MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA Universitatea de Stat "B.P.Hasdeu",orașul Cahul Facultatea de Filologie și Istorie Specialitatea de Istorie și Educatia civică

Tema :Cultura și

civilizația incașă

Obiectul de studiu:Istoria medievală a Europei

Elaborat:Olteanu Viorica..studenta grupei IEC 1201 Controlat:Ghelețchi Ion,asistent universitar

0

2013,Cahul

Voieşti să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape. Vrei

sa-ţi placă? Priveşte-le de departe.

O să încercăm astăzi, atât cât putem şi cât ne permite timpul să aflăm ceva nou, interesant şi deosebit în legatură cu vastul Imperiu Incaş, precum şi alte cunoştinţe legate de cultura şi civilizaţia acestui popor.Incașii au construit o bogată și complexă civilizație care a stăpînit peste opt milioane de oameni.Poveștile mitice referitoare la întemeierea Imperiului Incaș susțineau că ”primul împărat” identifica cu zeul Soarelui,Kun-tiki,care a apărut din fundul lacului Titicaca.[9]

Civilizaţia incaşă

 Imperiul Inca, vast imperiu în Munţii Anzi din America de Sud, a fost creat de către incaşi, un popor băştinaş american, în secolul al XV-lea şi cucerit de către spanioli în secolul al XVI-lea. Incaşii au construit o bogată şi complexă civilizaţie care a stăpânit peste opt milioane de oameni.Cu toate că incaşii s-au lipsit de un limbaj scris şi de faptul că nu cunoşteau roata şi bronzul, ei au realizat inovaţii de inginerie fără seamăn în alte parţi ale Americii, întrecându-le până şi pe cele europene. Au construit structuri de piatră imense, au construit drumuri şi poduri suspendate pentru a putea traversa văile înguste şi abrupte ale munţilor Anzi.          Incaşii au cucerit un mare număr de oameni din vecinătăţi. În timpul în care imperiul a ajuns la apogeul dezvoltării sale, avea o suprafaţă mai mare de 906.000 km2. Acest teritoriu a fost centralizat pe culmile Anzilor, însă s-a extins până spre Pacific şi bazinul Amazonului.[4]

Ştiaţi că? Legendele povestesc despre începuturile obscure ale incaşilor. Conform acestor relatări,

patru fraţi au format familia Inca. Incaşii şi-au construit templele din granit provenind din carierele din regiune ; totuşi,

nimeni nu ştie cum aceste pietre enorme au ajuns pe vârful muntelui Machu Picchu, căci incaşii nu cunoşteau roata.

Originea incaşilor          Oamenii, cunoscuţi mai tarziu ca incaşi, erau organizaţi la început într-un mic grup războinic care vorbea limba "Quechuana" şi trăiau lângă lacul Titicaca în sud-estul Perului, în secolul XII-XIII. Conform legendei incaşe, primul împarat incaş, Manco Capac, împreuna cu trei fraţi şi patru surori au ieşit din pământ, din peşteri.În jurul anului 1200, Manco Capac conducea zece ayllus, sau clanuri, de la lacul Titicaca nord către valea fertilă din Cuzco. Incaşii au cucerit valea şi au supus poporul. Au întemeiat oraşul Cuzco, capitala lor.

1

          Manco Capac s-a căsătorit cu una din surorile sale pentru a stabili dinastia regala. El şi succesorii săi au mărit puterea imperiului prin căsătorii, alianţe şi cucerirea popoarelor vecine.În scurt timp am cucerit-pe o rază de peste 300 km-aproximativ 500 de triburi,intenrgîndu-le într-un sistem de organizare extrem de precis si de rigid. De-a lungul istoriei sale ”imperiul” a fost guvernat de 12 suverani,mai degrabă mari căpetenii de triburi.Primul a fost al șaselea suveran Rocca,considerat adevăratul fondator al imperiului și care a avut o armată de 20.000 de luptători a supus ,ai ,ulte triburi,începînd din 1350.A doilea suveran Pachacutec s-a evidențiat prin campaniile militare organizate între anii 1438-1463.Urmașul lui a fost Tupac Yupanqui (1471-1493) a ridicat imperiu la apogeu prin reorganizarea statului,construirea drumurilor si fortărețelor,cucerirea marelui podiș pînă la

Quito,precum și o parte mare din teritoriul actualei țări Chile [1,pag.213-215].Adevărata expansiune a început sub conducerea lui Viracocha Inca, al optulea conducător. În 1437, a extins graniţele imperiului cu 40 de km în afara zonei Cuzco. Imperiul a ajuns la dimensiunea maximă în timpul lui Huayna Capac (1493-1525).El a continuat consolidarea imperiului prin cucerirea regatului Quito. Și înăbușirea revoltei triburilor din nord cu prețul masacrării a mii de răzvrătiți.Moartea acestuia, în 1525, înainte de a numi un succesor, a dus la divizarea imperiului între cei doi fii ai săi.După un război civil de 5 ani unul din frați l-a ucis pe celălalt,numindu-se singurul Inca [1,pag 215].          Incaşii şi-au extins simţitor teritoriile după cucerirea Chancasilor, sub domnia fiului lui Virachocha, Pachacuti Inca Yupanqui.El a reorganizat sistemul Inca social şi politic. Împreună cu fiul său, Topa Inca Yupanqui, a extins imperiul de la nordul

Ecuadorului de astazi până în centrul statului Chile de astăzi.Aventurierul Fr.Pizzaro a știut să profite de aceste tulburări interne și cu un grup de 130 de soldați și 40 de călăreți prin viclenie a pus capăt istoriei marelui și puternicului imperiu.Marele Inca a fost făcut prizonier.Cu această rușinoasă pagină scrisă de conchistadori se ăncheie istoria civilizației Inca [1,pag.215].

