1

REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA

Institutul de Cercet ări şi Amenaj ări Silvice – Sta ţiunea Oradea

STUDIU PENTRU EVALUAREA ADECVAT Ă A

EFECTELOR POTENŢIALE ASUPRA ARIILOR

NATURALE PROTEJATE DE INTERES COMUNITAR

DIN CADRUL OCOLULUI SILVIC VALEA MARE

DIRECŢIA SILVICĂ ARAD

JUDEŢUL ARAD

2012

2

CUPRINS

A. Informa ţii privind planul supus aprobării………………………………………… ………..6

A.1. Informaţii privind planul (amenajamentul silvic)…………………………………….6

A.1.1. Denumire plan…………………………………………………………………….....6

A.1.2. Descriere plan………………………………………………………………….…….6

A.1.2.1. Principii pe care se bazează amenajamentul silvic...................................................6

A1.2.2. Informaţii privind organizarea pădurilor luate în studiu...........................................7

A.1.2.2.1. Constituirea ocolului silvic şi a unităţilor de producţie componente..................7

A.1.2.2.2. Constituirea şi materializarea parcelarului şi subparcelarului..............................7

A.1.2.2.3. Situaţia bornelor amenajistice..............................................................................8

A.1.2.2.4. Utilizarea fondului forestier..................................................................................8

A.1.2.2.5. Evidenţa fondului forestier pe destinaţii şi deţinători...........................................9

A.1.2.2.6. Organizarea administrativă.................................................................................10

A.1.2.3. Informaţii privind gospodărirea din trecut.............................................................11

A.1.2.3.1. Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la

la intrarea în vigoare a amenajamentului expirat……………………………..11

A.1.2.3.1.1. Evoluţia constituirii OS şi a bazelor de amenajare………………………….18

A.1.2.3.1.2. Evoluţia reglementării producţiei…………………………………………...19

A.1.2.3.1.3. Concluzii privind gospodărirea pădurilor…………………………………...19

A.1.2.4. Date privind studiul staţiunii şi al vegetaţiei forestiere în vederea fundamentării măsurilor de gospodărire…………………………………………………………21

A.1.2.4.1. Elemente privind cadrul natural……………………………………………….21

A.1.2.4.1.1.Geomorfologie……………………………………………………………….21

A.1.2.4.1.2.Geologie……………………………………………………………………...22

A.1.2.4.1.3. Hidrologie…………………………………………………………………...22

A.1.2.4.1.4. Climatologie………………………………………………………………...23

A.1.2.4.2. Soluri………………………………………………………………………….23

A.1.2.4.3. Tipuri de staţiune……………………………………………………………...24

A.1.2.4.4. Tipuri de pădure……………………………………………………………….25

A.1.2.4.5. Formaţiile forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure…………………26

A.1.2.4.6. Structura fondului de producţie şi protecţie…………………………………...27

A.1.2.4.7. Arborete slab productive şi provizorii………………………………………..28

A.1.2.4.8. Arborete afectate de factori destabilizatori şi limitativi……………………… .29

A.1.2.4.9. Concluzii privind condiţiile staţionale şi de vegetaţie………………………..30

A.1.3. Obiectivele planului…………………………………………………………….…..32

3

A.1.3.1. Reflectarea obiectivelor stabilite în ţelurile de gospodărire fixate pădurilor luate

în studiu…………………………………………………………………………32

A.1.3.1.1. Stabilirea funcţiilor social-economice şi ecologice ale pădurii şi a bazelor

de amenajare…………………………………………………………………32

A.1.3.1.1.1. Funcţiile pădurii…………………………………………………………...33

A.1.3.1.1.2. Subunităţi de producţie sau de protecţie constituite………………………34

A.1.3.1.1.3. Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor şi ale pădurii…………….34

A.1.3.1.1.3.1. Regimul………………………………………………………………….35

A.1.3.1.1.3.2. Compozitia tel…………………………………………………………...35

A.1.3.1.1.3.3. Tratamentul……………………………………………………………...36

A.1.3.1.1.3.4. Exploatabilitatea………………………………………………………...37

A.1.3.1.1.3.5. Ciclul……………………………………………………………………37

A.1.4. Informaţii privind producţia care se va realiza………………………………….….37

A.1.4.1. Posibilitatea de produse principale……………………………………………..38

A.1.4.2. Volumul de recoltat prin lucrări de conservare………………………………...40

A.1.4.3. Posibilitatea de produse secundare……………………………………………..41

A.1.4.4. Volumul de recoltat prin tăieri de igienă……………………………………….42

A.1.4.5. Produse accidentale datorate unor calamităţi naturale………………………….43

A.1.4.6. Alte produse ale fondului forestier în afara lemnului…………………………43

A.1.4.6.1. Potenţial cinegetic…………………………………………………………...43

A.1.4.6.2. Potenţial salmonicol…………………………………………………………44

A.1.4.6.3. Potenţial fructe de pădure…………………………………………………...44

A.1.4.6.4. Potenţial ciuperci comestibile……………………………………………….45

A.1.4.6.5. Resurse melifere…………………………………………………………. ..45

A.1.4.6.6. Materiii prime pentru împletituri……………………………………………45

A.1.4.6.7. Seminţe forestiere…………………………………………………………..46

A.1.4.6.8. Alte produse…………………………………………………………………46

A.1.5. Informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele chimice utilizate…..46

A.2. Localizarea geografică şi administrativ ă......................................................................46

A.2.1. Localizarea geografică şi administrativă a O.S. Valea Mare.....................................46

A.2.2. Coordonatele Stereo 70..............................................................................................47

A.3. Modificări fizice ce decurg din plan…………………………………………………..53

A.4. Resurse naturale necesare implementării planului…………………………… .……53

A.5. Resurse naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariilor naturale protejate

de interes comunitar pentru a fi utilizate la implementarea planului………………53

4

A.6. Emisii şi deşeuri generate de plan şi modalitatea de eliminare a acestora……..…..54

A.7. Cerinţe legate de utilizarea terenului, necesare pentru execuţia planului………...55

A.8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea planului………………………55

A.9. Duraţa funcţionării planului…………………………………………………………..55

A.10. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului………… ..….55

A.11. Descrierea proceselor tehnologice ale planului………………………………..……55

A.12. Caracteristicile proiectelor sau planurilor existente, propuse sau aprobate

ce pot genera impact cumulativ cu planul care este în procedura de evaluare

şi care pot afecta aria naturală protejată de interes comunitar……………...……57

B. Informa ţii privind ariile naturale protejate de interes comunitar afectate de

implementarea planului…………………………………………………………………..…57

B.1. Date privind ariile naturale protejate de interes comunitar: suprafaţa,

tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate

prin implementarea planului ………………………………………………………….….57

B1.1. Situl de importanţă comunitară – ROSCI0064 – Defileul Mureşului……………….…57

B1.2. Aria de protecţie specială avifaunistică – ROSPA0029 – Defileul Mureşului

Inferior – Dealurile Lipovei…………………………………………………………….61

B.2. Date despre prezenţa , localizarea , populaţia şi ecologia speciilor şi/sau habitatelor

de interes comunitar prezente pe suprafaţa planului, menţionate în formularul

standard al ariilor naturale de interes……………………………………………........…64

B.2.1. Tipuri de habitate din amenajamentul O.S. Valea Mare prezente în situl de

importanţă comunitară - Defileul Mureşului (ROSCI0064)…………………….........64

B.2.2. Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE….......66

B2.3. Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului

92/43/CEE…………………………………………………………………………….69

B.2.4. Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE…………...72

B.2.3. Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE………….76

B.3. Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar

afectate şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar

învecinate şi distribu ţia acestora…………………………………………………….93

B.4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar.....................93

B.5. Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate...........................94

B.6. Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariilor

naturale protejate de interes comunitar.....................................................................94

B.7. Obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar, acolo

5

unde au fost stabilite prin planuri de management...................................................95

B.8. Descrierea stării actuale de conservare a ariilor naturale protejate de interes

comunitar, inclusiv evoluţii/schimbări care se pot produce în viitor………………95

B.9. Alte informaţii relevante privind conservarea ariilor naturale protejate de interes

comunitar, inclusiv posibile schimbări în evoluţia naturală a ariilor naturale

protejate de interes comunitar………………………………………………………96

B.10. Alte aspecte relevante pentru ariile naturale protejate de interes

comunitar……………………………………………………………………………...96

C. Identificarea şi evaluarea impactului………………………………………………………96

C.1. Procentul din suprafaţa habitatelor ce va fi pierdut prin implementarea planului…..100

C.2. Fragmentarea habitatelor de interes comunitar………………… ………………..100

D. Măsuri de reducere a impactului…………………………………………………………101

D.1. Măsuri de reducere a impactului asupra biodiversităţii…………………………...101

D.2. Măsuri de reducerea a impactului produs de zgomot şi vibra ţii…………………..102

E. Concluzii…………………………………………………………………………………….102

ANEXE…………………………………………………………………………………………..104

Harta OS Valea Mare cu numarul punctelor si localizarea lor

Colectivul de redactie

6

A.INFORMA ŢII PRIVIND PLANUL SUPUS APROB ĂRII

A.1. Informaţii privind planul (amenajamentul silvic)

A.1.1. Denumire plan

Amenajamentul Ocolului Silvic Valea Mare din cadrul Direcţiei Silvice Arad intrat în

vigoare la 01.01.2009.

A.1.2. Descriere plan

A.1.2.1. Principii pe care se bazează amenajamentul silvic

Amenajarea pădurilor sau amenajamentul este ştiinţa şi practica organizării şi conducerii structural-funcţionale a pădurilor în conformitate cu sarcinile complexe social –

ecologice şi economice ale silviculturii. Aceasta se bazează pe conceptul dezvoltării durabile,

cu respectarea următoarelor principii:

a.) Principiul continuităţii Acest principiu reflectă preocuparea continuă de a asigura condiţiile necesare pentru

gestionarea durabilă a pădurilor (privită ca administrare şi utilizare a ecosistemelor forestiere astfel

încât să li se menţină sau amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare şi sănătatea şi să li se asigure, pentru prezent şi viitor, capacitatea de a exercita funcţii multiple –

ecologice, economice şi sociale – la nivel local şi regional, fără a genera prejudicii altor sisteme),

astfel încât acestea să ofere societăţii, permanent şi la un nivel cât mai ridicat, produse lemnoase şi de altă natură, precum şi servicii de protecţie şi sociale.

b.) Principiul eficacităţii func ţionale

Acesta exprimă preocuparea permanentă pentru creşterea capacităţilor de producţie şi protecţie a pădurilor precum şi pentru o optimă punere în valoare a acestora, asigurându-se

echilibrul corespunzător între aspectele de ordin ecologic, economic şi social, cu cele mai mici

costuri posibile.

c.) Principiul conservării şi ameliorării biodiversităţii Prin aplicarea acestui principiu se urmăreşte conservarea şi ameliorarea biodiversităţii la

cele patru niveluri ale acesteia (intraspecifică, interspecifică, ecosistemică şi al peisajelor), în

scopul maximizării stabilităţii şi a potenţialului polifuncţional al pădurii.

Proiectul de amenajare a pădurilor pentru cele patru unităţi de producţie cuprinde o

prezentare a pădurilor din raza Ocolului Silvic Valea Mare, sub toate aspectele care interesează

7

economia forestieră, sintetizând măsurile de aplicat în vederea dirijării structurii actuale spre

structura optimă şi a ridicării productivităţii lor. La baza întocmirii amenajamentelor şi a

fundamentării soluţiilor tehnice au stat descrierile parcelare pe bază de cartări staţionale la scară mijlocie, efectuate în anul 2008.

A.1.2.2. Informaţii privind organizarea pădurilor luate în studiu

A.1.2.2.1. Constituirea ocolului silvic şi a unităţilor de producţie componente

Conform temei de proiectare întocmită de ocolul silvic şi apobată de Conferinţa I de

amenajare din 18.06.2008 limitele ocolului şi arondarea pe unităţi de producţie au rămas cele de

la amenajarea anterioară. Astfel ocolul silvic este constituit din patru unităţi de producţie (U.P. I-

IV) a căror limite şi denumiri s-au păstrat nemodificate. Suprafaţa unităţilor de producţie se

prezintă astfel: U.P. I – Peştiş – 2292,87 ha, U.P. II – Groşi -2293,64 ha, U.P. III – Ostrov -

1309,68 ha şi U.P. IV – Bata – 521,90 ha.

Această arondare corespunde din punct de vedere tehnic, economic şi administrativ.

A.1.2.2.2. Constituirea şi materializarea parcelarului şi subparcelarului

Fiecare unitate de producţie este împărţită în parcele, a căror limite sunt clare fiind

constituite din forme de relief evidente (văi sau culmi) sau limite artificiale permanente (drumuri

publice, căi ferate). Limitele parcelare s-au păstrat pe cât posibil cele constituite la amenajarea

precedentă. În cazul ieşirii unor parcele din amenajament ca urmare a punerii în posesie a foştilor

proprietari în conformitate cu Legea 18/1991, Legea 1/2000 şi Legea 247/2005, numerele

respective au fost radiate iar în cazul constituirii de noi parcele (drumuri forestiere construite

recent, etc.) acestea au primit numere în continuarea celor existente la amenajarea precedentă. Prin urmare, din tabelul nr.1 - Evidenţa numărului şi mărimii parcelelor şi subparcelelor se

constată că numărul actual al parcelelor, pe total ocol, a scăzut la 284 faţă de 564 cât a fost anterior

(anul 1997). Tot datorită aplicării Legii 18/1991, Legii 1/2000 şi Legii 247/2005 unele parcele s-au

diminuat ca suprafaţă deoarece unele părţi din acestea au constituit obiectul retrocedării. Tot datorită motivelor arătate mai sus a scăzut şi suprafaţa întregului ocol de la 13662,6

ha (amenajament anterior) la 6418,09 ha (amenajament actual), şi de asemenea şi numărul de

subparcele (u.a.) de la 1624 la 833, conform cu situaţia reală din teren.

Situaţia comparativă privind împărţirea pe parcele şi subparcele pentru fiecare U.P. şi total

ocol ( la nivelul ultimelor două amenajări ) este redată în tabelul următor:

8

Tabel nr. 1

Evidenţa numărului şi mărimii parcelelor şi subparcelelor Parcele Subparcele

Suprafaţa - ha Suprafaţa - ha U.P. Anul

amenaj. Nr. de parcele Medie maximă Minimă

Nr. de u.a. medie maximă minimă

1997 107 29,00 53,90 10,40 397 7,80 38,60 0,30 I 2009 84 27,30 52,13 3,90 305 7,52 52,13 0,26 1997 175 27,70 55,60 10,70 522 9,20 46,30 0,20 II 2009 93 24,66 53,91 4,29 286 8,02 46,30 0,10 1997 102 8,59 49,1 3,9 240 8,60 46,10 0,40 III 2009 74 17,70 54,56 1,77 167 7,84 46,08 0,28 1997 180 20,3 63,20 1,40 465 7,80 39,70 0,20 IV 2009 33 15,82 51,89 6,19 75 6,96 37,97 0,41

TOTAL 1997 564 24,22 63,20 1,40 1624 8,4 46,30 0,20 OCOL 2009 284 22,60 54,56 1,77 833 7,70 52,13 0,10

A.1.2.2.3. Situaţia bornelor amenajistice

Pentru orientare în teren şi separarea parcelelor sunt amplasate un număr de 514 borne

confecţionate din beton armat sau piatră cioplită, amplasate conform tabelului de mai jos.

Tabel nr. 3 Situaţia bornelor

Nr. U.P.

Denumire Numerotarea bornelor Nr. de borne

Felul bornelor

I Peştiş 1 - 6; 14 - 23; 31 - 36; 36bis, 44bis, 37 - 170; 170 bis, 172; 172bis; 182; 186; 188; 190; 196, 208 – 211

170 beton armat

piatră cioplită II Groşi 1 - 4; 6 - 21; 93; 94; 96 - 98; 100 - 117; 119 – 218; 223; 225; 270; 273;

278; 280; 283 - 294; 296; 296bis; 305; 306; 321 - 324 173

beton armat piatră cioplită

III Ostrov 1-6, 10, 18-36, 38, 39, 41-44, 53, 53bis, 54, 54bis, 55bis, 60, 60bis,

71-73, 92-99, 104, 105, 107, 108, 110-161 114

beton armat piatră cioplită

IV Bata

96, 97, 117 bis, de la 119 la 122, de la 124 la 126, 127 bis, 128, 128 bis, de la 129 la 146, 147 bis, 148, 148 bis, 149, 149 bis, 151, 153, de la 155 la 160, 160 bis, 165, 167, de la 169 la 173, 175 bis, 176, 177 şi

181

57 beton armat

piatră cioplită

TOTAL O.S * 514 * Faţă de amenajarea anterioară când numărul bornelor era 985 se constată o scădere cu

471, aceasta ca urmare a retrocedării unor păduri foştilor proprietari în conformitate cu Legea

18/1991, Legea 1/2000 şi Legea 247/2005.

Numerotarea bornelor a rămas neschimbată, numerele bornelor aferente pădurilor

menţionate anterior fiind radiate.

A.1.2.2.4. Utilizarea fondului forestier

Modul de utilizare a fondului forestier din cadrul O.S. Valea Mare se prezintă astfel:

9

Tabel nr. 4 Utilizarea fondului forestier din cadrul O.S. Valea Mare

Repartizarea suprafeţelor pe U.P. (ha) Cod Folosinţa

I II III IV Total %

PD Terenuri acoperite cu pădure 2268,68 2253,53 1285,95 500,41 6308,57 98

PC Terenuri care servesc nevoilor de cultură - 0,43 - - 0,43 -

PS Terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică 14,27 5,27 - 8,33 27,87 1

PA Terenuri care servesc nevoilor de administraţie silvică 5,70 11,73 16,78 13,16 47,37 1

PI Terenuri afectate împăduririi 3,02 9,80 0,81 - 13,63 -

PN Terenuri neproductive - - - - - -

PF Fâşie de frontieră - - - - - -

PT Terenuri scoase temporar din fondul forestier nereprimite 1,20 12,88 6,14 - 20,22 -

TOTAL OCOL 2292,87 2293,64 1309,68 521,90 6418,09 100

A.1.2.2.5. Evidenţa fondului forestier pe destinaţii şi destinatari

Evidenţa fondului forestier din cadrul O.S. Valea Mare pe destinaţii şi deţinători se

prezintă în tabelul de mai jos:

Tabel nr.5 Evidenţa fondului forestier pe destinaţii şi destinatari

FF Denumirea indicatorilor Cod Total MAPDR Alţi deţinători 0 1 2 3 4 5

Fondul forestier - total (P) 6418,09 6418,09 - 1 Terenuri acoperite cu pădure (PD) 6308,57 6308,57 -

101 Răşinoase (PDR) 307,99 307,99 - 102 Foioase (PDF) 6000,58 6000,58 - 103 Răchitării (cultivate şi naturale) (PDS) - - - 2 Terenuri care servesc nevoilor de cultură (PC) 0,43 0,43 - 201 Pepiniere (PCP) 0,43 0,43 - 202 Plantaje (PCJ) - - - 203 Colecţii dendrologice (PCD) - - - 3 Terenuri care servesc nevoilor de

producţie silvică (PS) 27,87 27,87 -

301 Arbuşti fructiferi (culturi specializate) (PSZ) - - - 302 Terenuri pentru hrana vânatului (PSV) 27,87 27,87 - 303 Ape curgătoare (PSR) - - - 304 Ape stătătoare (PSL) - - - 305 Păstrăvării (PSP) - - - 306 Fazanerii (PSF) - - - 307 Crescătorii animale cu blana fină (PSB) - - - 308 Centre fructe de pădure (PSD) - - - 309 Puncte de achiziţie fructe şi ciuperci (PSU) - - - 310 Atelier de împletituri (PSI) - - - 311 Secţii şi puncte apicole (PSA) - - - 312 Uscătorii şi depozite de seminţe (PSS) - - - 313 Ciupercării (PSC) - - - 4 Terenuri care servesc nevoilor de adm.

forestieră (PA) 47,37 47,37 -

401 Spaţii de producţie silvică şi cazare pers. silvic (PAS) 1,90 1,90 - 402 Căi ferate forestiere (PAF) - - -

10

0 1 2 3 4 5 403 Drumuri forestiere (PAD) 19,20 19,20 - 404 Linii de pază contra incendiilor (PAP) 21,64 21,64 - 405 Depozite forestiere (PAZ) - - - 406 Diguri (PAG) 0,72 0,72 - 407 Canale (PAC) - - - 408 Alte terenuri (PAA) 3,91 3,91 - 5 Terenuri afectate de împăduriri (PI) 13,63 13,63 - 501 Clasa de regenerare (PIR) 13,63 13,63 - 502 Terenuri intrate cu acte legale în fond. forestier (PIF) - - - 6 Terenuri neproductive (PN) - - - 601 Stâncării, abrupturi (PNS) - - - 602 Bolovănişuri, pietrişuri (PNP) - - - 603 Nisipuri (zburătoare şi marine) (PNN) - - - 604 Rape - ravene (PNR) - - - 605 Sărături cu crustă (PNC) - - - 606 Mocirle-smârcuri (PNM) - - - 607 Gropi de împrumut şi depuneri sterile (PNG) - - - 701 Fâşie de frontieră (PF) - - - 801 Terenuri scoase temporar din fond forestier

şi nereprimite (PT) 20,22 20,22 -

A.1.2.2.6. Organizarea administrativă

Arondarea pe districte (brigăzi) şi cantoane a suferit modificări de-a lungul timpului, datorită schimbării normelor de pază şi datorită scăderii suprafeţelor păduroase proprietate publică (în

special în urma aplicării Legii 18/1991, Legii 1/2000 şi Legii 247/2005) actuala arondare fiind

corespunzătoare pentru situaţia existentă la data reamenajării. În prezent ocolul silvic este arondat în 4 districte şi 11 cantoane astfel:

Tabel nr. 6 Organizarea administrativă a O.S. Valea Mare

Canton de pază Nr. şi denumirea districtului Nr. Denumire

Parcele componente Suprafaţa (ha)

U.P.

1 Vl. Biserici 1 - 3; 10 – 14; 20 - 41; 102D; 104D. 910,85 I 2 Recea 42 - 64; 103D. 750,95 I

65 - 83; 91- 93; 95; 98; 99; 105D; 106D; 107D. 631,07 I Districtul I CĂPRIOARA 3 Bulza

1 – 13. 205,86 II TOTAL 2498,73 -

4 Vl. Moşului 51 - 71; 154D, 155D, %156D, 175C, %176D. 605,76 II 5 Sasu 72 - 84; %156D, %176D. 475,55 II 6 Ciuta 85 - 105; 157D – 161D. 685,69 II

Districtul II GROŞI

7 Ciumernic 129 - 132; 134 - 141; 143; 173D; 174D. 320,78 II TOTAL 2087,78

8 Birchiş 1, 2, 7-18, 79,80 278,04 III 9 Ostrov 23, 31, 37, 38, 40, 43-50 293,38 III

Districtul III OSTROV 10 Bacău 51-77 738,26 III

TOTAL - 1309,68 - Districtul IV

BATA 11 Fiac

67; 70–72; 75–92; 143L; 160L–166L; 172L; 173L; 177D

521,90 IV

TOTAL - 521,90 * TOTAL O.S. - 6418,09 *

11

A.1.2.3. Informaţii privind gospodărirea din trecut

A.1.2.3.1. Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la intrarea în

vigoare a amenajamentului expirat

Pădurile administrate de O.S. Valea Mare au aparţinut, până în 1918, diverşilor

proprietari de etnie maghiară sau austriacă, precum şi statului austro-ungar. De altfel, modul de

gospodărire a unora din acestea - cu pronunţat scop vânătoresc - apoi preocupările privind

extinderea unor specii în zonă (extinderea stejarului pedunculat şi gorunului prin semănături directe

în U.P. I şi II şi pini în U.P. II şi IV) este specifică şi comună multor zone forestiere din

Transilvania, inclusiv din Direcţia Silvică Arad (O.S. Lipova, Săvârşin, Bârzava, etc).

Apoi, modul de exploatare a multor păduri din zonă (U.P. I, II, IV) în sensul că începând

cu anii 1880 - 1890, până la primul război mondial, au fost practic tăiate ras mii de hectare de

pădure, foştii proprietari anticipând rezultatele acelui război (pierderea acestor păduri).

După primul război mondial o mare parte din pădurile O.S. Valea Mare (cele ce au

aparţinut marilor proprietari unguri şi austrieci şi ale statului austro-ungar) au revenit statului

român, administrate de C.P.S. şi apoi din 1930 de C.A.P.S. (U.P. I, II şi procente din III).

Pădurile din U.P. IV şi parte din U.P. II (bazinul Hobiţa) au aparţinut în mare majoritate

familiei Mocsonyi, cumpărate de aceasta de la statul austro-ungar în jurul anului 1868. Această familie a mai deţinut, până în anul 1948, suprafeţe întinse de păduri şi în O.S. Lipova şi Săvârşin,

zona unde au fost construite, de acest proprietar, mai multe castele de vânătoare, multe din acestea

fiind într-o stare gravă de degradare. Ultimul Mocsonyi (Stârcea) om politic şi patriot român,

inclusiv în perioada de început a prigoanei comuniste, a amenajat şi un parc de vânătoare în raza

U.P. IV Bata (parcelele 62-77), unde a colonizat cerbul lopătar (parcul "Fiac"). "Rămăşiţe" din

fostele efective de cerb lopătar se mai menţin în zona fostului parc.

Pădurile aparţinând acestei familii au fost gospodărite prin administraţia silvică cu reşedinţa

în castelul propriu din Bulei (azi sanatoriu spital).

Administraţia silvică "Mocsonyi" a gospodărit pădurile în principal în scopuri cinegetice,

dar nefiind neglijată nici ţelurile de producţie de masă lemnoasă şi deci aspectele legate de

cultura şi exploatarea pădurilor. Este demn de reţinut că la prima amenajare ponderea stejarului

în compoziţia arboretelor a fost de 25%, scăzând în ultimii la 11%.

Pe fondul arboretelor valoroase de stejar rămase de la administraţia Mocsonyi s-a

constituit atât actuala Subunitate de tip "B" pentru furnire, cât şi SUP "K" - rezervaţii de seminţe.

în perioada 1918 - 1948 au mai deţinut păduri şi alţi mici proprietari (în urma reformei agrare

din 1921 - 1923), mai ales în U.P. III (cetăţenii din Birchiş) şi U.P. I, în care pădurile au aparţinut

mai ales persoanelor particulare juridice (PPJ).

12

Atât pădurile particulare (inclusiv ale lui Mosconyi şi ale PPJ) cât şi ale statului român, între

anii 1918 - 1948 s-au gospodărit pe bază de amenajamente sumare elaborate în baza codului

silvic român din 1910, care prevedea printre altele: aplicarea regimului codru cu o revoluţie de

80 - 100 ani, tratamentele tăierilor succesive şi rase. Dar, respectarea acestor reguli este

îndoielnică. Acest lucru se reflectă, parţial, în actuala structură a claselor de vârstă. Astfel,

exploatarea (de fapt lichidarea) în ritm accelerat a arboretelor cvasinaturale, existente la începutul

secolului în U.P. I şi II, a continuat şi în perioada 1918 - 1948. În această perioadă de 30 de ani

au fost exploatate peste 50% din arboretele ocolului.

Cu excepţia arboretelor din U.P. I, unde condiţiile naturale de vegetaţie sunt propice fagului

şi teiului pe circa 60% din suprafaţa unităţii de producţie, regenerarea pădurilor s-a făcut în speciile

invadante: carpen, plop tremurător, mesteacăn, şi mai puţin în speciile de bază, stejar, gârniţa,

gorun şi chiar cer. Mărturie a acestor afirmaţii o constituie participarea carpenului în compoziţia

arboretelor din clasele a IV-a de vârstă (38%), a II-a de vârstă (35%) faţă de media pe total de

24% şi chiar în clasa a IV-a (26%), acest lucru cu toate că, în ultimii 30 de ani, s-a depus un

efort notabil în acţiunea de îngrijire a arboretelor pentru a proporţiona amestecul de specii.

În situaţia când regenerarea naturală, fie şi din specii pioniere, nu s-a asigurat, s-au

executat împăduriri artificiale, acest lucru, mai ales în staţiunile proprii cvercineelor. Aşa s-au

realizat, la începutul secolului (mai ales în U.P. I şi II) o seamă de semănături directe cu stejar (în

staţiuni de cerete) şi cu gorun.

Dacă din punct de vedere a productivităţii, în primii 50 - 60 ani, stejarul s-a comportat

relativ bine, realizând clasa de producţie III şi IV, din punct de vedere al calităţii, majoritatea

arborilor sunt strâmbi, răsuciţi (deci de slabă calitate). După 60 ani, a început şi deprecierea

productivităţii, toate arboretele de stejar pedunculat (artificiale) din U.P. I şi II sunt în evident

declin, fiind şi puternic afectate de fenomenul de uscare. In ultimii ani proporţia acestei specii a

scăzut drastic. De fapt, stejarul în aceste staţiuni nici nu fructifică, fiind indicată substituirea acestuia.

În data de 3 aprilie 1948, toate pădurile din România au fost naţionalizate, urmând ca în

etapa imediat următoare acestea să fie gospodărite pe bază de amenajamente unitare.

Astfel, în anul 1950 pădurile din zonă au fost amenajate în cadrul M.U.F.B. "Mureş Est -

Vest", pe unităţi de producţie mult diferite faţă de cele din prezent.

Deoarece structura pe ocol silvic a fost mult diferită în 1950 faţă de cea din prezent (o parte

din păduri au fost administrate de O.S. Săvârşin şi o parte de O.S. Valea Mare), o analiză concretă este greu de făcut. La nivel de U.P. s-au făcut unele referiri la prevederile şi realizările din

această etapă. Ceea ce se poate reţine aici sunt consideraţii privind principiile de gospodărire

(bazele de amenajare). Astfel, acestea s-au definit prin: ţelul de producţie - producţia maximă de

13

masă lemnoasă în cadrul regimului codru; exploatabilitatea unui maxim de masă lemnoasă; tratamentul tăierilor progresive şi succesive, caracteristice formaţiunilor forestiere din zonă. Metoda de amenajare, după care s-a calculat posibilitatea şi s-a organizat producţia de masă lemnoasă de produse principale a fost cea a claselor de vârsta. Mărimea posibilităţii de produse

principale adoptate a fost de cca. 17.800 m3, iar cea de produse secundare de cca. 14.100 m3.

Prevederile acestui amenajament nu au fost realizate decât în mică măsură. Astfel,

posibilitatea de produse principale s-a realizat în proporţie de 78% (s-au recoltat 12.160 m,

fiind depăşită posibilitatea cu 165% la U.P. III). Posibilitatea de produse secundare s-a realizat

(în volum) doar în proporţie de 20%.

Prevederile si aplicarea amenajamentului elaborat în anul 1965

Nici pentru această perioadă n-a existat un amenajament al O.S. Valea Mare, pădurile în

discuţie fiind administrate de O.S. Săvârşin (cea 23%) şi O.S. Lipova (77%).

În această etapă, prin preluări de parcele din alte U.P., s-au constituit unităţile de

producţie aşa cum le ştim acum, cu excepţia UP IV Bata la care în etapa următoare (1975) s-au

adăugat parcelele 116 – 140. Pentru această etapă se pot reţine următoarele:

- urmarea evoluţiei pozitive generale în activitatea de amenajare a pădurilor după apariţia normelor tehnice de amenajare a pădurilor (ed. 1960), s-au fundamentat mai corect

bazele de amenajare şi s-a aprofundat modul de stabilire a posibilităţii. Astfel, dacă regimul de gospodărire s-a menţinut, exploatabilitatea adoptată a fost cea

tehnică cu vârsta corespunzătoare tăierilor fixate. S-a preconizat adoptarea tratamentului tăierilor

"combinate".

Posibilitatea de produse principale adoptată a fost de cca. 23.150 m3 (mai mare cu 30%

decât precedenta), iar cea de produse secundare de 20.000 m3.

În perioada 1960 - 1967 (1 iulie) ramura silvică a fost subordonată total intereselor pur

economice legate de industria de exploatare şi industrializare a lemnului. La nivel central

silvicultura s-a regăsit într-o direcţie generală (D.G.S.E.I.L - Direcţia generală a silviculturii,

exploatării şi industrializării lemnului) din Ministerul Economiei Forestiere (M.E.F.), iar la nivel

local (regional), ocoalele silvice - bugetare - au fost tutelate de I.F.E.T.-uri. Inclusiv aşa zisa taxă forestieră - simbolică - era virată la bugetul statului.

În cvasitotalitate (până în anul 1968) lucrările de cultura pădurilor se executau cu aşa

zisa muncă "voluntar - patriotică". Se înţelege că şi rezultatele au fost pe măsură şi compoziţia

arboretelor din clasa a II-a de vârstă (şi chiar a IV-a) sunt o dovadă în această privinţă, carpenul

reprezentând 42%, ponderea fagului şi a cvercineelor reprezentând împreună doar 39%, deşi arboretele exploatate au fost formate din fag şi cvercinee în proporţie de peste 90%. Situaţia cea

14

mai dramatică se regăseşte în U.P. II şi III, unde s-au exploatat cele mai valoroase arborete de

fag (seculare) din U.P. II, şi de cvercinee din U.P. III.

Situaţia nu a fost mai bună nici în privinţa lucrărilor de îngrijire a arboretelor, deşi scriptic,

degajările s-au realizat cu depăşiri (154%), dar calitatea acestora a fost mai mult decât îndoielnică. Curăţirile s-au realizat doar 42% pe suprafaţă şi 59% pe volum, iar răriturile doar 30% pe suprafaţă şi 50% pe volum.

Situaţia s-a ameliorat întrucâtva după 1968, moment când silvicultura a devenit o

activitate ce urma a se gospodări pe principii economice.

La finele perioadei precedente (începând cu anul 1961) şi în anii 1965 - 1972 s-au construit

principalele drumuri forestiere din ocol.

În concluzie, gospodărirea arboretelor din acest ocol în perioada 1965 - 1974, a lăsat de

dorit cu deosebire în ceea ce priveşte aplicarea tratamentelor.

i

Prevederile si aplicarea amenajamentului elaborat în anul 1975 În anul 1975 s-a elaborat primul amenajament pentru Ocolul Silvic Valea Mare înfiinţat în

aprilie 1973 prin scindarea O.S. Săvârşin. De la O.S. Săvârşin s-au preluat pădurile de pe versantul

stâng al Mureşului, constituite în anul 1950 în fostele U.P. VII-X (actualele U.P. I-IV) cu aceeaşi denumire. La U.P. IV Bata s-a alipit şi suprafaţa de cca. 800 ha preluată de O.S. Lipova (fostele

parcele 116-139 din U.P. IV Bata, actualmente retrocedate foştilor proprietari în baza legii

247/2005).

Acest amenajament aduce îmbunătăţiri substanţiale, la nivel de U.P., faţă de

amenajamentele anterioare. În primul rând, din dorinţa de mai bună gospodărire a pădurilor cu o

ţintă mai directă - creşterea productivităţii pădurilor - s-au analizat cu mai mare atenţie arboretele

slab productive (cărpinetele, stejăretele artificiale instalate în staţiuni improprii, etc), constituindu-

se următoarele subunităţi de gospodărire:

- codru regulat (în U.P. I, II, şi III)

- conversiune prin îmbătrânire (U.P. IV)

- conversiune fără refacere (U.P. I, II, III, IV)

- protecţie absolută (U.P. I, II, III, IV).

Acest amenajament a fost aplicat 11 ani (1 ianuarie 1975 - 31 decembrie 1985).

Bazele de amenajare au fost revizuite, majorându-se ciclurile la subunităţile de codru la

U.P. I şi III de la 100 la 110 ani. Pentru subunităţile de refacere s-a adoptat o perioadă de refacere

de 30 ani.

Posibilitatea de produse principale a crescut cu 60% faţă de etapa precedentă, urmare

în principal a constituirii de subunităţi de refacere.

15

Pe parcursul deceniului de aplicare al acestui amenajament, administraţia silvică locală (Direcţia Silvică - Inspectoratul Silvic şi Ocolul Silvic) au reconsiderat prevederile amenajamentului referitor

la refacerea unor arborete mai ales din U.P. III şi IV. De asemenea trebuie remarcată acţiunea

de precomtare a volumului extras din arboretele neincluse în deceniul I urmare a manifestării

fenomenului de uscare a cvercineelor. De asemenea, este de reţinut preocuparea de

conservare a unor arborete valoroase de cvercinee din U.P. III şi IV, care deşi prevăzute la tăieri,

au fost evitate de a fi parcurse cu asemenea lucrări. Aşa cum se va vedea la subcapitolele

următoare, aceste arborete s-au constituit în subunităţi de tip "B" - codru, sortimente superioare

sau "K" - rezervaţii de seminţe.

Tratamentele s-au aplicat cu mai mare precauţie, ţinând seama de tendinţa, evidentă în

zonă, de succesiune spre cărpinete a arboretelor de făgete amestecate şi chiar a cvercineelor. De

fapt ponderea carpenului în compoziţia arboretelor din clasa a I-a de vârstă este mult mai mică decât în clasa a II-a (19%). Desigur, carpenul a fost ţinut în "frâu", atât prin modul de aplicare a

tratamentelor (executarea mai corectă a tăierilor şi lucrărilor ajutătoare a regenerării naturale care

au fost executate pe suprafeţe apreciabile (126 ha/an), cât şi prin modul de executare a lucrărilor de

îngrijire (mai ales degajări). Referitor la lucrările de îngrijire este de reţinut că acestea nu s-au realizat la nivelul

prevederilor, care şi acestea au fost modeste. Cu toată această nerealizare cantitativă, mai ales a

curăţirilor şi răriturilor, urmare a aplicării mai corecte a tratamentelor, a executării pe suprafeţe

apreciabile a lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale şi îngrijirii culturilor tinere şi a executării la cote calitativ mai bună a degajărilor şi curăţirilor, compoziţia de ansamblu a arboretelor din O.S.

Valea Mare s-a ameliorat substanţial, scăzând ponderea carpenului de la 31% la 24%, crescând

ponderea speciilor valoroase (FA, GO, ST).

Concluzionând, se poate reţine că atât prevederile amenajamentului elaborat în 1975,

cât şi efectul aplicării prevederilor acestuia asupra pădurilor au fost net superioare faţă de etapele

anterioare.

In această perioadă s-au mai executat câteva drumuri forestiere în U.P. I şi IV, dar foarte

departe de ceea ce s-a propus (s-au executat doar 2,8 km faţă de 37,0 km propuşi).

Prevederile si aplicarea amenajamentului elaborat în anul 1986

Următoarea etapă de amenajare (a doua pentru Ocolul Silvic Valea Mare de la

înfiinţarea acestuia) a fost cea din anul 1986. Prin acest amenajament, cu intenţia de mai bună gospodărire (durabilă) a pădurilor, aceasta s-au organizat în următoarele subunităţi:

- S.U.P. "A" - codru regulat, sortimente obişnuite ……………11.552,4 ha (în toate U.P.);

- S.U.P. "B" - codru regulat, sortimente superioare (furnire) .…. 715,9 ha (în toate U.P.);

16

- S.U.P. "S" - conversiune prin refacere ………………….……. 803,9 ha (în UP II şi IV);

- S.U.P. "H"- păduri supuse regimului de conservare deosebită…. 182,4 ha (în toate U.P.).

De reţinut că s-a redus substanţial mărimea suprafeţei subunităţii de tip "S" - refacere (de la

2187 ha la amenajarea precedentă la 803,9 ha prin amenajamentul din 1986). Acest lucru se

datorează pe de o parte refacerii a cca. 700 ha din asemenea arborete în deceniul precedent (1975 -

1985), iar pe de altă parte reanalizării tuturor arboretelor din această categorie (slab productive şi / sau cu compoziţii necorespunzătoare), renunţându-se la constituirea de asemenea subunităţi în

cadrul U.P. I şi III. în ceea ce priveşte constituirea subunităţii de tip "B" - codru regulat sortimente

superioare, s-a exagerat în ceea ce priveşte mărimea acestora şi deci în ceea ce priveşte arborele

incluse aici (aşa cum se va observa şi la amenajarea din 1997, când revizuite acestea au rămas la

mărimea de doar 503,5 ha).

