Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….3

Capitolul I. Sanatatea - un serviciu public…………………………………………………...4-6

Capitolul II. Serviciile publice de sănătate din Republica Moldova………………………….7

2.1 Situația sistemului de sănătate publică după obținerea independenței în Republica

Moldova………………………………………………………………………………………....7-9

2.2 Situaţia persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova…………………….................9-15

Concluzii………………………………………………………………………………………...16

Bibliografie……………………………………………………………………………………...17

Anexe………………………………………………………………………………………...18-19

2

Introducere

Menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii a fost încă din Antichitate una dintre priorităţile

oamenilor, realizându-se şi în prezent o serie de activităţi în vederea descoperirii unor noi şi mai

bune medicamente, metode de vindecare pentru acest lucru.

Deşi la începuturi , sănătatea era mai mult o problemă individuală, odată cu dezvoltarea

civilizaţiei acest aspect s-a schimbat, devenind o preocupare complexă, care priveşte întreaga

societate. Pentru o dezvoltare a civilizaţiei cât mai rapidă şi eficientă este necesară o o viaţă

sănătoasă şi lungă a omenirii.

Pentru o familiarizare cu acest domeniu, este necesară prezentarea sănătăţii ca un serviciu

public, cu prevederile şi funcţiile specifice. Tot în acest sens , prezentarea unui exemplu concret,

Republica Moldova în lucrarea de fată, cu istoria,situaţia actuală şi viitoare soluţii pentru

îmbunătăţirea în ceea ce priveşte acest domeniu.

3

I. Sănătatea – un serviciu public

Sănătatea publică este starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinanţii stării de

sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate.

Sănătatea este definită ca „o stare completă de bine, în plan psihic, mental şi social, nu doar

absenţa bolii sau a infirmităţii." Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) o consideră „drept

fundamental al oricărei fiinţe umane". În 1986, definiţia aceasta a fost extinsă, afirmându-se că

cerinţele obligatorii pentru o sănătate bună sunt pacea, adăpostul, educaţia, mâncarea, veniturile,

un ecosistem stabil, cu resurse de încredere, dreptate socială şi egalitate. Evident, clasicele

elemente de educaţie sanitară, vaccinuri sau controale medicale sunt insuficiente.

Definiţia curentă din Encyclopedia of Global Health identifică sănătatea publică drept „ştiinţa de

a proteja şi a îmbunătăţi sănătatea comunităţii prin educaţie, prin promovarea unor stiluri de viaţă

sănătoase şi productive, prin împlinirea intereselor societăţii în eforturile de asigurare a

condiţiilor în care oamenii pot fi sănătoşi." 

reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei

reglementări;

protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;

prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;

Pentru măsurarea sănătăţii publice, se folosesc o serie de indicatori în cadrul unor analize

complexe, pe planuri multiple.

monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei; ;

informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;

În Republica Moldova sistemul sănătăţii este reglementat printr-o serie de legi şi hotărâri, iar

instituţia responsabilă de implementarea şi coordonarea acestora este Ministerul Sănătăţii. De

asemenea, există Compania Naţională de Asigurări în Medicină care este o organizaţie de stat

autonomă de nivel naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi

nonprofit în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova în 2001 în scopul implementării Legii cu privire la asigurarea

obligatorie de asistenţă medicală. În ultimii ani au fost implementate un şir de reforme menite să

îmbunătăţească sistemul ocrotirii sănătăţii cetăţenilor.

În acest context, actorii din domeniul sănătăţii publice sunt: agenţiile publice de sănătate,

care funcţionează sub controlul guvernamental, sistemele de servicii de sănătate, instituţiile de

învăţământ şi cercetare din domeniul sănătăţii, comunităţile sociale din care face parte

4

cetăţeanul, locul de muncă şi angajatorul individului, mass media. Practic, sănătatea publică

suntem noi şi cei din jurul nostru.

