UNITATI MOBILE DE MEMORARE

Luca Alexandru………………………….Clasa XII-I

Prof. Spiridon Liliana

Tema proiect

Cuprins

Enunţul temei:..............................................................................4

Argument......................................................................................5

1. Memoria flash..........................................................................6

1.1 Generalităţi..........................................................................6

1.2 Istorie..................................................................................6

1.3 Istoria creării standardului..................................................7

1.4 Vedere de ansamblu............................................................7

1.5 Clasificarea memoriilor de tip Flash...................................8

1.5.1 Compact Flash..............................................................8

1.5.2 Smart Media.................................................................9

1.5.3 Multi Media Card.........................................................9

1.5.4 Memory Stick...............................................................9

1.5.5 Ata Pc Card (PCMCIA).............................................10

1.6 Memoria Flash..................................................................10

1.7 Cum funcţionează memoria flash.....................................11

1.7.1 Programarea...............................................................12

1.7.2 Citirea.........................................................................13

1.7.3 Ştergerea.....................................................................13

1.7.4 Caracteristici generale................................................14

2. Unitate flash prin USB...........................................................15

2.1 Scurt istoric.......................................................................15

2.2 Componente......................................................................16

2.2.1 Părţile componente a unei unităţi flash tipice:...........16

2.2.2 Componente esenţiale................................................17

2.2.3 Componente adiţionale...............................................18

2.3 Comparaţie între dispozitivele de memorie flash.............18

2. Unităţile ZIP...........................................................................20

3. Floppy discurile......................................................................21

3.1 Tipuri de unitati de discheta :...........................................21

3.2 Formatul............................................................................21

3.3 Unitatile de discheta..........................................................23

3.4 Proiectarea mecanica........................................................24

3.5 Controlul vitezei...............................................................24

3.6 Controlul capetelor...........................................................24

3.7 Indexarea capetelor...........................................................25

3.8 Consideratii privind densitatea foarte mare......................26

3.9 Circuite electronice de control..........................................26

3.10 Functionarea....................................................................27

3.11 Hardware.........................................................................29

3.12 Comprimarea discurilor..................................................30

CD si DVD...................................................................................37

2

Enunţul temei:

Realizaţi un proiect cu tema „Unităţi mobile de memorare”,

care să respecte urmatoarele conţinuturi:

Memoriile flash pe USB

Unităţile ZIP

Floppy discurile

Mapa proiectului va conţine:

Dosar cu şină ce va conţine proiectul în format A4;

Prezentare Power Point;

Suport electronic – CD, ce va conţine proiectul, prezentera

Power Point, referatul de apreciere.

3

Argument

Atenţia persoanelor contemporane este tot mai des atrasă de ceea

ce numim tehnologie de ultimă oră. Memoria flash este o tehnologie

considerată revoluţionară la apariţia să având ca noutate câteva

proprietăţi care clasau acest tip de memorie printer cele mai căutate.

Proprietăţile erau legate de viteza cu care stoca informaţiile, spaţiul

disponibil stocării de informaţii şi uşurinţa cu care se lucrează cu acest

tip de memorie.

Memoria flash este încorporată sau folosită în diferite

dispozitive. Cel mai utilizat dispozitiv este Memory Stick-ul sau USB

Flash, deoarece sunt folosite pentru stocarea de date pe şi de pe

calculator, acesta fiind mai nou întâlnit oriunde şi oricând.

Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru

calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o

tehnologie care este în primul rând folositã în cardurile de memorie.

Memoria flash a fost inventată de Dr. Fujio Masuoka în timp ce

lucra pentru Toshiba în 1984.Conform celor spuse de Toshiba, numele

de flash a fost sugerat de colegul domnului Masuoka, domnul Shoji

Arizumi, deoarece procesul de ştergere a conţinutului memoriei i-a

amintit de licărirea unui aparat de fotografiat.

Discheta era până la apariţia memoriei flash principalul mediu

pentru schimburile de informatii şi cel mai popular sistem pentru

salvarile de siguranta.Cu exceptia catorva tipuri de calculatoare

4

portabile , toate PC sunt livrate cu cel putin o unitate de discheta ca

echipament standard.Desi unitatile de discheta sunt disponibile în

diferite dimensiuni şi capacitati (discurile masoara de la 2,5 la 8 inci în

diametru şi pot stoca de la 160 Kb până la 120 de Mb), toate

funcţionează după aceleaşi principii.

5

1. Memoria flash

Complexitatea operaţiilor efectuate de un calculator, ca şi viteza sa de calcul, depind – în principal – de capacitatea, viteza şi organizarea memoriei sale; de fapt istoric vorbind, evoluţia calculatoarelor electronice, prin cele patru generaţii, a fost determinată în mare măsură de creşterea capacităţii şi vitezei memoriei lor.

