SINGURĂTATEA ÎMBLÂNZITĂReflecţii citadine despre

Părinţii pustiei

Paul Siladi este doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (2011). A urmat studii de teologie și publicistică la Universitatea „Friedrich-Alexander”, Erlan-gen-Nürnberg. Realizează emisiuni religioase la radio Renașterea din 2005, din 2012 este colaborator al Ziarului Lumina, unde publică săptă-mânal pe tema spiritualității părinților deșertului, iar din 2014 este cadru didactic asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Cea mai recentă carte publicată: Riscul iubirii. Despre întrebuinţarea spi-rituală a obişnuitului, Ed. Doxologia, Iași, 2019.

COlECțIA mEDIA ChRIsTIANA sERIA lUmINA

Paul siladi

SINGURĂTATEA ÎMBLÂNZITĂ

Reflecţii citadine despre Părinţii pustiei

Editura TRINITAs a Patriarhiei RomâneBucurești – 2020

Coordonator colecţiePr. Nicolae Dascălu

Redactormihai salvan

TehnoredactorConstantina Cristea

Graficămănăstirea stavropoleos

Ilustraţia coperteimuntele sinai din Egipt, la poalele căruia se află mănăstirea „sfânta Ecaterina”. Tablou de la mănăstirea Pasărea de lângă București.

IsBN 978-973-155-160-9© Editura TRINITAs a Patriarhiei Române - 2020

www.editurapatriarhiei.roeditura@patriarhia.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSILADI, PAUL singurătatea îmblânzită: reflecții citadine despre Părinții pustiei / Paul siladi. - București: Trinitas, 2020IsBN 978-973-155-160-9

2

5

Cuvânt înainte

Paul siladi, autorul acestui volum de excepție, repre-zintă deja o certitudine în Teologia Ortodoxă contempo-rană. Format în școala clujeană de teologie, parcurge pas cu pas studiile de licență, masterat și doctorat, încununându-și activitatea de cercetare cu teza Cuvânt şi imagine în misiu-nea Bisericii. Urmează un curs intensiv de limbă germană în cadrul Departamentului de Teologie Protestantă al Universității „lucian Blaga” din sibiu, ca apoi să primească o bursă de studii la Universitatea „Friederich-Alexander” din Erlangen-Nürnberg, unde urmează și cursuri postuni-versitare de teologie și publicistică creștină. Îndeplinește mai multe funcții administrative la Radio Renașterea, la editura și revista Renaşterea, unde este colaborator perma-nent. Însă vocația sa de teolog, preocupat de spiritualita-tea patristică răsăriteană, în special de cea a Patericului, îl determină să îmbrățișeze și o carieră didactică, actualmente fiind lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Bun cunos-cător al limbilor de largă circulație, germană, franceză și engleză, Paul siladi s-a dovedit a fi și o prezență construc-tivă în dialogul ecumenic contemporan, participând la o serie de întâlniri inter-creștine în Europa și în lume. Preocu-pat în general de spiritualitatea Patericului, Paul siladi este aplecat cu preponderență asupra personalității fabuloase a avvei Antonie, căruia îi dedică, în primul volum al colecției

6

Cuvânt înainte

de comentarii, 70 de pagini, ce poartă subtitluri incitante și originale, precum: Avva Antonie şi ritmul vieţii călugăreşti, Un scurt ghid duhovnicesc al avvei Antonie, O formă de curaj, Dubla interioritate, Smerenia ca asumare a limitei, Războiul nevăzut nu încetează, Măsura avvei Antonie ș.a. Dar autorul își continuă periplul prin Pateric și elaborează meditații la apoftegmele Părinților până la avva Ilie1.

seria comentariilor este întregită de prezentul volum, care adună texte începând de la avva Teodor de la Ferme și până la avva Nikon. Reflecțiile, care probează un deose-bit simț al introspecției și al analizei duhovnicești, reușesc să surprindă aspecte extrem de actuale, valabile pentru contemporanii care-și pun cu seriozitate problema vieții spirituale.

lecturând textele propuse de Paul siladi, ne regăsim în fiecare avvă, indiferent că suntem sau nu monahi. Pro-blemele cu care Părinții deșertului s-au confruntat sunt și ale noastre, slăbiciunile lor sunt și slăbiciunile noastre, iar dacă prin viața ascetică au ajuns la un grad de înțelegere înaltă a vieții spirituale, experiența lor ni se comunică, nu o țin pentru ei, pentru că sunt conștienți că fiecare chip al lui Dumnezeu poate primi strălucirea dintru început. Auto-rul ține chiar să accentueze faptul că „nu există separație ontologică între călugări și mireni, nu există o Evanghelie pe care Domnul să le-o fi transmis călugărilor și alta oame-nilor de rând. Trupul lui hristos, Biserica, nu cunoaște astfel de împărțiri”. Și dacă așa stau lucrurile, atunci volumul Sin-gurătatea îmblânzită i se adresează omului contemporan,

1 paul siladi, Oraşul-deşert. Reflecţii citadine despre Părinţii pustiei, Ed. TRINITAs, București, 2018.

