UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE

ŞI

ADMINISTRATIVE

Studentă : SAVIN ( ANDRIEŞ ) Corina-Elena .anul III

Balcanii , butoiul cu pulbere al Europei , e deja un clişeu de limbaj în domeniul relaţiilor

internaţionale . Sunt însă voci care susţin că lucrurile stau taman pe dos , butoiul cu pulbere

este Europa , câtă vreme Balcanii apar doar în rol de detonator. Niall Fergusson arată cum

ameninţarea Marelui Război începuse să se schiţeze chiar din momentul în care secolul XX a

văzut lumina zilei , Gavrilo Princip jucând doar rolul unei scântei într-o magazie cu pulbere .

‚,[…] Balcanii sunt alibiul de care Occidentul are nevoie”1. E un punct de vedere împărtăşit şi

de Misha Glenny care , în acord cu Hermann Keyserling , crede că Balcanii , în cazul în care

nu existau , trebuiau inventaţi. Altminteri , cine ar fi fost ţapul ispăşitor pentru gafele politicii

europene ? Celebrul Bram Stoker a avut nevoie de Balcani pentru a scrie mult mai celebrul

„Dracula”, fiindcă ce altceva simbolizează contele din Carpaţi dacă nu o năpastă provenită din

Balcani şi abătută asupra Europei , leagăn al civilizaţiei începând cu secolul XVIII. Totul se

leagă , continuă Glenny în demonstrarea ideii că spaţiul răsăritean al bătrânului continent e

scuza perfectă din mâneca Occidentului pentru gafele acestuia . Până la urmă agenţii ordinii

sunt un englez , un olandez şi un american , cei care izbăvesc lumea de răul din Carpaţi , ,,[...]

un fel de intervenţie KFOR avant la lettre”2, precizează Adrian Cioroianu.

Este adevărat faptul că lumea balcanică nu poate fi înţeleasă decât cunoscându-i istoria .

Peninsula Balcanică nu a format niciodată o entitate politică independentă , cel puţin până în

secolele XIX-XX , când naşterea sentimentului naţional a dus la apariţia statelor

independente: Grecia , România , Serbia , Muntenegru , Bulgaria şi Albania . Până atunci ,

istoria balcanică a fost încadrată în istoria unuia sau altuia dintre imperiile sau statele care au

stăpânit , în anumite perioade , regiuni ale ei . Nu se poate vorbi de o singură istorie globală a

Peninsulei , ci de mai multe istorii naţionale , care se contrazic reciproc nu numai în ceea ce

priveşte perioada contemporană , dar şi trecutul balcanic comun , pe care fiecare încearcă să-l

acapareze în folos propriu . Istoria balcanică prezintă un interes cu totul deosebit , ca istorie a

unei zone în care se intersectează influenţe şi interese diverse .

Balcanii şi istoria lor

Din punct de vedere geografic , Peninsula Balcanică este o regiune terestră înconjurată de

mările Neagră , Egee , Ionică şi Adriatică . Deşi cursurile Dunării , Savei şi Kupei sunt cel

mai adesea desemnate ca trasând conturul perimetrului nordic al ei , trebuie avut în vedere si

soarta ţinuturilor de dincolo de Dunăre locuite de români , croaţi şi sloveni legate şi de spaţiul

1 Adrian Cioroianu , Focul ascuns în piatră . Despre istorie , memorie şi alte vanităţi contemporane , Ed. Polirom , Iaşi , 2002 , p. 109.2 Op.cit.,p.109.

central european . Trăsătura cea mai reprezentativă a zonei este caracterul ei

muntos ; ,,Balkan” , care dă şi numele peninsulei , provine dintr-un cuvânt turcesc cu sensul

de ,,lanţ de munţi împăduriţi”3.

Cea mai veche menţionare cunoscută a numelui ,,Balkan” provine dintr-un memorandum

din secolul XV al scriitorului umanist şi diplomat italian Filippo Buonaccorsi Callimaco

( Philippus Callimachus ) , 1437-1496 . El este autorul unei istorii a faptelor lui Vladislaw al

III-lea Warnenczyc , în care a descris pe scurt munţii Haemus , pe care i-a văzut cu prilejul

unei misiuni diplomatice ( poloneze) în capitala otomană . În memorandumul său din 1490

către Papa Inocenţiu al VIII-lea , Callimaco arăta că localnicii foloseau numele Balkan pentru

munte : ,,Quem incolae Bolchanum vocant”4.

