REFERAT

ROLUL HORMONILOR HIPOTALAMICI SI HIPOFIZARI CU

ROL IN REPRODUCTIE

Descoperirea hormonilor sexuali a constituit unul din cele mai mari succese ale epocii noastre in domeniul stiintelor biologice.Primele cercetari in domeniul endocrinologiei dateaza de la sfarsitul veacului al XIX.

Dupa Roussy hormonii actioneaza electiv asupra diferitelor organe efectoare si isi exercita actiunea asupra sistemului nervos.isteul nervos central , prin sistemul nervos neuro-vegetativ,guverneaza glandele endocrine.Totalitatea glandelor endocrine formeazasistemul endocrine.

In sistemul endocrine ,rolul principal il ocupa hipofiza , datorita hormonilor sai - hormoni trofici sau stimuline care regleaza functia majoritatii glandelor endocrine.

Intre hipofiza si restul glandelor endocrine- dependente- exista un fel de stare de echilibru ,echilibrul hormonal sau endocrine (R. Abderhalden).

Acest echilibru este tulburat in caz de hipofunctie sau lipsa completa a functiei unei glande.

Hipofiza se gaseste in stransa legatura cu hipotalamusul ,de la care pornesc peste 100000 de filete nervoase prin tija(peduncul)hipofizara spre bulb,care coordoneaza – in primul rand- diferitele procese ce au loc in organism , mentinand echilibrul fiziologic.Hipotalamusul este centrul de legatura dintre scoarta cerebral, sistemul nervos vegetative si sistemul endocrine. Diferite excitatii care vin de la scoarta cerebral a ,trecand prin hipotalamus , pot sa influienteze in mare masura glandele endocrine.

La randu lor , tulburarile endocrine pot determina prin intermediul hipotalamusului modificari psihice.Prin urmare , exista legaturi foarte stranse intre sistemul nervos central , sistemul endocrine si sistemul nervos vegetativ.

Datorita acestui fapt , tulburarile glandelor endocrine sunt insotite de multe ori de tulburari ale sistemului nervos simpatico siparasimpatic.

Prin hormoni se înţeleg substanţe indinspensabile organismului pentru desfăşurarea normală a anumitor funcţii şi pe care organismul le produce în organe specializate denumite glande cu secreţie internă ( după Abderhalden).

Hormonii sunt biocatalizatori foarte activi, care împreună cu fermenţii şi viataminele , menţin şi reglează funcţiile vitale ale organismului .

Hormonii produşi de diferite glande care nu au canal excretor ajung la locurile de elecţie - organele receptoare - pe cale sangvină (hemocrină) sau pe cale nervoasă (neurocrină).

Hormonii, sunt substanţe chimice elaborate de o celulă sau grup de celule specializate (numite celule endocrine) şi care sunt transportat e prin sistemul circulator la o celulă ţintă care răspunde printr-o modificare a funcţiei sale. Celulele ţintă sunt acele celule care sunt capabile să recepteze şi să răspundă la un mesaj hormonal.

Hormonii reprezintă clasa de compuşi chimici prin intermediul cărora se realizează principala cale de comunicare intercelulară. Pentru acelaşi hormon, diferite celule pot răspunde diferit, în funcţie de receptorul hormonal cu care a interacţionat hormonul. Coordonarea răspunsurilor diverselor celule la semnalele venite din exterior (sau interior) se face atât de sistemul hormonal  şi de sistemul nervos.Sistemul format din hormonii produşi de glandele endocrine şi ţesuturile (celulele) ţintă alcătuiesc sistemul endocrin, sistem ce asigură comunicarea între diferite ţesuturi (celule) componente ale organismului.

Clasificarea hormonilor după locul (organul) de producere:

a) Hormoni Hipotalamici:

-hormoni eliberatori ai tireotropinei(TRH)

-hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RIH)

-hormoni eliberatori ai gonadotropinelor(Gn-RH)

-hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH)

-hormoni eliberatori ai somatotropinei (GH-RH)

b) Hormoni Hipofizari:

- Somatotropina (GH, growth hormone)

- Corticotropina (ACTH, adenocorticotripic hormone) gonadotropina (Gn) (LH, luteinizing hormone; FSH follicle stimulating hormone)

- Tireotropina, TSH (thyroide stimulating hormone) Prolactina (PRL)

c) Hormoni Gastrointestinali; gastrina, colecistokinina, secretina, etc.

d) Hormoni Pancreatici; insulina, glucagonul

e) Hormoni Trombocitari: tromboxan

f) Hormoni Limfocitari: leucotrienele

g) Hormoni Suprarenalieni: epinefrina, norepinefrina, corsitol, aldosteronă

h) Hormoni din Rinichi; renina

i) Hormoni din ţesutul miocardic atrial: polipeptidul natriuretic

Aspecte privind endocrinologia reproducţiei Pentru reglarea funcţiei sexuale, din sistemul endocrin sunt responsabile trei trepte principale funcţionale care se stimulează sau se inhibă reciproc: hipotalamusul, hipofiza şi gonadele (la femele şi corpul galben); însă în coordonarea activităţii reproductive intervin şi alte glande cu secreţie internă (tiroida, suprarenala ş. a.).

