1. Introducere şi definirea poluării fonice

Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote: alarme,

lucrările din construcţii, sistemele energetice, muzica intensă, vorbirea puternică, sunetul

sirenelor, claxoane, trafic aerian sau rutier, etc. Poluarea fonică este una dintre cele mai mari

probleme cu care se confruntă europenii la ora actuală, alături de poluarea atmosferică şi

managementul deşeurilor. Conform unor statistici OMS, jumătate din europeni trăiesc într-un

zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore. Victor Gruen,

un proiectant urban cunoscut, afirma că zgomotul este un “agent lent de moarte” (Sahoo,

1997), iar Goines şi Hagler (2007) subliniază ignoranţa societăţii privind poluarea fonică la

fel cum se ignorau efectele tutunului prin anii ’50.

Deşi am crede că problematica zgomotului datează din era industrială, problema

zgomotului urban a fost obiectul unei legi din perioada lui Iulius Cezar, care a promulgat

legea Lex Julia Municipalis care împiedica trecerea căruţelor prin oraş până după-amiaza. Şi

Seneca se lamenta de “strigătele diavoleşti” ce-l înconjurau : lătratul câinilor, urletele

sclavilor frustraţi, vociferările persoanelor care frecventau termele de sub casă şi inflexiunea

caracteristică a vocii vânzătorilor de băuturi, sosuri, paste. Pliniu cel Bătrân în a sa Naturalis

Historia admitea posibilitatea ca zgomotele produse de râuri şi cascade să poată provoca

surditate. Bernardina Ramazzini (1633-1714) a elaborat primul studiu aprofundat dintre

relaţia profesională zgomot-afecţiune în De morbis Artificium Diatriba (Buioca, 2005).

Poluarea fonică sau sonoră constă în sunete produse de activitatea umană sau utilaje

care afectează sau dezechilibrează activitatea omului sau a animalelor. Cuvântul în engleză

“noise” provine de la cuvântul latin “noxia”, care s-ar putea traduce prin “prejudiciu, rană”

(Simionescu şi colab., 2003).

2. Poluarea fonică a Clujului

Potrivit hărţii NOISE (Noise Observation and Information Service for Europe) a

Agenţiei Europene de Mediu, Clujul ocupă locul 4 dintre cele mai zgomotoase oraşe, după

Timişoara, Bucureşti, Braşov. Potrivit hărţii NOISE, în Cluj-Napoca, circa 150.000 de clujeni

sunt expuşi unor zgomote de peste 50 de decibeli din cauza traficului rutier. Totodată,

noaptea, circa 70.000 de clujeni sunt expuşi unui nivel de peste 50 decibeli cauzat de traficul

aerian, faţă de peste 30.000 de bucureşteni expuşi la acelaşi nivel de zgomot.

1

Pentru om, limita medie de suportabilitate este de 65 dB, iar intensitatea maxim tolerabilă este

în jur de 80-100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă. Scara de sunete audibile este de la

0 la 140 dB. Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul

sonic normal. Sunetul de 130 dB provoacă senzaţia de durere, iar de 150 dB este insuportabil.

Privind intensitatea sunetelor unor activităţi uzuale, se poate menţiona:

- conversaţia: 40 dB

- zgomot într-un birou: 60-70 dB

- aspirator: 70 dB

- ţipătele copiilor în parcurile de distracţii: 70-80 dB

- lătratul unui câine: 70-80 dB

- zgomotul trenului: 80 dB

- autocamion: 90 dB

- blender bucătărie: 90-95 dB

- ascultatul muzicii MP3: 80-120 dB

- ciocan pneumatic: 100 dB

- motocicletă în demaraj: 110 dB

- avion cu reacţie la decolare: 140 dB

Privind poluarea fonică a Clujului, o echipă de la USAMV, a făcut un experiment,

alegându-se 10 zone: Mihai Viteazu, Mănăştur, Piaţa Unirii, Cartierul Zorilor, Piaţa Baba

Novac, Gheorgheni, Mărăşti, Grigorescu, Pavlov cu Vasile Alecsandri, Aurel Vlaicu. S-a

selectat intervalul de timp crucial, 13-18 cu o durată de 30 de minute. Intensitatea sunetului s-

a evaluat cu un sonometru tip 2250. În urma cercetării, s-a constat că zonele cele mai populate

au fost Aurel Vlaicu şi Mănăştur.