Dominată de munţi şi de dealuri , regiunea posedă relativ puţine suprafeţe agricole fertile ,

cu excepţia Văii Dunării ( teritoriul României actuale şi două zone din fosta Yugoslavie –

Slavonia şi Voijvodina ). Structura discontinuă a acestor munţi a descurajat procesul de

integrare din interior , dar în acelaşi timp nu a opus nici o rezistenţă penetrării din exterior ,

accesul fiind permis printr-o reţea de văi , platouri şi depresiuni . Ele prezentau anumite

particularităţi şi au favorizat legături , cuceriri , schimburi . Cele mai importante căi de acces

erau Dunărea şi drumul care lega Belgradul de Salonic , formând împreună o cale de

schimburi de forma unui T uriaş .

Situată strategic la convergenţa Asiei , Africii şi Europei , Peninsula Balcanică a constituit

atât un obiectiv tentant pentru cuceritori , cât şi o cale de trecere spre alte regiuni . Primii

locuitori ai peninsulei sunt ilirii; ei au trăit în regiunea situată la vest de valea Moraviei până

la Marea Adriatică . Albanezii susţin că sunt descendenţi direcţi ai ilirilor clasici . Tracii s-au

stabilit la est de râul Morava , pe teritoriul care se întindea de la Marea Egee până în nordul

Dunării . Tracii au fondat un stat organizat în secolul V î.Hr. Dacii , o ramură a tracilor ,

aveau să constituie un element fundamental în formarea naţiunii române .

În antichitatea greacă , elenismul şi barbaria îşi împărţeau Peninsula Balcanică . Mai târziu

romanii au cucerit aproape în întregime Balcanii , dar nu s-au aşezat decât de-a lungul coastei

adriatice şi pe malurile Dunării .

La sfârşitul antichităţii , romanitatea orientală acoperea un spaţiu imens din Europa sud-

estică şi centrală , de la porţile Vienei la Marea Neagră . Ea se întindea pe o mare parte din

teritoriul actual al Austriei , Ungariei , României şi pe teritoriul Bulgariei şi al fostei

Yugoslavii . Pe latura sa din sud , latinitatea era separată de lumea elenă de linia Jirecek-

Philippide-Skok , ce se confundă cu actuala graniţă de nord a Turciei , Greciei şi Albaniei . Pe

acest spaţiu , ce avea ca axă valea Dunării şi egala teritoriul Galiei şi Peninsulei Iberice luate 3 Stevan K. Pavlowitch , Istoria Balcanilor . 1804-1945 , Ed. Polirom , Iaşi , 2002, p.9.4 Maria Todorova , Balcanii şi Balcanismul , Ed. Humanitas , Bucureşti , 2000 , p.45.

la un loc , s-a născut poporul român care constituia , alături de italieni , francezi , portughezi

şi spanioli , unul dintre pilonii romanităţii europene5.

Importanţa militară , politică şi economică a Balcanilor a crescut în urma noii orientări ,

către est , a Imperiului Bizantin . Peninsula avea să devină o punte de legătură , dar şi o zonă

de confruntare între vechea şi noua Romă .

Dominaţia otomană izolase aproape în totalitate Balcanii de restul Europei şi lumea

ortodoxă de restul creştinităţii . Declinul puterii militare otomane a permis Habsburgilor să le

uzurpeze autoritatea în Balcani şi să influenţeze direct sau indirect peninsula .

În secolul XIX lupta popoarelor din centrul şi sud-estul Europei pentru unitate şi

independenţă naţională , pentru eliberarea de sub dominaţie otomană , rusă sau austriacă a

cunoscut un mare avânt . Sârbii (1804-1805) , românii şi grecii au declanşat mişcările

revoluţionare (1821) conduse de Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti . Grecii şi-au

obţinut independenţa formală înaintea altor state din balcani (1821-1830) , însă suveranitatea

sa a fost limitată de către puterile europene protectoare şi prin controlul financiar impus la

sfârşitul secolului XIX . Unirea Moldovei cu Ţara Românească (1859) şi afirmarea tot mai

puternică a României pe plan internaţional a constituit un important element de sprijin şi de

stimulare a luptei de eliberare a popoarelor din Peninsula Balcanică . Independenţa a

reprezentat şi ea un moment important în istoria Balcanilor . România , Serbia şi

Muntenegru , promovate la statutul de independenţă totală în 1878 – Congresul de la Berlin ,

fie şi-au descoperit independenţa ciopârţită de Austro-Ungaria , fie au considerat avantajoasă

o asemenea tutelă neoficială . Bulgaria (independentă din 1908) a reuşit să sfideze , oarecum ,

Rusia şi să se comporte mai independent decât Grecia .

