B) Reforma

B) Reforma

a) Cauzele si direciile reformei

Reforma a fost evenimentul dominant al primei jumatati a secolului al XVI-lea si cu substaniale implicaii, conexiuni, consecine in multiple planuri ale culturii si civilizaiei. Nscuta pe terenul unor tensiuni politice interne si internaionale, precum si al unor transformri sociale profunde, al unor probleme si condiii sociale deosebit de complexe (continundu-le si completndu-le pe cele din secolul anterior), opera si rezultatele Reformei se vor repercuta in forme si in proporii diferite pe cele mai diverse planuri ale istoriei culturale europene. In plan filozofic, contactele Reformei cu micarea umanitilor timpului vor fi aproape permanente. Iar in cmpul literaturii si cel al artei, dinamica ei intelectuala si spirituala se va resimi si in spiritul barocului.

Motivaia erupiei miscarii reformatoare a fost ocazionata de constiinta religioasa si de starea instituiilor si practicilor ecleziastice. Dar substratul sau generator, mai vechi, configurat inca din ultimele decenii ale secolului precedent, prezenta si alte cauze, de alta natura. Ultimii zece ani ai secolului al XV-lea au insemnat o agravare a dezechilibrului social si economic. In Germania, creterea preturilor a fost determinata si de recoltele dezastroase. Aceasta situaie economica a dus in mediul taranesc la apariia (de pilda, in Alsacia) a unor organizaii conspirative avnd ca scop rsturnarea ordinei statale existente, manifestndu-se si prin acte de jaf; ceea ce (conform Konigsberger) a fcut necesara in 1501 instituirea pentru prima data in istoria tarii a unei forte de politie stipendiate. Anii de seceta si de foamete, dezastrele rzboaielor, au lsat sate ntregi depopulate. La acestea s-au adugat calamitatile epidemiei de ciuma, care intre 1499 1502 a decimat multe regiuni pana la jumtate din populaie; apoi violenta epidemiei de sifilis, apruta dup descoperirea Americii, si creia singura explicaie populara ce i se ddea era a fi o manifestare a pedepsei divine (in timp ce astrologii o considerau rezultatul conjunciei celei mai temute planete Saturn cu Jupiter). Pe plan moral, consecina acestei calamitai a fost recrudescenta unor ntunecate tradiii medievale profeii apocaliptice, horoscoape sinistre, valul de persecuie asupra evreilor, a vrjitoarelor, a necromanilor

Necesitatea unor schimbri structurale urgente era dictata de situaia in care se gseau clasele si categoriile sociale oprimate intr-o msura sau alta de sistemul social al timpului. Dezvoltarea creditului a mprumutului cu dobnda (interzis totui de prevederile dreptului canonic) era concentrat acum in bnci puternice, de ale cror servicii beneficia in primul rnd nalta erarhie ecleziastica. Prin operaiile bancare ale acestor institute de credit erau transferate la Roma din toate tarile Europei catolice veniturile inaltilor prelai beneficiari ai diocezelor in care nici mcar nu rezidau, concentrai fiind la Curia romana. Bncile anticipau intrrile ordinare si chiar extraordinare (ca, de pilda, cele provenite din vnzarea indulgentelor). De asemenea, ii mprumutau cu sume consistente pe prelaii care trebuiau sa le verse Camerei apostolice in vederea obinerii purpurei de cardinal.

Spectacolul bogatiilor exorbitante ale Bisericii si ale oamenilor ei inclusiv ale mnstirilor ii fcea pe tarani, pe iobagi, pe mineri, pe salariaii oraelor, sa considere ca un remediu contra mizeriei lor o redistribuire echitabila a marilor proprietati ecleziastice. Si, cu att mai mult cu cat in sprijinul dorinelor si preteniilor lor veneau si vehementele denunuri ctre predicatori a corupiei Bisericii. Se aduga si revolta categoriei cavalerilor, care dispuneau de resurse economice infinit mai reduse in comparaie cu cele ale oamenilor Bisericii, sau cu cele ale bogatei burghezii orasenesti. Amenintati de edictele imperiale de pace perpetua care le lua sperana de a se imbogati prin angajarea in rzboaie private, - acesti cavaleri abia ateptau un moment de criza a puterii de stat sau a Bisericii pentru a se npustii asupra marilor proprietati ale bisericilor si mnstirilor, precum si pe teritoriile episcopilor principi.

