate pentru a atinge acest obiectiv la cote cat mai

înalte se numara încurajarea initiativelor si dezvoltarii întreprinderilor în comunitatea

europeana, în special a celor mici si mijlocii.

            In concluzie, în timp ce art. 295 poate fi vazut ca un argument al agnosticismului

comunitatii în ceea ce priveste regimul proprietarii în statele membre, totusi, multe alte

reglementari ale tratatului se împotrivesc autocratiei care poate uneori sa acompanieze

dreptul de proprietate publica. Se împotrivesc de asemenea acordarii de beneficii sau

pozitii privilegiate unor companii, lucru ce ar putea avea un efect distructiv asupra

mecanismului competitiv în interiorul comunitatii.             

2. Notiunea ajutorului de stat

            În prezent, reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat sunt invocate din

ce în ce mai mult în fata Curtii Europene. Probleme a prezentat faptul ca definirea

notiunii de ajutor de stat este dificila.

            Chiar înaintea atacurilor de la 11 Septembrie 2001, se prezicea ca ajutoarele de

stat „vor creste ca rezultat al uniunii monetare, pe masura ce guvernele se vor confrunta

cu ajustarile structurale necesitate de convergenta la o unica moneda”. Dupa acel atac

terorist asupra World Trade Center, multiple cereri au fost adresate Comisiei pentru

autorizarea ajutoarelor de stat, nu doar pentru liniile aeriene europene si pentru

producatorii de aeronave, dar si în domeniul asigurarilor de calatorie si turistice. 

            Frecventa cu care companii europene îsi faceau publice cererile de ajutoare de

stat a venit acompaniata de o crestere a ritmului de lucru al institutiilor comunitare. Intr-

un singur an de zile Comisia a adoptat Regulamente privind ajutoarele pentru formarea

si aplicarea principiului de minimis la ajutoarele de stat, si aplicarea regulilor privind

ajutoarele de stat asupra întreprinderilor mici si mijlocii; Instructiunile privind ajutoarele

de stat pentru protectia mediului si ajutoarele de stat pentru pescuit si culturi acvatice.

La Curtea de Justitie Europeana numarul litigiilor privind ajutoarele de stat a crescut în

ultimii ani, la Tribunalul de prima instanta deciziile în aceasta materie crescând de la un

numar de 16 în 1998 la 80 în 2000 si la 92 in anul 2006.

            Potrivit Art. 87 al Tratatului CE, „va fi considerat incompatibil cu piata comuna

orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice forma, care

distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor

întreprinderi sau productia anumitor bunuri atâta timp cât afecteaza comertul dintre

statele membre”. Jurisprudenta recenta a atras atentia asupra dificultatilor decurgând

din natura concisa a articolului 87, alin. 1.

            Problemele de interpretare se ridica referitor la notiunile de „anumite

întreprinderi” si „anumite bunuri”. De asemenea este dificil uneori sa fie identificat cu

exactitate avantajul conferit întreprinderii respective, sau productiei de bunuri.

            Alte probleme au aparut datorita manifestarii în ultimii ani a tendintei de a invoca

reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat în sectoare în care rolul statului a

fost întotdeauna unul predominant: televiziuni publice, servicii postale, medicina,

educatie si taxe si impozite.

            Notiunea ajutoarelor de stat poate fi raportata la aceea de subventie, definita de

catre Curte în aplicarea art. 4 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana a

Carbunelui si Otelului. O subventie este definita în mod normal ca fiind o plata în

numerar sau în orice alta forma, alta decât plata cumparatorului pentru bunurile sau

serviciile oferite de producator. Ajutorul este un concept similar, care se evidentiaza prin

efectul sau. Astfel, notiunea ajutoarelor de stat este mult mai larga decât cea a

subventiilor deoarece înglobeaza nu doar masuri cu efecte directe, precum subventiile,

ci si interventii care, prin efectele pe care îl au asupra bugetului unei întreprinderi, ii

ofera acesteia o pozitie privilegiata.

