1

Capitolul I. Istorie

Divortul a primit reglementare inca din statul sclavagist. Aceasta institutie a primit o reglementare juridica care in principiu se regaseste si astazi, si anume:a) situatiile cind casatoria inceta de drept: la moartea unuia dintre soti, pierderea libertatii sau a cetateniei de catre unul dintre soti. b) situatiile cind casatoria se putea desface prin vointa partilor. In timpul imparatului Iustinian existau patru categorii de divorturi:

a)divortul prin consimtamint mutual;

b)divortul motivat de un fapt justificat, dar care nu putea fi inputat celuilalt sot;

c)divortul determinat de vina unui sot;

d)orice alta forma de divort era declarata de lege nejustificata, iar sotul care se despartea era sanctionat, totusi casatoria ramanea desfacuta ca si in cazul altor cauze.

In Principatele Romane divortul era admis insa constituia o raritate, in special in regiunile cu traditii patriarhale unde casatoria era initiata de parinti si desfacerea ei insemna o nesocotire a vointei lor.

Exista legislatii care nu admit divortul pentru cetatenii de origine catolica (Spania, Austria, Irlanda) declarind casatoria indisolubila. Codul civil italian dispune in art. 149 ca casatoria nu se desface decit prin moartea unuia dintre soti. Pentru cetatenii de origine catolica, codul civil spaniol face trimitere la codul canonic care in art. 1118 dispune ca casatoria valabila si consumata nu poate fi desfacuta de nici o putere omeneasca.

In Anglia, Germania, Belgia, Danemarca, Franta este consacrat divortul prin consimtamint mutual, alaturi de cel pe cale judecatoreasca, pentru cetatenii care nu sint catolici. In SUA destramarea unei casatorii este considerata o experienta dureroasa. In aceasta tara este permis divortul si s-a creat o procedura intemeiata pe intelegerea sotilor pentru a se evita stresul cauzat de de un proces de divort.

Capitolul II. Procedura de divort in Republica Moldova

Desfacerea casatoriei in instanta judecatoreasca are loc in cazurile prevazute la art. 37 Codul Familiei:

a)atunci cind sotii au copii minori comuni;

b)unul dintre soti nu este de acord sa desfaca casatoria;

c)exista acordul ambilor soti pentru desfacerea casatoriei, insa unul dintre ei refuza sa se prezinte la oficiul de stare civila pentru solutionarea problemei.

Actiunea de desfacere a casatoriei se intenteaza la instanta de judecata de la locul de trai a sotilor. In cazul cind sotii locuiesc separat actiunea se intenteaza la locul de trai al sotului pirit, iar in cazul in care cu reclamantul se afla copii minori sau deplasarea la locul de trai al piritului este dificila pentru el din cauza starii sanatatii- la instanta judecatoreasca a domiciliului reclamantului. In opinia autorilor Emese Florian si Veaceslav Pinzari reglementarea actuala privind competenta teritoriala in materie de divort ar trebui modificata in sensul ca, cererile de divort sa poata fi inaintate la instanta ultimului domiciliu conjugal al sotilor, deoarece la ultimul lor domiciliu va fi gasita cea mai veridica informatie privind: viata lor in comun, refereritor la respectarea obligatiilor lor conjugale, executarea obligatiilor de intretinere, crestere si educare a

2

copiilor etc. Desfacerea casatoriei cu o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, declarata in modul stabilit, disparuta fara urma, ori condamnata la privatiune de libertate poate fi inaintata la instanta de la domiciliul reclamantului.

Primind cererea de desfacere a casatoriei judecatorul ii cheama pe unul, sau pe ambii soti la o convorbire, pentru a clarifica caracterul relatiilor care s-au creat intre ei. Legislatia in vigoare(art.37 alin.3) prevede ca desfacerea casatoriei poate avea loc daca se va constata:a) existenta unor motive temeinice;

b)acestea au vatamat grav raporturile dintre soti;

c)convetuirea sotilor si pastrarea familiei in continuare sunt imposibile.

Acordul sotilor pentru divort poate fi considerat un motiv temeinic pentru desfacerea casatoriei. In acest caz, instanta judecatoreasca reiese din faptul ca raporturile dintre soti sunt grav afectate si continuarea vietii de familie pentru ei a devenit imposibila. Daca sotii au incheiat un acord in care este reglementat cu care dintre ei vor locui copii minori, cine si in ce marime va plati intretinerea pentru copii sau pentru sotul care o necesita, cit si partajul bunurilor comune, atunci casatoria poate fi desfacuta fara ca sotilor sa li se acorde un termen pentru impacare. Dar asta nu insemna ca sotii pot cere divortul in ziua depunerii cererii. Instantele judecatoresti reiesind din sarcinele consolidarii familiei, ocrotirii drepturilor si intereselor legale ale sotilor si copiilor, nu trebuie sa admita cazuri de pronuntare pripita a hotararii de desfacere a casatoriei. Astfel si in cazul desfacerii casatoriei in instanta de judecata a sotilor care au copii minori si s-au inteles in problema litigiilor, casatoria poate fi desfacuta la expirarea termenului de o luna de zile de la data depunerii cererii de divort. In practica judiciara sunt considerate motive temeinice de divort:

-infidelitatea unuia dintre soti sub forma adulterului;

-atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti, care se exprima in acte de violenta si alte asemenea manifestari;

-alcoolismul cronic al unuia dintre soti care a dus la degradarea personalitatii lui;

-existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic, care afecteaza raporturile conjugale;

-existenta unor boli grave, incurabile, de care sufera unul dintre soti si necunoscuta de celalalt sot decit dupa incheierea casatoriei;

-rele purtari de ordin moral, concretizate in fapte concrete de destramare a vietii de familie;

-interese contradictorii ale sotilor de ordin intelectual, financiar si alte contradictii care fac imposibila continuarea vietii de familie.

In practica judecatoreasca din Romania sunt recunoscute ca motive temeinice pentru divort:

-despartirea in fapt a sotilor sau refuzul nejustificat al unia dintre ei de a locui impreuna cu celalalt;-infidelitatea;-nepotriviri de ordin fiziologic care afecteaza desfasurarea normala a raporturilor dintre soti;-existenta unei boli grave, incurabile a unuia dintre soti.

3

In Germania unicul motiv de divort prevazut in art. 1565, 1566, 1567 din Codul civil german, este bazat pe principiul esecului casatoriei, a rupturii vietii comune a sotilor. In Austria principalele motive de divort sunt: adulterul; refuzul de procreare; neglijarea grava a obligatiilor izvorind din casatorie; boala mintala; boala contagioasa etc. In Belgia motivele de divort sunt: adulterul femeii; intretinerea unei concubine in domiciliul conjugal; excesele; injuriile grave. Pentru obtinerea divortului prin consimtamint mutual in Belgia este nevoie ca cei doi soti sa aiba ambii cel putin 23 de ani si sa fie casatoriti de cel putin 2 ani. In Olanda, daca ambii soti solicita pronuntarea divortului ei nu trebuie sa indice nici-un motiv care sa-i fi condus la luarea acestei decizii, iar instanta trebuie sa pronunte desfacre casatoriei. In Marea Britanie singurul motiv generic admis pentru desfacerea casatoriei este bazat pe esecul irevocabil a relatiilor de familie.

Toate motivele sunt examinate de judecatorul care, chema la convorbire sotii, clarifica caracterul relatiilor de s-au stabilit intre ei, atitudinea lor fata de desfacerea casatoriei si i-a masuri in vederea impacarii sotilor. Daca din circumstantele constatate rezulta ca este posibila mentinerea familiei si daca unul dintre soti nu-si da acordul la divort, instanta va amina examinarea cauzei, stabilind un termen de impacare de la o luna pina la 6 luni(art.37 alin.4 C.F.). Aminarea examinarii cauzei in vederea impacarii sotilor in limita termenului de sase luni poate fi dispus in repetate rinduri. Incheierea instantei judecatoresti cu privire la aminarea judecarii pricinii se pronunta in camera de deliberare dupa ascultarea exolicatiilor partilor si cercetarea altor probe. Ea nu poate fi atacata in ordine de apel si de recurs. Daca in perioada in care le-a fost stabilita pentru impacare sotilor ei se impaca, actiunea de divort se stinge. Incetarea procesului din motivul impacarii nu-i lipseste pe soti de dreptul de a depune o actiune repetata in vederea desfacerii casatoriei. Casatoria se deface, daca instanta stabileste ca viata comuna de mai departe a sotilor si mentinerea familiei au devenit imposibile. Codul Familiei nu prevede expres ca instanta judecatoreasca poate refuza desfacerea casatoriei.

Hotararea Plenului CSJ nr.10 din 15.11.1993 cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei in cauzele de desfacere a casatoriei in p.13 prevede ca, in cazul lipsei temeiurilor pentru desfacerea casatoriei instanta judecatoreasca nu admite actiunea, neaminind judecarea pricinii si nefixind sotilor un termen pentru impacare. In acest caz doamna Valentina Cebotari, doctor in drept si conferentiar universitar, considera ca aceasta practica a legislatiei familiale este depasita, deoarece libertatea incheierii casatoriei prevede si libertatea desfacerii ei, atunci cind viata de familie devine imposibila pentru unul dintre soti sau pentru ambii. Consider ca este un drept al fiecarei persoane de a-si alege cum isi traieste viata,iar din moment ce acea persoana nu isi leaga viitorul de sotul sau, nu are rost sa refuzi divortul si sa impui o viata de familie devenita practic imposibila.