Hormonii hipotalamici cu rol in reproductie

Hipotalamusul , regiune a cortexului cerebral, este locul de adunare a impulsurilor nervoase care sosesc prin numeroase legături funcţionale, pe care acesta le are cu scoarţa cerebrală. Situat la baza diencefalului, hipotalamusul este o adevărată intersecţie între sistemul nervos şi aparatul endocrin, fiind cuprins într-un ansamblu de organizare nervoasă extrem de complicată. Hipotalamusul este apreciat ca un organ de integrare definitivă cu rol principal de reglare al secreţiei endocrine. La nivelul hipotalamusului cel mai mare interes îl prezintă o serie de centri din nucleii hipotalamici, ca cel supraoptic, paraventricular, cenuşiu etc.

Hipotalamusul prezintă numeroase conexiuni în direcţia cortexului cerebral, corpului striat, talamusului şi formaţiei reticulare. Legătura directă şi preferenţială o are hipotalamusul cu hipofiza, rezultând astfel sistemul hipotalamo-hipofizar. Printr-un aparat masiv de filete nervoase provenite din nucleii supraoptici şi paraventriculari, hipotalamusul face legătură cu lobul posterior al hipofizei (neurohipofiza), constituind conexiunea neurohipofizară, prin care se transmite hormonul ocitocic şi vasopresina de la hipotalamus, care se acumulează apoi în neurohipofiză.

Conexiunile nervoase cu adenohipofiza (lobul anterior) sunt mai reduse şi constituite dintr-un fascicul tubero-hipofizar, rezultat în mare parte din axonii diferitelor nuclee hipotalamice. Fibrele acestui fascicul se termină în punctul de contact al vaselor din reţeaua primară.

Hipotalamusul este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici, unde fiecare celulă este în legătură cu 2-3 capilare, dintre care unele pătrund în celule. Rezultă, în acest fel, un plex capilar primar de la care pleacă vase mai mari ce se reunesc în trunchiuri care se îndreaptă infero-caudal prin tija hipofizei şi se termină în hipofiză. În jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei). Se formează un plex capilar secundar. Rezultă în acest fel sistemul vascular port-hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecreţiile din celulele nucleilor hipotalamici către hipofiză.

Stimulii senzoriali externi ajung să determine impulsuri nervoase la nivelul centrilor hipotalamici, iar celulele nervoase ale acestor centri le transformă în factori umorali (declanşatori de secreţie), care determină elaborarea şi eliberarea hormonilor hipofizei.

Această transformare ale impulsurilor nervoase în factori umorali se datorează celulelor neurosecretoare care au în acelaşi timp caracterele celulei nervoase, precum şi ale celulei glandulare. Celulele neurosecretoare primesc stimulii veniţi de la nivelul centrilor nervoşi superiori şi reacţionează prin eliberarea de hormoni stimulatori, «Releasing factors» sau «Releasing hormons» şi inhibitori, prin care se reglează activitatea hipofizei.

Pentru reproducţie, o mare însemnătate o au următorii hormoni hipotalamici:

Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor; P-RH şi PIH – hormonul de eliberare şi respectiv de inhibare a prolactinei; Oxitocina.

Gonadoliberina (Gn-RH)

Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor , dupa izolarea Gn-RH natural, în 1971, de catre SCHALLY, YALLOW si GUILLEMIN, în mai putin de un deceniu, piata medicamentului veterinar s-a îmbogatit cu un numar destul de mare de analogi sintetici ai acestuia.Gonadoliberina (Gn-RH) este un decapeptid nespecific care are rolul de eliberare a FSH-ului si LH-ului hipofizar.

