Regele Caro! I pe patul de moarte

No. -iu UNIVERSUL LITERAR Duminică 5 Octombrie l ü ' - i - .

Jn p e r i o a d a de 48 de a n î de la 1865 la l'Ji'i, n u m e l e de Carol I umplu is­t o r i a n o a s t r ă m i l i t a r ă , p r i n o r g a n i ­z a ţ i a ce se dă a r m a t e i şi p r i n glo­r iosul războiţ i din 1877-78 şi c a m p a n i a din 1913, în ca r î a r m a t a ro­m a n ă culege l au r i i "victoriei р э c â m ­piile B u l g a r i e i . Azi e un fapt mân­dru şi pios a a r u n c a o pr iv i re re­pede a s u p r a activitate! mil itare a defunctu lu i Rege, ac t iv i ta te ca r e deşi cunoscută , va fi însă rec i t i tă cu in te res de toţi r o m â n i i . . D u p ă p e r i o a d a zbuciumată ckáa s fâ rş i tu l d o m n i e i lui Cuza-Vodă si­t u a ţ i a i n t e r n ă şi m a l a les externă a ţ a r i î e ra a ş a de întunecată, că pri­m i r e a t r o n u l u i Românie i de către A. S. Rega lă P r inc ipe l e Carol de Hohen-zoUern p u t e a fi privită ca u n act de m a r o î n d r ă z n e a l ă şi bărbăţie perso­na!.!.

Trecu tu l ţ ă r i i noastre, maî a les mil i t a r , a fost glorios; modest însă şi urni i e ra în 1866, maî ale» iată de a sp i r a ţ i un i l e înal te şi patriotice aie nou lu i Domni tor .

Domni toru l se p u n e pe lucru, arapă p r o p r i a Sa- expres iune „cu ardoare» t inereţi i , a p r i n z â n d u - ş l lampa ve­gheri i ' ' .

Sub i m p u l s i u n e a Sa din luna Mar­tir-, guvernu l p rez in tă Camer i lo r un proiect de lege re la t iv la o rgan iza ­rea a r m a t e i , r i d i când a r m a t a per­m a n e n t ă la 20.000 oamenî , f ixând pen t ru mil i ţ i i cifra de 30.000 şi pen­t ru gloate cea de 50.000.

P e n t r u a cont ro la şi m e n ţ i n e în a r ­m a t ă vederi le şi ac t iv i ta tea Sa, neo­bosi tul Domni to r î n t r e p r i n d e m u l t e şi con t inue reviste, inspec ţ iun î , m a ­nevre, etc. Astfel în Octombrie 1805 Domni to ru l lucrează s i n g u r temele manevre lor , u r m e a z ă mişcă r i l e t ru ­pelor şi pen t ru a le da o n o u ă p r o b ă de in te resu l ce le p o a r t ă şi da bă rbă ­ţ ia re se cere de la toţ i şefii i e rar ­hici , b ivuach?nză în fie caro n o a p t e în mij locul t rupe lor sale, d u c â n d as t ­fel, aceeaş v i a ţ ă obosi toare şi p l i nă de p r iva ţ iun i , ea cel d in u r m ă din­tre soldaţ i i Săi .

Un detaliu carac te r i s t ic privitor la vederi le D o m n i t o r u l u i a s u p r a dreptu­r i lo r Sale de şef al a r m a t e i şi a l în­da to r i r i lo r l imi ta te r e i n c u m b ă min i ­s teru l de r ăzbo ia , e că c h i a r în 1887, în u r m a m a n e v r e l o r de t o a m n ă . Dom­n i to ru l î n a i n t e a z ă un număr de ofi­ţ e r i , c e n t r a voinţei ministerului 'Se războiţi , i a r în 18S8, hotărăşte numi­r ea unul civil în capul departamen­tu lu i de războiri , ţiind. d u p ă propria sa expres iune . s ă dovedească că func­ţ i unea m i n i s t r u l u i nu poate fi con­funda tă cu d rep tu l p r i m o r d i a l al Su­v e r a n u l u i de c a p suprem al armatei.

Astfel e ra . în ajunul războiului d in 1S77-7S, i n s t r u m e n t u l de război» fău­r i t de u n u l din ceî m a l marî Domni­tor i a î ţ ă r i i noas t r e , cu care avea să cucerească l i be r t a t ea României pe câmpi i le Bu lga r i e i şi să se creeze re­gatu l r o m â n .

S a r c i n a de organizator şi de in­s t ruc to r pe ca re şi-o luase Domnito­rul , deşi grea şi sp inoasă prin ea în­săşi , s'a p u t u t însă îndepl in i eu iu lesni re. căci S u v e r a n u l fiind şi şeful a r m a t e i p u i c a să realizeze, d u p ă voia Sa, proectele ce concepuse pentru p r e g ă t i r e a oşi ireî na ţ iona le .

In conducerea , ea, general de căpe­tenie, a a r m a t e i r u s o r o m â n e de la P levna , ac t iv i t a tea Sa de şef abi l a fost, de m u l t e or î zădărnicită prin ge­loziile de carî e ra cuprins c o m a n d a ­m e n t u l r u s şi mal ales prin incapa­ci ta tea de r a r e au dat atâtea p robe m u l ţ i din genera l i i ruşi .

De la începu te ] ra>rfflictfflluî ruso-tn rc , d u p ă c u m se фЦеѵ BeeMi-ííwöt r o m â n nel iniş t i t áe erm-ărîie acestei neînţe leger i , îşî pregStefftr armane p e n t r u războia,. «faniBmd peremát toate m ă s u r i l e p r m i e e r e Ia. ияйНВ-znren armatei ' şi la aprov iz ionamen-teîe r'e m u n i ţ i i de ca r i se s imţea .ri­tul a lipsă.

P e n t r u cel ce a ü cit i t memor i i l e M. S. Regelui şi a u văzut în ele m u n c a Sa fă ră preget şi chibzuitele Sale preveder i , se explică c u m a r m a t a ro­m â n ă de opera ţ i e , c a r e şi-a dublat în m o m e n t u l mobi l i za re ! toate un i ­tă ţ i le sale, s ' a p u t u t p rez in tă pe câm­pul de bătae cu o imitate şi o omo­gen i t a t e ce a fost a d m i r a t a de toţi ofiţerii s t r ă i n i ca r î a u l u a t parte la războiu l din 1877-78.

Ar fi p rea l u n g să expunem aci ne-goc ia ţ iun i le încorda te ce s 'au u r m a t între guvernul rus ş i român cu p r i ­vire la cooperarea armatei române. Orgoliul rus, încă odată, î n tunecase dreapta judecată a conducătorilor săî. Nota lui Nelidoff din 19 Maî 1877. va rămâne neştearsă în m i n t e a ro­mâni lor Rusia n'are nevoe de con­cursul armatei române. Forţele ce-a pus în mişcare sunt m a î mult ca su­ficiente pentru a atinge scopul ce îm -paratul şi-a propus locxpámd гайктіі actual".

viu. s'a opus la a t a c u l de la 30 Au­gust . R ă s p u n d e r e a î n t r e a g ă a aces­tei nenoroci te bă t ă l i i rev ine c o m a n ­d a m e n t u l u i rus şi în special m a r e l u i duce Nicola-:, c a r e a impus-o .

In a f a r ă de ca l i tă ţ i le Sa le de mare genera l , a r fi de i s tor is i t m u l t e inci­dente do e ro i sm pe r sona l în t i m p u l acestei c a m p a n i i ; u n u l d in cele m a l ca rac te r i s t i ce e u r m ă t o r u l : Л doua zi d u p ă l u a r e a Plevnel, c â m p i a d in ju­rul o r a şu lu i , în lungul şoselei p â n ă la Vidin, era p l i n ă de soldaţi turci, ca r i nu fuseseră încă d e z a r m a ţ i . Du­pă fedetrm-ul ce s'a ce lebra t în Plev­na, î m p ă r a t u l f ăgădu i se să se ducă să t r e a c ă în rev is tă t rupe le gene ra ­lu lu i GaneUki, d u p ă m a l u l s tâng al Vidului. In ult imul moment inten-ţ iunile împăratului sunt schimbate, iar Domnitorul nostru ia asupra Sa să străbată tabăra turcească, ca să mul ţumească trupelor Iui Ganetzki , prin mijlocul acestui fu rn ica r de oa­m e n i fanatici , unde un acc iden t se putea lesne produce.

Din scurta expunere a vieţel şi ac­t ivitate! militare a M. S. Rege lu i Carol I, se poete aprec ia m a r i l e sale calităţi de organizator, ca r î i-au рэг-

despre limba rămână

Regele Carol la Poradîn

D o m n i t o r u l R o m â n i e i , ca re avea o idee prec isa de insuf ic ien ţa forţelor r u s e , a d o p t ă m ă s u r a ab i l ă de a a d ă ­s t a de s f ă şu ra r ea evenimente lor . A-cest mod de a proceca era foar te Ji bae iü ş i din p u n c t u l de vedere politic şi mi l i t a r , căci n e permitea să inter­v e n i m d u p ă o serie de înfrângeri, ceea ce mărea valoarea ajutorului n o s t r u , ş'apol puteam pune condivi-u n l politice privitoare Ia acţiunea şi c o m a n d a m e n t u l armatei române, ceea ce nu era inutil faţă de r e a u a c r ed in ţ ă vădită a ruşilor.