7

Cuvânt înainte

mirean sau călugăr, care mai caută înțelepciunea din inima pustiei pentru a o altoi în cea citadină a secolului XXI.

Recomandăm cu multă căldură lectura acestei cărți, asi-gurându-i pe toți cititorii că vor găsi în paginile ei soluții prac-tice, simple, profunde, incitante, provocatoare, eficiente, pentru căutările lor în cele ale vieții spirituale.

Pr. prof. dr. Vasile stanciuDecanul Facultății de Teologie Ortodoxă

din Cluj-Napoca

9

Poveștile Patericului egiptean

Odată intrat în istorie, creștinismul a impregnat o serie întreagă de genuri literare. Nicăieri însă nu s-a simțit mai acasă decât în spațiul poveștii transmise din generație în generație. Aceasta este substanța tradiției, liantul comun, garanția umanității. Prin felul în care spun povești care încapsulează esențialul experienței, textele Patericului se apropie în mod fun-damental de Evanghelii, al căror mesaj îl întrupează în deșert.

Bătrânii asceți erau niște singuratici, singuri cu singurul Dumnezeu, departe de oameni, dar uniți în rugăciune cu toți. În același timp, poveștile Patericului erau o frânghie aruncată peste generații, dar și un vehicul al harului, la fel ca și Evan-gheliile. sursă de încurajare, de învățătură și, foarte adesea, de pace a minții și a inimii, pentru că întâlnirea privilegiată cu Părinții deșertului este însoțită de rugăciune.

Patericul nu te invită doar să fii spectator, ci îți oferă luxul intimității cu cei mai discreți dintre oameni. Bătrânii, ale căror vieți erau atât de ascunse în inima deșertului, se lasă cunoscuți în bucuriile, eforturile, căutările, dar și neliniștile și ispitele lor, atât de profund umane. Nu există viață mai tainică decât cea trăită în brațele lui Dumnezeu și nici bucurie mai mare decât aceasta, iar o astfel de viață o vedem desfășurată înaintea ochilor noștri în Patericul egiptean.

Părinții deșertului, în majoritate, nu erau oameni educați, ci înțelepți. Poate că tocmai de aceea se lipsesc de teoretizări. Viața lor este simplă și istorisirile care ne-au rămas de la ei sunt la fel. Credința în Dumnezeu impregnează fiecare secundă a

10

Paul Siladi

existenței în deșert, dar asta nu-i împinge spre abstractizare. Iar morala și dragostea lor sunt practice. De aceea, Patericul spune mai puțin decât arată. Și tocmai pentru că arată, ceea ce se vede poate să fie mereu interpretat. mesajul este viu în fiecare generație. Nimic nu este închis în formule definitive. Preocupările lor fundamentale apar mereu, dar definițiile lip-sesc. Părinții vorbesc despre smerenie, dar nu spun ce este. Ne arată doar cum se dobândește, aflăm cum se manifestă și cât de importantă este. la final însă smerenia, la fel ca și dragos-tea, tot pe cont propriu trebuie căutată.

Poveștile Patericului alcătuiesc un tezaur a cărui explo-rare nu încetează, pentru că de acolo se aude o voce distinctă, bine conturată, care amintește mereu de căutările fundamen-tale ale oamenilor din fiecare generație. Și mai ales pentru că ne pun în legătură cu cei care și-au trăit cu atât de mult eroism viața, ascunși în inima pustiei sub ochii Domnului.

***

Volumul acesta vine în continuarea celui publicat în anul 20181, care cuprinde comentarii la apoftegmele din colecția alfa-betică a Patericului egiptean, de la avva Antonie, până la avva Ilie inclusiv. De această dată, îi propunem cititorului reflecții asupra cuvintelor Părinților, de la avva Teodor de la Ferme și până la avva Nikon. Aceste texte au fost publicate în forma lor inițială în Ziarul Lumina, în perioada mai 2015 – mai 2018.

Paul siladi

1 paul siladi, Oraşul-deşert. Reflecţii citadine despre Părinţii pustiei, Ed. TRINITAs, București, 2018.

IAvvA TEoDoR DE LA FERME

13

I.1. Neşovăiala (Teodor de la Ferme 1)

„Am trei cărți bune, care-mi trebuie, iar frații mi le cer și ei cu împrumut și le folosesc. spune-mi ce să fac: să le țin pentru folosul meu și al fraților ori să le vând și să dau banii săracilor?“ Această întrebare, adresată avvei macarie, deschide șirul apof-tegmelor despre avva Teodor de la Ferme. Răspunsul bătrânului ascet este limpede: „Bune sunt toate faptele, dar mai bună dintre toate este neagoniseala“. În fața acestui răspuns, avva Teodor nu a șovăit, ci „s-a dus, a vândut cărțile și a dat banii săracilor“1.