Instanta de judecata, de regula examineaza cererea de desfacere a casatoriei in prezenta ambilor soti. Dar in cazurile cind unul dintre soti nu se poate prezenta la sedinta din motive intemeiate(boala grava, privatiune de libertate etc.) desfacerea casatoriei poate avea loc si in lipsa acestuia. In procesul de desfacere a casatoriei instanta este obligata sa solutioneze si problemele litigioase care pot sa apara intre soti:

a)sa stabileasca cu cine dintre parinti vor locui copii minori;

b)sa determine care dintre parinti va plati pensia de intretinere pentru copii minori sau pentru sotul inapt de munca si care necesita sprijin material si marimea acestuia;

4

c)sa imparta la cererea sotilor sau a unuia dintre ei bunurile lor proprietate in devalmasie. Aceste probleme importante sotii pot sa le solutioneze in comun prin incheierea unui acord reiesind din interesele copiilor si a fiecaruia dintre soti. Acest acord poate fi prezentat instantei de judecata care va controla daca sunt respectate prevederile legislatiei privind ocrotirea drepturilor copiilor minori si a fiecaruia dintre soti. Daca un astfel de acord lipseste, instanta judecatoreasca va solutiona problema privind locul de trai al copiilor minori, reiesind din interesul copiilor si al posibilitatii fiecaruia dintre parinti de a le acorda conditiile necesarepentru cresterea si educatia lor. In caz ca copilul a implinit virsta de 10 ani se va tine cont de opinia lui, de relatiile dintre el si fiecare dintre parinti, cit si atasamentul reciproc.

Capitolul III. Efectele desfacerii casatoriei fata de fostii soti

Dupa cum sustin unii doctrinari in materie, desfacerea casatoriei produce anumite efecte care au repercusiuni in privinta relatiilor personale si patrimoniale generate prin incheierea casatoriei intre soti, intre acestia si copii lor, precum si in relatiile de natura patrimoniala a sotilor cu tertii. Efectele desfacerii casatoriei sunt consecintele pe care le produce hotararea instantei de judecata de desfacere a casatoriei pe viitor. Daca drepturile si obligatiile personale si patrimoniale care iau nastere intre fostii soti odata cu incheierea casatoriei, inceteaza, cu unele exceptii odata cu desfacerea casatoriei, atunci intre parinti si copii efectele date se mentin si dupa acest moment.

La desfacerea casatoriei sotii devin fosti soti, independenti unul fata de altul. Fiecare dintre ei se poate recasatori cu o alta persoana sau se pot recasatori chiar intre ei. Bineinteles, drept urmare a divortului, inceteaza toate raporturile rezultate din casatorie, cu exceptia unor drepturi si obligatii expres prevazute de lege.

3.1 Efectele divortului cu privire la raporturile personale dintre fostii soti

Codul Familiei prevede in art. 17 alin. 4 ca in momentul inregistrarii divortului, sotii pot pastra numele de familie ales la incheierea casatoriei sau pot reveni la numele de familie purtat pina la incheierea casatoriei. Numele purtat in timpul casatoriei ar putea fi mentinut de catre fostii soti pe motiv ca acestia au devenit cunoscuti ca personalitati celebre anume purtind numele de familie respectiv. In legislatia Romaniei in lipsa invoielii sotilor, chiar in conditiile opunerii uneia dintre parti, la cererea sotului interesat si sub rezerva temeiniciei motivelor invocate, instanta poate incuviinta continuarea purtarii numelui comun din casatorie. Potrivit practicii judiciare, sintagma ‚motive temeinice” evoca orice interes de natura morala ori materiala primejduit prin faptul reluarii numelui avut la data incheierii casatoriei. Deasemenea intre fostii soti ca urmare a divortului, inceteaza obligatia de sprijin material si de fidelitate conjugala care sunt prevazute expres in art. 18 din C.F. Capacitatea de exercitiu deplina dobindita de catre soti sau de catre unul dintre ei in urma casatoriei, li se mentine daca la data divortului acestia inca nu au ajuns la virsta majoratului.

Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre fostii soti:

Ca urmare a desfacerii casatoriei, intre fostii soti inceteaza toate efectele patrimoniale ale casatoriei, cu exceptia unora, care se pot ivi intre ei dupa desfacrea casatoriei, potrivit dispozitiilor legale, contractul de plata a pensiei de intretinere sau dispozitiilor contractului matrimonial. Aceste efecte se refera la obligatia de intretinere dintre fostii soti si la incetarea comunitatii de bunuri.

3.2 Obligatia de intretinere intre fostii soti

5

Conform art.82 al.1 Codul Familiei: sotii isi datoreaza intretinere materiala reciproca . Dar, ca urmare a desfacerii casatoriei intre fostii soti inceteaza toate efectele cu caracter patrimonialgenerate de casatorie cu exceptia celora care se pot ivi intre ei fie in baza legii, fie in baza contractului matrimonial. Efectele casatoriei privesc, inclusiv si obligatia de intretinere intre fostii soti. Din momentul desfacerii casatoriei, datorita faptului ca intre aceste persoane nu mai exista vreo legatura de familie, inceteaza obligatia de intretinere intre soti, in schimb apare obligatia de intretinere intre fostii soti, obligatie cu o structura juridica proprie. Aceasta obligatie se intemeiaza pe regulile morale de convetuire, care impun celor care au fost apropiati sa-si acorde la nevoie sprijin moral sau material. Astfel fostul sot are dreptul sa primeasca intretinere dupa divort. Articolul 83 Codul Familiei prevede: Dreptul de a pretinde intretinere de la fostul sot pe cale judecatoreasca il are:

a)fosta sotie in timpul graviditatii;

b)fostul sot care necesita sprijin material, ocupat cu ingrijirea copilului comun timp de 3 ani dupa nasterea acestuia;

c)fostul sot, care necesita sprijin material, ocupat cu ingrijirea copilului comun invalid pina la virsta de 18 ani sau a copilului comun invalid de gr. I din copilarie;

d)fostul sot, care necesita sprijin material, devenit inapt de munca in timpul casatoriei sau timp de un an dupa desfacerea acesteia;

e)fostul sot care necesita sprijin material si a atins virsta de pensionare, in termen de cel mult 5 ani din momentul desfacerii casatoriei, daca sotii au fost casatoriti cel putin 15 ani.

Legislatia nu specifica si de aceea se ridica intrebarea daca va fi obligat fostul sot la plata intretinerii catre fosta sotie in cazul cind aceasta a ramas insarcinata in urma relatiilor extraconjugale? Parerea autoarei Emese Florian si a autorului V. Pinzari este ca nu, deoarece sotii in timpul casatoriei sunt obligati sa respecte fidelitatea conjugala, care daca nu este onorata poate servi ca motiv pentru a cere desfacerea casatoriei, astfel sotul de buna-credinta trebuie scutit de plata pensiei de intretinere in acest caz.

In ceea ce priveste momentul de la care se datoreaza intretinerea si marimea acestor mijloace, actuala legislatie la art. 98 al. 1 prevede ca Persoana care are dreptul la intretinere poate porni actiune privind incasarea pensiei de intretinere, indiferent de timpul care s-a scurs de la momentul aparitiei dreptului respectiv. Aliniatul 2 prevede ca Pensia de intretinere se incaseaza de la data adresarii in instanta judecatoreasca. Iar in alin. 3 este stabilit ca Pensia de intretinere poate fi incasata pentru perioda anterioara adresarii in instanta de judecata daca se va stabili ca in perioada respectiva s-au intreprins masuri de acordare a intretinerii, dar debitorul intretinerii s-a eschivat de la plata pensiei.

Articolul 84 Codul Familiei dispune ca Cuantumul pensiei de intretinere incasate de la un sot in favoarea celuilalt se stabileste de instanta judecatoreasca intr-o suma baneasca fixa platita lunar. La stabilirea sumei pensiei de intretinere se tine cont de situatia materiala si familiala a sotilor(fostilor soti) si de alte circumstante importante.

Legislatia prevede cazurile cind sotul debitor, este scutit sa presteze intretinerea sau durata acesteia este limitata in timp. Astfel se stipuleaza in art. 85 Instanta judecatoreasca este in drept sa-l elibereze pe unul dintre sot(fost sot) de obligatia de intretinere sau sa limiteze aceasta obligatie la un anumit termen daca:

6

a)incapacitatea de munca a sotului (fostului sot)inapt de munca, care necesita sprijin material, este rezultatul abuzului de bauturi alcoolice sau substante stupefiante ori al unei infractiuni premeditate;b)sotul (fostul sot) care necesita sprijin material a avut o comportare amorala in familie;

c)sotii (fostii soti) sau aflat in relatii de casatorie cel mult 5 ani;

d)s-a dovedit pe cale judecatoreasca, ca casatoria a fost desfacuta din culpa fostului sot care necesita sprijin material.

In unele situatii, sotul, care primeste intretinere poate pierde acest drept. Aceasta posibilitate este prevazuta la art. 111 lit. c, d, f Codul Familiei. Astfel conform al. 1 Obligatia de intretinere, aparuta in baza contractului privind plata pensiei de intretinere, inceteaza in urma decesului uneia dintre parti, a expirarii duratei contractului sau conform clauzelor acestuia. Al. 2: plata pensiei de intretinere, in baza hotararii instantei judecatoresti, inceteaza in cazurile:c) restabilirii capacitatii de munca a persoanei care primeste pensia de intretinere;d) recasatoririi fostului sot inapt de munca care primeste pensie de intretinere;f) anularii hotararii judecatoresti privind incasarea pensiei.

Din cele mentioanate deducem ca durata obligatiei de intretinere, este conditionata fie de durata raporturilor de casatorie, de starea de sanatate, de starea de gravitate, de comportarea celui care primeste pensia de intretinere, fie de situatia materiala a celui ce presteaza aceasta pensie.