Aceasta actiune esentiala a sa justifica interesul deosebit ce ise acorda Gn-RH-ului în reglarea functiei de reproductie. Analogii sintetici ai Gn-RH sunt gonadorelina si buserelina. Analogii sintetici, comparati cu Gn-RH natural,extras din hipotalamus, au o activitate biologica net superioara acestuia, în ceea ce priveste eliberarea de LH (Receptal,produs sintetic pe baza de buserelina realizat de firma Hoechst este de cca. 70 ori mai activ decât Gn-RH natural).În organismul animal, Gn-RH este secretat de catre neuronii specializati ai nucleilor arcuati din hipotalamus. Gn-RH este stocat în veziculele sinaptice de la extremitatea axonilor si apoi, de acolo, este eliberat, în maniera pulsatila, în sistemul port hipotalamo-hipotizar. Ajuns in hipofiza anterioara, Gn-RH actioneaza asupra celulelor hipofizare specializate în secretia de FSH si LH, stimulându-le secretia. Gonadoliberina (Gn-RH) actioneaza pe o distanta foarte scurta, masurata de la loculmsecretiei sale, fapt care explica concentratiile foarte ridicate în Gn-RH ale celulelor din hipofiza anterioara. Datorita faptului ca perioada sa de înjumatatire este toarte scurta (2-8 minute)dozarea Gn-RH în circulatia periferica este imposibila.Gn-RH are o actiune specifica asupra celulelor hipofizare secretoare de FSH si LH, nu si pentru celulele care secreta alte tropine hipofizare. Asemenea tuturor hormonilor de naturaproteica, Gn-RH se fixeaza pe receptorii membranari. Ca urmare a cuplarii cu receptorii membranari, repetarea repetarea administrarii la intervale scurte a dozelor de Gn-RH nu mai are aceeasi eficacitate deoarece numarul receptorilor ramasidisponibili dupa doza precedenta este redus. Punerea în circulatia sistem ului port venos hipotalamo hipofizar a Gn-RH se face pulsatil, fapt care determina descarcari corespunzatoare de FSH si LH în sângele periferic. Fiecare episod secretor de Gn-RH este urmat de secretia celor doua gonadotropine (FSH si LH) dar mai ales de LH. Frecventa rapida a descarcarilor de Gn-RH are ca efect cresterea preponderenta a LH-ului, cu mult mai ridicata decât secretia de FSH. Secretia de Gn-RH este influentata de diversi factori neuroendocrini (dopamina, PGE2), dar principalul factor reglator al secretiei de Gn-RH este reprezentat de steroizii sexuali care moduleaza efectele acestuia. Factorii care stimulează secreţia de GH sunt: somnul, stressul (traumatisme, emoţii), antagoniştii p-adrenergici, hipoglicemia, GH-RH, nivelul scăzut al IGF-I, estrogenii, glucagonul, vasopresina, etc. Factorii care inhibă secreţia de GH sunt: obezitatea, hipoparatiroidismul, somatostatină, etc.Hipersecreţia de GH produce gigantismul la copii, iar la adult acromegalia (dezvoltarea anormală a oaselor la mâini şi mandibulă).Hiposecreţia de GH conduce la nanism hipofizar (oprirea creşterii, fără afectarea dezvoltării psihice). Cunoasterea acestor fenomene a creat posibilitatea de control al ovulatiei si de a interveni dupa dorinta în controlul reproductiei. Pentru astfel de utilizari au fost sintetizati numerosi agonisti ai Gn-RH care au „semi-viata" mai lunga si activitatebiologica crescuta. Preparate farmaceutice care contin gonadoreline:Fertagyl, Receptal, Lutal, Cystorelin, Supergestran, Ovurelin.

Receptal

4 μg/ml acetat de buserelin, solutie injectabila pentru bovine (vaci), cabaline (iepe), suine (scroafe) si iepuri (iepuroaice)

1 ml solutie injectabila contine: Substanţe active:Acetat de buserelin 4.2 μg (echivalentul a 4.0 μg buserelin) Excipienţi:Alcool benzilic 10 mgIndicatii:Bovine (vaci): - Pentru tratamentul infertilitatii datorate chistilor foliculari - Pentru imbunatatirea ratei de conceptie, in urma injectarii in timpul inseminarii artificiale sau pe perioada fazei luteale dupa inseminarea artificiala. - Pentru sincronizarea estrului si ovulatiei (permite programarea inseminarii artificiale) coroborat cu administrarea de prostaglandine F2α sau de progestagen. Cabaline (iepe): - pentru inducerea ovulatiei atunci cand este prezent foliculul matur, prin urmare, sincronizarea ovulatiei fiind aproape de perioada de imperechere la iepe. - Pentru imbunatatirea ratei de conceptie, in urma injectarii in timpul perioadei fazei luteale in urma montei sau a inseminarii artificiale. Suine (scroafe): - pentru inducerea ovulatiei Iepuri (iepuroaice): - inducerea ovulatiei la iepuroaice - imbunatatirea ratei de conceptie

Contraindicatii:Nu se cunosc.

Reactii adverse:

Dacă observaţi reacţii grave sau alte efecte care nu sunt menţionate în acest prospect, vă rugăm informaţi medicul veterinar.

