Referat drept medical.doc

download Referat drept medical.doc

of 5

Transcript of Referat drept medical.doc

  • 7/28/2019 Referat drept medical.doc

    1/5

    UNIVERSITATEA

    LUCIAN BLAGA

    SIBIU

    FACULTATEA DE DREPT

    SIMION BARNUTIU

    REFERAT

    DREPT MEDICAL

    PRELEVAREA DE ORGANE SI TESUTURILegea 95 din 14 aprilie 2006

    privind reforma in domeniul sanatatii

    STUDENT : MORAR IONUT

    VLAD

    SPECIALIZAREA : DREPT

    ANUL DE STUDIU : III ID

    CENTRU TARGU MURES

  • 7/28/2019 Referat drept medical.doc

    2/5

    1. Terminologie

    Prin prelevare se intelege recoltarea de tesuturi si/sau organe umane sanatoase

    morfologic si functional, in vederea realizarii unui transplant. Conform art. 142 lit. D

    (TITLUL VI CAP.I) din Legea 95/2006, prelevarea este recoltarea de organe si/sau

    tesuturi si/sau celule de origine umana sanatoase morfologic si functional, cu exceptiaautotransplantului de celule stem hematopoietice cand celulele sunt recoltate de la pacient, in

    vederea realizarii unui transplant;

    Transplantul de tesuturi si/sau organe umane reprezinta acea activitate medicala

    complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise,

    morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca

    fiind sanatoase; Legea 95/2006 prevede la art. 142 lit.e (TITLUL VI CAP.I) transplantul

    ca fiind acea activitate medicala prin care, in scop terapeutic, in organismul unui pacient

    este implantat sau grefat un organ, tesut ori celula. Reglementarile cuprinse in prezenta lege

    se adreseaza inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro;

    Donatoruleste subiectul in viata sau decedat, de la care se preleveaza organe,

    tesuturi si/sau celule de origine umana pentru utilizare therapeutica (art.142, lit. f din Legea95/2006); altfel spus, acesta este subiectul in viata sau subiectul in stare de moarte cerebrala,

    compatibil genetic cu potentialul primitor care, in scop terapeutic, doneaza tesuturi si/sau

    organe umane.

    Primitor in sensul Legii 95/2006 (art.142 lit. g) este subiectul care beneficiaza de

    transplant de organe si/sau tesuturi si/sau celule.

    2. Istoria transplantului de organe si tesuturi in Romania

    Primele incercari de transplant de organe in Romania dateaza inca de la inceputulsecolului XX si se datoreaza doctorului Florescu care, lucrand in cadrul laboratorului de

    chirurgie experimentala al Facultatii de Medicina din Bucuresti a efectuat mai multe

    transplante experimentale de rinichi. Operatiile nu au fost incununate de succes, iar Dr.

    Florescu a considerat ca aceasta se datoreaza unui unghi de implantare deficitar al vaselor

    sanguine (rinichii deveneau pana la urma necrotici), motiv pentru care a incercat diferite

    locuri din organism pentru transplant in speranta ca va gasi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-

    a intamplat, desigur, si experimentele au fost abandonate.

    In 1958 Prof. Dr. Agrippa Ionescu realizeaza primul transplant de piele intr-un cadru

    spitalicesc organizat, iar in 1962 este efectuat primul transplant de cornee. In a doua jumatate

    a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca si Vladimir Fluture la Timisoara si Dumitru

    Popescu-Falticeni impreuna cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgenta Floreasca Bucuresti,efectueaza transplant experimental de ficat.

    Primul transplant reusit al unui organ solid din Romania la om a fost cel efectuat de

    Profesorul Eugeniu Proca, in februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator in

    viata (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de

    la donator decedat, efectuat la Timisoara de o echipa condusa de Prof. Dr. Petru Dragan. Pana

    in decembrie 1989 se efectueaza doar transplanturi de rinichi si acestea intr-un numar relativ

    redus.

    In anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din Romania,

    de catre Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judetean Cluj-Napoca

    (devenita ulterior Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca).

    Este de mentionat, in mod deosebit, congresul din anul 2000 (Bucuresti - HotelIntercontinental) cand, la deschiderea lucrarilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul

  • 7/28/2019 Referat drept medical.doc

    3/5

    Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, in care, pe de o parte,

    si-a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedati in moarte cerebrala, iar

    pe de alta parte a sustinut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru crestini.