Impactul legii asupra stării de sănătate personală şi publică într-un stat poate fi apreciat

prin prisma existenţei unui set de legi care reglementează sistemul serviciilor de sănătate

acordate cetăţenilor şi prin prisma existenţei unui mecanism bine pus la punct de implementare a

acestor legi, precum şi de control al bunei funcţionări al acestui sistem.

dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;

cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică;

Câteva dintre principalele funcţii ale asistenţei de sănătate publică, conform Legii nr.95 din 14

aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt următoarele:

Banca Mondială şi OMS au fost interesate de impactul bolilor asupra unei comunităţi,

măsurând, între alţi indicatori, costurile financiare suportate de comunitate, mortalitatea şi

morbiditatea. În urma unui raport global din 1990, ţările în curs de dezvoltare duceau 90% din

povara de boală globală, în timp ce erau recipientele a numai 10% din fondurile disponibile

pentru sănătate globală.În anul 1997, Christopher Murray şi Alan Lopez, cercetători la Şcoala de

Sănătate Publică de la Harvard au conceput pentru OMS un sistem de calcul al calităţii vieţii şi

stării de sănătate (DALY/QALY). Astfel, ei au oferit soluţia cuantificării anilor de viaţă pierduţi

sau câştigaţi de o comunitate, prin apariţia unor boli sau prin implementarea unui program de

sănătate. Ultimul raport OMS bazat pe acest sistem de calcul a fost dat publicităţii în anul 2000.

Conform raportului, ţara cu cei mai sănătoşi cetăţeni este Japonia, unde speranţa de

viaţă măsurată în ani de sănătate este, în medie, de 74,5 ani. La capătul opus al clasamentului

este Sierra Leone, cu doar 25,9 ani de sănătate. Statele Unite au ocupat abia poziţia 24, cu un

prag de 70 de ani, în timp ce România s-a situat pe poziţia 80, cu o medie de 62,3 ani de sănătate.

Raportul a mai arătat că, pentru oamenii din cele mai bogate regiuni, 9% din anii vieţii sunt

marcaţi de boală, în timp ce în ţările cele mai crunt lovite de sărăcie, media este de

14%.Realităţile lumii contemporane demonstreză foarte clar faptul că serviciile ocupă un rol

important in viaţa economic-socială a ţărilor dezvoltate. S-a ajuns la o dezvoltare atât de

importantă , încât o serie de specialişti au numit secolul al XX-lea, ‚,secolul serviciilor’’ , iar

etapa actuală una de transformare într-o civilizaţie a serviciilor. Există o multitudine de

clasificări ale serviciilor publice, în funcţie de o serie de criterii. Printre acestea se găseşte şi

serviciul de sănătate.

5

Sănătatea publică reprezintă rezultatul eforturilor depuse în sensul obţinerii unui nivel

ridicat de bună stare fizică şi psihică a unei colectivităţi sau naţiuni, reprezentând şi o însumare a

stărilor de sănătate ale indivizilor din populaţia de referinţă. Aceasta are o misiune de interes

general, asigurându-i fiecărui cetăţean acces egal la serviciul medical, în mod continuu.

6

II. SERVICIILE PUBLICE DE SANATATE DIN REPUBLICA MOLDOVA2.1 Situaţia sistemului de sănătate publică după obţinerea independenţei în Republica

Moldova

După obţinerea independenţei Republicii Moldova, în 1991 , au avut loc o serie de

transformări în viaţa economică si socială a ţării, transformări ce au avut impact şi asupra

sănătăţii publice şi managementului sanitar. Noul stat, a ‚,moştenit’’ o serie de maladii datorate

condiţiilor de muncă, stării ecologice necorespunzătoare, fapt care s-a amplificat în perioada

următoare, datorită declinului socio-economic.

