REFERAT

TUTELA SI CURATELA

ANGELESCU AURA ALEXANDRAFAC. DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

ANUL III, ZI, GRUPA 1, SPECIALIZAREA DREPT

Tutela si Curatela minorului

În vechiul drept roman instituţia de tutelă şi curatelă ţineau de modul de organizare al familiei.Scopul institutirii tutelei şi curatelei era ocrotirea intereselor familiei agnatice, şi nu a incapabililor sau persoanelor limitate în capacitate de exerciţiu puşi sub tutelă sau sub curatelă. Persoanele incapabile erau considerate înzestrate cu har divin, anume ei erau cei ce aveau personalitate, aveau capacitate de drept, dar nu aveau reprezentarea urmărilor faptelor lor. În aceste categorii  erau incluse şi persoanele care nu au împlinit vîrsta de 14 ani. Determinativul de vîrstă, 14 ani, păstrat pînă în prezent, adică de la împlinirea vîrstei de 14 ani persoana este prezumată a fi limitată în capacitate de exerciţiu, şi nu incapabilă.

În perioada actuală, instituţia tutelei şi curatelei a luat o altă orientare scopul instituirii sale urmăreşte în primul rînd ocrotirea persoanelor incapabile şi a celor limitate în capacitate de exerciţiu.

În calitate de instituţie juridică, tutela şi curatela nu se limitează doar la protecţia minorilor, dar şi a persoanelor care au fost lipsite sau limitate de capacitate de exerciţiu printr-o hotărîre a instanţei de judecată. Persoana majoră poate fi lipsită de capacitate de exerciţiu din motivul unei boli sau deficienţe mintale, dacă nu poate conştientiza sau dirija propriile acţiuni. Limitarea capacităţii de exerciţiu poate surveni în urma consumului de alcool, droguri şi alte substanţe psihotrope, dacă înrăutăţeşte starea materială a familiei lui.Aşa deci tutela şi curatela, alături de ocrotirea părintească reprezintă o formă de protecţie specială a persoanei care necesită îngrijire şi educaţie din cauza imaturităţii sale fizice şi/sau intelectuale sau din cauza altor împrejurări ce determină imposibilitatea persoanei de a conştientiza sau dirija acţiunile sale (boală sau deficienţă mentală, abuz de alcool, droguri şi alte substanţe psihotrope). În cele ce urmează ne vom referi doar la tutela şi curatela minorului, ca formă substitutivă de protecţie a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească.

În preambulul Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului statele recunosc că  copilul,  din  cauza  lipsei sale de  maturitate  fizică  şi intelectuală,  are  nevoie  de  o protecţie  specială  şi  de  îngrijiri speciale,  în  principal de o protecţie juridică potrivită,  înainte  şi după naştere. Protecţia juridică trebuie să aibă un caracter adecvat dezvoltării copilului şi să creeze premise reale şi benefice pentru educaţia şi creşterea sa. Statele sînt libere să decidă asupra mecanismelor interne de protecţie a minorilor, inclusiv să decidă asupra formelor şi duratei de protecţie.Cu alte cuvinte copilului îi este garantat dreptul de a locui împreună cu părinţii, prin mecanismele legislative interne statele vor lua măsurile necesare pentru ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinţei acestora, exceptînd situaţia în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi cu respectarea procedurilor legale în vigoare, că această separare este în interesul suprem al copilului. Prevenirea separării copiilor de mediul familial, ţinînd cont de interesul superior al copilului, constituie una din preocupările de bază indicat în proiectul strategiei de protecţie a copilului şi familiei pentru 2013-2020, conform proiectului Metodologiei de elaborare a strategiei de protecţie a copilului şi familiei 2013-2020.

Protecţia minorilor prin tutelă şi curatelă survine doar în cazul copiilor rămaşi fără ocrotire părintească. Copiii sînt consideraţi fără ocrotire părintească în următoarele cazuri:

a)      deces al părinţilor;

b)      decădere a ambilor părinţi din drepturile părinteşti;

c)      abandon al copilului;

d)      de declarare a părinţilor ca fiind incapabili;

e)      de boală gravă a părinţilor;

f)        de absenţă a părinţilor pentru o perioadă îndelungată;

g)      de eschivare de la educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor;

h)      în cazul refuzului părinţilor de a lua copiii din instituţiile curative, educative sau alte instituţii în care se află copiii;

i)        precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti.

