„Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.”

(art. 29 alin (1) i (6)din Constitu ia României)ș ț

Decăderea din drepturile părintești

1 of 13

Abrevieri

alin. – alineatul

art. – articolul

C.Pr.Civ. - Codul de Procedură Civilă

Ed. – Editura

ed. – ediția

lit. – litera

N.C.Civ. – Cod Civil

nr. – numărul

op. cit. – opera citată

p. – pagina

pp. – paginile

2 of 13

CUPRINS

I. Introducere.......................................................................................................5

II. Sancțiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor părintești privitoare la persoana copilului................................................................................................6

II.1. Decăderea din drepturile părintești........................................................6

II.1.1 Definiție.................................................................................................7

II.1.2. Calificarea faptelor care atrag decăderea din drepturile părintești..........................................................................................................................7

II.1.3. Procedura decăderii din drepturile părintești..................................8

II.1.4. Întinderea și efectele decăderii din drepturile părintești...............10

II.1.5. Redarea exercițiului drepturilor părintești....................................11

II.2. Plasamentul copilului la o persoană, o familie, un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidențial...............................................................12

III. Concluzii......................................................................................................13

IV. Bibliografie..................................................................................................14

3 of 13

I. Introducere

Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educație, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.1

Autoritatea părintească are caracter legal și imperativ. Părinții nu pot să renunțe sau să modifice conținutul drepturilor și obligațiilor pe care le au față de copil, însă pot să cadă la învoială în privința modului de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești, dar numai cu încuviințarea instanței, care va cerceta dacă acest mod de îndeplinire a drepturilor și obligațiilor copilului răspunde interesului superior al acestuia.2

Modul de execritare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești trebuie adaptat „însușirilor și nevoilor copilului” și reprezintă un element esențial pentru realizarea interesului copilului, plecând de la premisa că fiecare copil este o entitate pe cât de complexă, pe atât de diferită de celelalte; fiecare copil trebuie privit în individualitatea sa, iar interesul stabilit printr-o continuă și responsabilă raportare la ansamblul relațiilor sociale de care depinde evoluția și dezvoltarea copilului.3

Drepturile și îndatoririle părintești sunt enumerate în textele cuprinse în Capitolul II, Titlul IV, Cartea a II-a, capitol care poartă denumirea de „Drepturile și îndatoririle părintești”.

Din textul art. 487 N.C.Civ. se desprinde în primul rând dreptul și îndatorirea de a crește copilul (conținutul acestui drept se realizează prin: dreptul și îndatorirea de a îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală; dreptul și îndatorirea de a educa copilul, respectiv de a-i supraveghea și decide educația și pregăirea profesională; îndatorirea de a ține cont de însușirile și nevoile copilului în exercitarea autorității părintești).4

Din articolele următoare se poat extrage și următoarele drepturi și îndatoriri ale părinților, și anume: dreptul de a îndruma copilul în alegerea religiei; dreptul și îndatorirea de supraveghere; dreptul de a cere înapoierea copilului de la alte persoane; sreptul de a stabilii locuința copilului și obligația de întreținere. Cu privire la bunurile copilului, părinții au dreptul și îndatorirea 1 Art. 487 din Noul Cod Civil, ed. A IV-a, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 1102 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil. Comentriu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 5333 Ibidem4 Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hgeanu, Drepul familiei, ed. a VII-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 312

4 of 13

de a administra bunurile copilului lor minor precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz.5

Relevant în contextul art. 487 N.C.Civ. este dreptul la informare, al cărui conținut este detaliat în art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/20046 și căruia îi corespunde obligația părintelui „sau a persoanei care exercită autoritatea părintească” de a asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și modul de înțelegere al copilului, precum și de a permite acestuia să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.7 De asemenea, este consacrat expres dreptul copilului de a fi ascultat, atât cu caracter general în Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului8, cât și în art. 264 N.C.Civ.9 cu referire la procedurile administrative și judiciare care îl pivesc.

II. Sanc iuni pentru neîndeplinireaț îndatoririlor părinte ti privitoare la persoanaș copilului

II.1. Decăderea din drepturile părintești

Decăderea din drepturile părintești este reglementată de Codul Civil în Capitolul IV, Titlul IV, Cartea a II-a, art. 508 - 51210, precum și în Legea nr.