De asemenea trebui reţinut că s-a exagerat şi în ceea ce priveşte mărimea ciclului (180 de

ani) pentru acest tip de subunitate (în amenajamentul din 1997 ciclul adoptat este de 160 ani),

ţinând seama de starea reală a arboretelor încadrate în SUP "B".

Bineînţeles că şi bazele de amenajare în ansamblul lor s-au revizuit, punându-se de acord cu noile

subunităţi de gospodărire constituite. Urmare a modului de constituire a subunităţilor de

gospodărire, precum şi a presiunilor făcute de factorii de decizie din fostul minister al silviculturii

din acea perioadă referitor la aspectele legate de vârsta exploatabilităţii şi a perioadei generale şi speciale de regenerare, posibilitatea de produse principale adoptată - de 26.488 m3/an este cu

29% mai mică decât cea din amenajamentul precedent care a fost de 36.870 m3/an.

Acest mod de a gândi şi decide este o încălcare flagrantă a unuia din principiile de bază ale gospodăririi pădurilor, acela al continuităţii.

O scădere a posibilităţii cu cca. 7.000 - 8.000 m3 ar fi fost justificată prin revizuirea

arboretelor slab productive şi necorespunzătoare din punct de vedere economic şi deci prin

scăderea suprafeţei subunităţilor de refacere. Dar, dacă se are în vedere faptul că în nici o

etapă de aplicare a amenajamentelor elaborate din 1950 până în 1986 nu s-a recoltat integral

posibilitatea, atunci chiar şi acest argument este caduc.

De altfel amenajamentul din 1986 readuce lucrurile la normalitate, cu toate că suprafaţa

fondului productiv s-a micşorat cu 124,6 ha, arborete cartate ca rezervaţii de seminţe, arborete

din clasele V, VI de vârstă (deci exploatabil daca ar fi rămas în SUP "A") cu un volum total de

46.630 m3. Aceste arborete ar mai fi contribuit la posibilitatea din acest amenajament cu cca. 1.000

- 2.000 m3/an.

Pentru produsele secundare s-a stabilit o posibilitate de 11.617 m3/an şi aceasta fiind mai

mică decât precedenta cu 3.123 m3 - 22%. Nici această cădere nu se justifică de starea şi nevoile

17

arboretelor. De altfel şi acest indicator creşte substanţial prin prezentul amenajament (1996),

revenind aproape de ceea ce oferă pădurile din O.S. Valea Mare (13.800 m3).

La tăierile de igienă, posibilitatea stabilită de 4.641 m3 a fost apropiată de nevoile reale ale

stării arboretelor. De reţinut şi propunerile referitoare la construirea de noi drumuri forestiere (37 km)

din care nu s-a realizat nimic.

Ca o concluzie finală ce poate fi reţinută, este aceea că începând cu anul 1973, anul

înfiinţării ocolului, soldul acţiunilor silviculturale în viaţa pădurilor este pozitiv la toate capitolele,

acest lucru oglindindu-se în principalii indicatori de productivitate a pădurilor (compoziţie, vârstă medie, fond lemnos/ha, etc).

Prevederile si aplicarea amenajamentului elaborat în anul 1996

Amenajamentul anterior s-a întocmit în anul 1996 ( faza teren ) şi a intrat în vigoare la 1

ianuarie 1997 aplicându-se până la 31 decembrie 2006. Apoi a fost întocmit un addendum pentru

anii 2007 şi 2008. Faţă de amenajamentul precedent ( 1986 ) limitele ocolului şi ale unităţilor de

producţie au rămas nemodificate.

Suprafaţa fondului forestier administrat de O.S. Valea Mare a fost de 13662,6 ha faţă de

13529,1 ha înregistrată la amenajarea anterioară, deci o creştere cu 133,5 ha.

Suprafaţa pădurii a totalizat 13458,5 ha şi a constituit obiectul a cinci subunităţi de

gospodărire:

- A - codru regulat sortimente obişnuite – 12586,8 ha (93%);

- B - codru regulat sortimente superioare – 503,5 ha ( 4%);

- M - conservare deosebită – 243,6 ha ( 2%).

- K - rezervaţii de seminţe – 124,6 ha ( 1%).

Amenajamentul a stabilit încadrarea în grupa I funcţională a unei suprafeţe de 586,3 ha, iar

în grupa a II - a unei suprafeţe de 12886,5 ha.

Reglementarea procesului de producţie s-a făcut în cadrul S.U.P. A- codru regulat sortimente

obişnuite (12586,8 ha) şi S.U.P. B – codru regulat sortimente superioare (503,5 ha).

Trebuie remarcată preocuparea ocolului (în perioada analizată) de a aplica corect

tratamentele intensive obţinându-se într-o serie de arborete din regenerări naturale de peste

80% din suprafaţă.

Amenajamentul expirat a propus construirea a 30,3 km drumuri forestiere pentru deplina

accesibilitate a fondului forestier iar în perioada de aplicare s-au construit 1,8 km în U.P. I, 1,2 km

în U.P. II şi 3,6 km în U.P. IV (acest drum a fost însă retrocedat în întregime în baza legii

247/2005).

18

A.1.2.3.1.1. Evoluţia constituirii O.S. şi a bazelor de amenajare până la amenajarea

anterioară

În tabelul nr. 7 – Evoluţia bazelor de amenajare se prezintă sub formă tabelară evoluţia

bazelor de amenajare şi a reglementării producţiei de-a lungul etapelor de amenajare.

Tabel nr. 7 Evoluţia bazelor de amenajare

Supraf.O.S.- ha Subunităţi de gospodărire Ciclul Anul ame naj. Totală Gr.I Denumire

Supraf. - ha -

% Regi mul

Compoziţia ţel

Trata mentul

Expl. şi vârsta medie a exploatab.

- ani -

- ani-

1950 13457,8 - codru 12496,9 100 codru - - - -

1965 13542,9 - codru 13314,8 100 codru - T. de codru

T. de refacere

tehnică -

A –codru 10947,0 82 codru - T. de codru tehnică 100

S –refacere 2197,0 16 codru - T. refacere tehnică -

H – protecţie absolută

199,7 2 codru - - - - 1976 13529,1 199,7

Total 13343,7 100 - - - - - A –codru regulat (sort.

obişnuite)

11552,4 87 codru -

T. progresive T. crâng, T. rase (subst)

tehnică 110

B - codru regulat (sort.

superioare)

715,9 5 codru - Tratamente

speciale tehnică 160-180

S –refacere 803,9 6 codru - T. rase (subst)

tehnică 25

H – protecţie absolută

182,4 2 codru - - - -

1986 13529,1 182,4

Total 13254,7 100 - - - - - A-codru regulat (sort.

obişnuite)

12586,8 93 codru

22ST20CE20FA10GO10G

Î5TE 10DT3STR

T. progresive T. crâng, T. rase (subst)

tehnică 110

B – codru regulat (sort.

superioare)

503,5 4 codru 80ST20DT T. progresive tehnică 160

M- conserv. deosebită

243,6 2 codru 27FA26CA

11CE9TE8SC 6DR13DT

- - -

K- rezervaţii de seminţe

124,6 1 codru 50ST20GO 20CE10DT

- - -

1997 13662,6 586,3

Total 13458,5 100 - - - - -

19

A.1.2.3.1.2. Evoluţia reglementării producţiei

Tabel nr. 8 Evoluţia reglementării producţiei

Arborete exploatabile dec. I + II

Arborete preexploatabile

dec. III + IV Anul

amenaj

Subunitatea de

gospodărire Supraf. -ha

Volum -mc

Supraf. -ha

Volum-mc

Indice de creştere indica- toare

mc/an/ha

Posibilit anuală

mc

Indice de

recoltare prevăzut mc/an/ha

Indice de

creşt. curentă

mc/an/ha 1950 Codru - - - - - 17200 1,4 - 1965 Codru - - - - - 23180 1,7 -

A – codru - - - - - 36870 2,8 6,4 1976

S – refacere - - - - - 15280 7,0 6,8 A – codru regulat - - - - - 26488 2,0 5,9 B – codru regulat - - - - - - - - 1986 S – refacere - - - - - 6652 8,3 7,5 A – codru regulat 3675,6 1092317 3209,8 - 3,4 33363 2,5 5,8

1997 B – codru regulat - - - - - - - 3,4

A.1.2.3.1.3. Concluzii privind gospodărirea pădurilor

Evoluţia claselor de vârstă prezentată în tabel nr. 9 pentru fondul productiv conduce la

concluzia că structura actuală a suferit îmbunătăţiri faţă de etapele anterioare dar ea este în

continuare diferită de cea normală (18% pentru o clasă la ciclul de 110 ani). Astfel se observă că, clasele de vârstă I, a III-a şi a IV-a sunt deficitare, iar clasele a V şi a VI-a de vârstă sunt

excedentare. Singura clasă apropiată de valoarea normală este clasa a II-a, care ocupă 18%.

Structura claselor de vârstă conduce la concluzia că suprafaţa arboretelor exploatabile este peste cea

normală (clasele VI+= 21%), de asemenea arboretele preexploatabile sunt excedentare, ceea ce

demonstrează că normalizarea structurii pe clase de vârstă începe chiar cu acest amenajament.

Tabel nr. 9 Evoluţia claselor de vârstă ( suprafaţa în producţie )

Anul Clasa de vârstă amenajării TOTAL I II III IV V VI +

1986 100 - - - - - - 1997 100 14 13 16 22 25 10 2009 100 11 18 16 10 24 21

Se precizează că efectul aplicării prevederilor amenajamentului (în măsura în care

acestea au fost respectate, aşa cum s-a arătat în paragrafele anterioare) este influenţat, în bună măsură, de variaţia suprafeţei fondului productiv, ca urmare a zonării funcţionale a arboretelor, sau

în ultima etapă, de retrocedarea unor suprafeţe foştilor proprietari şi nu în ultimul rând de

corectitudinea culegerii datelor de teren privind vârsta, proporţia elementelor de arboret, etc.

Desigur, ritmul de normalizare a structurii arboretelor pe clase de vârstă a fost influenţat, în bună măsură, chiar de prevederile amenajamentului şi în special de mărimea posibilităţii de produse principale.

20

Tabel nr. 10 Evoluţia compoziţiei ( total ocol )

Anul Proporţia speciilor amenajării TOTAL CA CE ST FA GÎ TE GO DR DT DM

1987 100 22 24 13 13 8 5 6 5 3 1 1997 100 23 23 14 12 7 5 5 4 6 1 2009 100 18 25 11 19 4 5 7 5 6 -

În ceea ce priveşte compoziţia arboretelor se observă că în cadrul ocolului predomină cvercineele (47%), carpenul (18%) şi fagul (19%) care găsesc condiţii bune de dezvoltare. Dacă procentul stejarului a scăzut cu 4%, în schimb procentul gorunului, a cerului şi al fagului a crescut

cu 2 respectiv 5%. Îmbucurător este faptul că şi procentul carpenului a scăzut de la 23% la 18%.

În continuare va trebui să se acorde atenţia cuvenită introducerii în completările necesare a

regenerărilor naturale rezultate în urma tăierilor definitive a speciilor foioase de amestec (paltin,

cireş, frasin).

Tabel nr. 11 Evoluţia claselor de producţie ( suprafaţa în producţie )

Clase de producţie Suprafaţa în producţie I II III IV V

Anul amenaj.

ha % ha % ha % ha % ha % ha %

Clasa prod. medie

1987 - - - - - - - - - - - - - 1997 13090,3 97 2390,7 18 5004,0 39 4673,5 36 850,6 6 171,5 1 II3 2009 6308,57 98 584,11 9 2971,70 47 2149,93 34 553,71 9 49,12 1 II4

Productivitatea arboretelor în etapele analizate (tabel nr. 11) nu a cunoscut o evoluţie

pozitivă deşi au fost înlocuite multe arborete slab productive şi provizorii cu specii

corespunzătoare potenţialului staţional.

Astfel, actualmente arboretele de productivitate superioară şi mijlocie ocupă 56% din

suprafaţa în producţie faţă de 57% cât era în 1997, iar cele de productivitate inferioară au crescut la

10% faţă de 7%.

Prin continuarea acţiunii de înlocuire a arboretelor slab productive şi total derivate de

productivitate inferioară productivitatea arboretelor se va îmbunătăţi şi pe viitor.

Tabel nr. 12 Evoluţia densităţii arboretelor ( suprafaţa în producţie )

Categorii de consistenţă Anul

Suprafaţa în producţie sub 0,4 0,4 - 0,6 peste 0,6

Consistenţa

amenajării - ha - % - ha - % - ha - % - ha - % medie 1987 - - - - - - - - - 1997 13090,3 97 182,6 1 677,5 5 12230,2 94 0,83 2009 6308,57 98 31,35 - 413,39 7 5863,83 93 0,82

Consistenţa medie a arboretelor este 0,82 mai mică decât cea de la amenajările

precedente, dar suprafaţa arboretelor cu consistenţa foarte mică ( sub 0,4 ) este de 31,35 ha (sub

21

1% ) iar a celor cu consistenţa cuprinsă între 0,4 şi 0,6 este de 413,39 ha (7%) acestea reprezentând

de fapt arboretele neparcurse cu ultima tăiere ( de racordare ).

Pădurile din cadrul O.S. Valea Mare, încă de la prima amenajare (după naţionalizarea din

1948) au constituit un fond bine structurat sub raportul compoziţiei, consistenţei, a productivităţii, cu mici dereglări în structura claselor de vârstă. În concluzie, putem spune că arboretele din O.S. Valea Mare, de-a lungul timpului au

cunoscut îmbunătăţiri sub aspectul principalelor caracteristici structurale (compoziţie, clase de

vârstă, consistenţă, provenienţă, productivitate), au fost bine gospodărite, în special în ceea ce

priveşte aplicarea tratamentelor ( îndeosebi etapa ultimă ) iar lucrările de îngrijire, prin implicarea

directă a personalului ingineresc ( în special şefi de districte ), vor avea de câştigat în calitate,

creându-se arborete viguroase.

A.1.2.4. Date privind studiul staţiunii şi al vegetaţiei forestiere în vederea fundamentării

măsurilor de gospodărire

A.1.2.4.1. Elemente privind cadrul natural

A.1.2.4.1.1. Geomorfologie Teritoriul Ocolului silvic Valea Mare este situat în vestul ţării, în bazinul mijlociu spre

inferior al râului Mureş, până în zona dealurilor mijlocii – Dealurile Lipovei şi Făgetului, ce

formează cumpăna apelor dintre bazinul Mureşului şi bazinul râului Bega, spre dealuri mai înalte

specifice bazinului superior al Văii Peştiş (U.P. I).

Formele de relief cele mai frecvent întâlnite sunt versanţii, luncile şi terasele. Pe întinderi

mici se întâlnesc platourile şi coamele. Configuraţia terenului este în mod frecvent ondulată mai

rar plană. Dealurile din zonă sunt urmare a eroziunii geologice cu o fragmentare redusă pe

verticală şi orizontală (excepţie U.P. IV), cu pante relativ mici.

Altitudinal suprafaţa ocolului variază între 140 m (u.a. 91D din U.P. IV) şi 500 m (u.a. 47

din U.P. I), altitudinea medie fiind de cca. 300 m. Repartiţia teritoriului ocolului silvic Valea Mare

pe altitudini, expoziţie şi înclinare se prezintă astfel:

Altitudine

- 100 – 200 m…………………………….…751,83 ha…………..…... 12 %

- 201 – 400 m…………………………….. 5346,18 ha…………..…... 83 %

- 401 – 600 m……………………………… 320,08 ha…………..…... 5 %

TOTAL………………………………..….6418,09 ha…………..…..100 %

Expoziţie

- însorită…………………………………..……1582,02 ha…………..…...25 %

- parţial însorită ………………………………..2763,98 ha………….….. 43 %

22

- umbrită ………………………………..…… ..2072,09 ha……..…..…….32 %

TOTAL……………………………….…… 6418,09 ha…………..…..100%

Categorii de pante

- moderată ( mai mică de 16g )…………………2549,65 ha ………….…..40 %

- repede ( 16 – 30g )……………………….…...3514,55 ha ………………54 %

- foarte repede ( 31 – 40g )…………………........308,81 ha ……..…..…… 5%

- abruptă (peste 40g )………………………......... 45,08 ha ……..…..…… 1%

TOTAL ………………………………..…. 6418,09 ha ……..…….... 100%

A.1.2.4.1.2. Geologie

Din conspectul geologic fundamental pentru formaţiile petrografice autohtone precum şi din

studiul şi însemnările de teren pentru stratul de cuvertură rezultă următoarele formaţiuni mai

importante:

- argilele şi luturile ocupă cea mai mare parte din suprafaţă. Pe acest substrat au luat naştere

luvisoluri şi cambisoluri mai mult sau mai puţin podzolite şi pseudogleizate. Solurile situate pe

aceste substrate litologice sunt profunde, bogate în substanţe minerale nutritive, lipsite de schelet,

dar cu o compactitate, re regulă, mare.

- calcarele şi conglomeratele calcaroase întâlnite în U.P. I (mai ales în zona parcelelor 1-20)

au dat naştere la soluri mai rezistente la podzolire, diferite după natura rocii şi a condiţiilor de

fragmentare. Pe aceste substrate s-au format cambisoluri (eutricambisoluri tipice şi rendzinice).

- gresiile şi gresiile marnoase s-au dezagregat uşor dând naştere la eutricambisoluri şi luvosoluri divers podzolite, rar pseudogleizate, de bonitate superioară – mijlocie. Solurile formate

pe aceste roci sunt profunde, fertile, dar uşor expuse la alunecări şi eroziune.

- andezitele ocupă suprafeţe relativ mici din U.P. II.

- pietrişurile în amestec cu nisipuri şi argile pe care s-au format luvisoluri şi aluviosoluri,

sunt în general bogate în substanţe minerale.

A.1.2.4.1.3. Hidrologie Cursul principal de apă este râul Mureş, pe care se sprijină la nord teritoriul ocolului silvic, şi care colectează toate văile ce străbat acest teritoriu.

Principalele văi colectate de râul Mureş sunt Valea Peştiş, Valea Groşilor, Valea Crucii Roşii şi Valea Şulniţ. Toate aceste văi, în perioadele de topire a zăpezii şi în timpul ploilor torenţiale au

tendinţa de a ieşi din matcă, inundând luncile respective. Debitul acestor văi, este în general variabil,

funcţie de sezon. Cu excepţia Văii Peştiş şi Văii Groşi, toate celelalte seacă vara pe perioade lungi de

timp.

23

Regimul hidrologic este alimentare 40-60% cu predominarea scurgerilor de primăvară şi iarnă. Aşa cum este, acest regim hidrologic nu influenţează în mod semnificativ vegetaţia

forestieră. Eventual se poate reţine faptul că de-a lungul văilor s-au format lunci destul de largi,

care au la bază ca substrat litologic argila şi aluviunile, şi care dau un caracter mlăştinos acestora,

influenţând mai ales starea drumurilor şi modul de exploatare a acestora. Totuşi regimul

hidrologic, mai ales variabilitatea acestuia (perioadele când pe anumite porţiuni văile sunt seci)

influenţează negativ dezvoltarea efectivelor de vânat (cervide şi mistreţ) mai ales în U.P. III şi IV.

A.1.2.4.1.4. Climatologie

Climatul general, caracteristic pentru zona păduroasă a Ocolului Silvic Valea Mare, este

destul de neomogen, în sensul cu U.P. I şi U.P. II (parcelele 51-105), datorită geografiei terenului,

a înclinărilor versanţilor şi a influenţei benefice a umidităţii relative asigurate de râul Mureş, are

un specific aparte faţă de restul teritoriului, favorizând dezvoltarea unei vegetaţiei forestiere mai

aparte, cu prezenţa fagului, teiului, gorunului ca specii de bază, şi a frasinului, paltinului şi cireşului ca specii principale de amestec. Pentru restul teritoriul climatul este foarte omogen,

acesta definindu-se a fi unul temperat continental cu discrete influenţe mediteraneene. Dovada

acestei influenţe mediteraneene (pe întreg teritoriul ocolului) o constituie însăşi prezenţa pe

suprafeţe întinse a speciei de plante Ruscus a. şi a altor plante ierboase şi lemnoase specifice din

genul Rhamus, Paliurus, etc.

După Köppen, teritoriul se află în provincia Dfbx (provincie favorabilă cvercineelor).

După N. Cernescu (date publicate în Monografia Geografică a României, ediţia 1960),

regiunea se încadrează în tipul de macroclimat al Piemonturilor Vestice, IBp2, influenţat de

existenţa râului Mureş. Acest climat, sintetic prezentat mai sus, se caracterizează prin:

- temperatura medie anuală : 10,5 °

- precipitaţii medii anuale: 850 mm

- vânturile predominante sunt cele din direcţia vest şi nord –vest

- indicele de ariditate de Martonne anual – 38-39.

A.1.2.4.2. Soluri

Pentru cunoaşterea distribuţiei spaţiale a tipurilor şi subtipurilor de sol din cadrul ocolului,

determinarea proprietăţilor intrinseci a acestora şi identificarea tipurilor de staţiune s-au executat

58 profile principale de sol (1 profil la 109 ha) iar din 11 profile s-au recoltat 27 probe de sol care

au fost analizate la Laboratorul de pedologie forestieră şi analiză de sol din I.C.A.S. Braşov.

24

Tipurile de sol identificate sunt rezultanta factorilor pedogenetici (substratul geologic,

geomor-fologic, microrelieful, factorii climatici).

Tabel nr. 13 Tipuri şi subtipuri de sol identificate pe teritoriul O.S. Valea Mare

Suprafaţa pe U.P. – ha Clasa de sol Tipul de sol Subtipul de sol - codul I II III IV

Total ha %

scheletică - 1404 85,45 - - - 85,45 1 Rendzină

subscheletică - 1405 211,70 - - - 211,70 3 Cernisoluri Total Cernisoluri 297,15 - - - 297,15 4

tipic - 2101 - 404,61 - - 404,61 6 stagnic – 2108 - - - 1,45 1,45 - Preluvosol

molic-vertic -2118 - - - 27,71 27,71 - Total Preluvosoluri - 404,61 - 29,16 433,77 6

tipic - 2201 427,00 41,91 12,71 - 481,62 8 Luvosol

stagnic – 2212 422,68 568,58 1188,02 60,15 2239,43 37 Total Luvosoluri 849,68 610,49 1200,73 60,15 2721,05 45

tipic – 2301 - 75,31 81,28 6,78 163,37 3 Alosol

stagnic - 2305 - - - 384,40 384,40 6 Total Alosoluri - 75,31 81,28 391,18 547,77 9

Luvisoluri

Total Luvisoluri 849,68 1090,41 1282,01 480,49 3702,59 60 tipic – 3101 661,04 1132,45 - - 1793,49 28 molic – 3102 462,80 - - - 462,80 7 Eutricambosol litic - 3110 - 10,76 - - 10,76 -

Total Eutricambosol 1123,84 1143,21 - - 2267,05 35 Cambisoluri

Total Cambisoluri 1123,84 1143,21 - - 2267,05 35 distric - 0401 - - - 5,63 5,63 -

Aluviosol gleic - 0414 1,03 29,71 4,75 14,29 49,78 1 Protisoluri

Total Protisoluri 1,03 29,71 4,75 19,92 55,41 1 Total O.S. 2271,70 2263,33 1286,76 500,41 6322,20 100

A.1.2.4.3. Tipuri de staţiune

Tipurile de staţiune identificate (16) în urma actualei revizuiri a cartării staţionale au fost

încadrate în două etaje de vegetaţie: FD2 - Deluros de cvercete (GO, CE, GÎ şi amestecuri dintre

acestea) şi FD1 - Deluros de cvercete cu stejar (şi cu CE, GÎ, GO şi amestecuri ale acestora).

25

Tabel nr. 14 Tipuri de staţiuni

Tip de staţiune Unitatea de producţie Total Categoria de bonitate Nr. crt. Cod Diagnoză I II III IV ha % Sup. Mijl. Inf.

FD2 - Deluros de cvercete (GO, CE, GÎ şi amestecuri dintre acestea) 1 6122 Deluros de cvercete (gorun, cer, stejar

pufos) Pm, rendzinic edafic mijlociu 34,86 - - - 34,86 1 - 34,86 -

2 6142 Deluros de cvercete (GO,CE,GI) Pm, podzolit pseudogleizat edafic mijlociu

312,21 133,70 362,37 93,04 901,32 14 - 901,32 -

3 6143 Deluros de cvercete (gorunete) şi şleauri de deal Ps, podzolit, pseudogleizat edafic mare, cu Carex pilosa

537,47 476,79 690,55 280,03 1984,84 32 1984,84 - -

4 6152 Deluros de cvercete (GO,CE,GI) Pm, ± pseudogleizat şi podzolit edafic mijlociu

- 127,79 - 1,45 129,24 2 - 129,24 -

5 6153 Deluros de cvercete (GO,CE,GI) Ps, ± slab podzolit pseudogleizat edafic mare

- 232,18 - 13,83 246,01 4 246,01 - -

6 6212 Deluros de făgete, făgete de limită inferioară, stâncărie şi eroziune excesivă

50,59 - - - 50,59 1 - - 50,59

7 6222 Deluros de făgete Pm, de limită inferioară rendzinic

211,70 - - - 211,70 3 - 211,70 -

8 6251 Deluros de făgete de limită inferioară Pi, brun

- 10,76 - - 10,76 - - - 10,76

9 6252 Deluros de cvercete cu făgete de limită inferioară Pm, brun edafic mijlociu cu Asperula-Asarum

626,51 391,48 - - 1017,99 16 - 1017,99 -

10 6253 Deluros de cvercete cu făgete de limită inferioară Ps, brun edafic mare cu Asperula-Asarum

497,33 860,92 - - 1358,25 21 1358,25 - -

11 6264 Deluros de cvercete Ps, brun semigleic şi gleizat, în luncă înaltă

1,03 - - - 1,03 - 1,03 - -

Total FD2 2271,7 2233,62 1052,92 388,35 5946,59 94 3590,13 2295,11 61,35 FD1 - Deluros de cvercete cu stejar (şi cu CE, GÎ, GO şi amestecuri ale acestora).

12 7332 Deluros de cvercete cu stejar Pm, podzolit-pseudogleizat cu Poa pratensis - Carex caryophyllea

- - - 5,19 5,19 - - 5,19 -

13 7333 Deluros de cvercete cu stejar Ps, brun podzolit puternic pseudogleizat, edafic mare

- - 229,09 66,29 295,38 5 295,38

- -

14 7430 Deluros de cvercete cu stejar Pm-s, brun edafic mare

- - - 20,66 20,66 - 20,66 - -

15 7530 Deluros de cvercete cu stejar Pm, aluvial, moderat humifer

- - - 5,63 5,63 - - 5,63 -

16 7540 Deluros de cvercete cu stejar Ps, brun freatic um., gl. şi semigl., edafic mare în luncă înaltă

- 29,71 4,75 14,29 48,75 1 48,75 - -

Total FD1 - 29,71 233,84 112,06 375,61 6 364,79 10,82 - Total OS 2271,7 2263,33 1286,76 500,41 6322,20 100 3954,92 2305,93 61,35

A.1.2.4.4. Tipuri de pădure

În cadrul OS Valea Mare s-au identificat un număr de 26 tipuri de pădure. Acestea sunt

redate în tabelul de mai jos:

26

Tabel nr. 15 Evidenţa tipurilor naturale de pădure

Tip de pădure Suprafaţa Productivitatea naturală Nr. crt. Codul Diagnoza ha %

Superioa-ră ha

Mijlocie ha

Inferioa-ră ha

1 426.1. Făget de stâncărie - (i) 50,59 1 - - 50,59 2 431.1. Făgeto-cărpinet cu floră de mull – (s) 554,11 9 554,11 - - 3 433.1. Făget amestecat din regiunea de dealuri – (m) 1229,69 20 - 1229,69 - 4 433.2. Făget amestecat din regiunea de dealuri – (s) 804,14 13 804,14 - - 5 433.3. Făget amestecat din regiunea de dealuri – (i) 10,76 - - - 10,76 6 511.1. Gorunet normal cu floră de mull - (s) 6,78 - 6,78 - - 7 612.1. Stejăret de luncă din regiunea de dealuri – (s) 19,04 - 19,04 - - 8 612.3. Stejăret de luncă din regiunea de dealuri – (m) 5,63 - - 5,63 - 9 614.2. Stejăret de terase joase şi lunci vechi din reg. de dealuri – (m) 5,19 - - 5,19 - 10 614.4. Stejăret de terase joase şi lunci vechi din reg. de dealuri – (s) 295,38 5 295,38 - - 11 621.1. Stejăreto-şleau de deal de productivitate superioară – (s) 27,71 - 27,71 - - 12 621.3. Stejăreto-şleau de deal de productivitate mijlocie – (m) 1,45 - - 1,45 - 13 632.1. Stejăreto-şleau de luncă – (s) 18,99 - 18,99 - - 14 711.1. Ceret normal de dealuri – (s) 505,63 8 505,63 - - 15 711.2. Ceret de dealuri de productivitate mijlocie – (m) 36,72 1 - 36,72 - 16 731.1. Cereto-gârniţet de dealuri – (s) 381,75 6 381,75 - - 17 731.2. Cereto-gârniţet de dealuri de productivitate mijlocie – (m) 45,57 1 - 45,57 - 18 741.1. Amestec normal de gorun, gârniţă şi cer (m) 409,19 6 - 409,19 - 19 741.3. Amestec normal de gorun, cer şi gârniţă de prod. sup - (s) 536,90 8 536,90 - - 20 742.1. Amestec de stejar pedunculat cu cer şi gârniţă – (m) 409,84 6 - 409,84 - 21 742.2. Amestec de stejar pedunculat cu cer şi gârniţă – (s) 251,00 4 251,00 - - 22 743.1. Amestec de stejar pedunculat, gorun, cer şi gârniţă - (s) 309,56 5 309,56 - - 23 751.1. Şleao-ceret de deal cu gorun – (m) 34,86 1 - 34,86 - 24 751.3. Şleao-ceret de deal cu stejar pedunculat – (s) 232,18 4 232,18 - - 25 751.4. Şleao-ceret de productivitate mijlocie – (m) 127,79 2 - 127,79 - 26 972.1. Zăvoi de anin negru – (s) 11,75 - 11,75 - -

ha 6322,20 100 3954,92 2305,93 61,35 TOTAL O.S. % 100 - 63 36 1

Diversitatea mare a tipurilor naturale de pădure a fost determinată de cea staţională şi aceasta ca urmare a condiţiilor de relief variat, în condiţiile în care altitudinal suprafaţa ocolului

este cuprinsă între 140 m şi 500 m, substratelor de sol diversificate, regimului de umiditate şi microclimatelor specifice, etc.

A.1.2.4.5. Formaţiile forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure

Formaţiile forerstiere precum şi caracterul actual al tipului de pădure sunt redate în

tabelul următor:

27

Tabel nr. 16

Formaţiile forestiere şi caracterul actual al tipului de pădure C A R A C T E R U L A C T U A L A L T I P U L U I D E P A D U R E

Natural fundamental de prod. Total derivat de prod. Artificial de prod.

Sup. Mij. Inf. Subprod. Partial derivat Sup. Mij. Inf. Sup.+Mij. Inf.

Tanar nedefinit

Total padure

Terenuri goale

T O T A L Formatia forestiera

Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha Ha %

-- - - - - - - - - - - - - 95.89 95.89 1

- - - - - - - - - - - - 100 1 -

42 FAGETE PURE - - - - - - - 47.54 3.05 - - 50.59 - 50.59 1

DE DEALURI - - - - - - - 94 6 - - 100 - 1 -

43 FAGETE 1081.09 597.41 9.26 - 431.77 37.94 51.8 5.45 353.17 21.65 - 2589.54 9.16 2598.7 42

AMESTECATE 42 23 - - 17 1 2 - 14 1 - 100 - 42 -

51 GORUNETE 6.78 - - - - - - - - - - 6.78 - 6.78 -

PURE 100 - - - - - - - - - - 100 - - -

61 STEJARETE 292.02 0.84 - 0.71 1.5 - - 4.21 25.15 - - 324.43 -0.81 325.24 5

PURE DE STEJAR 91 - - - - - - 1 8 - - 100 - 5 -

62 SLEAU DEAL 27.71 0.41 - - - - - - - - 1.04 29.16 - 29.16 -

CIMPIE DE ST 95 1 - - - - - - - - 4 100 - - -

63 SLEAURI - - - - 6.84 - 0.54 1 9.97 - - 18.35 -0.64 18.99 -

DE LUNCA - - - - 37 - 3 5 55 - - 97 3 - -

71 CERETE 465.99 25.35 - - 24.52 - - - 19.14 7.35 - 542.35 - 542.35 8

PURE 85 5 - - 5 - - - 4 1 - 100 - 8 -

73 CERETO- 339.89 45.57 - - 17.78 9.21 9.59 - 5.28 - - 427.32 - 427.32 7

GIRNITETE 80 11 - - 4 2 2 - 1 - - 100 - 7 -

74 AMES.CI CE 682.69 332.85 - - 335.03 14.2 24.61 37.54 405.16 81.39 - 1913.47 3.-2 1916.49 3

CU STEJ.MEZOF 36 17 - - 18 1 1 2 21 4 - 100 - 30 -

75 CERO-SLEAU 84.52 52.34 - 8.24 103.44 4.06 1.7 1.16 139.37 - - 394.83 - 394.83 6

GIRNITETO-SL. 21 13 - 2 26 1 - - 37 - - 100 - 6 -

97 ANINISURI 1.1 - - - - - - - 10.65 - - 11.75 - 11.75 -

DE ANIN NEGRU 9 - - - - - - - 91 - - 100 - - -

TOTAL OS 2981.79 1054.77 9.26 8.95 920.88 65.41 88.24 96.9 970.94 110.39 1.04 6308.57 109.52 6418.09 1

% 47 17 - - 15 1 1 2 15 2 - 98 2 1 -

- 4045.82 - 8.95 920.88 - 250.55 - - 1081.33 1.04 6308.57 109.52 6418.09 1

% - 64 - - 15 - 4 - - 17 - 98 2 100 -

A.1.2.4.6. Structura fondului de producţie şi de protecţie

În tabelul de mai jos este redată structura fondului de producţie şi protecţie pe clase de

vârstă, clase de producţie, grupe de specii, la nivelul fiecărei subunităţi şi pe total ocol.

28

Tabel nr. 17 Structura fondului de producţie şi de protecţie

Grupa Clase de Clase de S.U.P. de Spraf. de vârstă producţie

specii (ha ) I II III IV V VI + I II III IV V Răşinoase 301,89 28,88 265,96 4,18 - 2,01 0,86 20,08 187,51 93,84 0,46 -

Fag 1147,61 43,70 128,94 304,26 140,57 338,95 191,19 1,07 719,00 426,92 0,62 - Qvercinee 2154,60 243,62 280,27 279,72 239,31 687,46 424,22 271,11 1319,47 496,28 62,77 4,97

DT 1370,25 169,27 402,54 332,64 164,23 227,23 74,34 6,19 94,80 803,20 427,15 38,91

A codru regulat

sortimente obişnuite

DM 317,76 23,93 35,27 48,08 54,98 126,64 28,86 31,37 206,44 78,99 0,96 - TOTAL - A 5292,11 509,40 1112,98 968,88 599,09 1382,29 719,47 329,82 2527,22 1899,23 491,96 43,88

% 100 10 21 18 11 26 14 6 48 36 9 1 Răşinoase - - - - - - - - - - - -

Fag - - - - - - - - - - - - Qvercinee 286,33 - - - - - 286,33 144,13 113,02 29,18 - -

DT 0,52 - - - - - 0,52 0,11 - - - -

B codru regulat

sortimente superioare

DM - - - - - - - - - - - - TOTAL - A 286,85 - - - - - 286,85 144,24 113,02 29,18 - -

% 100 - - - - - 100 50 40 10 - - Răşinoase - - - - - - - - - - - -

Fag - - - - - - - - - - - - Qvercinee 19,76 - - - - 19,76 - - - 19,76 - -

K- rezervaţii

de seminţe DT - - - - - - - - - - - -

DM - - - - - - - - - - - - TOTAL - K 19,76 - - - - 19,76 - - - 19,76 - -

% 100 - - - - 100 - - - 100 - - Răşinoase 6,10 - 0,25 - - - 5,85 - 6,0 0,10 - -

Fag 32,18 - - 0,48 - 4,18 27,52 - - 7,00 24,77 0,41 Qvercinee 13,05 - - 0,20 0,69 2,88 9,28 - 0,29 6,61 5,62 0,53

DT 39,75 - 5,30 6,08 4,86 7,91 15,60 - 0,15 19,53 18,96 1,11

M- conserv. deose-

bită DM 6,93 - - - 0,82 0,11 6,00 - 0,11 5,92 0,12 0,78

TOTAL - M 98,01 - 5,55 6,76 6,37 15,08 64,25 - 6,55 39,16 49,47 2,83 % 100 - 6 7 6 15 66 - 7 40 50 3

Răşinoase - - - - - - - - - - - - Fag 33,00 - - - - 27,16 5,84 - 10,37 22,63 - -

Qvercinee 460,65 144,48 22,26 1,46 3,12 6,65 282,68 110,05 237,02 113,01 0,57 - DT 85,95 42,21 11,50 0,19 5,15 18,81 8,09 - 21,32 50,92 11,30 2,41

O- terenuri

care vor fi scoase din fond forest proprietate publică de

stat DM 32,24 - - - 7,31 24,86 0,07 - 23,27 8,97 - -

TOTAL - O 611,84 186,69 33,76 1,65 15,58 77,48 296,68 110,05 291,98 195,53 11,87 2,41 % 100 31 5 - 2 13 49 18 48 32 2 -

Răşinoase 307,99 28,88 266,21 4,18 - 2,01 6,71 20,08 193,51 93,94 0,46 - Fag 1212,79 43,70 128,94 304,74 140,57 370,29 224,55 1,07 729,37 456,55 25,39 0,41

Qvercinee 2934,39 388,10 302,53 281,38 243,12 716,75 1002,51 525,29 1669,80 664,84 68,96 5,50 DT 1496,47 211,48 419,34 338,91 174,24 253,95 98,55 6,30 116,27 873,65 457,82 42,43

TOTAL OCOL

DM 356,93 23,93 35,27 48,08 63,11 151,61 34,93 31,37 229,82 93,88 1,08 0,78 6308,57 696,09 1152,29 977,29 621,04 1494,61 1367,25 584,11 2938,77 2182,86 553,71 49,12 TOTAL ha

OCOL % 100 11 18 15 10 24 22 9 47 34 9 1

A.1.2.4.7. Arborete slab productive şi provizorii Situaţia arboretelor slab productive şi provizorii este prezentată în tabelul următor:

29

Tabel nr. 18 Arborete slab productive şi provizorii

Nr. Caracterul actual al Unităţi de producţie Suprafaţa crt. tipului de pădure I II III IV ha % 1. Natural fundamental de

productivitate inferioară - 9,26 - - 9,26 3

2. Natural fundamental subproductiv

8,24 - - 0,71 8,95 2

4. Total derivat de productivitate superioară

37,94 11,34 16,13 - 65,41 17

5. Total derivat de productivitate mijlocie

41,94 18,27 28,03 - 88,24 23

6. Total derivat de productivitate inferioară

63,13 1,00 28,56 4,21 96,90 26

7. Artificial de productivitate inferioară

61,28 47,89 1,22 - 110,39 29

TOTAL O. S. 212,53 87,76 73,94 4,92 379,15 100

Cele 379,15 ha arborete slab productive, reprezintă 6% din suprafaţa pădurii. Cele mai multe

(66%) sunt constituite din arborete total derivate (de productivitate superioară – 17%, mijlocie –

23% şi inferioară – 26%) arborete care vor trebui înlocuite treptat pe măsură ce vor ajunge la

vârsta exploatabilităţii (50 - 60 ani). Tot în procent mare sunt şi arboretele artificiale de

productivitate inferioară (29%) şi arboretele natural fundamentale de productivitate inferioară (3%). În schimb cele 2% arborete natural fundamentale subproductive, degradate din diverse cauze

precum păşunat, delicte, uscări, etc. vor trebui înlocuite în prima urgenţă, deoarece aceste arborete

nu folosesc integral potenţialul staţional existent.