          Ştiaţi că? În apogeul puterii, incaşii au dezvoltat un sistem politic şi administrativ de neegalat în

emisfera vestică. Văzută de sus, oraşul Machu Picchu are forma unei păsări. În 1572 ultima cetate incașă a fost descoperită de către spanioli, iar ultimul conducător,

Túpac Amaru, fost capturat și executat, ducând astfel la sfârșitul Imperiului Inca.

Societatea şi economia         Baza societatii incase era ayllu-ul, un fel de clan format din mai multe familii care traiau impreuna, pe o suprafata limitata, si care isi imparteau pamantul, animalele si recoltele [3].Aici domina regimul de proprietate colectivă a pămîntului.Încă înainte de sosirea incașilor pe Marele Podiș Peruvian,aylu-ul se uneau înre ele formînd ”state” minuscule,conduse de șefi a căror funcții devenise ereditară.Acești șefi exercitau puterea civilă și judecătorească.Aecste ”state” se luptau foarte des între ele.Cuceritorii incași au păstrat aceste structure,dar le-au încadrat în norme foarte precise [1,pag.219-220].Ayllu-ul varia in marime, de la simple ferme de tarani, la orase mari. Toata lumea apartinea unui ayllu. Daca cineva se nastea intr-un ayllu, acolo murea. Daca

2

un barbat dintr-un ayllu nu era casatorit pana la varsta de 20 de ani, conducatorul ayllu-ului ii alegea o sotie [3].Societatea incaşilor a fost organizată strict, de la împarat şi familia regală la simplii ţărani şi oameni de rând. Împaratul era considerat descendent al zeului soarelui, Inti, şi conducea ca autoritate divină. Toată puterea stătea în mâinile sale. Numai influenţa obiceiurilor şi frica de revoltă contracarau puterea împăratului.Împăratul alegea pe cei mai importanți administratori dintre fii săi.Următoarea clasă socială după împărat era aristocraţia, care cuprindea descendenţi şi rude ale împaraţilor.Aceșia dețineau cele mai importante posturi

din:guvernare,religie și armată.Nobilii dintre popoarele cucerite făceau și ei parte din aristocrație și erau considerații ”incași adoptați”[3].Din motive administrative, imperiul a fost împărţit în mai multe organizaţii, cunoscute ca: "Cele patru suyus (sfert) ale lumii", cu capitala Cuzco în centru. Incaşii şi-au numit imperiul "Tahuatinsuyu", care însemnă "Tărâmul celor patru sferturi"[4]. Un suyu, Antisuyu se intindea la est de Cuzco si continea vai adanci, acoperite cu paduri, care se prelungeau pana la junglele bazinului Amazon. Unele grupuri de indieni din aceasta regiune, nefiind in bune relatii cu incasii dupa cucerire, continuau sa-i atace pe acestia. Contisuyu continea toate pamanturile de la vest de Cusco, pana la Arequipa. Collasuyu era cea mai mare parte. Era situat la sud de Cuzco si continea lacul Titicaca si regiunile din Bolivia, Chile si Argentina. Chincosuyu continea toate pamanturile ramase din nord de Cuzco. Mai tarziu, incasii au impartit fiecare parte in unitati mai mici, progresive, fiecare cu oficiali care supravegheau activitatile locuitorilor acestor unitati. Întregul imperiu era împărțit în trei categorii de proprietăți:

a preoților-întreținerea și nevoile templelor. a suveranului-familiei sale si nibililor de singe real. a populației-proprietatea colectivă a ei.

În fiecare an se făcea distribuirea și redistribuirea a terenurilor afectate de familii.Soțul și soția sa primeau un ”tupu”-o suprafață de circa 5000 m2 și pentru fiecare copil de sex masculine se mai dădea cite un ”tupu”.Pămîntul era prelucrat de populația liberă,nu existau nici sclavi și nici iobagi.Pentru a ara pămîntul era folosit ”plugul”,care era tras cu o frînghie,de șase sau opt barbate.Mai era folosit și sistemul de irigare a terenurilor-cu șanțuri,cu mari bazine-rezervoare,cu diguri,cu ecluze și conducte subterane.De asemenea la prelucrarea pămîntului se foloseau îngrășăminte natural,de guano-excremente de păsări marine [1,pag.216]. Singura formă de impozite și taxe erau prestațiile de muncă în diferite sectoare,care erau oferite doar poporului de rînd.Fiecare om din poporul de rind erau obligați să prelucreze:1.”pămînturile soarelui”,adică pămînturile templelor;