3. Efectele poluării fonice asupra auzului

Deşi suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, atât la locul de muncă cât şi în oricare alt

loc, în majoritatea cazurilor ne putem desfăşura activitatea ignorând zgomotul ambiental. Dar

odată cu creşterea nivelului zgomotului, acesta devine un factor poluant care dacă este

permanent, influenţează negativ nivelul de performanţă profesională, fiind de foarte multe ori

2

cauza oboselii, nervozităţii sau a diminuării cantitative şi/sau calitative a calităţii activităţii

prestate. Conform OMS, în întreaga lume, 120 de milioane de oameni suferă de afecţiuni ale

auzului din cauza expunerii prelungite la zgomot. O treime a angajaţilor din Europa sunt

expuşi la niveluri ridicate de zgomot pe durata a peste un sfert din programul lor de lucru,   iar

circa 40 milioane de lucrători sunt nevoiţi să ridice tonul peste nivelul normal de conversaţie

pentru a se face auziţi, cel puţin jumătate din programul lor de lucru. Pentru protecţia

lucrătorilor, Directiva referitoare la zgomot, care a intrat în vigoare, în toate statele membre

ale Europei, în februarie 2006, stabileşte o limită zilnică de expunere la zgomot de 87 dB.

Printre locurile de muncă cu risc se poate menţiona: mineritul (perforatoarele pneumatice),

industria constructoare de maşini (curăţarea pieselor turnate, tăiere, stantare, perforare),

industria textilă, industria alimentară, transporturi, construcţii, agricultură, muzicanţi, unităţi

sanitare.

- Auz deficitar care poate fi acompaniat de tinnitus (ţiuit în urechi) care apare la

frecvenţe cuprinse între 3000-6000 Hz;

- Oboseala auditivă: creştere temporară a pragului de audiţie. Este evidenţiată prin

audiometrie după expunerea la niveluri slabe, de ordinul 50 dB. Este trecătoare,

dispărând după câteva minute. Atunci când o persoană a fost expusă la un nivel

ridicat, poate avea senzaţii auditive, cum ar fi fluierături, care sunt semnul unei

suferinţe ale celulelor ciliate ale urechii interne. Aceste fluierături dispar odată cu

dispariţia oboselii auditive după câteva ore petrecute într-un loc calm.

- Surditatea traumatică: poate să se instaleze la câteva ore de expunere la sunete

foarte puternice.

- Traumatismul sonor: poate surveni în urma expunerii la zgomot intens, chiar şi

pentru timp foarte scurt. Ruperea timpanului se poate produce prin acţiunea unei

presiuni crescute a aerului, aşa cum se întâmplă în cazul unei explozii, de exemplu.

După vindecarea leziunii, poate persista mult timp o surditate pentru frecvenţe

peste 9000 Hz.

- Hipoacuzia profesională: scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţă de

4000 Hz, cu peste 30 dB;

- Surditatea profesională: scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţa

conversaţională (500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz) cu 25 dB, de tip percepţie, în general

bilaterală şi simetrică.

3

În 2000, 12,5% dintre elevii americani cu vârsta între 6 şi 19 ani, au avut deficienţe de

auz datorită faptului că 80% dintre activităţile şcolare s-au bazat pe utilizarea unor programe

electronice educaţionale cu volumul dat destul de mare (Goines şi Hagler, 2007).