Toate statele balcanice au exploatat la un anumit moment dat invidiile reciproce ale

marilor puteri europene şi s-au bucurat de o oarecare libertate de acţiune în ciuda

constrângerilor comerciale şi financiare .

Percepţii asupra Balcanilor

La sfârşitul secolului XIX funcţionau două modele de percepere a Balcanilor : modelul

aristocratic şi modelul burghez . Deşi problema macedoneană a contribuit la reputaţia de

regiune agitată a Peninsulei , abia în timpul războaielor balcanice şi al primului război

mondial , a fost inventat termenul de ,,balcanizare” , impunând o imagine negativă a zonei .

Acestei imagini i s-a adăugat acum o trăsătură nouă : violenţa .

Un alt aspect , care a apărut în gândirea secolului XIX , s-a adăugat termenului Balcani în

perioada interbelică : aspectul rasial . Discipol al lui Gobineau şi Chamberlain –părinţii

rasismului- , Hermann Keyserling a fost o figură influentă în filozofia cunoaşterii şi 5 Stelian Brezeanu , Gheorghe Zbuchea(coordonatori), Românii la sud de Dunăre.Documente ,Arhivele Naţionale ale României , Bucureşti , 1997,p.8.

psihologia culturii . În 1928 , el a publicat ,,Das Spektrum Europa”( Analiza spectrală a

Europei) . Din cele douăsprezece capitole , unul este dedicat Balcanilor : ,, Ce înseamnă

Balcanii , pentru noi care nu locuim acolo ? În ce măsură constituie o realitate şi pentru cei

care nu ştiu aproape nimic despre ei ? Cum se face că termenul balcanizare mai peste tot este

înţeles ori folosit corect ?[...]Pe cât de departe văd eu , sensul lor simbolic poate fi cel mai

bine perceput din două puncte de vedere : mai întâi , plecând de la afirmaţia , considerată

îndeobşte adevărată , că Balcanii ar fi butoiul cu pulbere al Europei . Al doilea , de la

duşmănia dintre popoare , elementară şi de nereconciliat” 6 .

Oferindu-ne ample descrieri ale grecilor , românilor şi turcilor ( sârbii , bulgarii şi

albanezii, nefiind decât nişte ,,războinici primitivi şi neamuri de hoţi”7 nu meritau atenţie) ,

Keyserling rezumă Balcanii astfel : ,,[...]Balcanii actuali nu sunt decât o caricatură a celor din

antichitate . Spiritul Balcanilor este spiritul vrajbei eterne . Dacă sunt înlocuiţi de rase

primitive , atunci oferă tabloul primitiv al luptei primitive a tuturor contra tuturor . La cei mai

înzestraţi şi mai cultivaţi , acest spirit se manifestă ca unul al agon-ului. Dar spiritul

pământului în Balcani este , în sine , o forţă primară modelatoare . Aici e adevărat în cel mai

înalt grad ceea ce e valabil în cazul spaţiului baltic”8.

Robert D. Kaplan susţine în cartea sa , ,,Fantomele Balcanilor.O călătorie în istorie”,

că ,,nazismul , de pildă , poate revendica origini balcanice , în mahalalele Vienei , sol fertil al

atâtor resentimente etnice aparţinând sudului lumii slave , a învăţat Hitler să urască atât de

devastator”9.

În sfârşit , o nouă imagine s-a suprapus Balcanilor după cel de al doilea război mondial ,

când a luat-o în stăpânire un nou demon , comunismul , ocolind cele două dintre cele mai

importante zone culturale balcanice , Grecia şi Turcia .

John Gunther susţine în”Inside Europe” faptul că ,,Dincolo de ceea ce a fost cândva

Cehoslovacia , se întind azi Balcanii . Ei sunt , s-a spus , un fel de iad pavat cu intenţiile

malefice a puterii”.