3.3 Incetarea comunitatii de bunuri a sotilor

Bunurile comune ale sotilor se pot imparti atit la divort, cit si in timpul casatoriei. Art. 25 Codul Familiei reglementeaza situatia impartii bunurilor la divort, astfel: impartirea proprietatii in devalmasie a sotilor poate fi facuta atit in timpul casatoriei cit si dupa desfacerea acesteia, la cererea oricaruia dintre soti. Proprietatea in devalmasie poate fi impartita in baza acordului dintre soti. In caz de neintelegere, determinarea cotei-parti a fiecaruia dintre soti in proprietatea in devalmasie, precum si impartirea acesteia in natura se face pe cale judecatoreasca. La impartirea proprietatii in devalmasie, instanta, la cererea sotilor stabileste bunurile ce urmeaza a fi transmise fiecaruia dintre soti. Daca unuia dintre soti ii sunt transmise bunuri care depasesc cota ce-i revine, celuilalt sot i se poate stabili o compensatie baneasca sau de alta natura. Bunurile procurate pentru copii minori, se transmit gratuit sotului impreuna cu care locuiesc copiii. Depunerile facute de soti pe numele copiilor lor minori sint proprietate a copiilor si nu se iau in considerare la partaj. Daca bunurile comune au fost impartite in timpul casatoriei, acestea devin bunuri personale ale sotilor, iar bunurile care nu au fost impartite, precum si bunurile dobindite ulterior de catre soti sint proprietate in devalmasie a acestora. Pentru impartirea bunurilor proprietate in devalmasie a sotilor a caror casatorie a fost desfacuta, se stabileste un termen de prescriptie de 3 ani.

In doctrina al.8 al art. 25 este supus criticii ,pe motiv ca actiunile de acest gen trebuie sa fie imprescriptibile sub aspect extinctiv. Astfel de exemplu, daca sotii au desfacut casatoria, sunt de acum fosti soti, insa dupa acest moment continua sa convetuiasca, se pune intrebarea, oare poate oricare dintre ei, dupa trecerea unui termen de 3 ani de la data ramanerii definitive a hotararii de divort, sa ceara impartirea proprietatii comune in devalmasie. Si daca se poate aplica prin anologie al.1 art 277 lit. b Codul Civil care prevede: cursul prescriptiei extinctive se intrerupe in cazul in care debitorul savirseste actiuni din care rezulta ca recunoaste datoria. In cazul nostru ca cu toate ca nu avem creditori sau debitori , insa totusi acest curs al prescriptiei ar trebui sa se intrerupa pe motiv ca de multe ori, din diferite considerente, cum ar fi cel al convetuirii sotilor

7

dupa desfacerea casatoriei, acestia nu cer impartirea proprietatii comune devalmase, sperand ca vor putea relua viata de familie. Mai mult ca atit, art. 9 al.2; al.1 si 2 art.46; art.127 al. 1 din Constitutia Republicii Moldova ocrotesc si garanteaza proprietatea si nu indica vreo situatie in care dreptul de proprietate se poate prescrie. Astfel art.9 al.2 din Constitutie stabileste ca Proprietatea nu poate fi folosita in detrimentul drepturilor, libertatilor si demnitatii omului . In acelasi sens art. 46 al. 1 si 2 dispun ca Dreptul la proprietate privata, precum si creantele asupra statului sunt garantate.

Tot in aceasta ordine de idei, art. 315 al 2 Codul Civil prevede ca Dreptul de proprietate este perpetuu, ceea ce insemna in principal ca dreptul de proprietate dureaza atita timp cit exista bunul; acesta nu se stinge prin neuz, fiind imprescriptibil extinctiv. Astfel unii doctrinari considera ca aliniatul al 8-lea al art. 25 trebuie exclus din Codul Familiei.

Potrivit dispozitiilor art. 26 C. Familiei, la impartirea proprietatii in devalmasie a sotilor si determinarea cotelor-parti din aceasta, partile sotilor sunt considerate egale daca constractul matrimonial nu prevede altfel. Instanta de judecata este in drept sa diferentieze cotele-parti in proprietatea in devalmasie a sotilor, tinind cont de interesele unuia dintre soti si|sau de interesele copiilor minori. La impartirea proprietatii in devalmasie a sotilor, datoriile comune se impart intre ei proportional cotelor-parti ce le-au fost repartizate. Fostul sot supravetuitor nu are drept de mostenire asupra bunurilor ramase la moartea celuilalt sot.

Din dispozitiile cu privire la proprietatea comuna in devalmasie a sotilor, precum si din art.25 si 26 Codul familiei pot concluziona ca:

- Nu sunt proprietate comuna, bunurile dobindite in timpul casatoriei din contul mijloacelor personale ale unuia dintre soti, care i-au aparatinut inainte de incheierea casatoriei, precum si obtinute prin donatie sau mostenire. Aceste bunuri nu se supun partajului, din simplul motiv ca ele n-au fost niciodata comune, facind parte din categoria bunurilor proprii;

- la impartirea bunurilor se iau in consideratie, de asemenea datoriile comune ale sotilor si dreptul de reclamare conform angajamentelor aparute in interesle familiei;

- daca instanta va stabili ca unul dintre soti a efectuat instrainarea proprietatii comune sau a cheltuit-o cum a crezut de cuviinta, contrar dorintei celuilalt sot si nu in interesle familiei , atunci la impartire se ia in consideratie aceasta avere ori valoarea ei;