Reglementările privind ajutoarele de stat se aplică doar măsurilor care

îndeplinesc toate criteriile enumerate la articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE,

respectiv:

 

(a) Transfer de resurse de stat

 

Normele privind ajutorul de stat cuprind exclusiv măsuri care implică transferul

de resurse de stat (inclusiv de la autorităţi naţionale, regionale şi locale, bănci şi fundaţii

publice etc.). Mai mult, nu este necesar ca ajutorul să fie acordat de stat ca atare.

Ajutorul poate fi acordat de un organism intermediar public sau privat desemnat de

către stat. Acest aspect priveşte, de exemplu, cazurile în care o bancă privată are

responsabilitatea de a gestiona o schemă de ajutor pentru IMM-uri, finanţată de stat.

 

Transferurile financiare care constituie ajutor pot lua mai multe forme: subvenţii

sau reducerea dobânzii, garanţii pentru împrumuturi, provizioane aferente metodei de

amortizare accelerată, injecţii de capital, scutiri fiscale etc.

 

(b) Avantaj economic

  Ajutorul trebuie să se materializeze într-un avantaj economic de care întreprinderea

nu ar fi beneficiat în mod normal. Exemple mai puţin evidente de tranzacţii care

îndeplinesc această condiţie sunt date mai jos:

 

• O firmă achiziţionează/închiriază teren aflat în proprietate publică, la un preţ mai mic

decât nivelul pieţei;

• O societate comercială vinde statului un teren la un preţ mai mare decât nivelul pieţei;

• O societate comercială se bucură de acces privilegiat la infrastructură fără a plăti vreo

taxă;

• O întreprindere obţine capital de risc de la stat în condiţii care sunt mai avantajoase

decât cele pe care le-ar obţine de la un investitor privat.

 

(c) Selectivitate

 

Ajutorul de stat trebuie să fie selectiv, afectând astfel echilibrul între anumite

firme şi competitorii acestora. „Selectivitatea” este ceea ce diferenţiază ajutorul de stat

de aşa-numitele „măsuri generale”, respectiv măsurile care se aplică tuturor firmelor din

toate sectoarele economice dintr-un Stat Membru (de exemplu, majoritatea măsurilor

fiscale naţionale).

 

O schemă este considerată „selectivă” dacă autorităţile care o gestionează se

bucură de o anumită putere discreţionară. Criteriul selectivităţii este de asemenea

îndeplinit dacă schema se aplică doar unei porţiuni din teritoriul unui Stat Membru.

 

(d) Efectul asupra concurenţei şi al comerţului

 

Ajutorul trebuie să aibă un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între

Statele Membre. Este suficient dacă se poate arăta că beneficiarul este implicat într-o

activitate economică şi că activează pe o piaţă în care există activităţi de comerţ între

State Membre.

 

Natura beneficiarului nu este relevantă în acest context (chiar şi o organizaţie non-profit

se poate angaja în activităţi economice).

 

Comisia este de părere că ajutorul constituit din sume mici (ajutor de minimis) nu are

un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între Statele Membre. Comisia

consideră aşadar că un asemenea ajutor nu intră sub incidenţa articolului 87 alineatul

(1) din Tratat.

           

CAPITOLUL II

Regimul comunitar aplicabil ajutoarelor de stat

1. Consideratii preliminare

            Ca o etap a preliminara, trebuie mentionate câteva detalii, pentru a întelege mai

bine regulile privind ajutoarele de stat.

            In primul rând, Comisia, ca factor de decizie principal, va elabora politica

substantiala generala în domeniu. Deciziile Comisiei vor fi obiectul controlului judiciar

exercitat de Curtea de Justitie Europeana si de Tribunalul de Prima Instanta.

            In al doilea rând, Comisia poate decide sensul de evolutie al politicii substantiale

prin legislatie formala sau prin reglementari informale (in general prin Instructiuni), si

prin decizii individuale. Varietatea instrumentelor legislative utilizate de Comisie în acest

domeniu este prin ea însasi problematica, uneori fiind pus în discutie caracterul

obligatoriu al unora din aceste instrumente. în Deufil, CJE a refuzat sa accepte ca

absenta mentionarii unui tip de ajutor de stat intr-un anumit capitol al unor instructiuni

elaborate de comisie înseamna ca respectivul tip de ajutor era de fapt permis. În Ijssel-

Vliet, Curtea a statuat ca instructiunile Comisiei cuprinse în schema olandeza a

ajutoarelor de stat erau obligatorii pentru guvernul olandez. În Vlaams Gewest,

Tribunalul de Prima Instanta a decis ca instructiunile adoptate de Comisie trebuiau

aplicate în conformitate cu principiul nediscriminarii.

