8/4/2019 Refer Att

1/4

Cuprins

1. Feminismul-doctrin teoretic i de aciune

2. Istoricul Feminismului3. Clasificarile feminismului3.1.cele doua valuri ale feminismului3.2.cele sase valuri ale feminismului

8/4/2019 Refer Att

2/4

1. Feminismul-doctrin teoretic i de aciune

Feminismuleste o doctrin teoretic i de aciune care revendic lupta

mpotriva inegalitii de gen, promovnd afirmarea femeii n societate prin

ameliorarea i extinderea rolului i drepturilor sale. Doctrina nu trebuie

confundat, ca n acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unordrepturi.

Feminismul este doctrina care preconizeaza ameliorarea si extinderearolului femeilor n societate, n tot ceea ce tine de profesie, sanse,relevanta sociala etc.; miscarea care militeaza n acest sens.

Spre deosebire de ideologiile traditionale, feminismul considera ca situatiafemeilor si inegalitatile dintre femei si barbati constituie problema politicacentrala. O alta particularitate rezida n faptul ca, desi aceasta problematica

se afla pe agenda a numeroase partide politice, nu exista partide feministe;se poate vorbi nsa despre o miscare feminista, care a avut momente demanifestare pregnanta.

2. Istoricul Feminismului

Feminismul si trage radacinile, istoric, din miscarile de eliberare siemancipare subsecvente Revolutiei Franceze. ncepnd prin a fi ovarianta "de gen" a doctrinelor fourrieriste sau saint-simoniene,feminismul ncepe sa militeze pentru egalitatea de drepturi (v. miscarea"sufragetelor" din Marea Britanie). Sub influenta mai cu seama a opereiSimonei de Beauvoir, dar si a scrierilor unor scriitoare proeminenteprecum Virginia Woolf care dezvaluie conditia umilitoare si subalterna afemeii n societatile moderne, feminismul si ncepe drumul n anii '70 camiscare militanta (v. Women's Lib, celebra asociatie feminista dinStatele Unite). Miscarile feministe revendica dreptul esential al femeilorde a dispune de propriul lor corp - si abolirea tuturor formelor dediscriminare, sociala, profesionala s.a.m.d.

Prima manifestare a fost aceea a feminismului liberal timpuriu. Desitermenul"feminist" a nceput sa fie utilizat abia la sfrsitul secolului alXIX-lea, originea feminismului este identificata, de obicei, n perioadaimediat urmatoare Revolutiei franceze, n Anglia, n opera lui MaryWollstonecraft, care, respingnd credinta n inferioritatea femeii,dominanta la vremea respectiva, a sustinut ca femeile sunt fiinte

rationale, asemenea barbatilor, si, ca urmare, trebuie sa aiba drepturiegale.Aceste idei au avut un puternic ecou n SUA, unde industrializareasi modernizarea rapida au stimulat manifestarea independenta a

8/4/2019 Refer Att

3/4

femeilor. Prima dezbatere de amploare pe probleme precum sclavia saudreptul de vot s-a desfasurat n 1848, cnd Conventia de la SenecaFalls a adoptat o "Declaratie deindependenta alternativa", parafrazndpunct cu punct Declaratia de independentadin 1776, dar ncorporndreferirile la femei.

Feminismul socialist a avut ca prima expresie conceptia socialismuluiutopic potrivit careia relatiile dintre barbati si femei trebuie ntelese caparte a societatii capitaliste, care produce si ntretine subordonareafemeii; schimbarea acestei stari de lucruri se poate realiza pe caleareformelor. Feminismul marxist a reluat, n parte, aceste idei, sustinnd

nsa ca solutia pentru schimbare este revolutia.

La sfrsitul secolului al XIX-lea femeile din tari dezvoltate precumAnglia sau SUA beneficiau de un grad considerabil de independenta,respectiv de acces la educatie si munca, dar li se refuza dreptul de vot.Atunci s-a dezvoltat campania pentru dreptul de vot, care a atins punctulculminant la nceputul secolului XX. A fost, n principal, o continuare aideilor feministe liberale, dar a avut diferite variante. "Sufragetele" aufost exponentele aripii militante, foarte active n perioada premergatoareprimului razboi mondial. Majoritatea tarilor dezvoltate au consacrat,dupa razboi, dreptul de vot al femeilor.

n perioada interbelica, feminismul a intrat ntr-un oarecare declin. n

anii marii crize, s-a produs o deplasare dinspre problema drepturiloregale nspre aceea a protectiei sociale a femeilor ("feminismul welfare").

n perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, primulmoment semnificativ a fost acela al publicarii cartii lui Simone deBeauvoir, Al doilea sex(1949), expresie a respingerii rolului traditional alfemeii. n anii '60 s-a conturat un nou val de feminism, ndeosebi nSUA, gratie unor militante precum ziarista Betty Friedan, care a pledatpentru combinarea responsabilitatilor casnice alef emeii cu preocuparile

pentru cariera. ncepnd din acei ani femeile americane au beneficiat,asemenea populatiei de culoare ("afro-americanilor"), de asa-numiteleprograme affirmative action("discriminare pozitiva", n sensul unormasuri si actiuni favorizante, care sa nlature consecintele discriminariitrecute). Ultimele decenii au cunoscut si expresii ale feminismuluiradical, ale "anarhofeminismului"chiar, care ndeamna la nesupunerefata de "legile opresive".Feminismul post-modernist a cultivat o serie deexigente privitoare la limbaj, astfel nct acesta sa reflecte corectparticiparea si posibilatatile de participare ale femeilor la viata publica(asa-numita political correctness).

8/4/2019 Refer Att

4/4

n prezent, feminismul nu mai constituie o orientare proeminenta, darmulte dintre obiectivele sale si pastreaza actualitatea si sunt larg

mpartasite la nivelul opiniei publice, ca si al unor forte politice. Desi s-au facut progrese considerabile n privinta participarii femeilor pe piatamuncii, precum si n viata politica (feminismul avnd, fara ndoiala, o

contributie n aceasta privinta), egalitatea de sanse a femeilor cubarbatii ramne o problema de actualitate pe agenda publica.

Uniunea internationala a femeilor cu sediul la Londra, reunindprincipalele miscari feministe nationale reflecta gradul de maturizare lacare a ajuns miscarea, dar si cresterea ca pondere si nsemnatate amiscarilor nationale n viata interna a statelor respective. De la afirmareadreptului femeii la libertate, rostit de revolutia democratica universala laorganizarea ei internationala, miscarea feminista a parcurs o lunga sicomplexa evolutie, sub semnul progresului general n plan doctrinar siorganizatoric, depasind granite nationale, convingeri politice, originisociale, confesiune sau nivel de instructie si educatie, devenind una dinprincipalele forte ale opiniei publice internationale n preajma primuluirazboi mondial.