Specii tinta:

Bovine (vaci), cabaline (iepe), suine (scroafe) si iepuri (iepuroaice)

POSOLOGIE PENTRU FIECARE SPECIE, CALE (CĂI) DE ADMINISTRARE ŞI MOD DE ADMINISTRAREVaci: - Pentru tratamentul chiştilor foliculari cu sau fara semne de nimfomanie: 20 μg (echivalent cu 5 ml de solutie injectabila)În tratamentul chiştilor foliculari nu este necesară intervenţia manuală de dehiscenţă

a chiştilor. După 8 zile de la administrare, se poate detecta corp galben pe ovarul afectat sau pe ovarul normal. Se produce concomitant luteinizare şi dispariţia chiştilor. Răspunsul la tratament se va verifica după 10-14 zile. Dacă nu se detectează corpul galben sau dacă se detectează noi chişti se va repeat tratamentul. Monta sau însămânţarea artificială se poate realiza la primul estru după tratament. În medie acest prim estru apare la 20 zile după administrare.- Pentru imbunatatirea ratei de conceptie: 10 μg (2.5 ml) / animalprodusul trebuie administrat în momentul însămânţării sau cu până la 8 ore înainte. Acest tratament asigură declanşarea ovulaţiei în momentul corect după inseminare imbunatatirea ratei de conceptie poate fi realizată şi printr-o administrare unică în ziua 11 sau 12 după inseminare, prin prevenirea luteolizei şi consecutive mortalităţii embrionare.- pentru sincronizarea estrului si a ovulatiei inainte de timpul fixat pentru insamantarea artificiala: 10 μg (2.5 ml) / animalAcest produs poate fi folosit într-o schemă de sincronizare a estrului de 10 zile GnRH/prostaglandina/GnRH pentru a reduce semnificativ intervalul de la fătare la concepţie. Schema de tratament GnRH/prostaglandine/GnRH pentru vacile de lapte de reproducţie pentru un moment planificat de monta fără necesitatea detectării căldurilor este următoarea:Ziua 0 - Receptal (2.5 ml) Ziua 7 - Prostaglandina (în doză luteolitică) Ziua 9 - Receptal (2.5 ml) 54-56 ore după prostaglandină sau la AI Ziua 10 - AI 72 hours după prostaglandină sau la observarea căldurilor dacă apar mai devreme.Iapa: - Pentru inducerea ovulatiei: 40 μg (10 ml) / animal - Pentru imbunatatirea ratei de conceptie: 40 μg (10 ml) / animal Acest produs trebuie administrat în prima zi după ce foliculul a atins dimensiunea maximă, acest moment fiind detectat din consultările clinice anterioare şi examenele transrectale. Cel mai bun moment de administrare este cu 6 ore înainte de montă. Dacă nu se produce ovulaţia la 24 ore după administrare, se va repeta tratamentul.Scroafa: - Pentru inducerea ovulatiei: 10 μg (2.5 ml) / animalIepuroaica: - Pentru imbunatatirea frecventei ratei de conceptie: 0.8 μg (0.2 ml) / animal - Inducerea ovulatiei post partum la inseminare: 0.8 μg (0.2 ml) / animal De preferat, calea de administrare pentru acest preparat este intramusculara (im), dar se poate administra, de asemenea, si intravenos (iv) si subcutanat (sc).RECOMANDĂRI PRIVIND ADMINISTRAREA CORECTĂ

De preferat, calea de administrare pentru acest preparat este intramusculara (im), dar se poate administra, de asemenea, si intravenos (iv) si subcutanat (sc).

TIMP DE AŞTEPTAREPentru toate speciile: Carne şi organe: zero zile Lapte: zero zile PRECAUŢII SPECIALE PENTRU DEPOZITAREA nu se lăsa la îndemâna copiilor. A nu se păstra la temperatură mai mare de 25 °C După prima deschidere a ambalajului primar produsul se poate depozita la temperaturi cuprinse intre 2-8 °C o perioada de maxim 24 de ore. ATENŢIONARE (ATENŢIONĂRI) SPECIALĂ (SPECIALE)Precauţii speciale pentru utilizare la animaleInjectarea produsului se realizeaza conform procedurilor de utilizare aseptica. Poate aparea infectia daca bacteriile anaerobe penetreaza tesutul la locul injectarii, in special in urma injectarii intramusculare. Vacile care nu sunt in calduri la inceputul sezonului de inseminare trebuie, preferabil, mai degraba tratate cu burserelin combinat cu progestagene decat cu buserelin combinat cu prostaglandine.Precauţii speciale care trebuie luate de persoana care administrează produsul medicinal veterinar la animaleExpunerea utilizatorului la produs este minimizata de formula de injectare folosita si schema de terapeutica de unica administrare. Studiile referitoare la iritatiile aparute in urma administrarii pe cale intranazala si conjunctivala la caini si iepuri au fost negative (EMEA/MRL/019/95-FINAL). Prin urmare, expunerea accidentala a produsului la nivelul ocular a utilizatorului nu prezinta motiv de ingrijorare. Exista un volum mare de dovezi care evidentiaza faptul ca tranzitul GnRH-ui prin piele nu se produce, exceptand cazul in care sunt utilizate iontoforeza sau solventii(Bhatia & Sinh J; 1999 and Rodriguez Bayon & Guy; 1996).