Pentru o mai bună inţelegere a situţiei sănătăţii publice din Republica Moldova, am analizat

câţiva indicatori de bază a ocrotirii sănătăţii. Astfel, conform unui comunicat de presă al Biroului

Naţional de Statistică al Republicii Moldova din data de 22 august 2008, speranţa de viaţă la

naştere în anul 2007, a fost de 68,8 ani, faţă de 68,4 în anul 2006. Micşorarea mortalităţii

infantile şi stabilizarea nivelului mortalităţii generale a populaţiei au exercitat o influenţă

pozitivă asupra speranţei de viaţă la naştere. Dacă în anul 1995 (an cu valoarea minimă a

indicatorului din ultimii 20 de ani) acest indicator constituia 65,8 ani, atunci începând cu 1996 el

este în creştere şi în 2007 a constituit 68,8 ani, la bărbaţi – 65,0, la femei – 72,6 ani (înregistrând

valoarea maximă din aceeaşi perioadă).Una din cele mai îngrijorătoare manifestări în dezvoltarea

demografică nefavorabilă din ţară este creşterea mortalităţii populaţiei. În anul 2000 au decedat

41,2 mii persoane, urmând ca acest număr să atingă un apogeu în anul 2005 de 44,6 mii

persoane, dar ajungând in 2007 la un număr de 43,05 mii persoane. 1

În ceea ce priveşte mortalitatea maternă, aceasta este în scădere, dar se situează la un nivel

foarte ridicat faţă de alte ţări europene , reflectând calitatea sistemului de ocrotire a sănătăţii în

ansamblu dar şi gradul de orientare a acestuia către necesităţile mamei şi ale copilului: accesul la

asistenţă medicală specializată, diminuarea riscului sarcinii şi al naşterii, ameliorarea sănătăţii

generale a mamei şi copilului şi, prin extindere, statutul social şi economic al femeii. Nivelul

relativ înalt al mortalităţii materne din Republica Moldova este cauzat de un ansamblu complex

de factori socio-economici şi medicali, principalii din ei fiind şomajul, condiţiile neadecvate de

muncă ale femeilor, violenţa în familie, morbiditatea, avorturile etc.

Sistemul sănătăţii publice din Republica Moldova a fost reprezentat prin Sistemul Naţional al

Sănătăţii până în anul 1992, caracteristic sistemului economic socialist, care a dat faliment din

cauza reformelor economice (privatizarea, finanţarea bugetară insuficientă) şi din cauza

remuneraţiei scăzute oferită medicilor şi altor angajaţi, existând o corelaţie incorectă în ceea ce

1

7

priveşte volumul şi calitatea serviciilor medicale. Sistemul Naţional al Sănătăţii avea caracter

planificat, realizându-se o integrare a programelor medicale în planurile de dezvoltare social

economice, prin conducerea unitară de stat la nivel central şi raional, acţiuni determinate de

puterea centrală deatunci.

Fig.1 Cheltuieli pentru ocrotrea sanatatii

Sursa : Biroul Național de statistică

În urma formării statului independent Republica Moldova, s-au realizat o serie de transformări

în toate domeniile. În ceea ce priveşte sistemul de organizare a asistenţei medicale, baza tehnico-

materială a ocrotirii sănătăţii a rămas aceiaşi, deteriorată însă din punct de vedere material, al

dotajului cu aparate, etc. Scăderea numărului de spitale a început din 1998-1999 prin lichidarea

spitalelor de circumscripţie şi transformarea lor în centre de sănătate preponderent în sectorul

rural.

În programele de activitate a guvernelor s-a prevăzut în primul rând menţinerea

sistemului de asistenţă medicală gratuită garantată totodată de stat, dar se crează în acelaşi

condiţii de trecere treptată la medicina prin asigurare şi cea privată. Cu toate acestea, trebuie de

menţionat faptul că nu s-a respectat principiul de gratuitate şi de liberă accesibilitate. Această

8

situaţie a impus necesitatea elaborării unei noi concepţii de reformare a sistemului sănătăţii în

Republica Moldova în perioada 1997-2003, aprobată de către Guvernul Republicii Moldova prin

Hotărîrea Nr. 668/17 iulie 1997. Esenţa acestei strategii de dezvoltare a sistemului de sănătate

consta în implementarea politicii care asigura accesul deplin al populaţiei la servicii medicale

calitative, bazate în primul rînd pe medicina primară . S-au elaborat noi acte legislative şi

normative, programe naţionale cu destinaţie specială pentru realizarea pe etape a unui nou sistem

de sănătate publică.