Cele 9,26 ha arborete natural fundamentale de productivitate inferioară, fiind situate pe

staţiuni de bonitate inferioară, nu vor face obiectul înlocuirii într-un viitor apropiat, deoarece nu s-

ar obţine arborete mai productive decât în mică măsură din cauza potenţialului staţional scăzut. De

fapt majoritatea acestora au fost încadrate în subunităţile de conservare deosebită (S.U.P. – M).

Arboretele slab productive se vor înlocui cu specii mai valoroase, corespunzătoare condiţiilor

staţionale, în special cu cvercinee şi specii de amestec ( paltin, frasin, tei, stejar roşu, etc.).

A.1.2.4.8. Arborete afectate de factori destabilizatori şi limitativi

Pe raza Ocolului silvic Valea Mare există anumiţi factori care prin acţiunea lor duc la

destabilizarea unor arborete (sau anumitor specii, elemente din cadrul arboretelor) afectându-se

dezvoltarea normală. Astfel, există 1149,82 ha afectate de doborâturi de vânt dar în majoritatea acestor suprafeţe

(97%) gradul de manifestare a fost slab, doar pe 3% arboretele fiind mediu destabilizate.

Doborâturile de vânt, cu unele mici excepţii au avut caracter izolat şi s-au produs cu precădere în

arboretele mature de fag dar şi în unele plantaţii de răşinoase de 15–30 ani, cauza principală fiind

30

neparcurgerea acestora la timp cu lucrări de îngrijire, arborii neavând coroane bine dezvoltate,

indicele de zvelteţe fiind în multe cazuri supraunitar.

Uscarea se manifestă pe 586,60 ha, fenomenul având o intensitate slabă în proporţie de 97%

din suprafaţă şi moderată pe 3%. Sunt afectate în special cvercineele şi mai puţin celelalte

arborete. Din observaţiile făcute cu ocazia culegerii datelor de teren s-a constatat că fenomenul

este în continuă diminuare.

Pentru reducerea în continuare a intensităţii fenomenelor amintite (uscări, doborâturi de vânt)

se va urmări executarea la timp şi corect a lucrărilor de îngrijire în special a răriturilor (cu alegerea

şi însemnarea arborilor de viitor) care vor trebui să fie de intensităţi mai mici (8 – 9%) şi cu

periodicităţi mai mici (6 – 7 ani).

O serie de arborete suferă din cauza condiţiilor staţionale în care vegetează, solul fiind expus

la alunecări, eroziuni sau fiind afectat de prezenţa în exces a scheletului la suprafaţă (roca la

suprafaţă). Aceşti factori destabilizatori afectează o suprafaţă totală de 1505,83 ha după cum

urmează: � incendieri pe 80,33 ha, toate cu intensitate slabă; � alunecări pe 63,31 ha, cu intensitate slabă (38%), puternică (2%) şi excesivă (60%);

� înmlăştinări pe 1,81 ha, de intensitate slabă; � eroziune pe 153,43 ha, (eroziune în adâncime );

� rocă la suprafaţă pe 264,21 ha;

� tulpini nesănătoase pe 942,74 ha din care pe 10-20% -860,53 ha, pe 30-50% - 82,21 ha.

Aceşti factori destabilizatori acţionează fie singular fie cumulat (de cele mai multe ori) cu

grad de manifestare diferit şi în funcţie de acesta afectează dezvoltarea normală a arboretelor

respective.

A.1.2.4.9. Concluzii privind condiţiile staţionale şi de vegetaţie

Studierea condiţiilor staţionale, cinegetice şi a vegetaţiei forestiere, a ansamblului factorilor

ecologici din teritoriul O.S. Valea Mare este impusă de necesitatea fundamentării soluţiilor tehnice

adoptate prin amenajament şi de cunoaşterea efectelor acestora în procesul de gospodărire privind

mărimea, calitatea şi structura fondului forestier.

O serie din caracteristicile staţionale sunt determinate de marea varietate a rocilor între care

predomină: argile, luturi, calcare, conglomerate, gresii iar pe văi nisipurile şi pietrişurile. Unitatea

geomorfologică cea mai răspândită este versantul în majoritate cu pantă moderată sau repede,

parţial însorit şi rar terasele, platourile şi luncile. Altitudinile majoritare sunt cuprinse între 201–400

m (83%).

31

Climat continental majoritar de deal, cu temperatura medie anuală de 10,5oC şi cantitatea

medie anuală de precipitaţii de 850 mm. În cursul anului cele mai frecvente vânturi sunt pe direcţia

V şi NV dar de intensităţi reduse ce nu afectează arboretele din cadrul O.S. Valea Mare decât în

mică măsură. Solurile ce au evoluat în aceste condiţii aparţin în marea majoritate clasei luvisolurilor

(60%) şi clasei cambisolurilor (35%), majoritar fiind luvosolul - 45%, întâlnit sub forma

subtipurilor: tipic şi stagnic. Caracteristica principală a acestor soluri este troficitatea ridicată, soluri cu

un volum fiziologic în general mijlociu şi mare asigurând o bonitate mijlocie şi superioară pentru gorun,

stejar, cer, fag şi specii de amestec. Un procent important – 4% ocupă şi clasa cernisolurilor. Pe suprafeţe

mici se găsesc soluri din clasa protisoluri (1%).

În aceste condiţii s-au identificat 16 tipuri de staţiune aparţinând la 11 formaţii forestiere

bonitatea acestora fiind superioară ( 63% ), mijlocie ( 36% ) şi inferioară ( 1% ).

Vegetaţia forestieră instalată pe aceste staţiuni s-a încadrat în 26 tipuri naturale de pădure,

tipuri ce se încadrează în 2 etaje fitoclimatice :

- F.D.2 - Deluros de cvercete (GO, CE, GÎ şi amestecuri dintre acestea) ……5946,59 ha - 94%

- F.D.1 - Deluros de cvercete cu stejar (şi cu CE, GÎ, GO şi amestecuri ale acestora) 375,61 ha - 6%

Total..................…………...……6322,20 ha -100 %

Cadrul natural prezentat în paragrafele anetrioare, oferă condiţii bune de dezvoltare

cvercineelor, (gorun, cer, stejar), iar în zona de deal şi fagului.

Speciile care vegetează cel mai bine sunt: cerul, fagul, stejarul, gorunul, teiul, gîrniţa şi diversele tari. Staţiunile oferă condiţii bune de dezvoltare frasinului, paltinului, carpenului şi jugastrului, specii de amestec şi ajutor dar şi diverselor răşinoase în zona dealurilor înalte.

În tabelul de mai jos se prezintă concordanţa dintre bonitatea staţiunilor şi productivitatea arboretelor:

Tabel nr. 19 Concordanţa dintre bonitatea staţiunilor şi productivitatea arboretelor

Bonitatea staţiunilor Productivitatea actuală a arboretelor Diferenţe (%) Felul Suprafaţa % Felul Suprafaţa % + -

Superioară 3954,92 63 Superioară 3522,88 56 - 7 Mijlocie 2307,12 36 Mijlocie 2182,86 34 - 2 Inferioară 60,16 1 Inferioară 602,83 10 9 -

TOTAL O.S. 6322,20 100 TOTAL O.S. 6308,57 100 9 9 Notă: diferenţa de 13,63 ha este constituită de clasa de regenerare.

Analizând datele din tabelul de mai sus se constată o neconcordanţă între bonitatea

staţiunilor şi productivitatea arboretelor, astfel 7% din arboretele ce vegetează pe staţiuni de bonitate

superioară şi 2% din arboretele de ce vegetează pe staţiuni de bonitate mijlocie realizează clase de

producţie inferioare, acestea fiind arborete total derivate (de productivitate mijlocie şi inferioară), arborete artificiale de productivitate mijlocie şi inferioară, şi arborete natural fundamentale

32

subproductive, arborete care din diferite motive nu valorifică corespunzător potenţialul staţional, şi arborete artificiale de productivitate inferioară. De asemenea se constată că staţiunile de bonitate inferioară ocupă 1% din suprafaţa

ocolului, dar avem 10% arborete de productivitate inferioară, prin urmare 9% din arborete sunt

necorespunzătoare bonităţii staţiunilor şi se datorează unor factori antropeici (păşunat abuziv,

neglijarea executării unor lucrări, rănirii arborilor în urma exploatării), fenomenului de uscare, a

unor atacuri de dăunători, vătămărilor provocate de vânat, tulpinile nesănătoase, etc., cauze care au

condus în timp la apariţia arboretelor natural fundamentale subproductive sau total derivate.

A.1.3. Obiectivele planului

A.1.3.1. Reflectarea obiectivelor stabilite în ţelurile de gospodărire fixate pădurilor luate în

studiu

Prin proiectul de amenajare a pădurilor se urmăreşte aducerea unei păduri în starea cea

mai corespunzătoare destinaţiei ei. A stabili destinaţia unei păduri presupune de fapt fixarea

funcţiei pe care aceasta urmează să o îndeplinească. Astfel pădurea trebuie privită ca un mijloc de

realizare a unui obiectiv de interes social-ecologic sau economic care să reflecte cerinţele

societăţii faţă de produsele şi serviciile oferite de aceasta.

A.1.3.1.1. Stabilirea funcţiilor social-economice şi ecologice ale pădurii şi a bazelor de

amenajare

Stabilirea obiectivelor social-economice şi ecologice este necesară în vederea folosirii

multiple a pădurii, a produselor şi a serviciilor oferite de aceasta, în condiţiile îndeplinirii

principiului continuităţii existenţei pădurii, a serviciilor oferite de aceasta şi a păstrării nealterate a

ecotipurilor forestiere. Pentru pădurile Ocolului Silvic Valea Mare obiectivele social – economice

şi ecologice sunt prezentate în tabelul următor.

33

Tabel nr. 20 Obiective social –economice şi ecologice

G r u p a d e o b i e c t i v e ş i s e r v i c i i

D e n u m i r e a o b i e c t i v u l u i d e p r o t e j a t s a u a s e r v i c i i l o r d e r e a l i z a t

A. Ţeluri de protecţie

2. Protecţia terenurilor şi a solurilor

- terenuri cu înclinare mai mare de 350 şi cele situate pe substrate de nisipuri şi pietrişuri cu înclinare mai mare de 300

- zonele de carst - terenuri vulnerabile la eroziuni şi alunecări

5. Păduri de interes ştiinţific şi ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier

- producerea de seminţe forestiere pentru specia: GO

B. Ţeluri de producţie

1. Produse lemnoase - producerea de arbori groşi de calitate superioară pentru furnire; - producerea de arbori groşi de calitate superioară pentru lemn de cherestea; - producerea de arbori mijlocii şi subţiri pentru lemn de construcţii rurale .

2. Alte produse în afara lemnului

- vânat; - fructe de pădure; - ciuperci comestibile; - plante medicinale şi aromate, etc.

A.1.3.1.1.1. Funcţiile pădurii

Corespunzător obiectivelor social-economice şi ecologice luate în considerare şi prezentate

succint anterior, amenajamentul a stabilit funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească arboretele şi le-a încadrat în grupe şi categorii funcţionale după cum urmează:

Tabel nr. 21 Funcţiile pădurilor din O.S. Valea Mare

Grupa, subgrupa şi categoria funcţională Suprafaţa Cod Denumirea ( funcţia prioritar ă ) ha %

Grupa I - din care :

2A Păduri situate pe stâncării, pe grohotişuri, pe terenuri cu eroziune în adâncime, pe terenuri cu înclinare mai mare de 35g , pe nisipuri şi pietrişuri cu înclinare mai mare de 30g (T II) 98,01 2

2K Pădurile situate în zonele de carst (T IV) 120,43 2

2L Pădurile situate pe terenuri cu substraturi litologice foarte vulnerabile la eroziuni şi alunecări (T IV) 71,05 1

5H Pădurile stabilite ca rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere şi conservării genofondului forestier, (T II) 19,76 -

Total grupa I 309,25 5 Grupa a II-a - din care :

1A Păduri destinate să producă, în principal, arbori groşi şi de calitate superioară, în vederea obţinerii de lemn pentru furnire estetice şi tehnice, precum şi lemn de rezonanţă şi claviatură (T V)

286,85 4

1B Păduri destinate să producă, în principal, arbori groşi de calitate superioară, pentru lemn de cherestea (T VI) 5682,99 90

1C Păduri destinate să producă, în principal, arbori mijlocii şi subţiri pentru celuloză, construcţii rurale şi alte utilizări (T VI) 43,11 1

Total grupa a II-a 6012,95 95 Total grupa I +II 6322,20 100

- Terenuri fără grupă funcţională ( afectate-ctg.B, neproductive-ctg.C; scoase temporar din fondul forestier- ctg.D). ) 95,89 -

TOTAL OCOL 6418,09 -

34

A.1.3.1.1.2. Subunităţi de producţie sau de protecţie constituite

Pentru realizarea obiectivelor social-economice şi ecologice propuse ( stabilite ), ţinându-

se seama de starea şi structura arboretelor din cadrul O.S. Valea Mare s-a impus gospodărirea

diferenţiată în următoarele categorii de subunităţi: � S.U.P.-A – codru regulat, sortimente obişnuite (în U.P. I, II şi III) cu suprafaţa totală de 5292,11 ha (84%) cu regenerarea din sămânţă, pentru care s-a reglementat recoltarea de masă lemnoasă din produse principale. În această categorie au fost incluse arborete din grupa I,

categoriile funcţionale 2K şi 2L şi din grupa a II-a, categoriile funcţionale 1B şi 1C.

� S.U.P.- B – codru regulat, sortimente superioare, cu suprafaţa totală de 286,85 ha

(4%) cu regenerarea din sămânţă, pentru care s-a reglementat recoltarea de masă lemnoasă din

produse principale. Acest tip de subunitate este constituită în U.P. III Ostrov. Aceste arborete au fost

incluse în grupa a II-a, categoria funcţională 1A.

� S.U.P.- K – rezervaţii de seminţe - în suprafaţă de 19,76 ha, (sub 1 %). Aceste arborete

fac parte din grupa I, categoria funcţională 5H şi sunt de tip T.II funcţional. Subunitate de tip K s-a

constituit în U.P. I.

� S.U.P.- M – păduri supuse regimului de conservare deosebită, în unităţile de

producţie I şi II, cu o suprafaţă totală de 98,01 ha ( 2 %) pentru care nu s-a reglementat recoltarea

de masă lemnoasă din produse principale, în care au fost incluse păduri din grupa I din categoria

funcţională 2A de tip T.II.

� S.U.P.- O – terenuri ce urmează a fi scoase din fondul forestier proprietate publică de stat, în unităţile de producţie I, III şi IV, în suprafaţă de 611,84 ha (10% ), cuprinde suprafaţa de

610,39 ha cu arborete pentru care nu s-au întocmit procese verbale de punere în posesie, până la

data de 31 decembrie 2008, dar există validările necesare fără obiecţiuni şi suprafaţa de 1,45 ha

(0,26 ha în U.P. I şi 1,19 ha în U.P. III) pentru care există procese verbale de punere în posesie,

însă în teren aceasta nu a fost retrocedată. Această ultimă situaţie a fost constatată în urma ridicării în plan a suprafeţelor retrocedate, când a rezultat faptul că suprafaţa retrocedată în teren este mai

mică decât cea specificată în procesele verbale de punere în posesie

A.1.3.1.1.3. Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor şi ale pădurii

Amenajamentul are ca sarcină ca prin măsurile organizatorice stabilite să aducă, apoi să menţină pădurile la o structură şi o stare în care funcţiile atribuite atât arboretelor luate individual

cât şi pădurii în ansamblul ei, să poată fi îndeplinite cu maximum de eficienţă. Această structură normală (optimă) se caracterizează printr-o repartiţie echilibrată a arboretelor pe clase de vârstă, proporţia speciilor cea mai indicată în raport cu cerinţele economiei şi condiţiile staţionale, cu o

consistenţă şi o productivitate corespunzătoare.

35

Structura actuală a arboretelor din ocol, atât luate individual, cât şi fondul productiv în

ansamblul său, în care se regăsesc efectele prevederilor amenajamentelor precedente dar mai ales

efectul modului de aplicare a acestora, nu îndeplineşte condiţiile specifice unei structuri optime.

Până la atingerea acestei structuri ideale se va derula un proces complex, pe parcursul

unei perioade lungi de timp şi acesta va avea caracter de specificitate pentru arboretele din fiecare

subunitate de producţie sau de protecţie constituite în fiecare unitate de producţie. În concluzie, se

va tinde spre o anumită specializare a arboretelor pentru ca acestea să-şi poată îndeplini la

parametri maximi funcţiile şi rolul atribuit.

Până la realizarea structurii optime a arboretelor acestea vor trece printr-o serie de

structuri intermediare. Căile de dirijare a arboretelor şi a pădurii în ansamblul său de la actuala

structură către cea normală, cât şi către cea corespunzătoare diferitelor etape intermediare sunt:

regimul, compoziţia-ţel, exploatabilitatea, tratamentul şi ciclul.

Aceste elemente se intercondiţionează reciproc şi reprezintă bazele de amenajare (ţelurile

de gospodărire).

A.1.3.1.1.3.1. Regimul

Regimul sau modul general în care se asigură regenerarea unei păduri (din sămânţă sau

pe cale vegetativă) defineşte structura pădurii din acest punct de vedere.

Ţinând seama de caracteristicile speciilor majoritare (cer, fag, stejar, gorun, gîrniţă), de

obiectivele economice fixate, cât şi de necesitatea folosirii cât mai corespunzătoare a capacităţii de

producţie şi de protecţie a pădurilor, regimul indicat este cel al codrului cu regenerare din sămânţă. Adoptarea regimului codru pentru marea majoritate a arboretelor corespunde atât sub

aspectul menţinerii ecosistemelor naturale cât şi din punct de vedere al funcţiilor de protecţie şi de

producţie atribuite arboretelor din ocolul silvic. În salcâmete s-a adoptat regimul crâng.

A.1.3.1.1.3.2. Compoziţia – ţel

Compoziţia ţel reprezintă asocierea şi proporţia speciilor din cadrul unui arboret care

îmbină în orice moment al existenţei lui, în modul cel mai favorabil, exigenţele biologice ale

pădurii cu cerinţele social-economice. Ca bază de amenajare, ea se exprimă prin compoziţia–ţel

finală, compoziţia–ţel la exploatabilitate şi compoziţia-ţel de regenerare.

Pentru fiecare arboret studiat, amenajamentul a stabilit o compoziţie corespunzătoare tipului

natural fundamental de pădure, condiţiilor staţionale, funcţiilor economice şi sociale atribuite şi stării arboretelor existente. În descrierea parcelară, compoziţia-ţel este redată în mod diferenţiat:

- compoziţia la exploatabilitate este trecută pentru arboretele neexploatabile şi preexploatabile. Ea reprezintă cea mai favorabilă compoziţie la care trebuie să ajungă arboretele la

36

vârsta exploatabilităţii în raport cu compoziţia actuală şi posibilităţile de modificare a ei prin

intervenţiile ce se vor executa. În acest sens, în documentarea planurilor de îngrijire a arboretelor

se fac unele recomandări privind intensitatea şi modul de execuţie a acestora pentru realizarea

compoziţiei dorite.

- compoziţia de regenerare este redată numai pentru arboretele exploatabile în prezent

şi cele ce vor deveni exploatabile în prima perioadă de amenajament ( deceniul I + II ). La

stabilirea acesteia s-a ţinut seama de compoziţia corespunzătoare tipului fundamental de pădure, de

Îndrumările tehnice pentru compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor – ediţia

1987 şi Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor - ediţia 1988.

În realizarea compoziţiilor de regenerare un accent deosebit se va pune pe asigurarea

regenerării naturale din sămânţă cu specii valoroase din punct de vedere economic (stejar, gorun,

cer, fag) în proporţie de cel puţin 70%. În completarea regenerărilor naturale se vor introduce

specii de amestec: paltin, cireş, frasin precum şi (acolo unde condiţiile staţionale le sunt

favorabile) stejar roşu şi diverse răşinoase. În zonele mlăştinoase va fi folosit aninul negru.

Compoziţia-ţel (optimă) s-a stabilit pentru fiecare tip de pădure aceasta fiind cea corespunzătoare

tipului natural fundamental.

A.1.3.1.1.3.3. Tratamentul Tratamentele fixate reprezintă principalele căi prin care arboretele pot fi dirijate spre

structura optimă. Acestea sunt considerate ca un ansamblu de măsuri silvotehnice de regenerare,

conducere, protecţie şi de exploatare, indicate a se aplica în sistem integrat de-a lungul existenţei

arboretelor în scopul creării celor mai bune condiţii ecologice şi structurale pentru ca pădurile să-şi poată îndeplini funcţiile atribuite cu maximum de randament şi eficienţă. La alegerea tratamentelor s-a ţinut seama de asemenea de următoarele considerente:

- conducerea pădurilor spre structuri diversificate, relativ pluriene sau pluriene,

naturale sau de tip natural;

- asigurarea permanenţei pădurii prin evitarea intervenţiilor care duc la descoperirea

solului pe suprafeţe mari, în vederea exercitării de către acestea a funcţiilor de protecţie atribuite;

- promovarea cu precădere a regenerărilor naturale cu specii autohtone de valoare

economică ridicată (stejar, cer, fag, gorun, etc.);

- luarea în considerare a condiţiilor ecologice, a funcţiilor atribuite fiecărui arboret şi a

cerinţelor social-economice respective.

Desigur că pe lângă aceste considerente de ordin general în alegerea tratamentelor s-a

ţinut cont în primul rând de structura actuală şi în special de compoziţia şi starea arboretelor

respectându-se prevederile normativelor în vigoare.

37

Astfel s-au adoptat următoarele tratamente : tăieri progresive, tăieri rase în parchete mici

(refacere-substituire) şi tăieri în crâng la salcâmete. Tăierile progresive s-au prevăzut în făgete,

făgete amestecate, gorunete, cerete, stejărete şi şleauri. În arboretele total derivate se vor aplica

tăieri rase (refacere – substituire). Salcâmetele au fost prevăzute cu tăieri în crâng (tăiere de jos).

A.1.3.1.1.3.4. Exploatabilitatea

Exploatabilitatea defineşte structura arboretelor sub raport dimensional şi se exprimă prin

vârsta exploatabilităţii. În raport cu caracteristicile arboretelor şi funcţiile atribuite acestora, s-au

stabilit:

- vârsta exploatabilităţii tehnice, pentru pădurile din grupa a II-a funcţională; - vârsta exploatabilităţii de protecţie pentru pădurile din grupa I funcţională;

Vârsta medie a exploatabilităţii pe unităţi de producţie pentru S.U.P. A este următoarea: U.P.I-

112 ani; U.P.II - 108 ani; U.P. III- 106 ani. Pentru arboretele din S.U.P. B (U.P. III Ostrov) vârsta

exploatabilităţii este de 160 ani, iar pentru arboretele din S.U.P. O vârsta exploatabilităţii este de 108

ani (U.P. I) şi 110 ani (U.P. IV).

Pentru arboretele cu funcţii speciale de protecţie excluse de la reglementarea procesului de

producţie nu s-au stabilit vârste ale exploatabilităţii ele urmând să fie gospodărite în regim natural

sau prin lucrări de conservare, exploatabilitatea de protecţie fiind apropiată de exploatabilitatea

fizică. A.1.3.1.1.3.5. Ciclul

Ca principală bază de amenajare, ciclul determină mărimea şi structura pădurii în ansamblul

ei, în raport cu vârsta arboretelor componente. Ciclurile s-au adoptat avându-se în vedere media

vârstei exploatabilităţii la principalele specii de bază din cadrul subunităţilor de codru regulat (fag,

gorun, cer, stejar).

Astfel pentru arborete din S.U.P. A s-au adoptat ciclurile de 110 de ani (U.P. II, III) şi 120 ani

(U.P. I), pentru cele din S.U.P. B s-a adoptat ciclu de 160 de ani (U.P. III), iar pentru arboretele din

S.U.P. O s-a adoptat ciclu de 110 de ani la toate unităţile de producţie (excepţie U.P. II unde nu

există subunitate de tip O).

A.1.4. Informaţii privind produc ţia care se va realiza

Pentru fiecare unitate de producţie au fost elaborate planuri decenale ce cuprind arboretele

din care urmează să fie recoltată posibilitatea anuală de masă lemnoasă astfel:

38

- prin planul decenal de produse principale ( masă lemnoasă rezultată în urma aplicării tratamentelor de regenerare) se va extrage o posibilitate anuală de 15812 mc/an;

- prin planul decenal de produse secundare (masă lemnoasă rezultată în urma aplicării lucrărilor de îngrijire curăţiri + rărituri) se va extrage o posibilitate anuală de 4981

mc/an;

- prin planul lucrărilor de conservare (masă lemnoasă rezultată în urma executării tăierilor de conservare) se va extrage un volum de masă lemnoasă de 311 mc/an;

- prin tăieri de igienă se va extrage un volum de masă lemnoasă de 2233 mc/an.

A.1.4.1. Posibilitatea de produse principale

Produsele principale sunt cele ce rezultă în urma efectuării tăierilor de regenerare aplicate

arboretelor ce au atins vârsta exploatabilităţii, potrivit tratamentelor silvice aplicate. Tratamentele

fixate reprezintă principalele căi prin care arboretele pot fi dirijate spre structura optimă. Acestea

sunt considerate ca un ansamblu de măsuri silvotehnice de regenerare, conducere, protecţie şi de

exploatare, indicate a se aplica în sistem integrat de-a lungul existenţei arboretelor în scopul creării celor mai bune condiţii ecologice şi structurale pentru ca pădurile să-şi poată îndeplini funcţiile

atribuite cu maximum de randament şi eficienţă. Volumul de recoltat prin tăieri de produse principale pe tratamente şi specii este

prezentată grafic şi tabelar astfel:

Posibilitatea produselor principale pe tratamente

94%

2% 4%

taieri progresive

taieri rase(refacere-subst ituire)taieri crang

39

Posibilitatea produselor principale pe specii

33%

20%14%

10%

6%2%

5%10%

cer

fag

stejar pedunculat

carpen

tei

girnita

gorun

diverse tari

Tabel nr. 22

Suprafaţa de parcurs şi volumul de extras pe tratamente şi specii

Suprafaţa de

parcurs –ha-

Volum de

extras –mc

Posibilitatea anuală pe specii -mc/an Tratamentul

totală anuală total anual CE FA CA GO ST TE GI DR DT DM

T. progresive 864,58 86,46 149557 14956 5229 3126 1379 881 2151 788 1003 3 395 1

T. rase 19,14 1,91 4809 481 20 - 187 - 2 147 - - 56 68

T. crâng 33,75 3,37 3755 375 - - 1 - - - - - 375 -

Total 917,47 91,74 158121 15812 5249 3126 1567 881 2153 935 1003 3 826 69

Concluzii

- tăieri progresive au fost prevăzute a se executa în făgete, făgete amestecate, gorunete,

cerete, goruneto-cerete, stejărete, pe o suprafaţă de 864,58 ha, în următoarele u.a.:

20B, 20C, 20D, 21C, 21D, 22A, 22D, 22H, 23B, 24C, 25B, 26B, 26C, 27B, 28B,

29B, 32D, 37A, 43A, 43B, 44B, 44C, 49B, 50B, 51B, 53D, 55B, 55C, 55F, 60C, 60F,

64A, 66A, 67A, 68A, 68B, 70C, 70D, 79E, 81F, 81I, 82E, 82F, 83A, 83C, 10D, 91B,

92, 93 din U.P. I – Peştis, 2C, 3A, 6B, 51A, 51B, 52A, 52B, 52C, 55A, 55B, 56A,

56B, 57A, 57B, 58B, 59B, 61B, 62B, 63C, 70C, 71A, 71C, 72A, 72C, 72D, 73A,

73B, 79B, 100C, 103D, 136A, 136B din U.P. II – Groşi, 37, 38, 40A, 47, 48C, 57A,

58A, 68C, 69B, 71C, 73B, 74B, 75B din U.P. III – Ostrov.

- tăierile rase (de refacere - substituire) se vor executa pe o suprafaţă de 19,14 ha în

arboretele total derivate din următoarele u.a.: 51C, 60G, 83B, 10E din U.P. I – Peştiş, 78F, 136C din U.P. II – Groşi şi 80A din U.P. III – Ostrov.

40

- tăierile în crâng se vor executa pe o suprafaţă de 33,75 ha în salcâmetele din u.a.: 21B,

52F, 63D, 78C din U.P. I – Peştiş, 9C, 67D din U.P. II – Groşi, 1C din U.P. III –

Ostrov.

A.1.4.2. Volumul de recoltat prin lucrări de conservare

Lucrările speciale de conservare reprezintă un ansamblu de lucrări prin care se urmăreşte

menţinerea şi îmbunătăţirea stării fitosanitare a arboretelor, asigurarea permanenţei pădurii şi îmbunătăţirea continuă a exercitării de către acestea a funcţiilor de protecţie ce le-au fost atribuite,

prin:

- efectuarea lucrărilor de igienizare;

- extragerea arborilor de calitate scăzută; - crearea condiţiilor de dezvoltare a seminţişurilor existente sau care se vor instala în

diferite puncte de intervenţie.

Suprafaţa de parcurs cu tăieri de conservare precum şi volumul de extras pe specii este

prezentată grafic şi tabelar astfel:

Masa lemnoasa recoltata prin taieri de conservare

62%19%

18%1%

diverse tari

carpen

fag

cer

Tabel nr. 23

Suprafaţa de parcurs şi volumul de extras pe specii prin tăieri de conservare

Suprafaţa – ha Volum –mc Volum de recoltat pe specii mc/an O.S.

totală anuală total anual CE FA CA ST DR DT DM

Valea Mare 32,61 3,26 3111 311 1 56 60 - - 194 -

41

A.1.4.3. Posibilitatea de produse secundare

Produsele secundare sunt cele ce rezultă în urma efectuării lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor (curăţiri, rărituri).

Scopul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor planificate de amenajament este

acela de a favoriza formarea de structuri optime arboretelor sub raport ecologic şi genetic în

vederea creşterii eficacităţii funcţionale multiple a pădurilor, atât în ceea ce priveşte efectele de

protecţie cât şi de producţie lemnoasă şi nelemnoasă. Posibilitatea de produse secundare repartizată pe lucrări propuse şi specii este prezentată grafic şi tabelar mai jos:

Posibilitatea produselor secundare pe lucrari propu se

2%

67%

31%

curatiri

rarituri

taieri de igiena

Posibilitatea produselor secundare si a taierilor d e igiena pe specii

35%

16%14%

9%

7%

7%4% 5% 2%1% carpen

fag

cer

diverse rasinoase

tei

diverse tari

gorun

stejar pedunculat

girnita

diverse moi

42

Tabel nr. 24

Suprafaţa de parcurs şi volumul de extras pe natură de lucrări şi specii

Suprafaţa – ha Volum –mc Volum de recoltat pe specii mc/an Natura

lucrarii totală anuală total anual CE FA CA GO ST TE GI DR DT DM

Curatiri 448,66 44,87 1754 175 18 1 54 3 17 6 6 11 55 4

Rărituri 2191,45 219,14 48064 4806 473 693 2193 17 67 324 28 567 423 21

Total

prod.sec.

2640,11 264,01 49818 4981 491 694 2247 20 84 330 34 578 478 25

T. igienă 2522,58 2522,58 22332 2233 509 502 314 250 279 150 100 47 21 61

Total 5162,69 2786,59 72150 7214 1000 1196 2561 270 363 480 134 625 499 86

În legătură cu aplicarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor prevăzute în

amenajament se fac următoarele precizări: - suprafeţele de parcurs cu lucrări de îngrijire a arboretelor şi volumele de extras

corespunzătoare acestora, planificate prin amenajament au un caracter orientativ;

- organul de execuţie va analiza situaţia concretă a fiecărui arboret şi în raport de

această analiză va stabili suprafaţa de parcurs şi volumul de extras anual;

- pot fi parcurse cu lucrări de îngrijire şi alte arborete decât cele prevăzute iniţial prin

amenajament, dacă acestea îndeplinesc condiţiile necesare aplicării lucrărilor

respective;

- la executarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor, o atenţie deosebită se va acorda

arboretelor din prima clasă de vârstă, respectiv curăţirilor, de executarea lor depinzând

stabilitatea şi eficacitatea funcţională a viitoarelor păduri. Aceste lucrări se vor

executa indiferent de eficienţa economică de moment.

A.1.4.4. Volum de recoltat prin tăieri de igienă

Cu tăieri de igienă se vor parcurge eşalonat şi periodic toate pădurile după necesităţile

impuse de starea arboretelor, indiferent dacă au fost sau nu parcurse în anul anterior cu lucrări de

îngrijire normale (curăţiri şi rărituri).

Din tăieri de igienă se estimează că va rezulta un volum annual de 2233 mc, de pe o

suprafaţă anuală de 2522,58 ha intensitatea intervenţiei fiind de 0,9 mc/ha, iar indicele de recoltare

va fi de 0,4 mc/an/ha.

43

A.1.4.5. Produse accidentale datorate unor calamităţi naturale

În arboretele afectate de factori destabilizatori (doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă, uscare, atac de dăunători, incendieri etc.) se vor executa tăieri accidentale I sau II (atunci când

volumul de masă lemnoasă necesar de extras depăşeşte 5 mc/an/ha). Tăierile accidentale I se

aplică în cazul arboretelor afectate de factori destabilizatori a căror vârstă depăşeşte ¾ din vârsta

exploatabilităţii, volumul materialului lemnos rezultat se va precomta din posibilitatea de produse

principale stabilită de amenajament. Tăierile accidentale II se aplică în cazul arboretelor afectate

de factori destabilizatori a căror vârstă este mai mică decât ¾ din vârsta exploatabilităţii, iar în

acest caz volumul lemnos rezultat nu se precomtează ci va fi înregistrat la produse secundare.

În deceniul trecut în O.S. Valea Mare a fost parcursă cu tăieri accidentale (I şi II) o

suprafaţă de 831,2 ha/an, din care cu tăieri accidentale I -700,5 ha/an iar cu tăieri accidentale II -

130,7 ha/an. De pe această suprafaţa a fost recoltat un volum de 4812 mc/an din care 4185mc/an a

rezultat din tăieri accidentale I şi 627 mc/an din tăieri accidentale II. Marea majoritate a masei

lemnoase rezultată în urma tăierilor accidentale provine din doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă produse în special în arborete tinere de fag.

Chiar dacă aceste fenomene nu se manifestă cu mare amploare în cadrul ocolului nu

trebuie subestimat riscul producerii acestora în continuare. Ca urmare personalul ocolului silvic va

trebui să pună în practică ansamblul de măsuri, recomandate prin amenajamentul silvic, ce vizează mărirea rezistenţei individuale a arboretelor periclitate cât şi asigurarea unei stabilităţi mai mari a

întregului fond forestier.

A.1.4.6. Alte produse ale fondului forestier în afara lemnului

A.1.4.6.1. Potenţial cinegetic

Teritoriul ocolului silvic este arondat în 3 fonduri de vânătoare, din care unul (73 Zăbalţ) este

arendat iar celelalte două sunt în folosinţă G.V.S. Amenajamentul silvic al O.S. Valea Mare

cuprinde informaţii pentru fiecare fond de vânătoare în parte şi anume:

- numărul şi denumirea fondului şi categoriile de folosinţă; - unitatea sau unităţile de producţie din care este constituit;

- repartizarea suprafeţei fondului pe categorii de folosinţă; - categoria de bonitate;

- efectivele de vânat existente şi optime;

- date privind recolta de vânat;

- date privind existenţa şi combaterea dăunătorilor vânatului;

44

- instalaţii de vânătoare.

Din analiza acestor date (pentru fondul de vânătoare 73 Zăbalţ –arendat- nu există date)

se desprind următoarele aspecte legate de gospodărirea cinegetică. - speciile de vânat ce se găsesc pe aceste fonduri sunt: căpriorul, mistreţul, cerbul, cerbul

lopătar, fazanul şi iepurele.

- efectivele de vânat existente sunt sub cele normale sau apropiate de cele normale.

Pentru hrana vânatului s-a rezervat o suprafaţă de 27,87 ha terenuri silvice. Pe aceste

suprafeţe, pe lângă fâneţe naturale, pe anumite porţiuni se pot face culturi cu diferite specii de

plante necesare pentru asigurarea hranei pentru vânat.

A.1.4.6.2. Potenţial salmonicol

Apele din cadrul ocolului silvic nu sunt apte pentru cultura salmonidelor. În apele mai

importante, în special în râul Mureş se găsesc specii de peşti adecvate pescuitului sportiv (scobar,

clean, mreană, etc).

A.1.4.6.3. Potenţial fructe de pădure

De pe teritoriul Ocolului silvic Valea Mare se pot recolta următoarele cantităţi aproximative

de fructe de pădure care au fost stabilite avându-se în vedere datele oferite de ocol privind media

realizărilor din ultimii ani:

Tabel nr. 25 Cantităţi pe U.P. ( tone ) Specii

I II III IV TOTAL

Mure 0,70 2,00 0,50 - 3,20 Coarne 0,15 1,00 0,15 - 1,30 Fragi 0,10 - 0,05 - 0,15 Porumbe - 1,00 - 2,00 3,00 Cireşe - 0,10 - - 0,10 Măceşe 0,15 0,50 0,15 1,00 1,80

TOTAL 1,10 4,60 0,85 3,00 9,55

Aceste cantităţi au caracter orientativ, producţiile şi recoltele anuale putând varia în

funcţie de un complex de factori (starea vremii, gradul de acoperire cu vegetaţie forestieră, preţul

de achiziţie de la culegători, etc.).

45

A.1.4.6.4. Potenţial ciuperci comestibile

Tabel nr. 26 Cantităţi pe U.P. ( tone ) Specii

I II III IV TOTAL

Gălbiori 0,75 0,50 0,50 0,20 1,95 Hribi 1,00 0,50 0,50 0,50 2,50 Crăiţe 0,15 - 0,05 - 0,20 Ghebe - 0,50 0,30 0,80

TOTAL 1,90 1,50 1,05 1,00 5,45

Se precizează că din informaţiile primite şi din observaţiile de pe teren, cea mai mare parte a

ciupercilor este recoltată de către populaţia locală pentru consum propriu şi pentru vânzare în

pieţe, situaţie care reduce foarte mult posibilitatea ţinerii unor evidenţe edificatoare privind

recoltele exacte.

A.1.4.6.5. Resurse melifere

Sursa meliferă principală din O.S. Valea Mare este reprezentată de arboretele de salcâm

care ocupă 110,83 ha ( 2% din suprafaţă ). În afară de salcâm mai poate fi luat în calcul teiul şi cireşul şi subarboretul alcătuit din specii melifere ( măceş, păducel, porumbar, soc, etc.).

Pentru calculul potenţialului melifer la salcâm, s-a considerat o producţie medie de 1200

kg miere/ha, din care albinele pot valorifica mai mult de o treime, atât datorită timpului

nefavorabil cât şi concurenţei altor insecte.

Deci, cantitatea de miere pe care se poate conta este:

M = Sha x 1200 Kg miere/ha x 1/3 = 132996 Kg = cca. 130 tone.

Numărul de familii de albine de întreţinut s-a calculat considerând un necesar mediu de

130 Kg miere/familie ( consum propriu + recoltă ) pe timp de un an.

F = 132996 Kg : 130Kg/ familie = 1023 familii de albine.

Totuşi, având în vedere perioada scurtă de înflorire şi necesitatea păstoritului de toamnă, nu putem lua în considerare decât jumătate de familii de albine rezultat din calcul, deci cca. 1000

familii. Anual, se pot recolta 20-25 Kg miere de la o familie de albine, deci rezultă o recoltă posibilă de 20000 kg miere pe an.