Balcanismul şi semnificaţia lui sunt prizonierii unui orizont de discurs în care

termenul ,,Balcani” se opune termenilor de ,,Occident” şi ,, Europa” , în timp

ce ,,Balcanismul” este perechea întunecată a termenului de ,,civilizaţie occidentală”. Balcanii

au rămas robiţi Europei ca un spaţiu al anti-civilizaţiei , ca un alter ego , cu tot ce implică mai

rău această condiţie .

Evoluţiile geopolitice ale Balcanilor în secolul XX

6 Hermann Keyserling ,Analiza spectrală a Europei,Institutul European Iaşi, 1993,p.273.7 Ibidem , p.277.8 Ibidem ,p.275-276.9 Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor.O călătorie în istorie,Editura Antet,1998.

La sfârşitul anilor 1930 , Balcanii reprezentau pentru Germania şi Italia , o zonă de inters

din punct de vedere geopolitic şi geostrategic . Deţinerea controlului asupra acestui spaţiu era

un atu considerabil pentru ducerea cu succes a războiului în estul Europei . Aceasta reprezenta

blocarea libertăţii de acţiune a Angliei în Mediterana Orientală . Pătrunderea Italiei şi apoi a

Germaniei în Balcani s-a realizat succesiv între anii 1939-1941. Cu excepţia Turciei , care

reuşeşte să-şi menţină neutralitatea , celelalte ţări balcanice au fost victimele agresiunii Axei .

Albania a fost ocupată de Italia din aprilie 1939 constituind capul de pod de valoare strategică

pentru planurile de cuceriri ale lui Mussolini în Balcani10 .

Din octombrie 1940 şi până în martie 1941 ocuparea progresivă a Bulgariei de către

Germania devine un fapt consumat în Iugoslavia , din cauza loviturii de stat a generalului

Simovici şi îndepărtării de pactul tripartit ( Germania , Italia, Japonia ) trupele germane

pornesc un ,,blietzkrieg” care se termină în 11 zile prin capitularea guvernului de la Belgrad

( 17 aprilie 1941)11.

Grecia este şi ea parţial ocupată , astfel încât , până la 1 mai 1941 toată partea continentală

a fost controlată de germani .

În timpul războiului , Anglia care avea interese strategice în Balcani , în Mediterana şi în

Africa pentru protejarea imensului său imperiu colonial , cu o tenacitate de care numai

Churchill era capabil , considera esenţială deschiderea unuia sau a mai multor fronturi în

aceste zone strategice . Campania din Africa de Nord , debarcarea în Sicilia sunt dovezi ale

unor astfel de opţiuni . În acest context , varianta balcanică a celui de al doilea front , menită

să-l atace pe Hitler era mereu propusă de Londra . Eficienţa unui astfel de front în Balcani era

pentru englezi un considerent de ordin militar , dublat de unul politic . Marea Britanie nu voia

să lase mână liberă ruşilor , într.o zonă în care influenţa sovietică , conjugată cu avantajul

mişcărilor de rezistenţă , risca să disloce vrchea politică de echilibru , aşa cum fusese ea

practicată până în 1939 . Preocuparea Marii Britanii de a-şi păstra , fie măcar parţial , o

influenţă politică în Balcani , nu a încetat , chiar dacă nu s-a deschis un al doilea front aici .

Evoluţia rapidă a operaţiunilor militare a făcut actuală necesitatea delimitării unor zone de

responsabilitate între aliaţi , care dădeau expresie , în fond , tradiţionalei politici a echilibrului

de putere şi a stabilirii sferelor de influenţă . Astfel s-a ajuns la partajul realizat între Churchill

şi Stalin în octombrie 1944 care , exprimat în procente , lăsa sovieticilor mână liberă în

România şi Bulgaria , iar englezilor în Grecia .

10 Constantin Posea, Balcanii,zonă de interes geopolitic şi geostrategic,Ed. Universităţii Lucian Blaga, Sibiu,1999,p.26.11 Winston Churchill, Al doilea război mondial,vol.I,Ed. Saeculum, Bucureşti,1997,p.399-410.