5 Ibidem, p. 3136„ Libertatea copilului de a cãuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice naturã, care vizeazã promovarea bunãstãrii sale sociale, spirituale şi morale, sãnãtatea sa fizicã şi mentalã, sub orice formã şi prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilã.7 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 5348„ ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul sãu de maturitate” art. 6, lit. h din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului9 Ascultarea copilului – (1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.(5) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului, în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea de către instanţă a unui reprezentant în caz de conflict de interese, rămân aplicabile.10 Art. 508. – (1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.(2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psiho-socială. Participarea procurorului este obligatorie.Art. 509. – (1) Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data pronunţării hotărârii.

5 of 13

272/2004 cu modificările și completările ulterioare, consacră decăderea din drepturile părintești în art. 36 - 3811.

II.1.1 Definiție

Decăderea din drepturile părintești este cea mai severă sancțiune de drept civil pronunțată printr-o hotărâre judecătorească în situația în care părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtrea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.12

II.1.2. Calificarea faptelor care atrag decăderea din drepturile părintești

(2) Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor.Art. 510. - Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia sa de a da întreţinere copilului.Art. 511. – În cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi, se instituie tutela.Art. 512. – (1) Instanţa redă părintelui exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului.(2) Până la soluţionarea cererii, instanţa poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.11 ART. 3 (1) Dacã existã motive temeinice de a suspecta cã viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţã socialã ori, dupã caz, ai direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au dreptul sã viziteze copiii la locuinţa lor şi sã se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sãnãtatea şi dezvoltarea lor fizicã, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lor profesionalã, acordând, la nevoie, îndrumãrile necesare.(2) Dacã, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constatã cã dezvoltarea fizicã, mentalã, spiritualã, moralã sau socialã a copilului este primejduitã, serviciul public de asistenţã socialã este obligat sã sesizeze de îndatã direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului în vederea luãrii mãsurilor prevãzute de lege.(3) Direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului este obligatã sã sesizeze instanţa judecãtoreascã în situaţia în care considerã cã sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru decãderea, totalã sau parţialã, a pãrinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor pãrinteşti.ART. 37 (1) Direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului va lua toate mãsurile necesare pentru ca pãrinţii decãzuţi din drepturile pãrinteşti, precum şi cei cãrora le-a fost limitat exerciţiul anumitor drepturi sã beneficieze de asistenţã specializatã pentru creşterea capacitãţii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor pãrinteşti.(2) Pãrinţii care solicitã redarea exerciţiului drepturilor pãrinteşti beneficiazã de asistenţã juridicã gratuitã, în condiţiile legii.ART. 38 Instanţa judecãtoreascã este singura autoritate competentã sã se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:a) persoana care exercitã drepturile şi îndeplineşte obligaţiile pãrinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pãrinţilor sãi;b) modalitãţile în care se exercitã drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile pãrinteşti;c) decãderea totalã sau parţialã din exerciţiul drepturilor pãrinteşti;d) redarea exerciţiului drepturilor pãrinteşti.12 Art. 508 din Noul Cod Civil, ed. A IV-a, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 113

6 of 13

Sfera noțiunilor de abuz asupra copillui și de neglijare a copilului este stabilită prin intrarea în vigoare a Legii 272/2004, noțiuni nedefinite în Codul familiei. Astfel, prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsbilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală su socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.13

Motivele pentru care se poate dispune decăderea sunt prevăzute limitativ și trebuie interpretate restrictiv, potrivit art. 10 din N.C.Civ: „Legile care (...) restrîng exercitarea unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai cazurile expres și limitativ prevăzute de lege”.14

Spre deosebire de fosta reglementare în materie, actuala reglementare legală nu prevede expres ca pe perioada cât operează sancțiune decăderii din drepturile părintești, părintele decăzut să mențină relații personale cu copilul. Această nouă bordare este întărită și de faptul că, în art. 512alin (2) N.C.Civ., legiuitorul prevede totuși expres posibilitatea reluării legăturilor personale dintre părinte și copil, însă condiționat de timp (pe parcursul judecării cererii de redare a drepturilor părintești) și de interesul superior al copilului. Din acest ultim text de lege ar rezulta că menținerea legăturilor personale cu copilul nu este o omisiune a legiuitorului. Situația legală actuală nu poate fi criticată prin prisma faptului că ar aduce atingere dreptulului copilului la viață de familie. Această limitare este justificată de cel mai important principiu al protecției copilului, anume de cel al prevalării interesului superior.15