Se menţionează faptul că ocolul nu are până în prezent organizată o activitate de stupărit. A.1.4.6.6. Materii prime pentru împletituri

În cadrul ocolului O.S. Valea Mare nu există răchitării cultivate sau naturale.

46

A.1.4.6.7. Seminţe forestiere În cadrul ocolului sunt 19,76 ha constituite ca rezervaţii de seminţe în U.P. I Peştiş (pentru

gorun). Din aceste rezervaţii se poate recolta anual o cantitate variabilă de ghindă, în medie 1,0-1,5

tone, funcţie de anii de fructificaţie.

A.1.4.6.8. Alte produse

Pe lângă produsele amintite în cadrul ocolului mai pot fi recoltate şi plante medicinale,

furaje, pomi de iarnă, nuiele de mesteacăn, fân pentru vânat şi vite, etc.

A.1.5. Informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele chimice utilizate

Singurele substanţe chimice utilizate la implementarea planului sunt combustibilii folosiţi de utilajele cu care se realizează recoltarea, colectarea şi transportul masei lemnoase. Emisiile în

atmosferă de către aceste utilaje de agenţi poluanţi pot fi considerate ca nesemnificative deoarece

utilajele acţionează pe intervale scurte la intervale relativ mari de timp. Se poate afirma deci că valoarea concentraţiilor de poluanţi atmosferici proveniţi din activităţile specifice de gospodărire a

pădurilor se încadrează în limitele admise (CMA date de STAS 1257/87).

A.2. Localizarea geografică şi administrativă

A.2.1. Localizarea geografică şi administrativ ă a O.S. Valea Mare

Din punct de vedere geografic teritoriul luat în studiu se întinde în partea de vest a ţării, în estul judeţelor Arad şi Timiş şi în vestul judeţului Hunedoara, în treimea inferioară a râului

Mureş, pe versantul stâng al acestuia, în zona dealurilor Lipovei şi Făgetului. Pentru o mai bună poziţionare în spaţiu a teritoriului ocolului silvic Valea Mare se precizează că acesta este cuprins

între următoarele coordonate: 45°54' şi 46°03' latitudine nordică şi 22°02' şi 22°16' longitudine

estică. Din punct de vedere administrativ suprafaţa ocolului este situată în judeţele Arad, Timiş şi Hunedoara, pădurile fiind situate pe raza comunelor Sâvârşin, Birchiş, Bata (judeţul Arad),

Margina (judeţul Timiş) şi Zam (judeţul Hunedoara).

Suprafaţa fondului forestier proprietate publică a statului de pe raza teritorială a O.S.

Valea Mare totalizează 6418,09 ha şi este împărţită în patru unităţi de producţie.

47

A.2.2. Coordonatele Stereo 70

Coordonatele în sistem Stereo 70 ale poligonului care include teritoriul O.S. Valea Mare

sunt prezentate în tabelul nr. 27.

Tabelul 27. Coordonatele O.S. Valea Mare

Numar punct X Stereo '70 Y Stereo '70

UP

0 1 2 3

1 502497.02 293983.26 UP I 2 501558.25 294878.70 UP I 3 500424.47 295012.61 UP I 4 500846.82 294406.86 UP I 5 501373.14 293970.99 UP I 6 501629.71 293372.98 UP I 7 501661.45 292677.71 UP I 8 502027.44 292701.91 UP I 9 501894.40 292062.45 UP I 10 501955.50 291425.18 UP I 11 502068.56 291789.36 UP I 12 501937.90 291925.38 UP I 13 502107.60 291984.12 UP I 14 502338.31 293080.74 UP I 15 500191.36 292302.76 UP I 16 500153.53 291135.86 UP I 17 500489.84 291075.19 UP I 18 500682.47 291259.51 UP I 19 501011.03 291206.66 UP I 20 501059.37 291343.51 UP I 21 501196.05 291491.40 UP I 22 500715.69 291448.13 UP I 23 500479.10 291462.04 UP I 24 500443.45 291803.55 UP I 25 500423.95 291091.73 UP I 26 500229.04 291152.58 UP I 27 500209.49 291728.11 UP I 28 499643.59 290731.91 UP I 29 499504.45 290604.86 UP I 30 499516.66 290487.22 UP I 31 499603.42 290348.37 UP I 32 499692.75 290559.86 UP I 33 498628.43 290876.47 UP I 34 498568.20 290568.40 UP I 35 498376.06 290259.46 UP I 36 498652.38 290011.69 UP I 37 498819.27 290611.67 UP I 38 500279.68 294841.93 UP I 39 500448.09 294225.74 UP I 40 500571.25 293964.84 UP I 41 500679.27 293098.50 UP I

48

0 1 2 3 42 500340.42 292801.86 UP I 43 500328.22 292348.89 UP I 44 500109.41 292455.65 UP I 45 499986.57 293057.70 UP I 46 499789.27 293140.25 UP I 47 499727.55 293284.30 UP I 48 499664.14 293571.49 UP I 49 499966.12 293610.32 UP I 50 500091.46 293478.84 UP I 51 500257.19 293664.04 UP I 52 499878.24 293890.90 UP I 53 499527.46 293611.00 UP I 54 499405.56 293669.89 UP I 55 499327.07 293552.01 UP I 56 498939.53 293865.93 UP I 57 498525.67 294465.54 UP I 58 498322.75 295095.63 UP I 59 498305.92 294675.02 UP I 60 498730.47 294266.27 UP I 61 498701.42 293820.35 UP I 62 498968.59 293169.41 UP I 63 499207.79 293348.77 UP I 64 499646.73 293002.91 UP I 65 499979.82 292607.46 UP I 66 500043.13 292373.57 UP I 67 499689.78 292248.36 UP I 68 499024.58 292113.79 UP I 69 498846.36 291817.96 UP I 70 498342.98 291606.66 UP I 71 498262.22 291719.17 UP I 72 498423.17 291879.23 UP I 73 498709.90 291952.10 UP I 74 498622.75 292197.76 UP I 75 498524.12 291946.92 UP I 76 497719.75 291764.29 UP I 77 497580.59 291923.51 UP I 78 497903.96 292429.82 UP I 79 498472.30 292529.37 UP I 80 498385.36 292979.67 UP I 81 498297.76 293440.72 UP I 82 498733.89 293403.80 UP I 83 498394.19 293589.14 UP I 84 497196.15 293998.99 UP I 85 497181.27 294359.03 UP I 86 497165.07 294725.11 UP I 87 497104.10 294983.09 UP I 88 497436.48 294935.42 UP I 89 497112.88 295095.85 UP I 90 497838.38 295196.89 UP I 91 497395.16 295283.03 UP I 92 497210.63 295332.02 UP I 93 497146.91 295942.39 UP I 94 497356.16 296040.49 UP I

49

0 1 2 3 95 496992.71 295753.14 UP I 96 496625.45 295827.43 UP I 97 496145.73 296641.32 UP I 98 495992.82 295659.19 UP I 99 495599.68 295642.88 UP I 100 495772.37 295287.52 UP I 101 495661.13 294900.38 UP I 102 495444.03 294640.71 UP I, UP II 103 495299.91 294784.77 UP I, UP II 104 494539.00 294930.54 UP I, UP II 105 495065.66 295664.28 UP I 106 495439.18 295741.74 UP I 107 495418.72 296222.89 UP I 108 495859.95 296641.05 UP I 109 495609.17 297429.04 UP I 110 495108.18 297965.00 UP I 111 495409.40 298530.50 UP I 112 495314.34 299723.82 UP I 113 495924.31 299945.09 UP I 114 496432.98 299973.22 UP I 115 496833.99 299590.34 UP I 116 497383.53 298421.31 UP I 117 497955.70 298194.64 UP I 118 498219.79 298044.91 UP I 119 498379.71 297194.03 UP I 120 498664.74 296031.94 UP I 121 499606.28 295427.56 UP I 122 500215.17 295275.34 UP I 123 497419.92 291583.53 UP I 124 497927.10 291740.38 UP I 125 498248.00 291585.22 UP I 126 497845.37 291251.44 UP I 127 497627.09 291267.68 UP I 128 503647.55 287907.22 UP II 129 503269.32 287814.57 UP II 130 502627.82 287659.56 UP II 131 501359.28 287452.19 UP II 132 501574.91 286975.55 UP II 133 502168.68 286589.09 UP II 134 502700.06 286710.39 UP II 135 503297.95 286671.70 UP II 136 503510.19 286619.15 UP II 137 503602.69 287205.41 UP II 138 503176.30 286452.27 UP II 139 503461.21 286511.66 UP II 140 503360.55 286592.89 UP II 141 503100.48 286469.19 UP II 142 503009.80 286471.59 UP II 143 502999.62 286393.77 UP II 144 496545.34 291289.71 UP II 145 496704.17 291612.83 UP II 146 496147.82 292482.59 UP I 147 495947.89 292764.29 UP II

50

0 1 2 3 148 495811.12 293943.45 UP II 149 495637.04 294495.20 UP II 150 494483.80 294042.58 UP II 151 494044.75 293443.73 UP II 152 493800.83 293007.82 UP II 153 493351.52 292226.19 UP II 154 493710.61 291539.49 UP II 155 493307.36 291238.99 UP II 156 492806.80 290127.17 UP II 157 492309.19 289127.44 UP II 158 492535.16 287893.49 UP II 159 492289.22 287656.26 UP II 160 492681.19 286821.58 UP II 161 492952.12 286221.61 UP II 162 493290.41 286660.65 UP II 163 493617.29 286706.84 UP II 164 494292.43 286729.84 UP II 165 494812.73 286578.72 UP II 166 495026.33 286746.96 UP II 167 495102.12 286752.06 UP II 168 495112.82 286916.96 UP II 169 495804.99 287515.59 UP II 170 495674.21 287680.12 UP II 171 496154.80 288302.24 UP II 172 495637.26 288729.03 UP II 173 495700.66 289161.74 UP II 174 496112.79 289918.88 UP II 175 496000.67 290958.25 UP II 176 497143.50 282981.26 UP II 177 498116.06 283893.84 UP II 178 498100.92 283983.04 UP II 179 497812.23 284131.24 UP II 180 498200.83 284411.76 UP II 181 497584.03 284005.42 UP II 182 497625.76 284470.97 UP II 183 498413.56 284708.34 UP II 184 498127.77 284624.70 UP II 185 497257.44 284457.88 UP II 186 496810.42 284243.25 UP II 187 496265.44 284227.63 UP II 188 495510.25 284010.81 UP II 189 494780.06 283487.85 UP II 190 494417.51 283479.16 UP II 191 494920.28 283270.29 UP II 192 495197.04 283169.82 UP II 193 495239.19 283052.48 UP II, UP III 194 495476.29 282891.91 UP II, UP III 195 495950.31 282993.18 UP II, UP III 196 496232.06 282875.03 UP II, UP III 197 496794.27 283031.20 UP II 198 501735.50 275791.73 UP III 199 501643.87 275945.26 UP III 200 501155.20 277496.21 UP III

51

0 1 2 3 201 501078.21 277436.93 UP III 202 497897.96 282454.74 UP III 203 497509.64 282878.03 UP III 204 497006.65 282932.18 UP III 205 497055.01 282651.65 UP III 206 497504.21 282417.76 UP III 207 497720.37 282239.76 UP III 208 497238.36 281303.19 UP III 209 497343.67 281124.61 UP III 210 497672.00 280648.59 UP III 211 498171.54 280872.93 UP III 212 498018.66 281229.36 UP III 213 497883.55 281509.79 UP III 214 497768.89 281620.67 UP III 215 497503.14 281488.85 UP III 216 498159.70 280264.74 UP III 217 497583.27 280615.75 UP III 218 497105.86 280946.02 UP III 219 496603.25 280679.99 UP III 220 495970.34 280989.70 UP III 221 495903.77 280439.54 UP III 222 495651.79 279999.40 UP III 223 496529.47 279601.78 UP III 224 496630.43 279901.99 UP III 225 496907.95 280079.65 UP III 226 497108.02 280086.49 UP III 227 497494.52 279706.53 UP III 228 497411.02 279792.15 UP III 229 497678.74 279974.30 UP III 230 498277.78 279909.93 UP III 231 498470.99 280008.08 UP III 232 498366.00 280113.36 UP III 233 495395.82 279799.76 UP III 234 495192.64 279401.12 UP III 235 495315.86 279226.85 UP III 236 495625.26 279001.05 UP III 237 496064.60 279262.09 UP III 238 495453.26 279237.24 UP III 239 495450.15 279661.11 UP III 240 496821.82 278595.64 UP III 241 496681.71 278411.47 UP III 242 496926.45 278315.88 UP III 243 496973.94 278411.86 UP III 244 499011.27 278473.57 UP III 245 498496.85 278075.30 UP III 246 497964.62 277735.29 UP III 247 497690.28 277341.38 UP III 248 497088.42 277217.82 UP III 249 497325.64 276825.67 UP III 250 497714.04 276330.19 UP III 251 497765.60 275653.83 UP III 252 497922.32 274757.23 UP III 253 498478.48 274364.14 UP III

52

0 1 2 3 254 498525.18 274029.23 UP III 255 499147.09 273902.97 UP III 256 499226.09 273239.70 UP III 257 499674.34 273051.41 UP III 258 500057.57 273184.36 UP III 259 500414.35 273550.86 UP III 260 500804.68 274116.12 UP III 261 500368.53 275238.53 UP III 262 500020.81 276085.57 UP III 263 499600.39 276294.75 UP III 264 499694.39 277344.61 UP III 265 499182.85 278117.09 UP III 266 505336.23 269667.14 UP IV 267 504620.63 269864.49 UP IV 268 504646.43 270058.32 UP IV 269 504290.11 269974.28 UP IV 270 504062.53 269964.44 UP IV 271 503919.26 269979.83 UP IV 272 503498.13 269837.82 UP IV 273 503276.16 269755.42 UP IV 274 503356.66 269531.52 UP IV 275 503190.89 269455.66 UP IV 276 503039.25 268884.94 UP IV 277 503340.65 268297.57 UP IV 278 502851.24 268389.90 UP IV 279 502535.74 268102.89 UP IV 280 502518.02 267905.97 UP IV 281 502181.87 268070.03 UP IV 282 501676.14 267397.46 UP IV 283 501675.72 266998.16 UP IV 284 501891.76 267255.56 UP IV 285 502096.05 267124.37 UP IV 286 501870.26 266839.48 UP IV 287 502225.14 267040.02 UP IV 288 502017.87 266761.94 UP IV 289 502509.69 266849.00 UP IV 290 502738.91 266900.81 UP IV 291 502969.95 266643.47 UP IV 292 503265.31 266750.78 UP IV 293 503369.32 267093.43 UP IV 294 503876.02 267759.24 UP IV 295 503982.61 268009.98 UP IV 296 504176.32 268421.58 UP IV 297 504882.37 268793.21 UP IV 298 505257.81 269142.95 UP IV

Notă: Harta cu numarul punctelor şi localizarea lor este prezentată la Anexe

53

A.3. Modificări fizice ce decurg din plan

Singurele modificări fizice care ar putea să apară ca urmare a implementării planului se

referă la situaţia construirii unor clădiri forestiere sau de noi drumuri forestiere. În acest sens se

face precizarea că proiectantul amenajamentului silvic poate propune dacă consideră oportun

construirea de noi clădiri silvice sau noi drumuri forestiere. În cazul de faţă având în vedere că accesibilitatea fondului forestier nu este asigurată în proporţie de 100% prin amenajament s-au

propus a se construi două drumuri forestiere, dar pentru primul deceniu (prezentul amenajament

având o perioadă de valabilitate de 10 ani) doar unul dintre ele (FN002 – Vl. Mânzului, în lungime

de 1,2 km) este rentabil a se construi iar celălalt nu (FN001 – Nedeia, în lungime de 1,0 km) din

cauza posibilităţilor financiare reduse existente în prezent (investiţia specifică depăşeşte valoarea

medie a unui metru cub de masă lemnoasă). Din discuţiile purtate cu personalul ocolului silvic nici cel de al doilea drum - FN002 -

Vl. Mânzului (care la data intocmirii amenajamentului silvic era rentabil a se construi) nu a fost

prins în planul de investiţii al ocolului silvic deoarece resursele financiare ale ocolului nu permit

o astfel de investiţie. În măsura atragerii de către ocol de fonduri extrabugetare construcţia

ambelor drumuri ar putea deveni posibilă. Clădiri silvice nu s-au propus a se construi

Ţinând cont de etapele întocmirii unui amenajament prezentate anterior precum şi de

precizările menţionate în paragrafele de mai sus se poate concluziona că nu se produc modificări

fizice ce decurg din plan.

A.4. Resurse naturale necesare implementării planului

Pentru implementarea amenajamentului silvic nu se folosesc resurse naturale.

A.5. Resurse naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariilor naturale protejate de

interes comunitar pentru a fi utilizate la implementarea planului

Singurele resurse naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariilor naturale protejate de

interes comunitar sunt:

� Masa lemnoasă rezultată în urma tăierilor de regenerare, a tăierilor de conservare,

a lucrărilor de îngrijire (curăţiri + rărituri) şi a tăierilor de igienă;

54

� Vânatul, fructele de pădure, ciupercile comestibile, seminte forestiere, plantele

medicinale.

Masa lemnoasă ce va fi exploatată din situl de interes comunitar ROSCI0064 -Defileul

Mureşului, pe natură de lucrări se prezintă tabelar mai jos:

Tabel nr. 28 Suprafaţa de parcurs şi volumul de extras pe natură de lucrări

Suprafaţa – ha Volum –mc Natura lucrarii

totală anuală total anual

Degajări 6,99 0,7 - -

Curatiri 16,57 1,65 48 5

Rărituri 138,53 13,85 3704 370

T. igienă 106,99 106,99 860 86

T. conservare 8,71 0,87 947 95

T. prod. principale 16,11 1,61 1919 192

Total 293,9 125,67 7478 748

În ceea ce priveşte aria de protecţie specială avifaunistică - Defileul Mureşului Inferior –

Delurile Lipovei (ROSPA0029), ţinând cont că aceasta se suprapune peste întreg teritoriul O.S.

Valea Mare, masa lemnoasă ce va fi exploatată din arie va fi aceiaşi cu posibilitatea totală pe ocol

(a se vedea paragraful A.1.4. – Informaţii privind producţia ce se va realiza).

A.6. Emisii şi deşeuri generate de plan şi modalitatea de eliminare a acestora

După cum s-a mai menţionat şi în paragrafele anterioare (paragraful A.1.5.) singurele

emisii sunt provocate de utilajele de tăiere, recoltare, colectare şi transport al materialului lemnos,

dar acestea se încadrează în limitele admise (CMA date de STAS 1257/87). De asemenea singurul

deşeu generat prin implementarea planului este rumeguşul rezultat în procesul de fasonare a

materialului lemons. Cantitatea rezultată este însă foarte mică putând fi reintegrată în circuitul

biologic al naturii fără a produce dezechilibre. Pe lângă rumeguş mai pot apărea şi deşeuri

menajere şi petroliere care însă pot fi colectate corespunzător, eliminând astfel orice sursă de

poluare.

În situaţia în care ocolul silvic vinde masa lemnoasă pe picior (în cele mai multe cazuri)

atunci nu mai este cazul generării de emisii şi deşeuri datorate amenajamentului, firmele de

exploatare având obligaţia respectării legislaţiei de mediu.

55

A.7. Cerinţe legate de utilizarea terenului, necesare pentru execuţia planului

Datele referitoare la modul de utilizarea a fondului forestier din cadrul O.S. Valea Mare

au fost precizate la paragraful A.1.2.2.4. – Utilizarea fondului forestier.

A.8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea planului

Prin amenajamentul silvic al ocolului silvic Valea Mare, aşa cum s-a menţionat şi la

paragraful A.3. –Modificări fizice ce decurg din plan, s-a propus construirea unui drum forestier

FN002 – Vl. Mânzului , în suprafaţă de 1,2 km care însă din lipsă de fonduri nu a fost prins până în prezent în planul de investiţii al ocolului.

A.9. Duraţa funcţionării planului

Amenajamentul Ocolului Silvic Valea Mare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009, având o

durată de aplicare de 10 ani până la 31 decembrie 2018. Revizuirea acestuia se va efectua în

ultimul an de aplicare adică în 2018.

A.10. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului

Principalele activităţi generate sunt:

� Lucrări de recoltare a masei lemnoase;

� Colectarea produselor accesorii (vânat, ciuperci, fructe de pădure şi plante

medicinale);

� Lucrări de regenerare a pădurii.

A.11. Descrierea proceselor tehnologice ale planului

Recoltarea şi colectarea masei lemnoase din parchete reprezintă principala activitate

generată de implementarea planului. Ca urmare pentru reducerea pe cât posibil a efectelor

negative a acestei activităţi asupra pădurii trebuie să se aplice tehnologiile de exploatare prin care

să se evite dezgolirea şi degradarea solului şi care să asigure o stare de sănătate corespunzătoare

arboretelor, precum şi regenerarea acestora în cele mai bune condiţii.

56

Prin aplicarea celor mai indicate tehnologii de exploatare în cadrul O.S. Valea Mare se

are în vedere protejarea solului şi a arborilor care rămân în arboret.

În vederea asigurării protecţiei ecologice a pădurilor şi a mediului înconjurător

tehnologia de exploatare a masei lemnoase va consta în următoarele:

a.) pregătirea unităţilor amenajistice pentru exploatare

� nu se vor accepta soluţii de colectare cu tractoarele în unităţile amenajistice

(u.a.) cu înclinarea mai mare de 23 grade (40%). În aceste u.a. se va permite

colectarea doar cu instalaţii cu cablu sau cu animale de muncă pentru distanţe

până la 400m;

� desimea admisă a căilor amenajate pentru tractarea (incluzând şi traseele

existente) va fi de maximum 100m/ha pentru un bazinet sau pentru instalaţiile

cu cablu de 85 m/ha, suprafaţa ocupată de acestea încadrându-se în 5% din

suprafaţa parchetului (u.a.);

� elementele geometrice limitative admise: instalaţii cu cablu – lăţimea

culoarului deschis maxim 6m (între trunchiurile arborilor marginali). Căile de

acces pentru tractoare sau alte culoare de acces pentru exploatare: lăţimea

culoarului maxim 4,7m, lăţimea căii de circulaţie 2,5m, declivitatea maximă a

căii 5%;

� la joncţiunea cu calea de transport (drum auto) a căilor pentru tractoare sau a

liniilor pentru funiculare se vor materializa spaţii de lucru, de regulă în afara

regenerării şi pe cât posibil fără mişcări mari de pământ.

b.) doborârea arborilor

� este obligatorie executarea tapei la diametrul mai mare de 15 cm precum şi efectuarea tăierii din partea opusă la 3-5 cm deasupra tapei. Înălţimea acesteia

va fi mai mică de 15 cm iar adâncimea de 1/3 până la 1/5 din ,,d” la răşinoase

şi ½ până la 1/3 la foioase;

� direcţia de doborâre spre aval este interzisă, de asemenea este interzisă doborârea spre ochiurile cu seminţiş. Este obligatorie folosirea penelor

hidraulice sau mecanice la direcţionarea căderii;

� arborii doborâţi se curăţă de crăci la locul de doborâre şi se secţionează în

lungimi maxime de 10m la foioase şi 12m la răşinoase.

c.) colectarea lemnului

� trunchiurile rezultate din secţionare se olăresc înainte de mişcarea lor dacă nu

se utilizează scuturi sau conuri metalice sau din material plastic;

57

� este obligatorie utilizarea rolelor de ghidare dacă lemnul se apropie cu cablul

tractorului sau funicularului la un unghi mai mare de 10 grade;

� corhănirea normală a pieselor cu volum mai mare de 0,1 mc este interzisă, la

fel şi voltatul.

A.12. Caracteristicile proiectelor sau planurilor existente, propuse sau

aprobate ce pot genera impact cumulativ cu planul care este în procedura de

evaluare şi care pot afecta aria naturală protejată de interes comunitar

Cele mai apropiate locaţii pentru alte amenajamente silvice existente în zonă sunt situate

pe raza ocoalelor silvice: Lipova, Bârzava Săvârşin (Direcţia Silvică Arad), Făget, Coşava

(Direcţia Silvică Timiş) şi Dobra (Direcţia Silvică Hunedoara).

B.INFORMA ŢII PRIVIND ARIILE NATURALE PROTEJATE DE INTERES COMUNITAR AFECTATE DE IMPLEMENTAREA PLANULU I

B.1. Date privind ariile naturale protejate de interes comunitar: suprafaţa, tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea planului În fondul forestier al O.S. Valea Mare se află 2 arii naturale protejate de interes comunitar

şi anume situl de interes comunitar Defileul Mureşului -ROSCI0064 şi aria de protecţie specială avifaunistică Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei - ROSPA0029.

Din suprafaţa luată în studiu (6418,09 ha), adică suprafaţa ocolului silvic Valea Mare, 5%

(328,47 ha) se suprapune peste situl de interes comunitar ROSCI0064 - Defileul Mureşului

(parcelele 1,2,3 din U.P. I – Peştiş şi 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13 din U.P. II – Groşi) iar în ceea

ce priveşte aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 - Defileul Mureşului Inferior –

Dealurile Lipovei acesta se suprapune în întregime peste suprafaţa ocolului.

B1.1. Situl de importanţă comunitară – ROSCI0064 – Defileul Mureşului

Situl de interes comunitar - Defileul Mureşului (ROSCI0064) în suprafaţă totală de

32003 ha aparţine regiunii biogeografice continentale fiind situat în judeţele Hunedoara (64%) şi Arad (36%).

58

Fig. 1 – Harta sitului de importanţă comunitară ROSCI0064 – Defileul Mureşului

Coordonatele în sistem STEREO 70 ce definesc conturul fondului forestier, proprietate

publică a statului, ce face parte din situl de importanţă comunitară menţionat mai sus sunt

prezentate în tabelul nr. 30:

Tabelul 30. Coordonatele sitului de importanţă comunitară ROSCI004 – Defileul Mureşului

Coordonate Stereo 70 a sitului de importanţă comunitară ROSCI0064 – Defileul Mureşului

PUNCT X_nord Y_est

1 502843.48 293959.38

2 503501.40 292805.30

3 502248.81 291669.13

4 503385.59 289758.32

5 504087.04 286411.53

6 504087.63 281322.07

7 503103.09 277518.95

8 505621.99 277759.96

9 505494.54 275800.67

10 507642.35 274110.70

11 509429.07 272370.93

12 510298.95 270823.61

29 497761.89 298548.42

30 498703.12 295996.34

31 501150.11 295033.56

59

32 508036.95 271219.47

33 507474.49 272448.34

34 506121.31 273031.08

35 504890.35 275044.91

36 501661.02 277697.39

37 501444.70 280159.30

38 503306.41 280698.95

39 502477.31 282254.93

40 503652.43 285346.71

41 502416.78 286506.01

42 501023.54 285400.97

43 500682.82 286854.74

44 501262.05 288160.86

45 503300.13 287994.14

46 503382.03 288555.75

47 502023.05 289474.32

48 502135.33 292097.97

49 500995.61 294190.17

50 500405.38 295020.98

Conform Formularului Standard Natura 2000, în situl ROSCI0064 – Defileul Mureşului

se întâlneşte un singur tip de habitat comunitar şi anume:

60

Tabel nr. 31

Cod Denumire habitat % Reprez. Supr. rel. Conserv. Global

91M0 Păduri balcano – panonice de cer şi gorun 20 B B B B

Notă: Semnificaţia abrevierilor din tabel este următoarea: - % - proporţia de acoperire a habitatului din suprafaţa sitului (ex. 91M0 – 20, adică 20% din suprafaţa

sitului este acoperit cu tipul de habitat 91M0) - reprezentativitatea – gradul de reprezentativitate a tipului de habitat în cadrul sitului, ce reprezintă

măsura pentru cât de ,,tipic” este un habitat, folosindu-se următorul sistem de ierarhizare: A-reprezentativitate excelentă; B – reprezentativitate bună; C – reprezentativitate semnificativă; D- reprezentativitate nesemnificativă;

- suprafaţa relativă – suprafaţa sitului acoperit de habitatul natural raportat la suprafaţa totală acoperită de acel tip de habitat natural în cadrul teritoriului naţional. Acest criteriu se exprimă ca un procentaj ,,p” ce corespunde următoarelor situaţii: A: 100≥p>15%, B:15≥p>2%, C: 2≥p>%.

- stadiul de conservare – gradul de conservare al structurilor şi funcţiile tipului de habitat natural în cauză, precum şi posibilităţile de refacere/reconstrucţie. Sistem de ierarhizare: A – conservare excelentă; B – conservare bună, C –conservare medie sau redusă.

- evaluare globală – evaluarea globală a valorii sitului din punct de vedere al conservării tipului de habitat natural respective. Sistem de ierarhizare: A-valoare excelentă, B – valoare bună, C – valoare considerabilă.//

Specii existente în situl de importanţă comunitară ROSCI0064 – Defileul Mureşului:

Tabel nr. 32 Specii existente în situl de importanţă comunitară ROSCI0064 – Defileul Mureşului

(conform Anexei II a Directivei Consiliului 91/43/CEE) Populaţie Evaluarea sitului

Migratoare Cod Specie

Rezi-dentă Reprodu

-cere Iernat Pasaj

Popu-laţie

Conser-vare

Izola-re

Evaluare globală

Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE 1303 Rhinolophus hipposideros P C B C B 1304 Rhinolophus ferrumequinum P C B C B 1305 Rhinolophus euryale P? 1306 Rhinolophus blasii P C B B B 1310 Miniopterus schreibersi P C B C B 1324 Myotis myotis P C B C B 1335 Spermophilus citellus 40-80i D

Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE 1166 Triturus cristatus P C B C B 1188 Bombina bombina P C B C B 1193 Bombina variegata P C B C B 1220 Emys orbicularis R D

Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE 2511 Gobio kessleri P B B C B 2522 Pelecus cultratus P C B C B 1124 Gobio albipinnatus C B B C B 1130 Aspius aspius RC C B C B 1134 Rhodeus sericeus amarus RC C B C B 1138 Barbus meridionalis RC B B C B 1146 Sabanejewia aurata C B B C B 1159 Zingel zingel R C B C B 1160 Zingel streber R C B C B

Notă: Semnificaţia abrevierilor din tabel este următoarea: - rezidentă : R-specie rară; P – semnifică prezenţa speciei, C –specie comună ;

61

- populaţie: mărimea şi densitatea populaţiei speciei prezente din sit în raport cu populaţiile prezente pe teritoriul naţional. Acest criteriu se exprimă ca un procentaj ,,p” ce corespunde următoarelor situaţii: A: 100≥p>15%, B:15≥p>2%, C: 2≥p>%, D – populaţie nesemnificativă.

- conservare: gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru speciile respective şi posibilităţile de refacere. Sistem de ierarhizare: A-conservare excelentă, B - conservare bună, C – conservare medie sau redusă.

- izolare : gradul de izolare a populaţiei prezente în sit faţă de aria de răspândire normală. Sistem de ierarhizare: A-populaţie (aprope) izolată, B – populaţie neizolată, dar la limita ariei de distribuţie, C – populaţie neizolată cu o arie de răspândire extinsă.

- în coloana evaluare globală a valorii sitului pentru conservarea speciei respective, sistemul de ierarhizare este următorul: A – valoare excelentă, B – valoare bună, C – valoare considerabilă.

În interiorul sitului de interes comunitar ROSCI0064 –Defileul Mureşului se află şi o arie

naturală protejată de interes naţional - Peştera Duţu situată la limita cu judeţul Hunedoara, în u.a.

10A din U.P. I –Peştiş, pe Valea Fundata. Unitatea amenajistică în care se află peştera menţionată face obiectul retrocedărilor către foştii proprietari, în conformitate cu legile fondului funciar în

vigoare. În unitatea mai sus menţionată singurele lucrări ce urmează a fi aplicate sunt tăierile de

igienă.

B1.2. Aria de protecţie specială avifaunistică – ROSPA0029 – Defileul Mureşului Inferior –

Dealurile Lipovei

Aria de protecţie specială avifaunistică - Defileul Mureşului Inferior – Delurile Lipovei

(ROSPA0029) în suprafaţă totală de 55660,3 ha aparţine regiunii biogeografice continentale fiind

situată în judeţele Arad (54%), Timiş (34,8%) şi Arad (11,2%).

Fig. 2 – Harta ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureşului

Inferior –Dealurile Lipovei

62

Limitele teritoriale ale O.S. Valea Mare se suprapun în întregime peste aria de protecţie

specială avifaunistică menţionată, drept urmare coordonatele în sistem STEREO 70 ale ariei sunt

aceleaşi cu ale ocolului silvic şi sunt prezentate în tabelul nr. 33:

Tabelul 33. Coordonatele ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureşului Inferior – Delurile Lipovei

Coordonate Stereo 70 a ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureşului Inferior – Delurile Lipovei

PUNCT X_nord Y_est

Observatii

1 502843.478 293959.379 Pe Râul Mureş 2 503501.398 292805.298 Pe Râul Mureş 3 502248.805 291669.134 Pe Râul Mureş - Limită OCOL

4 503385.591 289758.324 Pe Râul Mureş - Limită UP I cu UP II

5 504087.045 286411.529 Pe Râul Mureş - Pe DJ 707 A

6 504087.630 281322.070 Pe Râul Mureş 7 503103.087 277518.951 Pe Râul Mureş 8 505621.992 277759.958 Pe Râul Mureş 9 505494.544 275800.671 Pe Râul Mureş - Limită UP III cu UP IV

10 507642.355 274110.705 Pe Râul Mureş 11 509429.065 272370.931 Pe Râul Mureş 12 510298.946 270823.614 Pe Râul Mureş - Limită OCOL

13 507596.117 266353.225

14 505285.006 265162.642

15 503265.306 266750.778

16 500836.699 267628.021

17 500663.658 269519.419

18 499674.344 273051.415 Limită UP III cu UP IV

19 497922.324 274757.233

20 495926.351 277249.003

21 495387.926 281558.909

22 495232.049 283064.764 Limită UP II cu UP III

23 493129.405 284590.691

24 492309.194 289127.442

25 493352.103 292215.060

26 494539.001 294930.538 Limită UP I cu UP II

27 495106.344 298218.597

28 495930.805 299942.998

29 497761.889 298548.425

30 498703.120 295996.339

31 501150.107 295033.563

63

Speciile de păsări existente în aria de protecţie specială avifaunistică - Defileul Mureşului

Inferior – Delurile Lipovei (ROSPA0029) şi enumerate în anexa I a „Directivei Păsări” sunt

prezentate tabelar mai jos:

Tabel nr. 34 Specii de păsări existente în aria de protecţie specială avifaunistică - Defileul Mureşului

Inferior – Dealurile Lipovei (ROSPA0029) (conform Anexei I a Directivei Consiliului 79/409/CEE)

Populaţie Evaluarea sitului Migratoare

Cod Specie Rezidentă

Reprodu-cere

Iernat Pasaj Popu-laţie

Conser-vare

Izola-re

Evaluare globală

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE A229 Alcedo atthis 30-50p C B C B A089 Aquila pomarina >60-70p B B C B A104 Bonasa bonasia 15-30p D A215 Bubo bubo 2-3p C B C B A224 Caprimulgus europaeus 600-800p B B C B A031 Ciconia ciconia 40-50p C B C B A080 Circaetus gallicus 8-12p B B C B A081 Circus aeruginosus 3-4p D A082 Circus cyaneus 6-8i D A122 Crex crex 150-180p C B C B A197 Chlidonias niger 180-220i D A239 Dendrocopos leucotos 40-50p D A238 Dendrocopos medius 2200-2300p B B C B A429 Dendrocopos syriacus 50-70p D A236 Dryocopus martius 150-170p C B C B A026 Egretta garzetta 50-60i D A027 Egretta alba 20-25i D A098 Falco columbarius 4-5i D A321 Ficedula albicollis 1900-1800p D A320 Ficedula parva 300-350p D A002 Gavia arctica 3-4i D A092 Hieraaetus pennatus 3-4p B B C B A022 Ixobrychus minutus 10-15p D A246 Lullula arborea 1800-1900p B B C B A338 Lanius collurio 4000-4500p C B C B A339 Lanius minor 300-350p C B C B A023 Nycticorax nycticorax 100-150i D A072 Pernis apivorus 80-110p B B C B A234 Picus canus 250-280p C B C B A151 Philomachus pugnax 100-120i D A220 Strix uralensis 80-100p C B C B A307 Sylvia nisoria 100-120p C B C B A166 Tringa glareola 50-60i D

Notă: Semnificaţia abrevierilor din tabel este similară cu cea de la tabelul nr.32

64

B.2. DATE DESPRE PREZENŢA , LOCALIZAREA, POPULA ŢIA ŞI ECOLOGIA SPECIILOR ŞI/SAU HABITATELOR DE INTERES

COMUNITAR PREZENTE PE SUPRAFAŢA PLANULUI, MEN ŢIONATE ÎN FORMULARUL STANDARD AL ARIILOR NATURALE DE INTER ES

COMUNITAR

B.2.1. Tipuri de habitate din amenajamentul O.S. Valea Mare prezente în situl de importan ţă comunitară - Defileul Mureşului (ROSCI0064) Corespondenţa între tipurile naturale de pădure descrise în amenajament (după Paşcovschi

şi Leandru, 1958) şi cele de habitate de importanţă comunitară (,,Habitate Natura 2000”) s-a făcut

conform lucrării ,,Habitatele din România” (Doniţă, N., ş.a.),

Habitatele forestiere din fondul forestier proprietate publică a statului din cadrul O.S.

Valea Mare, sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr. 35 Evidenţa habitatelor forestiere

Suprafaţa U.P. Tip habitat Natura 2000

Tip habitat românesc Tip pădure ha %

R 4149 - Păduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis

711 1- Ceret normal de dealuri (s)

2,55 7

II

91M0 - Păduri balcano – panonice de cer şi gorun R 4152 – Păduri dacice de cer (Quercus cerris)

şi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

751 3 – Şleao-ceret de deal cu stejar pedunculat (s)

33,84 93

Total 36,39 100

Din totalul habitatelor Natura 2000 prezentate în tabelul de sus (36,39 ha) 2,55 ha vor fi

parcurse cu tăieri de regenerare – tăieri progresive cu o perioadă de regenerare de 20 ani, 26,46 ha

vor fi parcurse cu rărituri iar 7,38 ha cu tăieri de igienă. Deci nu există arborete situate în habitate

de interes comunitar care să fie parcurse cu tăieri rase sau tăieri în crâng, lucru ce ar genera

modificări pe termen scurt a microclimatului local (retenţie diferită a apei pluviale, regim de

lumină diferenţiat, circulaţia diferită a aerului etc.).

HABITATUL 91MO – P ĂDURI BALCANO – PANONICE DE CER ŞI GORUN În amenajamentul O.S. Valea Mare acest habitat Natura 2000 ocupă o suprafaţă de 36,39

ha ceea ce reprezintă 0,1% din suprafaţa totală a sitului de interes comunitar Defileul Mureşului

(ROSCI0064).

Pentru zona luată în studiu, habitatului Natura 2000 îi corespunde următoarele tipuri de

habitate româneşti: - R 4149 - Păduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis;

65

- R 4152 – Păduri dacice de cer (Quercus cerris) şi carpen (Carpinus betulus) cu

Digitalis grandiflora.

Răspândire: în Câmpia Română, Câmpia

Oraviţei, Podişul Lipovei, Culoarul Mureşului,

Câmpia Crişurilor, Podişul Someşan, în etajul

nemoral, subetajul pădurilor de gorun şi de amestec

cu gorun precum şi pe dealurile şi munţii joşi din

vestul ţării. Staţiuni: Condiţiile de vegetaţie sunt

corespunzătoare unor altitudini relativ joase (100-

500m), cu temperaturi medii anuale între 9-10,5°C,

iar precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 550-

800 mm. Relieful : versanţi cu diferite înclinări şi expoziţii. Substratul litologic este constituit din

molase, marne, calcare, loessuri. Soluri: de tip

preluvosol, luvosol, eutricambosol mijlociu –

profunde până la profunde, luto-argiloase,

mezobazice, slab acide sau eubazice, hidric

echilibrate cu posibile deficite vara, mezotrofice –

eutrofice.