Sfârşitul războiului , avea să însemne , pe de o parte , pătrunderea comunismului în tot

nordul peninsulei , iar pe de altă parte , eliberarea ţărilor balcanice . În acest context U.R.S.S.

va exercita un control absolut asupra ţărilor balcanice – Bulgaria , Albania .

Divizarea , iniţial politică a peninsulei s-a accentuat după ce Grecia şi Turcia au intrat în

N.A.T.O. Iugoslavia a reuşit să-şi păstreze echilibrul ca stat nealineat între cele două sisteme.

Cu aceşti noi parametri relaţiile politice internaţionale s-au îndreptat spre un bipolarism care

a modelat , pentru o bună perioadă de timp , dezvoltarea vieţii politice balcanice .

În acelaşi timp , Grecia devine un important pol occidental în sudul Balcanilor , iar Turcia

a contribuit la întărirea flancului sudic al N.A.T.O. Se poate afirma că Balcanii au continuat să

rămână şi în perioada postbelică un loc fierbinte în jocul de interese al marilor puteri şi în

creionarea scenariilor geopolitice . Divizarea ideologică a peninsulei a lăsat urme adânci în

toată această perioadă .

Evenimentele din 1989 vor anihila divizarea , dar vor determina o intensificare a acţiunilor

de cucerire a noi sfere de influenţă în acest spaţiu .

Dictonul potrivit căruia ,,cine stăpâneşte Balcanii , stăpâneşte întreaga Europă” rămâne

mai actual ca oricând iar sintagma ,,butoiul cu pulbere al Europei” are alte sensuri în

actualitate .

Balcanii zilelor noastre oferă teren propice fervorii naţionaliste , etnice ori religioase ca

urmare a istoriei contradictorii complexe şi violente care a produs răni adânci rămase uneori

necicatrizate. La începutul secolului XX , neînţelegerile teritoriale privind moştenirea

otomană au fost alimentate de marile puteri europene , dar şi de un exclusivism naţionalist

care a împiedicat afirmarea unităţii în lupta împotriva asupririi . Respectivul exclusivism

naţionalist , ce şi-a găsit expresia în dispute de ordin teritorial , a fost dublat de exclusivismul

de ordin religios .

Deceniile parcurse în perioada războiului rece nu au făcut prea mult pentru rezolvarea

problemelor specifice balcanilor , ori spre rezolvarea aspectelor litigioase dintre statele de

aici. Aşa se face că astăzi Balcanii continuă , încă , să fie un spaţiu geopolitic destul de

controversat .

După aprecierile lui Oleg Serebrian , în interiorul spaţiului balcanic se regăsesc şase

conflicte pasive : serbo-albanez , macedonean , ungaro-român , serbo-croat , greco-turc . Ca

densitate Balcanii sunt , după zona Caucazului , a doua regiune conflictuală din lume , dar ca

şi gravitate şi amploare , Balcanii sunt de departe cel mai sensibil loc 12.

12 Oleg Serebrian,Va exploda Estul?Geopolitica spaţiului Pontic, Ed.Dacia,Cluj-Napoca,p.92.

Bibliografie :

Hermann Keyserling , Analiza spectrală a Europei, Editura Institutul European, Iaşi , 1993, p.273-

296.

Robert D. Kaplan , Fantomele Balcanilor.O călătorie în istorie, Editura Antet,1998.

Oleg Serebrian , Va exploda Estul?Geopolitica spaţiului Pontic,Dacia , Cluj-Napoca,1998,p.92.

Stevan K. Pavlowitch,Istoria Balcanilor.1804-1945, Editura Polirom , Iaşi, 2002,p.9.

Maria Todorova, Balcanii şi Balcanismul , Editura Humanitas , Bucureşti,2000,p.45.

Constantin Posea, Balcanii , zonă de interes geopolitic şi geostrategic,Editura Universităţii Lucian

Blaga , Sibiu, 1999,p.26.

Winston Curchill,Al doilea război mondial , vol. I, Editura Saeculum,Bucureşti,1997,p.399-410.

Adrian Cioroianu,Focul ascuns în piatră.Despre istorie,memorie şi alte vanităţi contemporane,Editura

Polirom,Iaşi,2002,p.109.

Stelian Brezeanu,Gheorghe Zbuchea (coordonatori),Românii la sud de Dunăre.Documente,Arhivele

Naţionale ale României,Bucureşti,1997,p.8.