RH (releasing hormone), hormoni de eliberare ce stimulează sinteza şi secreţia hormonilor adenohipofizari.

R1H (release inhibiting hormone), hormoni inhibitori ai eliberării tropinelor hipofizare

Ocitocina

Este hormonul peptidic sintetizat în pericarionii nucleilor hipotalamici (supraoptic şi paraventricular). Fiind cuplată cu neurofizina, proteină specifică, oxitocina este transportată de-a lungul axonilor prin conexiunea neuro-hipofizară şi

depozitată în lobul posterior al hipofizei (neurohipofiză), iar de aici este eliberată în circulaţie. Oxitocina este preluată de uter, glanda mamară, urină şi muşchii scheletului. Timpul de înjumătăţire în sânge este de 2-4 minute.

În uterul animalelor există substanţe de tip chemotripsină, tripsină şi alte peptidaze care neutralizează oxitocina. Aceste enzime provin din celule lipidice. Pe măsură ce se schimbă numărul celulelor lipidice în timpul ciclului sexual, asemănător se schimbă şi puterea de inactivare ocitocică a uterului. Această proprietate de inactivitate este mai evidentă în timpul ovulaţiei şi gestaţiei. Dar numai o parte din oxitocină se inactivează pe această cale. Neutralizarea oxitocinei are loc cu preponderenţă la nivelul ficatului şi în mai mică măsură participă rinichiul şi glanda mamară. În cazul unor nivele plasmatice ridicate, o parte din oxitocină se elimină nedescompusă.

Acţiune biologică:

Oxitocina are o acţiune specifică asupra musculaturii uterine, producând contracţia celulelor musculare netede. Prin activizarea miometrului în timpul stadiului de excitaţie al ciclului sexual este uşurată înaintarea spermiilor depuşi în timpul montei sau însămânţării artificiale. La parturiţie, oxitocina contribuie în mod efectiv atât la eliminarea fătului, cât şi a învelitorilor fetale. Reacţia de răspuns a musculaturii uterine la acţiunea oxitocinei este legată de nivelul estrogenilor şi progesteronului din perioada respectivă. Astfel, în faza foliculară a ciclului sexual şi în timpul parturiţiei, când estrogenii sunt în cantitate mare, acţiunea oxitocinei asupra miometrului este maximă, în timp ce în faza luteinică şi în timpul gestaţiei, când progesteronul este în cantitate mare, acţiunea oxitocinei asupra miometrului este mult diminuată sau chiar sistată. Cu alte cuvinte, estrogenii sensibilizează, iar progesteronul desensibilizează celulele musculare ale uterului faţă de oxitocină.

Sub efectul oxitocinei se contractă celulele mioepiteliale ale acinului mamar, încât laptele ajunge din alveole în sistemul canalelor lactifere. Oxitocina ajută pe calea hipotalamusului la eliberarea de gonadotropine încât, potenţează eliberarea LH-ului în timpul ovulaţiei la vacă.

La masculi oxitocina în sinergism cu testosteronul asigură transportul spermiilor prin căile de excreţie şi ejacularea.

Aproximativ 10% din oxitocină se eliberează continuu, paralel cu producerea ei. Restul se înmagazinează, aşteptând impusuri de eliberare. Eliberarea oxitocinei se realizează, în principal, pe cale reflexă.

Actul copulaţiei, excitaţiile de la nivelul mamelei în timpul suptului sau mulsului, excitaţiile cervico-uterine din timpul parturiţiei, precum şi excitaţiile mecanice ale

uterului, cervixului şi clitorisului (masajul) constituie factorii cei mai importanţi care induc eliberarea oxitocinei.

Dilatarea căilor genitale (vagin şi cervix) produce contracţii uterine puternice, fiind o altă cale importantă pentru eliberarea oxitocinei. Calea aferentă a reflexului este nervul pelvian, o ramură a acestuia inervează şi regiunea ano-genitală unde la fel se poate produce reflexul menţionat. În timpul dilatării căilor genitale sau prin acţiuni mecanice, apar şi contracţii uterine şi lactoree. Eliberarea de oxitocină poate să fie produsă şi ca urmare a incitaţiilor provenite de la organele de simţ. Astfel, la capră are loc eliberarea oxitocinei încă la apariţia ţapului. La oile în călduri, în prezenţa berbecului are loc o descărcare a oxitocinei cu contracţie uterină antiperistaltică deja înaintea montei.