1.1 Generalităţi

Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o tehnologie care este în primul rând folositã în cardurile de memorie.

Spre deosebire de EEPROM(Electronically Erasable Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi programată în blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters dintr-o dată).Memoria flash costă mai puţin decât EEPROM în consecinţă a devenit tehnologia dominantă oriunde este nevoie de o cantitate semnificativă, de o categorie solidă de depozitare non-volatilă.

1.2 Istorie

Memoria flash (ambele tipuri NOR şi NAND) a fost inventată de Dr. Fujio Masuoka în timp ce lucra pentru Toshiba în 1984.Conform celor spuse de Toshiba, numele de flash a fost sugerat de colegul domnului Masuoka, domnul Shoji Arizumi, deoarece procesul de ştergere a conţinutului memoriei i-a amintit de licărirea unui aparat de fotografiat.

Domnul Masuoka a înfăţişat invenţia la IEEE(Institute of Electrical and Electronics Engineers)1984 International Electron Devices Meeting (IEDM) ţinut în San Jose, California. Intel a văzut

6

masivul potenţial al invenţiei şi a introdus primul cip flash comercial de tip NOR în 1988.

NOR – based flash are timpi de ştergere şi scriere lungi, dar are o interfaţă a adreselor de date întreagă (memorie) care permite acces aleatoriu la orice locatie. Aceasta îl face potrivit pentru depozitarea unui program cod care trebuie să fie rareori actualizat, cum ar fi BIOS-ul calculatorului .Rezistenţa sa este de la 10 000 la 1 000 000 de cicluri de ştergere. NOR – based flash a fost temeiul pentru timpuriul flash-based ce poate fi îndepărtat; Compact Flash a fost bazat pe NOR deşi cardurile mai tîrzii au fost mutate la mai puţin costisitorul NAND flash.

A urmat NAND flash, pe care Toshiba l-a anunţat la ISSCC (International Solid-State Circuits Conference) în 1989. Are timpi de ştergere şi scriere mai rapizi, densitate înalta, şi un preţ scăzut per cifră binară decat NOR flash, şi de 10 ori mai multă rezistenţă. Oricum interfaţa sa I/O permite numai acces secvenţial la date. Aceasta îl face potrivit pentru dispozitivele de depozitare în masă cum sunt cardurile PC şi diverse carduri de memorie, şi întrucâtva mai puţin folositoare pentru memoria calculatorului.

1.3 Istoria creării standardului

La apariţia memoriei flash, producătorii de dispozitive electronice au primit posibilitatea, fără mari probleme şi cheltuieli, să-şi doteze produsele cu noile tipuri de medii de stocare. Avantajele erau evidente – consumul energetic redus, siguranţa înaltă (din cauza lipsei pieselor mobile) şi rezistenţa la mediul înconjurător şi sarcini. Însă, principala problemă era dimensiunea acestora. În piaţă se intensifica cererea pentru dispozitive cât mai mici, dimensiunea cărora nu permitea utilizarea memoriei flash voluminoase, executat conform standardului ATA-Flash. A apărut ideea de a crea un nou format de memorii flash, care va avea dimensiuni reduse şi în acelaşi timp,

7

compatibil cu sloturile PCMCIA existente, fapt care în principiu însemna compatibilitatea cu comenzile ATA/ATAPI.

1.4 Vedere de ansamblu

Memoria flash este non-volatilă ceea ce înseamnă că nu are nevoie de energie pentru a menţine informaţia stocată în cip.În plus memoria flash ofera un timp de acces pentru citirea datelor foarte rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile. Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii ca de exemplu stocarea pe dispozitive baterie-putere. O alta ispită a memoriei flash este faptul că este aproape indistructibilă de un mediu fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă fiartă.

1.5 Clasificarea memoriilor de tip Flash

Memoria flash este folosită de mai mulţi ani ca mediu de stocare principal sau auxiliar pentru calculatoarele notebook. Totuşi, apariţia unor dispozitive precum aparatele foto digitale şi dispozitivile de redare MP3 au transformat această tehnologie dintr-un produs de nişă într-un accesoriu necesar.

În prezent sunt folosite mai multe tipuri de dispozitive pentru memorie flash şi este important să

8

ştiţi de care dintre acestea aveti nevoie. Printre cele mai importante tipuri de memorie flash se numără:

1.5.1 Compact Flash

Memoria CompactFlash a fost dezvoltată de SanDisk Corporation în 1994 şi foloseşte arhitectura ATA pentru a emula o unitate de disc. Ca urmare, un dispozitiv CompactFlash ataşat la calculatorul dumneavoastra are asociată o literă de unitate, la fel ca şi celelalte unităţi de disc.

