REFERAT

THEODOR AMAN

Theodor Aman s-a născut la 20 martie 1831, la Câmpulung, în familia boiernașului aromân Dem. Aman, pe numele său adevărat Dimitrie Mihali Dimo, familie înstărită care a pus accent pe educația copiilor, cărora le-a adus profesori de muzică și limbi străine, tocmai din îndepărtata Vienă.

Theodor Aman a fost pictor și grafician, pedagog, academician român, precum și întemeietorul primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.

Copilul Theodor, arată de mic, predispoziții artistice. Din ce în ce, se simte mai mult atras de pictură, iar la douăzeci de ani, prin anul 1848, pleacă la Paris să-și completeze studiile în această direcție. Copilăria și-a petrecut-o la Craiova, alături de cei patru frați ai săi.

Bazându-se pe o moștenire generoasă, Theodor Aman are privilegiul de a studia la Colegiul Sf. Sava din București, unde îl va avea ca profesor de desen pe C-tin Lecca. Datorită aplecării deosebite către lumea artelor, decide să plece la Paris, unde va trăi vreme de zece ani (1848 – 1858) și va primi influențele esențiale pentru arta sa.

2

La întoarcerea în țară, Theodor Aman este deja adeptul genului istoric în pictură, în deplină concordanță cu idealurile naționale de dezrobire și libertate socială ale românilor.

Izgonirea turcilor la Călugăreni

Theodor Aman este un produs al educației îngrijite, clasice, tradiționaliste, din familiile bogate ale acelor vremuri. Anumite principii vor fi considerate de el ca dogme, contra cărora este periculos să te ridici. În timpul șederii sale la Paris, Theodor Aman caută să se cultive și muncește serios, nu numai în direcția artei sale, ci și pe tărâm literar.

Flori în vas

3

Anii 1853 și 1854, sunt foarte rodnici în activitatea sa, din ce în ce el se simte mai atras spre pictura istorică, apreciată și de Parisul acestei epoci, fiind considerată cea mai nobilă formă a artei. Primul tablou important, de acest fel, în opera sa, este „Lupta de la Oltenița între ruși și turci” din anul 1853, pe care, la sfatul lui Billecocq, fost consul al Franței la București și prieten al românilor, îl duce la Constantinopol și-l dăruiește sultanului.

Alte tablouri istorice urmează: „Bătălia lui Mihai la Sfântul Gheorghe” și „Ultima noapte a lui Mihai Viteazul”, inspirată de versificația lui Bolintineanu și reprodusă de marele litograf romantic Monilleron.

Mihai Viteazul si capul lui Bathory

Un tablou despre Unire, trimis și expus în țară, inspiră în „Românul” muza vorbăreață a lui Aricescu. Pictura ise părea prea puțin lucru, chiar dacă ar fi fost exercitată în toate ramurile ei. Pe lângă portretul și pictura istorică, el va practica pictura decorativă, scenele de interior, natura moartă, în ulei, acuarelă și gravură. Va face, apoi, incursiuni în domeniul sculpturii, al arhitecturii și al literaturii.

4

Atelierul artistului

Ultimii ani ai vieții artistului sunt tot așa de fertili ca cei ai maturității sale. Lucrează mult și cu spor, lucrează mai ales ca să uite, pe de o parte, că publicul îl părăsise, pe de altă parte, că Școala de Arte nu mergea cum și-a dorit. Ultimul său tablou sunt niște trandafiri, neterminați, din 1891, pentru a ne demonstra că acel care fusese un muncitor, toată viața lui, nu lasă penelul din mână până în ultimele sale momente.

Alte opere reprezentative ale sale sunt: „Portret de femeie”, „Țiganca”(1884), „Autoportret”, „Bal costumat în atelier”,

Atelierul cel mare al artistului”, „După culesul viei”, „Pe terasa de la Sinaia”.

În ultimul timp lucra mai greu, tot mai sâcâit și chinuit de neajunsurile bolii. În primăvara anului 1891, o eroare gravă comisă de medici în aplicarea tratamentului, l-a țintuit pentru totdeauna la pat. La 19 august 1891, Theodor Aman moare,

5

iar la moartea sa, foștii săi elevi au luat parte în număr foarte mare.

Theodor Aman, ca pictor istoric a preamărit eroismul poporului, întărindu-i încrederea în forțele proprii și contribuind la formarea conștiinței lui patriotice, iar ca portretist, a ridicat arta interpretării figurii umane la nivelul unei pătrunzătoare analize psihologice.

Theodor Aman costituie exemplul artistului întreg și multilateral, cult și receptiv, pe care aproape toate ramurile artei cu diversele lor tehnici, l-au preocupat: desenul, acuarela, pictura, sculptura, gravura, arhitectura, decorațiunea ornamentală și figurativă, vitraliul, precum și toate genurile picturii: compoziția istorică, genul, portretul, peisajul, nudul și natura moartă.

6