Dela începu tu l cooperare! ruso-ro-m â n e s u p e r i o r i t a t e a mil i tară a Dom­n i t o r u l u i nostru s'a arătat în mod v ă d i t : Luând comanda armatei de Vest întărită prin contingentul ro­m â n , D o m n i t o r u l c iont ise ca a rmata n o a s t r ă să ia poziţ ie pe m a l u l s tâng a l Vidulu i , că la re , pe d r u m u l Plev-na-Orhan ia -Sof i a , de u n d e O s m a n a ş t e p t a şi p r i m e a a j u t o a r e . U r m ă ­r i le acestei îndrăzne ţe m ă s u r i s t r a ­tegice n ' a u fost p r icepute m ă c a r de c o m a n d a m e n t u l r u s , c a r e p u n â n d îna ­in te cons ide ra ţ i un î de g r e u t ă ţ i de a-p r o v i z i o n a m e n t şi de l e g ă t u r ă tac t i ­că, a for ţa t m â n a D o m n i t o r u l u i , fă-eându-1 să cons imtă la dispozi t ivul b t ângac iu d 'a î ncon ju ra P levna , mi­m a i d u p ă m a l u l d rep t a l Vidulu i şi a o lăsa desch isa sp re O r h a n i a , ad i ­că sp re cent re le sa le de aprov iz iona­re . U r m ă r i l e aces te i greşel i se cu­nosc îndes tu l , ele a u cos ta t pe ru so -r o m â s î mult s a n g » şi a u î n t â r z i a t eăidearea PTevneî eu încă două lun i .

Această gansşală n u e r a î n s ă sin-gua?» ег a comis c o m a n d a m e n t u l r u s . D o m n i t o r u l R o m â n i e i , care avusese ocaz iunca să aprecieze la ased iu l DupeluluT, pu t e r ea o m o r â t o a r e a for­t if icaţi i lor ce sun t a p ă r a t e de un foc

mis , într^un t imp relativ s cu r t şi cu mijloace foarte insuficiente, să o r g a ­nizeze o armată de 500.000 oameni, care a minunat Europa pe câmpii le bulgare prin omogenitatea, ştiinţa şi bravura sa. Capacitatea Sa de m a r e general a fost iarăş i consacrată prin conducerea abilă ş i măsuri le protiv-nice ce a luat la Plevna.

Operaţiunile din Jurul acestei ce­tăţi erau în s ine poate ingratewcăcl în faţa fortificaţiilor pasive dar pu­ternice ale luî Osman P a ş a , na era loc a se executa manevre abile, care s ă producă căderea lor; totul se re­ducea la o serie de contra-măsurl carî să zădărnicească rezistenţa tur­cilor şi să precipite căderea lor. Co­mandamentulu i rus i-a l ipsit acea vi r tu te m i l i t a r ă , ce se ch iamă răbda­r ea şi a c e a s t a făcea marea superiori­t a t e a Domnitorului nostru asupra t u t u r o r generalilor ruşî. Instruit şi nepripit în j udeca t ă ca şi în întări­rile sale, Augus tu l nostru Suveran a cântărit de la î n c e p u t puterea forti­ficaţi i lor turceşti şi rezultatul sânge­ro s d a r inutil a l atacurilor de front, şi-a p r o p u s ideea măreaţă de a lua P l e v n a p r i n foame, tăindu-I l in ia de a p r o v i z i o n a r e din spre O r h a n i a . I-deea, c u m a m m a l spus , n ' a fost în­ţ e leasă de ruş î , decâ t d u p ă m u l t e e-şecur l .

P r i n actele sale războinice , iub i tu l nostru Rege a a r ă t a t , pe câmpi i l e Bulgariei , că a r e i n i m ă de eroü şi c a p de general . A fost u n vrednic ur­m a ş al lu î ş t e f a n cel M a r e şi Mihaî .

Noul rege al Românie i va desăvâr­şi ope ra m ă r e a ţ ă a predecesorului Său, mergând vitejeşte pe urmele Luî,

Cuvântarea rostită î a secanta Acade­mie i de la 1 Apri l ie 1905

,,La t eme l i a aces tu i t e m p l u se a-fla l imba , a c e a s t ă d u i o a s ă l i m b a ro ­m â n e a s c ă , c a r e mi-a deven i t îndo i t de s c u m p ă d in z iua c â n d a m auz i t -o r ă s u n â n d pe buzele neu i t a t e i inele copile ş i de când , s p r e m a r e a m;»» m â n g â e r e , u r m a ş i i m e i o g r ăe sc în j u r u l m e u .

M â n a t de aceas t ă s imţ i re , an i p ro ­pus Academic i , a c u m 21 a n i , în toc ­m i r e a d i c ţ i o n a r u l u i „ E t y m o l o g i c u m m a g n u m R o m a n i a c " , a v â n d m a i a-les în vedere cu lege rea .şi p .»*«area aces to r cuv in te vechi car î , deşi o-b â r ş i a lor este s l avonă , g recească s a u tu r cea scă , a l că tuesc o r i g ina l i t a t e a şi b o g ă ţ i a l imboî.

D o r i n ţ a m e a e r a ea A c a d e m i a să s c a p e aceste odoa re a m e n i n ţ a t e ?* c ă d e a în u i t a r e , r edându- l e locul la ca r e a u d rep t şi să p u c o s t av i l ă ia acest va l de n e p ă s a r e p e n t r u g r a i u l b ă t r â n e s c , s t â r p i n d to t d e o d a t ă bu-r ien i le neo log i smulu i , c a r e î năbuşe l i m b a s t r ă m o ş e a s c ă . L i m b i l e îşi ай în a d e v ă r v iaţa l o r p r o p r i e , c a r e se dezvoltă d u p ă n i ş te r égu le s t a t o r n i ­ce, însă î n r â u r i r e a scr i i to r i lo r -1e f run te şi a Academi i lor a s u p r a aces­tei dezvol tăr i es te de a s e m e u e a ne­t ă g ă d u i t ă .

De ce s ă ne fer im de aceste locuţi­un i vechi cu obâ r ş i e a ş a de c u r a t ă ea aceea a l i t u rgh ie i ş i a letonisoti-lor ţ ă r i i , şi c a r i nici m ă c a r a r h a i s ­m e n u sun t , de oarece le î n t â l n i m în limb-a biser ic i i şi a poporu lu i? Mul t m a î de t e m u t sun t aceste neo logisme s terpe , cu fo rmă şi înţeles pocite, ca r i n u a d u c nici o idee nouă , ci izgo­nesc n u m a i cuv in te cu a d e v ă r a t r o ­m â n e ş t i sp r e a le înlocui cu al tele s t r ă ine , ca sp re pi ldă, a v a n s a r e în loc de î n a i n t a r e , voiaj în loc de că­lă tor ie .

Aceste p a r a z i t e r ă u t ă c i o a s e s u n t mii , n u m ă r u l lor creş te pe zi ce m s r -ge, şi s fâ r ş i tu l va fi schi lodirea l im-bel. S t r e c u r a r e a lor o d a t o r i m în m a r e p a r t e vieţi i poli t ice, obiceiur i ­lor a p u s e n e şi e d u c a ţ i u n e l copi i lor în s t r ă i n ă t a t e . Aceste î n r â u r i r i n ' a u fost t o t d e a u n a nenoroci te , n u n u m a i a s u p r a l imbi i ci şi a s u p r a m o r a v u ­r i lor , ca r i aü p ie rdu t poa t e m a l m u l t de cât au câş t iga t . U r m a r e a cea m a l de p l â n s , a acestei g reş i te î n d r u ­m ă r i este ş a n ţ u l ee se s a p ă în t re l im­b a c lase lor cul te şi n e p r i h ă n i t a l im­b ă a p o p o r u l u i . D e s p ă r ţ e n i a aceas t a t r e b u e d a r cu or ice p re ţ p r e î n t â m p i ­n a t ă c a o p r i m e j d i e p e n t r u n e a m u l r o m â n e s c , a c ă r u î u n i t a t e se în t eme­iază pe legea şi l i m b a sa" .

UN TRIST AMURG!.. . Ce trist imî pare-acest amurg de

toamnă! Cad frunzele uscate pc cărare Şi 'n stinsa şoapt'a lor se shate —

doamnă — Suspinul unul suflet care moare!

Ci astăzi dorul nu mă mai îndeamnă Să te cuprind in lungă 'mbrălişare;— Iubirea '« pieptul meu nu-şX mai

înseamnă A sa cerească, dulce sărutare!

A fost un ris frumos dc-odinioară. Un vis frumos ce-a, fost menit sR

moară! De ce ne-am întreba cine-i de vinăl

Imî caut pacea, liniştea "aeplină Pe care lângă tine n'am aßat-ö— O, uită-mă dc-acuma, adoratei

C. Nienlesc* livrări.

nii'H <

Duminica O Octombrie 1914. UNIVERSUL LITE 11 Aii No. 40. —

Regele Carol ca copil Regele Carol ca şcolar

omânia în doliu Cine deschide puţin paginele isto­

riei nonstre din ultimele cinci dece-:ül, poate prin sigur în urma anilor •za dc pc vártul unul munte uriaş, l'c acest pisc, ridicai pe o stânca la­pidară, e nn semnal de foc care lu­mi acuză pu ternie, in noaptea trecu­tului nostru istorie. Acest puternic .semnal dc lumină ne arată in zarea anilor apaşi. Xeatdrnarca ţârii cu­cerită pe câmpiile Bulgariei, înflo­rirea economică a Ilegalului şi înăl­ţarea artistică, intelectuală a ţării voastre nu numai îu chil noştri, dar in fa(a inlregci străinătăţi.

Sub domnia Regelui Carol, edificii măr'de s'au înălţat tuturor ratiiuri'or de înarnţire naţională. Alături dc mândrele bulevarde pe care se ridică impunătoare palatele industriei sico-vicrţulut românesc, strălucesc bogă­ţiile sufleteşti ale românilor în Ы-bliolccelc, V nirersi'.ăţîtc şi Academia neamului românesc.

O viată cumpătată si mare de no­bile griji a făcut să înflorească la olaltă Anuala şi Justiţia ţării, aşe-zăniiiitele eî filantropice şi culturale, sprijinirea romanilor sub toate ra­porturile, pe calea care duce la civi­lizaţie şi progres.