II.1.3. Procedura decăderii din drepturile părintești

Autoritatea părintească în întregul său nu poate fi pierdută de părinți, înrucât le aparține în mod natural, prin faptul sângelui, înaintea oricăror persoane, rude, bunici, terți sau societate în ansamblul său. Ca urmare, atâta timp cât filiația este stabilită, autoritatea părintească aparține părinților care nu o pot pierde decât în cazurile excepționale, expres și limitativ prevăzute de lege. În plus, decăderea nu vizează efectiv drepturile, ci doar exercițiul acestora și este temporară.16

Legea nr. 272/2004 ale cărui prevederi completează principiile reținute de legiuitorul noului Cod Civil, în vederea salvării dreptului copilului de a fi

13 Art. 89 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 martie 201414 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55415 Andreea Drăghici, Protecția juridică a copilului, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 21616 Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hgeanu, op.cit., p. 318

7 of 13

crescut de părinții săi și de a locuii împreună cu aceștia, prevede o serie de obligații premergătoare în sarcina autorităților administrative cu atribuții în protecția drepturilor copilului, în scopul prevenirii, depistării precoce și înlăturării situațiilor de risc în care se poate afla copilul și care pot conduce la separarea lui de părinți sau la limitarea exercițiului drepturilor părintești (art. 34-37). Potrivit art. 34 alin (2) di lege „ orice separare a copilului de părinții săi, precum și orice limitare a exercițiului drepturilor părintești trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege”: informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii. De asemenea, după ce s-a dispus decăderea, părinții beneficiază de asistență specializată pentru creșterea capacității lor de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exercițiului drepturilor părintești.17

Autoritatea competentă să se pronunțe în această materie este instanța de tutelă. Sub aspect material, competența aparține judecătoriei, iar din punct de vedere teritorial, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului, conform art. 5 C.Pr.Civ..18

Noul Cod Civil a lărgit considerabil categoria celor care pot sesiza instanța în cazuri de încălcare grevă a îndatoririlor părinților. Sesizarea instanței cu cererea de decădere din exercițiul dprepturilor părintești o poate face orice autoritate a administrației publice - centrale sau locale - care are date despre acte sau fapte grave săvârșite de părinți asupra unui minor: direcțiile generale de protecție a copilului, primarl poliția, unitatea medicală, unitatea școlară etc. De asemenea, procurorul poate sesiza instanța de tutelă, în temeiul competenței generale prevăzute de art. 90 C.Pr.Civ. și al art. 63 lit. g) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit căreia procurorul „apără drepturile și interesele legitime ale minorului”.19

În conformitate cu dispozițiile art. 130 alin (1) din Legea nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare, direcția generală de asistență socială și protecția copilului va întocmi și prezenta instanței un raport referitor la copil, care va cuprinde date privind:

a) personalitatea, starea fizică și mentală a copilului;b) antecedentele socio-medicale și educaționale ale copilului;c) condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit;d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în

care ar putea fi plasat copilul;e) orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, care pot

servi soluționării cauzei.20

Potrivit dispozițiilor art. 264 N.C.Civ. și art. 24 alin (1) din Legea nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare, copilul cu discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește. 17 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55418 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 38119 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55420 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p.p. 381-382

8 of 13

Drept urmare, el are dreptul de a fi ascultat, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă instanța de tutelă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.21

Judecarea cererii se face cu citrea ambilor părinți, chiar dacă obiectul sesizării privește decăderea doar a unuia dintre ei. Judecarea cererii se face de urgență. Urgența este justificată de necesitatea de a stabili și de a pune capăt în timp cât mai scurt existenței stării de pericol cu privire la viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului. În toate cazurile, participarea procurorului este obligatorie. Pentru stabilirea existenței faptelor părintelui și a existenței stării de pericol se pot administra orice fel de probe.22

