CONSIDERATII PRIVIND REZULTATUL REFORMELOR SISTEMELOR DE INVATAMANT DIN

FINLANDA SI ROMANIA

CONCEPTUL DE REFORMA A EDUCATIEI / INVATAMANTULUI ( definitii din literatura de specialitatate)

Literatura de specialitate ofera numeroase definitii conceptului de reforma a invatamantului. Retinem cateva definitii: - „o schimbare fundamentala proiectata si realizata la nivelul sistemului de

educatie/invatamant, in orientarea acestuia (schimbarea finalitatilor), in structura acestuia (de baza, materiala, de relatie, de conducere) si in continutul procesului de instruire (schimbarea planului de invatamant, a programelor si a manualelor/cursurilor scolar/universitare, a altor materiale destinate invatarii)”.1

- ” o schimbare globala a sistemului de educatie, realizata la nivel de finalitati (ideal, scopuri strategice, obiective generale și specifice), de structura (de organizare, de conducere, de relatie cu societatea, de valorificare a resurselor pedagogice / informationale, umane, didactico-materiale, financiare), de continut (un nou plan de invatamant, noi programe și manuale școlare / universitare)”. 2

- "o organizare noua, bazata pe structuri noi, programe noi, metode noi" (Clausse, Arnould3, 1975, pag. 237)

- "o modificare ampla a sistemului in orientare, structura si continut" (Dictionar de pedagogie4, 1979, pag. 388);

- o reproiectare a educatiei "care se refera la inovatiile structurale ale sistemului", produse la nivelul relatiilor ierarhice dintre treptele de invatamant, in contextul deschiderii scolii fata de societate (Vlasceanu, Lazar,5 1979, vezi pag.34-36).

- o restructurare care are ca "punct de plecare reconsiderarea substantiala a finalitatilor proprii invatamantului si educatiei" (Curs de pedagogie6, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.51);

- "o transformare globala si relevanta a sistemului educativ proiectata si aplicata in functie de exigentele societatii de azi si de maine, dar si de aspiratiile celor ce invata" pe baza unui "proiect filosofico-pedagogic", elaborat de specialisti si asumat la nivel de politica a educatiei (Vaideanu, George7, 1996, pag.71);

1 Sorin Cristea, Dictionar de pedagogie, editia a II-a, revazuta, Editura Litera, Chisinau, 2002 ( pag 322)2 Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998 ( pag 254) 3 Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud Clausse, Arnould, Philosophie et meihodologie d'un enseignement renova, Armand Colin-Bourrelier, Paris, 19734 Ana Maria Petrescu, apud "Dictionar de pedagogie" E.D.P., Bucuresti, 1979, 481 pag. 5 Sorin Cristea, Dictionar de termini pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, Curs de pedagogie, Facultatea de Istorie-Filozofie, Universitatea Bucuresti, 19886 Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, Curs de pedagogie, Facultatea de Istorie-Filozofie, Universitatea Bucuresti, 19887 Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998, apud Vaideanu, George, Educatia la frontiera dintre milenii. Editura Politica, Bucuresti, 1988

1

CONSIDERATII PRIVIND REZULTATUL REFORMELOR SISTEMELOR DE INVATAMANT DIN FINLANDA SI ROMANIA

De 23 de ani in Romania se face reforma in invatamant.Incadrate ca reforme ale invatamantului, in mod corect sau incorect (“de-a lungul

timpului, in documentele de politica a educatiei, o multitudine de programe” au fost “avansate ca expresii ale reformei invatamantului”8), schimbarile intervenite in sistemul de invatamant, dictate de necesitatea obiectiva, reala generata de schimbarea sistemului politic din Romania dupa Revoltutia din decembrie 1989, dar si de interesele personale si de grup ale actorilor politici, au provocat invatamantului romanesc grave deservicii.

Se vorbeste zilnic despre ineficienta sistemului de invatamant romanesc, performantele scazute ale absolventilor pe diveste cicluri scolare, neadaptarea retelei scolare cu cererea pe piata muncii, competenta profesionala slaba si statutul socio-moral nepotrivit al cadrelor didactice, necompetitiv in plan extern.

Si tot zilnic invatamantul romanesc are parte de noi modificari, imbunatatiri, schimbari, reasezari care sunt prezentate ca masuri menite sa reformeze educatia.

