In societate, acţiunea umană prin natura ei atrage normarea, realizarea unor reguli cu rol de forţe

organizatoare ale interacţiuni umane.

Normele juridice în generalitatea lor nu exclud existenţa altor categorii de norme (norme

religioase, norme etice, norme obicei) ci coexistă cu acestea, îşi exercită alături de acestea acţiunea lor

reglementativă.

Dreptul administrativ este o ramură a sistemului unitar al dreptului român. Dreptul român se

constituie din ansamblul regulilor de conduită instituite sau sancţionate de stat, reguli ce reflectă voinţa

poporului exprimată prin intermediul puterii legislative, reguli a căror respectare şi aplicare obligatorie se

asigură prin conştiinţa juridică a cetăţenilor iar, la nevoie, cu ajutorul forţei coercitive a statului. Aceste

reguli de conduită - cu caracter general obligatoriu - norme juridice, oricât ar fi de variate, de deosebite

unele de altele, prin conţinutul şi forma lor, reprezintă în cadrul fiecărui stat o unitate, un ansamblu, fiind

organizate într-un anumit sistem. Astfel, sistemul dreptului român, reprezintă structura internă a dreptului

român, determinată de unitatea normelor şi instituţiilor juridice şi împărţirea lor pe ramuri după specificul

relaţiilor sociale şi metoda de reglementare, potrivit anumitor principii comune, precum şi prin unitatea de

metodă folosită în reglementarea relaţiilor sociale respective.

Ca ramură distinctă de drept, în cadrul sistemului dreptului nostru, dreptul administrativ şi

procedură administrativă reglementează o grupare specifică de raporturi sociale, care se constituie în

obiectul său. Care sunt aceste raporturi sociale?

In literatura de specialitate au fost exprimate numeroase opinii în acest sens162. Faţă de acestea,

considerăm că obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care constituie obiectul

activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, realizată, deci, de către autorităţile

administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul

realizării activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale. Aşadar, trebuie observat, în primul

rând, că obiectul dreptului administrativ nu îl formează toate raporturile sociale în care sunt implicate

autorităţile administraţiei publice prin diferite fapte juridice, ci numai acelea în care autorităţile

administraţiei publice înfăptuiesc puterea executivă, fiind purtătoare a autorităţii publice. In al doilea

rând, din această grupare de raporturi sociale, desprindem pe acelea care se nasc în procesul realizării

activităţii financiare, deoarece datorită specificului puternic al acestora, ele fac obiectul unei ramuri

distincte de drept - dreptul financiar.

Faţă de cele precizate în legătură cu noţiunea şi obiectul dreptului administrativ, putem deduce că

norma de drept administrativ face parte din acea categorie de norme juridice care reglementează,

ordonând şi organizând, raporturile sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a

colectivităţii locale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii

financiare163.

Pornind de la definiţia normei juridice164 putem defini în general norma de drept administrativ ca

fiind regula de conduită general-obligatorie a cărei scop este acela de a organiza executarea şi de a

executa concret legile, de a asigura ordinea publică şi de a satisface nevoile de interes general, regulă ce

poate fi adusă la îndeplinire la nevoie prin constrângere.

Astfel, normele juridice de drept administrativ din totalitatea normelor juridice pot fi identificate

ca fiind acele norme juridice care exprimă voinţa statului sau a colectivităţilor locale, a autorităţilor

acestuia care le instituie sau le sancţionează cu o forţă juridică diferită. Normele de drept administrativ

pot fi emise de puterea legislativă - Parlament, de puterea executivă -Preşedinte, Guvern şi autorităţile

administraţiei publice de stat sau locale.

Formând o categorie specială de norme juridice, deoarece reglementează o anumită grupare de

raporturi sociale, normele de drept administrativ se pot referi la o secvenţă sau alta a activităţii

administrative a statului sau a colectivităţii locale. Astfel există:

■ norme care reglementează organizarea autorităţilor şi serviciilor administraţiei publice

centrale sau locale şi care compun cadrul normativ al înfiinţării, stabilirii structurilor

organizatorice şi desfiinţării acestora.

■ norme care reglementează funcţionarea autorităţilor administraţiei publice şi care compun

pe de o parte cadrul normativ al competenţelor şi atribuţiilor, precum şi procedurile de

realizare a acestora iar, pe de altă parte, unele norme privind răspunderea atât a

autorităţilor administraţiei publice, cât şi a funcţionarilor.

■ norme care reglementează relaţiile autorităţilor administrative cu persoane fizice şi

organisme non-guvernamentale, mai exact drepturile şi obligaţiile cetăţenilor şi a

organismelor non-guvernamentale în raporturile lor de drept administrativ cu autorităţile

administraţiei publice.

Această clasificare nu înseamnă o separare rigidă a diferitelor grupări de norme de mai sus. In

actele normative, ele pot fi găsite separat, fie în diverse combinaţii. De regulă, însă, toate se regăsesc în

acelaşi act normativ care reglementează atât înfiinţarea unei autorităţi administrative a statului sau a

colectivităţilor locale, cât şi organizarea şi funcţionarea acesteia.

162A. Iorgovan, op.cit., pg.123-130 şi R.Ionescu, Drept administrativ, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1970.163 Al. Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Editura Ateneum, Bucureşti, 1991 şi Editura "Atlas Lex" SRL,

Bucureşti, 1993.