Referat Cazul Fortuit (Reglementari in Drept Ul European Si Roman)

5/11/2018 Referat Cazul Fortuit (Reglementari in Drept Ul European Si Roman) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/referat-cazul-fortuit-reglementari-in-drept-ul-european-si-roman 1/5

CAZUL FORTUIT (REGLEMENTARI IN DREPTUL EUROPEAN SI ROMAN)

NOŢIUNEA ŞI CARACTERIZAREA CAZULUI FORTUIT

Cazul fortuit prezentat la art. 47 C. pen. este reprezentat de acţiunea-inacţiunea unei persoane care produce un rezultat neconceput, neurmărit şi nedovedit de autorul acţiunii,rezultatul datorându-se unei forţe naturale a cărei prezenţă nu a putut fi prevăzută.

Rezultatul acţiunii nu poate fi prevăzut şi nici nu va fi imputat din punct de vederesubiectiv autorului faptei, excluzându-se în acest mod caracterul penal al faptei datorită lipseide vinovăţie.

Limită de comparaţie a imposibilităţii de prevedere a faptei este generată de aprecierea

că, în situaţii identice, nici o persoană nu ar fi putut să prevadă rezultatul produs1.Caracteristic cazului fortuit este faptul că acţiunea sau inacţiunea unei persoane

produce un rezultat socialmente periculos, neaşteptat, datorită faptului că intră în concurs cu oîmprejurare fortuită neprevizibilă, care produce în fapt acel rezultat. Sursa împrejurărilor fortuite poate fi:

-fenomenele naturii (cutremure,furtuni, trăsnete, alunecări de teren, invazia unor insecte) a căror producere în timp nu poate fi prevăzută; tehnicizarea activităţilor umane(defectarea unui mecanism);

-conduita imprudenta a unei persoane(apariţia brusca în faţa unui autovehicul în vitezaa unei persoane);

-starea maladiva a unei persoane (epilpsie, leşin, atac de cord etc).Împrejurarea neprevizibilă poate fi anterioară, concomitenta sau subsecventa acţiunii

făptuitorului. Imprevizibilitatea trebuie să aibă un caracter obiectiv şi general, în sensul cănimeni în aceeaşi situaţie să nu poată prevedea rezultatul socialmente periculos. Acest caracter obiectiv şi general al imprevizibilităţii diferenţiază această neprevedere, în situaţia cazuluifortuit, de imprevizibilitatea care apare în situaţia în care făptuitorul, deşi trebuia să prevadărezultatul, nu-l prevede datorită unor deficienţe şi limite personale.

În concluzie, la cazul fortuit suntem în prezenţa unei imprevizibilităţi obiective, şi nusubiective2.

II. CONDIŢIILE CAZULUI FORTUITExistenţa cazului fortuit, ca una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei,

presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:a) Acţiunea sau inacţiunea unei persoane să fi produs un rezultat socialmente periculos

neprevăzut, datorită faptului că a intrat în concurs cu o forţă străină de conştiinţa sau voinţasa.

Pentru existenţa cazului fortuit este necesar ca intervenţia împrejurării neprevăzute săse grefeze pe existenţa unei acţiuni ori inacţiuni a făptuitorului susceptibilă să producă unanumit rezultat, altul decât acela care s-a produs ca urmare a intervenţiei fortuitului. Este

1

C. Bulai, Manual de Drept Penal. Partea Generală, Editura ALL EDUCATIONAL S.A. Bucureşti, 1997;2 I. Griga, Drept penal: partea generală Ediţia a II-a, Bucureşti, 2007;

1




posibil ca în momentul intervenţiei împrejurării fortuite persoana să desfăşoare o acţiune licită(de exemplu, conducătorului unei maşini care circulă cu viteză legală i-a apărut pe neaşteptateîn faţă o persoană care a fost îmbrâncită de o altă persoană nemaiputând evita accidentareaacesteia)3; ori o acţiune ilicită (de exemplu, hoţul fuge cu lucrurile furate de la victimă însă întimp ce aceasta îl urmărea, face un infarct şi moare; persoana care şi-a recuperat bunul nu varăspunde pentru această urmare)4.

Aşa cum se observă din exemplele de mai sus, pentru reţinerea cazului fortuit, estenecesar să se constate existenţa unei legături de cauzalitate între împrejurarea fortuită şirezultatul produs, în sensul că, dacă nu ar fi intervenit forţa străină, fapta persoanei în cauză nuar fi produs acel rezultat5.

b) Intervenţia împrejurării care a determinat producerea rezultatului să nu fi putut fi prevăzută.