Instituţia tutelei a fost analizată în mai multe lucrări de specialitate, astfel au fost propuse mai multe noţiuni cu privire la această instituţie.Tudor R. Popescu, doctor în ştiinţe juridice, defineşte tutela minorului ca un regim legal de ocrotire stabilit în interesul exclusiv al copiilor minori, care sînt lipsiţi de ocrotire părintească.Noţiunea propusă de autorul Ion P. Filipescu este: Tutela minorului reprezintă ansamblul dispoziţiilor legale prin care se înfăptuieşte ocrotirea acestuia cînd este lipsit de ocrotirea părintească.O altă noţiune specifică că tutela şi ocrotirea părintească reprezintă o unitate, determinată de finalitatea lor comună şi anume ocrotirea cît mai deplină, în conformitate cu normele legale şi cu regulile de convieţuire socială, a intereselor copilului minor.

În majoritatea noţiunilor identificate în literatura de specialitate, noţiunea tutelei nu diferă efectiv, principalele elemente care trebuie reţinute în legătură cu definirea acestei instituţii este că ea reprezintă un ansamblu de norme juridice, cu caracter supletiv faţă de normele privind ocrotirea părintească, care reglementează ocrotirea minorilor care nu au împlinit 14 ani şi sînt  lipsiţi de ocrotirea părintească.

Tutela este reglementata în Codul Familiei, este o instituție de ocrotire a minorului, care este lipsit de îngrijirea părinților săi (cazul părinților decedați, necunoscuți, dispăruți, etc.). De asemenea tutela se poate impune unei persoane debile mintal care a depășit vârsta copilăriei. Tutela este indicată mai mai ales a persoanelor în vârstă care nu se pot apăra singure și care astfel pot fi păcălite să încheie acte juridice defavorabile lor. Aceste persoane, fiind lipsite de capacitatea de exercițiu sau având capacitatea de exercițiu restrânsă, vor fi reprezentate în instanță prin tutorele desemnat de Autoritatea Tutelară. Tutorele exercită drepturile și îndeplinește obligațiile ce îi revin, în baza tutelei, în scopul ocrotirii intereselor acestor persoane. Astfel el le poate administra averea, se ocupă de creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, îi reprezintă în justiție sau în fața autorităților statului, etc.)

Pentru că în practică cele mai frecvente situaţii întâlnite sunt cele care reclamă instituirea tutelei pentru minorul lipsit de ocrotire, vom prezenta această noţiune, prin prisma noilor reglemetări ale Legii nr. 272/2004.

Caracterele generale ale tutelei:a) Conform articolului 114 din Codul familei, tutela se exercită numai in interesul minorului.

Ea se instituie în toate cazurile în care un minor este lipsit de ocrotire părintească. Acest caracter rezultă din întreaga reglementare a acestei instituţii, iar tutorele, ca şi parintele, are îndatorirea de a creşte şi educa minorul .De aceea unele persoane care au săvârşit fapte antisocial grave sau au avut o comportare necorespunzătoare in propria familie, nu pot fi tutore.

b) Tutela este o sarcină legală definită prin norme imperative, o sarcină in principiu obligatorie ,întrucât persoana desemnată a fi tutore nu are libertatea de a refuza sau de a accepta numirea, cu excepţia cazului în care se află întruna din următoarele situaţii:• a împlinit vârsta de 60 de ani;• este o femeie însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;• creşte şi educă doi sau mai mulţi copii;• exercită o alta tutelă sau curatelă;• din cauza bolii, a infirmităţii, a felului indeletnicirii, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea îndeplini această sarcină.Din excepţiile prevăzute de textul legal rezultă importanţa care trebuie acordată acestei sarcini, astfel că, dacă o persoană nu o poate îndeplini corespunzător, datorită problemelor familiale, profesionale sau de altă natură, poate refuza numirea ca tutore .