- componenta proprietatii comune devalmase a sotilor se determina in momentul incetarii reale de catre soti a raporturilor familiale si administrarii comune a gospodariei, daca dupa incetarea lor sotii nu au procurat o alta proprietate din mijloace comune;

- in cazul existentei unor probe care ar confirma cu certitudine incetarea reala a raporturilor de familie, traiul separat al sotilor si lipsa unei gospodarii comune, fara desfacerea casatoriei, instanta judecatoreasca are dreptul sa recunoasca averea proprietate a unui sot, daca ea a fost dobindita in aceasta perioada din mijloacele lui personale;

- in cazul recunoasterii averii unuia dintre soti ca fiind proprietate comuna devalmasa, ca urmare a efectuarilor investitiilor ce au sporit esential valoarea lor, la stabilirea cotelor-parti din aceasta, instanta va trebui sa tina cont de mijloacele depuse de catre unul dintre soti pina la incheierea casatoriei si corespunzator sa sporeasca cota acestui sot din averea data etc.

La data desfacerii casatoriei, proprietatea comuna in devalmasie nu se transforma automat in proprietate privata personala si exclusiva a ficaruia dintre soti, daca nu se cere partajul acesteia.

8

Dupa partajare bunurile comune devin bunuri proprii ale unuia si altuia dintre soti. Dupa incetarea relatiilor de casatorie, adica dupa ce hoatararea de divort a ramas definitiva si a fost efectuata impartirea bunurilorproprietate comuna devalamasa, regimul juridic al bunurilor fostilor soti este cel de drept comun pentru proprietatea privata reglementata de normele dreptului civil.

Stabilirea contributiei fiecaruia dintre soti la dobindirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de proba. Specialistii sustin, ca, in timpulcasatoriei nu este posibil sa se ceara constatarea intinderii drepturilor cuvenite sotilor, fara sa se procedeze la impartirea bunurilor care formeaza obiectul acestor drepturi, deoarece s-ar contraveni comunitatii de bunuri. Autorii Liliana Margineanu si G.Margineanu sustin aceasta teza pe motiv, ca in timpul vietii comune a sotilor, in cazul regimului legal, toate bunurile dobindite de acestia sau de catre unul dintre ei sunt considerate comune, chiar daca numai unul dintre soti a participat nemijlocit la dobindirea acestor bunuri. Asadar, constatarea intinderii drepturilor sotilor asupra bunurilor comune in timpul casatoriei contravine scopurilor si functiilor familiei, naturii relatiilor dintre soti, dealtfel s-ar ajunge la grave neintelegeri in familie, la situatia cind sotii ar duce contul care ce cistig are, care cit consuma etc., s-ar da uitarii latura personala a relatiilor dintre soti si s-ar pune accentul pe latura patrimoniala a acestor relatii, aspect important in viata de familie, dar care nu este singurul pentru dezvoltarea armonioasa a unei familii moderne. Daca sotii doresc pot sa incheie un contract matrimonial, astfel, vor putea sa-si duca evidenta intinderii drepturilor sale patrimoniale in cadrul casniciei, dar acest lucru este posibil numai in cazul regimului contractual al bunurilor sotilor si nu in cadrul celui legal.

In cazul cind sotii au incheieat un contract matrimonial, conform dispozitiilor acestuia, se face partajarea bunurilor dobindite de catre ei in timpul casatoriei. Astfel, daca prin contract s-au stabilit ca bunurile dobindite de catre fiecare dintre soti in timpul casatoriei sunt proprietatea personala a acestora, si dupa desfacerea casatoriei bunurile date vor fi proprietate personala a celui care le-a dobindit. Daca prin contract, sotii stabilesc care anume din bunuri vor reveni fiecaruia dintre ei la desfacerea casatoriei, anume acele bunuri vor trece in proprietatea fiecaruia dintre ei. Sotul culpabil de desfacerea casatoriei va trebui sa raspunda material pentru aceasta, daca in contractul matrimonial sunt prevazute sanctiuni in acest sens.

Capitolul IV. Efectele divortului fata de descendentii minori

Desfacerea casatoriei nu produce efecte in relatiile dintre parintii divortati, pe de o parte si copii lor minori pe de alta parte. Intre ei exista obligatia legala de intretinere si vocatia legala succesorala reciproca. Aceasta se bazeaza pe faptul ca, in urma divortului inceteaza numai legatura conjugala dintre soti, nu si legatura de rudenie dintre ei, in caliatatea lor de parinti, pe de o parte, si copiii rezultati din casatoria desfacuta pe de alta parte, legatura rudeniei de singe fiind permanenta, neputind-o desface si neputindu-se renunta la aceasta pe nici o cale. In hotararea de divort instanta judecatoreasca va stabili, tinind cont numai de interesele copiilor, cu cine dintre parinti vor locui acestia. Aceste efecte nu se produc in cazul descendentilor majori. Tinind cont de interesele copiilor minori se are in vedere varsta si sexul copilului, legaturile de afectiune dintre copil si fiecare dintre parintii lui, precum si nu in ultimul rind de posibilitatile materiale ale parintilor. De asemenea in hotarare se va stabili marimea mijloacelor de intretinere platite de catre celalalt parinte pentru fiecare copil, daca acestia nu vor ajunge la o intelegere in acest sens.