3

2.ale bătrînilor,bolnavilor,văduvelor, orfanilor minori si ale soldaților în serviciu efectiv;3.pămîntul destinat familiei sale,dar și pămîntul vecinului dacă era nevoie;4.pămîntul lui Inca,suveranului [1,pag.216]. Lumea animală se evidențiază prin prezența turmelor de lame,alpaca,guanaco vicuna. Au urmat câinii, raţele şi porcii de Guineea.Lama era singurul animal de povară al incașilor,deoarece nu necesita multă mîncare și apă,și nici efort mare pentru îngrijirea lor.Fauna pădurilor și a munților era proprietatea statului.O data pe an se organizau mari vînători,sub conducerea personală a lui Inca sau a unui înalt demnitar.Cel mai mult se vîna cerbi și ovine,iar carnea lor era pusă la uscta și la păstrare,servind ca unica hrană a poporului de rînd.Un procent din fiecare recoltă a fiecărui om trecea în depozitele statului, pentru a fi distribuită la nevoie. Cele mai importante recolte erau cele de porumb şi de cartofi [4]. O parte din popor,într-un număr mic deprindea diferite meșteșuguri sau ocupații,în dependent de natura specifică a zonei respective. Acestea meșteșuguri se transmiteau ereditar-din tată în fiu.Statul era obligat să-i furnizeze materialele si materiile necesare meșteșugarilor [1,pag.216-217]. Cei mai multi dintre incasi erau fermieri care lucrau pamantul. Imparatul era stapanul tuturor teritoriilor din imperiu. El conducea si repartiza ayllu-urile astfel incat o familie avea o ferma. Viata de zi de zi a incasilor varia in functie de clasa sociala. Imparatul locuia intr-un superb palat de aur si argint. Desi paturile sale erau create din blana fina, el dormea pe podea, ca si oricare alt servitor sau supus de-al sau. Cu toate ca avea mai multe sotii, ca sotie oficiala era

recunoscuta sora sa [3].

Organizarea politică și administrativă Incașii au avut un stil propriu de organizare a regiunilor

cucerite,evitau în primul rînd masacrele și distrugerile orașelor,a bunurilor materiale.Deodată după cucerire făceau recesămîntul populației și al bunurilor.Astfel se stabileau cuantumul și natura tributului.Dacă populația cucerită era loială,atunci i se respectau obiceiurile,credințele religioase și limba,pe lîngă aceasta ei erau obligați să învețe limba incașilor ”quechua”.Din punct de vedere religios pe lîngă zeii lor se impunea și zeul soarelui și invers [1,pag.220-221].

Pe lîngă aceste măsuri se mai extindea și rețelele de drumuro în teritoriile noi,repararea obiectelor sctricate în

timpul războiului,prelucrarea mai bună a pămîntului,trimiterea turmelor de lame în locurile unde aceasta ovină nu era cunoscută. Populația acestui imperiu era organizată în grupe de bază a cîte 10 familii,care ulterior formau unități de 100,1000 și de 10 000 de familii.Fiecare unitate de 10 familii avea un șef propriu,care aveau atribuții administrative și judecătorești.[6]El acorda fiecărei familii:

bucată de pămînt cuvenit; supraveghează munca celor zece capi de familii; avea grijă de alimentația,veșmintele,semințele și uneltele de lucru necesare pentru aceste

familii;4

trebuia să judece cazurile de delicte mai ușoare; să trimită în fiecare lună superiorului său ierarhic imediat o situație statistică referitoare

la grupa sa.Aceleași atribuții le aveau și șefii unităților progresiv superioare:să-și supravegheze subordonații în îndeplinirea sarcinilor ce le reveneau.Șefii unităților de 10 000 de familii erau în subordinea unor înalți demnitari,toți nobili.[8] Imperiul incașilor era împărțit în patru mari regiuni,fiecare avînd mai multe provincii.Instituțiile superioare de cele mai înalt grad erau:tribunalul suprem și ”Consiliul din Cuzco”,ai cărui patru membri reprezentau cele patru mari regiuni ale impreiului.Ele examinează probleme importante politice,administrative și în special judecătorești,întocmind legi și redactînd regulamente [1,pag.222]. Familia regală constituia cats supremă-”Copii soarelui”,întrucît Inca se intitula ”Fiul Soarelui”.Membrii esi nu se puteau căsători înafara castei.Inca însuși se putea căsători numai cu o soră a lui.Puterea lui Inca era nelimitată,ar suveranul era obiectul unui adevărat cult.Fiind considerată o persoană sacră,nimeni nu se putea apropria de el decît desculț și purtînd în spate o povară simbolică,semn al supunerii absolute.Purta numai veșminte de brocart,o mantie ornată cu plăci de aur,iar pe piept,un mare disc de aur reprezentînd imaginea soarelui.În urechi,cercei enormi de aur,iar turbanul albastru ca o mitră semicirculară și împodobită cu un bogat penaj multicolor era insigna regală prin excelentă,care a rămas un interes pentru doamne [1,pag.222-223]. Fiecarui guvernator ii serveau inca zece guvernatori districtuali, fiecare dominand peste un district de zece mii de tarani. Alt oficial era conducatorul unui sat mare care domnea peste o suprafata mai mica, care continea aproximativ 1000 de tarani. La cel mai jos nivel de organizare, un oficial supraveghea un grup de zece tarani. In total, pentru fiecare zece mii de tarani erau 1331 de oficiali [3].