c) Tutela este o sarcină în principiu gratuită . Totuşi, tinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a minorului şi a tutorelui, se va putea stabili in favoarea acestuia din urmă o remuneraţie care nu va depăşi 10 % din veniturile bunurilor minorului. Acest caracter reflectă si autonomia patrimonială dintre minor si tutore, conform caruia tutorele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor tutorelui. Autoritatea tutelară, potrivit împrejurărilor, va putea modifica sau suprima această remuneraţie.

d) Tutela este o sarcină personală, tutorele fiind desemnat în considerarea persoanei acestuia, astfel că sarcina sa nu poate fi transmisă. În cazul în care se ivesc situaţii care îl impiedică să-şi exercite îndatoririle, tutorele trebuie sa solicite înlocuirea sa.

e) Tutela se instituie de către autoritatea tutelară şi se exercită sub controlul şi îndrumarea permanentă a acesteia.Atât instituirea tutelei cât şi controlul şi îndrumarea pe care le exercită autoritatea tutelară constituie garanţii in plus cum sunt ocrotite interesele copilului minor ramas făra ocrotire părintească.

Principiile tutelei :

 In literatura de specialitate s-a precizat ca tutela este guvernata de urmatoarele principia generale:

a) Principiul generalitatii tutelei

Tutela se instituie in toate cazurile in care un minor este lipsit de ocrotirea parinteasca. Acest principiu poate fi desprins din prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 272/ 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, actualizata, conform carora orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa, tutela

fiind una dintre masurile de protectie alternativa. Ideea generalitatii tutelei se mai exprima si prin caracterul cuprinzator al ocrotirii, acoperind atat latura personala, cat si cea patrimoniala, intr-o compunere de drepturi si indatoriri ale tutorelui doar pe alocuri nuantate, insa nu diferite de cele recunoscute parintilor. 

b) Principiul exercitarii tutelei excluiv in interesul superior al copiluluireitereaza criteriul interesului superior al copilului ca principiu fundamental si general al protectiei si promovarii drepturilor sale, indiferent de calea de infaptuire a ocrotirii. Acest principiu asigura fundalul a numeroase dispozitii particulare, cum ar fi cea inscrisa in art.128 din Codul familiei, care, in scopul protejarii intereselor patrimoniale ale minorului aflat sub tutela, interzice incheierea de acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, pe de o parte, si copil, pe de alta parte;

c) Principiul independentai patrimoniale intre minor si tutore reprezinta o alicatie a principiului separatiei juridice dintre patrimonial copilului si cel al parintilor (atat patrimonial comn al acestora, cat si patrimonial propriu al fiecaruia dintre parinti), consacrat expres prin art. 106 din Codul familiei.

d) Principiul controlului permanent exercitat de catre autoritatea tutelara asupra ocrotirii minorului prin tutela

Acest principiu rezulta din dispozitiile art.136 din Codul familiei,potrivit carora "autoritatea tutelara va exercita un control efectiv si continuu asupra modului in care tutorele isi indeplineste indatoririle sale cu privire la minor si bunurile acestuia”. Conform art. 108 din Codul familiei, "autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si comun asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. Delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum acestia sunt ingrijiti in ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatarea si pregatirea lor profesionala, in conformitate cu telurile statului, pentru o activitate folositoare colectivitatii; la nevoie, ei vor da indrumarile necesare”. Pentru inlesnirea controlului, autoritatea tutelara va putea cere colaborarea organelor administratiei de stat si institutiilor de ocrotire.

Sesizarea autoritatii tutelare

Astfel cum prevede art.115 din Codul familiei, au obligatia de a instiinta autoritatea tutelara, in termen de cel mult 5 zile de la data cand afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca in cazurile prevazute de art.113 din Codul familei, urmatoarele categorii de persoane:

a)            persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul;

b)            serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial cu prilejul deschiderii unei succesiuni;

c)            instantele judecatoresti, parchetul si politia, cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;

d)            organele administratiei de stat, organizatiile obstesti, instiutiile de ocrotire si orice alta persoana;  

e)            autoritatea tutelara se poate sesiza si din oficiu.