Structura . Condiţiile descrise mai sus stimulează formarea unor amestecuri diverse.

Fitocenozele sunt edificate de specii submediteraneene, nemorale şi balcanice în care stratul

arborescent este compus în etajul superior din specii ca cerul (Quercus cerris), stejarul pedunculat

(Quercus robur), gârniţa (Quercus frainetto), gorunul (Quercus petraea ssp. polycarpa), cireş (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, Tilia platyphyllos), paltin de

câmp (Acer platanoides), rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior),

plop tremurător (Populus tremula) şi chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca). Etajul inferior al

acestor fitocenoze este constituit din specii ca: arţar tătăresc (Acer tataricum), jugastru (Acer

campestre), carpen (Carpinus betulus), măr pădureţ (Malus sylvestis), păr pădureţ (Pyrus

pyraster), sorb (Sorbus torminalis, Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, Ulmus procera),

mojdrean (Fraxinus ornus). Stratul arborilor are o acoperire de 80-100% şi înălţimi de 20-30 m la

100 ani.

Stratul arbuştilor de regulă bine dezvoltat este compus din specii ca: Crataegus

monogyna, Cornus mas, Euonymus verrucosus, Euonymus europaeus, Prunus spinosa, Rosa

66

canina, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul

ierburilor şi subarbuştilor dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum

şi multe specii ale florei de mull cu elemente sudice.

Valoarea conservativă: moderată-mare.

Compoziţia floristică: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii

caracteristice: -. Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius,

Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Asarum

europaeum, ş.a..

B.2.2. Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

2.2.1. Rhinolophus hipposideros (liliacul mic cu potcoavă) Descriere şi identificare: Este cel mai mic chiropter rinolofid din Europa. Şaua este de formă triunghiulară, procesul superior al crestei scurt şi rotunjit iar cel inferior subţire şi evident mai lung. Se identifică uşor după intervalul de lungime a antebraţului, care este cel mai mic dintre speciile genului din Europa: 37-42 mm. Culoarea blănii este brună-fumurie dorsal şi cenuşie-albicioasă ventral. Tegumentul urechilor şi patagiului brun-cenuşiu deschis.Biometrie: lungime cap+corp = 37-45 mm, lungimea condilo-bazală =13,5-15,2 mm; anvergura aripilor=190-150 mm; greutate=4-9 g. Habitat: Specie asociată cu habitatul de stâncărie. Primăvara şi vara femelele formează colonii mici de reproducere în peşteri, pivniţe şi mansarde părăsite. În acest timp masculii duc o viaţă solitară în aceleaşi locuri sau în fisuri în stânci. Iernează în peşteri, mine părăsite şi pivniţe cu temperatura de 5-10°C şi umiditate ridicată, solitar sau în agregate laxe de 20-40 indivizi de ambe sexe (nu se ating aşa că nu folosesc termoreglarea colectivă); în mod particular, se fixează pe pereţi foarte aproape de planşeul adăpostului.

Populaţie: O estimare relativă, pe baza literaturii de specialitate şi a observaţiilor proprii este de 1500 indivizi. În România nivelul populaţiilor acestei specii este stabil, deşi în Europa specia este în declin. Ecologie: Zborul este foarte rapid, aproape de pământ. Se hrăneşte cu tipulide, fluturi nocturni de talie mică, ţânţari, coleoptere şi acarieni. Maturitatea sexuală este atinsă la un an; împerecherea are loc toamnă sau chiar iarna, în timpul trezirilor periodice din timpul hibernării. Pot să-şi schimbe adăpostul de hibernare de mai multe ori în decursul unei ierni. Nu este considerată specie migratoare. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Ameninţări: alterarea şi/sau distrugerea adăposturilor de vară şi de iarnă, folosirea pesticidelor în agricultură, eliminarea perdelelor de vegetaţie şi a benzilor aluviale, fragmentarea şi izolarea habitatelor, vandalismul în peşteri, amenajarea şi recondiţionarea locuinţelor. 2.2.2. Rhinolophus ferrumequinum (liliacul mare cu potcoavă) Descriere şi identificare: Este cel mai mare liliac rinolofid din Europa. Prezintă urechi mari, ascuţite la vârf, lipsite de tragus. Procesul superior al crestei este scurt, lat şi rotunjit iar cel inferior este ascuţit. Baza perilor din blană este cenuşie deschisă, iar partea distală brun-cenuşie cu o tentă roşcată. Culoarea ventrală este alb. Craniul: între coroana caninului superior şi cel de-al doilea premolar nu există spaţiu. Premolarul I superior este în afara şirului de dinţi sau poate să lipsească. Date biometrice: lungime cap+trunchi = 57-71 mm, lungimea antebraţului =54-61 mm; anvergura aripilor=350-400 mm; greutate=17-34 g. Habitat: Habitatele de hrănire cuprind pădurile de foioase (mai ales primăvara) şi păşunile (vara şi toamna). De asemenea, zboară frecvent în grădini, zone stâncoase şi deluroase.

67

Populaţie: Populaţia din România este estimată la cca. 10000 exemplare; probabil că numărul total este mai mare, dacă se are în vedere că există colonii de hibernare care depăşesc 1000 de exemplare (în Munţii Apuseni). În Europa declinul numeric s-a diminuat sau chiar s-a oprit în ultimii 15 ani, iar în România numărul indivizilor este în creştere. Ecologie: Specia este sedentară şi poate folosi peşterile ca adăpost în tot timpul anului, dar în nordul Europei (şi în ţara noastră) coloniile de reproducere sunt mai frecvente în clădirile părăsite. Maturitatea sexuală apare după 2-3 ani şi longevitatea atinge 30 de ani. Primăverile întârziate amână naşterea puilor, situaţie în care mortalitatea juvenililor este mare. Se hrăneşte cu coleoptere şi lepidoptere de talie mare; îşi prind prada din zbor la mică înălţime sau prin vânătoare pasivă. În coloniile de maternitate (până la 200 femele) pot fi prezenţi şi masculi. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Cea mai mare ameninţare este fragmentarea şi izolarea habitatelor. Alte ameninţări: schimbarea regimului de management a ariilor agricole, speleoturismul în toate anotimpurile anului, intoleranţa omului faţă de prezenţa coloniilor în clădiri, tratamentele chimice pentru reabilitarea şi conservarea structurilor alterate ale locuinţelor etc. 2.2.3. Rhinolophus euryale (liliacul mediteranean cu potcoavă) Descriere şi identificare: Chiropter de mărime medie. Procesul superior al crestei evident mai lung şi mai ascuţit decât cel inferior, şi aplecat înainte. Blana cenuşie-brună pe spate, cu nuanţă roşiatică; ventral culoarea este enuşie-deschisă, cu tentă gălbuie-deschisă.Date biometrice: cap+truinchi = 43-58 mm; lungimea antebraţului = 43-51 mm; anvergura aripilor = 300-320 mm; lungimea condilo-bazală =16-17 mm; greutate = 8-17 g. Habitat: Prezentă în pădurile de foioase din zona de deal şi munte, zonele calcaroase cu tufe şi apă în apropiere (habitate ripariene) în care se găsesc peşteri. Coloniile de reproducere (maternităţile) sunt situate în peşteri sau în mansarde, poduri şi turnuri (mai ales în nordul arealului). Hibernaculele sunt localizate în peşteri şi mine părăsite, unde coloniile sunt compacte (indivizii se ating între ei). Populaţie: Numărul total de indivizi este estimat la 1.500-2.000. Probabil că populaţiile şi coloniile din sud- vestul Carpaţilor Meridionali sunt mai mari decât se estimează în prezent, dar lipsesc investigaţiile sistematice.

Ecologie: Specia este puternic dependentă de peşteri. Se cunosc puţini parametric ai reproducerii (un singur pui pe an, decalări ale dezvoltării, în care se suprapune perioada de iniţiere a zborului puilor dintr-o colonie, cu prezenţa unor female gestante). Are zborul foarte agil, de aceea poate vâna cu succes în pădure. Este o specie sedentară cu capacitate mică de dispersie : max.135 km. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Ameninţări: fragmentarea elementelor lineare pentru zborul de hrănire (liziere, fâşii aluviale); folosirea pesticidelor organoclorurate; distrugerea sau deranjarea adăposturilor (peşteri), mai ales în perioada de reproducere. Coloniile de reproducere sunt mari şi puţine, de aceea sunt vulnerabile (este semnalat un declin puternic al populaţiilor în nordul arealului. IUCN: VU (Red List Category – Europe).

2.2.4. Rhinolophus blasii (liliacul cu potcoavă a lui Blasius)

Descriere şi identificare: Specie de mărime mijlocie. Procesul superior al crestei ascuţit, drept şi erect ascendant, mai lung decât procesul inferior, care este îngust şi rotunjit. Culoarea blănii pe partea dorsală este cenuşie-brună, cu o nuanţă lila iar partea ventrală este albă sau cu o nuanţă gălbuie. Urechile şi patagiul sunt de culoare cenuşie deschisă.La limita dintre regiunea frontală şi occipitală a craniului se găseşte o depresiune evidentă şi caracteristică.Date biometrice: lungime cap+trunchi = 47-54 mm; lungimea antebraţului = 45-48 mm;anvergura aripilor =cca 280 mm; lungimea condilo-bazală = 15,8-16,5 mm; greutate =12-15g. Habitat: Habitatele de hrănire sunt zonele calcaroase calde, deschise, cu tufărişuri sau cu copaci rari. Foloseşte peşterile ca adăposturi, atât vara cât şi iarna. Pentru hibernare preferă peşterile calde, cu temperaturi între 9 şi 14ºC. Populaţie: Numărul total de indivizi este estimat la 1.500-2.000. Probabil că populaţiile şi coloniile din sud- vestul Carpaţilor Meridionali sunt mai mari decât se estimează în prezent, dar lipsesc investigaţiile sistematice.

Ecologie: Specie termofilă, care formează colonii în adăposturi împreună cu alte specii ale genului. Coloniile de reproducere ajung până la 200 femele. Există foarte puţine date despre biologia, ecologia şi comportamentul speciei. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Ameninţări: dispariţia pădurilor deschise mediteraneene; distrugerea sau deranjarea adăposturilor de vară şi de iarnă (mai ales peşteri).

68

2.2.5. Miniopterus schreibersii (liliac cu aripi lungi)

Descriere şi identificare: Specie de mărime medie. Nas foarte scurt; urechi foarte scurte, triunghiulare; tragus scurt, rotunjit la vârf. Aripi lungi şi ascuţite; falanga II a degetului 3 de la aripă mai lungă de circa 3 ori decât falanga I (caracter specific). Blana de pe partea dorsală este scurtă, densă, erectă, de culoare cenuşie-brună, uneori cu tentă lila. Culoarea ventrală este cenuşie deschisă. Date biometrice: lungime cap+trunchi = 50-62 mm; lungimea antebraţului = 45-48 mm; anvergura aripilor = 310-340 mm; lungimea condilo-bazală = 14,5-15,5 mm; greutate =9-16 g. Habitat: Specia se hrăneşte în habitate mai mult sau mai puţin deschise, chiar şi în zonele periurbane şi zborul de hrănire este la înălţime (10-20 m). Se hrăneşte adesea la mare distanţă de adăpost, în special lepidoptere nocturne şi coleoptere. Adăposturile de vară şi de iarnă sunt cele subterane (mai ales peşteri), aproape fără excepţie. Coloniile sunt mixte (mai ales cu liliacul comun). Populaţie: Liliacul cu aripi lungi formează colonii de reproducere de mii de indivizi şi colonii de iernare de zeci de mii (40.000 în Peştera Huda lui Papară -AB). In coloniile de iarnă există o tendinţă de creştere a numărului de indivizi cu altitudinea, în detrimentul adăposturilor din zona piemontană. Estimăm efectivul total la 100.000 indivizi.

Ecologie: Maturitatea sexuală după un an. Spre deosebire de celelalte specii de chiroptere din Europa, fecundarea oului are loc toamna, imediat după împerechere, astfel că gestaţia durează 8-9 luni. In coloniile de maternitate sunt prezenţi şi masculi; coloniile de reproducere pot fi mixte, cu Rhinolophus euryale. Au fost raportate cazuri de mortalitate în massă, fiind incriminate două cauze posibile: 1) transmiterea facilă a bolilor din cauza faptului că coloniile sunt foarte compacte şi 2) perturbările climatice din perioada timpurie a primăverii, care surprind coloniile la iniţierea sezonului de activitate. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specia a parcurs un declin populaţional major în vestul Europei, de aceea este considerată vulnerabilă. Ameninţările principale sunt alterarea, deranjarea şi distrugerea adăposturilor subterane şi folosirea pesticidelor. Alte ameninţări: speleoturismul, accesibilitatea coloniilor masive şi atitudinea negativă a omului din lipsa educaţiei ecologice.

2.2.6. Myotis myotis (liliac comun)

Descriere şi identificare: Specie soră cu liliacul comun mic (M.blythii), de talie mai mare. Lungimea urechii peste 26 mm, cu marginea externă curbată şi prevăzută cu 7-8 pliuri transversale. Lungimea tragusul este jumătate din lungimea pavilionului urechii, cu jumătatea distală bruscsubţiată. Blana are părul scurt, cu baza perilor de culoare brună; culoarea dorsală este cenuşie cu tentă brunie puternică, cea ventrală este alb-cenuşie. Coada mai lungă decât trunchiul.Creasta sagitală a craniului este evidentă şi marginea occipitală alungită posterior.Date biometrice: lungime cap+trunchi = 67-79 mm; lungimea antebraţului = 55-68 mm;anvergura aripilor = 350-450 mm; lungimea condilo-bazală = 22-24 mm; greutate = 28-40 g. Habitat: Habitatele de hrănire sunt lizierele pădurilor, crângurile şi păşunile. Adăposturile principale sunt peşterile, folosite în toată perioada anului sau numai pentru hibernare. Formează colonii de reproducere şi de îngrăşare în poduri, clopotniţe de biserici, cutiile de rulare a jaluzelelor de la geamuri şi chiar în copaci, a căror mărime este de zeci sau sute de exemplare.

Populaţie: Nu sunt date. Ecologie: Se hrăneşte cu insecte de talie mare, adesea cu insecte nezburătoare, pe care le capturează de pe sol. Coloniile din perioada activă adesea sunt mixte, cu Myotis blythii şi/sau Miniopterus schreibersi. Mortalitatea puilor în perioada de alăptare este relativ mare (probabil din cauza ofertei trofice limitate şi a adăposturilor inadecvate).

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Ameninţarea majoră este reprezentată de iminenţa convertire a agriculturii pe sistemul occidental, cu eliminarea haturilor, marginilor înţelenite, a pâlcurilor de pădure şi a folosirii pesticidelor. Fiind o specie parţial antropofilă, îi sunt distruse coloniile de reproducere din clădiri locuite şi din clopotniţele bisericilor. Speleoturismul este o ameninţare moderată.

69

2.2.7. Spermophillus citellus (popândăul)

Descriere şi identificare: Specie tericolă de galerie, de talie mijlocie (max. 22 cm), cu urechi mici, rotunjite, coadă scurtă , păr scurt şi aspru. Picioare scurte, pentadactile; polucele rudimetar, cu gheară abia vizibilă. Picioarele posterioare mai lungi şi mai robuste, folosite, împreună cu coada, la menţinerea posturii verticale, caracteristice. Pungile bucale bine dezvoltate.Galeria este individuală şi deschiderea ei este de cele mai multe ori verticală, fără muşuroi în jurul ei.Dimensiuni: cap+trunchi = 170-240 mm; lungimea cozii = 38-80 mm; lungimea urechii =7-10 mm; lungimea condilo-bazală = 39-44,5 mm; lăţimea zigomatică = 27-30 mm;greutate = 170-290g. Habitat: Popândăul are un habitat foarte specific, anume cel de stepă, cu vegetaţie ierboasă joasă şi foarte joasă (păşuni şi suprafeţe cu sol bine drenat), unde-şi face galeriile. Pentru galerii caută taluzurile, haturile, digurile, pantele domoale. A fost semnalat şi în terenuri cultivate, mai ales cu plante perene (pentru a preîntâmpina riscul distrugerii galeriilor). În România este răspândit de la nivelul mării până la cca 450 m altitudine.

Populaţie: Densitatea populaţilor din vestul României se estimează la 5-6 indivizi/ha iar în spaţiul extracarpatic la 13-17 ind./ha. Date vechi estimează efectivul total al speciei în România la cca 90 milioane indivizi, la o densitate medie de 15 indivizi/ha. Dar în zona montană, colinară şi de păşune a Dobrogei, pot fi numărate până la 100-150 de galerii/ha (ex. Limanu, Valul lui Traian, Cetatea Enisala, Gura Dobrogei, Măcin, etc). Date recente estimează efectivul la 15 000 indivizi. Ecologie: Popândăul este o specie diurnă, cu maxim de activitate a.m. Este o specie teritorială, mărimea teritoriului fiind foarte variabilă după densitate şi oferta trofică. Galeriile sunt temporare şi permanente (galerii de iernare). Este o specie omnivoră, cu spectru trofic relativ larg: seminţe, rădăcini, flori, muguri, artropode terestre de talie mare, etc. Hibernarea este obligatorie iar în verile foarte călduroase poate avea loc şi o estivare (somn de vară). Prolificitatea medie este de 4-5 pui, cu un singur ciclu de reproducere pe an. Perioada de hibernare este din septembrie sau jumătatea lui octombrie până la sfârşitul lui mai, mijlocul lui aprilie, după latitudine, altitudine şi climă. Fluctuaţiile populaţionale multianuale sunt mari, determinate de accesul la reproducere, hrană, paraziţi, etc, care pot duce la resorbţia a până la 50% din embrioni. Perioada de reproducere începe primăvara imediat după ieşirea din hibernare, când sunt frecvente luptele între masculi. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specia este ameninţată pe tot arealul din cauza desţelenirii păşunilor stepice pentru culturi agricole. In plus, în România populaţiile de popândău sunt afectate de scăderea numărului turmelor de oi şi invadarea păşunilor de către vegetaţia ierboasă înaltă, improprie pentru această specie.

B2.3. Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

2.3.1. Triturus cristatus (tritonul cu creastă) Descriere şi identificare: Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Corpul este robust, oval în secţiune. Capul este relativ lat, cu botul rotunjit şi nu are şanţuri longitudinale. Lungimea cozii este mai mică sau egală cu a corpului. Pielea este rugoasă atât dorsal cât şi ventral, presărată cu numeroase glande. Coloritul dorsal este brun închis spre negru, uneori cu nuanţe brun-roşcate, cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabile.Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte albe mai mult sau mai puţin numeroase. Coloritul ventral este galben până spre portocaliu, cu pete negre, neregulate, ce alcătuiesc un desen mozaicat. Guşa este colorată extrem de variabil, de la galben la negru, frecvent cu pete albe, de dimensiuni variabile. În perioada de reproducere masculii au o creastă dorsală înaltă şi dinţată, care începe din dreptul ochilor, lipseşte în dreptul membrelor posterioare şi se continuă apoi cu creasta caudală, la fel de bine dezvoltată dar lipsită de zimţi. Pe laturile cozii este prezentă o dungă longitudinală lată, alb- sidefie. La femele porţiunea inferioară a cozii este colorată în galben spre portocaliu. Cloaca este umflată şi neagră la masculi, mai ales în perioada de reproducere. La femele cloaca nu este umflată iar deschiderea cloacală este colorată în galben.

Habitat: Este o specie predominant acvatică, preferând ape stagnante mari şi adânci, cu vegetaţie palustră. Deseori poate fi întâlnită în bazine artificiale (locuri de adăpat, iazuri, piscine). În perioada de viaţă terestră preferă pajiştile umede. Datorită dimensiunilor mari nu se reproduce în bălţi temporare mici. Este frecvent în iazuri şi lacuri, mai ales dacă există vegetaţie acvatică în care să se poată ascunde.

70

Populaţie: Populaţiile sunt într-un declin accentuat pretutindeni în Europa în special datorită distrugerii habitatelor, introducerii de peşti. Nu există studii populaţionale la nivel naţional şi puţine la nivel european.

Ecologie: Reproducerea are loc în martie iar adulţii pot rămâne în apă până în mai-iunie. Fecundarea este internă iar transferul spermatoforului se realizează în urma unei parade sexuale complexe, fără amplex (partenerii nu se ating). Deşi depune numeroase ouă (peste 100), multe nu se dezvoltă datorită unor frecvente mutaţii cromozomiale. Ouăle sunt mari, de 2-4 mm, de culoare albă. Este o specie extrem de vorace, hrănindu-se atât cu mormoloci cât şi cu tritoni mai mici sau larve. Pe uscat poate fi găsit în vecinătatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplasează repede, atât în mediul acvatic cât şi în cel terestru. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Este o specie vulnerabilă la nivel naţional, în anumite zone chiar periclitată, în special datorită degradării şi distrugerii habitatelor acvatice de reproducere şi a fragmentării habitatelor terestre adiacente. Menţinerea habitatelor acvatice existente precum şi crearea de noi habitate acvatice acolo unde acestea au fost distruse şi asigurarea de coridoare de dispersie va permite menţinerea unor populaţii viabile. Este inclusă în anexa 2 printre speciile a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare. Conform listelor roşii specia este considerată vulnerabilă la nivel naţional şi neameninţată pe întregul areal.

2.3.2. Bombina bombina (buhaiul de baltă cu burta roşie)

Descriere şi identificare: Este o broască de dimensiuni mici, până la 5 cm, cu corpul este îndesat şi turtit. Capul este relativ mic, având lungimea egală cu lăţimea, iar botul este rotunjit. Ochii sunt foarte proeminenţi, având pupila triunghiulară, în formă de inimă. Dorsal tegumentul este foarte verucos, fiind acoperit cu numeroşi negi, rotunzi sau ovali, având un punct negru central. Ventral, între cap şi corp este prezent un plin tegumentar (cuta gulară). Corpul este colorat dorsal în cenuşiu-deschis, măsliniu, mai rar gri-închis. O parte din negii glandulari coloraţi în negru sunt grupaţi, ceea ce conferă un model caracteristic. Unii indivizi pot fi parţial sau chiar total coloraţi în verde. Abdomenul este viu colorat cu pete portocalii până spre roşu, pe un fond negru, care predomină ca pondere. Sunt de asemenea prezente puncte albe mici, relativ uniform distribuite. Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxică.

Masculii au capul mai lat ca femelele datorită prezenţei celor doi saci vocali interni. Calozităţile nupţiale (formaţiuni cornoase, de culoare neagră ce apar în perioada de reproducere doar la masculi) sunt prezente pe partea internă a antebraţului, inclusiv pe tuberculul metacarpian intern.

Habitat: Nu este o specie pretenţioasă, trăieşte în orice ochi de apă, temporar sau permanent, la altitudini între 0-400 m. Este prezentă în lacurile din lunca şi delta Dunării, pe maluri sau în zonele cu vegetaţie, cel mai adesea fiind găsită în bălţile temporare. Populaţie: Populaţiile existente sunt variabile ca mărime, în funcţie de habitatele disponibile. Poate forma populaţii foarte mari în lunca şi delta Dunării. Ecologie: Este o specie cu activitate diurnă, predominant acvatică. Intră în apă primăvara devreme, în martie şi se retrage pentru hibernare în octombrie. Iernează pe uscat, în ascunzişuri. Reproducerea începe din aprilie-mai şi poate dura până în august, cu depuneri repetate. Fecundarea este externă, cu amplex. Masculul apucând femela cu membrele anterioare, eliminarea ouălor şi a spermei având loc simultan.Ouăle (între 10-100 la o depunere) sunt depuse izolat sau în grămezi mici, fixate de obicei de plante.Oul are 2 mm diametru, iar capsula gelatinoasă ce îl înveleşte între 7-8 mm, este brun închis la un pol şi alb-gălbui la celălalt.O femelă poate depune mai multe ponte pe an. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Este o specie cu un areal vast dar afectată de activităţile umane. Distrugerea, degradarea şi fragmentarea habitatelor (atât a celor acvatice cât şi a celor terestre) îi periclitează supravieţuirea. Menţinerea habitatelor existente şi crearea de noi habitate acvatice sunt necesare pentru asigurarea unor populaţii viabile. Este mult mai vulnerabilă comparativ cu B. variegata deoarece este mai acvatică, preferă ochiuri de apă mai mari iar arealul său este în zone de şes cu activităţi antropice multiple şi o densitate a populaţiei umane mare.Este inclusă în anexa 2 printre speciile a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare precum şi în anexa 3 printre speciile de interes comunitar. Conform listelor roşii specia este considerată potenţial ameninţată la nivel naţional şi neameninţată pe întregul areal.

71

2.3.3. Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burta galbenă) Descriere şi identificare: Este o broscă de dimensiuni mici, de până la 5 cm. Forma corpului este mai îndesată decât la B. bombina. Corpul este aplatizat, capul mare are botul rotunjit. Pupila este triunghiulară sau în formă de inimă. Dorsal tegumentul este foarte verucos, aspru la pipăit, acoperit cu negi mari, ce posedă în vârf câte un spin cornos negru înconjurat de numeroşi spini mici. Negii nu sunt grupaţi sau dispuşi simetric. Coloritul este extrem de variabil. Dorsal indivizii sunt coloraţi în cenuşiu deschis, maroniu sau măsliniu pătat cu negru. Uneori pot apare indivizi parţial sau total verzi dorsal. Abdomenul şi guşa sunt colorate în galben, pe fondul căruia este un desen marmorat cenuşiu spre negru, dominând însă pigmentul galben. Coloritul este foarte intens, reprezentând un mijloc de avertizare asupra toxicităţii. Vârfurile degetelor sunt de asemenea galbene.

Masculii prezintă pe faţa interioară a membrelor anterioare calozităţile nupţiale (formaţiuni cornoase, de culoare neagră ce apar în perioada de reproducere doar la masculi) vizibile chiar şi pe perioada hibernării. Masculii nu posedă sac vocal dar în privinţa orăcăitului se aseamănă cu B. bombina, doar că frecvenţa sunetelor este mai ridicată. Habitat: Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putându-se reproduce inclusiv în denivelări ale solului ce conţin sub un litru de apă, spre deosebire de B. bombina care preferă bălţile mai mari din lunca sau valea apelor curgătoare. Este întâlnită aproape pretutindeni unde găseşte un minim de umiditate, de la 150 m până la aproape 2000 m altitudine. Populaţie: Este una din cele mai abundente specii, deoarece beneficiază de orice ochi de apă disponibil pentru reproducere. Indivizii se caracterizează printr-o longevitate ridicată şi toleranţă sporită la o varietate de impacte antropice.

Ecologie: Este o specie cu activitate atât diurnă cât şi nocturnă, preponderent acvatică, extrem de tolerantă şi rezistentă. Este sociabilă, foarte mulţi indivizi de vârste diferite putând convieţui în bălţi mici. Se reproduce de mai multe ori în cursul verii. Ouăle se depun în grămezi mici sau izolat, fixate de plante sau direct pe fundul apei. Este rezistentă la condiţii dificile de mediu şi longevivă, iar secreţia toxică a glandelor dorsale o protejează foarte bine de eventualii prădători. De aceea aproape orice ochi de apă din cadrul arealului este populat de această specie care poate realiza aglomerări impresionante de indivizi în bălţi mici. Poate rezista şi în ecosisteme foarte poluate. Se deplasează bine pe uscat putând coloniza rapid noile bălţi apărute. Este printre primele specii de amfibieni ce ocupă zonele deteriorate în urma activităţilor umane (defrişări, construcţii de drumuri etc.) unde se formează bălţi temporare. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Este o specie cu un areal vast, dar cu toate acestea este periclitată în mare parte a acestuiadatorită distrugerii, deterioarării şi fragmentării habitatelor. Conservarea ei necesită măsuri simple limitate la menţinerea habitatelor acvatice existente şi crearea de noi habitate acolo unde cazul.Este inclusă în anexa 2 printre speciile a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare precum şi în anexa 3 printre speciile de interes comunitar. Conform listelor roşii specia este considerată potenţial ameninţată la nivel naţional şi neameninţată pe întregul areal.

2.3.4. Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă) Descriere şi identificare: Specie monotipica, dulcicola, diurnă; forma şi coloritul carapacei se modifică odată cu vârsta: la juvenili carapacea este rotundă, iar la adult se alungeşte devenind ovală; coloritul iniţial este cenuşiu închis, aproape negru, iar adultul are carapacea brun-închis până la negru pătată cu galben, iar plastronul este galben sau brun Carapacea este puţin bombată, comparativ cu speciile terestre, iar plastronul plat la femela, şi uşor concav la mascul. Coada este mai lungă la masculi decât la femele, atingând 2/3 din lungimea carapacei. Femelele sunt mai mari decât masculii: media 159 mm la femele, şi doar 150 mm la masculi.

Habitat: Traieşte în ape dulci, lin curgătoare şi stătătoare, mai ales iazuri, lacuri, cu malurile acoperite de vegetaţie ; selectează habitatele însorite, cu sol nisipos necesar depunerii pontei. Altitudinal ajunge până la aproximativ 700 m.

Populaţie: Specia a fost mult mai comună în trecut, având o distribuţie mult mai largă decât în zilele noastre. Distrugerea sau degradarea habitatelor naturale a dus la o distribuţie în mozaic a acestei specii, cu populaţii mici, izolate, ameninţate cu dispariţia.

Ecologie: Hrana constă din nevertebrate, peşti, amfibieni. Se hrăneşte doar în apă. In timpul iernii, precum şi vara, în perioadele de secetă, indivizii se refugiază în mal, unde metabolismul se reduce, până la reapariţia condiţiilor optime. Este ovipara, femela se deplasează uneori destul de departe de apă pentru a depune cele 3-16 ouă într-o groapă pe care o sapă cu membrele posterioare. Puii apar după 90-100 zile de incubaţie. Uneori, embrionii pot hiberna în ou, eclozând doar în primavara următoare. Sexul puilor este dependent de temperatură: din ouale ţinute la

72

temperaturi mai scăzute (până la 25°C) vor ieşi masculi, iar din ouale ţinute la peste 30°C vor ieşi doar femele. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Este inclusă în Anexa 2 a Convenţiei CITES. Este inclusă în Lista Roşie a UICN ca ameninţată, şi în lista roşie a vertebratelor la nivel naţional (Botnariuc şi Tatole, 2005). Este inclusă în Anexa 3 a OUG 57/2007 ca specie a cărei protecţie necesită desemnarea ariilor speciale de conservare, precum şi în Anexa 4A a aceluiaşi act normativ, printre speciile de interes comunitar, strict protejate. Până în prezent nu a fost luată nici o măsură practică de conservare. Este necesară identificarea celor mai importante populaţii de ţestoase de apă şi luarea de măsuri de refacere şi conservare a habitatelor naturale care adăpostesc aceste populaţii.

B.2.4. Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

2.4.1. Gobio kessleri (petroc)

Descriere şi identificare: Corpul scund şi gros sau relativ înalt şi slab comprimat lateral. Pedunculul caudal gros şi cilindric, grosimea sa în general mai mare decât înălţimea minimă. Ochii de mărime foarte variabilă, în general apreciabil mai mici decât spaţiul interorbitar. Solzii laterali totdeauna simţitor mai înalţi decât lungi. Mustăţile de lungime variabilă. Pietul şi istmul nu au solzi. Solzii spatelui sunt prevăzuţi cu striuri epiteliale în relief. Habitat: Trăieşte în cursul mijlociu al râurilor mari din partea inferioară a zonei scobarului până în zona crapului; în unele râuri mici de şes trăieşte în zona cleanului. Prezenţa speciei este legată de o viteză a apei de 45 - 65, rar până la 90 cm/s; această viteză este caracteristică râurilor de câmpie, şi anume porţiunilor lor puţin adânci, cu substrat nisipos. Populaţie: Nu există studii populaţionale pe regiuni întinse astfel încât să fie posibilă o aproximare statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii.

Ecologie: Trăieşte în cursul mijlociu al râurilor mari din partea inferioară a zonei scobarului până în zona crapului; în unele râuri mici de şes trăieşte în zona cleanului. În porţinile de râu cu o viteză a apei de 45-65 cm/s, puţin adânci, cu fund nisipos, indivizii speciei sunt numeroşi, trăiesc în cârduri mari de până la câteva sute de exemplare. Puietul formează cârduri mari, care stau în apa mai înceată. Reproducerea are loc în luna iunie. Hrana constă mai ales din diatomee, mai apoi din nevertebrate. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul naţional specia are un areal relativ întins; arealul se află în uşoară scădere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scazută/medie. Specia este protejata prin: Convenţia de la Berna (Anexa3), Directiva Habitate (Anexa 2), Lista Roşie IUCN, Legea 462 (Anexa 2).

2.4.2. Pelecus cultratus (sabiţa)

Descriere şi identificare: Corpul alungit, mult comprimat lateral; înălţimea maximă reprezintă 21 - 27% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 35 - 47% din înălţime. O carenă ventrală foarte ascuţită, lipsită de solzi, se ăntinde de sub operculi până la anală. Profilul dorsal al corpului este, la majoritatea exemplarelor, o linie aproape orizontală, de la bot până la inserţia caudalei; mai rar, profiluleste uşor convex. Lungimea capului formează 18,5 -21,5% din cea a corpului. Ochii sunt foarte mari, situaţi în jumătatea anterioară a capului; diametrul lor reprezentând 23 - 28% din lungimea capului. Gura este superioară şi aproape verticală, mică. Falca inferioară proeminează înaintea celei superioare, dar nu ajunge până la acelaşi nivel dorsal ca cea superioară. Dorsala este situată foarte posterior, spaţiul predorsal reprezintă 65 - 70% din lungimea corpului. Marginea dorsalei este uşor concavă.

Solzii sunt mici, subţiri, caduci, acoperă corpul în întregime, inclusiv faţa dorsală a capului până la ochi, pieptul şi istmul. Linia laterală începe la capătul superior al opercularului, se îndreaptă înapoi, apoi vertical în jos, după care descrie o serie de ondulaţii. Spre partea posterioară a corpului devine aproape dreaptă, fiind mai apropiată de faţa ventrală decât de cea dorsală a corpului. Faţa superioară are un colorit albastru- închis sau verde-albăstruie cu luciu metalic puternic, flancurile argintii strălucitoare, faţa ventrală albă, pectoralele, dorsala şi caudala cenuşii, celelalte înotătoare gălbui. În mod obişnuit atinge lungimea de 25 - 35 cm, maximum 50 cm şi peste 1 kg. Habitat: Trăieşte în fluvii şi râuri de şes, precum şi în multe lacuri mari interioare; frecvent şi în limanurile şi lacurile litorale, precum şi în părţile îndulcite ale mărilor. Populaţie: Nu există informaţii.

73

Ecologie: Este o specie foarte bună înotătoare. Trăieşte în fluvii şi râuri de şes, precum şi în multe lacuri mari interioare; frecvent şi în limanurile şi lacurile litorale, precum şi în părţile îndulcite ale mărilor. În bălţile de inundaţie ale Dunării pătrunde primăvara, iar după reproducere se reântoarce în Dunăre; prea puţine exemplare rămân şi iarna în bălţi. În lacul Razelm se întâlneşte tot anul, deci pare sedentar. Unele exemplare rămân în permanenţă în râuri. Reproducerea are loc în lunile aprilie - iunie. O femelă depune între 10.000 şi 60.000 boabe de icre. Icrele sunt semipelagice. Hrana este alcătuită din plancton (mai ales tineretul), nevertebrate bentonice, insecte aeriene şi peşti de dimensiuni reduse.

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul naţional specia are o răspândire relativ redusă. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu o vulnerabilitate scăzută. Specia este protejata prin: Convenţia de la Berna (Anexa 3), Directiva Habitate (Anexa 2 şi 5), Lista Roşie IUCN, Legea 462 (Anexa 2). Poluarea poate constitui o ameninţare la adresa acestei specii.

2.4.3. Gobio albipinnatus (porcuşor de şes)

Descriere şi identificare: Talia mică până la mijlocie. Lungimea totală maximă până la 12 cm. Spinarea şi abdomenul rotunjite. Capul mai mult sau mai puţin comprimat lateral. Buzele subţiri, nepapiloase. O pereche de mustăţi. Solzi persistenţi. Faţa dorsală a corpului, până la inserţia dorsalei, comple acoperită cu solzi. Solzii de pe baza analei nu sunt lăţiţi. Spinii branhiali scurţi şi distanţaţi. Dinţii faringieni dispuşi pe două rânduri, încârligaţi la vârf şi nezimţaţi. 7 excepţional 8 radii divizate în dorsală. Ochii mari, aproape egali cu speţiul interorbitar. Corpul relativ înalt şi comprimat lateral; pedunculul caudal mai înalt decât gros. 4 solzi între linia laterală şi ventrale. Faţa superioară este gălbuie-cenuşie deschis, faţa dorsală a capului cenuşie închis, cu pete şi dungi mai întunecate. Pe laturi 7-8, rar 6 sau până la 12 pete rotunde. Habitat: Trăieşte în Dunăre şi în cursul inferior al râurilor de şes cu substrat de nisip fin sau argilă. Preferă locuri cu apă ceva mai adâncă şi curent slab. Evită sectoarele cu apă mai rapidă sau stătătoare şi fund mâlos. Populaţie: Nu există studii populaţionale pe regiuni întinse astfel încât sa fie posibilă o aproximare statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii.

Ecologie: Trăieşte în Dunăre şi în cursul inferior al râurilor de şes cu substrat de nisip fin sau argilă. Preferă locuri cu apă ceva mai adâncă şi curent slab. Evită sectoarele cu apă mai rapidă sau stătătoare şi fund mâlos. Trăieşte mai mult solitar, uneori în cârduri mici. Se hrăneşte doar cu faună bentonică, în special diatomee, efemeroptere, etc. Reproducerea are loc în perioada mai şi iunie. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul national specia are un areal sub media speciilor de peşti din România; arealul se află în scădere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scazută/medie. Specia este protejata prin: Legea 13 din 1993 (prin care Romania este parte a Conventiei de la Berna), Directiva Europeană 92/43/EEC, prin Legea nr. 462/2001 (şi ultimele amendamente) referitoare la ariile naturale protejate şi conservarea habitatelor, florei şi faunei salbatice, lista IUCN a speciilor ameninţate.

2.4.4. Aspius aspius (avat) Descriere şi identificare: Corpul alungit, puţin comprimat lateral; înălţimea maximă reprezintă la adulţi 23 - 28% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 40 - 57% din înălţime. Profilul dorsal al capului urcă lin dar imediat în spatele capului profilul se înalţă brusc, formând un fel de cocoaşă. Ochii sunt mici, depărtaţi şi privesc lateral şi înainte, sunt situaţi în jumătatea anterioară a capului. Fruntea este aproape plană. Gura este mare, terminală şi oblică în sus, se întinde până sub partea anterioară sau până sub mijlocul ochiului. Solzii subţiri, dar bine fixaţi, cu striuri evidente, acoperă istmul în întregime.Spatele este măsliniu-închis, ceva mai jos vânăt, flancurile argintii, faţa ventrală albă. Dorsala şi caudala sunt cenuşii, ventralele şi anala incolore sau palid roşietice, pectoralele incolore. Buzele albicioase.În mod obişnuit atinge lungimea de 30-40 cm, maximul fiind de 80 cm. Habitat: Trăieşte în Dunăre şi răurile de şes până în zona colinară, cât şi în bălţi mari şi lacuri dulci sau salmastre, mai rar în părţile îndulcite ale mării. Populaţie: Nu există studii populaţionale pe regiuni întinse astfel încât să fie posibilă o aproximare statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii.

Ecologie: Trăieşte în Dunăre şi răurile de şes până în zona colinară, cât şi în bălţi mari şi lacuri dulci sau salmastre, mai rar în părţile îndulcite ale mării. Este o specie răpitoare diurnă. Hrana constă din plancton la alevini, urmează apoi o fază scurtă de hrănire cu nevertebrate după care se trece la hrana pe bază de peşte, în special obleţi. O bună

74

parte din exemplarele din Dunăre intră pentru reproducere în bălţi şi se retrag la scăderea apelor; altele rămân în Dunăre, iar altele sunt sedentare în bălţi. În râuri urcă înspre amonte în perioada de reproducere, care are loc în martie - aprilie. Depun icrele pe substrat dur, atât în apă curgătoare cât şi în bălţi. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul naţional specia are un areal relativ restrâns, în comparaţie cu alte specii. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scăzută. Specia este protejata prin: Convenţia de la Berna, Directiva Habitate, Lista Roşie IUCN, Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. În vederea protecţiei acestei specii este necesară conservarea calităţii apei.