Regele, primai nostru Rege a adăo-gat cea mal strălucitoare perlă la stema nestimată a voevozilor noştri de demult.

Legai sufleicşle de pământul pa­triei voastre din rare şi-a creiat a dona Patrie a Sa, El a pus un umăr dc allct la. înălţarea edificiului nos­tru national.

Testamentul Său, un monument de grai bătrânesc şi înţelept, ne a-minteşte vechile Cronici şi stă măr­turie reală a izvoarelor din care a. sorbit sufletul Său de Rege roua bi-nefăcăloaie a. virtuţilor strămoşeşti.

In acest testament admirabil cum­pănit, stă doradu grija pe care J.v. (jele Cai ol a purtal-o înlregcl Socie­tăţi romaneşti.

Academia, lhiiversitalca. Oştirea, ca şi cel săraci din (ara noastră — aut-pra tuturor sa arătat ochiul prevă­zător al Regelui care a apus.

Colecţia 5,-y artistică a fost dăruită tot ţării împreună cu aşezămnil.-le de, binefacere ce, se vor treia după •moartea ilar prin voinţa Sa.

Dacă, dintre cei cari s'au slins a-cum tó ani, sar ridica unul la viaţă din nou, cu prin minune, ar rămâne, uimit й ( t a lăsat în urmă-l faţade ce i-ar fi dat să vadă acum.

üa, noî cart trăim zi cu zi progic-sele ce sc jac sub ochii noştri, noi nu putem, preţui în deajuns aceia ce se întâmplă în zilele noastre şi mai ales acei,, ce falai a trebuit să se inlâm-\:le in zilele din urmă.

Suntem astăzi o [ard binecuvânta­

tă în lăunlru, respectată de toţî în a-fară şi temută chiar de vecini; ne sprijinim viitorul pc o coroană de o* ţel şi pornim cu încredere în lămu­rirea acestui viitor.

Zăbranicul de jale învălue astăzi . .Coroana Român ie i " , dar zilele de reculegere vor veni .şi aluncl, din iz­voarele celor 4S ani de înţeleaptă domnie, vom sorbi roua întăritoare a faptelor noastre, de mâine.

Amintirea strălucitelor fapte şi vir­tuţi ale celui dintâi Rege al Româ­niei, ne va sta pildă, şi îndemn la zi­direa înainte a edificiului rmânesc.

Şi clacă acest edificiu ne-a foit lăsat măreţ şi impunător, grija noas­tră trebue să fie ca să-l înălţăm, şi mal mult, să-l facem adăpost al tu­turora de aceiaşi lege ţi de acciaş grai.

Vom face aceasta ,prin noî înşine" — aşa cum vorbit-a Regele Carol — cumpătaţi în viaţn noastră dc toate zilele, sârguitorl în munca noastră spre mai bine, încrezători în izvoare­le dc energie ale geniului nostru na­tional.

Sădind în sufletele noastre floarea amintirilor despre aecla care a fost un drept călăuzilor al destinelor noa­stre, în însăşi faptele noastre va stră­luci recunoştinţa pe care o dalorim Marelui nostru Rege şi celui maî în­ţelept dintre noi.

Sobru şi cumpătat, încărcat de glorie şi de virtuţi, plin de dragoste pentru {ara şi poporul Său, harnic până în clipele sale din urmă, înţe­lept în toate împrejurările lungel sale domnii — aşa a fost Regele Carol l!

Să luăm lumină din lumina fapte­lor luî Şi să pornim prin amintirea luî spre calea care ne va duce nea­mul la limanul adevărului ce îl s'a vreursit în cartea, neamurilor dc pa pământ.

In cele mal grele împrejurări ale neamului s'a săvârşit din viaţă Mă­ritul nostru Rege Carol 1. Realita­tea crudă în faţa căreia ne-a pus fatalitatea, cu greu. o vom putea pri­cepe noi cei dc astăzi. Istoria singu­ră, dreaptă Şi nepărtinitoare, va lă­muri adevărul limpede şi puternic ol tristelor şi marilor zile de azi.

Inşiiuirca faptelor însă ne poale duce pc calea cea dreaptă şi tot ca ne va face să înţelegem, la lumina faclelor de doliu, aceia ce moartea singură dcsvălue omului din nepă­trunsele taine ale firii. Numai ast­fel se explică pentru ce astăzi, d u p ă adormirea Luî . Regele Carol, apare luminos chiar în ochiî adversarilor Săi de până azi. Moartea Regelui a luminat ţoale sufletele care acum în­ţeleg şi recunosc, admiră şi îndrep­tăţesc opera celor ÍS de ani dc rod­nică şi înţeleaptă domnie, rodnică în fapte vitejeşti şi în sublimele virtuţi ale păcii.

Leoni in Iliescu

Pentru cei tineri L a pag in i l e cern i te ale i s to r ie i 'na«

ţ iona le , s'a m a i a d ă o g a t încă una : m o a r t e a Rege lu i Carol .

Aceas tă p a g i n ă este des igur şi cea m a î 'dureroasă , cu câ t Regele e r a p e n t r u ţ a r a noas t r ă , un s imbol al in­t e g r i t ă ţ i i c a r a c t e r u l u i şi al discipi ini i m o r a l e .

D u p ă sfâşier i le in terne . dup5 ciec-n i r e a d e ş e r t ă c i u n i l o r t u t u r o r celor cu r ă s p u n d e r e , d u p ă p a t i m a l a rgă şi r ă s p â n d i t ă în convuls iun ï a s f ix i an te p e n t r u poporu l , c a r e c redea în ţoale făgăduel i le şi i e r t a t oa t e înşe lăc iu­nile, d u p ă zile de c r â n c e n ă d e p r i m a ­re ş i a l te de ef lorescenta năde jd i lo r celor m a i senine , a p u s u l s implu , li­n iş t i t ş i sobru a l Regelui , a p a r e ca u n fap t m e n i t să t r ezească o gene­r a ţ i e de o a m e n i , l a r ea l i t a t ea cea m a l l impede.

D a c ă Regele n ' a r fi fost decât o-m u l cu cea m a i îngr i j i t ă d isc ip l ină suf le tească; d a c ă n ' a r fi fost decât vo in ţa h o t ă r â t ă , c a r e şt ie să dis-c e a r n ă r ea lu l de i m a g i n a r , pos ibüut de ideal , — şi to t a r fi fost de a juns ca Regele une i j u m ă t ă ţ i de veac să i m p r i m e î n m e r s u l luc ră r i lo r , o di­rec t ivă de cel p u ţ i n a l t ă j u m ă t a t e de veac.

Dacă Regele n ' a r fi fost şi u n în­d r u m ă t o r , ci n u m a i un veghetor şi a tunc i d e s i g u r a r fi fost f igura cea m a l a l easă a u n e i n a ţ i u n i , b â n t u i t ă de susp ic iun i , a c u z ă r i şi invidi i .

D a r Regele a fost u n m a r e îndru­m ă t o r al educa ţ ie i c a r ac t e ru lu i şi al î n v ă ţ ă t u r i i severe pen t ru t i n e r i m e a r o m â n ă .

Ori de câte ori s'a a d r e s a t ce : or ti­ner i , t o t d e a u n a le-a p r o p o v ă d u i t : cul­tul energie i . Si el ce! d in lâ iû le dă­dea aceas t ă dovadă , făcând cn nicî o zi să nu fie p i e rdu t ă , — căci în fiecare M î n s e m n a o faptă cu ndflne r ă s u n e t în in teresul ţ a r i i .

Regele Carol a făcut zestrea r ea m a r e de ş t i in ţă , a r t ă şi l i t e ra tur i i , c a r e împodobeş te fondat ia univers i ­t a r ă şi p r in aceas t a a în făp tu i t e^a m a l de s e a m ă d in t re faptele, pe ca:-e u n î n d r u m ă t o r conşt ient de ziua de mâine , p u t e a s'o facă.

Ce al t îî t rebue oa r e t iner imi i , de cât m u n c a t emein ică în t re vraful ds că r ţ î . de unde să cu leagă ca şi a lbi­nele t o a t ă flora cuge tă r i i omeneş t i* Si r u m altfel îşi poa te îmnodohi su­fletul t i n e r i m e a înfometa tă de fru­mos , de câ t p ă t r u n z â n d toa tă t a i n a m a r i l o r i n sp i r a ţ i , ca r î nu t ă l m ă c i t sensul l umi i şi vieţi i în d i rec ţ ia suge­r ă r i l o r n u m a i p e n t r u f rumos si nu­m a i în serviciul p rog re su lu i ? Resre'e Carol a fost pă r in t e l e b u n . car-p a ş t iu t să dea aces tu i Mneret tot ce»a се-ï t rebuia , ca m â i n e , c â n d soa r t a îl v a c h e m a să fie că l ăuza alteî genera ­ţ i i , să-î p o a t ă fi pe deplin învă ţa ţ i . r ideal is t .

Regele Caro l a m a î fost î n d r u m ă ­t o r şi pe a l te t ă r â m u r i : a fost omul , ca re i u b i a t r ecu tu l , îl iub ia p e n t r u d r a m a î n t u n e c a t ă a eroi lor si fante­lor lo r .— care-I s lu jeau la l u m i n a ­r e a făgaşe lor de vi i tor ; îl iubia pen­t r u c ins tea si cu ră ţ en i a suf le tească a celor de a l tă d a t ă .

Şi regele Carol a d o r a l i m b a veche r o m â n e a s c ă . Luc ră r i l e l u i sun t o po­doabă de sti l s implu si v ib ra to r . în ca r e t r e m u r ă sufletul lu i Ion Neeul-cea şi Miron Costin.