Poluarea fonică influenţează şi animalele şi comunicarea dintre ele. Zgomotele

provocate de oameni, precum cel de motoare din vasele marine a cauzat pierderea auzului

balenelor. Poluarea fonică din mare a determinat schimbări comportamentale în rândul

balenelor albastre, dintre care cele mai grave sunt eşuările din cauza neputinţei de a naviga.

Zgomotul a devenit atât de răspândit încât poate afecta şi biodiversitatea, chiar şi animalele

care trăiesc în parcurile naţionale sunt supuse la niveluri foarte ridicate de zgomot. Bufniţele

şi liliecii evită să vâneze în zonele zgomotoase, de asemenea abilitatea liliecilor de a se

orienta este afecta (Costea, 2008). De asemenea, s-a făcut un experiment în 1994, punându-se

flori în două camere. Într-o cameră s-a pus muzică rock şi în cealaltă cameră s-a pus Vivaldi.

După 6 zile s-a observat că florile din prima cameră erau 56, 2 % ofilite, iar cele din cealaltă

cameră erau cu 18% mai dezvoltate (Buioca, 2005).

4. Managementul poluării fonice

Au fost introduse o serie de măsuri pentru prevenirea şi limitarea depăşirii anumitor niveluri

de zgomot. Aceste măsuri pot fi: sociale (norme şi legi de interzicere sau limitare a nivelului

sonor), tehnice (soluţii silenţioase, pereţi fonoizolanţi etc.), organizatorice (căşti de protecţie,

dispunerea surselor de zgomot la o distanţa mare faţă de angajaţi) şi igienice (control

medical,etc.)

Planul de actiune pentru zgomotul produs de traficul aerian

Transferul rutelor de zbor deasupra unor drumuri cu circulaţie intensă sau deasupra unor zone rar

populate. În cazul transferării rutei de zbor deasupra unui drum intens circulat, zgomotul provenit

de la circulaţia rutieră va înnăbuşi zgomotul traficului aerian. În cazul din Cluj-Napoca

modificarea rutelor de zbor este posibilă, doar pentru aeronavele care decolează în direcţia

oraşului. Pentru aceste aeronave, dupa decolare, printr-o manevră de rotaţie spre dreapta şi după

aceea spre stânga, se poate evita ca ele să treacă deasupra zonelor mai intens populate.

4

Planul de acţiune pentru zgomotul produs de traficul feroviar si a tramvaielor

- Utilizarea pereţilor de ecranare;

- Înnoirea sectoarelor liniilor de tramvai (Str. Horea, 1060 m, Str. George Bariţiu,

340 m, Str. Mareşal Ion Antonescu, 950 m).

- Schimbarea tramvaielor cu unele dotate cu un strat special atenuator de zgomot

(costul tramvaielor este de 3 mil. Euro/garnitură);

Fig.1 traseu de “tramvai verde” cu garnitură silenţioasă

Planul de acţiune pentru zgomotul produs de traficul rutier

- Construirea mai multor centuri ocolitoare;

- Construirea mai multor sensuri giratorii;

- Introducerea de zone cu limitarea vitezei la 30 km/h;

- Bariere pentru sunet;

- Modificarea texturii drumurilor;

Potrivit Primăriei oraşului Cluj, următoarele zone pot fi considerate liniştite: Pădurea

Hoia, zona Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Parcul Mercur, Parcul Central Simion

Bărnuţiu, Parcul Iuliu Haţieganu, Parcul Sportiv Clujana, Parcul Cetăţuia, Parcul agrement

lacuri Gheorgheni, Parcul Detunata, Parcul Babeş, Grădina Botanică, Pădurea Făget.

5

WFAE, respectiv Forumul Mondial pentru Acustică Ecologică a fost înfiinţat în 1993

şi promovează educaţia pentru menţinerea unui mediu ecologic, studii şi cercetări în domeniul

poluării fonice, diseminarea informaţiilor, măsuri de protecţie şi prevenire, echilibrarea

dezechilibrelor ecologice datorate zgomotelor. Începând cu anul 2000, WFAE are o publicaţie

bianuală (“Soundscape”) pentru dialog, cercetări, comentarii, critici şi perspective (Hung şi

colab., 2005).