In acest timp categoriile sociale superioare tindeau doar sa-si mentina privilegiile, in scopul de a-si asigura in continuare controlul si conducerea vieii oraelor. mpreuna, nobilimii si naltul cler ineau sa-si reafirme cu putere vechile drepturi de origine feudala; fapt care fcea ca adeseori geloziile si rivalitatile dintre ei sa provoace dezordini serioase in viata oraelor.

Important pentru intelegerea cauzelor si resorturilor intime ale Reformei este evidenierea faptului ca programele de reforma aveau in vedere, chiar de la nceputurile lor, nu numai viata religioasa, doctrinele teologice si instituiile bisericeti, ci si viata sociala si politica in general. Nemulumirile si revolta celor mai largi cercuri de reformatori erau determinate nu numai de dezordinile din snul Bisericii, ci si injustitiile si de violentele din societatea civila, de privilegiile unor anumite grupuri, de structura si administraia statelor sau a comunitatilor locale. Aceste cercuri, deci, voiau ca prin reforma Bisericii sa ajung si la reforma societatii; uneori la redistribuirea bunurilor, la instaurarea unor egalitati radicale intre oameni cci toi sunt fii lui Dumnezeu.

Aadar, alturi de critica vieii ecleziastice reformatorii introduceau si elemente critice viznd funciile si datoriile guvernanilor in raporturile lor cu Biserica. Mai mult dect att: atitudinea, critice vizau in mod implicit sau explicit si sistemul politic european, relaiile internaionale: urmreau (si, efectiv, realizau) promovarea in numele comunitatii de credina a unor noi forme si sisteme de solidaritate de interstatale. Conflictele de idei si luptele religioase dintre state erau intim mpletite cu tensiunile socio-politice si cu interesele diferitelor grupuri din interiorul fiecrui stat. De asemenea si cu ambiii de putere absolutiste ale regilor si principilor. Micarea Reformei a depasit considerabil aria de interes religios, implicndu-se singura in rivalitatea dintre marile dinastii, in revendicrile teritoriale pe care si le discutau Franta, Spania si Imperiul; cu un cuvnt: in luptele pentru o hegemonie europeana.

Eveniment de nsemntate primordiala in cultura si civilizaia Renaterii, micarea Reformei, cu multiplele si variatele ei cauze, implicaii si consecine, a insemnat o considerabila lrgire, influenare si modificare a sistemului politic din Europa; si prin aceasta difereniindu-l in mod substanial de sistemul politic dominant in Evul Mediu.

b) Situaia interna a Bisericii catoliceAspiraiile credincioilor spre o religiozitate intima, personala, simpla, conform invataturilor Evangheliei si ale primilor cretini ntmpinau rezistenta Bisericii oficiale, incapabila de a proceda la reforme decise si profunde care sa conduc la o rennoire a vieii religioase.

Marea schisma din Occident (1378-1417) a lsat in urma sa aceeai stare de indisciplina a ntregii erarhii ecleziastice, de grave carente organizatorice si de dezorientare in materie de doctrina. Pentru a remedia aceste rele papa evita sa convoace noi concilii, de teama sa nu fie impus principiul superioritatii conciliilor asupra autoritatii papale; ceea ce, dealtminteri, s-a si ntmplat dup conciliul din Basel, care a dus la o noua schisma (1439-1449). Pe de alta parte, angajarea papilor in restaurarea principatului temporal cu ajutorul unor aliane politico-militare; mecenatismul fastuos si monden prin care cutau sa asigure strlucirea resedintei pontificale lund in serviciul lor umaniti si artiti; preocuparea lor de a-si spori in loc de a-si reduce veniturile, pentru ca in felul acesta sa-si poat realiza politica de mecenai in concurenta cu membrii colegiului cardinalilor, nu mai puin iubitor de fast, - toate aceste motive ii fceau pe papi indifereni daca nu chiar de-a dreptul contrari unei politici de reprimare a abuzurilor aa cum se cerea insistent si din mai multe parti (M. Bendiscioli).