Această povestire despre avva Teodor de la Ferme are un aer specific Patericului. Centrală aici nu este atitudinea antiin-telectualistă, de care adesea sunt acuzați Părinții, ci disponibi-litatea totală de a aplica în propria viață cuvântul viu al bătrâ-nului. să privim acum mai îndeaproape dialogul dintre cei doi pustnici și implicațiile lui.

Avva macarie, asemenea marilor Părinți, este discret, nu risipește sfaturi în dreapta și în stânga. Când este întrebat, nu dă sentințe definitive, cu aer apocaliptic, care să trebuiască puse imediat în aplicare. Avva Teodor întreabă direct ce să facă. macarie, în schimb, răspunde fără să pună povara obli-gativității pe ucenic. În mod pedagogic, începe tocmai prin a

1 Citările incluse în acest volum sunt (în afara cazurilor când este menționat altfel) din Patericul sau Apoftegmele părinţilor din pustiu, tradu-cere, introducere și prezentări de Cristian Bădiliță, Ed. Polirom, Iași, 2003.

14

Paul Siladi

valoriza ceea ce făcea avva Teodor. Nu intră frontal să demo-leze viața și nevoința ucenicului, ci îi spune: „Bune sunt toate faptele“. Și totuși, se poate face mai mult decât atât, pentru că „mai bună decât toate este neagoniseala“. Aici cuvântul bătrâ-nului se oprește. libertatea fratelui care venise să ceară povă-țuire e neatinsă. Poate rămâne cu ce avea până aici, sau poate merge mai departe și să aplice în viața lui cuvântul bătrânului. De acum, prim-planul este ocupat de avva Teodor de la Ferme. monahul, care făcea parte din ultima generație de la sketis, are trăsături care îl apropie de contemporanul său mai celebru, avva Arsenie. Când îi este arătată calea, nu ezită, nu șovăie, nu așteaptă asigurări suplimentare. Are încredere în cuvântul bătrânului și face imediat ceea ce doar i s-a sugerat.

Avva Teodor de la Ferme împreună cu părintele său, bătrâ-nul macarie Egipteanul, sunt o imagine a povățuirii și a ascul-tării în Biserică. sfaturile se nasc din nevoia reală a ucenicului, care își înțelege nedesăvârșirea, de a schimba ceva în viața sa; de aceea, cere cuvânt. Bătrânul nu își risipește vorbele, ci, ca pe niște semințe valoroase, le aruncă doar acolo unde există des-chidere. Ba mai mult, chiar dacă intuiește deschiderea, avva nu forțează. Cuvântul se oferă ca o invitație, adesea voalată. În felul acesta ascultarea devine posibilă. Asemenea credinței, care nu ține de regimul evidențelor, ascultarea adevărată este o mișcare născută din dragoste și încredere, și nu o supunere timorată față de poruncă.

Caracterul avvei Teodor se descoperă în hotărârea cu care se implică în viața spirituală. Fără ezitări, fără regrete și amâ-nări, este tipul ascetului eroic. Alături de avva macarie, repre-zintă paradigma raportului dintre bătrân și ucenic pe calea desăvârșirii.

15

I.2. Negustorul de cuvinte (Teodor de la Ferme 3)

lumea Părinților pustiei, a asceților, este una aparte, misterioasă, cu reguli nescrise, dar ferme, care pun în lucrare zilnic valorile Evangheliei. lumea aceasta, pentru a putea fi înțeleasă, are nevoie de interpretare. suntem obișnuiți cu părinți duhovnicești care fac risipă de cuvinte, care aruncă sămânța Evangheliei peste tot, atunci când li se cere, și care lasă în seama lui Dumnezeu să facă rodnice cuvintele lor. sunt însă și cazuri când bătrânii refuză să vorbească. Cel mai adesea din smerenie, delicatețe și dorința de a rămâne netulburați. În alte cazuri, bătrânii nu vorbesc tocmai pentru că receptorul este inadecvat; pentru că motivele care îl determină să caute povățuire nu sunt dintre cele mai curate.

Un astfel de om, bun cunoscător de suflete, poate având chiar darul înainte-vederii, care nu cedează în fața insistențelor unui frate ce vrea cuvânt cu orice preț, este și avva Teodor de la Ferme. Fratele insistă trei zile, dar bătrânul rămâne neclintit. În cele din urmă, fratele se vede nevoit să plece, întristat de refuz. Gestul avvei este de neînțeles chiar pentru ucenicul lui, care are nevoie de lămuriri: „Avva, de ce nu i-ai zis un cuvânt și l-ai lăsat să plece întristat?” Bătrânul i-a zis: „Da, nu i-am vorbit, căci e negustor și-i place să se laude cu vorbele altuia”. Relația ucenicilor cu bătrânii lor este una permanent mediată de

16

Paul Siladi

Dumnezeu. Nu se extinde exclusiv pe orizontală. Iar avva este responsabil pentru cuvintele lui și pentru felul în care acestea rezonează în inima celui care le primește.