În colaborare cu Organizaţia Naţională a Sănătăţii, Guvernul Republicii Moldova a

promovat Politica Naţională de Sănătate, trasată în 1997. În conformitate cu principiile acesteia,

a fost adoptată “Legea Republicii Moldova cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă

medicală” din 27.02.98. Conform acestei legi, asigurarea obligatorie de asistenţă medicală

reprezintă un sistem garantat de stat, de apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii

sănătăţii.

2.2. Situaţia persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova.

Numărul persoanelor cu dizabilităţi

Potrivit estimărilor la nivel global în anul 2010 peste un miliard de persoane trăiesc cu o

formă de dizabilitate sau circa 15% din populaţia lumii1. Aproximativ două treimi din persoanele

cu dizabilităţi trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi cu economie de tranziţie. Totodată, numărul

copiilor cu dizabilităţi variază între 93 de milioane în cazul copiilor în vîrstă de 0-14 ani pînă la

150 de milioane pentru grupa de vîrstă de 0-18 ani. Dizabilitatea este o provocare tot mai

serioasă la nivel mondial, inclusiv şi în Republica Moldova, din cauza procesului de îmbătrînire

a populaţiei, a riscului de accidente, precum şi a numărului în creştere a cazurilor de afecţiuni

cronice (diabet, boli cardiovasculare, cancer, etc.).

În Republica Moldova sînt circa 183 mii de persoane cu dizabilităţi la evidenţa organelor de

protecţie socială a populaţiei. La 10 mii locuitori revin în medie 516 persoane cu dizabilităţi, iar

fiecare a şasea persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă 2.

Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţi –

2,1% din numărul total al copiilor din Republica Moldova.

9

Tabelul 1. Numărul persoanelor cu dizabilităţi la evidenţa organelor de protecţie socială

2008 2009 2010 2011 2012Total persoane cu dizabilităţi, mii 173,1 176,7

179,1

179,8

183,7

inclusiv cu:dizabilităţi severe 25,7 26,3 26,5 26,6 27,4

dizabilităţi accentuate 114,2 116,5117,9

118,7

121,5

dizabilităţi medii 33,2 33,9 34,7 34,5 34,8Din total populaţie cu dizabilităţi inclusiv copii, mii persoane: 14,1 15,2 15,1 14,1 14,7

dizabilităţi severe 5,7 6,1 6,2 6,0 6,3dizabilităţi accentuate 7,1 7,6 7,4 6,7 6,9dizabilităţi medii 1,3 1,5 1,5 1,4 1,5

Sursa:Biroul Național de Statistică

În anul 2012 circa 136 mii persoane cu dizabilităţi au beneficiat de pensii conform legislaţiei în

vigoare cu întrunirea condiţiilor de stagiu de cotizare, iar 47 mii persoane cu dizabilităţi au

beneficiat de alocaţii sociale, dat fiind că nu întrunesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la

pensie. Circa 61% din numărul persoanelor cu dizabilităţi sunt din mediul rural, numărul lor

fiind în continuă creştere din 2008 cu circa 2,6% pînă în prezent. La 10 mii locuitori din mediul

rural revin 539 persoane cu dizabilităţi şi respectiv 484 la 10 mii locuitori din mediul urban.În

aspect gender, numărul femeilor cu dizabilităţi a crescut din anul 2008 cu 2,1%. La 10 mii femei

revin 473 femei cu dizabilităţi comparativ cu 563 pentru bărbaţi. Din total persoane cu

dizabilităţi, 71 la sută au obţinut dizabilitatea în urma unei boli obişnuite, 15 la sută sunt

persoanele cu dizabilitate din copilărie, iar 8 la sută sunt copiii cu dizabilitate.