Legislația și administrarea justiției

Fiecare cetățean al imperiului era obligat să servească statul,în dependență de formă,vîrstă și capacitățile sale:acesta fiind considerat principiul fundamental al legislației sociale incașe.Întreaga populație era împărțită,după vîrstă,în 9 categorii.O ”lege a săracilor” convocată de marele legislator Inca Tupac Yupanqui,prevedea obligația statului de a întreține pe cheltuiala sa pe toți infirmii inapți de muncă,stabilea și alte drepturi și datorii,precum:

în timpul prînzului toți erau obligați să-și țină casa deschisă,pentru vizitele inopinate ale unor inspectori.

aceste vizite se făceau cu rostul să controleze buna întreținere a gospodăriei și să verifice îndeplinirea tuturor îndatoririlor sociale.

impozitele sau tributul era sub formă de prestație de muncă(obligați erau bărbații între 25-50 ani).

prestațiile erau obligate pe o perioadă de două sau trei luni pe an. statul asigura hrana și îmbrămintea,atît pentru bărbați cît și pentru membrii familiilor lor

dacă aceștia îl ajutau în respectiva muncă. fetelor le era impusă castitea,sub sancțiunea pedepsei cu moartea. se puteau căsători la 18 ani,cele nemăritate(pîna la 30 ani) erau întrebuințate în servicii

publice(țesătoare,servitoare,concubine,torcătoare). femeile nemăritate între 30-50 ani serveau în familiile nobililor ca

bucătărese,guvernante,femei de serviciu,etc.[1,pag.223-224]Organizarea și administrația justiției de asemenea era aspră,cu atît că erau legi puține,în schimb pedepsele erau extreme de severe.Pedepsele:

la primul furt era pedepsit cu 500 de lovituri de bici,iar la al doilea vor fi omorîți prin supliciul pietrei și trupele lor lăsate ca pradă vulturilor și vulpilor.

5

acel care distrugea un pod intenționat era pedepsit cu moartea. un bărbat care își ucide soția vinovată de adulter nu este pedepsit,iar dacă o ucide din

alt motiv este pedepsit cu moartea. pedeapsa capitală era folosită în situația cînd mama își ucide fiul cu un leac

otrăvitor,precum și persoana care i la dat;un bărbat care sedusese o femeie măritată aparținînd nobilimii.

un șef care ăși ucidea un subordonat era pedepsit cu piatra,în caz de recidivă se trecerea direct la pedeapsa capitală.

pentru acei care erau împotriva lui Inca și trădători se aplicau cele mai severe pedepse:jupuirea pieleimcare ulterior din ele se confecționau tobe,din oase-flaute,iar din cranii-cupe de băut.

Nici un pom fructifer sau un arbore de preț nu poate fi tăiat,sub pedeapsa cu moartea,desigur și cerbii,guanacos si vicunas nu pot fi vînați;era permis omorîrea vulpilor,urșilor,pumei.

Pedepsele erau foarte severe,dar se știe că erau aplicate foarte rar,deoarece însăși crimele erau rare în Imperiul Inca [1,pag.224-225].

          Ştiaţi că? Incaşi practicau deformarea cranială prin înfășurarea strânsă a capului noilor-născuți, acest

proces necauzând însă leziuni cerebrale.

Comunicațiile Imperiul Inca s-a evidențiat pe primul loc în domeniul organizării mijloacelor de comunicație și a construcțiilor.În istoria universală a existat două drumuri mari,printre care al doilea este al incașilor-peste 16 000 km.Unul din ”drumurile incașilor” mergea de-a lungul coastei pe o distanță de 4057 km,altul,peste Anzi atingea cea mai mare înălțime-peste 5230 m și avînd o lungime de 5232 km2 (fiind cunoscut ca cel mai lung drum din lume).Drumurile erau pavate cu lespezi de piatră,pe porțiunile de pantă foarte abrupte drumul era construit din trepte.Podurile erau de diferite feluri,printre care se enumeră pontoane,arcuite de piatră,suspendate.Din cele peste 40 de poduri mari si vreo sută mai mici care se cunosc,cel mai lung-45 m-a rezistat și a fost folosit timp de 500 de ani.[8] De-a lungul drumurilor erau instalate stații de poștă,la distanță de 20 km pe drumurile de munte și de 30 km de drumul de coastă.Acestea fiind construite din piatră sau din cărămidă uscată,cu o singură încăpere,unde se găsea adăpost și mîncare.Comunicațiile cu punctele cele mai îndepărtate erau asigurate prin intermediul curierilor-alergători.Din trei în trei km existau posturi permanente de curieri,funcționînd zi și noapte.Mesajul era oral,însă era însoțit și de pro-memoria de sfori cu noduri.În felul acesta comunicarea era transmisă cu o viteză de peste 400 km în 24 ore.[1,pag.227-228]

Ştiaţi că? Teritoriile pe care le cucerise imperiul incaş aveau o suprafaţăde 950 000 km2