Responsabilitatea este gestionată de discernământ, sau de înțelepciunea asistată de Duhul sfânt a ascetului. În virtutea responsabilității amintite și a discernământului, avva alege să tacă, fără să își explice tăcerea în fața celui care îi cere cuvânt. În afara tăcerii, ar mai fi avut o posibilitate – discursul morali-zator. Putea să îi explice că nu face bine și să îl mustre pentru drumul pe care a apucat-o. Cu totul neașteptat, într-o carte cum este Patericul egiptean, alcătuită în cea mai mare parte din relatările unor întâlniri duhovnicești între mari Părinți și ucenici deschiși spre învățătură, discursul moralizator este cvasiab-sent. mustrările sunt rare și de o delicatețe care le face abia sesizabile (desigur, și aici sunt excepții remarcabile, care însă nu schimbă nota generală). Avva Teodor de la Ferme, atunci când tace, este în deplin acord cu alți mari asceți ai deșertului. Când însă explică tăcerea, se dovedește un mare învățător și un bun cunoscător al sufletelor.

Tăcerea avvei Teodor înfierează o meteahnă „intelectu-ală”: decalajul între ceea ce știi și ceea ce pui în practică. Tăce-rea bătrânului îl condamnă pe cel care acumulează învățătură duhovnicească doar pentru a părea înțelept, pentru a o putea livra încolo și încoace spre a-și asigura o oarecare superioritate în raport cu ceilalți care nu l-au întâlnit pe părintele cutare, nu au fost ucenicii duhovnicului cutare sau nu au ajuns în pelerinaj la mănăstirea unde se află acel cutare avva celebru. A repeta cuvintele marilor Părinți fără implicare personală, fără să simți că ele te privesc cu adevărat și că sunt spuse pentru tine înseamnă a trăda mesajul; a te arăta nevrednic de el, un simplu negustor de cuvinte, cu o părută înțelepciune.

17

I.3. Nu te mira de căderi (Teodor de la Ferme 8)

Căderile, neputințele, eșecurile sunt prilej de scandal și uimire, cel mai adesea. Ne mirăm de cei care s-au prăbușit sub povara greutăților și poate că îi compătimim. Călugări care nu au putut purta jugul castității, au cedat tentației puterii sub una din formele ei multiple sau au început să acumuleze bunuri deși au depus votul sărăciei, preoți care își folosesc slujirea pentru intere-sul imediat propriu – toate acestea, și nu numai, sunt prilej de tul-burare și sminteală. Și totuși, avva Teodor de la Ferme sugerează că această sminteală nu este decât semnul discret al imaturității. În schimb, avva aduce o perspectivă total nouă, inversă în raport cu simțul comun.

„Un bătrân a venit la avva Teodor și i-a zis: «Iată, fratele

cutare s-a întors în lume». Bătrânul i-a răspuns: «De ce te

miri? Nu te mira de asta, ci mai degrabă dacă ai auzi că cineva

a scăpat din gura dușmanului!»” (Teodor de la Ferme 8).

Avva Teodor înțelege mai bine decât mulți alții fragilita-tea sufletului omenesc angajat în războiul spiritual, real și ade-sea devastator. Înțelege iminența căderii de pe orice treaptă a vieții duhovnicești, poate tocmai din experiența luptelor și a nesiguranței proprii. sub avalanșa ispitelor, surprinzătoare este reușita, și nu căderea atât de facilă. suntem foarte sensibili la rău, uneori ne hrănim cu veștile privind eșecurile celor din jurul

18

Paul Siladi

nostru, și uităm de eroismul care se ascunde în spatele unei vieți echilibrate, al unui parcurs pe care îl socotim „normal”.

Avva Teodor de la Ferme nu justifică, prin cuvintele sale, nici lenea spirituală, nici comoditatea; nu încurajează nepăsa-rea. Cuvintele sale, plasate într-un anumit context, afirmă un fapt pe cât de simplu, pe atât de important: războiul nevăzut, condiție inevitabilă a parcursului nostru pământesc, este o rea-litate dură, care trebuie luată în serios. Căderile, înfrângerile, eșecurile nu sunt excepții surprinzătoare, ci, la un moment dat sau altul, sunt aproape inevitabile. Parcursul ireproșabil ține de un eroism de uzură, ce nu are în el nimic spectaculos; sunt zeci de ani de asceză în căutarea harului lui Dumnezeu.