Tabelul 2. Repartizarea pensionarilor cu dizabilităţi pe grade, categorii şi grupe de vîrstă

2008 2009 2010 2011 2012

Total pensionari de dizabilitate, mii persoane 131,2 133,2 134,4 135,8 136,5inclusiv:

pe motiv de boală obişnuită 124,5 126,6 127,9 129,8 130,7

pe motiv de boală profesională şi accidente de muncă 3,6 3,6 3,5 3,1 3,0

participanţi la lichidarea avariei de la Cernobîl 2,1 2,0 2,0 2,0 1,9

militari în termen 1,0 1,0 1,0 0,9 0,9Distribuţia pensionarilor pe grupe de vîrstă, mii persoane

16-29 ani 1,9 1,9 1,9 1,9 2,030-54 ani 67,0 65,9 64,0 62,5 61,155-64 ani 44,3 47,5 50,8 53,6 55,265 şi peste 18,0 18,0 17,6 17,8 18,2

10

Sursa:Biroul Național de Statistică

Dizabilitatea primară

Conform datelor Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă,

în anul 2012 au fost expertizate 15,8 mii persoane, iar în cazul a 79,7% (12,6 mii persoane) a fost

stabilit un anumit nivel de dizabilitate. Comparativ cu anul 2010 se atestă o reducere a numărului

de persoane expertizate, precum şi a ponderii persoanelor cărora li s-a stabilit grad de

dizabilitate. În anul 2012 la 10 mii locuitori revin în medie 44 persoane cu dizabilitate primară,

comparativ cu 51 persoane la 10 mii locuitori în anul 2008.

Figura 2. Persoane cu dizabilitate primară în vîrstă de 18 ani şi peste, la 10 mii locuitori de vîrsta respectivă

Sursa : Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă

În structura persoanelor cu dizabilitate primară predomină bărbaţii cu o pondere de 59,5% faţă de

40,5% pentru femei. Rata dizabilităţii primare la bărbaţi constituie 56 persoane la 10 mii bărbaţi

în vîrstă de 18 ani şi peste, iar în cazul femeilor este de 34.

Circa 95 la sută din persoanele cu dizabilitate primară sunt în vîrstă aptă de muncă, peste 60 la

sută din ei fiind din mediul rural, iar fiecare al treilea din mediul urban. Numărul persoanelor cu

dizabilităţi în vîrstă aptă de muncă este în descreştere faţă de anul 2008 cu circa 3,5%. La 10 mii

locuitori în vîrstă aptă de muncă revin circa 49,4 persoane cu dizabilitate primară în vîrstă aptă

de muncă.

11

Figura3.. Persoane cu dizabilitate primară în vîrstă aptă de muncă

Sursa : Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă

În cazul repartizării persoanelor conform gradului de dizabilitate menţionăm că 11,5% sunt cu

dizabilitate severă (gradul I), 60,9% cu dizabilitate accentuată (gradul II) şi 27,5% cu dizabilitate

medie (gradul III), ori comparativ cu anul 2008 numărul celor cu dizabilitate medie a crescut cu

2,7%, dar s-a redus în cazul celor cu dizabilitate severă cu 2,9%. Practic, în fiecare zi, 21

persoane sunt recunoscute cu dizabilitate accentuată, circa 10 cu dizabilitate medie şi 4 cu

dizabilitate severă.

Figura 4. Repartizarea persoanelor cu dizabilitate primară în vîrstă de 18 ani şi peste după gradul de dizabilitate

Sursa : Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă

12

În funcţie de diagnosticul în baza căruia s-a stabilit dizabilitatea primară, în anul 2012

preponderente sunt bolile aparatului circulator (19,6%), tumorile maligne (19,1%), bolile

sistemului nervos (9,7%). De asemenea, anual se stabileşte dizabilitatea primară la peste o mie

de persoane din cauza bolilor sistemului osteo-articular, muşchilor şi ţesutului conjunctiv (8,9%),

dar şi a tulburărilor mentale şi de comportament (7,9%).