  

2. Articolul 87 alin.1

            Articolul 87 cuprinde conditiile principale pentru ajutoarele de stat. Acopera

ajutoarele de stat acordate sub imperiul art. 86, cat si ajutoarele date întreprinderilor

private. Articolul are trei parti: alin. 1 stabileste principiul general ca ajutoarele de stat

sunt incompatibile cu piata comuna, alin. 2 reglementeaza anumite exceptii pentru

situatiile în care ajutorul va fi considerat a fi compatibil cu piata comuna, iar alin. 3

enumera cazurile în care ajutorul va putea fi considerat compatibil cu piata comuna.

            Alin. 1 este în mod frecvent împartit în patru componente, reprezentând si

conditiile lui de aplicare:

-          trebuie sa existe un ajutor;

-          trebuie sa fie acordat de catre un stat membru sau din resursele de stat sub

orice forma;

-          trebuie sa distorsioneze sau sa ameninte sa distorsioneze concurenta prin

favorizarea anumitor întreprinderi sau productia anumitor bunuri;  

-          si ajutorul trebuie sa fie incompatibil cu piata comuna întrucât afecteaza

comertul dintre statele membre.

            A devenit în timp din ce în ce mai evident faptul ca aceste elemente sunt

interdependente.

            În legatura cu prima conditie, art. 87 nu ofera o definitie a ajutoarelor de stat.

Curtea de Justitie Europeana si Comisia au interpretat acest concept, asa cum era de

asteptat, într-un sens larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de

autoritati, locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private

(societati comerciale private sau societati publice ce opereaza în regim comercial) sau

de la alte organisme asupra carora statul, o institutie publica sau o autoritate locala sau

regionala exercita o influenta puternica în mod direct sau indirect. Interdictia este

aplicata unui numar foarte mare de masuri de sprijin de toate tipurile, fie ele directe sau

indirecte. Forma si scopul ajutorului, precum si motivul acordarii lui, sunt irelevante. Tot

ceea ce conteaza sunt efectele acestuia asupra concurentei, de aceea nu numai

contributiile propriu-zise (precum subventiile) sunt considerate ca ajutor de stat, ci si

alte masuri ce reduc povara financiara a unei firme. Comisia a întocmit o lista a

variatelor tipuri de ajutoare de stat, printre care se numara: subventiile directe, scutiri de

taxe, scutiri de la alte obligatii fiscale, o rata a dobânzii preferentiala, garantii pentru

împrumuturi favorizatoare, indemnizari pentru pierderi, conditii preferentiale pentru

contractarea cu statul, garantii pentru dividende, amânarea colectarii contributiilor

fiscale sau sociale si regimuri juridice speciale aplicabile terenurilor sau cladirilor.

Aceasta este o lista evident exemplificativa si nu limitativa.

            Masuri de politica economica cu caracter general, precum reducerea ratei

dobânzii, nu vor fi calificate prin ele insele drept ajutoare de stat. În acest sens, o

masura generala de politica fiscala va ramâne în competenta suverana a statului

membru. Este totusi clar ca o masura va fi calificata drept ajutor de stat chiar daca

beneficiaza o un numar mare de întreprinderi, precum ar fi un ajutor general la export.

O încercare de a extinde efectele unei subventii la întreaga economie nu va face ca

avantajul acordat unei anumite întreprinderi sa nu fie calificat drept ajutor de stat. Mai

mult decât atât, linia despartitoare între masuri generale de politica economica si

ajutoarele de stat poate fi una deosebit de fina. Acele elemente ale infrastructurii care

sunt în mod normal asigurate de catre stat precum sosele, poduri, tuneluri, vor forma

parte din politica de transport si mediu a unui stat si nu vor fi privite drept ajutor de stat,

chiar daca ar beneficia de ele în special anumite întreprinderi. Pe de alta parte, daca

aceste îmbunatatiri ar fi parte a unui plan regional sau de sector, si nu al unui plan

general de transport si mediu, s-ar putea regasi în ele un element al ajutoarelor de stat.