Cuvintele avvei Teodor de la Ferme nu urmăresc să îl descurajeze pe cel angajat în războiul duhovnicesc, ci doar să aducă un plus de realism, o nouă grilă de evaluare a situațiilor cu care acela se confruntă. Iar reacția firească într-o asemenea situație nu este nicidecum supraordonarea celui care (încă) nu a simțit căderea pe propria lui piele; nici scandalizarea nu este o soluție. singura cale este solidarizarea compătimitoare cu cel aflat în mijlocul unor grele încercări. Această solidaritate sensi-bilă este întemeiată pe conștiința propriei vulnerabilități, pe de o parte, iar pe de altă parte de porunca iubirii, care țese o plasă de siguranță ce conectează în rugăciune umanitatea întreagă.

Înțelese în felul acesta, cuvintele avvei Teodor de la Ferme sunt încurajatoare, mobilizatoare, și determină o bună atitudine de nejudecare a celor aflați în grele ispite ori chiar prăbușiți, pentru că mirarea este îndreptățită „mai degrabă dacă ai auzi că cineva a scăpat din gura dușmanului” (Teodor de la Ferme 8). În plus, atenționarea bătrânului conține în sub-teran un avertisment: pericolul unei căderi nu te ocolește nici pe tine, cel care acum te miri!

19

I.4. „Fă întâi lucrul și apoi vei ajunge la cele despre care vorbești.” (Teodor de la Ferme 9)

Avva Teodor de la Ferme ne oferă o nouă probă de realism în clipa în care vine la el un frate care îi vorbește despre lucruri pe care încă nu le practicase. Bătrânul îi spune fără ezitare:

„Corabie încă n-ai găsit, bagajele încă nu le-ai încărcat, călă-toria încă nu a început, dar tu ai și ajuns la destinație. Fă întâi lucrul și apoi vei ajunge la cele despre care vorbești” (Teodor de la Ferme 9).

Avva Teodor atinge în cuvântul său critic una dintre cele mai frecvente probleme spirituale ale creștinilor și, în spe-cial, ale teologilor: decalajul dintre cunoștințele teoretice despre viața duhovnicească și ceea ce trăiesc cu adevărat. Cunoașterea intelectuală despre Dumnezeu și viața spirituală sunt mult mai mult decât un set de afirmații culturale moștenite pe filiera tradiției. Acest tip de cunoaștere este importantă în măsura în care luminează un parcurs duhovnicesc ce poate și urmează a fi străbătut. Ca o hartă care îți arată, din experiența cumulată a înaintașilor, pe unde se poate înainta fără pericole și pe unde există riscurile căderii. Experiența, căderile și ridi-cările generațiilor de Părinți sunt un tezaur menit să ne facă

20

Paul Siladi

nouă viața mai ușoară, să ne învețe pe unde să mergem. Până la urmă, acesta este și rolul Patericului, de aceea toate aceste povestiri, uneori cu un aer banal, iar alteori sclipitoare, au fost fixate în scris. Și totuși, există și un risc pe care avva Teodor îl cunoaște bine. Cuvintele de înțelepciune trebuie manevrate cu grijă. Nu degeaba mântuitorul spune: „Nu dați cele sfinte câini-lor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi” (Matei 7, 6). Fără atenția cuvenită, cunoașterea teo-retică a vieții spirituale poate ajunge să te rănească. De aceea avva Teodor de la Ferme refuză să-i dea cuvânt celui care se interesa nu pentru propria sa îmbunătățire, ci pentru că era negustor și „îi plăcea să se laude din cuvintele altora” (Teodor de la Ferme 3).

Cunoașterea teoretică a faptelor de viață spirituală poate da senzația de suficiență. Știi despre Dumnezeu și despre despătimire? E ca și cum l-ai cunoaște pe Dumnezeu și te-ai fi despătimit deja. Vrei să cunoști mai mult? Te adâncești și mai mult în cercetare, că doar aceasta este singura formă de cunoaștere pe care ai experimentat-o vreodată. Încetul cu încetul, te lansezi pe un drum periculos. Intuiești prăpastia din-tre ceea ce știi cu mintea și ceea ce trăiești. Vrei să faci ceva, dar nu știi decât să îți înmulțești cunoașterea, iar „cel ce își înmulțește știința își sporește suferința”, avertizează Ecclesi-astul (1, 18). Distanța dintre ceea ce știi despre viața duhovni-cească, despre experiența harului, și ceea ce trăiești tu crește și mai mult, până când ajungi într-un impas greu de depășit. De aceea avva Teodor este precaut. Nu pentru că ar vrea să insta-ureze un monopol asupra cunoașterii și nici din pricina vreu-nui ezoterism propriu asceților. Pur și simplu, bătrânul atrage

21

Singurătatea îmblânzită

atenția asupra tandemului dintre cunoașterea intelectuală și experiența duhovnicească. singură această simultaneitate te poate feri de inutile suferințe și frământări. Trebuie să pornești în călătorie pentru ca ceea ce știi despre drum să capete sens și să se verifice. E nevoie să pui în practică ceea ce știi pentru ca să nu ți se pară că ai ajuns la destinație înainte de a fi pornit. Parafrazându-l pe avva Teodor de la Ferme, e nevoie să faci mai întâi lucrul, pentru ca, în cele din urmă, să ajungi la cele despre care doar ai auzit și despre care vorbești.