Pentru populaţia din mediul urban în structura dizabilităţii primare predominante rămîn a fi

tumorile maligne (21,6%), iar în mediul rural bolile aparatului circulator (18,9%).

Figura 5. Distribuţia persoanelor cu dizabilitate primară după maladiişi mediu de reşedinţă în

anul 2012

Protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi

În Republica Moldova protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi este asigurată prin

intermediul sistemului de asigurări sociale (pensii) şi prestaţii sociale, precum şi prin diferite

servicii sociale.

În conformitate cu prevederile legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, persoana

încadrată într-un grad de dizabilitate cauzat de o boală obişnuită beneficiază de o pensie de

dizabilitate dacă îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare, în raport cu vîrsta la data constatării

dizabilităţii. Astfel, mărimea medie a pensiei de dizabilitate4 la 1 ianuarie 2013 a constituit 779,9

lei, iar în funcţie de gradul de dizabilitate mărimea pensiei variază de la 497,1 lei pentru

13

persoanele cu dizabilitate medie pînă la 988,1 lei pentru cele cu dizabilitate severă. Comparativ

cu anul 2008 marimea medie a pensiei de dizabilitate a fost majorată în medie cu 42%.

Cuantumul mediu al pensiei în general s-a majorat cu 48% faţă de anul 2008.

Astfel, persoanele cu dizabilităţi care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la

pensie din bugetul asigurărilor sociale de stat pot beneficia de alocaţii sociale de stat3. În anul

2012, mărimea medie a alocaţiei sociale de stat pentru toate categoriile a constituit 248,2 lei, în

creştere cu 25% faţă de anul 2008. Pentru persoanelor cu dizabilităţi severe din anul 2008 se

atestă creşteri de circa 29%. De un cuantum mai mare beneficiază copiii cu dizabilităţi severe în

vîrstă de pînă la 18 ani şi persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie.

Tabelul 3. Mărimea medie a alocaţiei sociale de stat pentru persoanele cu dizabilităţi, lei

2008 2009 2010 2011 2012

Total beneficiari de alocaţii 198,3 222,0 220,3 234,6 248,2

inclusiv pe categorii:

Persoane cu dizabilităţi 82,1 92,4 92,2 99,2 105,6

Dizabilitate severă 103,4 116,5 116,5 124,7 132,9

Dizabilitate accentuată 88,9 100,1 100,3 107,5 114,8

Dizabilitate medie 52,4 59,0 59,1 63,5 67,7

Persoane cu dizabilităţi din copilărie 224,2 252,8 253,0 271,3 290,5

Dizabilitate severă 253,5 285,6 285,7 305,4 326,5

Dizabilitate accentuată 215,2 242,5 242,6 259,8 278,3

Dizabilitate medie 213,6 242,1 242,6 260,5 279,3Copii cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 18

ani 230,6 259,7 260,1 277,4 297,4Dizabilitate severă 253,4 285,5 285,6 303,6 325,9Dizabilitate accentuată 215,1 242,2 242,5 258,0 276,1Dizabilitate medie 215,0 242,4 242,4 257,8 274,6

Sursa : Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă

Un alt tip de compensaţii destinate persoanelor cu dizabilităţi este compensaţia anuală pentru

deservire cu transport în mărime de de 500 lei anual. În anul 2012, de compensaţie dată au

beneficiat 9,1 mii persoane cu dizabilităţi ale aparatului locomotor sau cu 12,2% mai mult

comparativ cu anul 2011 (8,1 mii persoane). Aproape fiecare al doilea beneficiar este persoană

cu dizabilitate cu afecţiune generală, iar fiecare a cincea persoană este cu dizabiliate din

copilărie.