Numirea tutorelui

Numirea tutorelui se face de catre autoritatea tutelara, chiar atunci cand instituirea tutelei se decide de catre instanta judecatoreasca din oficiu sau la incunostiintarea acesteia de catre cei aratati in art.115 din Codul familiei.La desemnarea tutorelui se va tine seama de interesele minorului. Tutore poate fi o ruda a minorului sau o persoana straina. Pana la numirea tutorelui, autoritatea tutelara poate numii un curator.

 Autoritatea tutelara, sesizata despre existenta unui copil minor lipsit de ingrijirea parintilor, efectueaza de indata investigatiile necesare pentru a stabilii daca acel minor se afla in vreuna din situatiile care impun instituirea tutelei. Aceste investigatii cuprind:

•             cercetari la fata locului;

•             ascultarea persoanelor care au cunostiinta despre situatia minorului sau familiei acestuia;

•             ascultarea minorului;

•             obtinerea de informatii de la institutiile de stat sau de ocrotire si de la organizatiile obstesti.

Pentru desemnarea tutorelui, autoritatea tutelara va culege date cu privire la rudele, vecinii sau cunoscutii minorului si la relatiile acestor persoane cu minorul.

Dupa alegerea tutorelui, autoritatea tutelara va emite decizia de instituire a tutelei, pe care i-o va comunica in scris si o va afisa la consiliul local de la domiciliul minorului. Decizia va cuprinde si mentiuni privitoare la locuinta minorului, bunurile acestuia si sarcinile tutorelui.

Conform art.119 alin. (2) din Codul familiei, indatoririle tutorelui incep de la data primirii deciziei. Decizia poate fi atacata la autoritatea tutelara ierarhic superioara, conform art.160 din Codul familiei, iar apoi pe calea contenciosului administrativ.

Incetarea functiei tutorelui si incetarea tutelei 

Cauzele care determina incetarea functiei tutorelui sunt imprejurari legate de persoana tutorelui. De aceea, incetarea functiei tutorelui nu atrage inevitabil si incetarea tutelei, acesta din urma fiind asociata unor circumstante in legatura cu persoana celui aflat sub ocrotire.

Asadar, functia tutorelui inceteaza in urmatoarele situatii:

a)            decesul acestuia sau decesul sotilor tutori, dat fiind caracterul personal al obligatiilor ce revin tutorelui;

b)            indepartarea de la tutela, ceea ce presupune ca, pe parcursul exercitarii tutelei, se iveste pricare din cauzele de incapacitate prevazute de art.117 din Codul familiei, sau ca tutorele a savarsit un abuz, o neglijenta grava, fapte care il fac nevrednic ori nu si-a indeplinit multumitor sarcina;

c)            inlocuirea tutorelui, la cererea sa daca, in cursul tutelei survine oricare din situatiile care ar indreptati refuzul acestei sarcini; 

d)            numirea altui tutore in cazul punerii sub interdictie a minorului.

Indepartarea tutorelui se face de catre autoritatea tutelara prin decizie motivata, ce poate fi atacata la autoritatea tutelara ierarhic superioara si apoi pe calea contenciosului administrative.

Daca incetarea functiei tutorelui nu coincide cu incetarea tutelei, pana la numirea noului tutore, va fi instituita curatela copilului.

                Cauzele de incetare a tutelei nu sunt expres prevazute dar, tinand seama de finalitatea si de specificul institutiei, momentul final al ocrotirii prin tutela este marcat de:

a)            implinirea varstei de 18 ani de catre minorul ocrotit;

b)            casatoria minorei peste 16 ani si dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre aceasta;

c)            parintii minorului au fost identificati, au reaparut (in urma disparitiei sau a declararii mortii) sau li s-a ridicat sanctiunea decaderii din drepturile parintesti;

d)            minorul moare sau este declarat mort prin hotarare judecatoreasca definitiva;

e)            a fost ridicata punerea sub interdictie pronuntata impotriva parintilor firesti ai minorului.