            O problema a constituit ipoteza în care statul este actionar intr-o întreprindere

privata, acest aspect generând multa jurisprudenta. CJE a stabilit ca „tratatul se aplica

ajutoarelor acordate de stat sau prin resursele statului, în orice forma. Nu se poate face

nici o distinctie dupa cum ajutorul este acordat sub forma de subventii sau împrumuturi

sau sub forma achizitiei de actiuni intr-o întreprindere”.

            Privatizarea unei întreprinderi a ridicat de asemenea întrebari privitoare la

ajutorul de stat, depinzând de conditiile privatizarii. Comisia a elaborat Instructiuni pe

aceasta tema.

            A doua conditie a art. 87 alin. 1 este aceea ca ajutorul trebuie sa fie acordat de

un stat membru sau prin resursele statului. Doar avantajele acordate direct sau indirect

prin resursele statului sunt considerate drept ajutoare de stat. Acestea pot viza atât

autoritatile centrale cat si cele regionale. Pot include avantaje oferite de o entitate

publica cat si de una privata, constituita de stat. Elocventa este speta Kwerkerij

Gebroeders Van der Kooy v. Comisia (1988 ECR 219), în care Gasunie era o companie

privata, dar 50 % din actiunile sale erau detinute de guvernul olandez, iar tarifele

încasate de catre Gasunie trebuiau sa fie aprobate de un ministru al Guvernului.

Comisia a decis ca tarifele aplicate de Gasunie unor firme erau preferentiale si

constituiau ajutor de stat conform art. 87. Unul din argumentele aduse de statul olandez

a fost acela ca tarifele nu constituiau o masura luata de stat. Curtea a precizat ca nu

trebuie sa se retina nici o distinctie între cazurile în care ajutorul este acordat direct de

catre stat, si cele în care este oferit prin entitati publice sau private. În speta, Gasunie

actioneaza sub controlul si coordonarea autoritatilor publice. Prin urmare, este vorba

despre ajutoare de stat acordate de guvernul olandez în intelesul art. 87.

            A treia conditie este aceea ca ajutorul trebuie sa distorsioneze sau sa ameninte

sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productia

anumitor bunuri. În majoritatea cazurilor, aceasta conditie nu ridica probleme.

Acordarea unei subventii îl va plasa, în mod indubitabil, pe beneficiarul ei intr-o pozitie

mai avantajoasa decât cea în care s-ar fi aflat fara acest beneficiu financiar. Curtea va

lua în considerare pozitia întreprinderii respective înainte de primirea ajutorului, si daca

aceasta s-a îmbunatatit, atunci conditia art. 87 se va considera împlinita. Statul nu se

poate apara spunând ca ajutorul este justificat pentru ca este menit sa coboare costurile

unui anumit sector al industriei, care, în termeni relativi, ar avea costuri mai mari decât

celelalte sectoare. si nici nu constituie o scuza pentru statul în cauza faptul ca alte state

au acordat ajutoare similare companiilor din tarile respective.

            Ultimul element al art. 87 alin. 1 este afectarea pietei comune. Daca ajutorul de

stat întareste pozitia financiara a unei companii, în comparatie cu altele similare în

Comunitatea Europeana,atunci piata comuna va fi afectata. Mai mult decât atât, CJE a

fost ferma în a preciza ca suma minora ce constituie ajutor, sau dimensiunea micuta a

companiei care primeste ajutorul, nu exclude doar prin dimensiunea sa cantitativa faptul

ca piata comuna ar putea fi afectata. Comisia nu trebuie sa faca dovada ca piata

comuna a fost sau va fi afectata, e suficient sa releve faptul ca ar putea fi afectata.