361

CUPRINS

Cuvânt înaintePr. prof. dr. Vasile stanciu ......................................................... 5

Poveştile Patericului egipteanPaul siladi .................................................................................. 9

I. Avva TEODOR DE lA FERmE ........................................................... 11

I.1. Neșovăiala (Teodor de la Ferme 1) .....................................13I.2. Negustorul de cuvinte (Teodor de la Ferme 3) .................15I.3. Nu te mira de căderi (Teodor de la Ferme 8) ....................17I.4. „Fă întâi lucrul și apoi vei ajunge la cele despre

care vorbești.” (Teodor de la Ferme 9) .............................19I.5. lucrul mâinilor și lucrarea sufletului

(Teodor de la Ferme 10) .....................................................22I.6. Despre procrastinare (Teodor de la Ferme 11) ................. 25I.7. Pocăință și libertate (Teodor de la Ferme 12) ................... 27I.8. Nu disprețui pe nimeni (Teodor de la Ferme 13) .............. 30I.9. Însingurat, dar fără dispreț (Teodor de la Ferme 14) ....... 32I.10. Eu însumi sunt în primejdie, ce pot să-ți spun?

(Teodor de la Ferme 20) .................................................. 34I.11. Despre generozitate și curaj (Teodor de la Ferme 22) .... 36I.12. libertate și curaj (Teodor de la Ferme 24) ...................... 39I.13. Dar din dar (Teodor de la Ferme 26) .................................41I.14. Cine vrea să se smintească se smintește

(Teodor de la Ferme 28) ...................................................44I.15. Binele făcut altfel (Teodor de la Ferme 29) .....................46

362

II. Avva TEODOR DE lA ENNATON ...................................................49

II.1. Certitudinea nădejdii (Teodor de la Ennaton 3) ................51

III. Avva TEODOR DE lA ElEUTEROPOlIs ....................................... 53

III.1. slavă sau dispreț de la oameni? (Teodor de la Eleuteropolis) ............................................ 55

III.2. Nu judeca! (Theodotos 2) ............................................... 57

IV. Amma TEODORA .......................................................................... 59

IV.1. Toate câte ne stau împotrivă pot deveni câștiguri pentru noi (Amma Teodora 1) ...........................61

IV.2. Iarna veacului acestuia (Amma Teodora 2) ................... 63IV.3. Câteva caracteristici ale unui bun sfătuitor

(Amma Teodora 5) .......................................................... 65IV.4. smerenia îi biruie pe demoni (Amma Teodora 6) .........68

V. Avva IOAN CEl PITIC ......................................................................71

V.1. Fructul ascultării (Ioan cel Pitic 1) .................................... 73V.2. Nemulțumire și trufie (Ioan cel Pitic 2) ............................ 75V.3. Nu vorbi când ești mânios (Ioan cel Pitic 5) .................... 78V.4. să știi să primești (Ioan cel Pitic 7) ..................................80V.5. Îmbrățișarea avvei Ioan cel Pitic (Ioan cel Pitic 8) .......... 82V.6. Experiența contemplației (Ioan cel Pitic 10) ................... 85V.7. lecția eșecului (Ioan cel Pitic 13) .....................................88V.8. Cu aripi slabe și vlăguite (Ioan cel Pitic 14) ......................90V.9. Delicatețea avvei Ioan cel Pitic (Ioan cel Pitic 17) ........... 93V.10. Vino fără să stai pe gânduri (Ioan cel Pitic 18) ............... 95V.11. Asumarea limitei (Ioan cel Pitic 19) .................................98V.12. smerenia care l-a vândut pe Iosif (Ioan cel Pitic 20) ... 100V.13. sarcina ușoară (Ioan cel Pitic 21) ..................................102V.14. smerenia și teama de Dumnezeu (Ioan cel Pitic 22) .. 104V.15. Dumnezeu, ca un vânt lin (Ioan cel Pitic 23) .................107V.16. Cu urechile pline de ceartă (Ioan cel Pitic 25) .............. 109V.17. Ca un năvod aruncat peste lume (Ioan cel Pitic 26) ...... 111V.18. Cu smerenia lui îi ține pe toți (Ioan cel Pitic 36) ........... 113

Cuprins

363

V.19. Răbdarea ca o plasă de siguranță (Ioan cel Pitic 34) ........................................................... 115