2.4.5. Rhodeus sericeus amarus (boarţa)

Descriere şi identificare: Corpul înalt şi puternic comprimat lateral, înălţimea maximă formează 31-42% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 34-45% din înălţime. Spinarea înaintea dorsalei este slab comprimată lateral; spinarea în urma dorsalei şi abdomenului sunt rotunjite. Profilul dorsal este convex, urcând puternic de la vârful botului până la inserţia dorsalei; în urma dorsalei profilul coboară puternic. Profilul ventral este asemănător celui dorsal. Capul este comprimat lateral, lungimea sa reprezintă 19,5 - 27% din cea a capului. Ochii sunt situaţi în jumătatea anterioară a capului; diametrul lor reprezintă 25 -30% din lungimea capului şi 56 - 82% din spaţiul interorbitar. Gura este mică, subterminală, semilunară; deschiderea ajunge până sub nări, iar mandibula se inserează sub jumătatea anterioară a ochiului. Buzele sunt subţiri, întregi. Pedunculul este scund şi comprimat lateral. Dorsala se inserează la egală distanţă de vârful botului şi baza caudalei. Marginea dorsalei este uşor convexă. Pectoralele sunt scurte şi rotunjite la vârf. Inserţia ventralelor este situată sub cea a dorsalei sau puţin înaintea acesteia. Anala se inserează sub mijlocul dorsalei. Marginea ei este foarte uşor concavă. Solzii mari, mult mai înalţi decât lungi, persistenţi. Pieptul şi istmul sunt acoperite de solzi mai mici. Linia laterală este scurtă. Partea dorsală a corpului şi capului este cenuşie-gălbuie, uneori bătând în verzui, flancurile albe, fără luciu metalic, dorsala şi caudala cenuşii, celelalte înotătoare bat în roşu. În lungul jumătăţii posterioare a corpului şi a pedunculului caudal există o dungă verzuie foarte evidentă. Dimensiunile obişnuite ale adulţilor variază între 31 şi 60 mm lungime fără caudală şi 38 - 72 mm lungime totală, talia maximă fiind de 78 mm. Habitat: Trăieşte exclusiv în ape dulci. Preferă apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se întâlneşte mai ales în braţele laterale, dar este destul de frecvent şi în plin curent, până aproape de zona montană a râurilor. Populaţie: Nu există informaţii. Ecologie: Boarţa este o specie care trăieşte exclusiv în ape dulci. Preferă apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se întâlneşte mai ales în braţele laterale, dar este destul de frecvent şi în plin curent, până aproape de zona montană a râurilor. Răspândirea acestei specii este strâns legată de prezenţa lamelibranhiatelor Unio sau Anodonta. Nu întreprinde migraţii. Reproducerea are loc de la sfârşitul lunii aprilie până în luna august. Reproducerea are loc în porţii, fiecare femelă depunând icrele de mai multe ori în decursul unui sezon. Icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor din genurile Unio şi Anodonta.

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul national specia are un areal relativ întins. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scazută. Specia este protejata prin: Convenţia de la Berna (Anexa 3), Directiva Habitate (Anexa 2), Legea 462 (Anexa 2).

2.4.6. Barbus meridionalis (moioaga)

Descriere şi identificare: Dimensiuni mijlocii; corp alungit şi rotund; abdomen rotunjit; cap mare; ochi mici; bot lung şi proeminent; preorbitare alungite; gura inferioară semilunară; buze cărnoase, în special cea inferioară care este divizată; buzele neacoperite de o placă cornoasă; două perechi de mustăţi, una mai scurtă la vârful botului alta mai lungă la colţurile gurii; peduncul caudal comprimat lateral; caudala adânc scobită; solzi cu striuri divergente pe partea vizibilă; linie laterală completă slab arcuită şi dispusă pe mijlocul pedunculului caudal; solzii de la baza analei nu sunt laţiţi; dinţi faringieni pe 3 rânduri, ascuţiţi, îndoiţi la vârf, fără suprafaţa masticatoare, cu o excavaţie la baza coroanei; intestine scurt; peritoneu incolor sau castaniu.Ultima radie simpla a dorsalei este subţire şi flexibilă; inserţia ventralelor situată în urma capătului anterior al inserţiei dorsalei; Lat. 52 - 63; pe spate are pete întunecate; mustăţile fără ax roşu; obişnuit atinge la maturitate 10 - 17 cm.

75

Habitat: Traieşte exclusiv în râurile şi pâraiele din regiunea de munte şi partea superioară a regiunii colinare; în majoritatea râurilor care izvorăsc din zone de podiş sau deal lipseşte chiar din cursul lor superior care este rapid. Trăieşte atât în râuri pietroase, rapide şi reci, cât şi unele pâraie mai nămoloase, care vara se încălzesc puternic, însă numai la munte. Arată preferinţă mai ales pentru porţiunile cu curent puternic şi fund pietros. Populaţie: Nu există date la nivel naţional care să permită o aproximare statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii. Ecologie: Traieşte doar în apă dulce. Nu sunt cunoscute migraţii. Reproducerea are loc primavara, prelungindu-se uneori până spre sfârşitul verii. Bentopelagic. Se hrăneşte în primul rând cu nevertebrate acvatice bentonice (tendipede, efemeroptere, trichoptere, gamaride, ologichete) mai rar cu vegetale sau cu detritus. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul naţional specia are un areal extins; arealul se afla în continuă extindere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scăzută. Specia este protejată prin Legea 13 din 1993 (prin care România este parte a Convenţiei de la Berna), Anexa II şi V a Directivei Europene Habitate, Anexa III a Convenţiei de la Berna, Legea 462/2001 (şi ultimele amendamente) referitoare la ariile naturale protejate şi conservarea habitatelor, florei şi faunei sălbatice, lista IUCN.

2.4.7. Sabanejewia aurata (dunăriţă) Descriere şi identificare: Corpul de înălţime variabilă, moderat comprimat lateral; 5 - 20 de pete dorsale, 5 - 17 laterale; mărimea şi talia petelor laterale este foarte variabilă; septul din lungul musculaturii laterale nu este vizibil prin transparenţa tegumentului, sau slab vizibil, dar niciodată nu apare ca o dungă longitudinală neagră şi niciodată petele laterale nu se contopesc cu acest sept. La baza caudalei o pată dorsală şi alta ventrală, mici; pata dorsală este verticală. Există o creastă adipoasă dorsală, uneori şi una ventrală. Fondul este alb-gălbui, uneori bătând în auriu. Habitat: Trăieşte în ape dulci curgătoare din zona montană până la şes. Preferă substratul de pietriş cu nisip dar se întâlneşte şi în porţiunile exclusiv nisipoase. Populaţie: Nu există informaţii. Ecologie: Trăieşte în ape dulci curgătoare din zona montană până la şes. Preferă substratul de pietriş cu nisip dar se întâlneşte şi în porţiunile exclusiv nisipoase. Unele subspecii au preferinţă şi pentru substrat bolovănos. Hrana constă din diatomee şi nevertebrate. În râurile nisipoase în cea mai mare parte a timpului se îngroapă în nisip. Evită râurile/sectoarele cu nămol.

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul national specia are un areal întins. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scazută. Specia este protejata prin: Convenţia de la Berna (Anexa 3), Directiva Habitate (Anexa 2), Legea 462/2001.

2.4.8. Zingel zingel (fusar mare)

Descriere şi identificare: Corpul alungit, fusiform, aproape circular în secţiune; înălţimea maximă reprezintă 13 -20% din lungimea corpului, iar grosimea 82 - 100% din înălţime. Pedunculul caudal gros şi slab comprimat lateral în partea posterioară, ovoid în secţiune. Lungimea sa reprezintă 25 - 30% din lungimea corpului, iar înălţimea minimă 4,9 - 6,3%; această înălţime depăşeşte simţitor grosimea pedunculului, măsurată la nivelul înălţimii minime.

Spatele şi cea mai mare parte a laturilor sunt cafenii-cenuşii; există 5 dungi late negricioase, foarte evidente. Faţa ventrală şi abdomenul sunt gălbui. Poate atinge 48 cm lungime totală. Habitat: Trăieşte în Dunăre şi în râurile mari şi relativ adânci, pe fund de nisip, pietriş sau argilă. În bălţile Dunării ajunge rar. Populaţie: Nu există informaţii. Ecologie: Trăieşte în Dunăre şi în râurile mari şi relativ adânci, pe fund de nisip, pietriş sau argilă. În bălţile Dunării ajunge rar. Reproducerea are loc în martie şi aprilie în plin curent, icrele fiind depuse pe pietre. Se hrăneşte cu insecte acvatice, crustacee, icre şi peşti mici. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul naţional specia are un areal mediu în comparaţie cu alte specii de peşti; arealul se află în uşoară scădere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate medie. Specia este protejata prin: Convenţia de la Berna (Anexa 3), Directiva Habitate (Anexa 5), Lista Roşie IUCN, Legea 462/2001 (Anexa 3A şi 4A) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. În vederea protecţiei acestei specii este necesară conservarea calităţii apei, realizarea construcţiilor ameliorative hidrotehnice cu consultarea conservaţioniştilor, păstrarea condiţiilor naturale sau apropiat de cele naturale în anumite sectoare de râu.

76

2.4.9. Zingel streber (fusar)

Descriere şi identificare: Corpul alungit, fusiform; înălţimea maximă reprezintă 9 - 15% din lungimea corpului, iar grosimea este în general ceva mai mare decât înălţimea. Profilul dorsal al corpului urcă lin, uniform şi rectiliniu de la vârful botului până la inserţia primei dorsale. Profilul ventral este aproape plan. Capul este turtit dorsoventral, mult mai lat decât înalt, privit de sus este triunghiular. Lungimea sa reprezintă 22 - 27% din cea a corpului. Ochii mici, situaţi în jumătatea anterioară a capului, privesc în sus. Spaţiul interorbitar aproape plan, foarte uşor scobit. Botul este obtuz, lat în partea posterioară, îngust în cea anterioară. Gura este inferioară, semilunară, mică, slab protractilă; deschiderea ei ajunge sub nara anterioară, marginea maxilarului sub nara posterioară, iar inserţia mandibulei sub marginea anterioară a ochiului sau puţin anterior.

Pedunculul caudal lung, subţire, rotund în secţiune; lungimea sa reprezintă 29 - 36% din cea a corpului, iar înălţimea minimă 2,8 - 6,7. Anala se inserează puţin înaintea dorsalei a doua. Anusul este situat la mică distanţă înaintea analei. Linia laterală este completă, perfect rectilinie. Faţa superioară a capului şi corpului şi cea mai mare parte a laturilor sunt cenuşii-cafenii, bătând în verde. Pe acest fond se află 5 dungi late negricioase, foarte evidente. Faţa ventrală este albă, înotătoarele incolore. Poate atinge 18 cm lungime totală. Habitat: Trăieşte în Dunăre şi râurile de deal şi şes, exclusiv în locurile cu curent, pe fund de pietriş, nisip sau argilă. Populaţie: Nu există informaţii. Ecologie: Trăieşte în Dunăre şi râurile de deal şi şes, exclusiv în locurile cu curent, pe fund de pietriş, nisip sau argilă; adesea se îngroapă parţial în nisip; adesea se îngroapă parţial în nisip. Nu se grupează în cârduri. Stă liniştit pe fundul apei, întotdeauna cu capul în amonte; când este deranjat, fuge o distanţă scurtă şi se opreşte. Se întâlneşte atât în apă mică (35 - 40 cm) cât şi în adândul Dunării. Reproducerea are loc primăvara, de la mijlocul lui martie până în mai. Icrele sunt depuse pe pietre sau pe crengi. Boabele de icre sunt mari. Se hrăneşte cu insecte acvatice, amfipode, viermi, ocazional icre şi puiet de peşte. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pe teritoriul naţional specia are un areal mediu în comparaţie cu alte specii de peşti; arealul se află în uşoară scădere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate medie. Specia este protejata prin: Legea 13 din 1993 (prin care România ratifică convenţia de la Berna), Directiva Europeană 92/43/EEC, Natura 2000 şi prin Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. În vederea protecţiei acestei specii este necesară conservarea calităţii apei, realizarea construcţiilor ameliorative hidrotehnice cu consultarea conservaţioniştilor, păstrarea condiţiilor naturale sau apropiat de cele naturale în anumite sectoare de râu.

B.2.5. Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE

2.5.1.Alcedo atthis (pescăruşul albastru)

Descriere şi identificare: Este o pasăre mică, de aproximativ 16-18 centimetri, şi cu o greutate în jur de 40 de g. Are un colorit intens, cu diferite nuanţe de albastru pe cap şi pe spate, roşiatic – portocaliu pe burtă şi cu câteva pete albe sub cioc şi pe părţile laterale ale capului. Impresia de albastru cobalt, strălucitor este creată de reflexiile luminii pe structurile minuscule ale penelor rotunde. Sexul se evidenţiaza tot prin culoare: masculul are ciocul negru, cu nişte linii portocalii, în timp ce la femele, mandibula inferioară este portocalie, ca şi picioarele. Altfel, corpul pescăruşului albastru este uşor îndesat, coada este scurtă, ciocul lung şi subţire, iar irisul brun închis. Amplitudinea aripilor este în jur de 24-25 de centimetri şi în zbor este foarte iute. Trilurile sunt stridente, inconfundabile şi devin agresive în perioada în care clocesc şi îşi cresc puii, pentru a-i alunga pe intruşi. Habitat: Habitatul pescaruşului albastru este situat pe pante abrupte, rapoase sau împădurite, la adăpost de vânturi şi de valuri, unde îşi poate construi, cu uşurinţă, cuibul, făcând un tunel destul de lung, la capătul căruia îşi aranjează “camera” rotundă, “tapetată” cu oase de peşte. Nu este o pasăre migratoare. Populaţie: Chiar daca aria de răspândire a pescaruşului albastru (Alcedo atthis) este destul de mare, numărul acestor păsări este în scădere, din cauza iernilor foarte reci, dar, mai ales, din pricina poluarii apelor şi a indiferenţei oamenilor faţă de echilibrul precar, astăzi, al naturii, de care omul se face vinovat.

77

Ecologie: Femela depune până la şase ouă rotunde, albe, în aprilie şi în iunie, pe care le clocesc, 20 de zile, cu rândul, ambii parteneri. Puii sunt în stare să părăsească cuibul în trei – patru săptămâni, când se pot hrăni singuri. Clocitul este precedat, însă, în mod firesc, de parada nupţială care presupune zboruri zgomotoase, fie razant, pe suprafaţa apelor, fie la înălţimi, peste vârful arborilor. Dacă tunelul nu este încă săpat, îl vor face împreună.. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: În multe ţări europene, pescăruşul albastru este ocrotit prin lege (inclusiv la noi prin L407/2006), ceea ce a determinat o refacere a numărului de păsări în diverse habitate. Specia este evaluată în Lista roşie IUCN ca fiind cel puţin îngrijorătoare. 2.5.2. Aquila pomarina (acvilă ţipătoare mică) Descriere şi identificare: Este o specie de acvilă de talie medie, cu aripi late şi coadă relativ scurtă. Femelele sunt puţin mai mari decât masculii, diferenţă care se remarcă doar când se observă cuplul împreună.Adulţii au un penaj general maroniu pe tot corpul, cu remige şi rectrice mai închise, negricioase.Capul şi supraalarele aripilor sunt mai deschise (maroni-crem) decât restul corpului.Are picioare lungi, acoperite cu pene până la baza degetelor ca la toate celelalte specii de acvile. Ciocul este relativ mic de culoare neagră cu ceroma galbenă. Pe aripi prezintă şiruri de dungi şi stropi albe, date de către vârfurile albe ale penelor de acoperire (supraalare). Pe ceafă prezintă o pată mai deschisă, portocaliu-roşcat. La adulţi culoarea irisului este ocru-gălbui, iar la cele tinere maroniu închis.La pasărea în zbor se poate observa pe partea superioară o bandă albă la baza cozii.

Totodată se remarcă la adulţi şi petele mici albicioase de la baza remigelor primare cât şi contrastul dintre spatale mai închis şi partea superioară al aripilor mai deschise. În zbor aripile sunt arcuite în jos ca la majoritatea speciilor din acest gen. Lungimea corpului este de 55 - 65 cm iar anvergura aripii de 143 - 168 cm. Greutatea corporală este de cca. 1,2 - 1,8 kg. Habitat : În diferite părţi din nordul Europei cuibăreşte în păduri boerale sau cele aflate în mlaştini. La noi în ţară preferă pădurile foioase bătrâne din zonele de deal, şes şi cele de luncă. Unele perechi urcă şi în zona de munte unde cuibăresc în păduri de fag şi de molid. Alege pentru cuibărit zone unde se întind păşuni, câmpii umede şi zone agricole, suficient de mari pentru procurarea hranei.Preferă păduri de dimensiuni medii, cuibărind de regulă aproape de lizieră sau în vecinătatea unui poieni.În România cel mai mare efectiv şi densitate se găseşte în partea de est şi sud-est al Transilvaniei.De multe ori se pot observa păsări şi pe câmpurile mari, departe de păduri. În astfel de zone se strâng păsări de la mari distanţe în vederea căutării hranei. Populaţie: Specie cu areal de distribuţie în diminuare. Nu se cunoaşte exact efectivul clocitor mondial, o parte al acestuia cuibărind în Rusia. Nu dispunem de informaţii nici despre populaţia de dincolo de M-ţii Urali.Este mai uşor de evaluat populaţia după efectivul migrator. Până nu demult era o specie puţin cunoscută la noi în ţară, cu un efectiv apreciat la doar 100 - 200, mai apoi 500 - 1.000 perechi. După un studiu mai detaliat, în prezent apreciem efectivul naţional la 2.800 - 3.000 de perechi. Populaţia globală este apreciată la 13.000 – 16.600 de perechi, fiind poate puţin subevaluat. Ecologie: Este o specie migratoare de distanţă lungă. Marea majoritate a păsărilor soseşte la noi în luna aprilie, unele exemplare apar însă în zonele de reproducere încă din martie. De regulă primii sunt masculii care ocupă teritoriile şi cuiburile din anii precedenţi şi îşi efectuează zborul nupţial pentru atragerea femelelor.După ce se stabileşte cuplul, ambii părinţi încep repararea cuibului. Cuibul este instalat pe arbori bătrâni, de regulă lângă trunchi, fiind construit din crengi uscate groase la bază şi mai subţiri spre interior. Cuibul este căptuşit bogat cu ramuri cu frunze verzi. Din acest motiv cuibul speciei poate fi recunoscut uşor după cantitatea mare de crengi cu frunze verzi care atârnă adesea pe margini, fiind aduse la cuib pe toată perioada cuibăritului.Înverzirea cu frunze verzi are rol multiplu: camuflare, acoperirea resturilor de hrană contra paraziţilor şi muştelor şi menţinerea unui microclimat constant în cuib prin evaporare. Cuibul este de regulă utilizat mai mulţi ani la rând. Ouăle sunt de o culoare albicioasă mat pe fondal cu stropi şi pete maronii, gri şi violete. Uneori ouăle sunt atât de dens pătate încât abia se vede fondalul, prezentând mai mult un coloriz cărămiziu. Clocitul durează 40 - 42 (38 -45) zile. Din cei doi pui eclozaţi doar unul poate supravieţui din cauza fenomenului numit „cainismului”, când puiul mai mare îl omoară pe cel mic. Până în prezent nu se cunoaşte cu siguranţă care este motivul acestei „irosiri”. Puiul este la început acoperit cu un puf dens de culoare albă; părăsind cuibul după 50 - 57 zile.Consumă cu precădere rozătoare (şoarecele de câmp) şi broaşte, ocazional şopârle şi puii păsărilor cuibăritoare pe sol (ciocârlii, fâse, presuri). Uneori poate fi semnificativ şi procentul insectelor (greieri, cosaşi). Vânează atât din aer cât şi de pe locuri de pândă. În căutarea insectelor umblă foarte mult pe sol, capturând pe acestea din iarbă. Specie migratoare, care migrează spre cartierele de iernare în septembrie, exemplare întârziate putând fi observate şi în octombrie. Migrează de regulă în stoluri mari de câteva sute de exemplare. Cele mai cunoscute rute de migraţie de la noi sunt în Dobrogea, unde în toamna anilor 2002 - 2004 s-au numărat peste 4.300 de ex. Alte căi de migrare se cunosc însă şi din interiorul ţării cum ar fi Valea Mureşului, Trotuşului şiValea Oltului.Părăseşte continentul nostru prin Bosfor, înaintându-se spre cartierele de iernare din Africa, la sud de Sahara.

78

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Principalii factori periclitanţi: degradarea habitatelor prin tăierea pădurilor bătrâne şi deranjarea permanentă a locurilor de cuibărit; împuşcarea exemplarelor pe căile de migraţie; mecanizarea agriculturii şi schimbările de folosinţă a terenurilor agricole. 2.5.3. Bonasa bonasia (ierunca)

Descriere şi identificare : Ierunca este cea mai mică specie din familia cocoşilor sălbatici, având lungimea de numai 35-38 cm şi anvengura de 48-54 cm, greutatea de 0,3-0,5 kg. Cele două sexe sunt relativ asemănătoare, partea superioară este predominant gri, pieptul şi abdomenul alb-gălbui cu dungi transversale maro. Mustaţa este albă şi are un moţ erectibil pe creştet. Aripa este maro, în zbor se vede o groasă bandă terminală neagră pe coada gri. Masculul este aproximativ cu 10% mai mare decât femela şi se deosebeşte de aceasta prin bărbia neagră. Habitat : Ierunca de obicei trăieşte în păduri de conifere mature nederanjate dar poate fi prezent şi în păduri mixte sau defoioase, de exemplu în paduri de fag. De obicei preferă pădurile închise cu molizi şi larici înalte, cu arini şi mesteacăn pe marginile poienilor. Nevoile speciei se scimbă pe parcursul anului, doar un habitat foarte diverz, aproape neatins poate satisface aceste nevoi.

Populaţie: Populaţia europeană este mare, mai mult de 2,5 milioane de perechi şi reprezintă 25-49% din populaţia mondială. În unele ţări trendul este negativ, dar datorita creşterii masive din Rusia, populaţia europeană este în creştere moderată. În România trăiesc 10,000-13,000 de perechi, populaţia este stabilă. Ecologie: Se hrăneşte pe sol, este în mare parte vegetarian. Mănâncă muguri, frunze, flori, seminţe, fructe de pădure, mai ales afine. Plantele preferate sunt arinul, teiul, alunele, afinele, murul de padure, fraguţe de pădure, măcrişul iepurelui etc. Hrana vegetală este completată cu insecte, de cele mai multe ori furnici, gândaci şi diferite larve. În timpul iernii din cauza stratului de zăpadă se hrăneşte în copaci cu seminţe, frunze şi muguri (salcie, mesteacăn, arin, fag etc.).De obicei se mişcă în perechi, care stau împreună pe tot parcursul anului, dar putem să ne întâlnim şi cu exemplare singuratice. Iarna uneori formează grupuri mai mici. Este a specie teritorială, mărimea teritoriului variază mult. În Europa Centrala în mediu trăiesc cinci perechi pe un kilometru pătrat. Ierunca îşi apără teritoriul doar în timpul primăverii şi verii, iarna poate să se mişte pe arii mai mari, dar primăvara se întoarce la teritoriul său.Postura nupţiala este asemănătoare cocoşului de munte, capul ridicat, coada desfăcută, aripile îndreptate spre pământ. Conflictele dintre masculi sunt rare, fiindcă rotitul se desfăşoară separat, în perechi. Ierunca este o pasăre monogamă. După împerechere de cele mai multe ori masculul părăseşte femela, care creşte singur puii. Cuibăreşte pe pământ, diametrul cuibul este în jur de 20 cm, adâncimea 4-5 cm. Este căptuşită cu ierburi, frunze şi muşchi. Depune 7-11 ouă la un interval de 1-2 zile între ele. Incubaţia de 25-27 zile începe cu depunerea ultimei ouă, ouăle se eclozează în acelaşi timp. Puii în 24 de ore abandonează cuibul şi se hrănesc independent. Dupa câteva zile sunt deja capabili de zboruri mai mici. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Conform Uniunii Internaţionale de Conservarea Naturii (IUCN) ierunca este o specie cu risc scăzut. Nu figurează în Convenţia de la Bonn privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, nici în Convenţia de la Washington pentru comerţ cu specii pericilitate (CITES). În tara noastră este specie ocrotită de lege.In Romania ierunca poate fi vânată între 15 septembrie şi 15 decembrie. Metodele principale pentru ocrotirea speciei sunt conservarea habitatelor şi restricţii mai severe la adresa vânătorilor. 2.5.4. Bubo bubo (bufniţă mare)

Descriere şi identificare: este una din cele mai mari bufniţe din lume. Are o anvergură a aripilor de 160-188 cm şi măsoară 60-75 cm în lungime şi cântăreşte 1.75-4.2 kg. Caractere distincte:dimensiunea mare, smocuri în urechi, ochi portocalii Discul facial este negru pătat cu pete negre-maro, mai dens pe marginea exterioară a discului, pentru a forma un "cadru" în jurul feţei. Bărbia şi gâtul sunt de culoare albă. Coada este neagră marmorată cu pete gri-maro. Habitat: Specia trăieşte în habitate diverse cum ar fi pădurile de conifere, zone stâncoase, maluri surpate înalte câteodată foarte aproape de aşezările umane însă întotdeauna în locuri nederanjate. Populaţie:La nivel european este estimat un efectic de 11000 – 35000 perechi, iar la nivel naţional se apreciază în prezent un efectiv de 750-1000 perechi. Ecologie: Se hrăneşte în principal cu mamifere mici cum ar fi şobolani, şoareci de câmp, iepuri de câmp şi alte specii de păsări. Buha este o specie nocturnă ce îşi face cuib pe marginea stâncilor.Montarea, în general, începe la sfârşitul iernii, uneori mai târziu.

Femela depune 1-6 ouă albe pe an la interval de 3 zile. Perioada de incubaţie este de 31-36 zile. După eclozare puii sunt îngrijiţi aproximativ 20-24 de săptămâni de către ambii părinţi, după care devin independenţi. Ajung la maturitate în anul următor. Adulţii nu au prădători naturali.

79

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: La noi specia este ocrotită prin lege (L407/2006).Ameninţări: distrugerea habitatelor, omul, electrocutare. 2.5.5. Caprimulgus europaeus (lipitoare)

Descriere şi identificare: Este o pasăre de noapte. Culoarea penelor sale cafenii cu mulţi pistrui şi dungi, e de aşa natura încât formează un frumos caz de mimetism. Are capul turtit la frunte, gîtul mic, pliscul scurt, |putin îndoit si cu «mustăţi» la bază. Un cearcan roşietic în jurul ochilor îi dă o înfăţişare de pasăre răpitoare. Aripile sînt ca la rîndunici, mai scurte decît coada, ascuţită la vârf. Lungimea este de 25-30 cm, greutatea este de 50-100 g şi anvergura aripilor este de 53-61 cm. Habitat: În Romania această specie este un oaspăete de vară, cuibăreşte în mai multe tipuri de pădure din Delta dunării până în zona subalpină în Banat, Podişul Transilvaniei, Moldova şi Dobrogea dar şi în zona montană până la altitudinea de 1500 m. Populaţie: Efectivul populaţional la nivel naţional este estimat la 12000-15000 perechi. Ecologie: Hrana acestor păsări este reprezentată de insecte crepusculare. Nu îşi face cuib împletit. Îi ajunge o mica depresiune de teren, unde depune oale 2 ouă albe –crem cu maro şi violet, pe care le cloceşte pe rând barbat şi femeie.Puii devin rapid activi. Migraţia începe în august şi de la mijlocul lunii septembrie cele mai multe păsări au plecat spre sud. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specie ocrotită prin legea 407/2006, iar în Lista roşie IUCN este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare. Ameninţări: distrugerea habitatelor, activitatea umană. 2.5.6. Ciconia ciconia (barză albă) Descriere şi identificare: Barza albă este singura specie de pasăre de talie mare din România, care trăieşte aproape în exclusivitate în apropierea omului. Este o pasăre de baltă de talie mare, cu penaj predominant alb, cu excepţia remigelor primare şi secundare care sunt negre. Ciocul şi picioarele lungi sunt roşii, iar coada este relativ scurtă şi albă.Degetele picioarelor sunt legate printr-o membrană. Nu există dimorfism sexual în penaj, femela şi masculul sunt identice. Masculul este de obicei mai mare şi mai greu, însă sexele nu se pot diferenţia pe teren. Păsările tinere au ciocul negru în primele săptămâni, culoarea acestuia se schimbă treptat în roşu până în iarnă.Dimensiuni: lungime 100–115 cm; anvergura aripii 180–220 cm; greutate: masculul 2,9–4,4 kg, femela 2,7–4 kg. Habitat: Cuibăreşte aproape în exclusivitate în apropierea omului, pe şură, case, coşuri, claie, pomi, ruine sau pe stânci. În ultimele 4 decenii au început să-şi construiască cuibul pe stâlpi de joasă tensiune.Supravieţuirea pe termen lung a speciei depinde de menţinerea în stare cât mai naturală a locurilor de hrănit preferate de berze – fâneţe, păşune, zone umede în apropierea locurilor de cuibărit (800-3000 m în jurul cuibului). Populaţie: Populaţia mondială se estimează la 185.000 perechi, iar cel al Europei la 180.000 perechi.În România, conform ultimului recensământ sunt cca. 5500 perechi.Specia a dispărut sau populaţiile s-au diminuat în multe ţări din vestul Europei în ultimele 100 de ani. În unele ţări (ex. Spania) populaţia specie este în creştere. În România, datorită mai ales desecării excesive a zonelor umede în multe părţi ale ţării populaţia a suferit o diminuarea accentuată. În ultimele 15 ani se pare că populaţia este stabilă la nivel de ţară, cu unele fluctuaţii locale. Ecologie: Cuibăreşte aproape în exclusivitate în apropierea omului, pe şură, case, coşuri, claie, pomi, ruine sau pe stânci. În ultimele 4 decenii au început să-şi construiască cuibul pe stâlpi de joasă tensiune. Berzele se întorc la locurile lor de cuibărit pe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie. De obicei masculul soseşte primul, el de obicei îşi alege partenera pentru un an. Aceeaşi pereche poate cuibări împreună mai mult decât un sezon, partenerii fiind atraşi probabil mai mult de acelaşi cuib, decât unul de celălalt. Femela depune 2-7 (în general 3-4) ouă albe. În România, puii ies din ouă la începutul verii, în iunie, după aproximativ 32 de zile de clocit. Eclozarea ouălor nu are loc în acelaşi timp, ci se petrece în mod separat, în general la intervale de două zile. Numărul mediu al puilor este în general trei. În unii ani, acesta poate să ajungă în mod excepţional şi la şase. Puii părăsesc cuibul la mijlocul-sfârşitul lunii iulie. De la începutul lunii august, berzele se adună în stoluri mari şi se pregătesc de migraţie. Pleacă la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie, migrează în stoluri mari, se pot aduna mii de exemplare (apr. 40.000 berze în migraţie pe Grindul Chituc, 1996). Barza albă se hrăneşte exclusiv cu animale. Hrana este foarte variată şi cuprinde insecte (lăcuste, greieri), larve, râme, amfibieni, mamifere mici (şoareci de câmp), şerpi şi şopârle etc. Berzele se hrănesc singure sau în grupuri, pe terenuri umede şi în zonele arabile aflate pe o rază de 800-3000 metri de la locul cuibului. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Principalele probleme în protecţia berzelor: electrocutarea pe stâlpii liniilor de medie tensiune – este probabil cel mai important factor direct periclitant pentru populaţia României – se întâmplă mai ales în iulie şi august când puii părăsesc cuibul, respectiv păsările se adună pentru migraţie şi

80

înnoptează împreună în multe cazuri pe stâlpi de medie tensiune. Trebuie început o izolare a stâlpilor de medie tensiune pe plan naţional, acesta fiind în beneficiul multor specii de păsări nu numai a berzei albe; reducerea şi dispariţia habitatelor de hrănire – supravieţuirea berzelor depinde în mare măsură de existenţa unor zone propice hrănirii – ca zonele umede, fâneţele şi păşunile. Aceste pajişti din jurul localităţilor sunt printre cele mai periclitate habitate – ele fiind primele cad victimă dezvoltării infrastructurii. 2.5.7. Circaetus gallicus (şerparul)

Descriere şi identificare: Este o specie de talie mare cu aripi late. Coada este lungă şi cu formă pătrată când este ţinută închis. Lungimea cozii este identică sau este puţin mai scurtă decât lăţimea aripii. Capul este mare, ceea ce se vede şi în zbor; păsările aşezate par să aibă capul aproape ca bufniţele. Irisul este galben şi picioarele sunt gri la toate vârstele.Linia terminlă a aripii este dreaptă chiar şi atunci când pasărea îşi ţine aripa puţin arcuită. Acest fapt se datorează remigelor primare interioare destul de lungi.Partea inferioară a aripii şi corpul sunt albe, acestea fiind cele mai importante chei de determinare. Supraalarele sunt mai deschise decât restul aripii fiind în contrast cu acestea. Partea superioară a aripii este maronie, iar pe coadă se văd 3 benzi late, aşezate în mod uniform. Vârful remigelor primare exterioare sunt gri închise. Pe corp există pete maronii a căror mărime şi număr variează mult. Coloritul adulţilor variază de la indivizi aproape albe până la cele des pătate, la care domină culoarea maronie.Sexele nu diferă în colorit. Femela este mai mare decât masculul, dar această cheie de determinare poate fi folosit doar atunci, când perechea este văzută împreună.Anvergura aripii: 162-178 cm; lungimea corpului: 62-69 cm; greutatea: 1400-1800 g.

Habitat : Cuibăreşte în zonele muntoase xerofile cu stâncării, unde găseşte păduri cu copaci bătrâne pentru favorabili pentru amplasarea cuibuluit şi habitate cu reptile, hrana lui preferată. În estul Europei cuibăreşte şi în alt tip de habitat: în zone muntoase cu multă pădure şi păduri de şes. Populaţie: Populaţie mondială: 5.900 – 14.000 perechi. Pe baza celor mai recente evaluări efectuate de Asociaţia Grupul Milvus, populaţia din România se situează între 300-500 de perechi cuibăritoare.Populaţia şerparului se află intr-un regres numeric în Europa, dar populaţia globală este considerat stabilă. Nu există date asupra dinamicii populaţiei în România. Ecologie: Şerparul cuibăreşte solitar, este o specie teritorială, masculii păzesc teritoriul atacând intruşii. Îşi construieşte cuibul pe copac, de obicei pe vârful acestuia. Preferă copaci bătrâne şi înalte pentru cuibărit sau cele de la lizieră, de unde păsările au posibilitatea să vadă la distanţă mare. Cuibul este construit din crengi şi este încăptuşit cu frunze verzi care sunt înprospăţite de-a lungul cuibăritului. Zborul nupţial se poate observa mult înainte a depune ouăle. Păsările sosesc în martie- aprilie şi oul este depus doar în luna mai. Prolificitatea este foarte scăzută, femela depune un singur ou mare comparativ cu mărimea ei. Oul este de culoare alb murdar. Incubaţia durează destul de mult (45 zile), iar puiul eclozat este deosebit de dezvoltat. Incubaţia este asigurată de ambele părini, cu precădere de femelă. Creşterea puiului este foarte lentă, durează 68-70 de zile. Hrana şerparului este constituit aproape în exclusivitate din reptile, mai ales şerpi pe care le prinde din zbor staţional. Uneori prinde şi mamifere mici, insecte de talie mică, amfibieni păsări. Marea majoritate a populaţiei din Europa este migratoare.

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Necesită acţiuni de conservare specifică: trebuie asigurat liniştea în timpul cuibăritului (limitare în timp în perioada de reproducere); trebuie asigurat o zonă de proteţie în jurul cuibului tot timpul anului; zonele de hrănire trebuie păstrate (stâncării, păuni); practicarea sporturilor extreme, turismul necontrolat pot afecta succesul de reproducere.

2.5.8. Circus aeruginosus (erete de stuf)

Descriere şi identificare: Este o pasăre de pradă de 42-56 cm lungime având o anvergură as aripilor de 115-140 cm. Masculul are un penaj roşu-brun cu striaţii gălbui pe piept. Capul şi umerii sunt în cea mai mare parte gri pal –gălbui. Picioarele şi ochii sunt de culoare galbenă. Femela este aproape în întregime brună-ciocolatie. Partea de sus a capului, gâtului şi umerilor au o culoare gălbuie. Habitat: Specie răspândită mai ales în regiunea de câmpie, în stufărişuri întinse.Zonele împădurite, regiunile muntoase şi regiunile aride în care nu există zone umede sunt neutilizate de această specie. Populaţie: În Romania este o specie oaspete de vară, întâlnită rar iarna. Populaţia estimată la 1700 -2500 perechi. Ecologie: Eretele de stuf este o specie migratoare la noi. Migraţia de toamnă se desfăşoară în lunile august –noiembrie. Adulţii cuibăresc în stuf unde la nivelul solului construiesc un cuib destul de mare din crengi, stuf şi vegetaţie ierboasă.

81

Femela depune o singură pontă pe an alcătuită din 3-8 ouă. Acestea sunt clocite de către femelă timp de 38 zile, timp în care masculul aduce hrana la cuib. Hrana ereţilor de stuf este reprezentată din insecte, ouă, păsări de talie mică, mamifere şi ocazional amfibieni şi reptile. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Ameninţări: distrugerea habitatelor, utilizarea excesivă a pesticidelor, perturbări în timpul perioadei de împerechere. Actualmente este o specie protejată în multe ţări inclusiv la noi (legea 407/2006), iar în Lista roşie IUCN este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare.

2.5.9. Circus cyaneus (erete vânăt) Descriere şi identificare: Specia prezintă dimorfism sexual. Astfel masculul (300-400g) este mai uşor în greutate decât femela (până la 700g).Penajul mascului este albastru-cenuşiu iar al femelei, este dominant brun. Gâtul si partea dorsală la mascul sunt uniform albastre-cenusii cu exceptia târtitei albe. Tot alb este si penajul ventral în timp ce proximitatea aripilor (remigelor) este neagră. Coloritul de bază al femelei este cafeniu, cromatică proprie părţii dorsale – cap, trunchi, coadă şi tectricelor mici, mijlocii şi mari. În jurul gâtului se observă un guler mai deschis la culoare dar îngust. Partea ventrală apare striată. Ventral, aripile nuantate cenusiu sunt străbătute de benzi brun-întunecate. Dungi evidente asigură si desenul cozii dintre care ultima (vârful cozii) este mai lată decât restul celor existente. Habitat: La noi în ţară este o specie oaspete de iarnă. Iernează în zone deschise, preferând habitate bogate în rozătoare, terenuri agricole, pajişti în mod special. Specia evită zonele împădurite, regiunile muntoase sau zonele umede acoperite cu vegetaţie înaltă.