    Presedintele Romtransplant este, din 1997 pana in prezent, Prof. Dr. Irinel Popescu, iar

    secretar general, Prof. Dr. Mihai Voiculescu. In 1997 este efectuat primul transplant hepatic

    de catre Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, insa, desupravietuirea bolnavului. Din acelasi an, conducerea programului de transplant renal de la

    Spitalul Fundeni este preluata de Prof. Dr. Ioanel Sinescu, dupa pensionarea Profesorului

    Eugeniu Proca. In 1999 este efectuat primul transplant cardiac de catre Dr. Serban

    Bradisteanu la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, urmat la foarte scurt timp de cel de-al

    doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiaca din cadrul Spitalului Judetean Targu-Mures

    de catre Prof. Dr. Radu Deac.

    Tot din 1999 Romania are un reprezentant in Comisia de Transplant a Consiliului

    Europei (Prof. Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediata a prevederilor

    europene privind transplantul si va conduce, in final, la adoptarea unei noi legi a

    transplantului, adaptata cerintelor europene, in anul 2006.

    In aprilie 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supravietuirea bolnavului de catreProf. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie 2000, primul transplant de ficat

    de la donator in viata, de catre aceeasi echipa (transplant de la mama la fiica).

    In anul 2001 Prof. Dr. Margit Serban efectueaza in centrul universitar Timisoara

    primul transplant medular, urmata, la scurt timp, de echipa Spitalului Fundeni (Prof. Dr. Dan

    Colita, Prof. Dr. Constantin Arion).

    In 2003 echipa de la Spitalul Judetean Constanta (Prof. Dr. Vasile Sarbu, Dr. Simona

    Dima) efectueaza primul autotransplant de insule pancreatice, in 2004 la Institutul de

    Urologie si Transplant Cluj-Napoca Prof. Dr. Mihai Lucan efectueaza primul transplant

    combinat de rinichi si pancreas, iar in 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof. Dr. Irinel

    Popescu, Dr. Simona Dima) se efectueaza primul allotransplant de insule pancreatice la un

    bolnav cu ciroza si diabet, caruia i s-a efectuat un transplant combinat de ficat si insule

    pancreatice. Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima data in anul 2004 pentru

    o afectiune a miocardului (Prof. Dr. Stefan Dragulescu, Prof. Dr. Virgil Paunescu - la

    Institutul de Cardiologie din Timisoara), si in anul 2005 pentru o afectiune a ficatului (Prof.

    Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima - la Institutul Clinic Fundeni). In tot acest timp, atat

    legislatia, cat si cadrul organizatoric au cunoscut imbunatatiri permanente.

    In anul 1998 a fost introdusa prima lege moderna a transplantului din Romania -

    Legea nr. 2/1998 "privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane" in care erau

    specificate toate conditiile de prelevare si transplantare a organelor si tesuturilor. Aceasta a

    fost inlocuita in prezent de Titlul VI "Efectuarea prelevarii si transplantului de organe, tesuturi

    si celule de origine umane in scop terapeutic" din Legea 95/2006 "privind reforma indomeniul sanatatii" in care apare, in plus, un capitol detaliat asupra transplantului de celule si

    tesuturi, iar reglementarile privind transplantul de organe sunt aduse la zi. Alinierea la

    legislatia europeana este si rezultatul prezentei unui reprezentant al Romaniei (Prof. Dr. Irinel

    Popescu) in Comisia de transplant de organe si tesuturi a Consiliului Europei.

    In anul 2004 apare Legea nr. 588, de infiintare a Agentiei Nationale de Transplant, iar

    Dr. Victor Zota este numit Director Executiv al Agentiei, care este instalata in actualul sediu

    si incadrata cu o schema de personal. Prof. Dr. Irinel Popescu devine presedinte al Consiliului

    Stiintific al Agentiei.

    Consiliul Stiintific este format din 33 membri, personalitati marcante ale medicinii

    romanesti, componenta sa fiind stabilita prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 183/2005 si

    completat ulterior cu Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 814/2005.

  • 7/28/2019 Referat drept medical.doc

    4/5

    Ca rezultat al activitatii de transplant, in prezent in Romania s-au efectuat peste 1000

    de transplante renale (in centrele universitare Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi,

    Constanta si Oradea), peste 100 de transplante hepatice in Institutul Clinic Fundeni, peste 50

    de transplanturi medulare, peste 30 de transplante cardiace, etc. Realizarile din domeniul

    transplantului au primit o importanta recunoastere la nivel national in anul 2000, cand

    Presedintele Romaniei Emil Constantinescu a atribuit inalte distinctii ale Romanieiurmatorilor : Prof. Dr. Eugen Proca, Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Serban Bradisteanu, Prof.

    Dr. Radu Deac, Prof. Dr. Mihai Lucan, Prof. Dr. Ioanel Sinescu, Prof. Dr. Dan Tulbure, Prof.

    Dr. Petru Dragan si Prof. Dr. Vladimir Belis.