3. Articolul 87 alin. 2

            Articolul 87, alin.2 enumera trei tipuri de ajutoare de stat care, prin exceptie, vor

fi considerate compatibile cu piata comuna:

a. ajutorul de stat cu caracter social acordat consumatorilor individuali, sub garantia

nediscriminarii legate de originea produselor în cauza;

            Aceasta norma legitimeaza ajutorul de stat doar daca nu exista nici o

discriminare privind originea bunurilor. Aceasta limiteaza numarul cazurilor în care statul

va putea sa beneficieze de aceasta exceptie, având în vedere faptul ca majoritatea

ajutoarelor de stat sunt directionate exclusiv unei anumite întreprinderi din statul

membru care acorda ajutoarele.

b. ajutorul acordat pentru repararea daunelor cauzate de dezastre naturale sau de

situatii exceptionale;

            Ratiunea acestei exceptii este evidenta. Limitele acestui alineat sunt în schimb

neclare. Desi notiunea de „dezastru natural” este aparenta, semnificatia sintagmei de

„situatie exceptionala” este deschisa interpretarii. De exemplu, este discutabil daca

aceasta sintagma s-ar referi si la dificultati economice sau nu.

c. ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea tarii (dupa

reunificarea acesteia).

4. Articolul 87 alin. 3

            Exceptiile cuprinse în alin. 3 sunt situatii pe care Comisia le poate declara ca

fiind compatibile cu piata comuna, puterea Comisiei fiind una discretionara. Alineatul 3

cuprinde urmatoarele prevederi:

a. ajutorul pentru promovarea dezvoltarii anumitor activitati sau regiuni;

b. ajutorul pentru promovarea executarii unui proiect important de interes european

sau de remediere a unor perturbari grave în economia statelor membre;

c. ajutorul pentru facilitarea dezvoltarii anumitor activitati economice sau anumitor

sectoare economice, daca respectivul ajutor nu afecteaza comertul intr-un mod

contrar interesului comunitar;

d. ajutorul pentru promovarea culturii si conservarea patrimoniului;

e. alte categorii de ajutor specificate de catre Consiliul UE.

            Atât litera a cat si litera c se refera intr-un mod general la dezvoltarea regionala.

Reiese clar totusi ca aceste exceptii pot fi invocate doar intr-o zona în care problemele

au atins o anumita gravitate. Comisia a adoptat opinia, agreata si de Curte, conform

careia gravitatea unei probleme regionale trebuie apreciata la nivel comunitar si nu

national. În acest scop, Comisia a publicat criteriile pentru a decide asupra dezvoltarii

relative a diferitelor regiuni prin comparare cu media comunitara. Cazul Philip Morris

Holland ofera un exemplu în acest sens: Guvernul olandez a acordat ajutor de stat unui

producator olandez de tutun. Comisia a decis ca ajutorul contravenea dispozitiilor art.

87. În hotarârea sa, CJE a facut o analiza detaliata a art. 87 alin. 3 lit. a, mentionând ca

zona Bergen-op-Zoom din Olanda, nu putea fi considerata o regiune subdezvoltata,

întrucât aceasta apreciere trebuie facuta în raport cu standardul de viata al Comunitatii

europene, si nu doar la nivel national.

            Litera b a art. 87 acopera doua tipuri de situatii: promovarea unui proiect

important si remedierea unor perturbari grave. Prima situatie reglementata a fost

invocata intr-un caz împotriva guvernului belgian, în care acesta acorda ajutoare unor

producatori de sticla, invocând faptul ca noua tehnologie, obtinuta în urma ajutorului de

stat acordat, ar reduce dependenta europeana de producatorii americani si japonezi în

acest domeniu, si ca ar putea fi astfel încadrat în lit. b a art. 87 alin. 3. Curtea a retinut

ca simplul fapt ca investitia ducea la descoperirea unei noi tehnologii nu este suficient

pentru ca proiectul sa fie considerat a fi de interes european; mai ales având în vedere

ca, în speta, produsele obtinute ar urma sa fie vândute pe o piata deja saturata.

Comisia, în argumentele sale, a subliniat faptul ca pentru a fi considerat de interes

european, un proiect trebuie aiba caracter transnational, si sa fie sustinut de mai multe

guverne ale statelor membre, sau sa se nasca dintr-o preocupare a statelor membre

privind combaterea unei amenintari comune precum poluarea.