I a r a c u m . c â n d m o a r t e a l 'a înfăşu­r a t în giulgiul tăcer i i , t iner i lo r veş­nic en tuz ia ş t i şi r e c u n o s c ă t o r i Ie r ă ­m â n e o da to r i e de împl in i t . O da to­r ie însă este adesea o r i o jertfă, — este încă lca rea sen t imente lo r perso­n a l e n e n t r u u n scop gene ra l i za t î n folosul celor m u l t î şi obidiţi . Şi a-ceas ta jer t fă , t i ne r imea n o a s t r ă carfl t r e b u e să c r e a d ă în v igoa rea conşt i ­in ţe i eî, este to tuş i u şo r de împ l in i t -'Să se pătrundă, de viata adânc se­veră a Celui, care nu s'a gândit dn cât Ta binele României Ъ~е mâine.

B. Cecropide

Douiii i íonil Carol I îii 1866

/ , . — л о 4 0 , UNIVERSUL LITER Ali Dumineca, 5 Oc.ou b u e U l i .

Regele Carol I în 1877

Convorbiri aslrjnomice MIRA CETI

Poeţ i i şi scr i i tor i i se i n s p i r ă d i se -o r i c u g e t â n d la minună ţ i i l e boitei cereşt i . P ă c a t că n u toţ i le cunosc, ci ştiu doa r n u m a i d in auzi te . Am văzu t în t r 'une le poezii a p ă r u t e de c u r â n d vorbindu-se de Aldebaran , Rigel, Si­r iu s , de conste la ţ i i ca Săge tă to ru l , Orion, etc., b a şi de planete . Atâ t nu­m a i că l j confundă unele cu altele.

U n u l ne spune că a văzut Săge tă ­torul învûr t indu-se spre nord. a l tu l r â d e de Par iz ien i i î n s p ă i m â n t a ţ i , ca r i zilele t recute luau pc Mar t e d rep t ae rop lan german. . . Pa r i z i en i i p u t â n d şi ci să-1 ia ni r a s . cacï Mar t e nu e \izi-bil a c u m , i a r p lane ta în chest iu-r.e, Hind Jupi ter . . .

.bunt f rumoase numele cereşti , n u m e a r a b e t a \ , t . n r Alctir. Foma l -ha-uf, a a m e 1 fat ^ t i ca Regül us, n u m e - b u o u t « t a ü ö t a n e v (Vena­lo t ) , n u m e e u n u w ea Mina la iava . Mira Ceti e ' l a t ineş t e s a d e a - ş U n s e m -n o a / u . m i n u n a t a Ji i-hnjï" , - ad ică a

cons te la ţ iuncivBalrner - -E o stea c<>. n ie un a d e v ă r a t ro­

m a n , , e una d i n t r e - c e l e - m a l inte­r e san t e stele var iabi le , ad i că d in t r e stelele ca re îşi s ch imbă s t ră luc i rea . Când se l u p t ă în s t ră luc i re cu fru­moase le stele sie Gamlu l -mare , - c â n d n u se m a i vede' decât n u m a i cu bi­noclul , s au cu lune ta .

_La început a fost v ă z u t ă din în­t â m p l a r e la un m a x i m u m al ei, a fost ca ta loga tă ' ca o s tea ob i şnu i t ă şi t r ecu t ă şi în a t laze . Mul t n u i-a ţ i n u t s t r ă l u c i r e a şi a s t r o n o m i i de pe t impul acela a u pierdut -o .

Azi se - ş t i e 'сГі - ş î s c h i m b ă s t r ă l u ­c i rea şi e . u r m ă r i t ă în toa te fazele • ei, o vezi în vreo 331 de zile; după. ce a ' a j u n s l a - m a x i m u m de s t ră lu­cire,- cum începe să desercăscă , delà m ă r i m e a 2, scade la m ă r i m e a 3, 4. 5, p â n ă la 4 пЩгйпса 9; c â n d iiu o m a i vezi decât, cu un b i n o c l u ' p r e a bun , sau cu o lune tă . -

E deci uşor să prezici m a i d i n a i n t e m a x i m u l şi m i n i m u l ei, d a r per ioa­da e c a m s c h i m b ă t o a r e şi eà. • Nu trec t o t d e a u n a j u s t 331 zile

î n t r e un m a x i m şi a l t m a x i m . Aşa de pi ldă, în '1914, m a x i m u l a căzu t l a 17 M a r t i e stil noii. D a r în acea l u n ă n u putea fi obse rva tă şi tot a ş a în 11115. la 11 F e b r u a r i e stil noii . I n 1916 î nsă Mira Ceti va p u t e a fi ob­se rva t ă la m a x i m u m , ca re va cădea

l a 8 I a n u a r i e stil nou; în 191? va p u t e a fi bine obse rva t ă . ; '•

Minimul de s t r ă luc i r e , după cal­cul, t r e b u i a să aibe loc a n u l acesta la 7 Octombrie stil noű, dar t impul cel urât nu a fost deloc favorabi l observaţ i i lor . La 11 Octombr ie stil n o u arh căutat-o l a locul el obişnuit , î n c o n j u r a t ă de p a t r u s te lu ţe ce sunt cumin t e , căci ele nu-ş î s c h i m b ă lu­m i n a . Un b inoclu cu p r i s m e ca re m ă r e a de opt or i mi -a a r ă t a t - o n u ­m a i decât. Deşi a p r o a p e de mi­n i m u m , era m a i s t r ă l u c i t o a r e ca de obicei, în loc s ă fie de m ă r i m e a 9, e r a de m ă r i m e a 8. Acum o păzesc în fiecare n o a p t e sen ină a ş t e p t â n d să ' i crească s t r ă luc i r ea . Şi'I va creş­te. M i r a n u d ă g reş în p r i v i n ţ a a-eeas.ta. De a p r o a p e 300 de a n i j o a c ă ea rolul de va r i ab i l ă .

Ce o face să-şî s t i ngă astfel lu­m i n a ş i i a r ă ş i să o a p r i n d ă . Noi ş t im bine, că şi Mi ra e u n soa re ca toţ i sor i i ce popu lează universu l .

Ş t im că unele stele îş i s c h i m b ă s t r ă luc i r ea în câ teva ore, s a u zile, da r a v e m dovada evidentă , că în a-cest caz, e v o r b a de un soa re m a l pu ţ i n l uminos , ca re se învâ r t e ş t e în j u r u l celui p r inc ipa l . Va r i a ţ i un i l e de l u m i n ă se p r o d u c la a n u m i t e per i ­oade foarte exacte, ce se ca lcu lează cu an i de zile m a î î na in t e , p â n ă la m i n u t a . V a r i a ţ i a Mirei nu a r e î n s ă a c e a s t ă r e g u l a r i t a t e , nu poa te fi vorba deci de u n soare-sa te l i t m a l p u ţ i n l u m i n o s , ca re t r e c â n d în t re Mi ra şi noi, să o eclipseze pen t ru câ teva ceasur i .

S 'au d a t n e n u m ă r a t e a l te expli­c ă r i şi î n t r e al tele e şi aceia, că Mira Ceti e un soa re b ă t r â n , m u l t m a i b ă t r â n decâ t soare le n o s t r u şi d u p ă cum soarele , din 11 în 11 a n î a re m a i m u l t e pete, tot aşa . şi Mi ra Ceti, n u m a i că petele el s u n t m a l n u m e r o a s e şi a ş a . de înt inse, în câ t isbutesc să reducă cu to tul s t r ă lu ­c i rea a s t r u l u i . Zöl lner a emis ipo­teza aceas t a , caré a fost r e l u a t ă în zilele noas t re .

Exp l i ca rea n u e încă s igură , - si­g u r î n să e faptul v a r i a ţ i u n e î şi n u cunose n imic m a i i n t e r e s a n t ca pal-p i ta ţ i imi le aces tu i soa re îndep i i r i a t , c a r e delà colosala d e p ă r t a r e la ca r e se află, ne t r ime te c h i a r la m i n i m u l s t r ă l u c i r e ! ei, r aze ce n e m a i dove­desc încă ex is ten ţa aces tu i soare .

I n 1907, dacă n u m ă în şea l ă m e ­m o r i a , a junsese a p r o a p e ca u n a din stelele C a r u l u i m a r e , d a r de a t u n c i

S'a-, stias ЬлЫтІ Rsjte!

S'a stins bătrânul Rege, eroul înţelept Furtuna nu mat urlă in peptu-î de granit; Se odihneşie-acuma cu braţele pe piept, De muţi ii avu sărmanul un somn maî liniştit.

Splendida epopee a vieţii sale 'ntregi • ; ., Istoria va scri-o în paginile ei > 5

; ;, v

Si va servi de pildă urmaşilor săi regi Ca să-şî iubească ţara cu nechintit temeU ,.

Aăatjn lături cupa întinsă tinereţii, In care viaţa iparinad şi cere doar plăceri; Sèiiîn, puternic, falnic s'a devotat vieţii Care-i punea pe frunte cununa de dureri.

Cu braţul său puternic a sprijiuit o ţară. Dând tuturora pace, el pace n'a avut; Plăcerile 'n vârtejuri vreodată nu-l urară Şi-a fost al ţarii noastre cel mai puternic scut.

O ! Regele acesta atât de bun şi mare De câte ori în ţara-î fu socotit strein ? Cum a purtat la buze cu cinste şi onoare Regala cupăn care i se turna venin.

Şi-atunci când cugetarea-i adânc îndurerată N'ar fi 'nfrunlat povara atâtor vijelii Cu vorba şi cu fapta soţia-î devotată l-a dat puterea sfântă a sfintei energii.

Priviţi în urma voastră Români, vedeţi cu toţii: Ce fuse ţara noastră acum cincizeci de anî ? Şi plângeţi căcî acuma s'a stins lumina torţiî Sub carî noî crescurăm cu forţe de titani.