Dacă decăderea se dispune numai față de unul dintre părinți, autoritatea părintească va fi exercitată de celălalt părinte, singur (art. 507 N.C.Civ.), iar dacă acesta se află în orice situație în neputință de a-și exprima voința sau decăderea ia vizat pe ambii părinți, se va institui tutela. Dispoziția este imperativă, deci în toate cazurile în care copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinți ca urmare a decăderii din exercițiul drepturilor părintești trebuie instituită tutela. Acest text trebuie corelat cu dispozițiile legii 272/204, în special cu art. 40-42, dar și cu practica administrativă și judiciară anterioară, care au decis ca, în cazul imposibilității instituirii tutelei,față de copil se iau alte măsuri de protecție alternativă, respectiv măsurile de protecție specială prevăzute de art . 55 din Legea nr. 272/2004 sau adopția, dacă sunt îndeplinite cerințele legale în acest sens.23

II.1.4. Întinderea și efectele decăderii din drepturile părintești

Legea nr. 272/2004 prevede, spre deosebire de Codul familiei, și varianta decăderii parțiale (art. 36 și 38). Reglementarea decăderii parțiale este oportună, având în vedere că permite instanței valorificarea și adaptarea celor două valențe ale decăderii - sancțiune la adresa părintelui și mijloc de a pune copilul la adăpost de sursa unor comportamente grav vătămătoaare pentru el. Dispunerea decăderii cu privire la anumite drepturi sau la anumiți copii presupune individualizarea, enumerarea în dispozitivul hotărârii, a drepturilor din care se dispune decăderea, precum și a copiilor față de care părintele este decăzut.24

Părintele decăzut din drepturile părintești - cu încuviințarea instanței de tutelă - păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul, cu excepția cazului în care, prin asemenea legături, ar fi primejduite creșterea, educarea, învățătura sau pregătirea profesională a acestuia.25

Efectele decăderii din drepturile părintești sunt:

21 Ibidem, p. 38222 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55423 Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hgeanu, op.cit., p. 33724 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55525 Art. 512 N.C.Civ, precum și art. 38 din Legea nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare

9 of 13

a) decăderea duce la lipsirea părintelui decăzut de toate sau de anumite drepturi părintești. Este exceptat dreptul de a consimții la aadopția copilului, pe care părintele decăzut îl păstrează portivit art. 464 alin (2) N.C.Civ.;

b) dacă nu prevede altfel în dispozitivul hotărârii, decăderea operează atât cu privire la drepturile asupra persoanei, cât și a bunurilor minorului;

c) decăderea nu produce efecte cu privire la îndatoririle părintești. Pe de o parte, art. 509 N.C.Civ. se referă în ambele alineate, exclusiv la drepturi. În același timp, decăderea este o sancțiune, care nu ar trebuii să ducă la degrevarea părintelui de sarcinile părintești. Art. 510 N.C.Civ. prevede, de altfel, expres, menținerea obligației de a da întreținere copilului. În fine, astfel cum s-a arătat și în hotărâri mai recente ale instanțelor române, drepturile copilului față de părintele său nu se sting, prin urmare nici obligațiile corelative ale acestuia din urmă nu dispar ca urmare a decăderii.26

Efectele decăderii operează și înalte materii, cum ar fi:a) cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești nu poate fi tutore,

portivit art. 113 N.C.Civ.;b) în materia adopției, recent, prin Legea 233/2011 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, legiuitorul a stabilit expres interdicția de a adopta a celui decăzut din exercițiul drepturilor părintești; oricum, art. 461 N.C.Civ. impunea îndeplinirea, de către cel care dorește să adopte, a garanțiilor morale (...) necesare creșteri, educării și dezvoltării armonioase a copilului. Îndeplinirea acestor condiții se atestă de către autoritățile competente, potrivit Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, care în art. 19 prevede că „ evaluare garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către direcția de la domiciliul acestora”. Relevante sunt următoarele criterii de evaluare a adoptatorului, prevăzute de același articol: personalitatea, viața familială, condițiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;

c) în situația în care părintele decăzut ar cere întreținere de la fiul major, potrivit art. 526 N.C.Civ., motivele care au condus la decădere ar putea constitui tot atâtea faptegrave de natură să conducă la refuzul acordării întreținerii, dacă, spre exemplu, decăderea a încetat nu ca urmare a redării drepturilor părintești, ci ca urmare a ajungerii copilului la majorat.27