            A doua situatie cuprinsa în art. 87 alin.3 lit. b privind remedierea unor perturbari

grave în economia statelor membre va fi invocata rar, întrucât respectivele probleme

trebuie sa afecteze economia nationala per ansamblu.

            Lit. c este din multe perspective cea mai importanta dintre exceptiile art. 87 alin.

1 întrucât permite ajutoarele de stat în functie de un anume sector industrial si de

anumite activitati, care pot avea o dimensiune nationala, si nu una comunitara. Astfel,

lit. c este modalitatea prin care un stat poate justifica ajutorul acordat unei anumite

regiuni subdezvoltate prin raportare la standardul de viata national. Este în continuare

necesar, totusi, sa fie avut în vedere impactul ajutorului asupra pietei comune, si

repercusiunile sectoriale la nivel comunitar. Astfel, Comisia va avea în vedere

problemele regionale ale statului în cauza si le va plasa în contextul comunitar: cu cât

statul membru respectiv este mai bine plasat în contextul economiei comunitare, cu atât

îi va fi mai greu sa justifice ajutorul acordat uneia din regiunile sale. Criteriile aprecierii

dezvoltarii regionale în contexte nationale a suferit modificari pe parcursul timpului.

Înainte de 1998, primul criteriu luat în considerare era procentul regiunii respective în

produsul intern brut precum si rata somajului. Dupa Instructiunile adoptate în 1998, un

mecanism similar este utilizat pentru a determina ce procent din ajutorul total acordat

pentru astfel de regiuni la nivel comunitar va fi alocat unui anume stat membru.

            Comisia si CJE au fost clare în a statua ca ajutoarele de stat se vor încadra în

aceasta exceptie doar daca vizeaza investitii initiale, creare de locuri de munca, sau o

restructurare a activitatii întreprinderii vizate. Scopul ajutorului trebuie sa fie dezvoltarea

unei regiuni sau a unui sector economic si nu doar a unei întreprinderi. CJE a specificat

ca ajutorul sub forma investitiilor de capital în întreprinderi – proprietate de stat va fi

încadrat în art. 87 alin 3 lit. a sau c doar daca este menit sa restabileasca rentabilitatea

întreprinderii respective, si astfel sa efectueze activitatile necesare dezvoltarii regiunii

respective.

            Art. 87 alin. 3 lit. d a fost introdus de Tratatul UE. Prevede ca ajutorul pentru

promovarea culturii si conservarea patrimoniului ar putea fi compatibil cu piata comuna,

daca nu afecteaza comertul si concurenta dintre statele membre si daca nu este contrar

interesului comun.

            Art. 87 alin. 3 lit. e este o reglementare cu rol preventiv, mentionând ca alte

categorii de ajutor pot fi exceptate ca fiind compatibile cu piata comuna, prin decizie a

Consiliului, adoptata printr-o majoritate calificata, la propunerea Comisiei. În aplicarea

acestui articol au fost adoptate mai multe directive privind ajutorul în materia

constructiei de nave maritime.

           

           

CAPITOLUL III

Reguli procedurale

            Articolul 88 prevede obligatia statelor membre de a informa Comisia în legatura

cu orice planuri de a acorda orice fel de ajutor de stat. în baza Regulamentului nr.

994/98/CE Comisia Europeana poate excepta anumite tipuri de ajutor de stat orizontal

de la cerintele de notificare: ajutorul pentru întreprinderile mici si mijlocii, pentru

cercetare si dezvoltare, pentru protejarea mediului, pentru ocuparea fortei de munca si

pentru formare; ajutorul conform cu harta aprobata de Comisie pentru fiecare stat

membru referitoare la acordarea ajutorului regional.

            Comisia va trebui sa-si exprime aprecierile, pe care statul respectiv va trebui sa

le respecte. Astfel, daca va considera ca un anumit ajutor nu este în conformitate cu

articolul 87 si nici nu face parte din exceptiile prevazute expres, va cere statului membru

justificari. daca acestea nu sunt suficiente pentru a face ajutorul compatibil cu piata

comuna, Comisia va impune statului membru sa elimine respectivul ajutor intr-o

anumita perioada de timp (de obicei 2 luni). daca statul membru nu se conformeaza

Comisia sau orice alt stat membru interesat va putea aduce problema în fata Curtii de

Justitie. Statul care a acordat ajutorul interzis va putea de asemenea contesta

aprecierile Comisiei în fata Curtii.