Rugati-vă şi plângeţi. Istoria ne spune Că regi cum fu al nostru arare se găsesc; Plecaţi-vă genuchiî in sfântă rugăciune. Căcî el şi mort păzi-va ogorul românesc.

De ţi-am greşit vreodată, tu rege bun ne iartă; Pedeapsă-avem destulă acum când te-am perdut Tu ce de mult trecusesi a nemuririi poarta, lî iartă pe aceia ce nu іе-аи cunoscut.

Dormi liniştit, sfânt Rege ! Pe noi însă ne doare Că după Imga-ţt trudă n'a fost să-tî fie dat Ca tu întâiul Rege, în România mare, Tot iu să porţi întâiul coroana de 'mpărat.

D. Vasilescu-Portos

incoa, nici u n m a x i m u m n u i-a rnai fost a ş a de s t r ă luc i to r ; b ine înţeles d i n cele ca re au p u t u t fi observate .

Şi s u n t n e n u m ă r a t e a s e m e n e a a s ­t r e cu r ioase ; to tu l e să ş t i i s ă le găseş t i . Con templa rea şi s t ud iu l lor te fac să ui ţ i toa te necazur i l e ome­neş t i . In t ăce rea s p l e n d i d ă a nopţ i i , p r iv ind cerul , poţ i să-ţî da i b ine so­coteală , că î n s e m n ă t a t e a , n u a in­d iv idu lu i , ci a o m e n i r e ! în t reg i , nu a r e n ic î o v a l o a r e f a ţ ă de inf in i tu l î n ca re p lu tesc as t re le cele nenu­m ă r a t e . In j u r u l u n u i a s e m e n e a as­t r u se î n v â r t e ş t e l i l i pu tanu l glob ce ne p o a r t ă , s t ea p e n t r u cel din a-p r o p i e r e a n o a s t r ă p l a n e t a r ă , d a r ne­v ă z u t ă delà m a l m a r i depă r t ă r i . Vă­zu t de depa r t e , din Mi ra Ceti de

pi ldă , soare le e şi el o steluţă, p ier ­d u t ă în cons te la ţ i a Fecioarei . In a-cel punc t l u m i n o s s u n t concent ra te , toa te măre ţ e l e p lanete ca Jup i t e r , S a t u r n , etc., şi se află şi P ă m â n t u l , ' cu mi l i a rdu l lui şi j u m ă t a t e de fiin­ţe omeneşt i , cu oraşe le lor, cu m u n ­ţ i i lor, cu d r c a d n o u g h t - u r i l e şi t u ­nur i l e de 42 cm. , cu geniul şi p ro ­s t ia lor- cu m i l i a r d a r i i şi s ă rac i i lor , cu p a t i m i cu to t .

E u m i l i t o r p e n t r u t ru f i a n o a s t r ă poate , clar dacă pe o p l a n e t ă d i n j u r u l soa re lu i Mi ra Ceti a r e x i s t a în p r ezen t o o m e n i r e , nici pr in g â n d nu i -ar trece, că în p u n c t u l s t e l a r a l soa r e lu i n o s t r u , se află concen« t r a t e a t â t e a b u c u r i i şi a t â t e a d u r e r i

Vic tor Anes t in ,

Dan îni.-y, 5 0:L œb.rc 11)14. UNIVERSUL LITERAR No. 40. - 5.

Domnitorul Carol cu Doamna EHsabeta şi Principesa Maria, Hi ca Suveranului

luscaliî şi nemţii cu coadă E r a m ca de şap t e a n i începu sá po­

ves tească coana Si ta F i l ipeauu , gaz­d a mea , u n pic iü de copilă şi s t a m la C ă l ă r a ş i . P ă r i n ţ i i mei , Dumnezeii să-i ier te , ţ ineau c â r c i u m a şi c a n t i n a în o ra ş . Amu în t r 'o zi, a ş a n u m a i ce a u z i r ă m că vin musca l i i . Ti-Î, ce zor, a u şi început bejeniile; cave cu câ t a ü p u t u t . Dar p ă r i n ţ i i mei ce s ' a u gân­dit şi ş i - a u zis:

„Noi să r ă m â n e m aice. Ce-uCi să ne iacă ' ' .

.Ş'am r ă m a s , ş'a r ă m a s m u l t ă Iu­nie, de Ia ca re n u aveau ce cere m u s ­cali i .

Nu ştiri, a l tu ! i-o îi a ş t ep ta t să vie ori iia. d a r eu. m h u e de copil, nu vi­s a m de câ t m u s c a l i şi .zilnic eşeam la ba r i e : a c r a s u l u i să-I văd de vin ori ba. Vro iam să-I văd şi cu c u m is.

Da n ' a m aş t ep t a t mul t . şi în t r 'o zi, n u m a i că auzi i d.î la nişte oameni din câ r c iumă , că ruş i i sun t a p r o a p e tic t â rg .

Atunci , eîi cu uu verişor al meü , ce ne s f ă t u i r â m să le ieş im înainte ş i sâ-î vedem c u m vin. Şi a m eşi t din oraş .

In a d e v ă r a m şi auz i t muz ic i şi tobe şi goa rne . Şi p ă r e a că dacă n e - a m duce m a i încolo. îî vedem. Şi tot ne-am dus. n e - a m dus, ca din şo­s e a u a V i t a n u l u i din Bucureş t i la bi­ser ica Sf. Vineri .

T impul e i a bun , usca t , nu ne sin­chiseam, c â n d n u m a i ce-I v ă z u r ă m pe şosea, veneau ca re pe jos. c a r e e a : ă ; î , cu baionetele, şi săbi i le şi suli-tele la suare scl ipind ca sticla, şi mul ţ i , D c a m n c !

Da m i e n u mi-a fost frică, n ic i vă­r u l u i şi s t a m aşa de-a m i n u n e a să-I vedem. D a r de ce veneau n u ş t iam, nu p r e a în ţe lesesem bine.

î n t â i veneau cazaci i cu spăi igl lung i şi cu căc iu l i c â t n i ş te ban i ţ e în cap, apoi, puşcaş i i , c u m le zice: „Fan te r i e " , şi d u p ă ei „Ant i l e r i l " şi m a i la u r m ă că ru ţe , şi c ă r u ţ e ca lu­mea , cu i n ş i şi îmiseăloaiee , ca re cn ce gând i se să în lesnească oas tea eu de-ale gureî .

I n frunte:! lor m e r g e a u colonel, c ă p i t a n i , m a i o r i , m a l m a r i i oşti lor, ca re c u m aii a j u n s în d rep tu l nos­t r u , s ' au opri t . Si u n u din ă ş t i a m a r i , u n genera l se vede, u n om ca de 45 de a n i m ă chemă şi s'a ap l eca t şi m ' a a p u c a t pe m i n e do m â n ă şi m ' a t r a s la cl. pe ral şi a tncepu t s ă - m î v r r b c r . r - ă în l i m b a

de I . DRAGOSLAV

lui ,şi să m ă netezească şi să m ă pupe. Apoi a ridicat pe verişorul meu şi ne ţinea cu o m â n ă pe unul şi eu o m â n ă pe altul şi ne săruta.

Apoi, băgând m â n a în buzunar, a scos o rublă şi mi-a dat'o mie şi u n a Iul văru meu, după care, a chemat un soldat, tot călăreţi şi nu ştiu ce i-a spus pc ruseşte arătându-ne şi ne-a dat jos, şi ne-a depărtat de m a r g i n e a şoselei iar generalul cela cine o fi fost, a trecut înainte cU toţi a l lui, rămânând noi cu călăre­ţul. Da noi nu ne-am t e m u t , ba ru­blele a ş a ne-a bucurat că veşnic ne u i t a m c â n d l a ele când u n u l în ochii a l t u i a p l in i de m u l ţ u m i r e .

Şi a m s t a t vreo trei c e a s u r i cu că­l ă r e ţu l p â n ă a t r ecu t oş t i rea , i a r cum aii veni t căruţe le , că l ă re ţu l n e a r u n c ă în u n a din ele, u n d e e r a ü n iş te ruşi şi vre-o d o u ă rusoa ice , s p u n â n d u - l e n u ştiu ce şi a fugit înapoi .

Apoi să fi v ă z u t femeile c u m ne m a l desmie rdaü , ne s ă r u t a u şi ce n u ne-au dat , b u n ă t ă ţ i şi p a r a l e .

P r i c i n a eă ne-a ogă i t el cu a t â ­t a d r agos t e am aflat-o pe u r m ă .

Cică dacă in t r ă unde-va şi le iese în cale, copil nev inovaţ i , p r u n c i el credeau că le-a m e r g e bine.

Şi a m a j u n s în p i a ţ a o r a ş u l u i . Aici au î ncepu t s ă sune tobele şi să c i­tească un i i o h â r t i e , p r in ca r e spu­n e a u la o a m e n i să s tea l in iş t i ţ i , că n'au veni t să facă n i m ă n u i n ic i u n r ă u . ci să scape ţ a r a şi c r e ş t i nă t a ­tea de turci .

D a r l u m e a se ascunsese a c u m p r in p ivni ţ l p r i n podul caselor şi n u m a i când au v ăzu t că ru ş i i se p o a r t ă ' f răţeşte cu lumea , au î nd răzn i t să i a s ă unu l câte unu l .