V.20. De aproapele atârnă poruncile lui hristos (Ioan cel Pitic 39) ............................................................117

V.21. Există pocăință? (Ioan cel Pitic 40) ................................ 119V.22. Pomi cu roade diferite (Ioan cel Pitic 43) ......................121V.23. Un om liber (Ioan cel Pitic 46) ...................................... 123

VI. Avva IsIDOR DE lA sKETIs ......................................................... 125

VI.1. Poruncile nu sunt pentru ceilalți (Isidor de la Sketis 1) ....................................................... 127

VI.2. Între slava deșartă și deznădejde (Isidor de la Sketis 6) ......................................................129

VI.3. Între Dumnezeu și certitudinile facile (Isidor Pelusiotul 6) ........................................................ 131

VI.4. Cum e orașul? (Isidor de la Sketis 8) .............................. 133VI.5. Iartă, ca să fii și tu iertat! (Isidor de la Sketis 10) ........... 135VI.6. Cuvintele și viața (Isidor Pelusiotul 1) ........................... 137VI.7. Poți oferi doar atât cât ești (Isidor Pelusiotul 3) .......... 140VI.8. Nefățărnicie și înțelegere (Isidor Pelusiotul 4) .............142VI.9. Înălțimea smereniei și adâncul orgoliului

(Isidor Pelusiotul 5) ........................................................144

VII. Avva IsAAC, PREOTUl DE lA ChIlII ......................................... 146

VII.1. Voia Domnului (Isaac, preotul de la Chilii 1) ................. 149VII.2. Fă ce fac și eu (Isaac, preotul de la Chilii 2) .................. 151VII.3. Atenția ca un fir roșu (Isaac, preotul de la Chilii 4) ...... 153VII.4. Dobândirea păcii (Isaac, preotul de la Chilii 9) .............155VII.5. Asumarea suferinței (Isaac, preotul de la Chilii 10) ...... 157VII.6. Rugăciunea ne înveșnicește

(Isaac, preotul de la Chilii 11) .........................................159

VIII. Avva IOsIF DE lA PANEFIsI ...................................................... 161

VIII.1. Între strictețe și îngăduință (Iosif de la Panefisi 1) ......163VIII.2. Cine sunt eu? (Iosif de la Panefisi 2) ............................ 166VIII.3. Două căi (Iosif de la Panefisi 3) ................................... 168

Cuprins

364

VIII.4. Conștiința curată (Iosif de la Panefisi 4) .....................170VIII.5. Ascultare și responsabilitate

(Iosif de la Panefisi 8) ................................................... 172VIII.6. Azi sunt rege (Iosif de la Panefisi 10) ..........................174

IX. Avva IACOB ..................................................................................176

IX.1. Desăvârșiți în vorbă și nedesăvârșiți în faptă (Iacob 4) .........................................................................179

X. Avva hIERAX ................................................................................. 181

X.1. Nu vorbi pe nimeni de rău (Hierax 1) ..............................183

XI. Avva IsIDOR PREOTUl ................................................................185

XI.1. Post și smerenie .............................................................187

XII. Avva IOAN PERsANUl .............................................................. 189

XII.1. Judecata și pedeapsa (Ioan Persanul 1) ........................ 191XII.2. Bunătatea nepământeană a avvei Ioan Persanul

(Ioan Persanul 2) ............................................................193XII.3. singura stavilă a răului (Ioan Persanul 3) .....................195XII.4. Echilibrul smereniei (Ioan Persanul 4) .........................197

XIII. Avva IsAAC TEBANUl .............................................................. 199

XIII.1. Nejudecarea .................................................................201

XIV. Avva IsChYRION ...................................................................... 203

XIV.1. Jumătate din cât am făcut noi (Ischyrion) ................. 205

XV. Avva IOsIF TEBANUl ................................................................ 207

XV.1. Cu mulțumire, în mijlocul suferinței (Iosif Tebanul) .... 209

XVI. Avva IOAN CAsIAN .................................................................... 213

XVI.1. Încrâncenarea în pregătire (Ioan Casian 1) .................. 215XVI.2. Primirea ospitalității (Ioan Casian 3) ...........................218

Cuprins

365

XVI.3. Postul și mânia (Ioan Casian 4) ................................... 220XVI.4. „N-am învățat pe nimeni ceea ce nu am

făcut mai înainte” (Ioan Casian 5) ...............................222XVI.5. lucruri cerești și frivolități (Ioan Casian 6) ................ 224

XVII. Avva KRONIOs ........................................................................ 226

XVII.1. Calea spre smerenie (Kronios 3) ............................... 229

XVIII. Avva KARION .......................................................................... 231

XVIII.1. luciditatea smereniei (Karion 1) .............................. 233

XIX. Avva KOPRIs ............................................................................ 235

XIX.1. Un semn greu de înțeles (Kopris 1-2) ..........................237XIX.2. Pasiuni irelevante (Kopris 3) ...................................... 239