Se vorbeste tot mai des despre consecintele exportului de inteligenta, a exodului de tineri catre aleg sa studieze in scoli cu recunoastere europeana si tari care ofera sanse egale de pregatire si conditii reale de integrare socio-profesionala.

Eventualele rezultate de varf ale elitelor scolare nu poate fi masura corecta a performantelor invatamantului romanesc si reformelor aplicate acestuia. Numai capacitatea reala a tinerilor scolarizati de a face fata provocarilor si schimbarilor rapide care au au loc in societatea contemporana poate fi o masura corecta a performantelor unui sistem de invatamant.

Analiza reformelor invatamantului din tarile de top privind performantele scolare comparativ cu ceea ce a insemnat reforma invatamantului in Romania si implementarea acesteia ne ofera posibilitatea emiterii catorva puncte de vedere care explica de ce invatamantul romanesc nu este in prezent unul eficient.

Un clasament realizat pe baza rezultatelor obtinute de elevi la testele internationale intre anii 2006-20109 si diverse statistici privind rata de absolvire sau numarul de studenti, situeaza Finlanda pe primul.

Analizand situatia din tarile situate pe primele locuri, raportul arata ca, desi intre sisteme exista multe si semnificative diferente, toate au ceva in comun: cultura sustinerii educatiei si evidentiaza importanta pe care o acorda aceste tari crearii unui corp profesoral de elita, acordarii respectului cuvenit cadrului didactic, statutului sau social si nivelui ridicat de salarizare. Michael Barber10 spune ca “este usor de cuantificat cat de mult se cheltuieste pe educatie, dar mult mai dificil este sa evaluezi impactul atitudinii pe care o are societatea fata de educatie, iar acest aspect face diferenta.”

Iata cateva dintre aceste diferente, rezultate din compararea catorva dintre elementele care defines invatamantul finlandez si cel romanesc.

1. Stabilitate politica si viziune consensuala pe termen lung

Una dintre cerintele asimilarii corecte a unei strategii de reforma este “ necesitatea unei abordari pe termen lung, adaptarea sa la cerintele prezente si viitoare ale societatii in plan cultural, economic, politic, comunitar, national si international, etc. 11“

8 Sorin Cristea, Reforma invatamantului in societatea bazata pe cunoastere. Un model aplicabil in Romania9 Clasament realizat de firma Pearson (specializata in resurse de instruire), cu sprijinul Economist Intelligence Unit (care ofera servicii de prognoza si de consiliere) educationale, proiect intitulat "Curba de invatare".10 Michael Barber, consilier sef la Educatie Pearson, cea mai mare companie de invatare din lume 11 Diana Csorba, Principii de politica a educatiei la nivelul invatamantului

2

In comparatia noastra trebuie sa remarcam faptul ca reforma din educatie implementata in Finlanda in urma cu 40 de ani, a propulsat sistemul de invatamant in fruntea altor sisteme mai riguroase. Ea s-a bazat pe un amplu studiu care concluziona ca stabilitatea politica si o viziune consensuala pe termen lung reprezinta baza pentru succesul reformelor promovate in invatamant.

In schimb, in Romania, legea invatamantului a fost “reformata” de peste 100 de ori in 20 de ani, iar in ultimii 10 ani de 28 de ori.

In plus, invatamantul trebuie sa constituie o prioritate nationala in orice conditii.Daca in Finlanda, in vremurile de criza, educatia a ramas cu adevarat o prioritate,

nemarcata de consecintele crizei, in Romania Pactul pentru educatie incheiat in 2007, care urma sa asigure sistemului de invatamant stabilitate si o baza materiala rezonabila prin alocarea a minimum 6% din PIB a fost, in fapt, doar un exercitiu politic. Educatia nu a primit procentul din PIB stabilit prin Legea Invatamantului.

2. Managementul resurselor umane

Un alt principiu legat de asimilarea corecta a reformei il constituie “statutul social cultural si material al profesorului, considerat o problema prioritara12”

Dealtfel, „calitatea profesorilor este principala conditie a unei scoli bune” afirma Jan Figel13, comisarul european pentru Educatie, Cultura, Formare si Tineret.