Imprevizibilitatea se referă la ivirea împrejurării, iar nu la rezultat, care este în genere

previzibil. Se ştie, de exemplu, că este posibil ca un cutremur de pământ să dărâme un zid laumbra căruia este aşezat un copil mic, ori că trăsnetul ar putea incendia recolta adunată înstoguri, dar nu se poate prevedea ivirea unei împrejurări fortuite şi deci nimănui nu i se poatecere să o prevadă. De aceea, odată constatat caracterul obiectiv al imprevizibilităţii, nu se mai

pune problema posibilităţii subiective a persoanei în cauză de a prevedea acel rezultat.Cazul fortuit are caracter obiectiv şi există când „acţiunea-inacţiunea unei persoane a

produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput şi nu l-a urmărit, producerea lui fiinddatorată unei împrejurări neaşteptate”6.

Această părere este în concordanţă deplină cu prevederile art. 47 C. pen., după care„Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţaunei împrejurări care nu putea fi prevăzută”, adică împrejurarea nu putea fi prevăzută de orice

altă persoană, nu numai de către subiectul care a săvârşit fapta. Drept exemplu, în această privinţă poate fi dat accidentul de circulaţie, soldat cu moartea victimei, datorat unei defecţiunitehnice a mecanismului de direcţie al autovehiculului, defecţiune care nu a putut fi constatatăde conducătorul maşinii înainte de plecarea în cursă, şi nici la verificarea tehnică anuală decătre persoane de specialitate7.

Din această opinie rezultă că la cazul fortuit neprevederea are caracter obiectiv,general în privinţa limitei cunoaşterii, în sensul că, în circumstanţele date de săvârşirea faptei,nici o persoană n-ar fi putut să prevadă intervenţia împrejurării care, împreună cu fapta, acauzat rezultatul de asemenea neprevăzut. Având această bază obiectivă de neprevedere arezultatului ilicit, cazul fortuit nu depinde cu nimic de subiect şi poate fi constatat şi în situaţiacând autorul faptei nu este cunoscut8.

c) Fapta care a dus, datorită intervenirii împrejurării fortuite, la un rezultat socialmente periculos să fie, datorită acestui rezultat, o faptă prevăzută de legea penală.

Numai o astfel de faptă ar putea constitui infracţiune, iar caracterul său infracţional ar

3 Trib. Mun. Bucureşti, secţia penală dec. 1037 din 1980 în Repertoriu de practică judiciară pe anii 198l-l985;4 V. Dongoroz, Dreptul penal, 1939;5 Ilie Pascu, Drept penal. Parte generală. Ediţia a 2-a, Editura Hamangiu 2009;6 V. Dongoroz, în colectiv, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, partea generală, vol. I, Edit. Academiei

R.S.R., Bucureşti, 1969, pag. 383; M. Basarab, Drept penal, partea generală, voi. II, Editura Che marea, Iaşi, 1992,; C.Mitrache, Drept penal român, partea generală, Edit. Şansa S.R.L., Bucureşti, 1994;

7 Trib. Supr, secţ. pen., dec. nr. 1023/1980, în CD. 1980;8

V. Dongoroz, în colectiv, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, partea generală, vol. I, Edit. AcademieiR.S.R., Bucureşti, 1969;

2




putea fi înlăturat datorită cazului fortuit9.

III. CONEXITĂŢI ALE CAZULUI FORTUIT CU ALTE CAUZECARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI PREVĂZUTEDE LEGEA PENALĂ.

Frecvent, cazul fortuit se întâlneşte cu starea de necesitate, ştiut fiind că această stareeste provocată, de regulă, de împrejurări fortuite (cutremur, inundaţie, incendiu provocat de unscurtcircuit etc). Este posibil ca şi cazul fortuit să se suprapună peste o stare de necesitate (deexemplu, vrând să evite lovirea unui pieton, un conducător de autovehicul virează spre trotuar unde o persoană, speriată de apariţia autovehiculului, are o sincopă şi moare).

Cazul fortuit poate veni în concurs şi cu constrângerea fizică în cazul în care oîmprejurare fortuită creează un obstacol insurmontabil pentru o persoană care este silită astfelsă săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Totodată, cazul fortuit poate veni în concursşi cu constrângerea morală (de exemplu cel constrâns moral dezarmează pe agresor, iar armacăzută din mâna acestuia se descarcă în cădere şi răneşte o altă persoană).

Este posibilă şi suprapunerea cazului fortuit peste starea de iresponsabilitate, în cazulîn care această stare este determinată de o împrejurare fortuită (de exemplu că urmare a uneiintoxicaţii accidentale), după cum o împrejurare fortuită (un cutremur, un incendiu etc.) poatesă determine o persoană aflată sub ameninţarea pericolului astfel creat să acţioneze în modiresponsabil.

În fine, cazul fortuit poate veni în concurs cu eroarea de fapt atunci când peste o

împrejurare fortuită se suprapune o eroare de fapt.Concursul dintre cazul fortuit şi alte cauze care înlătură caracterul penal al fapteiimpune o examinare atentă a tuturor acestora pentru determinarea exactă a antecedenţei cauzalea rezultatului socialmente periculos produs10.