XX. Avva lUCIUs ...............................................................................241

XX.1. Cine se roagă pentru voi când dormiți? ...................... 243

XXI. Avva lOT ................................................................................... 245

XXI.1. Avva lot și bătrânul origenist (Lot 1) ......................... 247XXI.2. Eroismul gesturilor mici (Lot 2) ................................. 250

XXII. Avva lONGINUs ...................................................................... 253

XXII.1. Înstrăinarea, postul și singurătatea (Longinus 1) ..... 255XXII.2. miracol și smerenie (Longinus 3-4) ............................257

XXIII. Avva mACARIE EGIPTEANUl ..................................................261

XXIII.1. smerenia avvei macarie Egipteanul (Macarie 1) ...... 263XXIII.2. Pocăința mereu la îndemână

(macarie Egipteanul 2) ............................................ 265XXIII.3. Iubești atât cât poți risca (Macarie Egipteanul 3) .... 267XXIII.4. Nerăutatea față de toți (Macarie Egipteanul 9) ...... 269XXIII.5. „Dumnezeule, știi că nu mai pot!”

(Macarie Egipteanul 14) ............................................. 271

Cuprins

366

Cuprins

XXIII.6. Dragostea și mânia (Macarie Egipteanul 17) ............273XXIII.7. „Doamne, miluiește-mă cum vrei și cum știi!”

(Macarie Egipteanul 19) .............................................275XXIII.8. Vreau să mă liniștesc (Macarie Egipteanul 22) .........277XXIII.9. Nu lua în seamă nedreptatea și nici lauda

(Macarie Egipteanul 23) ............................................ 279XXIII.10. Între cuvântul Domnului și libertate

(Macarie Egipteanul 26) ...........................................281XXIII.11. Nu judeca și nu face rău (Macarie Egipteanul 28) .. 283XXIII.12. smerenie și discernământ la macarie

Egipteanul (Macarie Egipteanul 31) ........................ 285XXIII.13. Dumnezeu pe pământ (Macarie Egipteanul 32) ..... 287XXIII.14. Invulnerabili la rău (Macarie Egipteanul 36) .......... 289XXIII.15. singurătatea, un eșec consolator

(Macarie Egipteanul 38) .......................................... 292XXIII.16. Ecumenismul avvei macarie

(Macarie Egipteanul 39) .......................................... 295XXIII.17. Renunțarea totală (Macarie Egipteanul 40) ........... 298

XXIV. Avva mOIsE ............................................................................300

XXIV.1. O judecată cu final neprevăzut (Moise 2) ................ 303XXIV.2. Paradoxala libertate (Moise 3) ................................ 305XXIV.3. libertate și discernământ în viața

duhovnicească (Moise 5) ......................................... 307XXIV.4. moartea oricărui lucru rău (Moise 11) ......................309

XXV. Avva mATOEs ........................................................................... 311

XXV.1. Cumpătare, stăruință, smerenie (Matoes 1) ..............313XXV.2. Postul și dragostea de aproapele (Matoes 6) ...........315XXV.3. lanțul smereniei (Matoes 9) ...................................... 317XXV.4. Trupesc sau duhovnicesc? (Matoes 10) .....................319XXV.5. Puternici sunt cei care locuiesc între oameni

(Msatoes 13) ................................................................ 321

XXVI. Avva mOTIOs ......................................................................... 323

XXVI.1. Deșertul anonimatului (Motios 1) ............................ 325

367

XXVII. Avva mARCU, ucenicul avvei silvan ......................................327

XXVII.1. Ascultare și libertate ............................................... 329

XXVIII. Avva mEGEThIOs .................................................................331

XXVIII.1. libertate și raționalitate (Megethios 1-3) .............. 333

XXIX. Avva mIOs .............................................................................. 335

XXIX.1. Frica întreabă (Mios 3) .............................................. 337

XXX. Avva mACARIE ORĂȘEANUl .................................................. 339

XXX.1. Pe cine judecăm? (Macarie Orăşeanul 2) ....................341

XXXI. Avva NIl ................................................................................. 343

XXXI.1. Rugăciunea ca o pânză de păianjen ........................ 345

XXXII. Avva NIsThEROOs ............................................................... 347

XXXII.1. Ceea ce sufletul dorește (Nistheroos 2) ..................349XXXII.2. Tăcerea receptivă (Nistheroos 3) .............................351XXXII.3. Două tunici (Nistheroos 4) ...................................... 353XXXII.4. Nu-ți da singur legi (Nistheroos 5) .......................... 355

XXXIII. Avva NIKON ......................................................................... 357

XXXIII.1. Judecător și judecat ............................................... 359

Cuprins