Începînd cu anul 2008 persoanele cu dizabilităţi pot beneficia şi de ajutorul social şi ajutorul

pentru perioada rece a anului, care este acordat în scopul asigurării unui venit lunar minim

garantat. Pe parcursul anului 2012, circa 37 mii familii cu persoane cu dizabilităţi au beneficiat

de ajutor social şi 11,1 mii de ajutor pentru perioada rece.

14

Figura 10. Numărul familiilor care au beneficiat de ajutor social

15

Concluzii

În urma efectuării acestei lucrări am ajuns la concluzia că sănătatea este multidimensională

şi nu poate fi realizată decît prin efortul integral al societăţii, al statului, al comunităţilor locale

şi al fiecărui individ în parte.

Starea sănătăţii populaţiei este un indice integrat al dezvoltării sociale a ţării, o reflectare

a bunăstării social-economice şi morale, un factor decisiv de influenţă asupra potenţialului

economic, cultural şi forţei de muncă a societăţii.Menţinerea şi întărirea sănătăţii este o sarcină

socială primordială a statului ce poate fi soluţionată numai prin eforturile comune ale

organizaţiilor de stat şi publice, organelor şi instituţiilor medicale, prin colaborarea reciprocă,

sporirea responsabilităţii fiecărei părţi şi cointeresarea reală a fiecărui cetăţean în păstrarea

proprii sănătăţi şi a sănătăţii publice.În ultimul deceniu în ţară s-a creat o situaţie medico-

demografică nefavorabilă.

În perioada de după declararea independenţei, în sistemul sănătăţii s-au produs

schimbări structurale esenţiale, exprimînd perioada de trecere de la sistemul ocrotirii sănătăţii

publice la un nou tip de sănătate publică bazat pe medicina de stat, medicina prin asigure şi

medicină privată, care la momentul actual încă nu s-a format definitiv, luînd unele forme ce

periclitează accesibilitatea populaţiei la serviciile medicale, gen serviciile cu plată în instituţiile

medicale de stat, care la momentul actual au ajuns la 81,2 mln. lei, ceea ce constituie 38,0% din

bugetul ocrotirii sănătăţii al Republicii Moldova, formîndu-se un mutant al medicinei private de

stat.

16

Bibliografie

1. Stănciulecu, G., Managementul utilităţilor publice,editura Uranus,Bucureşti, 2002;

2. Schileru, I. , Suport de seminar – Sănătatea;

3. Raportului Mondial privind Dizabilitatea,http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/44575/20/9789730135978_rum.pdf 

4.  Legea nr. 499-XIV din 14.07.1999

5. http :// www . cdep . ro / proiecte /2006/000/40/3/ leg _ pl 043_06. pdf

6. http://www.ms.md/ministry/press_service/5952

7. http://www.ipp.md/public/files/Publicatii/2001/dezvoltarea_umana/Studiu%20Cerbu

%20Alexandru11.pdf

8. http://www.ipp.md/public/files/Publicatii/2001/dezvoltarea_umana/Studiu%20Cerbu

%20Alexandru11.pdf

9. https://ru.scribd.com/doc/132117943/Servicii-Publice-referat-sanatatea

10. http://biblioteca.regielive.ro/referate/management/serviciul-de-sanatate-publica-in-

republica-moldova-de-la-

17

ANEXE Anexa 1

Tabelul 1. Persoane în vîrsta de 18 ani și peste , recunoscuți cu dizabilitate primară

Persoane în vîrstă de 18 ani și peste, recunoscuți cu dizabilitate primară după Grupe de vîrstă, Medii, Sexe și Ani

Femei Barbați2008 2009 2010 2011 2012 2013 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Grupe de vîrsta - total

Urban 2 531 2 439 2 215 2 159 2 019 1 872 3 236 3 350 3 137 2 865 2 686 2 681Rural 3 474 3 438 3 087 3 005 3 082 2 881 4 780 4 900 4 836 4 661 4 795 4 528

pina la 29 aniUrban 133 164 137 179 164 110 225 215 254 248 181 185Rural 261 250 237 189 252 201 348 445 408 381 350 392