Lărgimea nomală a drumurilor era de 7,30 m3

Construcțiile Imperiul Inca desigur devine faimos și ărin construcțiile sale din piatră-temple, palate, depozite, care erau răspîndite în unele regiunide junglă pînă la Marele Podiș și din zona de deșert de pe coastă pînă la înălțimi de peste 4000 m. Orașul Cuzco,cu o populație de 200 000 de locuitori avea străzi pavate și palate de piatră cu fațade de o lungime de 100-200 m.Construcțiile erau din blocuri rectangulare masive,cîntărind cîteva tone.Aspectul străzilor era deprimant.Piatra clădirilor era de o culoare foarte închisă,casele erau fără ferestre spre stradă și nici portaluri.Un templu putea atinge o înălțime de 12 m,precum era Templul Soarelui din Cuzco.Edificiile civile erau foarte modeste,fără etaje.Acoperișul era făcut din rogojini acoperite cu un strat de argilă amestecat cu

6

pietriș,ferestrele dinspre curtea interioară erau mici si plasate imediat sub acoperiș.Zidurile exterioare nu aveau nici un ornament sculptural sau pictural.[1,pag.228-229] Din reconstituirea planuriloe mai multor orașe apar în mod clar obiectivele care nu puteau lipsi:

piața trepezoidală complexul de clădiri rezidențiale ale guvernatorului altar-templu cu scări din centrul pieții casa curierilor grînarul cu proviziile de porum și de fasole casa paznicilor platformele pentru alimentele puse la uscat locuințele private zidurile de protecție contra eventualelor inundații

Orașele incașilor erau înconjurate de ziduri de apărare.Pe pantele foarte piezișe erau drumuri tăiate de stîncă,printre care erau amenajate suprafețe de teren rezervate pentru cultivarea porumbului-hrăbea mai mult de 500 oameni.Apa de ploaie era colectatăîn 16 bazine,care era folosită la irigarea teraselor cultivate.[1,pag.229-231] Clădirile publice ale incaşilor au fost construite datorită unei taxe numită mit'a. Această taxă a fost constituită, ca marea majoritate a incaşilor să muncească pentru construirea clădirilor publice în timpul unei părţi a anului. Taxa muncii a suportat construcţii de scarămare, care necesitau un mare efort de muncă, clădiri cum ar fi: forturile, drumurile sau podurile.[4]           Lucrau piatră şlefuită dar nu întrebuinţau lianţi în construcţii; descoperiseră metalurgia aurului, dar nu cunoşteau fierul; confecţionau o ceramică rafinată, fără să utilizeze roata de modelat; construiau drumuri bine amenajate, dar nu inventaseră vehicule cu roţi; calculau mişcarea aştrilor dar nu ştiau să scrie; posedau un calendar precis dar credeau în astrologie.          În istoria omenirii, ei prezintă un caz exemplar de îmbinare a unor forme de civilizaţie originală şi puternică cu forme de civilizaţie împrumutată şi grosieră.Întunericul şi lumina, luxul şi penuria se amestecau în viaţa lor de stat şi civilă.Deşi au fost brutali şi acaparatori, au format un popor mare, pentru ca au ştiut să valorifice tot ce a fost bun la popoarele pe care le-au subjugat.          La sfârşitul unui război civil din imperiu, în anul 1532, spaniolul Francisco Pizarro, a organizat o expediţie împotriva imperiului. Profitând de faptul că tocmai se terminase un crunt razboi civil şi de faptul că incaşii nu cunoşteau caii, cu  numai 180 de oameni el reuşeşte să răpească regele, Atahualpa, şi să nimiceasca garda sa personală, şi alţi oameni nevinovaţi, în total aproximativ 10 000 de oameni.          Spaniolul Francisco Pizarro, primind întăriri şi răpind şi pe principalul general al armatei, reuşeşte să cucerească capitala, iar odata cu ea aproape tot imperiul.Astăzi mai mult de 8 milioane de descendenţi ai imperiului se găsesc pe fostele teritorii ale marelui imperiului.Civilizaţia incaşilor a fost o sinteză creatoare, plină de soluţii si învăţăminte, în parte valabile şi astăzi [1,pag.229-231].

       Ştiaţi că?   

7

Împăratul locuia într-un superb palat de aur şi argint. Deşi paturile sale erau create din blană fină, el dormea pe podea, ca şi oricare alt servitor sau supus de-al său.

Quinoa era planta sacră a incaşilor. Porumbul era folosit pentru obținerea unei băuturi alcoolice fermentate numite chicha.

Stilul de viață.Obiceiuri și rituri Poporul ducea un stil de viață foarte simplu.Locul unde trăia era o încăpere fără ferestre,în locul ușei o pătură de lînă,fără nici o mobile,patul era făcut dintr-o pătură de lînă de lama sau cîteva piei.Casa era construită cu ajutorul vecinilormdin piatră brută acoperită cu lut sau din cărămizi uscate la soare și acu acoperișul dintr-un strat de pămînt cu iarbă. Alimentația incașilor consta din fierturi în principal de porumb,fasole,cartofi,alge marine,carne de lamă,făină de cartofi,băutură din boabele de porumb.Carnea de lama,care era uscată la soare și sărată era fiartă la un loc cu făină de cartofi.[2] Incași s-au evidențiat desigur și prin veșminte.Ei purtau o fășie de stofă în jurul coapselor,un fel de poncho de lînă de lama,cu deschizături pentru cap și pentru brațe.Împotriva frigului purtau o scurtă manta de lînă groasă.Îmbrăcămintea femeiei era foarte simplă,purtau poncho lung pînă la gleze și străns la mijloc cu un brîu,aceeași manta de lînă era purtată și iarna,doar cp se mai adăuga și un șal prins cu o cheotoare de metal.Inca și înalții demnitari purtau aceleași haine doar că dintr-o pînză mai fină și podoabe scumpe. Obiceiurile și riturile erau caracterizate de diferite acte magice,ceremonii religoase.,printer care se enumeră: deodată după nașterea copilului craniul lui era legat între două planșe de lemn,care îl purta