Cei doi papi umaniti de la mijlocul secolului al XV-lea, Nicolae V (m. 1455) si Pius II (m. 1464), avuseser un nalt simt al responsabilitatii fata de poziia lor, pstrndu-si cu demnitate prestigiul. Cu Sixt IV, insa, care ocupa scaunul papal in 1471 (si l va deine timp de 13 ani), declinul moral al papalitatii ncepe si continua in ritm rapid. Inteligent, energic, ambiios, noul papa s-a angajat in combinaii si intrigi politice in interesul nepoilor si, implicndu-se in conflictele interne ale Florenei (care au dus la asasinarea lui Giuliano dei Medici); precum si in viata politica a Venetiei, incitnd republica la un rzboi, ajutnd-o, apoi abandonnd-o si, in cele din urma, pedepsind-o cu excomunicarea; in timp ce la Roma Sixt IV isi persecuta cu cruzime inamicii ndeosebi nobila familie Colonna. mpins de ambiia de a da strlucire si glorie pontificatului sau, a adus la curtea papala renumii erudii strini (pe umanistul grec Arghiropoulos, pe Reuchlin, pe Regiomontanus); a reorganizat Biblioteca Vaticana si a construit Capela Sixtina, decorata de cei mai mari pictori ai timpului (Botticelli, Perugino, Signorelli, Pinturicchio, Rosselli, Ghirlandaio); pe de alta parte Sixt IV a promovat la curtea sa luxul extravagant, nepotismul si simonia.

Urmaul sau Inocentiu VIII (m. 1492), genovez nrudit cu familia Doria, era un caracter slab, tolernd la curtea sa imoralitatea, simonia, abuzurile vehement condamnate de Savonarola. Tata a doi fii nelegitimi, se ocupa mai mult de interesele familiei sale dect de treburile Bisericii. Spirit obtuz, era total dezinteresat de viata culturala. Dar marea sa eroare a constituit-o bula din 1484, care autoriza, justifica si chiar incita tribunalul Inchiziiei la persecuiile cele mai teribile mpotriva vrjitoarelor: zecile de mii de victime din urmtoarele trei secole si-au datorat martiriul (direct sau indirect) bulei lui Inocentiu VIII.

Spaniol de origine, Rodrigo de Borja, devenit papa Alexandru VI Borgia (1492-1503) printr-un notoriu act de simonie care a indignat ntreaga lume catolica (a fost ales papa cumprndu-i pe cardinali), si a concentrat toate preocuprile asupra promovrii poziiei si intereselor celor patru fii ai si, extinderii si consolidrii statului papal, chiar prin trdri si crime oribile, ramase legendare si unice in istoria papalitatii. Aliindu-se pe rnd cu cele partide rivale cu guelfii Orsini si cu ghibelinii Colonna pentru a-i trda succesiv fara nici un scrupul a-i domina si reprima cu o rara cruzime papa si-a creat un ntins stat pontifical, cu ajutorul sadicului sau fiu Cesare. Complet indiferent in problemele credinei, chiar plictisit de slujbele religioase si testnd predicile, Alexandru VI nu era deloc preocupat nici de infrumusetarea Romei sau a palatului Vaticanului. A delapidat sume imense pentru a crea o armata puternica dar si pentru nesfarsitele banchete si orgii de la curtea sa. La toate acestea, sub pontificatul sau curtea papala a adugat corupia, simonia vnzarea de indulgente, de funcii episcopale, de numiri de cardinali, etc., - lunga serie de sacrilegii, asasinate; si totul, intr-o ambianta de luxurie revolttoare.