In Finlanda, profesorii se bucura de acelasi respect si statut ca si medicii sau avocatii. Inca de acum cateva decenii, cadrele didactice pentru gradinita trebuia sa aiba facultate, iar pentru scoala master, urmat de specializare in departamente specializate pe practica.

Pozitia de profesor este privita drept una de mare responsabilitate si, in consecinta, nu oricine poate intra in sistem. In Finlanda este mai usor sa devii medic sau avocat decat profesor. Selectia este foarte riguroasa, la admiterea la facultatea de profil concurenta fiind de 20 de candidati pe loc. Dar odata obtinut, postul ii ofera profesorului prestigiu si ii garanteaza un salariu foarte bun. De aceea, 25% din elevii finlandezi vor sa devina profesori.

Se pune insa accent pe calitatea profesorilor, investind doar in cei care realizeaza performante. Profesorul nu are titulatura pe viata intr-o scoala. El este angajat pe o perioada determinata si contractul se prelungeste in functie de rezultatele evaluarilor periodice. Nu exista obligatia scolii de a intretine la nesfarsit un profesor, daca acesta nu are rezultate.

Toti profesorii nostri sunt cel putin absolventi de master si avem incredere in ei. Nu avem inspectori scolari care sa ii controleze, iar un profesor debutant la ciclul primar are un salariu de peste 2.000 de euro si il poate creste prin experienta cu peste 1.000 de euro”, a declarat Jukka Kangaslahti14, specialist in educatie din Finlanda.

Spre deosebire de Finlanda, in Romania, profesorul se confrunta cu un statut social nepotrivit cu misiunea pe care trebuie sa o aiba dascalul in societate, salariu mic, lipsa facilitatilor pe care statul le ofera pentru pregatirea profesionala de baza si continua, cu birocratia sistemului si examinari si evaluari gandite si aplicate fara eficienta.

Calitatea actului didactic este influentat de - norma de lucru: Profesorii finlandezi lucreaza doar 37 de ore pe saptamana si nu au

nici un fel obligatii birocratice, in timp ce in Romania, norma este de 40 de ore / saptamana a profesorilor este cu mult depasita daca adaugam obligativitatea de corectare a testelor de evaluare, intocmirea si tinerea la zi a documentelor scolare, multe ca numar si complicate in continut si fara eficienta legata de beneficiarul de drept

12 Diana Csorba, Principii de politica a educatiei la nivelul invatamantului13 Gandul.info, interviu cu Jan Figel, comisarul european pentru Educatie, Cultura, Formare si Tineret, realizat de Melania Mandas Vergu14TVR News. Ro 13 noiembrie 2012 http://www.tvrnews.ro/modelul-finlandez-de-educatie--aplicat-si-in-romania-la-o-scoala-privata_23787_video.html#view

3

al educatiei- copilul. Practic, in timp ce profesorii finlandezi sunt liberi sa se concentreze exclusiv asupra elevilor, profesorul roman se epuizeaza incercand sa-si dovedeasca competenta prin intocmirea unui numar nepermis de mare de documente si formalitati.

- numarul de copii din grupul scolar: in timp ce in Finlanda grupele de prescolari sunt formate din 12-15 copii in functie de varsta, iar la nivel primar din maxim 15-20 copii, la noi, legea prevede un numar maxim de 20 copii intr-o grupa de prescolari si 25 copii intr-o clasa de scolari mici, in realitate insa numarul copiilor adesea 30 35 copii

3. Sanse egale si reale pentru orice copil

Sistemul de invatamant finlandez ofera sanse egale pentru oricine. El este cu adevarat gratuit 100 % , dand sanse reale si copiilor care provin din familii cu statut socio-economic scazut. In Finlanda serviciile educationale nu se platesc (taxe, manual) nici macar pentru facultate, masterat sau doctorat. In plus, toti elevii au pranzul gratuit inca din 1948 ( a fost prima tara care a introdus mese gratuite pentru toti elevii) si transport gratuit daca locuiesc la mai mult de 8 km de scoala.

In ceea ce priveste gratuitatea invatamantul romanesc, el se limiteaza la sistemul de stat si se concretizeaza in lipsa taxelor pentru invatamantul preuniversitar sau partial pentru invatamantul superior, la care putem adauga programul “laptele si cornul”, masura care nu poate fi numita “masa principala a unui copil”, cateva tipuri de ajutoare pentru copiii ai caror familii sunt in dificultate materiala si transportul gratuit al copiilor cu autobuzele scolare, acolo unde administratiile locale pot suporta costul acestuia.