De regula, parintele caruia nu i se incredinteaza copilul este obligat sa asigure anumite mijloace de intretinere, iar in conformitate cu dispozitiile art.38 alin.2 lit.b C.familiei, instanta judecatoreasca este obligata sa stabileasca aceasta contributie, chiar daca parintii n-au facut

9

cerere in acest sens. Daca copilul a fost incredintat unuia dintre parinti, care are mijloacele necesare traiului si educatiei lui, celalalt parinte nu va fi scutit de plata mijloacelor necesare in acest sens. Legislatia noastra prevede obligatia parintilor de a constribui la cresterea, dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituala a copiilor, parintii au obligatia de a asigura frecventarea scolii de catre copil pina la sfirsitul anului de invatamint in care acesta atinge virsta de 16 ani. Legiuitorul insa nu a prevazut obligatia parintilor de a contribui la pregatirea profesionala a copiilor.

In acest sens, profesorul Alexandru Bacaci sustine punctul de vedere potrivit caruia „daca copilul minor isi continua studiile, pina la absolvirea acestora, dar cu conditia sa nu depaseasca virsta de 25 de ani, are dreptul la intretinere din partea parintilor sai”.

Acest punct de vedere este sustinut de majoritatea doctrinarilor in domeniu, argumentind acest lucru prin faptul ca este necesar ca parintii sa-i sustina pe copii, indiferent daca sunt obligati sa le plateasca pensie alimentara sau nu, pentru a-si face studiile si, aceasta pentru faptul ca majoritatea institutiilor de invatamint mediu de specialitate dar si superior din Republica Moldova asigura studentilor pregatirea profesionala contra cost, in regim contractual, iar copii nu pot singuri in majoritatea cazurilor sa-si achite taxa de studii. In acest sens autorul Veaceslav Pinzari propune ca in C. Familiei sa se prevada expres ca in situatiile in care parintii au posbilitati materiale, dar nu doresc sa-si sustina material copii ce-si continua studiile la institutiile de invatamint cu frecventa la zi, ina baza actiunilor intentate de catre copii, instanta sa-i poata obliga pe parinti la plata mijloacelor necesare in acest sens, tinindu-se cont de posibilitatile materiale ale parintelui si necesitatile reale ale copilului, de faptul cum invata acesta, de rezultatele obtinute, de frecventarea orelor etc.

Conform art. 92 C. Familiei, parintii pot incheia un contract privind plata pensiei de intretinere, insa sumele stabilite in acest contract, trebuie sa corespunda nevoilor reale ale copiilor minori. Cuantumul pensiei de intretinere stabilite prin contract se stabileste de catre parti la incheierea contractului corespunzator. Cuantumul pensiei prevazut in contract pentru copii minori nu poate fi mai mic decit cel stabilit la art. 75 C. Familiei care stipuleaza ca: pensia de intretinere pentru copilul minor se incaseaza din salariul si\sau din alte venituri ale parintilor in marime de 1\4- pentru un copil, 1\3 – pentru 2 copii si 1\2 - pentru 3 si mai multi copii. Cuantumul acestor cote poate fi micsorat sau majorat de catre instanta de judecata, tinindu-se const de situatia materiala si familiala a parintilor si de alte circumstante importante. In cazul in care unii copii ramin cu un parinte, iar altii – cu celalalt parinte, pensia de intretinere platita in favoarea parintelui mai putin asigurat se stabileste intr-o suma baneasca fixa. Conform art. 76 „In cazurile cind parintele care datoreaza intretinere copilului acestuia, are si salariu si\sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primeste salariu total sau partial in natura, ori nu are un salariu si\sau alte venituri, precum si in alte cazuri cind din anumite motive, incasarea pensiei de intretinere, sub forma unei cote din salariu si\sau alte venituri, este imbosibila, dificila sau lezeaza substantial interesele uneia dintre parti, instanta judecatoreasca poate sa stabileasca cuantumul pensiei de intretinere intr-o suma baneasca fixa platita lunar sau, concomitent, intr-o suma baneasca fixa si sub forma unei cote din salariu.

Cit priveste participarea parintilor la cheltuielile suplimentare in favoarea copiilor, C. Familiei la al.1 art. 79 stabileste: In caz de litigii si de circumstante exceptionale(boala grava, mutilare a copilului minor, necesitatea achitarii cheltuielilor privind ingrijirea acestora etc.), in lipsa contractului intre parti, instanta judecatoreasca poate obliga pe fiecare dintre parinti sa participe la cheltuielile suplimentare generate de aceste circumstante. Alin. 2: Modalitatea participarii parintilor la cheltuieli suplimenatre, precum si cuantumul acestor cheltuieli sint stabilite de instanta de judecata, tinindu-se cont de starea materiala si familiala a parintilor si

10

copiilor si de alte circumstante importante. Cuantumul cheltuielilor suplimentare se stabileste intr-o suma baneasca fixa, ce va fi achitata lunar. Instanta poate obliga parintii sa participe la cheltuielile suplimentare deja facute, precum si la viitoarele cheltuieli suplimentare.

