Ciclopii

În Odiseea lui Homer sunt povestite faptele de vitejie ale lui Ulise şi ale tovarăşilor lui, printre care o întâmplare cu aceşti ciclopi. Întorcându-se din războiul Troiei, în călătoria spre casă a avut parte de multe experienţe dificile. În timpul navigării pe mare, o furtună foarte puternică a împins corăbiile pe mal, unde au fost nevoiţi să se refugieze. Locuitorii acestei insule erau ciclopii, uriaşii cu un singur ochi, mâncători de oameni. Unul dintre ciclopi, numit Polifem (în traducere – “Multă faimă”), i-a prins pe călători şi i-a închis într-o peşteră la uşa căreia a pus un bolovan foarte mare. În fiecare dimineaţă mânca câte doi dintre ei. În situaţia aceasta dificilă, Ulise a adunat pe toţi tovarăşii să alcătuiască un plan în vederea eliberării lor. Au adunat toată rezerva de băutură şi, când seara a venit, planul era gata.

Cu băutura în mână, Ulise s-a dus la gura peşterii, unde stătea de obicei ciclopul, şi i-a dat să bea din licoarea ameţitoare. Acestuia i-a plăcut mult şi l-a întrebat care îi este numele:

- Numele meu este “Udeis”, adică “Nimeni”, a răspuns Ulise.

În timp ce fiara ameţise de aburii alcoolului, tovarăşii lui Ulise au pregătit un lemn ascuţit pe care l-au înfipt cu toată puterea în ochiul adormit. La ţipetele de durere ale ciclopului, au venit tovarăşii lui din alte peşteri şi l-au întrebat:

- Cine ţi-a făcut asta?

- Nimeni, Nimeni!

Ciclopii au dat din cap miraţi şi au plecat, convinşi că tovarăşul lor a înnebunit. În timpul acesta, Ulise şi tovarăşii lui au fugit, scăpând astfel de moarte.

Legenda întemeierii Romei

Legenda spune că Enea, fiul troianului Anchise şi al zeiţei Venus, a debarcat în regiunea Latium în fruntea celor care supravieţuiseră distrugerii Troiei. După unele lupte cu băştinaşii, Enea s-a însurat cu Lavinia, fiica regelui local Latinus şi a domnit în Latium.

După moartea lui Enea, fiul său Iulus a întemeiat cetatea Alba Longa, al cărei rege a devenit. Un urmaş al lui Iulus, Numitor, a fost detronat de fratele său, prinţul Amuliu. Fiica lui Numitor, Rhea Silvia, a născut doi gemeni, pe Romulus şi Remus, care erau copiii zeului Marte. Amuliu a silit-o pe Rhea Silvia să abandoneze pe gemeni pe râul Tibru. Ei au fost salvaţi de o lupoaică  şi apoi de un păstor care i-a crescut ca pe fii săi. Ajunşi mari, Romulus şi Remus au redat domnia cetăţii Alba Longa bunicului lor; apoi au întemeiat Roma. În timpul construirii oraşului, între gemeni a izbucnit o încăierare, în urma căreia Remus a fost ucis.

Populaţia noii cetăţi a crescut în urma răpirii fetelor sabine de către romani. Războiul între romani şi sabini s-a încheiat în urma intervenţiei sabinelor, care între timp se ataşaseră de bărbaţii lor.

Ursitoarele

Superstitie sau nu, ursitoarele sunt figuri mitice traditionale ce fascineaza imaginatia oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. Rolul lor este fundamental in stabilirea destinului unei persoane si poate, tocmai de aceea, oamenii de pretutindeni continua sa le cinsteasca.

Ursitoarele sunt trei surori cu puteri magice care au puterea de a stabili inca din primele momente de viata ale pruncului destinul acestuia si pentru a ii aduce daruri nepretuite, fiecare zana ursitoare avand puterea de a oferi un dar magic. Influenta lor, in bine sau in rau, fiind atat de mare, noi dorim sa va venim in ajutor trimitandu-va 3 zane ursitoare pur si simplu seducatoare prin bunatatea si naturaletea lor pentru a face cele mai frumoase urari copilului dumneavoastra.

In credinta populara, ursitoarele stabilesc soarta nou-nascutului si o scriu in Cartea Vietii.

Cele 3 zane ursitoare au diverse roluri:

Cea mare, Ursita – Toarce firul vietii,

Cea mijlocie, Soarta – Deapana firul vietii,

Cea mica, Moartea – Curma firul zilelor omului.