4. Modul in care este gandit curriculum

O reforma a educatiei presupune, la nivel de principiu, si “fexibilitatea programelor15”, astfel incat ele sa raspunda nevoilor si posibilitatilor specifice de varsta si dezvoltare ale elevilor, dar si sa faca fata schimbarilor din societate, adica sa reziste in timp.

In timp ce curriculum din Finlanda pune accent mai mult pe cunostintele practice, dobandirea abilitatilor de viata cu scopul integrarii sociale mai facile ale elevilor, curriculum nostrum este aglomerat, stufos, lipsit de aplicabilitate in viata de zi cu zi al bagajului de cunostinte dobandite. Invatamantul finlandez pune mare pret pe stiinte si pe practica, de aceea cele mai multe cursuri de stiinte au loc in laboratoare, in grupuri de maxim 16 elevi si se concentreaza pe experimente stiintifice.

In Finlanda, elevul are posibilitatea de a alege ce discipline vrea sa studieze, in functie de capacitatile personale si de ceea ce doreste sa faca mai tarziu. Pe langa materiile de baza, are la dispozitie o oferta educationala extrem de variata, de la cursuri de pian, dans sau teatru, la sporturi de echipa si activitati practice in ateliere.

In Finlanda, copii merg la scoala numai daca au implinit 7 ani. Pe parcursul scolarizarii ei nu se confrunta cu examene sau teme pana la varsta adolescentei. Mai mult, acestia nu trec prin nicio forma de evaluare in primii 6 ani de scoala, primul examen obligatoriu fiind sustinut la varsta de 16 ani. Ministerul Educatiei testeaza doar esantioane de elevi, iar rezultatele sunt comunicate scolilor in mod privat, pentru a sti unde se situeaza in raport cu media nationala.

Activitatea profesorilor nu este supervizata, ei au toata libertatea in alegerea materialelor necesare atingerii standardelor nationale.

15 Diana Csorba, Principii de politica a educatiei la nivelul invatamantului4

CONCLUZII:

Simplitatea sistemului de invatamant finlandez a condus la rezultate deosebite: 66% dintre tineri urmeaza o facultate ( cel mai ridicat procent din Europa).

Diferenta dintre cei mai buni si cei mai slabi la invatatura este cea mai insesizabila din lume, spre deosebire de alte sisteme de invatamant in care se regasesc doua tipologii: elita si elevii cu performanta foarte scazuta.

“Politicile educationale in majoritatea tarilor lumii merg pe ideea de a identifica elevii cei mai buni, de a alege varfurile, in timp ce ceilalti elevi sunt lasati deoparte”, spune Pasi Sahlberg16, un educator celebru in Finlanda. “Noi nu suntem asa, noi mergem pe cooperare, nu pe competitie.”

Profesorului roman Ion Petre17, sintetizeaza si concluzioneaza perfect ideile mai sus enuntate: ”Finlanda a ajuns un model in educatie”. El ofera intr-un interviu 18 cateva exemple care ne da posibilitatea sa intelegem mai bine de ce sistemul finlandez este performant. Iata cateva dintre aceste exemple: 1. Calitatea profesorilor este primul secret, spune domnia sa. „Profesorii sunt foarte bine

pregatiti”, fiind absolventi ai unor programe de master specializate in pedagogie” 2. Calitatea programelor de invatamant: “Programele de invatamant sunt excelente, atat

prin prisma continutului pe care il ofera, prin relevanta lor pentru viata moderna, cat si prin integrarea predarii dincolo de granitele diverselor materii. Spre exemplificare, el da urmatorul exemplu: la un test de „Cunostinte despre natura” la nivel de clasa a 3-a, una dintre intrebari suna in felul urmator – „Sunteti interesati sa aflati pe internet informatii despre gasca de apa? Dupa ce cuvinte cheie veti face cautarea”. Din exemplu rezulta ca scolarul este confruntat cu ideea de internet, motor de cautare, si cu cerinta exprimata prin cuvintele cheie “gasca de apa.”