Populaţie:La nivel naţional nu există sufieciente date cu privire la efectivele ce iernează în România. Ecologie: Hrana de bază a acestei specii este asigurată de mamifere cum sunt şoarecele sau iepurii dar prădează şi şopârlele sau păsări. Eretele vânăt cuibăreste solitar. De regulă perechile din anul în curs sunt monogame cu toate că nici bigamia nu este caz particular. Cuibul, exploatat mai multi ani la rând, este plasat pe sol uscat, umed ori mlăstinos, circumscris de vegetatie densă. Constructia alcătuită din crengi, are vatra căptusită cu vegetatie uscată, stuf si alte plante. Ouăle albe variază ca număr între 2 - 7, sunt albe, în unele cazuri punctate cu macule roşcate. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Actualmente este o specie protejată în multe ţări inclusiv la noi (legea 407/2006), iar în Lista roşie IUCN este evaluată ca fiind aproape ameninţată. Ameninţări: desecările, restrângerea zonelor umede în favoarea terenurilor agricole. 2.5.10. Crex crex (cristelul de câmp)

Descriere şi identificare: Este o specie de Ralidae cu caractere de cresteţ de dimensiune asemănătoare cu cristelul de baltă, dar cu cioc mai scurt. Penajul este gri galben-maroniu, cu pieptul şi sprânceana gri-albăstruie. Spatele este colorat cu pete închise bine conturate. În zbor se evidenţiază partea interioară a aripii roşiatic-maronie şi piciorele atârnânde. Coloritul femelei este aproape identică cu cea a masculului, doar pieptul gri-albăstrui fiind puţin mai palid. Zborul este caracterizat prin bătăi de aripi rapide şi frecvente dând senzaţia de instabilitate. Anvergura aripii: 46–53 cm; lungimea corpului: 22–26 cm; greutatea medie: 120-200g. Habitat: Trăieşte între latitudini medii continentale şi oceanice, de la zone boreale, temperate şi de stepă, marginal la zone mediteraneene. În principiu cuibăreşte pe şes dar în habitat prielnic este prezent şi în altitudini până la 1400 m, de ex. în Alpi.

Evită atât apele stătătoare, mlaştinile, marginea lacurilor şi a râurilor, cât şi suprafeţele pietroase, nisipoase sau altfel expuse. Nu cuibăreşte în păduri, tufărişuri, stufărişuri sau în altă vegetaţie densă, mai înaltă de 50 cm. Preferă locurile umede, răcoroase cu vegetaţie ierboasă mai mică decât înălţimea sa. În unele părţi este prezent în terenuri cultivate cu trifoi sau cereale. Păşunile folosite intens sau fânaţele tăiate de repetate ori cu tehnici moderne de tăiere nu oferă habitat prielnic pentru cuibărire, cuiburile fiind expuse uşor la distrugere. Populaţie: Populaţia din ţara noastră în 2004 a fost estimată la 44.000-60.000 perechi cu un trend pozitiv între anii 1990-2002. Ca urmare a intensificării agriculturii în viitor specia probabil va suferi un declin puternic în ţară. Efectivele cele mai mari din România întâlnim în depresiunile şi zonele de deal transilvănene la dealurile Târnavelor, valea Nirajului, poalele munţilor Făgăraş, depresiunea Giurgeului, defileul inferior al Mureşului, dealurile Homoroadelor, depresiunea Ciucului, podişul Hârtibaciului, etc. Ecologie: Cristelul de câmp preferă zonele umede cu vegetaţie ierboasă densă mai mică de 50 de cm, mai ales în lunile mai-iunie în timpul formării perechilor. Este important deasemenea prezenţa a boscheţilor sau arbuştilor răzleţe,

82

deoarece în timpul împerecherii masculii cântă aproape întotdeuna din apropierea acestora. După migraţia de primăvară, masculii ocupă un teritoriu de cca 10ha, pe care-l apără cu glasul lor tipic scârţâitor. De multe ori se întâmplă că masculii ocupatori de teritoriu nu se împerecheză în locul, unde cântă în mai, ci migrează mai departe. Împerecherea începe în mai. Cuibul de o dimensiune transversală de 12-15 cm şi cu o adâncime de 3-4 cm, este construită de către femelă pe sol, din plante şi încăptuşită cu frunze. În multe cazuri cuibul se află în partea teritoriului de cuibărire cu vegetaţie mai scundă de 50 de cm. Femela depune 3-12 ouă pe care le cloceşte singură. Oăle eclozează după 16-19 zile, după care puii rămân în cuib puţin timp, aceştia fiind hrăniţi de către femelă numai 3-4 zile. După acest timp puii se hrănesc singuri fiind conduşi de părinţi. Aceştia devin capabili de zbor abia după vârsta de 34-38 zile. Migraţia de toamnă începe în august cu o intensitate maximă în septembrie, şi se termină în abia în noiembrie. Primăvara migrează începând din februarie, ajungând în zona mediteraneeană în martie şi la locurile de cuibărit în lunile aprilie-mai. Hrana în principiu este alcătuită din nevertebrate: lăcuste, libelule, furnici, gândaci, muşte, păianjeni, lumbrici, miriapode, etc. În unele cazuri prinde amfibieni mici sau şoareci. Hrana de origine vegetală este alcătuită din seminţe de ierburi, buruieni şi cereale. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specie ocrotită prin legea 407/2006, iar în Lista roşie IUCN este evaluată ca fiind aproape ameninţat. Ameninţări: distrugerea habitatelor, utilizarea excesivă a pesticidelor.

2.5.11. Chlidonias niger (chirichiţă neagră) Descriere şi identificare: Adulţii acestei specii au penajul închis la culoare, au circa 25 cm lungime şi cântăresc 62 g. Spatele este gri închis, fruntea albă iar capul , gâtul şi burta prezintă o culoare neagră sau neagră-maronie. Picioarele sunt scurte şi de culoare închisă. Crupa este brună-gri. Habitat: Specia utilizează habitate umede cum sunt mlaştinile apelor curgătoare şi ochiurile de apă din zonele inundabile. Populaţie: Nu sunt informaţii. Ecologie: În perioada iunie-iulie, femela depune 2-4 ouă care sunt clocite de ambii parteneri o perioadă de 14-18 zile. Baza trofică a speciei este alcătuită din insecte, larve, amfibieni şi peşti de dimensiuni reduse. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Chirichiţa neagră este una dintre speciile la care Acordul privind conservarea migratoare african-eurasiatice păsărilor de apă (AEWA)aplică. De asemenea este o specie ocrotită prin legea 407/2006, iar în Lista roşie IUCN este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare.Ameninţări: pierderea şi distrugerea habitatelor.

2.5.12. Dendrocopos leucotos (ciocănitoare cu spate alb)

Descriere şi identificare: Este cea mai mare dintre ciocănitorile pestriţe. Are târtiţa şi partea inferioară a spatelui albe, partea superioară fiind neagră. Pe aripi prezintă benzi albe şi negre. Sub obraz prezintă o dungă neagră, dar care nu ajunge până la ceafă, iar sub aceasta este o dungă albă care se continuă cu negrul aripii. Regiunea subcodală este roşie, dar spre abdomen se diminuează culoarea. Ventral, prezintă pe flancuri pete alungite de culoare neagră. Masculul are creştetul roşu, iar femela negru. La juvenili este tot roşu, dar mai puţin accentuat decât la mascul. Ciocul este lung şi puternic. Habitat: Este prezentă în pădurile de foioase şi de amestec, cu luminişuri şi arbori bătrâni şi putrezi, în special fag, plop, mesteacăn şi stejar. Preferă pădurile şi zăvoaiele din lunca râurilor. Populaţie: Populaţia europeană este destul de mare, fiind estimată între 180.000 – 500.000 de perechi clocitoare. În România se presupune că sunt în prezent aproximativ între 16.000– 24.000 de perechi.

Ecologie: Este specie sedentară în estul Europei şi în România. Sezonul de reproducere începe mai repede decât la alte specii de ciocănitori, în a doua jumătate a lunii aprilie. Cuibăreşte în scorburi, săpate cu ajutorul ciocului, în trunchiurile arborilor vechi şi putede. Femela depune direct pe substratul de lemn, ponta formată din 3 – 5 ouă de culoare albă. Incubaţia durează14 – 16 zile şi este asigurată de cei doi parteneri. Pe la jumătatea lunii iunie, puii devin independenţi şi părăsesc scorbura. Hrana este formată în special din insecte xilofage pe care le caută în special în partea inferioară a trunchiului; se poate hrăni şi cu seminţe, mai ales în timpul iernii. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: În Europa, specia se află în siguranţă. În România este una dintre cele mai puţin numeroase specii de ciocănitori, fiind protejată prin Legea 13/1993 (Convenţia de la Berna), Directiva Păsări 79/409/EEC, O.U. 57/2007 – Anexa III, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.Specia nu este permisă la vânătoare, fiind protejată prin Legea 407/2006.Menţinerea unui număr suficient de arbori uscaţi pe picior (5-10 m3/ha) pentru asigurarea unor condiţii adecvate pentru cuibărit. Evitarea tratamentelor severe contra insectelor. Evitarea amplasării de drumuri şi

83

a altor obiective cu potenţial mare de deranj.Ciocănitorile pot fi folosite ca specii umbrelă, indicator al abundenţei altor specii de păsări.

2.5.13. Dendrocopos medius (ciocănitoarea de stejar)

Descriere şi identificare: Ciocănitoarea de stejar este o specie tipică din grupul ciocănitoarelor pestriţe, aparenţa generală fiind cel mai bine caracterizat de alternarea culorilor albe şi negre a penajului. Creştetul este roşu, contrastând cu fruntea albă şi ceafa neagră care se dizolvă în culoarea neagră a spatelui. Frâul, faţa, gâtul şi pieptul sunt albe cu o mustaţă neagră care continuă într-o bandă neagră pe piept, astfel formând o dungă albă între negrul spatelui şi continuarea mustăţii respectiv un triungi negru în zona tectricelor auriculare posterioare. Spatele este negru cu două pete mari ovale, formate de scapularele albe. Remigele sunt negre cu 3-4 dungi albe, care în timpul zborului formează dungi dealungul aripii. Pieptul şi abdomenul sunt albe cu dungi negre longitudinale care devin din ce în ce mai dese spre falncuri. Rectricele centrale sunt negre, cele laterale având şi ei câteva dungi albe. Spre deosebire de majoritatea speciilor din genul Dendrocopos, dimorfismul sexual nu este unul pronunţat în cazul ciocănitoarei de stejar, sexele fiind foarte greu de identificat în condiţiile de teren, diferenţa fiind doar în intensitatea colorii roşii de pe creştet. Lungimea corpului: 21 - 23 cm; Lungimea aripilor: 11 – 13 cm.

Habitat : Este un adevărat specialist, fiind ataşat de păduri, parcuri sau păşuni împădurite cu multe exemplare bătrâne de stejar sau groun (Quercus sp.). Altitudinile la care cuibăreşte sunt şi ei determinate de prezenţa habitatelor cu multe exemplare de stejar sau gorun, fiind localizate în principal la cc. 200 – 600 m, dar şi la înălţimi mai joase în Dobrogea şi pe Câmpia de Vest. Populaţie: Populaţie mondială: perechi.Populaţia Europeană: 140.000 – 310.000 perechi.Populaţia din România: 20.000 – 24.000 perechi.Deşi nu cunoaştem date cu privire la populaţiile istorice din România, este foarte probabil că populaţia ciocănitoarei de stejar a fost în regres numeric în ultimele decenii. Fiind specialist şi preferând copaci bătrâne cu crengi moarte, nu este deloc favorizat de silvicultura modernă. În ultimele decenii restituirile de păduri în Transilvania, şi exploatările necontrolate de multe ori ilegale au afectat populaţiile într-un mod nefavorabil. Ecologie: Ciocănitoarea de stejar este o specie teritorială care cuibăreşte în păduri foioase de obicei dominate de specii de Quercus sp. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii de ciocănitoare, ciocănitorea de stejar nu bate darabana pentru marcarea teritoriului, ci foloseşte vocalizarea tipică în acest scop. Dimensiunea territoriilor poate fii forte diferit şi depinde de calitatea habitatului (procentul speciilor de copaci corespunzătoare şi procentul copacilor cu crengi/trunchiuri moarte), densitatea perechilor poate varia între 0.4 şi 3 de perechi pe 10 hectare. Teritoriile de cuibărit şi de iernat ocazional se suprapun, însă în multe cazuri exemplarele au teritorii de iernat distincte. Perechea se întoarce la teritoriul de cuibărit.Specie monogamă. Cuibăreşte în scorburi escavate împreună de ambele sexe (cîteodată preponderent de mascul), de multe ori în crengi sau trunchiuri moarte, şi aproape totdeauna în jumătatea inferioară a trunchiurilor, de obicei la înălţimi de sub 5 m. Perioada de cuibărit începe în partea două a lunii aprilie cu depunerea pontei de 4-8 ouă (în medie 5.4), ouăle sunt depuse zilnic. Puii sunt hrăniţi de ambele sexe, şi devin zburători la vârsta de 22-23 de zile, însă independenţa de părinţi este dobândită doar peste încă 10-14 zile. Hrana este procurată în principal de pe suprafaţa scoarţei copacilor. Deşi ocazional hrana este escavat de sub suprafaţă, acest tip de procurare a hranei este mult mai rară decât la alte specii de ciocănitori şi se limitează de obicei pe porţiuni moarte/putrezite ale copacilor. Hrana constă aproape în exclusivitate din insecte pe tot parcursul anului, hrana vegetală poate fii important doar pe perioade scurte a iernii. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Convenţia de la Berna: Appenix II – specii strict protejate. Principalele surse de amenintare: degradarea habitatelor - taierea padurilor bătrâne şi deranjarea permanentă a locurilor de cuibărit, deteriorarea habitatelor prin aplicarea metodelor forestiere necorespunzătoare („curăţarea pădurilor”), fragmentarea şi izolarea microhabitatelor corespunzătoare.

84

2.5.14. Dendrocopos syriacus (ciocănitoarea de grădină) Descriere şi identificare: Specia are un penaj viu colorat, majoritatea masculilor având roşu pe creştet. Ciocul este zvelt şi întins. Scapularele sunt albe, benzile de pe remige late, traversând în continuare ambele steaguri. Tetricele anale şi subcodale sunt de culoare roz până la roz deschis. Retricele sunt negre, perechea externă are vârfuri albe înguste şi una până la două albe subapicale apropiate, pe ambele steaguri sau numai pe cel extern. Partea de dedesupt albă murdar, cu o nuanţă brunatică. Fruntea brunatic – albicioasă la baza ciocului trecând spre creştet în alb – gălbui murdar. Partea superioară de un negru mat, masculii prezentând pe ceafă o bandă transversală roşu – carminie, lată de 8 – 12 mm. Femela este la fel ca masculul, doar negrul ceva mai palid, în deosebi pe remige, lipsind banda roşie de pe ceafă. Habitat: Specia utilizează habitate antropizate, majoritatea exemplarelor cuibărind în grădini, livezi, parcuri, păşuni împădurite dar şi liziere ale pădurilor mature de foioase şi pădurilor de luncă.

Populaţie: Efectivul populaţional la nivelul României este estimat la 24000-32000 de perechi, ceea ce reprezintă circa 37% din populaţia de ciocănitoare de grădină la nivel european. Ecologie: Hrana de bază a ciocănitoarelor de grădină este reprezentată de fluturi, omizi, insecte şi larve dar aceasta se poate hrăni şi cu fructe de pădure. Ponta constă din 6 ouă pe care le depune în luna aprilie pe care le depune de obicei într-o scorbură nouă. Puii părăsesc cuibul în luna iunie. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specie ocrotită prin legea 407/2006. Ameninţări: degradarea şi pierderea

habitatelor. 2.5.15. Dryocopus martius (Ciocănitoarea neagră) Descriere şi identificare: Este cea mai mare specie de ciocănitoare din Europa. Are o lungime de 40 - 45 cm, anvergura aripilor este de 70 - 75 cm iar greutatea de maxim 370gr. Are culoarea neagră cu ceva nuanţe de maroniu, mai pronuntate spre vârfurile aripilor. La mascul se distinge o scufiţă de culoare roşie pe cap care se prelungeşte până aproape de cioc. Femela are o pată roşie doar în creştetul capului. Are un cioc foarte puternic, alb la baza şi albastrui spre varf. Picioarele sunt de culoare cenuşie şi sunt prevazute cu gheare puternice pentru a se putea agăţa de scoarţa copacilor. Coada este alcătuită din pene tari şi o ajută să se sprijine pe trunchiul copacilor atunci cînd caută hrana. Habitat: Specia este întâlnită pe aproape tot teritoriul Romaniei - de la pădurile de conifere,la pădurile de foioase şi până în pădurile din Delta Dunării. Populaţie: Populaţia acestei specii în România este apreciată şa 40000-60000 de perechi. Ecologie: Hrana este alcătuită în principal din insecte şi larve pe care le caută sub scoarţa arborilor sau săpând cu ciocul puternic în trunchiurile arborilor. Mai rar poate fi văzută şi pe sol, în căutare de furnici. Cuibul îl fac în scorburile construite în arbori la care vor lucra ambii părinţi. Femela va depune 4-6 ouă şi ambii părinţi vor cloci cu rândul. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Această specie este protejată prin lege, vânătoarea este interzisă iar în Lista roşie IUCN 2006 este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare Ameninţări: degradarea şi pierderea habitatelor

2.5.16. Egretta garzetta (egretă mică) Descriere şi identificare: Egreta mică are o lungime de 56 cm iar penajul este de un alb imaculat. În perioada reproducerii prezintă pene ornamentale pe cap şi pe spate care erau foarte căutate. Ciocul si picioarele sunt lungi şi de culoare neagră, cu labele de culoare galbenă. Deschiderea aripilor este de 90-100 cm iar greutatea de 400 - 600 g. Habitat: Specia trăieşte în zone umede. Populaţie: Specia este prezentă cu o populaţie de 94000 perechi în Europa. În Romania are statut de oaspete de vară., având un efectiv de 2500-3000 de perechi. Cuibăreşte în principal doar în Delta Dunării. Ecologie: Egreta mică se hrăneşte cu peşti mici, broaşte, şerpi şi alte vieţuitoare de apă pe care le prinde în ape puţin adânci. Femela depune 3-5 ouă incubate de către ambii părinţi iar după 21-25 zile puii eclozează. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Egreta mică este declarată monument al naturii şi este protejată prin lege iar în Lista roşie IUCN 2008 este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare. Ameninţări: distrugerea habitatelor.

85

2.5.17. Egretta alba (egretă mare)

Descriere şi identificare: Are aproximativ aceleaşi dimensiuni cu ale stârcului cenuşiu, dar penajul este complet alb, cu scapulare alungite şi nu are în penajul nupţial, pene ornamentale pe cap. Porţiunea golaşă din jurul ochilor este verde-albastru. În perioada cuibăritului, baza ciocului este galbenă şi vârful negru, iar în restul anului, ciocul este galben. Puii sunt acoperiţi cu puf lung, cu vârfuri fine, mătăsoase, de culoare albă, cu aspect ţepos, formând o adevărată creastă. Puful este absent în jurul ochilor, în partea anterioară a gâtului, pe obraji şi partea superioară a pieptului. Ciocul, labele, picioarele sunt fără puf, de culoare verde- gălbui. Habitat: Preferă bălţile şi lacurile cu apă dulce, întinse, puţin adânci, cu stuf şi vegetaţie palustră. De asemeni este prezentă în mlaştini, delte şi lagune. Populaţie: Populaţia europeană este sub 24000 de perechi. În Rusia europeană cuibăresc peste 10.000 de perechi, iar în restul ţărilor europene între 2500 şi 500 de perechi.În ţara noastră, cuibăresc între 700 – 1000 de perechi.

Ecologie: Egreta mare este oaspete de vară, fiind rar întâlnită iarna. Cuibăreşte pe suprafeţele compacte şi întinse de stuf, în ape cu adâncimi mici de 1–1,5 m, pe locuri mai ridicate, până la 2 m de suprafaţa apei, mai rar, în copaci sau arbuşti. Sunt păsări sociabile, dar cuiburile se găsesc la distanţă între ele, într-o comunitate mai risipită. În timpul migraţiei, caracterul gregar nu este prea accentuat. Cuibul este construit prin participarea ambilor parteneri, folosind stuf uscat şi vegetaţie acvatică sau rămurele, când este plasat în copaci. Împerecherea are loc începând cu sfârşitul lunii martie. Depune o singură pontă, formată din 3 – 4 ouă, rar 5 – 6; sunt eliptice la sub-eliptice, netede, mate, de culoare albastru-pal. Incubaţia durează 25 – 26 de zile şi este efectuată de ambii parteneri. Puii semi-nidifugi sunt hrăniţi la cuib până la vârsta de 42 de zile. Părăsesc cuibul la circa 20 de zile şi pot zbura între ziua 35 şi 42. Hrana este formată din peşti de talie mică, diferite specii de insecte, şerpi şi broaşte. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specia este declarată Monument al Naturii (Comisia Monumentelor Naturii), protejată prin Legea 13/1993 (Convenţia de la Berna), Directiva Păsări 79/409/EEC, Legea 13/1998 (Convenţia de la Bonn), O.U. 57/2007 – Anexa III, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a flori şi faunei sălbatice. Vânătoarea este interzisă, specia fiind ocrotită prin Legea 407/2006. Egreta mare este prezentă şi în Lista Roşie a Păsărilor din România, având statut de specie periclitată. În general este mai sensibilă decât egreta mică la deteriorarea condiţiilor de mediu şi la prezenţa factorului antropic, de aceea se impune respectarea legislaţiei în vigoare şi ocrotirea cuiburilor.

2.5.18. Falco columbarius (şoim de iarnă ) Descriere şi identificare: Este cea mai mică specie de şoim din emisfera nordică. Are o lungime de 24-33 cm şi o anvergură a aripilor de 50-67 cm. Masculii au spatele de un albastru-gri variind până aproape spre negru-argintiu iar femelele sunt brune-gri până la maro închis. Vârful cozii este negru cu alb. Ochii şi ciocul sunt de culoare închisă acesta din urmă având şi porţiuni galbene. Picioarele sunt, de asemenea, galbene, cu gheare negre. Habitat: Este o specie de şoim ce preferă zonele de dealuri şi mult teren neîmpădurit, gura văilor şi zonele umede. Nu apare în zonele acoperite cu păduri sau cu suprafeţe întinse de ape. Populaţie: Nu cuibăreşte la noi în ţară dar circa 400-1500 de indivizi iernează pe teritoriul ţării noastre. Ecologie: Şoimul de iarnă este oaspete de iarnă la noi în ţară, iar în lunile aprilie-mai se întoarce în regiunile situate la limita zonei temperate şi în zonele boreale. Femela depune o singură pontă pe an alcătuită din 3-5 ouă. Perioada de incubaţie este de 28-32 zile. Puii zboară după circa 30 de zile şi devin independenţi după încă 30 de zile. Hrana şomului de iarnă este constituită din păsări pe care le prinde în zbor.

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Şoimul de iarnă nu este o specie rară, din care cauză este considerată de IUCN nu foarte periclitată, la noi ste protejată prin legea 407/2006. Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

86

2.5.19. Ficedula albicollis (muscar gulerat)

Descriere şi identificare: Această pasăre are o lungime de 12-13,5 cm. Penajul muscarului gulerat este colorat în alb şi negru. Pata albă din frunte şi gulerul sunt semnele distinctive ale masculului, în timp ce femela şi puii au penajul mai şters. Habitat: Specia cuibăreşte frecvent în păduri de foioase cu poieni şi subarboret, având o preferinţă pentru arbori bătrâni cu cavităţi în care aceasta îşi face cuibul, în grădini şi parcuri cu vegetaţie densă. Populaţie: Populaţia din România este estimată la 460000-712000 de perechi. Ecologie: Se hrăneşte cu insecte vânate din zbor, dar şi cu larve şi fluturi existenţi în coroana arborilor. Femela depune 5-7 ouă. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Această specie este protejată prin lege iar în Lista roşie IUCN 2006 este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare. Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

2.5.20. Ficedula parva (muscar mic)

Descriere şi identificare: Este cea mai mică specie de muscar din Europa, lungimea corpului fiind în medie 11,5 cm. Lungimea aripii este 63-72 cm. Greutatea este 8,5-11,5 g. Partea superioară a adulţilor este uniform maronie, cu excepţia capului, care la masculii bătrâni este gri. În jurul ochilor au un inel alb. Guşa şi partea superioară a pieptului la masculii bătrâni este roşu-portocalie. Femelele au această regiune de culoare crem. Abdomenul la ambele sexe este alb. Coada este relativ lungă şi are un desen caracteristic: o bandă terminală şi rectrice centrale negre, astfel fiind asemănător pietrarilor. Habitat: În majoritatea arealului de răspândire preferă pădurile de foioase sau mixte (foioase – conifere), dar în nord cuibăreşte şi în păduri de conifere. Adeseori îl găsim în apropierea apelor curgătoare şi preferă pădurile cu copaci înalţi şi subarboret dezvoltat. În timpul migraţiei poate fi întâlnit şi în alte habitate cu copaci sau tufişuri. În România preferă pădurile de fag şi cele mixte de fag-brad-molid. Posibil să cuibărească şi în pădurile de carpen-tei-stejar din Podişul Nord-Dobrogean.

Populaţie: Populaţia mondială: necunoscută.Populaţia europeană: 300 000 – 4 600 000.Populaţia din România: 360 000 – 512 000.Atât populaţia europeană cât şi cea românească este considerată stabilă. Noi credem însă, că efectivele din România sunt în scădere datorită defrişărilor excesive din ultimii ani. Ecologie: Perioada de cuibărit începe în luna mai, majoritatea păsărilor având cuibar complet în a doua parte a lunii. De cele mai multe ori îşi construieşte cuibul în scorburi, dar s-au găsit cuiburi şi în aer liber, la o înălţime de 1,2-21 m de la pământ. Cuibarul de obicei conţine 5-6 ouă, dar mai rar poate avea şi 4 sau 7. Culoarea de bază a oului este cremă cu pete fine roşiatic-maronii. Femela începe clocitul după depunerea ultimului ou şi durează 12-13 zile. Masculul nu ajută în clocit. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi părăsesc cuibul după 12-13 zile. Hrana constă predominant de insecte şi alte nevertebrate. Este o specie migratoare de distanţă lungă, fiind unul dintre foarte puţinele specii cuibăritoare din România, care migrează în sud-est, petrecând iarna în Pakistan şi India, nu în Africa. Soseşte înapoi în masă în prima parte a lunii mai, masculii ajungând primii. În toamnă migraţia ceea mai intensă poate fi observată în a doua parte a lunii septembrie, dar câteva exemplare sunt prezenţi până în octombrie. O migraţie de toamnă foarte intensă a speciei se poate observa în Dobrogea. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Fiind o specie cuibăritoare în scorburi, are nevoie de lemn uscat, în picioare, pentru cuibărit. Astfel de condinţii se întâlnesc în pădurile bătrâne şi necurăţate. Scoaterea lemnului mort în picioare limitează deci densitatea speciei.O altă ameninţare, mult mai importantă, constă în defrişările excesive ce au loc momentan în România.

87

2.5.21. Gavia arctica (cufundar polar)

Descriere şi identificare: Cufundarul polar este o pasăre de mărime medie având o lungime de 63-75 cm şi o anvergură a aripilor de 100 - 122 cm. Capul este de culoare gri, gâtul negru, partea inferioară este de culoare albă cu partea de deasupra de culoare pestriţă. Ciocul are culoarea gri sau albicioasă. O pată albă, prezentă pe fiecare pană, diferenţiaza specia de celălalte specii ale genului. Vara, nota distinctivă o constituie gâtul şi bărbia de culoare neagră şi creştetul gri închis. Habitat: Cuibăreşte în zona nordică a Europei pe lacuri dulci, bogate în peşte, rar pe coasta mării. Sunt păsări migratoare, iernează pe lacuri şi pe mare. Populaţie:Nu există informaţii. Ecologie: Specia se hrăneşte cu peşti, insecte, crustacee şi amfibieni. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Este una dintre speciile la care Acordul privind conservarea păsărilor migratoare african-eurasiatice (AEWA) se aplică. De asemenea la noi în ţară este protejată prin legea 407/2006. Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

2.5.22. Hieraaetus pennatus (acvilă mică) Descriere şi identificare: Cea mai mică specie de acvilă din România, care nu prezintă dimorfism sexual accentuat, deşi femelele sunt puţin mai mari decât masculii. Este însă unul dintre cele mai diverse specii de răpitore din punct de vedere a coloritului, având cel puţin două varietăţi distincte de colorit. Partea superioară este în general marou închis cu o bandă de culoare deschisă pe supraalarele mijlocii, câte o pată albă de dimensiune redusă pe umeri şi supracodale deschise. Partea inferioară a exemplarelor deschise este caracterizat de contrastul culorilor alb şi negru, subalarele şi corpul fiind dominat de culoarea albă în contrast cu remigele uniform negre care prezintă doar o „fereastră” mai deschisă la remigele primare interne. Pe părţile albe ale corpului pot fii prezente pete sau dungi longitudinale mai inchise la culoare, care se concentrează de obicei în jurul capului, gâtului şi al pieptului. Faza închisă prezintă un caracter uniform, culorile maro închis dominând întreaga parte inferioară la exemplarelor închise.

Exemplarele din faza deschisă sunt foarte uşor de identificate, fiind practic inconfundabile cu celălalte specii de răpitoare din Romania. Combinaţia caracterelor vizibile de colorit, cu stilul de zbor şi raportul între părţile corpului face posibilă identificarea majorităţii exemplarelor.Anvergura aripii: 110 – 132 cm; Lungimea corpului: 44 - 56 cm. Habitat: Cuibăreşte în multe tipuri de habitate de la nivelul mării până la munţi de înălţime medie (cc.1600 m), preferând habitatele mozaicate cu păduri mature, zone deschise, tufărişuri, etc. În România - conform informaţiilor existente - preferă pădurile foioase mature cu zone întinse adecvate pentru procurarea hranei. Populaţie: Populaţie mondială: 10.000 – 100.000 perechi Populaţia Europeană: 4.400 – 8.900 perechi Populaţia din România: 80 – 120 perechi. Pe baza celor mai recente evaluări efectuate de Asociaţia Grupul Milvus, populaţia din România poate fi considerabil mai mare, situându-se între 250 - 400 de perechi cuibăritoare Ecologie: Acvila mică este o specie care trăieşte izolat, perechile apărând un teritoriu de dimensiuni semnificative faţă de alte prechi şi în multe cazuri chiar şi faţă de alte specii de răpitoare diurne. Cuibul este constriut pe copaci înalţi (în România toate cuiburile de care avem cunoştinţă au fost localizate pe copaci foioase bătrâne) din crengi mai subţiri şi este folosit timp de mai mulţi ani. Perioada de cuibărire începe în luna mai fiind anticipat de zborul nupţial spectaculos a păsărilor. Femela depune de regulă 2 ouă la intervale de cîteva zile, şi începe incubaţia cu depunerea primei ouă. Puii eclozaţi sunt de vârste diferite, în multe cazuri cel tânăr nu supravieţuieşte. Puii încep să zboare la vârsta de aproximativ 8 săptămâni, petrecând încă câteva săpămâni cu adulţi. Specia foloseşte un şir întreg de surse trofice de la mamifere mici şi păsări până la reptile. Hrana preferată/preponderentă depinde de speciile de pradă accesibile, astfel în Dobrogea multe perechi consumă preponderent popândăi în timp ce alte perechi pot fii specializaţi pe alte specii ca hârciogi sau păsări. Este o specie migratoare de distanţă lungă. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: IUCN Red List: Least Concern. CITES: Appendix II; EUWTR: Annex A. Convenţia de la Berna: Appendix II.CMS: Appendix II ca membru a familiei Accipitridae. Principalele surse de amenintare: degradarea habitatelor - taierea padurilor bătrâne şi deranjarea permanentă a ocurilor de cuibărit, deteriorarea habitatelor speciilor de pradă ca popândăul; electrocutare şi coleziune cu fire lectrice respectiv elicele turbinelor de vânt în special în timpul migraţiei.

88

2.5.23. Ixobrychus minutus (stârc pitic)

Descriere şi identificare: Stârcul pitic este o specie migratoare, la care culoarea generală a penajului este ruginie, iar pe piept prezintă striaţii albe. Pe vârful capului, pe spate şi pe aripi este de un brun închis până la negru. Masculii de obicei au coloraţia mai închisă, spre negru. Tot pe aripi prezintă două pete albe, foarte vizibile în zbor.Tinerii au o coloraţie roşcată cu striaţiile albe de pe piept mai puţin vizibile. Lungimea stârsului mic este de aproximativ 30-35 cm, cu o anvergură a aripilor de 50 cm şi o greutate de 140-150 g. Habitat: Specia trăieşte în bălţi cu mult stufăriş şi vegetaţie bogată . Populaţie: Nu sunt informaţii. Ecologie: Cuibul îl face în desişul stufului pentru a fi protejat de prădători sau în sălcii sau arbori mai mici. . Femela depune până la 2-7 ouă de culoare albă-albăstruie care sunt clocite 20 zile de ambii parteneri. Hrana este reprezentată de: peşte, broaşte, mormoloci, moluşte, viermi, insecte acvatice şi larve.

Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Este o specie protejata prin lege. Este una dintre speciile la care Acordul privind conservarea păsărilor migratoare african-eurasiatice (AEWA) se aplică. Această specie este protejată prin lege iar în Lista roşie IUCN 2008 este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare. Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

2.5.24. Lullula arborea (ciocârlie de pădure)

Descriere şi identificare: Este o pasăre cântătoare de talie mică, lungimea corpului fiind aproximativ 15 cm. Lungimea aripii este de 93-103 cm, iar greutatea corpului 21-39 g.Coada este scurtă, iar aripile destul de scurte, late şi rotunjite. Aceste caractere sunt bine vizibile şi în zborul caracteristic, care este puternic unduit. Culoarea de bază a părţii superioare este de un maroniu cald cu striaţii asemănătoare celorlate ciocârlii. Pieptul este striat, iar abdomenul alb. Striaţiile pieptului continuă şi pe partea superioară, formând un colier lat. Ciocul este destul de fină şi subţire. Desenul capului este caracteristică speciei: superciliile prominente, albe ajung la ceafă, unde se întrunesc. Obrazul este maroniu-roşcat, accentuat de suprciliul alb. Supraalarele primare formează un desen cu contrast caracteristic, de alb-negru-alb. Coada este scurtă comparativ cu corpul, cu pete albe terminale. Rectricele exterioară nu este albă, ca la ciocârlia de câmp şi ciocârlia de stol, ci maronie şi nu are nici bandă terminală albă pe aripi.

Sexele nu diferă în colorit. Habitat: În arealul de răspândire îl putem întâlni în habitate diferite. De obicei preferă zona de deal şi a munţilor joase, dar uneori urcă şi peste limita de pădure. Ca o generalitate putem afirma, că de obicei îi plac habitatele deschise cu tufişuri, copaci sau uneori stânci mici, pe care se aşează des contrar celorlalte ciocârlii. Preferă zonele deluroase, rareori cuibărind pe platouri. Astfel îl putem întâlni pe pajişti cu tufişuri şi copaci, la marginea pădurilor, plantaţiile de păduri foarte tinere, defrişări, vii şi livezi abandonate sau alte zone deschise cu copaci şi tufişuri. Nu cuibăreşte în interiorul pădurilor închise. Evită terenurile agricole, dar câteodată cuibăreşte pe pârloage. Populaţie: Populaţia mondială: necunoscut.Populaţia europeană: 1 300 000 – 3 300 000.Populaţia din România: 65 000 – 87 000. Efectivele din România sunt considerate a fi în creştere, însă credem că acest fenomen este numai unul tranziţional şi probabil o scădere accentuată va avea loc în viitorul apropiat. De aceea considerăm că specia este vulnerabilă. Ecologie: Perioada de cuibărit începe la sfârşitul lunii martie, majoritatea perechilor încep însă cuibăritul în prima parte a lunii aprilie. Cuibăritul, inclusiv cuibarul înlocuitor poate prelungi până în august.Îşi construieşte cuibul pe pământ, de obicei sub un smoc de iarbă, copaci tinere, sau rareori la baza tufişurilor sau în loc deschis. Cuibarul de obicei conţine 4-5 ouă, cazurile cu 3 sau 6 ouă sunt rare. Oul este alb cu pete maronii de diferită mărime. Petele pot alcătui o bandă pe capătul lat. Femela începe clocitul la penultimul sau ultimul ou depus şi clocitul durează 11-15 zile. Masculul nu cloceşte. Ieşirea puilor din ou este sincronizată şi de obicei petrec 9-10 zile în cuib. În perioada de cuibărit hrana este alcătuit preponderent de arthropode culese de pe pământ sau de la partea inferioară a vegetaţiei. Puii sunt hrănit exclusiv cu arthropode, adulţii consumând şi seminţe. Este o specie migratoare de distanţă scurtă, petrecând iarna în Mediteraneană. Primele exemplare sosesc înapoi în ultimele zile a lunii februarie – începutul lunii martie (depinde de vreme) şi majoritatea exemplarelor deplasează spre sud în octombrie- noiembrie. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Pentru protejarea speciei este nevoie de menţinerea pajiştilor, mai ales a păşunilor cu tufişuri în zona de deal şi în munţi joase, acesta fiind habitatul preferat a ciocârliei de pădure în România.

89

2.5.25. Lanius collurio (sfrâncioc roşiatic)

Descriere şi identificare: Este o pasăre mai mare decât vrabia şi mai frumos colorată. Masculul are spatele maro – castaniu, creştetul şi ceafa gri – cenuşiu, coada negru cu alb pe margini. Ventral este alb cu tentă spre roziu. Pe frunte prezintă o dungă neagră foarte subţire, care trece şi peste ochi. Femela şi juvenilii sunt maro cu linii transversale semilunare pe spate şi pe piept. La femelă, coada este maro cu puţin alb la baza bordurii rectricelor externe. Ciocul este puternic şi încovoiat la vârf.

Habitat: Este prezent în lizierele pădurilor mari de deal şi de luncă, în poieni, în zone deschise cu tufe multe, parcuri şi grădini. Mai poate popula şi mărăcinişurile aflate de-a lungul pâraielor. Populaţie: Populaţia europeană este constantă. Între anii 1970 - 1990 specia s-a aflat într-un declin moderat, dar în prezent sunt în Europa între 6.300.000 – 13.000.000 perechi clocitoare. În România sunt estimate între 1.500.000 şi 2.600.000 de perechi clocitoare.

Ecologie: Specia este oaspete de vară, ce preferă cuibărească în arbori sau în arbuşti. Cuibul este amplasat pe crengi laterale sau în interiorul coroanei, fiind construit în special de femelă şi căptuşit cu păr, lână, muşchi sau pene. În luna mai femela depune 5 – 6 ouă, clocindule timp de 14 – 16 zile. Masculul aduce hrană la cuib şi păzeşte terirtoriul. După eclozare, femela acoperă puii nidicole încă 5 – 7 zile, iar după 12 – 16 zile aceştia părăsesc cuibul. Puii devin complet independenţi după încă 14 zile. Dacă, forţate de condiţiile de mediu, pe un teritoriu mai mic clocesc mai multe perechi de sfrâncioc roşiatic, acestea îşi delimitează teritorul şi nu se deranjează. Hrana este formată din insecte, şoareci, şopârle şi uneori păsărele. La fel ca şi celelalte specii de sfrâncioc şi sfrânciocul roşiatic, are obiceiul să înfingă prada în spinii plantelor sau în sârma ghimpată. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: În România specia este protejată prin Legea 13/1993 (Convenţia de la Berna), Directiva Păsări 79/409/EEC, O.U. 57/2007 – Anexa III, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.Specia nu este permisă la vânătoare, fiind protejată prin Legea 407/2006. 2.5.26. Lanius minor (sfrâncioc cu frunte neagră) Descriere şi identificare: Sfrânciocul cu frunte neagră se aseamănă cu sfrânciocul mare, dar este mai mic decât acesta, coada este proporţional mai mică. Adultul are pe frunte o dungă neagră, care se prelungeşte peste ochi şi spre ceafă. Aripile sunt scurte şi negre şi au câte o pată albă. Ventral este de culoare albă cu o tentă roşietică. Spatele este cenusiu cu negru, iai coada este de asemeni neagră. Au capul mare şi ciocul încovoiat la vârf şi puternic. Zborul este ondulatoriu şi destul de jos. Juvenilii nu au negru pe frunte, iar partea superioară a corpului este cafeniu dungată. Habitat: Preferă regiunile deschise, zonele de silvostepă, liziere şi culturile agricole cu copaci izolaţi, tufişuri şi subarbuşti. Mai poate fi prezent şi în livezi bătrâne şi parcuri mari.

Populaţie: Populaţia europeană este estimată în prezent, între 600.000 – 1500.000 de perechi clocitoare. În România sunt în prezent între 350.000 – 800.000 de perechi clocitoare.