pînă la vîrsta de patru sau cinci ani,pentru ai presa fruntea și ceafa,pentru ca capul să se alungească în înălțime ca să alungă demonii care amenințeau sufletul.

copii pînă la vîrsta 2-3 anișori li se dădeau un nume provizoriu,apoi la 14 ani un nume definitive-al tatălui,unchiului sau al unui animal.

fetele căpătau erau numite în cinstea unor pietre semiprețioase,stele și plante. tinerii trebuiau să treacă o probă de rezistență și forță:

cursă de 12 km ritualul perforării lobului urechii ritualul băii purificatoare jurămîntul de crddință lui Inca sacrificiul unei lame din partea unor preoți vizita la cel mai învîrstă membru al familiei.

Fii de nobili studiau timp de 4 ani în colegii special sub conducerea ”înțelepților„,învățați de renume.În primul an studiau limba quechua,limba oficială a statului,în al doilea an-noțiuni de religie,de teologie,de ritual;în ultimii ani studiau tradițiile istorice naționale, matematică,astronomie,etc.[1,pag.231-233] Vîrsta căsătoriei era fixate la 18-20 de ani pentru fete și 22-24 pentru băieți.Căsătoria era monogamică,însă erau obișnuite,cum s-a văzut și concubinele,în număr determinat de rangul social al bărbatului.Ceremonia căsătoriei constă într-o simplă unire a mîinilor,precedată de alte acte religioase-confesiunea și sacrificarea unei lame.Apoi urma un schimb de daruri între familii și un banchet nupțial. Bărbatul nu-și putea repudia soția legitimă;o concubină,fără să opoată însă dărui altcuiva.După moartea soției sale,bărbatul putea să se recăsătorească,dar

8

nu cu una din concubine.Orfanii erau încredințați unor văduve fără copii,care îi creșteau cu cheltuiala statului.Cînd orfanul devenea major atunci văduva devenea concubine lui,cînd se căsătorea oficial.De obicei însă văduva rămînea în casa lui pînă la sfărșitul vieții sale luînd-o pe aceasta ca o recompense echitabilă. Moartea unui incaș și înmormîntarea lui de asemenea era petrecută cu ajutorul unui rit funebru.Cadavrul era dus la un rîu,spălat și îmbrăcat cu cele mai scumpe haine ale lui.Se priveghea toată noaptea,în care timp bărbații jucau un joc cu un fel de zar,apoi litanii (dans ritual lent în jurul corpului neînsuflețit),un prînz funerar și la urmă înmormîntarea(poziție ghemuită,alături de hrana și uneltele lor) [1,pag.233-234] Funeraliile unui Inca erau grandioase.Întregul imperiu timp de o lună ținea post,se organizau procesiuni solemne,cu lamentații,imnuri și rugăciuni,doliu pentru înalții demnitari.În primele timpuri,monarhului îi erau sacrificate cîteva concubine și cățiva servitor.După o lună,mumia lui Inca era dusă în camera sepulcrată-amenajată într-un perete de stîncă sau într-o grotă naturală-punîndu-i-se alături o mare cantitate de vase și alte obiecte de aur și de argint.

          Ştiaţi că? Incaşi practicau deformarea cranială prin înfășurarea strânsă a capului noilor-născuți, acest

proces necauzând însă leziuni cerebrale.

Religia.Corpul sacerdotal          Religia Inca era una politeistă (zeul soarelui, zeiţa pamântului, zeul porumbului ş.a.). Supuşii imperiului aveau drepul să-şi venereze zeii ancestrali atâta timp cât recunoşteau supremaţia lui Inti, zeul soare, care era cel mai important zeu venerat de conducerea Inca.Aşadar ayllu (familiile lărgite) şi oraşele-stat ce făceau parte din imperiu şi-au putut venera în continuare proprii zei.[5]          În cadrul ceremoniilor religioase incaşii sacrificau lame, însă mai târziu au trecut şi la sacrificii umane. Mare parte din contactul dintre clasele superioare şi cele inferioare era de

natură religioasă şi consta în complicate ceremonii ce durau uneori de la răsăritul până la apusul soarelui.În fruntea ierarhiei ecleziaste se găsea marele preot, care alegea femeile alese pentru a deveni soţii ale divinităţilor solare. Preoţii erau de asemenea importanţi prezicători. Incaşii aveau numeroase practici creştine: ţineau post, practicau abstinenţa, împărtăşania, botezul şi spovedania înainte de vremea spaniolilor.Incaşii mai credeau că unele locuri şi obiecte sunt sfinte, numindu-le haucas. Un hauca putea fi un mare templu construit de oameni, un obiect