5. Concluzii

Poluarea fonică reprezintă o problemă cu care ne confruntăm încă înainte de era

industrială. Zgomotele cu care ne confruntăm zilnic sunt indispensabile traiului de viaţă

“lejer” cu care ne ne-am obişnuit, de exemplu zgomotul aspiratorului, maşinii de spălat,

aparatului de aer condiţionat, telefonului mobil, dar sunt şi alte sunete care sunt considerate

inutile, cum ar fi zgomotul prea puternic de la un concert. Efectele poluării fonice asupra

omului sunt multiple, cele principale fiind asupra organului auditiv (până la surditate

permanentă), dar şi tulburări neurovegetative (insomnia, slăbirea atenţiei, diminuarea

reflexelor, accelerarea ritmului cardiac).

Statisticile OMS privind poluarea fonică sunt îngrijitoare, jumătate dintre europeni

trăiesc într-un zgomot permanent, o treime suferă de insomnia, biodiversitatea este afectată,

de aceea, trebuie luate urgent anumite măsuri pentru diminuarea poluării fonice. Dintre

măsuri, se pot menţiona planurile de acţiune privind diferite tipuri de trafic (rutier, aerian),

construirea hărţilor de zgomot (8 miliarde costul) pentru o mai bună evidenţă, precum este

harta Clujului care delimitează zonele cele mai poluate fonic şi zonele cele mai liniştite. Alte

metode sunt directivele referitoare de zgomot, de exemplu, limita de expunere zilnică a

zgomotului de 87 dB, mai ales pentru cei care au aşa-zisele locuri de muncă cu “risc”, unde

sunt expuşi la niveluri ridicate de zgomot pe durata a peste un sfert din programul lor de

lucru. În 2012 va intra în vigoare o reglementare mai severă ce va duce la scăderea limitelor

cu 5 dB. În condiţiile actuale, se pune problema tehnologiei dacă este destulă, iar în cazul în

care este, trebuie făcute carcetări mai detaliate şi acţiuni politice pentru un progres

considerabil.

În concluzie, după cum spune şi un proverb românesc “binele nu face zgomot, iar

zgomotul nu face bine”.

6

BIBLIOGRAFIE

Bibliografia conţine 12 titluri de referinţă din literatura de specialitate şi documentaţie

electronică.

1. Barnea, M. (1973): “Efectele poluării mediului asupra omului”, Editura Academiei

R.S.R, Bucureşti, 1973, p. 73-90.

2. Buioca, C. D. (2005): Zgomotele şi poluarea sonoră, Editura Universităţii, Petroşani

3. Costea, M. (2008), Poluarea fonică, editura Universităţii, Oradea.

4. Hung, Y.T., Pereira, N., Wang, L. (2005): Advcanced air and noise pollution control,

Handbook of Environmental Engineering, volume 2, Humana Press.

5. Goines, L., Hagler, L., Noise pollution-a modern plague, Southern Medical Journey,

volume 100, number 3, March 2007, preluat de pe baza de date SpringerLink în data

de 17 decembrie 2010.

6. Mihăiţă,G., Pasăre M., Simionescu, N. (2003): Poluare şi protecţie fonică. Editura

Academiei Brâncuşi, Târgu Jiu.

7. Sahoo, G.C., Noise pollution-an overview, IJO & HNS, vol. 49, No. 2, April-June,

1997, preluat de pe baza de date SpringerLink în data de 17 decembrie 2010.

8. Ursoniu, C., Dumitrescu, C. (1978): Poluarea sonoră şi consecinţele ei, editura Facla,

Bucureşti.

9. www.primariaclujnapoca.ro

10. http://www.ecomagazin.ro/info/poluare-fonica/

11. http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=106&rev=4

12. http://www.savevid.com/video/noise-pollution-noises-we-hear.html

7

8