Ruş i i a u î m p â n z i t toa te uliţele i a r căru ţe le cum aii a j u n s în p i a ţ ă , hop şi că lă re ţu l , când colo, hop şi t a t a cu c u m n a t u - s ă u . b ă r b a t u l sorei m a ­mei mele . Nu ştiil cine, le spusese c ă . ne-a văzut în c ă r u ţ a ' ruş i lor , da ca­zacul să no ia că la re când şi t a t a p u n e m â n a pe noî şi m a l mul t e nu . Cazacul n u ştiu ce vorbeşte şi spune p ă r i n ţ i l o r noştr i nu ştiu c o - s p u i n -du-I să meargă, cu el. D a r t a t a şi cu c u m n a t u - s ă u , o sfeclise, c redea că cine ştie ce-am- făcut noi , că-om fi voibi t şi cât a ţ i n u t d r u m u l tot ne-a probozit . Noi n u da t a t ă că n ' a m făcut n imic .

Şi c ă l ă r e ţu l ne-a d u s la p r i m ă r i a

unde acum, era gene ra lu l cela cu ; p r i m a r u l acolo şi un t à l m a c i u toţi

vorbeau a f a r ă . ' ' •• • C ă l ă r e ţ u l duce m â n a la căc iu iă şi

a r a t ă că ne-a a d u s . şi a r a t ă şi pe p ă r i n ţ i i noştr i . ,

Genera lu l ,a făcut .semn să ne a-p'ropiem şi a spus t ă lmac iu lu i să în t rebe âl c ă r u i din doi s u n t eu.

T ă l m a c i u l a - î n t r e b a t r o m â n e ş t e . Şi t a t a a ' s p u s : „Á mea!"

Cela i-a s p u s generalului şi el i-a răspuns înapoi', să ş p u e că eş i rea noastră îna intea- oştilor e un bine pentru el şi vrea .să"găzdujiască la noi şi şi-a şi chemat ordonanţele, că a v e a trei, ş f l e - a spus j s ă ' - î d u c ă ba­gajul la no i c h i a r î n d a t ă .

Ce-a m a i f o s t . p e u r m ă n u şt iu, decât că a doua zi, fiecare casă avea câţe . c inc i soidaţf în cfartir. Apoi .

jiu î ncepu t a curge oşti şi a curge, şi u m p l u s e câmpurile de co r tu r i .

Şi la câ teva zile. am auzi t t u n u -. r i l e : r i tuşiî băteau î-n Sil istra cu ele

şi tu rc i i la., noi, şi-au b ă t u t p â n ă ce .ruşii au m â n t u i t de făcut podul pe­ste D u n ă r e . Pe urmă s ' au ' p u s pe trecut dincolo muscal i mea . . Mer­

g e a u sănă toş i , , şi . v e n e a u c ă r u ţ e pe­ste c ă r u ţ e pl ine cu m o r ţ i şi r ă n i ţ i . Un~de--è biserica acuma Sf. Nicoiae" din Că l ă r a ş i , au făcut -o groapă, . mare la gură largă, l a r g ă şi de ce mergea în jos d e c e se s t râmta pană aü lăsat-o ca o gura de pu ţ , şi a-colo îl trântea; unii tot m a i dădeau din mâni . oftau şi gemeau.

Apoi, oamenii dacă au auz i t că ruşii nu le fac nimic s'au î n t o r s îna­poi, că nu făceau la n i m e n i rău, i a r ce cumpărau tot plăteau şi să zici că or face mârşăvenil , ferească sfîn-tuL ei toată ziua cântau popeşte şi s e închinau, se aşezau câ te cinci jos şi gură la gură cântau ruseş te . I n t â î n u şt iam ce zic, dar m a l pe u r m ă să vezi, *ă învăţa! şi eu ruseşte tot stând cu el, acum, nu-mi prea a m i n ­tesc, că a m uitat, dar cam a ş a spu­neau el, d a c ă le tă lmăceam pe ro­mâneşte:

N'avem mamă, n'avem tată N'avem fratt, n'avem surori N'avem drăguţă să strângem Şi dacă nu-l, nici nu-l nevoe.

Şi a s t a t r u ş i i vre-o t r e i a n i în C ă l ă r a ş i ciorovăiri 'du-se cu tu rc i i şi to t t r â n t i n d m o r ţ i în g r e a p ă şi as-t u p â n d u - I cu ; p ă m â n t , m ă făcusem a c u m de zece an i . Şi c o m a n d a n t u l pr insese- m a r c (tragoste de m i n e că î n v ă ţ a s e m ruseş te , si d ă d u s e p o r u n ­că- 'o rdonanţe lor .hîî, nu c u m v a s ă -mi facă vre-un ră i i , să m ă supe re şi eu ţ i n e a m la el şi d ragos tea a s t a a luk a j u n s e a ş a de m a r e că voi să m ă înfieze. - , . :, •„•

B ă t a i a - cu tu rc i i : se i sp răv i se toc-m a î ' la t re i а н і , i/ruşil au a v u t doi genera l i .pe * Sudeiçiçh şi Paschev ic I şi -ăştia~i-afi .vâud'ut turci lor , şi nu-

^rnal ' a ş a i-au b a t e t pe ruşî . D a r i-a p r i n s : k a m гѵагоф-'eu cum îi duceau î l l a n ţ u r i că a u r t r ecu t p r in Călă­r a ş i . Apoi , a m auz i t că mi -a s p u s -într 'o zi Nfehifor,- u n u l din ordo­n a n ţ e : : •

.jSrţa, s 'a d u s PaschevicI . c a r e a v â n d u t pe- rtrş'îi. t u r n a t p l u m b pe gît.

« Nu m u l t d u p ă a s t a s'a făcut pace ; a n i văzu t pe genera lu l care e r a la noij t a r e s u p ă r a t ' ş i se p l imba p r i n o g r a d ă grăbi t , d a r nu ştiîi c u m făcu că-I căzu p u n g a d in b u z u n a r şi s'a d u s în casa f ă ră să bage de s e a m ă ,

/e t i o ' v ă z u i şi oi r id ica i şi la d â n s u l . - El să m ă m ă n â n c e de bucur ie , m ' a -luat pe genuc-hl, m ' a s ă r u t a i . In p u n g ă e r a u n u m a i lire de a u r , şi ini-a d a t . şi imie' n u m a î u n a .

Apo i , - l a rvr'e-o tr'ei zile, s 'au gă t i t de d r u m şi c u m e m â i n e avea ge­ne ra lu l să se ducă . Sea ra în ajun a c h e m a t pe t a t a şi i-a s p u s :

Să-mî da i pe Si ta , o înfiez eii c h i a r pe loc. Eîi n u a m copil şi t o a t ă averea a el r ă m â n e . - E î i îţi d a u cinci mi i* de l ire, şi n u zic să n u vi l s ă ţi-o vezi. d a r n u m a i o d a t ă pe an , d a r să nu spu i la n i m e n i că eşt i t a t ă l ei. Eu a m scr is nevestei mele . şi a p r i m i t cu bucur ie ' ' .

Dar, t a t a nu a v ru t . Si a plecat b ie tul gene ra l m â h n i t p ă m â n t u l u i .

Mal m u l t îm i p ă r e a ră i i d u p ă Ni» ehifor, c ă n u m a l aveam po cine face cal şi cine m ă lua după gâ t , şi a ' m l d a brot , p â n e de a lor.

Bie tu l Nichifor de m u l t e o r i se j u c a cu m i n e şi m ă necăjea , i a r eă ÎI s p u n e a m :

„Nichifore . du-te d r acu lu i , a r e să te t a ie turci i - si a m să scap de t ine".

MM XL. Regele şi Regina după o îoiograîie recentă

0. — N J . 4 0 . UNI V E H S UL L I T E R A R Duminica, 5 Ocloiiib io ГаГі

Da el să s u p ă r a şi zicea: ,,De ce S i ta să ta ie tu rcu , eu ven i t

să păzesc pe t ine : eu creş t in , t u rreşt in, f ra ţ i , f raţ i .

Şi a u p lecat , a c u m , poa te or fi m u r i t .

La asta. cucoana S i ta g a z d a m e a oftă a d â n c şi g r ă i :

„Am fugit de noroc. A c u m aş fi cine ştie ce cucoană . î n c ă b ine n a ş fi. Nu aş fi a j u n s , ca azi, sä m ă t u r să spăl , să fac pa tu r i l e şi să m ă c e r t cu toţi s ă -mi dea ch i r i a . Ofl Of! Of! Şi ce-am p ă ţ i t de a t u n c i . T o a t ă v i a ţ a p â n ă m ' a m m ă r i t a t am fost necăj i tă . Am m u n c i t la fraţ i ş i su ro r i l e mele creseându- le copii .

Apoi, d u p ă ruş i , î n d a t ă au i n t r a t t u r c i i : p a r c ă îi văd cu s t e a g u r i la sul i ţe: L u m e a le-a eşi t î n a i n t e c u p â i n e şi sare , i a r ei, au s p u s s ă steie l u m e a l in i ş t i t ă că nu fac n i ­m ă n u i ră i i . Şi a m v ă z u t c u m a u î n c o n j u r a t t â r g u l şi au î n t i n s cor­tur i le . Apoi, a u i n t r a t î n t â r g . Ma i r ă m ă s e s e o s t r a j ă de vre-o t re i su t e dc ruş i , ca re c u m au văzut , pe t u r c i , s'au şi a s c u n s c a r e pe u n d o au pu tu t . D a r s'au t r e c u r a t n o a p t e a p r i n t r e co r tu r i şi-au fugit. Şi to t au c u r s turci i , că nu m a i î n c ă p e a u n ic i pe c â m p şi aii m a i da t şi în c fart ir. La noi a veni t u n p a ş ă şi cincî tu rc i . Şi au s t a t şi ei vre-o t re i an i . au avu t şi c imi t i r pc m a ­lul Borcei şi cu ei m ă î n v ă ţ a s e m d o a r ă : i.oa'.ă z iua m ă j u c a m cu oi : îi b ă t e a m . îi t r ă g e a m de urech i şi ci nu ziceau n imic .