Ocitocinele în principal se obţin pe cale sintetică. Presoxinul este unicul extract apos din neurohipofiza de vacă şi scroafă. Principalele produse farmaceutice care au efecte ocitocice sunt Oxitocinele produse de diferite firme, 1ml de soluţie apoasă conţinând 5 sau 10UI.

Oxitocinele de sinteză, cât şi extractul apos de lob hipofizar posterior conţin pe lângă oxitocină şi vasopresină (ex. Pituitrina).

Efectul ocitocinelor este de a produce contracţia miometrului, a celulelor mioepiteliale, a canaliculelor lobilor mamari, a musculaturii oviductului, vaginului şi clocii păsărilor ouătoare.

Folosirea ocitocinelor în scopuri terapeutice trebuie să se facă cu toată atenţia, numai după ce s-a stabilit diagnosticul şi doza de administrare.

Indicaţiile terapeutice ale ocitocinelor sunt:

distociile prin hipokinezie; retenţia învelitorilor fetale; metritele şi piometrul (după deschiderea în prealabil a cervixului şi

sensibilizarea uterului cu estrogeni); subinvoluţia uterului, pentru a grăbi evacuarea conţinutului uterin; unele forme de mamite; retenţia laptelui; retenţia oului la păsări.

Nu se recomandă administrarea oxitocinei la femele în timpul parturiţiei când colul uterin nu este deschis şi în distocii prin exces de volum fetal.

Exista si preparate sintetice, pe lânga ocitocina naturala extrasa din lobul posterior al hipofizei. Ocitocina sintetica, spre deosebire de cea naturala, este libera de vasopresina si de alte proteine straine. Ocitocina sintetica exercita doar o actiune pur ocitocica, fara efectele secundare care se pot întâlni la unele cazuri tratate cu

ocitocina naturala (cianoza la locul de inoculare, vomismente, vasoconstrictie periferica, soc anafilactoid). Efectul fiziologic al ocitocinei consta în contractia, musculaturii netede din glanda mamara si uter. Acest efect e sinergic cu cel al estrogenilor, cauzând împreuna puternice contractii ale musculaturii netede, când nivelul secretieiestrogenilor este ridicat (ex. în estrus si în preajma parturitiei). Parturitia poate fi accelerata, în ultimul stadiu, prin administrarea de ocitocina. Dupa fatare, ocitocina conditioneaza involutia uterina,fenomen deosebit de important în desfasurarea puerperiumului. Ocitocina intervine si în eliminarea anexelor fetale dupa parturitie, în ejectia laptelui si în procesul de ejaculare. Aplicatiile terapeutice ale ocitocinei sunt multiple: Distocii cu travaliu hipoton, retentie placentara, stari de subinvolutie uterina, metrite, mastite, agalaxie, prolaps uterin si ovoretentie. Preparate care contin ocitocina: Intertocina-S, Presoxin, Oxytocin, Orasthin, Oxytocine, Ocytocine, Bylobil, Daglobine,Nocytocine, Ocytex, Ocytovem, Ocytovet, Pituifral S

RomoxitocinProducator:  RomvacDCI:  OxitocinIndicatii:  În toate cazurile de fatari laborioase si la animale epuizate pentru a amplifica eforturile de expulzare.Descriere:  

În toate cazurile de fatari laborioase si la animale epuizate pentru a amplifica eforturile de expulzare. Pentru grabirea involutiei uterine si pentru desprinderea si eliminarea completa a învelitorilor fetale. Pentru eliberarea laptelui rezidual în tratamentul mamitelor si în agalaxia postpartum.Contraindicatii:În toate cazurile de prezentare distocica a fatului sau cu obstacole .Se vor administra dozele minime. Dupa 20-30 minute, daca este doze mai.mari. Nu se administreaza concomitent cu corticosteroizi, vasoconstrictori, simpaticomimetice si anestezice, precum si femelelor gestante pâna în momentul.parturitiei. Reactii adverse

Depasirea dozelor maxime pot determina contractii spastice sau chiar sa opreasca evolutia parturitiei, desprinderea prematura a placentei, bradicardie.

Hormonii hipofizari

Hipofiza este organul neuroglandular situat la faţa ventrală a creierului intermediar (diencefalului), rezultat din unirea anatomică a celor două părţi:

hipofiza anterioară (adenohipofiza)

hipofiza posterioară (neurohipofiza)

Hormonii Adenohipofizari sunt:- corticotropina ACTH (adrenocorticotropic hormone)- somatotropina, hormonul de creştere, GH (growth hormone)- gonadotropine, hormonul luteinizant (LH; luteinizing hormone), hormonul foliculo-stimulator (FSH,follicle stimulating hormone)- prolactina, PRL, hormonul lactogen.