            Comisia are dreptul de a emite regulamente de exceptare pe categorii cu privire

la anumite feluri de ajutoare. Regulamentul nr. 994/98/CE cu privire la aplicarea

articolelor 92 si 93 din Tratatul CE la anumite categorii de ajutoare de stat orizontale

reglementeaza acest drept. Comisia va trebui sa specifice pentru fiecare categorie

scopul lor, beneficiarii, pragurile valorice, conditii cu privire la cumulul si la controlul lor.

Comisia va mai putea decide si ca notificarea nu este necesara în legatura cu anumite

ajutoare ce nu depasesc un plafon.

            Regulamentul nr. 70/2001/CE cu privire la aplicarea articolelor 87 si 88 ale

Tratatului CE ajutoarelor de stat destinate întreprinderilor mici si mijlocii ofera o definitie

a „întreprinderilor mici si mijlocii”. El enumera categoriile de ajutoare care pot fi

acordate, destinatia lor si plafoanele acestora, calculate în functie de indicatori

determinati. Se instituie, de asemenea, masuri de transparenta si control.

            Regulamentul nr. 1407/2002/CE privind ajutoarele de stat în sectorul carbonifer

stabileste regulile pentru acordarea ajutoarelor de stat care au ca obiect restructurarea

industriei extractive a carbunelui. Regulamentul porneste de la premisa luarii în

considerare a aspectelor sociale si regionale si de la necesitatea mentinerii, ca masura

de precautie, a unei productii minime interne care sa permita garantarea accesului la

rezerve. Regulamentul enumera si categoriile de ajutoare care pot fi acordate, precum

si procedurile de notificare, examinare si autorizare cu privire la aceste ajutoare.

CAPITOLUL IV

Concluzii

            Prin acordarea unui tratament favorizator anumitor întreprinderi sau produse, în

detrimentul altor întreprinderi sau produse, ajutorul de stat afecteaza în mod serios

fortele competitive normale intr-o piata functionala. Nici beneficiarii ajutorului si nici

competitorii lor nu obtin beneficii pe termen lung de pe urma lui. Cel mai des, orice

forma de subventii publice au ca unic efect amânarea unor restructurari inevitabile ale

unui sector sau ale unei companii, fara sa ajute neaparat beneficiarul sa redevina

competitiv.

            Întreprinderile care trebuie sa concureze cu cele ce beneficiaza de ajutoare de

stat întâlnesc dificultati, devin mai putin competitive, lucru care foarte des duce la

pierderea de locuri de munca. În timp, întreaga piata a produselor si a serviciilor sufera

ca efect al acordarii ajutoarelor de stat, si concurenta la nivel comunitar este afectata.

De aceea, ca regula generala, ajutoarele de stat sunt interzise de TCE.

            Totusi o interzicere absoluta ar fi nerealista, întrucât chiar si în cel mai liberal

sistem posibil, este greu de imaginat ca un guvern se va abtine de la oportunitatea de a

finanta anumite activitati economice. Daca ar face aceasta, ar putea chiar sa-si încalce

una din obligatiile principale ale unui stat, aceea de a asigura satisfacerea deplina a

nevoilor cetatenilor sai, corectând eventuale dezechilibre, si intervenind în cazul unor

situatii exceptionale. De aceea, TCE prevede si acele exceptii de la regula generala

conform careia ajutoarele de stat sunt interzise.

BIBLIOGRAFIE

I. Pascal, S. Deaconu, C. Vrabie, N. Fabian – Politica în domeniul

concurentei, Bucuresti, 2002:

II.   P. Craig, G. de Burca – EU Law: Text, Cases and Materials, third

edition,  Oxford University Press, 2003

III. Hans Friederizsick, L. Roller, V. Verouden - European State Aid

Control: an economic framework