Dup scurtul interludiu al pontificatului lui Pius al III-lea, tronul papal i-a revenit lui Iuliu II (Giuliano della Rovere, m. 1513). Marele orgoliu al acestui papa al rzboiului de o mare energie, fermitate, simt realist si curaj a fost sa extind statul papal, al crui fondator este intr-adevr considerat. In 1506, Iuliu II creeaz garda pontificala, cu care papa imbracand armura si cobornd personal pe cmpul de lupta recucerete ntreaga Italie Centrala, Perugia, Bologna, ndreptndu-se amenintator spre Venetia; cucerii Parma, Piacenza si Regio, fondnd astfel un stat ntins cum pana atunci nici un papa nu stpnise.

Iuliu II cel mai faimos dintre papi Renaterii, nu ddea atenie principilor timpului, considerndu-se superior tuturor gndindu-se doar sa-si asigure putere politico-militar a fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari mecenai din istoria artei. Preocupat mai mult de politica, n-a luat deloc masuri de a introduce reforme ecleziastice; in schimb, in 1506 a nceput reconstrucia bazilicei Sfantul Petru. Cei mai mari artiti ai timpului au lucrat pentru el: Michelangelo a terminat pictura capelei Sixtine, in timp ce Rafael a pictat celebrele stanze din Vatican; fresce in care figura papei apare de doua ori.

Urmtorul mare papa al Renaterii, Leon X (Giovanni dei Medici, 1513-1521) era fiul lui Lorenzo Magnificul. Inteligent, manierat, cult, mai bun cunosctor al artei dect al teologiei. Educat in mediul culturii renascentiste florentine, avea suficienta sensibilitate si libertate de spirit pentru a se bucura de splendorile si deliciile oferite de aceasta cultura. Aprecia din plin scrierile latine ale imitatorilor literaturii clasice, dar stimula si creaia in limba sa naionala. Ii plcea mult pescuitul, vanatoarea cu oimi si lua el insusi parte la vanatoarea de cerbi; dar iubea cu pasiune si muzica. Niciodat curtea papala nu fusese invadata de atta inteligenta, talent si vivacitate, de attea serbri mondene, de attea spectacole teatrale si muzicale. Foarte cultivat, prieten al erudiilor si artitilor, nu att un om evlavios, cat un mare ndrgostit de viata. Toate aceste strlucite preocupri culturale nu concordau insa cu nalta misiune pe care cpetenia Bisericii ar fi trebuit sa si-o asume. De altminteri, si mprejurrile politice ii stteau mpotriva. Dup victoria de la Marignano, Francisc I rmsese atotputernic si ar fi putut sa devin seniorul Italiei; Leon X s-a dus sa-l intalneasca la Bologna, la convins sa se retrag, dup ce a cedat oraele Parma si Piacenza, ncheind totodat un concordat prin care regelui francez i se recunotea dreptul de a-si numi episcopii si abaii. Ultimii ani ai pontificatului lui Leon X vor fi marcai de grele zguduiri si de prevestiri ntunecate: in Germania, influenta lui Martin Luther cretea din zi in zi, tot mai amenintatoare pentru Biserica catolica.

Succesorul lui Leon X, olandezul de origine Adrian VI, in instruciunile date regatului sau trimis de dieta din Nurnberg convocata de Carol V (1522) recunotea marile greeli ale Bisericii.

Cu toate acestea, masurile de ndreptare ntrziau. Printre abuzurile Bisericii, cel care revolta mai mult era nepotismul promovat de papi. Apoi fiscalismul nemilos al Curiei, ai crei funcionari pretindeau beneficiarilor si solicitanilor de dispense taxe de cancelarie exorbitante. Mondenitatea, decderea morala, fastul, aviditatea nestpnita, absenta simului datoriei, indiferenta fata de adevratele probleme ale Bisericii, - toate acestea se ntlneau nu numai la Roma, ci si la curile episcopale; mai ales cnd episcopul era in acelai timp si principe teritorial.