Curatela, spre deosebire de tutelă, este o instituţie de ocrotire juridică a intereselor unei persoane care poate fi capabilă ori lipsită de capacitate de exerciţiu, avînd în vedere maturitatea ei fizică şi psihică, din aceste considerente, admiţînd o formă de intermediere a acestor două condiţii juridice, această persoană este considerată ca fiind cu capacitate de exerciţiu restrînsă. Curatela nu modifică incapacitatea celui ocrotit, curatorul fiind chemat să ţină locul părinţilor sau al tutorelui fie numai cu privire la anumite acte, fie cu privire la toate atribuţiile, dar numai prin exprimarea acordului sau dezacordului la încheierea unor anumite acte juridice.

Curatela reprezintă instituția de drept civil prin care se realizează ocrotirea unor persoane fizice care, aflându-se în anumite situații special prevăzute de lege, nu pot să-și exercite drepturile și să-și apere interesele.

Cu alte cuvinte, în ţara vecină, curatela este o instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. Spre deosebire de instituţia curatelei din legislaţia noastră, în România aceasta are

un caracter temporar şi nu este condiţionată de vîrsta minorului, dar la imposibilitatea persoanei de a-şi administra independent bunurile şi interesele, minorul cu vîrsta între 14 şi 18 ani fiind considerat fără capacitate de exerciţiu, adică curatela în privinţa minorului nu este aplicabilă.

Curatela se instituie în următoarele situaţii:

a) dacă din cauza bătrîneții, a bolii sau a unei infirmității fizice, o persoana, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau sa își apere interesele in condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator;

b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amînare;

c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;

d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Tutela se instituie asupra copiilor care nu au atins vîrsta de 14 ani, la atingerea acestei vîrste, tutela se transformă în curatelă şi se exercită pînă la împlinirea majoratului de către persoana pusă sub protecţie. Spre deosebire de tutore, care încheie actele juridice în numele şi pe contul minorului, curatorul doar îşi dă consimţămîntul la încheierea actelor juridice, pe care persoana nu poate să le încheie desinestătător.

Cu privire la exercitarea protecţiei minorului prin tutelă şi curatelă, putem distinge trei principii generale şi anume:

a) principiul generalităţii tutelei şi curatelei, prin care se înţelege că orice minor care nu se află sub ocrotirea părintească primeşte un tutore sau curator, după caz, principiu a cărui realizare este garantată prin stabilirea obligaţiei în seama persoanelor indicate de art. 114 CF şi respectiv, art.37 CC de a înştiinţa autoritatea tutelară despre existenţa oricărui minor lipsit de îngrijire părintească;

b) principiul monitorizării eficace asupra activităţii tutorelui prin organul competent, autoritatea tutelară.

c) principiul exercitării atribuţiilor de tutore şi curator exclusiv în interesul minorului, conform art.147 CF. Îndeplinind funcţiile ocrotirii părinteşti cu privire la minorul lipsit de ocrotirea părintească, tutela şi curatela se exercită exclusiv în interesul minorului şi prezintă caractere determinate de această finalitate. Acest principiu reiterează criteriul interesului superior al copilului ca principiu fundamental şi general al protecţiei şi promovării drepturilor sale, indiferent de calea de înfăptuire a ocrotirii.

Încadrându-se în politica generală a statului, ocrotirea copilului, educarea şi pregătirea sa psiho-fizică pentru a se încadra firesc în societate şi a respecta normele morale şi de convieţuire socială, precum şi ordinea de drept constituie o preocupare important a tot mai multe organisme şi organizaţii de stat sau neguvernamentale. Orice copil care este lipsit, fie

temporar, fie definitiv, de protecţia părinţilor, sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecţie alternativă.

BIBLIOGRAFIE :

1. Codul Familiei

2. Legea 272/2004 , MO 159/2014 republicata

3. Tudor R. Popescu, Rudenia. Ocrotirea minorului, Tratat. Volumul II, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București 1960

4. Şerpe Ioana, Tutela şi Curatela

5. Internet: wikipedia, avocatnet.ro , tutela si curatela scribd

6. Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii, Protecției  Sociale și Familiei nr.  353  din  15 decembrie  2011