Ecologie: Sfrânciocul cu frunte neagră este oaspete de vară în România. Cuibul este amplasat în coroana arborilor, arbuşti sau în tufe, pe o ramură groasă sau lângă tulpină. La sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, femela depune 5 – 6 ouă, iar incubaţia durează 15 zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii sunt nidicoli şi pleacă din cuib după 14 zile. În general este specie solitară, dar uneori poate alcătui colonii, însă cuiburile se vor afla afla la distanţe foarte mari unele de altele. Hrana este formată din insecte şi din rozătoare mici, pe care uneori le înfing în spinii plantelor sau în sârma ghimpată a gardurilor. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: În Europa specia se află într-un declin moderat continuu, iar în România este protejată prin Legea 13/1993 (Convenţia de la Berna), Directiva Păsări 79/409/EEC, O.U.57/2007 – Anexa III, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.Specia nu este permisă la vânătoare, fiind protejată prin Legea 407/2006.Populaţia clocitoare poate fi afectată de tăierea pâlcurilor de arbori şi de arbuşti.

90

2.5.27. Nycticorax nycticorax (stârc de noapte)

Descriere şi identificare: Adulţii acestei specii au un gât scurt, picioare de asemenea scurte şi robuste. Penajul acestei specii este de culoare neagră pe spate şi alb pe burtă în timp ce pe aripi, piept, gât sunt gri. Păsările tinerea sunt maro pătate cu alb şi gri. Habitat: Stârcii de noapte stau în zone cu bălţi, stufărişuri, sălcii suprafeţe în care specia formează colonii de cuiburi. Uneori specia ocupă pâlcurile de pădure de-a lungul râurilor sau de pe malul apelor stătătoare şi se hrăneşte adesea pe păşuni sau de pe terenurile agricole inundate. Populaţie:Populaţia în Europa a fost evaluată la 60000 -120000 de perechi iar în România la aproximativ 8500-10000 de perechi. Ecologie: Baza trofică a speciei se compune din peşti de dimensiuni mici, crustacee, broaşte, insecte şi mici mamifere. Cuibul este constituit din crengi de grosimi diferite la înălţimi medii. Clocitul începe în luna mai, când femela depune 3-8 ouă într-o singură pontă. Clocitul durează 22 de zile şi este efectuat de către ambii parteneri. Puii zboară la 40-50 zile. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specia nu este permisă la vânătoare, fiind protejată prin Legea 407/2006.Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

2.5.28. Pernis apivorus (viesparul)

Descriere şi identificare: Viesparul este o specie răpitoare de talia şorecarului comun, dar are aripi mai lungi, mai late şi coada mai lungă. Există variaţii mari în ceea ce priveşte coloritul la această specie, pot fi observate exemplare aproape albe până la cafeniu închis. În zbor, viesparul îşi ţine aripa în jos şi nu în sus ca şorecarul comun, acesta fiind una dintre cele mai importante chei de determinare. Picioarele sunt galbene la toate vârstele.Masculul adult are remigele primare negre doar la vârf şi mai puţine dungi pe remige decât femelele. In zbor se vede o bandă terminală din sus în aripă şi coadă. Capul este de culoare gri în precădere, dar unele exemplare pot avea colorit gri şi în spate şi coadă. Femelele adulte au colorit mai maroniu decât masculii şi au mai multe striaţii în remige decât acestea. Anvergura aripii: 113-135 cm; lungimea corpului: 52-59 cm. Greutatea corpului: 600-1000 g. Habitat: Cuibăreşte în păduri de foioase şi conifere în care găseşte copaci în vârstă. Cuibul îşi construieşte exclusiv pe copaci. Hrana îşi procură din pădure sau lizieră. Preferă păduri cu coronament deschis. Populaţie: Populaţie mondială: 180.000 – 260.000 perechi Populaţia Europeană: 110.000 – 160.000 perechi Populaţia din România: 2.000-2.600 perechi.Populaţia viesparului în Europa este considerat stabil şi relativ abundent. Puţine studii pe termen lung există care vizează trendul populaţiei. În România reducerea suprafeţelor înpădurite influenţează în mod negativ atât arealul de distribuţie cât şi efectivele populaţiei cuibăritoare. Ecologie: Este o pasăre care cuibăreşte solitar.. Cuibul este construit pe copac, de obicei în nivelul coronamentului. Femela depune de obicei 2 ouă în prima jumătate a lunii mai. Ponta cu un singur ou sau trei este foarte rar. Coloritul ouălor este alb crem cu pete mari maronii. Ambii părinţi particip la incubaţie, care durează 33-45 zile. Puii sunt hrăniţi la început cu larvă de viespe, mai târziu părinţii le aduc şi altă hrană ca pasari mici, insecte de talie mare etc.. Puii rămân în cuib timp de 40 de zile şi devin independenţi la vârsta de 55 zile. Migraţia de toamnă începe în cel de al doilea jumătate a lunii august Hrana viesparului constă în mare majoritate din insecte de talie mare, larve de viespe dar consumă şi păsări de talie mică, amfibieni şi reptile Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: IUCN Red List: Least Concern.CITES: Appendix II; EUWTR: Annex A.Convenţia de la Berna: Appendix II.CMS: Appendix II ca membru a familiei Accipitridae Nu necesită acţiuni de conservare specifică. Este important protecţia porţiunilor de păduri în care cuibăreşte. Nu sunt indicate tăierile sau lucrările de amenajere forestiere în timpul cuibăritului (aprilie-iulie).

91

2.5.29. Picus canus (ghionoaie sură) Descriere şi identificare: Specia are lungimea corpului de 26 cm, greutatea de 130-160 g şi deschiderea aripilor de 38-40 cm. Penajul pe spate şi aripi este verde-măsliniu, pe gât şi partea ventrală este de un gri-verde deschis. Masculul are o pată roşie pe cap şi una neagră pe faţă. Ciocul este puternic şi închis la culoare. Coada are pene gri-negre, galbene şi maro. Aripile prezintă câteva pene negre cu puncte albe. Habitat: Este o pasăre sedentară foarte răspândită la noi în ţară, care cloceşte în scorburile arborilor din pădurile de foioase, în sălcii şi plopi, la malurile Dunării, în Deltă şi mai ales în pădurile de pe dealuri. Populaţie:Efectivul cuibăritor la nivel naţional este estimat la 45000-60000 de perechi. Ecologie: Specia îşi face cuibul la înălţimi de peste 3 m, în scorburile copacilor. La săparea scorburei participa ambii parteneri. Orificiul de intrare în scorbură este rotund, de 5-6 cm şi uşor înclinat, pentru a proteja cuibul împotriva pătrunderii picăturilor de ploaie.

Femela depune 4-5 ouă albe sau galbui. Ouăle sunt clocite 16-17 zile apoi eclozează. Puii sunt încălziţi şi hrăniţi de ambii părinţi. Hrana este reprezentată de viermi, larve de gândac şi alte insecte. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Această specie este protejată prin legea 407/2006 iar în Lista roşie IUCN 2006 este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare. Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

2.5.30. Philomachus pugnax (bătăuşul)

Descriere şi identificare: Specia prezintă dimorphism sexuat. Astfel masculul este mai mare având o lungime de 29-32 cm, o anvergură a aripilor de 54-60 cm şi o greutate de aproximativ 180 g. În perioada împerecherii masculul are un guler mare din pene colorate, alb, portocaliu, roşu cu nuanţe de cafeniu cu pete mai închise.Femela este mai mică având o lungime de 22-26 cm, o anvergură a aripilor de 46-49 cm şi o greutate de 110g. în perioada împerecherii penajul acesteia are culoarea gri-maro. Habitat: Specia apare la noi în pasaj. Indivizii se odihnesc în zone umede de apă dulce sau marine şi uneori chiar şi pe păşuni cu vegetaţie scundă. Populaţie:Populaţia europeană este estimată la 200000-510000 perechi, fiind într-un puternic declin numeric. Ecologie: Femelele depun o singură pontă pe an constituită din 2-4 ouă pe care le clocesc singure. Clocitul durează 20-23 zile. Hrana acestor păsări este reprezentată de adulţi şi larve de insecte acvatice şi terestre, cum ar fi gândaci şi muşte. În afara sezonului de cuibărit aceste păsări consumă şi anumite specii de plante. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Specie pe cale de dispariţie, ocrotită prin lege, fiind consemnată în Lista speciilor periclitate IUCN 2008. De asemenea este una dintre speciile la care Acordul privind conservarea păsărilor migratoare african-eurasiatice (AEWA) se aplică. Ameninţări: agricultura extensivă care a determinat piederea biotopului necesar păsării.

2.5.31. Strix uralensis (huhurezul mare)

Descriere şi identificare: Este o specie de bufniţă de talie medie, la noi fiind cel mai mare reprezentant a Strigiformelor după buhă (Bubo bubo). Caracteristic speciei este capul mare rotunjit şi coada foarte lungă în comparaţie cu celelalte specii de bufniţe, care iese în evidenţă atât pe pasărea aşezată cât şi în zbor. Aripile sunt late şi rotunjite iar zborul este puternic, drept şi nu ondulat. Coloritul general este gri-maroniu cu nuanţe ocru-gălbui, dând speciei un colorit general deschis, foarte caracteristic. Penajul prezintă striaţii mai închise maronii-negricioase, remigele şi penele cozii prezentând benzi transversale de un maroniu închis. Ochii sunt negri, fiind în contrast cu voalul şi faţa de culoare deschisă. Ciocul este galben, pieptul şi burta alb murdar cu stropi longitudinale maronii.Lungimea corpului este de 50 - 62 cm iar anvergura aripilor de 103 - 125 cm. Greutatea corporală este 500-730 g la mascul şi 720-1.300 g la femelă.

Habitat: Este destul de diversificat în funcţie de zona unde trăieşte. În regiunile nordice cuibăreşte în arboretele bătrâne boreale, mlaştini din munţi, în păduri de conifere din regiunea de tundră. Pe alocuri se poate întâlni şi în zone joase şi platouri. În Europa Centrală şi de Sud preferă pădurile de foioase, cu precădere cele de fag, fiind însă întâlnit şi în cele de amestec. Unele populaţii cuibăresc în păduri pure de conifere şi chiar în cele de stejar cu carpen.

92

Este o pasăre care cuibăreşte în zona muntoasă, în ultimul timp manifestând o tendinţă de a coborâ în zona colinară. În regiunile de câmpie se întâlneşte rar, mai ales în perioada de iarnă. Populaţie: Populaţia din ţară este apreciată la 12.000-20.000 perechi iar cea Europeană la 53.000 - 140.000 la perechi. Ecologie: Specia cuibăreşte în păduri bătrâne, preferabil umede şi în cele întunecate unde are posibilitate de a vâna uneori şi în timpul zilei. Ouăle sferice, de culoare albă, care sunt de regulă în număr de 2 - 4 sunt depuse de către femelă pe materialul existent în cuib sau scorgură, fără nici un alt material adăugat. Masculii păzesc regiunea cuibului, semnalizând teritoriul ocupat prin glasul său caracteristic.Ponta poate fi depusă în orice perioadă al anului, de regulă între ianuarie şi iulie.Clocitul începe de la depunerea primului ou, astfel puii, care eclozează după o perioadă de 27 - 35 zile au vârste şi mărimi diferite. Rămân în cuib cca. patru - cinci săptămâni după care părăsesc acesta fiind încă slab zburători. Rămân în preajma cuibului încă două săptămâni, devenind complet independenţi după o perioadă de două luni. Ajung la maturitate sexuală la vârsta de 2 ani. Hrana este diversificată constând din mamifere de talie mică (şoareci, chiţcani), păsări cântătoare, alte specii de bufniţe, ierunci, porumbei, gaiţe etc. Ocazional prinde şi broaşte şi insecte mai mari.Vânează atât de la înălţime mică deasupra solului cât şi de pe locuri de pândă, de regulă o arbore. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: IUCN Red List: Least Concern.CITES: Appendix II; EUWTR: Annex A.Convenţia de la Berna: Appendix II Principalele factori periclitanţi: extragerea copacilor bătrâni din păduri; eliminarea arborilor rupţi diminuând şi astfel posibilităţile de cuibărit, împuşcarea păsărilor având la bază superstiţii nefondate în general despre bufniţe 2.5.32. Sylvia nisoria (silvie porumbacă) Descriere şi identificare: Este o specie de talie mică având o lungime de 15,5-17 cm şi o greutate de 22-36g. Masculii adulţi au o culoare a penajului gri închis iar femela este similară dar culoare este un gri mai deschis.Peste aripi se remarcă două dungi albicioase. Ochii sunt galbeni deschis, picioarele sunt solide, gri-maro iar coada este destul de lungă. Habitat: Este o specie care cuibăreşte în Transilvania în zone stepice, dealuri cu expoziţie sudică cu vegetaţie ierbacee intercalată cu tufişuri. Populaţie: Populaţia din România este estimată la 25000-40000 perechi. Ecologie: Femela depune 3-7 ouă. Hrana este reprezentată de larve, insecte dar pe la sfârşitul verii consumă şi seminţe sau fructe. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: În Lista roşie IUCN 2006 specia este evaluată ca fiind cel puţin îngrijorătoare.Ameninţări: distrugerea habitatelor în special în zonele de reproducere, utilizarea de pesticide.

2.5.33. Tringa glareola (fluieraş de mlaştină) Descriere şi identificare: Fluieraşul de baltă are un penajul este brun închis pe spate şi pe aripi cu multe puncte de culoare gălbui. În părţile inferioare şi sub aripi este alb gălbui. Deasupra ochilor are o dungă gălbui. În perioada împerecherii penajul capată nuanţe mai închise. Ciocul este negru iar picioarele sunt galben - verzui. Lungimea corpului este de 20 cm, deschiderea aripilor de 35-40 cm iar greutatea de 50 - 90 g. Habitat: Specia habitează în mlaştini şi asociaţii de Carex sp., pe malurile înmlăştinate ale unor lacuri precum şi în păduri umede de mesteacăn din regiunile montane. Populaţie: Nu există suficiente date referitoare la efectivele acestei specii migratoare pe teritoriul României. Ecologie:Fluieraşul de mlaştină este o specie migratoare ce apare în Europa la sfârşitul lunii iunie până la finele lunii septembrie. Cuibul este construit ascuns pe o denivelare, de regulă înconjurat de apă, mai rar pe sol, în desişul tufişurilor. Femela depune o singură pontă constituită din 3-4 ouă. Clocirea are loc 22-23 zile. Hrana acestei specii este constituită din insecte, viermi, gastropode din apa puţin adâncă sau de pe mal. Măsuri luate şi necesare pentru ocrotire: Această specie este protejată prin legea 407/2006 iar în Lista roşie IUCN 2008 este evaluată ca fiind puţin îngrijorătoare. Ameninţări: distrugerea şi pierdea habitatelor.

Descrierea speciilor de mamifere, amfibieni, reptile şi peşti şi imaginile foto utilizate au fost

preluate din ,,Natura 2000 în România”. Species fact sheets, 2008, iar pentru speciile de păsări a

mai fost utilizată în plus şi enciclopedia Wikipedia (http://en.wikipedia.org).

93

B.3. Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar afectate

şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar învecinate şi distribu ţia acestora

Nu vor fi afectate.

B.4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar

Corespunzător obiectivelor social-economice amenajamentul O.S. Valea Mare precizează funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească pădurile. Repartizarea arboretelor pe grupe, subgrupe

şi categorii funcţionale s-a realizat prin zonarea funcţională, ţinând seama de funcţia prioritară, pe

care o îndeplineşte fiecare arboret.

Situaţia detaliată a grupelor, subgrupelor şi categoriilor funcţionale este prezentată în tabelul nr. 36:

Tabelul nr. 36 Grupe, subgrupe şi categorii funcţionale

Subgrupa Categoria funcţională Suprafaţa – ha Din care în:

Grupa funcţi-onală

Cod Denumire Cod Denumire Totală ROSCI0064 ROSPA0029

%

A Păduri situate pe stâncării, grohotişuri, pe terenuri cu eroziune în adâncime, pe terenuri cu înlinare mai mare de 35g, pe nisipuri şi pietrişuri cu înclinare mai mare de 30g (T II)

98,01 13,39 98,01 2

K Păduri situate în zonele de carst (T IV) 120,43 98,89 120,43 2

2 Păduri cu funcţii de protecţie a terenurilor şi solurilor

L Păduri situate pe terenuri cu substraturi litologice foarte vulnerabile la eroziuni şi alunecări (T IV)

71,05 11,33 71,05 1

Grupa I – Păduri cu funcţii speciale de protecţie

5 Păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier

H Păduri stabilite ca rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere şi conservării genofondului forestier (T II)

19,76 - 19,76 -

TOTAL GRUPA I 309,25 123,61 309,25 5 A Păduri destinate să producă în principal

arbori groşi şi de calitate superioară în vederea obţinerii de lemn pentru furnire estetice şi tehnice precum şi lemn de rezonanţă şi claviatură (T V)

286,85 - 286,85 4

B Păduri destinate să producă, în principal, arbori groşi de calitate superioară pentru lemn de cherestea (T VI)

5682,99 201,68 5682,99 89

Grupa a II –a Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie

1 Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie

C Păduri destinate să producă , în principal, arbori mijlocii şi subţiri fără celuloză, construcţii rurale şi alte utilizări (T VI)

43,11 - 43,11 1

TOTAL GRUPA A II-A 6012,95 201,68 6012,95 94 ALTE TERENURI 95,89 3,18 95,89 1

TOTAL OCOL 6418,09 328,47 6418,09 100

În raport cu funcţiile atribuite arboretelor şi repartizarea acestora pe tipuri de categorii

funcţionale s-au prevăzut măsuri de gospodărire diferenţiate pentru fiecare arboret în parte:

94

Tabelul nr. 37 Tipuri de categorii funcţionale

Suprafaţa totală – ha Din care în:

Tipuri de categorii

funcţionale

Categorii funcţionale totală

ROSCI0064 ROSPA0029 %

Observaţii

II 1.2A, 1.5H 117,77 13,39 117,77 2 Păduri cu funcţii speciale de protecţie situate în staţiuni cu condiţii grele sub raport ecologic, precum şi arboretele în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă, impunându-se numai lucrări speciale de conservare

IV 1.2K, 1.2L 191,48 110,22 191,48 3 Păduri cu funcţii speciale de protecţie pentru care sunt admise, pe lângă grădinărit şi cvesigrădinărit şi alte tratamente cu impunerea unor restricţii speciale în aplicare

V 2.1A 286,85 - 286,85 4 Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie destinate producţiei de lemn de calitate superioară în care sunt admise tratamente adecvate ţelurilor urmărite: tăieri de transformare spre grădinărit, tăieri cvasigrădinărite şi tăieri progresive.

VI 2.1B, 2.1C 5726,10 201,68 5726,10 90 Păduri cu funcţii de producţie şi protecţie la care se poate aplica întreaga gamă a tratamentelor prevăzute în normele tehnice potrivit condiţiilor ecologice , social-economice şi tehnico-organizatorice

TOTAL 6322,20 325,29 6322,20 99 * ALTE TERENURI 95,89 3,18 95,89 1 *

TOTAL OCOL 6418,09 328,47 6418,09 100 *

Ţinând cont de funcţiile atribuite arboretelor, funcţii ce permit conservarea ecosistemelor

forestiere, se poate considera că în zona sitului de intres comunitar ROSCI0064 – Defileul

Mureşului şi a ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureşului Inferior –

Dealurile Lipovei acestea au o structură favorabilă. Drept urmare, din punct de vedere al gradului

de conservare, speciile de mamifere, amfibieni, reptile şi peşti enumerate în anexa II a Directivei

Consiliului 92/43/CEE din situl ROSCI0064 –Defileul Mureşului precum şi speciile de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE din aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureşului Inferior –Dealurile Lipovei se încadrează în

totalitate la categoria B – conservare bună. Şi gradul de conservare a trăsăturilor habitatului natural prezent în situl de interes

comunitar ROSCI0064 – Defileul Mureşului se încadrează în categoria B –conservare bună.

B.5. Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate

Nu există populaţii afectate. Se asigură continuitatea speciilor forestiere prin promovarea

tratamentelor cu regenerare din sămânţă sub masiv.

B.6. Relaţiile structurale şi funcţionale care crează şi menţin integritatea ariilor naturale

protejate de interes comunitar

Custodele, respectiv Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiş” Arad, veghează pentru

menţinerea integrităţii şi conservarii biodiversităţii în aria de protecţie specială avifaunistică

95

ROSPA0029 –Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei şi în situl de interes comunitar

ROSCI0064 – Defileul Mureşului.

B.7. Obiectivele de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar, acolo unde

au fost stabilite prin planuri de management

Pentru ariile naturale protejate de interes comunitar din raza ocolului silvic Valea Mare

nu au fost elaborate planuri de management.

În conformitate cu cerinţele social-economice, ecologice şi informaţionale,

amenajamentul O.S. Valea Mare îmbină strategia ecosistemelor forestiere din zonă cu strategia

dezvoltării societăţii. Cea mai importantă direcţie în care s-a acţionat o constituie creşterea protecţiei mediului

înconjurător, creşterea calităţii factorilor de mediu (aer, apă, sol, floră şi faună) şi ridicarea calităţii vieţii individuale şi sociale a locuitorilor din zonă. Pentru pădurile din cadrul O.S. Valea Mare obiectivele social-economice avute în vedere

la reglementarea modului de gospodărire a acestora, detaliate prin stabilirea ţelurilor de producţie

ori de protecţie la nivelul unităţilor de amenajament (parcelă, subparcelă, etc.) au fost prezentate în

paragraful A.1.3.1.1. Stabilirea funcţiilor social-economice şi ecologice ale pădurii şi a bazelor de

amenajare.

Obiectivele asumate de amenajamentul silvic al O.S. Valea Mare susţin integritatea

ariilor naturale protejate de interes comunitar din zonă şi conservarea pe termen lung a habitatelor

forestiere de interes comunitar din zonă.

B.8. Descrierea stării actuale de conservare a ariilor naturale protejate de interes comunitar,

inclusiv evoluţii/schimbări care se pot produce în viitor

Starea actuală a arboretelor din ariile naturale protejate de interes comunitar este bună deoarece în raza ocolului silvic studiat nu au fost semnalate fenomene de uscare în masă, atacuri

de insecte sau agenţi criptogamici.

Stabilitatea ecosistemelor forestiere din raza ocolului silvic Valea Mare la diverşi factori

perturbatori (vânt, zăpadă, alunecări, înmlăştinări, eroziuni etc.) este relativ ridicată aceasta şi datorită faptului că majoritatea pădurilor existente (66%) şi-au păstrat caracterul de păduri naturale

(s-au regenerat natural din sămânţă) datorită modului de gospodărire judicios din trecut până în

prezent realizat în conformitate cu preverile amenajamentului, care prin managementul de calitate

promovat a dus la menţinerea integrităţii pădurilor şi a biodiversităţii naturale a acestora.

96

Putem deci aprecia că rolul amenajamentului este unul benefic, pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor şi speciilor, atât la nivelul întregului fond păduros al O.S.

Valea Mare cât şi la nivelul arboretelor din ariile naturale protejate din zonă, şi că fără reglementările pe care le implementează (împreună cu alte acte legislative ale sectorului silvic)

anumite componente şi conexiuni ale ecosistemelor protejate ar putea fi grav perturbate.

B.9. Alte informaţii relevante privind conservarea ariilor naturale protejate de interes

comunitar, inclusiv posibile schimbări în evoluţia naturală a ariilor naturale protejate de

interes comunitar

În viitor nu se prevăd schimbări negative în evoluţia naturală a ariilor naturale protejate de

interes comunitar existente în limitele teritoriale ale ocolului silvic Valea Mare.

B.10. Alte aspecte relevante pentru ariile naturale protejate de interes comunitar

Nu există.

C.IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI

Obiectul prezentului studiu este analiza impactului aplicării amenajamentului silvic a

O.S. Valea Mare asupra ecosistemelor forestiere existente în ariile naturale protejate: ROSCI 0064

–Defileul Mureşului şi ROSPA0029 –Defileul Mureşului Inferior –Dealurile Lipovei.

Evaluarea impactul lucrărilor silvice asupra ecosistemelor forestiere s-a realizat prin

analiza efectelor acestora asupra:

� Suprafeţei şi dinamicii ei;

� Stratului arborescent cu luarea în considerare a următoarelor elemente:

compoziţiei, prezenţei speciilor alohtone, modului de regenerare, consistenţei,

numărul de arbori uscaţi pe picior, numărului de arbori căzuţi pe sol;

� Seminţişului cu luarea în considerare a compoziţiei, prezenţei speciilor alohtone,

modului de regenerare, gradului de acoperire;

� Subarboretului cu luarea în considerare a compoziţiei, prezenţei speciilor

alohtone;

� Stratului ierbos şi subarbustiv cu luarea în considerare a compoziţiei, prezenţei

speciilor alohtone.

97

Ţinând cont de aceste criterii precum şi de scopul şi obiectivele fiecărei lucrări silvotehnice (specificate la paragraful A.1.4. Informaţii privind producţia care se va realiza)

pentru evaluarea impactului s-a utilizat următoarea scară: - impact negativ semnificativ

- impact negativ nesemnificativ

- neutru

- impact pozitiv nesemnificativ

- impact pozitiv semnificativ

În tabelul următor este prezentat impactul lucrărilor silvice asupra arboretelor

componente ale habitatelor din situl de interes comunitar ROSCI0064 –Defileul Mureşului, ţinând

cont de caracteristicile cantitative şi calitative existente în momentul realizării planurilor de

amenajament:

98

Tabel nr. 38 Evaluarea impactului lucrărilor silvotehnice aplicate arboretelor din O.S. Valea Mare existente in situl de interes comunitar ROSCI0064 –

Defileul Mureşului

U.P.

u.a. Supr. Cat. funcţ.

TP Caracter arboret

Structura arboret

K Vârsta Lucrarea propusă

Compoziţia Cod habitat România

Cod habitat Natura 2000

Impactul lucrării din

amenmajament 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 I 1 39,47 1-2K,2L 433 1 parţial

derivat Relativ echien

0,9 65 rărituri 2FA4TE2CE2CA - - Impact pozitiv nesemnificativ

I 2 52,13 1-2K,2L 433 1 parţial derivat

Rel. echien 0,9 70 rărituri 4TE2FA2CA1GO1CE - - Impact pozitiv nesemnificativ

I 3A 7,29 1-2K,2L 433 1 parţial derivat

Rel. echien 0,9 65 rărituri 4TE2CA2CE1FA1MJ - - Impact pozitiv nesemnificativ

I 3B 7,02 2-1B 741 1 natural Rel. echien 0,8 65 rărituri 4GO3CE2TE1DT - - Impact pozitiv nesemnificativ

I 3C 15,0 2-1B 433 1 parţial derivat

Rel. echien 0,8 65 rărituri 5TE3CA1FA1GO - - Impact pozitiv nesemnificativ

I 3D 1,70 1-2A,2K 751 1 total derivat

Rel. echien 0,8 65 tăieri igienă 7MJ2CE1DT - - Neutru

II 1A 7,03 1-2L 433 1 artificial Rel. echien 1,0 10 curăţiri 5ST1STR1CE2TE1DT - - Impact pozitiv nesemnificativ

II 1B 5,16 2-1B 433 1 artificial Rel. echien 1,0 15 curăţiri 4STR2LA1CAS1SC2CA - - Impact pozitiv nesemnificativ

II 1C 8,71 1-2A 433 1 artificial Rel. echien 0,9 110 tăieri de conservare

5PI3CA2FA - - Neutru

II 2A 6,99 2-1B 433 1 natural Rel. echien 0,7 5 îngrijirea seminţişului

6FA2CE1TE1DT - - Neutru

II 2B 2,16 1-2L 433 1 parţial derivat

Rel. echien 0,9 70 rărituri 5CA4FA1CE - - Impact pozitiv nesemnificativ

II 2C 2,55 2-1B 711 1 natural Rel. echien 0,8 115 tăieri progresive

8CE1ST1CA R4149 91M0 Impact pozitiv nesemnificativ

II 2D 2,14 1-2L 433 2 natural Rel. echien 0,8 110 tăieri igienă 6FA3PI1CA - - Neutru II 2E 2,98 1-2A 433 1 artificial Rel. echien 0,7 110 tăieri igienă 5PI3CA2FA - - Neutru II 3A 2,22 2-1B 741 3 natural Rel. echien 0,7 110 tăieri progresive.

Ajut. regenerării naturale

3CE1PI5ST1CA - - Impact pozitiv nesemnificativ

II 3B 26,46 2-1B 751 3 natural Rel. echien 0,8 50 rărituri 3CE1ST1CI1PI1TE3CA R4152 91M0 Impact pozitiv nesemnificativ

99

0 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 II 3C 0,45 2-1B 711 1 artificial Rel. echien 1,0 15 curăţiri 7STR2CE1CA - - Impact pozitiv

nesemnificativ II 4 16,00 2-1B 751 4 natural Rel. echien 0,8 50 rărituri 3CE1ST2TE1GO2CA1DT - - Impact pozitiv

nesemnificativ II 5A 3,94 2-1B 751 4 parţial

derivat Rel. echien 0,8 50 rărituri 5CE4CA1ST - - Impact pozitiv

nesemnificativ II 5B 16,86 2-1B 751 4 artificial Rel. echien 0,8 100 tăieri igienă 4ST3GO2CE1DT - - Neutru II 6A 18,67 2-1B 751 4 artificial Rel. echien 0,8 100 tăieri igienă 4ST3GO2CE1DT - - Neutru II 6B 2,67 2-1B 433 1 natural Rel. echien 0,7 105 tăieri progresive.

Ajut. regen. nat. 7FA2CA1DT - - Impact pozitiv

nesemnificativ II 7A 27,79 2-1B 741 4 artificial Rel. echien 0,8 90 tăieri igienă 6ST3CA1CE - - Neutru II 7B 4,12 2-1B 433 1 artificial Rel. echien 0,9 90 tăieri igienă 6ST2FA1CA1GO - - Neutru II 8A 3,83 2-1B 741 3 natural Rel. echien 0,7 100 tăieri igienă 4GO2ST1CE3CA - - Neutru II 8B 7,38 2-1B 751 3 natural Rel. echien 0,8 100 tăieri igienă 9GO1ST R4152 91M0 Neutru II 9A 15,35 2-1B 741 3 artificial Rel. echien 0,9 100 tăieri igienă 6GO1ST1CE1CA1DT - - Neutru II 9B 6,17 2-1B 741 1 total

derivat Rel. echien 0,8 100 tăieri igienă 4GO4CA1CE1SC - - Neutru

II 9C 8,67 2-1B 741 1 artificial Rel. echien 0,8 25 tăieri în crâng

7SC3DT - - impact negativ nesemnificativ

II 9D 1,35 2-1B 741 3 artificial Rel. echien 0,9 25 rărituri 6STR3CA1SC - - Impact pozitiv nesemnificativ

II 9E 3,03 2-1B 741 3 artificial Rel. echien 1,0 25 rărituri 5STR1LA1CA3SC - - Impact pozitiv nesemnificativ

II 10C 0,32 - - - - - - - - - - Canton silvic II 11C 0,17 - - - - - - - - - - Canton silvic II 12A 1,08 - - - - - - - - - - Canton silvic II 12C1 0,59 - - - - - - - - - - Sediu OS Valea

Mare II 12C2 0,31 - - - - - - - - - - Locuinţă

personal silvic II 13A 0,71 - - - - - - - - - - Depozit mat.

lemnos

100

În ceea ce priveşte impactul lucrărilor silvotehnice asupra ecosistemelor forestiere din

aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 –Defileul Mureşului Inferior –Dealurile

Lipovei este mai greu de realizat la nivel de unitate amenajistică deoarece aceasta se suprapune în

întregime peste suprafaţa ocolului. Acesta este motivul pentru care în tabelul de mai jos evaluarea

se va face pe natură de lucrări şi nu la nivel de unitate amenajistică: Tabel nr. 39

Evaluarea impactului lucrărilor silvotehnice aplicate arboretelor din O.S. Valea Mare existente

în aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0029 – Defileul Mureşului Inferior –Dealurile Lipovei

Lucrarea silvotehnică Suprafaţa –ha/an Volum de extras –mc/an Impactul lucrării din amenmajament

Degajări 21,42 - Impact pozitiv nesemnificativ Curăţiri 44,87 175 Impact pozitiv nesemnificativ Rărituri 219,14 4806 Impact pozitiv nesemnificativ Tăieri igienă 2522,58 2233 Neutru Tăieri de conservare 3,26 311 Neutru Tăieri de produse principale din care:

91,74 15812 *

- tăieri progresive 86,45 14956 Impact pozitiv nesemnificativ - tăieri rase de substituire 1,91 481 Impact negativ nesemnificativ - tăieri crâng 3,38 375 Impact negativ nesemnificativ Ajutorarea regenerării naturale

3,46 - Neutru

Lucrări de regenerare (împăduriri)

10,35 - Neutru

Completări în arborete care nu au închis starea de masiv

4,96 - Neutru

C.1. Procentul din suprafaţa habitatului ce va fi pierdut prin implementarea planului

Prin implementarea prezentului amenajament silvic nu se afectează suprafaţa habitatelor

de interes comunitar, drept urmare nu există impact negativ semnificativ asupra unor specii sau

habitate de interes comunitar.

C.2. Fragmentarea habitatelor de interes comunitar

Prin implementarea prezentului amenajament silvic nu se fragmentează nici un habitat de

interes comunitar, dimpotrivă măsurile propuse conduc la realizarea permanenţei pădurii prin

conservarea habitatelor de interes comunitar şi a speciilor existente.

Prin urmare prin implementarea măsurilor din amenajamentul silvic nu se realizează un

impact negativ asupra ariilor naturale protejate de pe teritoriul O.S. Valea Mare

101

D.MĂSURI DE REDUCERE A IMPACTULUI

D.1. Măsuri de reducere a impactului asupra biodiversităţii

Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii la cele patru niveluri ale acesteia

(intraspecifică, interspecifică, ecosistemică şi al peisajelor) este una din legităţile care stau la baza

întocmirii proiectului de amenajarea pădurilor.

Principala lucrare silvotehnică reglementată de amenajamentul silvic care ar putea duce la

o diminuare sau pierdere a biodiversităţii o reprezintă extragerea totală sau parţială a arborilor

ajunşi la o vârstă înaintată, vârstă care nu mai permite exercitarea rolului de protecţie şi/sau de

producţie de către aceştia, ca urmare a aplicării tratamentelor silviculturale.

Acesta este motivul pentru care arboretele, ajunse la vârsta exploatabilităţii, din cadrul

ocolului silvic Valea Mare vor fi parcurse într-o proporţie covârşitoare (94%) cu tratamentul

tăierilor progresive. Acest tratament răspunde din punct de vedere al biodiversităţii genetice

actualelor şi viitoarelor cerinţe, de asemenea posedă aptitudini pentru conservarea şi ameliorarea

structurii pe specii a arboretelor (diversitate ecosistemică). Calitatea deosebită a acestui tratament

rezidă din faptul că ideea regenerării în ochiuri este preluată din procesul de regenerare a pădurii

naturale.

Există şi câteva situaţii în care aplicarea tratamentul tăierilor rase (refacere-substituire) pe

suprafeţe mici în arborete total derivate sau în crâng (arborete de salcâm) nu a putut fi evitată (ele

reprezintă doar 6% din arboretele în care urmează să se aplice tăieri de regenerare) chiar dacă suprafaţa parcursă cu aceste tratamente este foarte mică, sub 1% din totalul suprafeţei ocolului

silvic Valea Mare. Partea negativă a acestor tratamente constă în aceea că prin aplicarea lor este

afectată stabilitatea şi polifuncţionalitatea pădurii. Partea bună în cazul tratamentului tăierilor rase

este aceea că prin efortul silvicultorului se creează arborete amestecate cu specii mai rezistente iar

în cazul tăierilor în crâng la salcâm prin regenerarea din drajoni pe care o promovează se conservă diversitatea genetică a populaţiilor de arbori.

În ceea ce priveşte diminuarea efectivelor populaţiilor de mamifere, reptile, amfibieni,

peşti sau păsări de interes comunitar s-a constatat că nu există un impact negativ semnificativ,

suprafaţa ariilor naturale protejate de interes comunitar fiind suficient de mare pentru a asigura

menţinerea pe termen lung a tuturor speciilor.

102

D.2. Măsuri de reducere a impactului produs de zgomot şi vibra ţii Principala sursă de zgomot şi vibraţii este dată de utilajele folosite la tăierea şi transportul

lemnului.

Nivelul de zgomot variază funcţie de tipul şi intensitatea operaţiilor, tipul utilajelor în

funcţiune, regim de lucru, suprapunerea numărului de surse şi dispunerea pe suprafaţa orizontală şi/sau verticală, prezenţa obstacolelor naturale sau artificiale cu rol de ecranare. Datorită faptului

că planul se afla într-o zonă deschisă, efectul acestora va fi mult diminuat şi limitat la zona de

activitate.

Cele mai afectate de zgomotul produs de utilaje sunt păsările mai ales în perioada de

împerechere şi cuibărit. Trebuie precizat faptul că tăierile în crâng şi tăierile progresive (tăierile

de punere în lumină şi racordare) au restricţia (prin lege) de a se executa doar în afara sezonului de

vegetaţie evitându-se în acest fel perioadele de împerechere şi cuibărit a păsărilor.. În cazul

tăierilor rase şi al tăierilor progresive (însămânţare), ce nu au restricţia menţionată se recomandă evitarea tăierilor în perioada de împerechere şi cuibărit atunci când speciile de păsări sunt

vulnerabile.

În restul timpului ţinând cont de faptul că aceste tăieri se execută pe intervale scurte şi la

la intervale mari de timp şi că păsările au o mobilitatea ridicată având la dispoziţie şi numeroase

habitate receptor în arie, impactul produs de zgomotul şi vibraţiile utilajelor va fi minim.

E. CONCLUZII Din analiza obiectivelor amenajamentului silvic tragem concluzia că acestea coincid cu

obiectivele generale ale reţelei Natura 2000, respectiv cu obiectivele de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar. În cazul habitatelor, planul de amenajament are ca obiectiv

asigurarea continuităţii pădurii, promovarea tipurilor fundamentale de pădure, menţinerea

funcţiilor ecologice şi economice ale pădurii aşa cum sunt stabilite ele prin încadrarea în grupe

funcţionale şi subunităţi de producţie.

Obiectivele asumate de amenajamentul silvic pentru pădurile studiate sunt conforme şi susţin integritatea reţelei Natura 2000 şi conservarea pe termen lung a habitatelor forestiere

identificate în zona studiată. Lucrările propuse nu afectează negativ semnificativ starea de conservare a habitatelor

forestiere de interes comunitar pe termen mediu şi lung.

103

Prevederile amenajamnetului silvic nu conduc la pierderi de suprafaţă din habitatele de

interes comunitar.

Anumite lucrări precum completările, curăţirile, rărituri au un caracter ajutor în

menţinerea sau îmbunătăţirea după caz a stării de conservare.

Soluţiile tehnice alese contribuie la modificarea pe termen scurt a microclimatului local,

respectiv al condiţiilor de biotop, datorită modificărilor structurilor orizontale şi verticale (retenţie

diferită a apei pluviale, regim de lumină diferenţiat, circulaţia diferită a aerului).

Având în vedere etologia speciilor şi regimul trofic specific nu se poate afirma ca

gospodărirea fondului forestier poate cauza schimbări fundamentale în ceea ce priveşte starea de

conservare a populaţiilor de carnivore.

Managementul forestier adecvat, propus în amenajament, este în măsură să conserve

suprafeţele ocupate la ora actuală de pădure şi păşune ca tipuri majore de ecosisteme precum şi păstrarea conectivităţii în cadrul habitatelor ce vor putea asigura perpetuarea în timp a

biocenozelor naturale.

Ca urmare prin regelementarile si masurile propuse de amenajamentul silvic în studiu nu

se realizează un impact negativ asupra ariilor naturale protejate ROSCI0064 –Defileul Mureşului

şi ROSPA0029 –Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei.

104

ANEXE

105

Harta

106

Colectiv de elaborare

107

CV