IV. EFECTELE CAZULUI FORTUIT

Constatarea legală a existenţei cazului fortuit are drept consecinţă înlăturareacaracterului penal al faptei, deoarece exclude vinovăţia, datorită imposibilităţii făptuitorului de

a prevedea intervenirea împrejurării fortuite care a determinat producerea rezultatului periculos.Imposibilitatea prevederii împrejurării fortuite având caracter obiectiv, efectele cazului fortuitoperează în rem, adică faţă de toţi participanţii la săvârşirea faptei. Când nu intră în concurs cualte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit înlătură şi răspunderea civilă.Dimpotrivă, dacă vine în concurs cu alte cauze care lasă să subziste o culpă în sarcinafăptuitorului, răspunderea civilă este posibilă.

9 I. Griga, Drept penal: partea generală Ediţia a II-a, Bucureşti, 2007;10

C. Bulai, Manual de Drept Penal. Partea Generală, Editura ALL EDUCATIONAL S.A. Bucureşti, 1997;

3




V. CONSECINŢELE SĂVÂRŞIRII FAPTEI ÎN CAZ FORTUIT.

Constatarea legală a existenţei cazului fortuit are drept consecinţă înlăturareacaracterului penal al faptei, deoarece exclude vinovăţia, datorită imposibilităţii făptuitorului dea prevedea intervenirea împrejurării fortuite care a determinat producerea rezultatului periculos.Imposibilitatea prevederii împrejurării fortuite având caracter obiectiv, efectele cazului fortuitoperează în rem, adică faţă de toţi participanţii la săvârşirea faptei. Când nu intră în concurs cualte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit înlătură şi răspunderea civilă.Dimpotrivă, dacă vine în concurs cu alte cauze care lasă să subziste o culpă în sarcinafăptuitorului, răspunderea civilă este posibilă.

Poate fi trasă la răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate persoana, alta decâtfăptuitorul, din culpă căreia s-a creat împrejurarea care a condus la producerea rezultatului

păgubitor (răspunderea civilă a terţului).

VI. CAZUL FORTUIT ÎN NOUL COD PENAL

În „Expunerea de motive” pentru modificarea actualului Cod Penal, se propunerenunţarea la reglementarea cazului fortuit. Într-adevăr, reglementarea legală a cazului fortuitnu se justifică, în condiţiile în care pentru a înlătura existenţa infracţiunii este suficientăimposibilitatea subiectivă de prevedere. Astfel, dacă existenţa infracţiunii este exclusă încondiţiile în care autorul nu a putut prevedea rezultatul (ceea ce înseamnă că nu există nicimăcar o culpă fără prevedere, lipsind deci vinovăţia), ce importanţă mai are să constatăm cănici o altă persoană nu ar fi avut această posibilitate? Este de semnalat şi faptul că nici dreptulfrancez, german, elveţian, portughez, sau olandez nu cunoaşte o reglementare în materie, iar legiuitorul spaniol a renunţat în 1995 la dispoziţiile anterioare din codul penal privitoare lacazul fortuit.

În noul Cod penal, cazul fortuit face parte dintre cauzele de neimputabilitate şi estereglementat în art. 31, în care se prevede: „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penalăal cărei rezultat e consecinţa unei împrejurări care nu a putut fi prevăzută”. Acest text areacelaşi conţinut cu al art. 47 C. pen. în vigoare, cu deosebirea că expresia „nu constituieinfracţiune” a fost înlocuită cu expresia „nu este imputabilă”.11

11 Ilie Pascu – Drept penal. Partea Generală, ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009;

4




BIBLIOGRAFIE

*Codul penal al României*Expunere de motive- Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.

15/1968 – Codul penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal1. Ilie Pascu – Drept penal. Partea Generală, ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti,

20092. V. Dongoroz, şi colectivul, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, partea

generală, vol. I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 19693. C. Mitrache, Drept penal român, partea generală, Edit. Şansa S.R.L., Bucureşti, 1994

4. M. Basarab, Drept penal, partea generală, vol. II, Editura Chemarea, Iaşi, 19925. Ion Tanoviceanu, Tratat de drept şi procedură penală, Editura Tipografia „Curierul

judiciar”, Bucureşti, 19976. C. Bulai, Manual de Drept Penal. Partea Generală, Editura ALL EDUCAŢIONAL

S.A. Bucureşti, 19977. Ioan Griga, Drept penal: partea generală Ediţia a II-a, Bucureşti, 2007

5

Referat Cazul Fortuit (Reglementari in Drept Ul European Si Roman)

Documents

Transcript of Referat Cazul Fortuit (Reglementari in Drept Ul European Si Roman)