    3. Interpretarea Legii 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma in

    domeniul sanatatii

    Incepand cu anul 2005, in Romania se sarbatoreste, urmand modelul European, Ziua

    Nationala a Transplantului, in cursul lunii aprilie.Din anul 2006 functioneaza o noua lege a transplantului de organe si tesuturi (Titlul

    VI din Legea 95/2006), actualizata si completata, in special in partea care priveste celulele si

    tesuturile.

    Prin lege sunt prevazute anumite conditii in care pot avea loc activitatile de prelevare

    si transplant de tesuturi si organe umane. Ca principiu este stabilita regula ca prelevarea si

    transplantul de organe si tesuturi umane nu poate face obiectul vreunei tranzactii, deoarece,

    conform art. 2: Donarea in timpul vietii sau consimtamantul scris pentru prelevarea de

    tesuturi si organe, dupa moarte, dat de membrii familiei ori de rudele prevazute de lege, dupa

    moartea acestuia, reprezinta un act profund umanitar, care poate permite salvarea vietii unui

    om. In mod corelativ sunt prevazute infractiunile prevazute de art. 16(1) si art. 17.

    Stabilirea necesitatii efectuarii prelevarii si a transplantului de tesuturi si organeumane, coordonarea si supravegherea acestor activitati medicale revin Comisiei de transplant

    de tesuturi si organe umane, care functioneaza in cadrul Ministerului Sanatatii, precum si

    centrelor regionale de transplant.

    Potrivit legii se interzice divulgarea oricarei informatii care ar permite primitorului

    identificarea celui care a donat un tesut sau organ. De la aceasta dispozitie se poate deroga

    numai in caz de necesitate terapeutica. De asemenea se interzice publicitatea in favoarea

    donarii de tesuturi sau organe in folosul unei persoane sau al unei institutii spitalicesti

    determinate.

    Prelevarea si transplantul de tesuturi si organe ca urmare a exercitarii unei

    constrangeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane fizice sunt strict interzise. Cu

    privire la consimtamant, legea cuprinde si alte prevederi, printre care si posibilitateadonatorului de a reveni inainte de prelevare asupra consimtamantului dat.

    Legea diferentiaza situatia prelevarii de tesuturi si organe umane de la persoane in

    viata de cele apartinand unor persoane decedate. Prelevarea de tesuturi si organe umane in

    scop terapeutic se poate efectua de la persoane majore in viata, cu capacitate mintala deplina,

    numai daca nu exista un pericol pentru viata donatorului si cu consimtamantul scris, liber,

    prealabil si expres al acestuia. Legea mai prevede necesitatea controlului prealabil clinic si de

    laborator al donatorului. Consimtamantul se da numai dupa ce donatorul a fost informat in

    prealabil de medic asupra eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial si

    profesional, rezultand din faptul prelevarii.

    O prevedere importanta este aceea prin care se interzice prelevarea de organe si

    tesuturi umane de la potentiali donatori minori, precum si de la persoanele lipsite de

    discernamant, aflate in viata. Legea autorizeaza totusi prelevarea de maduva osoasa si de la

  • 7/28/2019 Referat drept medical.doc

    5/5

    minori, dar numai in beneficiul fratelui sau sorei acestuia. Potrivit prevederilor legale,

    prelevarea de maduva osoasa de la minori se poate face numai cu consimtamantul fiecaruia

    dintre titularii autoritatii parintesti sau al reprezentantului legal al minorului. Consimtamantul

    se exprima in fata presedintelui tribunalului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz,

    in a carui raza de activitate domiciliaza minorul, ori in fata unui magistrat, dupa efectuarea

    obligatorie a unei anchete de catre autoritatea tutelara competenta. Refuzul minoruluiimpiedica orice prelevare.

    In ceea ce priveste prelevarea de tesuturi si organe umane de la persoanele decedate,

    aceasta se efectueaza potrivit legii, numai daca moartea cerebrala a fost confirmata medical.

    Potrivit legii, prelevarea se face, in acest caz, cu consimtamantul scris al membrilor majori ai

    familiei sau al rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copii, frate ori sora. In absenta

    acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata in mod legal sa il reprezinte pe

    defunct. Daca donatarul decedat este minor, prelevarea de organe si tesuturi se poate face

    numai cu consimtamantul scris al parintilor sau al reprezentantului legal.

    Medicii care constata moartea cerebrala, pe de o parte, si cei care efectueaza prelevarea sau

    transplantul de tesuturi sau organe, pe de alta parte, trebuie sa faca parte din unitati

    functionale sau servicii sanitare distincte. Medicii care au procedat la prelevarea de tesuturisau organe de la o persoana decedata sunt obligati sa asigure restaurarea decenta a acesteia