3. Relatia profesor-elev: Ion Petre considera edificator urmatorul exemplu: “o profesoara a observat ca unul dintre copii simtea nevoia sa verifice daca a inteles bine ce i se cere sa faca uitandu-se sa vada cum incep ceilalti sa lucreze. Reactia profesoarei a fost sa discute cu copilul si cu parintii lui si sa le explice cat de important este ca elevul sa invete sa intrebe profesorul despre orice chestiune pe care nu o stie sau de care nu se simte sigur. Cu alte cuvinte, in loc sa se puna accentul pe „cumintenie”, adica elevul sa fie tacut si atent la discursul profesorului, copiii finlandezi sunt incurajati sa interactioneze cu profesorul cat se poate de mult.

4. Calitatea uniforma a scolilor primare. Ele au cam de aceeasi valoare, indiferent daca sunt scoli de capitala sau de provincie, scoli de centru sau de cartier. Ca atare, copiii merg in general la scolile din apropierea casei si parintii nu se mai lupta pentru a obtine un loc la o scoala anume.

5. Toleranta zero petru abuzuri de orice fel in scoala, fie chiar si verbale, fie chiar si in spirit de gluma.

6. Respectul pentru educatie in societate: Absolvirea bacalaureatului este privita ca un eveniment de mare importanta si de mandrie atat pentru absolvent cat si pentru familia lui. Finlandezii spun ca in viata unui om exista 2 mari momente de implinire personala: absolvirea bacalureatului si fondarea propriei familii.

7. Flexibilitatea sistemului: La nivel de liceu, cea mai mare parte a curiculumului este bazat pe materii optionale, pe care elevii si le aleg in functie de interesele lor viitoare (de profesie, de facultatea pe care o vor urma). Chiar si la nivel de invatamant de baza,

16 Finnish Lessons: What Can the World Learn from Educational Change in Finland? (Series on School Reform) (The Series on School Reform) by Pasi Sahlberg (Nov 1, 2011)17 Prof. dr. Ion Petre, seful catedrei de Computer Science al Abo Akademi University din Turku18 Una dintre cerintele asimilarii corecte a unei strategii de reforma este “ necesitatea unei abordari pe termen lung, adaptarea sa la cerintele prezente si viitoare ale societatii in plan cultural, economic, politic, comunitar, national si international, etc. “

5

apar materii optionale sau extra-curiculare incepand de la clasa a 3-a. Printre ele se numara ore de teatru, de limbi straine suplimentare, de arta, de informatica. Rezultatul este un curiculum flexibil, personalizat pentru fiecare elev in parte.

De aceea Finlanda se situeaza, an de an, pe primul loc la testele PISA19, care le evalueaza cunostintele la finalul invatamantului obligatoriu, iar Romania, la ultima evaluare, a fost pe locul 49 din 67 de tari participante.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, Curs de pedagogie, Facultatea de Istorie-Filozofie, Universitatea Bucuresti, 1988Sorin Cristea, Dictionar de pedagogie, editia a II-a, revazuta, Editura Litera, Chisinau, 2002 Sorin Cristea (coord.) Reforma invatamantului intre proiectare si realizare, Ed. Didactica si pedagogica RA, 2001Sorin Cristea, Dictionar de termeni pedagogici, Editura didactica si pedagogica, RA Bucuresti 1998 Finnish Lessons: What Can the World Learn from Educational Change in Finland? (Series on School Reform) (The Series on School Reform) by Pasi Sahlberg (Nov 1, 2011) http://www.nytimes.com/2011/12/13/education/from-finland-an-intriguing-school-reform-model.html?pagewanted=all&_r=0Gandul.info, interviu cu Jan Figel, comisarul european pentru Educatie, Cultura, Formare si Tineret, realizat de Melania Mandas VerguPublicatia Date cheie privind educatia in Europa 2012 Progrese in sistemele de educatie europene in decursul ultimului deceniu

19 Programul OECD-PISA, Programul International pentru Realizari Studentesti: evalueaza in ce masura elevii aflati spre finalul educatiei obligatorii detin unele dintre competentele-cheie, cunostintele si deprinderile de baza esentiale pentru continuarea studiilor, participarea deplina la viata sociala sau pentru integrarea pe piata muncii.

6