Hormonii hipofizari cu rol in reproductie

Sub raport funcţional în total, la nivelul adenohipofizei se formează 8 hormoni tropi. Dintre aceşti hormoni pentru reproducere o importanţă majoră o au gonadotropinele (FSH şi LH) şi prolactina (LTH).

Indirect, activitatea reproductivă este influenţată de hormonul tireotrop (TTH) şi hormonul adrenocorticotrop (ACTH).

Adenohipofiza, cu toate că se află sub controlul neuronal hipotalamic, este lipsită de inervaţie secretomotorie. Reglarea funcţiei sale endocrine de către hipotalamus se face prin intermediul sistemului port-hipotalamo-hipofizar. Prin această conexiune vasculară sunt vehiculaţi spre adenohipofiză Releasing-factorii neurosecretaţi în hipotalamus.

Hormonii gonadotropiHormoni gonadotropi (gonadotropinele – Gn) care acţionează asupra aparatului genital sunt:

Hormonii gonadotropi hipofizari: FSA – hormonul de stimulare foliculară; LH – hormonul de luteinizare;

Hormonii gonadotropi hipofizari , ambele gonadotropine controlează funcţiile glandelor sexuale. Sinteza şi secreţia lor se face de către celulele gonadotrope (5-9% din totalul celulelor adenohipofizei)Sinteza ambilor este promovată de către Gn-RH hipotalamic. Hormonul de stimulare foliculară – FSH (Folicle Stimulating Hormone), este secretat de către celulele bazofile-beta din adenohipofiză sub impulsul de Gn-RF. Acest hormon se izolează uşor din hipofiza taurului, calului şi porcului.

La femele hormonul determină dezvoltarea foliculelor ovarieni primari şi secundari la care determină proliferarea celulelor foliculare şi într-un stadiu ulterior,

secreţia de către acestea a lichidului folicular şi formarea cavităţii foliculare; FSH-ul este responsabil de secreţia foliculară a estrogenilor.

Stadiul final de maturare a foliculului şi dehiscenţa acestuia necesită acţiunea conjugată a celor două gonadotropine.

La masculi, FSH este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale spermiogenezei (diviziunea spermiogoniilor până la stadiul de spermiociţi secundari), spermiomorfogeneza fiind coordonată de androgeni, testosteronul asigurând diviziunea reducţională a spermiocitelor primare, formarea spermidei incipiente şi apoi a spermiului.

Hormonul luteinizant – LH (Luteinising hormone) sau omologul acestuia ICSH (Interstitial Cells Stimulating Hormone) de la masculi, este produs de celulele bazofile de tipul gama. A fost izolat în stare pură din hipofiza de oaie şi porc şi este format dintr-un amestec de diverse proteine. Secreţia de LH are un anumit ciclu, iar incitaţiile de ordin extern şi intern modifică amplitudinea secreţiei, influenţând într-o mare măsură eliberarea lui.

La femele LH acţionează sinergic cu FSH determinând dezvoltarea şi maturarea foliclelor de Grant, dehiscenţa foliculelor ovarieni, formarea corpilor galbeni şi secreţia de progesteron.

La vacă, raportul normal dintre FSH şi LH este de 1:3, deci apare o superioritate cantitativă de LH. Pentru acest motiv, căldurile la vacă au o durată scurtă (13-16 ore), iar ovulaţia are loc în faza progesteronică a ciclului sexual, şi anume la circa 10-12 ore de la încetarea căldurilor.

La masculi eliberarea în valuri episodice, pulsative sau în vârfuri de secreţie a ICSH induce dezvoltarea celulelor Leydig localizate între dubii seminiferi şi variaţii importante ale nivelurilor plasmatice de androgeni.

Nivelurile ICSH şi de androgeni sunt ridicate la armăsar, berbec şi ţap în sezoanele de montă, reglate de modificarea raportului diurn/nocturn şi temperatura ambiantă; în celelalte sezoane masculii sunt fecunzi şi capabili de copulaţie, deşi eficienţa reproductivă este scăzută.

Eritrocitele hipofizare de porc, oaie, vacă şi cal – FSH (Follicle Stimulating Hormone) precum şi produsele comerciale pure de FSH şi LH (liofilizate) se folosesc în prezent în practica transferului de zigoţi:

– pentru inducerea superovulaţiei la donatoare– pentru sincronizarea ciclului sexual la femelele donatoare şi receptoare

Timpul de înjumătăţire a gonadotropinelor hipofizare este de câteva minute pentru LH (10-40min pentru LH-ul ovin) şi de câteva ore pentru FSH (circa 5 ore), de aceea

frecvenţa intervenţiilor pentru inducerea superovulaţiei este crescută (2 administrări zilnice timp de 4 zile la oaie şi 5 zile la vacă).