gasit în natură: un deal, etc.          Trupurile şi mormintele morţilor erau tratate ca haucas. Dupa moartea unui incaş familia sa mergea la înmormântare timp de opt zile şi trebuiau să poarte haine negre timp de un an, iar femeile trebuiau să-şi taie în fiecare dimineaţă câte o şuviţă de păr.[5]Corpul sacerdotal era împărțit în diferite categorii.Unii erau numiți de Inca sau de guvernatorii provinciilor,alții dețineau ereditar această funcție.Funcția de Mare Preot era deținută de o rudă apropiată a lui Inca,care avea unele drepturi și obligații,printre care se enumeră:

nu se putea căsători9

poseda domenii imense veniturile le cheltuia pentru sărăci,văduve și orfani

O categorie semiclericală o constituia ”Fecrioarele Soarelui”,care trăiau în mănăstiri,aveau obligația de a îngriji templele,dar în unele cazuri erau sacrificate zeului Soarelui.Altă categorie era formată din vrăjitori,vindecători și ghicitori.Ghicitorii,celibatari si vegetarieni lucrau numai în temple,observînd zborul păsărilor,măruntaiele animalelor sacrificate,flăcările focului ritual,etc.[1,pag.234-236] O instituției interesantă și originală era instituția confensiunii.Mărtusirea era făctuă numai în fața unor speciali sacerdoți-confesori;păcatele deosebit de grave însă trebuiau mărturisite numai Marelui Preot.Fiecare sat avea un confesor,căci mărtusirea era considerată o datorie civică.Confesiunea era secretă,păcatele mărturisite erau numai cele în legătură cu viața religioasă,cu proprietatea sau cu viața altora,dar uneori oamenii își mărturiseau dorințele și intențiile sale.La finele mărturisirelor confesorul îi dădea sfaturi morale și penitente,care pe urmă păcătosul făcea o baie purificatoare,după care era ”mîntuit”.[5] În calitate de ofrande,care erau aduse la altar erau folosite frunze de coca și tutun,care erau folosite în scop magic-religios sau medical,plăci mici de aur și argint,figurine de oameni sau animale din aceleași metale,scoici marine și veșminte de lînă.Pentru începerea unei construcții se aduceau in calitate de ofrande foi de coca și fetuși de lama.De asemenea se practicau sacrificiile sîngeroase,prin care se considera că sîngele victimei avea proprietatea magică de a dărui viață,fertilitate și sănătate.Cu toate acestea,cele mai importante erau socotite sacrificiile umane,care erau practicate la întronarea unui Inca,epidemii,foamete sau război.Persoanele care erau sacrificate nu erau numai persoane în vîrstă dar și copii,în scopul de a salva viața părinților bolnavi [2].

    Ştiaţi că? Incașii credeau în reîncarnare. Cei care se

supuneau codului moral incaș — ama suwa, ama llulla, ama quella (nu fura, nu minții, nu fi leneș)— urmau să trăiască în căldura Soarelui, ceilalți își petreceau eternitatea pe pământul rece.

Cunoștințe științifice și preocupări artisticeÎn domeniul civilizației și culturii incașii nu s-au evidențiat.Eu nu aveau comerț,monedă,sistem de scriere,nu cunoșteau pictograma.Cu atîte neajunsuri,existau și cîteva plusuri,precum:

anul avea 12 luni și 365 zile determinarea epocii solstițiilor și a echinocțiilor cunoșteau una sau două constelații și controlau mișcarea planetei Venus

Față de alte popoare ei s-au ridicat pe primul loc în domeniul medicinei.Cunoșteau metoda sterilizării în terapia rănilor,pricepuți în fitoterapie,aplcarea curelor homeopatice folosind sulful,chinina și ipecacuana,plombarea dințiilor,practicarea amputaților membrelor [1,pag.237]. Incașii au făcut o serie de descoperiri în medicină, efectuau trepanații reușite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. Frunzele de coca erau folosite pentru a ușura foamea și durerea. Mesagerii (Chasqui) obișnuiau să mestece frunze de coca pentru extra energie, ce le era necesară îndeplinirii sarcinilor de a transmite mesaje în tot imperiul.[4] De asemenea sau interesat de matematică și anume prin introducerea calcului aritmetic pe bază zecimală,numindu-l ”procedeul quipu”.Quipu era o coardă de 6- cm de care atîrnau ca niște

10

franjuri o mulțime de alte coarde mai subțiri,de diferite culori și grosimi,cu diferite noduri,care corespundeau numerelor,iar la capătul liber al sforii erau indicate unitățile,apoi succesiv,zecile,sutele,,miile,zecile de mii.Culorile sforii indicau natura subiectelor sau obiectivelor înregistrate.[6] Incașii nu au avut contribuții mari în domeniul artei.Ceramica policromă are un număr foarte redus de forme,predominînd ornamentele geometrice,dar fără fantezie.Lucrarea metalelor la incași a apărut în sec. al XV-lea,cînd au început să lucreze asupra statuetelor zoomorfe de bronz.Arhitectura era simplă,masivă,care nu cunoștea coloana,arcul circular pus pe chei de boltă,armonia alternaței dintre goluri și plinuri,decorația exterioară,sculpturală și picturală [10]. În pictură au lăsat urme de excepție a cătorva compoziții de scene religioase și de război,pictate pe vase de ceramică.Artele lor figurative dovedesc o lipsă de fantezie și o evidentă sărăcie de mijloace de expresie.Arta incașelor era prezentată de:

rigiditatea atitudinilor reprezentarea personajelor în poziție imobilă viziunea invaribil frontală disproporția dintre cap și tors corpul uman redus la volumele sale principale elementeabstracte,simbolice,decorative

[1,pag.238]

Ştiaţi că?   