30-39 aniUrban 257 236 244 281 325 254 305 320 373 320 339 310Rural 385 342 395 409 456 391 513 531 540 517 560 478

40-49 aniUrban 629 615 600 567 543 483 648 754 621 559 521 474Rural 1 021 933 903 878 890 752 1 064 1 105 1 097 978 1 059 996

50 ani și pesteUrban 1 512 1 424 1 234 1 132 987 1 025 2 058 2 061 1 889 1 738 1 645 1 690Rural 1 807 1 913 1 552 1 529 1 484 1 537 2 855 2 819 2 791 2 785 2 625 2 662

Sursa : Biroul Național de Statistică

Anexa 2.

18

Tabelul 2. Morbiditatea populației după clase de boli

Morbiditatea populatiei dupa Clase de boli, Indicatori, Persoane cu morbiditati si Ani

La 1000 locuitori

Bolnavi inregistratiBolnavi cu diagnosticul stabilit pentru

prima data

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Clase de boli - total 664,9 685,5 736,3 736,0 759,3 753,5 770,1 325,9 323,5 361,5 346,5 353,8 331,0 334,4

Boli infectioase si parazitare 37,4 46,5 37,9 38,1 35,8 34,6 34,1 29,3 38,3 30,1 28,1 25,8 23,2 21,8

Tumori 21,4 22,3 23,7 26,3 25,9 21,2 20,6 3,7 3,8 3,8 3,7 4,1 4,2 4,0

Boli endocrine, de nutritie si metabolism

28,6 29,6 30,8 35,6 40,0 45,4 51,9 5,3 5,1 5,5 6,3 7,4 8,9 9,8

Boli ale singelui, organelor hematopoietice si unele tulburari ale mecanismului imunitar

14,0 13,7 13,8 14,0 14,9 14,8 13,4 6,9 6,6 6,9 7,2 7,8 7,6 6,7

Tulburari mentale si de comportament

44,6 48,5 46,7 43,5 46,4 46,3 46,4 6,3 6,4 6,6 6,7 6,3 6,0 5,7

Boli ale sistemului nervos si ale organelor de simt

48,1 47,8 49,2 50,9 53,6 55,7 52,0 22,6 22,3 22,0 21,9 23,8 23,2 21,2

Boli ale aparatului circulator 110,2 116,2 123,4 125,0 132,5 141,7 151,5 19,7 16,9 16,8 15,4 16,9 19,4 19,5

Boli ale aparatului respirator

119,8 111,4 155,7 130,9 149,1 127,9 144,8 99,7 88,6 133,9 108,4 126,8 102,3 122,5

Boli ale aparatului digestiv 80,8 82,3 88,0 93,2 97,3 95,4 92,7 19,6 18,5 19,7 23,7 26,2 22,4 20,0

Boli ale aparatului genito-urinar

46,6 47,1 48,3 48,9 51,2 54,2 52,2 20,3 19,5 20,4 20,3 21,9 23,1 20,8

Complicatii ale sarcinii, nasterii si lauziei

36,0 41,6 43,5 48,9 50,6 50,7 47,6 36,0 41,6 43,5 48,9 50,6 50,7 47,6

Boli ale pielii si tesutului celular subcutanat

26,3 24,4 23,4 24,1 22,5 23,6 20,6 23,4 21,6 20,7 21,1 20,0 20,6 18,1

Boli ale sistemului osteo-articular, ale muschilor si tesutului conjunctiv

30,6 31,2 31,8 33,9 35,3 39,2 37,2 16,2 14,8 14,7 15,1 15,4 17,3 15,1

Malformatii congenitale, deformatii si anomalii cromozomiale

3,5 3,6 3,4 3,8 4,0 4,2 4,3 1,0 1,0 1,0 1,2 1,2 1,2 1,2

Sursa : Biroul Național de Statistică

19