Cu privire la relatiile personale dintre parintii divortati si copii lor minori, divortul nu produce nici-un efect in acest sens. Intre ei exista obligatia de sprijin moral reciproc. Daca copii sunt incredintati unuia dintre parinti, acesta va exercita drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului. De regula si celalalt parinte poate avea legaturi personale cu copiii, veghind cresterea, educarea, studiile si pregatirea lor profesionala. Modalitatile de realizare a legaturilor personale dintre parinte si copil nu trebuie restrinse in asa masura incit sa fie lipsita de orice finalitate. Ce atitudine ar trebui sa luam daca parintele caruia i s-a incredintat copilul se impotriveste ca celalalt parinte sa pastreze legatura cu minorul. Parintele caruia nu i s-a incredintat copilul nu este decazut din drepturile parintesti, deci el are dreptul de a intretine legaturi personale cu copilul sau, cu toata opunerea celuilalt parinte. Pe de alta parte, acest drept al parintelui este recunoscut in considerarea intereselor copilului minor, si mai apoi a intereselor personale a parintelui. Exercitarea abuziva de catre parinte a drepturilor ce i-au fost conferite fata de persoana copilului incredintat celuilalt sot, de natura a stinjeni sau a periclita procesul de crestere, educare, instruire a acestuia, indreptateste instanta de judecata sesizata prin cererea celuilalt parinte sa dispuna limitarea, suspendarea sau chiar suprimarea acestui drept al parintelui, in functie de natura si de gravitatea abaterilor constatate.

Incetarea relatiilor de casatorie intre parinti si schimabarea numelui de catre acestia, pe care l-au purtat in casatorie, atrage dupa sine schimabarea numelui copiilor, in conformitate cu dispozitiile art. 56 al. 3 c. Familiei care prevede ca: „Schimbarea numelui de familie al ambilor parinti atrage dupa sine schimbarea numelui de familie a copilului, iar in cazul schimbarii numelui de familie al unuia dintre parinti, numele de familie al copilului poate fi schimbat in baza acordului comun al parintilor. In lipsa unui asemena acord, decide autoritatea tutelara”.

In cazul cind parintele, la care a ramas copilul pentru crestere si educare dupa desfacerea casatoriei, doreste sa-i schimbe numele, aceasta problema se rezolva de comun acord, de catre parinti, sau in lipsa acordului decide autoritatea tutelara , tinindu-se cont exclusiv de interesle copilului.

Capitolul V. Concluzie

In concluzie studiind acest domeniu mi-am data seama ca hotararea instantei de judecata de desfacere a casatoriei influenteaza foarte mult viata de mai departe a persoanelor care au constituit o familie. In primul rind cel mai grav afectati sunt copii minori care sunt nevoiti practic sa se maturizeze mult prea devreme. Chiar daca parintele care nu are grija si cu care nu locuieste copilul minor are dreptul de a intretine relatii personale cu copilul sau este de la sine inteles ca acest lucru indeparteaza copilul de acel parinte. Deasemenea prin hotararea data comunitatea de bunuri in devalmasie a sotilor inceteaza, fiecaruia dintre ei ii este atribuita o cota- parte. De regula instanta poate stabili o cota- parte mai mare parintelui cu care va locui copilul minor si se stabileste pensia de intretinere. Dupa cum am mentionat divortul are repercusiuni importante in relatiile dintre soti(fostii soti), parintii si copii lor. La etapa actuala observam un numar foarte mare de divorturi, divorturi care au urmari grave pentru copii in primul rind si implicit pentru intreaga societate. Cu toate acestea in cazul in care viata de familie dintre soti a devenit imposibila, este dreptul lor sa ceara desfacerea casatoriei, insa este foarte important ca acest proces sa fie unul amiabil, ca sotii sa discute civilizat pentru beneficiul copiilor lor minori ca sa-i ajute sa treaca mai usor peste acest impas. Parintele cu care locuieste copilul ar trebui sa-i

11

permita celuilalt parinte sa-si vada copilul cit mai des, deoareca sunt sigur ca acest lucru va ajuta foarte mult la educarea si cresterea lui in conditii normale, nesimtind atit de mult lipsa unui parinte.

Cu parere de rau, in societatea noastra de cele mai multe ori se intimpla exact inversul. Sotii (fostii soti) se cearta, parintele cu care locuieste copilul nu-i permite celuilalt sot sa-si vada copilul, neintelegind de fapt ca prin aceste manifestari are de suferit copilul care este nevoit sa creasca fara un parinte numai datorita faptului ca orgoliul fostilor soti este pus mai presus decit de cresterea si educatia copilului lor in conditii normale si civilizate..