De acolo la t re i a n i au avu t bă­ta ie cu nemţ i i cu coadă şi i-au bă­tu t pe tu re i şi i-a fugăr i t din Că­lă raş i , d a r n u s'au a t i n s nici un i i n ic i al ţ i i ce u n fir de p ă r din ca­pul n i m ă n u i , nicî să zici că ar face o s t r i căc iune . Şi în locul lor au ve­n i t nemţ i i p a r c ă îi văd cu cozi Umeri, ca la fcn.oï.

Cât a ű m a î s t a t ei în Că lă ra ş i , n u ştiu. сіИ t a t a a muri t , şi ne-arn m u t a t In OHcniţn cu t r a t a famil ia .

P " n tunr î , îs a n i şi i a t ă p a r c ă a r fi '..st toa te î n t â m p l ă r i l e cele cri .

enresti

pentru Leanor...

Vin !... Sub geamul tău, in noapte, Din gbitaru-ml picur dorul; Lângă minc-alături plânge Somnoros şi trist isvorul.

Vin Prin glasul meu vorbeşte Toată vraja nopţii clare... ToaV a frunzelor ciudată Si prelungă aiurare...

Tot cc-şi spune 'n taină vântul Când prin ramuri trist se sbetc... Tot cc-şt plăngc-acum isvorul Paza Іипіг dc-l străbate.

Vin' şi adu-mi ochii negri Să'î închid cu o sărutare. Cal lor umed întuneric Mă 'nfioară şi rnă doare.

Sub văpaia lunii vlinc. Dornici nc-om cădea m brate, S i-a.oculta-vom împreună Dulcea lîragostiî povaţă.

Capul Viii. uşor povara Pale umăru-mX să-şî plece... Peil d1 farmecul iubirii Nicî n'o m şti când vremea trece...

Viln' domol prin merii 'n floare JJUnd bătea-va din aripă. Şi lie-o vinge 'nect şi dulce Alba florilor risipă.

Poli ai dragoslii curate. Prinşi în para sărutării, pente lumea adormită Vom srdrli vălul uitării.

Şi stăpâni numaî noi singuri Peste taina nopţii clare. Să murim cu ea odată Intr'o lungă sărutare.

Î - " . М і Ь п э а Dorin.

NOTE DE CĂLĂTORIE

— V . M E S T U G E A N -

UBMAlîE —

XXXIX

SPRE MUNTELE MĂSLINILOR

Mormintele Regilor.— Fonda-ţia împărătesei Augusta-Victoria.

Muntele Măslinilor iace parte din împrejurimile imediate ale oraşului de care se desparte prin valea luî losaîat.

Am plecat într'o dimineaţă cu o trăsură spre această lo­calitate plină de amintirile ulti­melor zile ale luî Christos.

pereţi înalţi şi goî, sub cer liber. La stânga se deschide un fel

de poartă arcată care dă într'o curte şi mai mare.

In fundul acestei a doua curţi se vede o escavaţiune mare, cam întunecoasă, cu o ramă or­nată cu sculpturi, deschisă oval ca gura unui monstru.

Aceasta este grota sepalcra-lă care comunică cu diferite în­căperi în cari se văd încă ur­ine de sarcofage vechi şi frag-mente de coloane sculptate. Care anume regi au fost înmor-

Fondaţiunea împărătesei Angnsta-Victoria

* * * •

Eşind din oraş, am făcut un lung ocol trecând cu trăsura pe lângă secularele ziduri ale Ie­rusalimului tăiate în această par­te de Poarta Damascului, cons­trucţie monumentală cu două turnuri mari de ambele părţi şi cu numeroase turele, restaurată în secolul al XV-lea de Sultanul Soliman. O adevărată poartă de cetate inexpugnabilă în fru­moasele timpuri când se in­ventaseră încă tunurile grele de asediu.

După un drum destul de lung, în cursul căruia trăsura noastră ameninţă de mai multe ori să se răstoarne din pricina terenului •floduros, ne oprim în faţa unei porţi mari de lemn cu piroanele tocite de vreme.

Ghidul nostru bate cu putere în poarta cu un ciocan enorm a-iiume atârnat la intrare şi care serveşte drept sonerie.

O arăboaică tânără, dar ne­îngrijită şi ciufulită, vine şi ne deschide.

Ghidul îi strecoară in mâna bacşiş şi-Î explică că vine să vi­ziteze localitatea.

Suntem la Mormintele Regi­lor pe cari le avea în pază ară­boaica.

Fe o scară largă de piatra deschidem intr'o vastă curte cu

mântaţi aci, nu se ştie. Totul e săpat în stâncă : atât

scara de intrare cât şi curţile şi catacombele.

Se poate deci uşor deduce câ­tă muncă trebuie să fi costat lu­crarea aceasta vastă cioplită in stâncă.

coasa, in care proteti:! şi a cor.u pus iaiiientaţiunile.

Ieşind din toate subteranele a-cestea ne continuăm drumul u r ­când mereu pe Muntele ni:>suri­lor.

Cu cât urcăm, cu atât panora­ma ce ne înconjoară devine mai strălucitoare.

Rămânem cu totul surprinşi ajungând in îaţa Fundaţiei îm­părătesei Aagusfa-Victorm.

E un ospiciu măreţ care ser­veşte şi de sanatoriu pentru con­valescenţi, construit de Împăra­tul Wilhelm'II şi inaugurat acum câţiva ani. Fundaţitmea are şi o biserică a înălţatei cu un turn ce domină toată împrejurimea. In curtea de onoare a Fundaţiu-neî se văd statuele de bronz aie Suveranilor Germaniei.

împrejmuirea Fundaţiei e de sârmă aşa că construcţia acea­sta gigantică nu închide prive­liştea încântătoare ce se întinde dejurimprejur.

Cui ar îi trecut prin minte ca fondatorul acestui aşezământ pios, umanitar şi civilizator, să deslănţuiascâ, după câţiva ani delà înălţarea acestui edificiu pe locurile unde a suferii iVr.îu-tuitoiu! şi a propovăduit iubirea şi pacea între oameni, — să deslănţuiascâ cel maî crâncen dintre războaiele cc s'au înregis­trat vreodată în istoria ouieui-rei !

Iată-ne acum şi pe culmea Muntelui Măslinilor, munte cal-caros. aproape sterp, despre care se vorbeşte atât de des în Sf. Evanghelie.

De pe .Muntele Măslinilor, Ierusalimul, cuprins între zidu­rile sale, se vede ca iu palmă şi i se pot distinge foarte uşor toa­te drumurile şi toate edificiile. Dar edificiul cel mai apropiat,

Poarta Damascnluî

Tot prin apropiere se află şi Mormintele judecătorilor, alte calacompe unde se îngropau ră­măşiţele judecătorilor în Israel.

Nu departe se află şi închisoa­rea lui Irimia, o grotă înttme-

este Harem-ech-Cherif, vechiul templu al lui Solomon de care, cum ani spus, muntele Măslini­lor lui-i despărţit de cât de valea Im losaîat. E foarte interesanţi această privelişte care îţi dă po-

Damioieă, îi ОУоч.Ьгіе 1 9 l í . t'NlYEI'.Sl'L LITERAR í \ 0 . Zu» _ .

sibilitatea dc a studia oraşul ca din inăîţimea unui turn.

Dar, dela distanţă, oraşul pa­re deşert şi mort. Deasupra lut parca planează o atmosferă d-nesfârşita tristeţe şi dezolare. Şi la aspectul acesta sobru, gândi­tor, îndoliat, nu contrlbnesc pit-\iu miile de morminte ce se văd în vale precum şi monotonia drumurilor şi cărărilor pustii.

In partea ееаІаНа petsa§M e aşa de frumos încât Щ absoarbe toate simţurile şi te lasă în ex­taz.

E un şir de coline înverzite cari se înşiră la infinit pierzân-du-se îu zare.

De departe se zăreşte o fâ­şie albăstruie care este Marea Moartă, precum şi un brâu ar­gintiu, dispărând uneori în tufi­şuri dese şi care este Iordanul.

Fundul cel mat depărtat U formează Munţii Iudeet' şi Moab cari se desemnează pe orizoHt amesteoându-se cu сегиі.

Succesiv, in decursul veacu­rilor s'au construit acolo multe biserici cari insă ait fost ocupa­te şi dărâmate dc năvălitorii pă­gâni,

Capela care se găseşte acum pe punctul de unde s'a înălţat Isus IA cer e o ruină.

Aceasta capelă, de formă oc-togenală, se ridică în mijlocul unei curţi circulare.

î h ro»jk>CHl c a p e l e i , p e o stân­că, se văd urmele piciorului l u î Christos.

In capela aceasta se slujeşte rar şi numaî în anumite zile. Fie care rit creştin îşî are altarul în curtea capelai sub cerul liber. In zilele de slujbă, preoţii ritului respectiv vin cu cortnrî pc cart le întind deasupra aMarelut lor.

P e muntele Măsfiaitor maî sunt şi alte aşezăminte greceşti, ruseşti şi catolice.

Biserica ruseasca e de o vară frumuseţe. O rasoaică, după ce ne întrebă dacă suntem orto-

M o n r à t e i e Regilor

Suntem Ia u altitudine de SIS doxî, ne lasă să o vizităm, mte-metri deta nivelul Mediteranet. rioruf e împodobit cu auriii şî

Priveliştea cea de azî este a- argintul îngrămădit acolo de pi-ceiaşi ca şi pe timptd Im Isus, etatea ruşilor, cari, cum se ştie, atât spre Valea Iordanului cât când e v o r b a de biserică,, nu şi spre oraş. Doar că î h local moscheei fui Omar, se înalţă templul M Erod, mult maï ínak şi mai grandios.

Din cuhnea aceasta M anterio­rul, privind sanctuarul îatovă-răşit de Petre, lacob, Iot» şi An­drei, prezise nenorocirile Ieru­salimului.