Prolactina 

Prolactina numită şi mamotropină. Sinteza şi secreţia acestui hormon se face de către celulele acidofile ale adenohipofizei (10-25% din totalul celulelor adenohipofizare).  Dopamina inhibă sinteza prolactinei. Hipersecreţia de prolactină la femei conduce la amenoree, iar la bărbaţila impotenţă. Fiind considerată mai multă vreme a treia gonadotropină, prolactina s-a dovedit a avea un efect mamotrop, de întreţinere şi stimulare a corpului galben, în asociere cu LH, şi un efect de inductor al comportamentului matern la mamifere. La masculi acţiunea conjugată a FSH-ului şi a prolactinei stimulează spermiogeneza şi activitatea celulelor glandulare ale prostatei.

Prolactina se produce împreună cu somatotropina (STH) şi într-o oarecare măsură îi dublează acţiunea.Prolactina este preluată de glanda mamară, interstiţiul ovarului şi de corpul galben. Principalele efecte ale prolactinei sunt asupra metabolismului lactaţiei şi a funcţiei corpului galben.

Efectul prolactinei în secreţia laptelui nu este asemănătoare la toate speciile. La unele specii prolactina ia parte doar la inducerea secreţiei lactate (rol lactogen), pe când la alte specii are şi un rol de menţinere a lactaţiei (lactopoetic). Cele două efecte sunt realizate în asociaţie cu ceilalţi hormoni ai complexului lactotrop.

La vacă este foarte important efectul mamotrop al prolactinei. Administrată imediat, înainte şi după fătare, se poate obţine o creştere a glandei mamare. Oprirea prolactinei înainte de fătare, întârzie pornirea secreţiei lactate şi scade conţinutul în lactoză din lapte. Lipsa prolactinei după declanşarea lactaţiei nu are efecte negative nici asupra scăderii cantitative a laptelui şi nu influenţează compoziţia lui, deci efectul lactopoetic nu este important.

In medicina veterinara produsele pe baza de gonatropine hipofizare sunt foarte greu de realizat si in concluzie sunt foarte scumpe ,de aceea in terapia hormonală se folosesc produse pe baza de gonatropine placentare care au acelasi effect si sunt ult mai ieftine.Ori de câte ori dorim să obţinem un efect asemănător celui produs de FSH, vom folosi gonadotropina serică.

Produsele comerciale care conţin PMSG sunt: Ser gonadotrop, Serigon, Folligon,Hemoantin.

Indicaţiile terapeutice sunt:

lipsa ciclicităţii sexuale; căldurile silenţioase;

hipoplazia ovariană; sincronizarea căldurilor după un tratament prealabil cu gestageni; producerea poliovulaţiei; stimularea spermiogenezei.

După administrări repetate de PMSG este posibilă apariţia de antigonadotropine.

Gonadotropina corionică este bogată în fracţiunea LH, cu toate că conţine şi fracţiunea FSH, motiv pentru care se foloseşte în toate cazurile când se pune problema de a obţine un efect asemănător hormonului LH adenohipofizar. Astfel, se poate afirma că la femelă, gonadotropina corionică administrată stimulează ovulaţia şi formarea corpului galben progestativ.

La masculi, hormonul acţionează asupra glandelor interstiţiale Leydig, determinând elaborarea androgenilor.

Produsele comerciale care conţin HCG sunt: Gonacorul, Ghorulonul, Prolanul E, Praedyn, Chorioman, Hymfalon.

Indicaţiile terapeutice ale HCG-ului sunt:

controlul ovulaţiei; în repetarea căldurilor silenţioase; în ovulaţia întârziată; în chiştii ovarieni, tratament la care se poate asocia şi progesteron; în stimularea poliovulaţiei şi a gestaţiilor gemelare; pentru profilaxia mortalităţii zigotale de origine hormonală (administrarea HCG

în a 4-a zi după însămânţare în vederea stimulării activităţii corpului galben).

CONCLUZII: Descoperirea horonilor si a produselor hormonale au un rol major in reproductie si ameliorarea infertilitatii si a dereglarilor hormonale.

Bibliografie

1. P.Popescu, N.Luca - Reproducţia animalelor domestice, Ed.Agro-silvica Bucuresti.Vol I

2. Drugociu Dan .2005 - Bolile obstetrical-ginecologice la animale , Ed Ion Ionescu dela Brad, Iasi.

3. Drugociu Dan .2001 – Ovaropatiile la taurine – etiologie, diagnostic si terapie