Cum incaşii nu cunoşteau scrisul, ei păstrau datele cu ajutorul quipului - o serie de fire înodate agăţate la numite intervale pe un alt fir lung.

Incaşii au înălţat observatoare solare enorme, unde măsurau lumina astrului zilei la apus şi la răsărit în timpul solstiţiilor de vară şi de iarnă.

LiteraturaIncașii nu s-au evidențiat în literatură,deoarece nu aveau un sistem de scriere.Dar în operele celor doi autori de origine inca,care erau Inca Garcilaso de la Vega avînd o lucrare intitulată Comentarii regale și Guaman Poma de Ayala cu lucrarea Noua cronică și buna rînduire.Creatorii și transmițătorii acestor producții literare erau ”înțelepții” (amauta) și poeții de curte sau ambulanți (haurauec),care își culegeau subiectele din tradițiile populare istorice și legendare. Incașii s-au dezvolta în literatură formînd anumite specii și modalități literare-de la imnuri religioase pînă la opere dramatice,poezia lirică(erotică,elegică,filosofică,moralizatoare).De exemplu în domeniul poeziei s-a evidențiat Inca Pachacute prin poezia sa erotică îm tomuri pasionale.De asemenea eu au creat si genuri literare,precum genuș dramatic exemplificat prin drama Ollantay [1,pag.238-240].

Incașii au prosperat de pe urma schimbării climei Știința incașilor de a face agricultura, talentele lor în diverse domenii, deși impresionante, ar fi putut să nu însemne nimic fără vremea bună, efect al modificărilor climatice.O nouă cercetare a arătat că vremea bună, care a ținut cîteva sute de ani, a făcut ca zăpadă de pe munți să se topească, oferind incașilor noi și noi terenuri cultivabile, apa nemaifiind o problemă pentru ei. Așa se explică faptul că incașii au ajuns să aibă influență din Columbia pînă în cîmpiile centrale din Chile.Faptul că clima a ăamas umedă, iar zăpada topită a oferit un surplus de apă a făcut ca și recoltele să fie mai multe decît avea populația nevoie pentru a se hrăni, a explicat Dr Alex Chepstow Lusty, un specialist britanic care lucrează pentru un institut din Lima, Peru.

11

Astfel, scăpînd de grija hranei zilei de mîine, populația s-a putut concentra și pe alte activități, ridicîndu-le la grad de artă, cum ar fi construcțiile de șosele și clădiri, relatează ”The Telegraph”.Tot vremea a servit și ambițiilor de expansiune a bărbaților incași. "E adevărat că erau extrem de bine organizați, aveau un sistem ierarhic sofisticat, dar acest lucru n-ar fi însemnat nimic dacă vremea nu ar fi ținut cu ei", a explicat omul de știință."A fost incubatorul perfect pentru expansiunea unei civilizații", a mai spus Lusty.Noile concluzii se bazează pe analiza sedimentelor unui mic lac numit Marcacocha, aflat în vecinătatea așezării Cuzco, leagănul civilizației incașe [12].

Civilizația incașilor a fost o sinteză creatoare, plina de soluții și învățăminte, în parte valabile și astăzi. Conducătorii au adus civilizația incașă la apogeul dezvoltării,au transformat capitala Cuzco într-un centru incaș de societate și guvern, au dezvoltat o religie de stat și au instaurat un sistem administrativ pentru a putea controla lărgile văi și numeroșii supuși.Deși se deosebesc de celelalte civilizații ei tot au adus o contribuție deosebită în evoluția lumii noi în toate domeniile,printer care religie,societate,cultură,politică.

Referințe bibliografice:12

1.Ovidiu Drimba ”Istoria culturii și civilizației”Editura Saeculum I.O,Vestala,bucurești,2001.384 p.2.Romulus Vulcanescu ”Incasii", Editura Albatros, Bucuresti 1970 3. www.clopoțel.ro

/enciclopedia/Civilizatia_incasa_Cultura_si_societatea-234.html4. htpp://culturasicivilizatiaincasa.blogspot.com 5. http://interferente.ro/civilizatia-incasa.html6. http://www.scritube.com/istorie/Cultura-si-civilizatia-incasa8421242324.php7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Inca8.

https://mirceaeliade.wikispaces.com/page/code/AS_Mitologie9. http://scaetemihaela.blogspot.com/10. http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-turist-in-machu-picchu--lucruri-nespuse-despre-civilizatia-incasa11. http://www.ziare.com/vacanta/obiective-turistice/excursie-in-peru-pe-urmele-incasilor-galerie-foto-124112412. http://www.ziare.com/magazin/experiment/incasii-au-prosperat-de-pe-urma-schimbarii-climei-833197

13