Nu arareori episcopii erau titulari si beneficiari a doua, trei si chiar ai mai multor dioceze situate la mari distante una de alta. Unii deveniser in principal inalti funcionari administrativi, in calitate de cancelari ai principilor sau ai Imperiului. Adeseori si beneficiile unei simple parohii erau conferite unor titulari care rezidau in alte localitati; acetia incredintau ndeplinirea funciilor liturgice si asistenta spirituala a credincioilor unor vicari, suplinitori venii din alta parte, ignorani, pretinznd bani pentru orice slujbe religioase sau rugciuni, si exploatnd fara scrupul credulitatea oamenilor. O situaie care a dus in mod inevitabil la o degradare a funciei si demnitatii sacerdotale mai ales in rndurile burgheziei; ceea ce explica si abundenta de satire anticlericale, provenind nu numai din rndurile umanitilor, ci si ale mediilor orasenesti modeste.Renasterea Germana

ntre anii 1486 1490, Durer i face ucenicia n atelierul pictorului i gravorului Michael Wolgemut, fiind influenat de gravurile n lemn ale acestuia pentru ilustrarea crii Weltchronik (Cronica lumii, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi i colaborat. Albrecht Drer a creat 320 -350 de gravuri n lemn i 100 gravuri n cupru si a contribuit n mod hotrtor la dezvoltarea gravurii ca form de art de sine stttoare. Gravura este o tehnica care presupune sparea, incizarea, perforarea sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafee, de regul plana (plac de gravur) n vederea imprimrii i multiplicrii ulterioare a imaginii. De asemenea, termenul mai este folosit i referitor la incizarea diverselor obiecte n scopul decorrii lor. Metoda de imprimare a incunabulelor sau a gravurilor artistice era simpla: (1) aranjarea semnelor tipografice in formatul necesar; (2) imbibarea formatului tipografic cu cerneala si (3) aplicarea colii pe formatul tipografic si tiparirea ei. Simpla da, dar necesita o intensa munca de pregatire a acestor palete sau forme tipografice, necesara pentru a introduce grafica, ilustratiile si miniaturile si bineinteles colorarea si iluminarea lor. Prima etapa in acest procedeu era prepararea matritelor si a literelor necesare. Aceasta preparare consta in construirea a doua elemente primordiale, primul element era matria (matrix) si al doilea perforatorul de litere (punch) in cazul cand este vorba de incunabile. Vezi mai multe pe blogul Paleografia a lui Theophyle. Odat zgriat desenul, este acoperit cu un strat fin de cerneal tipografic. Cu ajutorul unei pnze apretate se elimin cerneala n surplus i se acoper cu o hrtie (de regul umed), iar apoi prin presare se transfer desenul de pe plac pe hrtie. Astfel procesul poate fi repetat, teoretic, fr avea diferene ntre exemplare. Placa, piatra n cazul litografiei sau sita n cazul serigrafiei este suprafaa supus alterrii fizice sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravur reproducerea unui numr (tiraj) de exemplare identice sau aproape identice. Chiuveta este urma lsat de grosimea plcii pe hrtie. Ea este o adncitur de obicei dreptunghiular ce nconjoar suprafaa imprimat. Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar n parte, n ordinea n care au fost imprimate. Mai nti se noteaz numrul curent al exemplarului, iar apoi numrul total de exemplare imprimate. De asemenea, pe fiecare exemplar se mai scriu titlul lucrrii, tehnica (de ex. litografie, xilogravur 2 plci), anul i semntura artistului. n cazurile n care gravura este imprimat la un atelier specializat de gravur, alturi de semntura artistului apare i semntura gravorului sau a imprimeurului. Notrile se fac n partea de jos sub chiuvet, de obicei cu creionul.Drer a executat mai multe opere comandate de mpratul Maximilian I, destinate renumelui i fastului imperial, printre care portretul mpratului pe fond verde (1519). Dup moartea lui Maximilian, Drer ncearc s se apropie de urmaul lui, mpratul Carol Quintul, care l primete n audien in anul 1520, ntr-una din reedinele sale din rile de Jos i i acord o serie de privilegii. Cltoria n rile de Jos reprezint un adevrat triumf.Magistratul oraului Anvers i ofer un venit anual de 300 de guldeni-aur, o cas, ntreinere gratuit i garania cumprrii tuturor operelor create, cu condiia de a se stabili n acest ora. Drer, mbolnvit ntre timp de malarie, se ntoarce totui la Nrnberg. n aceast ultim perioad a vieii sale, realizeaz, printre alte, cele dou tablouri monumentale (1526) reprezentnd pe apostolii Petru i Pavel i pe evanghelitii Marcu i Ioan. Tot n acest timp se consacr unor lucrri de tehnic i teorie a artei: 1.Instruirea msuratorii cu compasul i bolobocul in linii; 2.Patru carti, cu proporti umane. Dupa mbolnavirea lui de malarie, Albrecht Drer se ntoarce acasa n Nrnberg cu o splin marit pe care o schieaza medicului sau ntr-o scrisoare. Albrecht Drer moare n Nrnberg, la 6 aprilie 1528, cu puin timp nainte de a mplini 57 de ani. Este nmormntat n cimitirul bisericii