..Nu va fi lăsată aci piatră peste piatră care să rra fie des­făcută".

De aci Istfs îşî făcu intrarea în Ierusalim pe asină în Ziua EIo-riilor.

Pe muntele acesta Mântuito­rul a fost trădat-şi arestat şi iot de aici s'a înălţat la ceruri du­pă ce ii împuternicit pe apostolii săi să propovăduiască credinţa în numele său.

Ca atare, muntele Măslinilor a fost totdeauna considerat ca un loc sacru pentru creştinătate.

Sfânta Elena a construit aco­lo o capelă în acelaş timp când construia şi biserica Si. Mor­mânt,

cruţă nimic. in jurul acestei biserici se în­

şiră chiliile matcelor venite din Ktisia. E o mănăstire de maici.

Trecând pe draamtea cbiliiior ne oprim privind în interiorul încăperilor.

Intr'o sala zeci de m a t a , care maï de care mat tinerică, Sceau muzică bisericească. Intr'o altă încăpere o măicuţă tinerică de tot, să tot fi avut 18 anişori, pic­ta Ia o pânză pusă pe un şevalet. Pretutindeni domnea pace şi desăvârşită serenilate.

Şi totuşî, văzând toate fetele acestea tinere şi pline de viaţă, scoase din viată şi închise în mănăstirea aceasta ascunsa în culmea Muntelui Măslinilor, îţi venea să te întrebi dacă locul ior n'ar fi fost maï de grabă în casa lor.

La săparea terenului din a-propriere pentru construirea ca­sei arhimandritului rusesc s ' a u găsit multe antichităţi între cari nişte mozaicuri cu inscripţii in

limba armeană, ceea ce denotă că pe locul acesta sc ridica pc vremuri o mănăstire armenea­scă.

După părerea arcbeologilor, aceste mozaicuri ar avea o ve­chime de 1400 ani.

Aşesamintele catolice sunt si­tuate ceva mai la vale. Ele se datoresc printesei La Tout d'Au­vergne, care cumpărând terenu­rile acestea în 1869 a construit pe spesele ei Mănăstirea Car-rnelitelor şi bisericile Pater ţâ Credo.

Prima biserică ar fi pe locul unde Isus a învăţat pe apostolii săi Tatái nostru. Rugăciunea e scrisă şi afişată pe pereţi în 30 de îimbî.

Biserica Credo se află pe lo­cul unde apostolii lui Isas.au івг-tocmit Crezul.

Cu ocazia săpăturilor făcute s'au găsit şi aci multe oMecfe vechi între cari 12 statui despre carî se zice că ar fi ale apostoli­lor. Toate obiectele acestea smnt păstrate cu sfinţenie. PÄtfle. o-biectele găsite sunt şinigte іаяфі de pământ cu carî s e mgropau morţii pe ѵгсшшт spre а-si gă­si drumul ia. ..шртегкхЛ mor-mârttuM spre a viată nouă.

Asezămintefe greceşti sunt pe ОаШееа, ma alt vâri ai Mmttelm Măslinilor, la o depărtare dte câteva minute şi se ссищнш ciratr'o capela şi diferite basti­mente.

Cana-Oalilienit, când se ducea» Гд k r u s a t o de sărbă tarile Paş te -lai, poposeai în această locali­tate. De aci denumirea acestui monte. Şi Isus, de feî din N-aza-reto! ОаШее*, ori de câte orr se ducea fa lerasaSm, se urca în Мип-tele MäsKeilor. „Şi învăţa ziaa în sanctuar, tar noaptea, ieşind, mânea afară la muntele mnmî Masânsï. Şt tot poporul se ducea dis d e dimineaţă Ia dâssuî să-I asctrfte'*.

Asezärraiiiefe acestea maî poartă d e u H B g r e a de Viri Gali-йиі» Fiindcă, m baza noueî tra-d t t f í . ac fi pe locui indicat şt a-curn prin daaă fragmente de co­loană, trade apostolii, după înăl­ţarea Doemuluî, s'au întâlnit c t douî aamem îmbrăcaţi în alb cart le-aii adresat cuvântul zicându-le :

„Bărbaţi Qalileï, ce statï uî-tându-vă spre cer ? Acest Isus care a fost luat dela voî spre cer astfel, va veni după cum I'atî văzut ducându-se spre cer".

Tot aci ar fi şi locul, unde Domnul s'a arătat apostolilor după „înviere" : „Dar după în­vierea mea, voî merge înainte de voi în Galiieea".

Arabii dau acestei localităţi denumirea de Karem-es Sayad, adecă Via vânătorului.

(Va urma).

Î P I § f i a Vântul rece, mcovoae . Pomii viilor din deal. Cerul cerne nori ele picae ; Iar talazurile mării Furioase bat în mal. Speriate de fur/una, Păsările, trec în zbor. Fulgeră în zări şi tună. Caire sietnie, in cale. Turmele grăbit, color. E pustia şi trist pe ca?:zpuri, Iar in tabăra din deal Stau soldaţii duşi pe gânduri... Şi talazurile marii Furioase bat în mal!

CapraI H. Eopij-A'iycîai Balcic batal . У u inï lo t i

4- í- т ——

Via ţa Siîerară ş i a r î Regele Carol a murit. S u v e r a n u l a] c ă r u i c a r a c t e r a fost,

sobru, g r a v , so l emn şi m a l ales dis** t i nc t p r i n t r ' o supe rbă conş t i in ţ ios i t a -te, avea u n cul t p e n t r u l i m b a croni­celor b ă t r â n e . In d i scu r su r i l e pe c a r » le-a p r o n u n ţ a t , în memor i i l e sale şi în cea de pe u r m ă l uc r a r e , — tes ta ­m e n t u l său — so vădeş te aceas t a d r a ­gos te p ro fundă p e n t r u l i m b a c u r a t a . Î ng r i j i t ă şi f r u m o a s ă a m a r i l o r noş-1tri î na in t a ş i . Ci t ind un stil l i m p e d e , fciLrăcat în sobr i e t a t ea cuv in te lo r d« alta, da t ă , care nu-şî ferecau înţe le­s u l eu neologismele şi b a r b a r i s m e l e die s e » , a l n u m a i a tunc î i m p r e s i a real i i , c ă în t re cuge t a r e ci fo rma de e ipr ihMtre există un r a p o r t direct şi eea l toee i . *

De sigţer, p e n t r u fo rma, ca şi pen. tru e s B ţ a K t u l lor, cuvântările ie-f tute latul Hege t r ebucsc a d u n a t e în-tr 'TKï - H e t e m , c a r e să p o a t ă fi m a l u-> şor cunoscut.

* Л г. I. btrw.it raşca a a d u n a t î n i r u n

v o l u m a ş cftteva poezii p o p u l a r e , doi-ne- Meneşti, sali numele de Flori de câmp.

N u m e l e v o l u m u l u i , corespunde d» m i n u n e în gene re t u t u r o r poezt i tar popu l a r* . — decâ t ea d-î D u » i t r a ş c u îi î n t r ebu in ţ ează d u p ă a l ţ i i , — amin­t i m n u m a i pe en tuz i a s tu l I o n Adaar».

D a r doinele din v o l u m a ş u l aseesra, — t s a t e d in capitonai manifestări ior p r i v i t oa r e l a tineroţc — s u a t ş i fra-moa.se şi m a i a les c u m sunt rectale, p ă s t r e a z ă î n t r e a g a f răgezte ie versu­lui s incer şi s i m p l u al a u t o r u l u i po­poran.

Culegătorul dă dovezi, că ş t ie să a s c u l t e producţiile populare, le în ţe ­lege toată taina şi le redă în forrna stângace, dar cinstită. Poate, î n s ă că ar fi bine, s ä ţ ină s eamă, că unele variante au fost publicate, i ar altele sunt 'de; origină, prea nouă, — cândi s'aű amestecat în făurire* lor şi maeştr i i deprins! m a l imrit s 3 stric* poezia, de cât s'o cânte.

* D-1 G. Tutoveamt publică! câteva

„poezii patriotice": m a i bine t i s «£•! teva Îndemnuri războinice" s u b titlul! +La arme".

Versuri corecte, suflet mult , entu­ziasm din belşug, — dar „La a r m e 4

este al lu i Ioeif şi poezia nu prea vrea' s ă şt ie de avântul spontan a l senti- 1

mental i smuluï . i| „Şi ceru 'nlreg tn ţăndărt să ie farmjţ ,,De-asupra lor, 'de-al nostru-asalt..\

La armei11 _ ^ Cinematograful prinde ş i face pro«,

grese uimitoare; sunt ріеяе, care n'aifi niciun sens , sunt comedii burleecî,i care în g e n e r a l s u n t deprimante şil totuşî stârnesc adevărate ş i sincerei: emoţi i î n p l u r a l i t a t e a spectatorilor. Cauza nu-I aşa de uşor de ghicit , V cer t î n s ă c ă fapte le cele m a l p u ţ i a logice, c iudă ţen i i l e cele m a l triste ş l scenele cele m a î nenaturale sunt le-gafe îngroz i to r între ele şi totuşi au; „efect" — c u m se zice în lumea tea-' trală. Efectul este î n s ă defavorabil asupra gustului artistic al spectato­rului . Sau poate jţraba în toate adu­ce ca efect şi grabe de a i w se m a î c â n t a o r a ţ i u n e în m a n i f e s t ă r i l e d# n r t ă , caro a r t r ebu i să fie to t aşa) de reale , p-î câ t s u n t de r e a l e mani«j festăr i le de v i a ţ ă .

a No. 40. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 5 Octombrie 1914.

i i?

]4oui î Suverani aï României

MM- Ь.Ь. ífcgele F e r d i n a n d I si Hegina JVLaria