II.1.5. Redarea exercițiului drepturilor părintești

Redobândirea drepturilor părintești se realizează numai în momentul în care au dispărut motivele care au dus la luarea măsurii de decădere din drepturile părintești. Art. 38 lit. d) din Legea 272/2004 prevede că „redarea exercițiului drepturilor părintești se face numai dacă este în interesul superior al

26 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55527 Ibidem,p. 556

10 of 13

copilului”. În același mod se pronunță și art. 512 N.C.Civ..28 În plus, până la soluționarea cererii, instanța poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă acest lucru este în interesul copilului. Cererea de redobândire a drepturilor părintești are ca titular părintele decăzut din exercițiul dr părintești, prezența procurorului fiind de asemenea obligatorie.29

Deși nu se prevede expres, art. 264 N.C.Civ. privind ascultarea minorului sunt aplicabile în soluționarea atât a cererii privind redarea drepturilor părintești, cât și a cererii privind acordarea dreptului părintelui la legături personale cu minorul. Interesul copilului nu poate fi complet evaluat și corect satbilit fără ca acesta să fie ascultat. Sintagma folosită de legiuitor în art. 264 include nu doar procedurile care îl au ca subiect nemijlocit pe minor, ci și pe acelea care au ca subiect direct o ată persoană (părinte, tutore, etc.) dar ale căror drepturi și/sau obligații se exercită asupra minorului.30

II.2. Plasamentul copilului la o persoană, o familie, un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidențial

Această măsură urmărește, în primul rând, ocrotirea acelor minori a căror creștere și educare are de suferit datorită neglijenței și lipsei de interes a părinților, dar, în același timp, ea are și caracterul unei sancțiuni pentru culpa părinților în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părintești. Instanțele judecătorești sunt competente să dispună încredințarea minorilor unor rude sau altor persoane în cazul desfacerii căsătoriei, în cazul decăderii din drepturile părintești și în cazul în care filiația din afara căsătoriei a fost stabilită față de ambii părinți, iar aceștia nu sunt în măsură a asigura creșterea și educarea copilului minor.31

Această măsură se dispune de către instanța de judecată la cererea direcției generale de asistență socială și protecție a copilului (art. 61 alin. (2) din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului).

28 Andreea Drăghici, op.cit., p. 21729 Dr. Nadia Cerasela Aniței, Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 23830 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, op.cit., p. 55831 Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hgeanu, op.cit., p. 335

11 of 13

III. Concluzii

Decăderea din drepturile părintești este cea mai gravă sancțiune care i se poate aplica părintelui care pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia.

Această măsură drastică nu are un caracter permanent putându-se reveni asupra ei, conform simetriei documentelor tot printr-o hotărâre judecătorească, părintele pierzându-și doar exercițiul drepturilor sale, însă nu și exercițiul îndatoririlor ce îi revin în legătură cu copilul.

Dispozițiile legale care fac referire la această limitare a drepturilor părintelui trebuie interpretate restrictiv și limitativ, procedura care trebuie urmată fiind de asemenea expres prevăzută de lege.

Această măsură urmărește, în primul rând, ocrotirea acelor minori a căror creștere și educare are de suferit datorită neglijenței și lipsei de interes a părinților, dar, în același timp, ea are și caracterul unei sancțiuni pentru culpa părinților în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părintești.

12 of 13

IV. Bibliografie

Noul Cod Civil, ed. A IV-a, Ed. Hamangiu, București, 2011

Baias, Flavius-Antoniu; Chelaru, Eugen; Constantinovici, Rodica; Macovei, Ioan, Noul Cod Civil. Comentriu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012

Bacaci, Alexandru; Dumitrache, Viorica-Claudia; Hgeanu, Cristina Codruța, Drepul familiei, ed. a VII-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012

Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 martie 2014

Drăghici, Andreea, Protecția juridică a copilului, Ed. Universul Juridic, București, 2013

Lupașcu, Dan; Crăciunescu, Cristina Mihaela, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2011

Aniței, Dr., Nadia Cerasela Dreptul familiei, Ed. Hamangiu, București, 2012

13 of 13