ntre anii 1505 i 1507, Drer ntreprinde o nou cltorie la Veneia, unde il cunoate pe Giovanni Bellini, pe care l consider drept cel mai bun pictor (Bester in der Malerei) i de la care preia fora i profunzimea coloritului. Primete din partea negustorilor germani din Veneia comanda unui tablou de altar Rosenkranzfest (Srbtoarea Rozariului, 1506), care este apoi cumprat pentru o mare sum de bani de mpratul Rudolf II i adus la Praga, unde se gsete i astzi n Nrodni Galerie. ntors la Nrnberg, unde se bucur de mare prestigiu, este numit n consiliul orenesc. n anul 1507 picteaz tabloul Adam i Eva, versiune plastic a unei gravuri din 1504. n acest tablou se recunoate influena Renaterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporiilor i ale reprezentrii ideale a figurii omeneti ca postulat obligatoriu n pictur. n anii 1509-1516 (1511?) realizeaz pictura Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit (Adoraia Sfintei Treimi), destinat iniial unei capele din Landau, ajuns mai trziu n posesia mpratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din aceast perioad l reprezint cele trei gravuri n cupru Ritter, Tod und Teufel (Cavalerul, Moartea i Diavolul, 1513), Der heilige Hieronymus (Sfntul Hieronimus, 1514) i Melencolia I (Melancolia I, 1514). Prin aceste opere, Drer elibereaz gravura de funcia auxiliar a pregtirii unor tablouri i i confer un rang major n artele plastice. ntre anii 1511-1513 picteaz pentru galeria oraului Nrnberg portretele unora din cei mai reprezentativi mprai germani, printre care portretul lui Carol cel Mare.

Albrecht Drer s-a nscut n 1471 la Nrnberg, ca al treilea fiu din cei 18 copii ai lui Albrecht Ajtsi, meter ungur, stabilit la Nrnberg i Barbara Holper Drer. Albrecht Drer a fost gravor, pictor si teoretician, una din personalitile proeminente ale istoriei universale a artei. Cu cele 320 -350 de gravuri n lemn i 100 gravuri n cupru a contribuit n mod hotrtor la dezvoltarea gravurii ca form de art de sine stttoare. Albrecht Ajtsi, tatl su, era giuvaergiu, lucra n special cu aur, meserie pe care ar fi dorit s o transmit i fiului su. Tnrul Albrecht are ns mai degrab nclinaii spre desen, lucreaz pe pergament i ncearc primele sale gravuri. ntre anii 1486 1490 i face ucenicia n atelierul pictorului i gravorului Michael Wolgemut, fiind influenat de gravurile n lemn ale acestuia.