Dimensiunea originală a acestui dispozitiv a fost Type I (3.3 mm grosime), dar există şi o versiune mai nouă, Type II (5 mm grosime), pentru dispozitivele de capacitate mai mare. Ambele tipuri de cartele CompactFlash au lăţimea de 1.433 inci şi lungimea de 1.685 inci şi există adaptoare care permit introducerea acestor memorii în sloturile PC Card ale calculatoarelor notebook. Dezvoltarea acestui standard este coordonată de CompactFlash Association.

1.5.2 Smart Media

SmartMedia(numită iniţial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card – cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele de memorie flash. Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un circuit de control. Această simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii de cartele SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care folosesc memoria SmartMedia. Dezvoltarea acestui standard este coordonată de SSFDF.

9

1.5.3 Multi Media Card

MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu memorie flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltată în comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) în noiembrie 1997. Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi conţine o memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni sigure, SecureMultiMediaCard , pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată prin copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC şi sprijinirea dezvoltării unor noi produse.

1.5.4 Memory Stick

Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate de aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie flash, numită Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la ştergere, care împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei Memory Stick şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.

10

1.5.5 Ata Pc Card (PCMCIA)

Deşi tipodimensiunea PC Card (PCMCIA) este acum folosită pentru orice, de la adaptoare pentru jocuri la modemuri şi de la interfeţe SCSI la adaptoare de reţea, iniţial a fost utilizată pentru memoriile de calculator, aşa cum arată şi vechiul acronym, PCMCIA(Personal Computer Memory Card International Association).

Spre deosebire de modulele RAM obişnuite, memoria Pc Card se comporta ca o unitate de disc, folosind standardul PCMCIA ATA(at Attachament). Cartelele PC Card pot avea trei grosimi, dar toate au lungimea de 3,3 inci şi lăţimea de 2,13 inci.

1.6 Memoria Flash

Memoriile Flash permit atât citirea cât şi înscrierea informaţiei în timpul funcţionării normale; sunt memorii cu densitate mare, nevolatile, folosite în cele mai diverse aplicaţii de la aparatele de fotografiat digitale la înlocuirea de hard-diskuri.

Performanţa memoriei flash depinde de trei parametri: tipul chip-urilor de memorie flash utilizate, tehnologiile lor de producţie şi capacitatea acestora.

În cardurile de memorie se aplică doua tipuri de chip-uri: MultiLevel Cell (MLC, celule multinivel) şi SingleLevel Cell (SLC, celule pe un singur nivel). Datorită tehnologiei de păstrare a datelor, primul tip permite asigurarea unei capacităţi mai mari a chip-ului, la dimensiuni mai mici într-o celulă a memoriei. Însă o astfel de tehnologie nu permite atingerea unor performanţe bune. Utilizarea celulelor de memorie single level, care stochează doar o singură

11

valoare, asigură o viteză şi o siguranţă sporite, însă micşorează capacitatea maximă a chip-ului.

Există doua tipuri de matriţe ale memoriei flash: NOR şi NAND. NOR-flash este construită pe baza a doua elemente logice de bază, NOT (nu) şi OR(sau), şi este o dezvoltare relativ recentă a acesteia. Memoria flash, produsă

sub această tehnologie este capabilă să asigure aceesul randomizat către o celulă de memorie, fără a citi succesiv toata pagina de memorie. Ca rezultat, viteza de acces spre informaţiile "distribuite" creşte, ceea ce face din NOR o alegere bună pentru PDA, playere multimedia etc. Acest tip de memorie este mai scump, însă perfecţionarea tehnologiilor vor ieftini acest tip de memorie flash. NAND-flash se deosebeşte de NOR la termenii logici utilizaţi – NOT(nu) şi AND(si) - dar şi prin citirea şi scrierea succesivă foarte rapidă a paginii de memorie. Această particularitate face din acest tip o alegere bună pentru fotografiere şi înregistrare video, unde este necesară o viteză mare de transfer al datelor de la procesor la suportul informaţional.

1.7 Cum funcţionează memoria flash

Revenind la celula de memorare a unui bit, dintr-o memorie flash, constă într-un singur tranzistor MOS cu grilă flotantă. Stocarea propriu-zisă este realizată prin prezenţa sau absenţa sarcinilor în grila flotantă. O sarcină relativ ridicată acumulată în grila flotantă este echivalentă cu 0 logic, iar o sarcină redusă sau absentă, cu 1 logic.

12

0 Logic 1 Logic

1.7.1 Programarea

În stare neprogramată, toate celulele memorie sunt 1 logic (sarcini reduse sau nule grila flotanta). Dacă în procesul de programare se doreşte memorarea unui 0 logic,grila de control se aduce la un potenţial pozitiv +Vprog. ,prin aceasta fiind atraşi electroni spre grila flotanta, ea încărcându-se negativ. O dată programată, sarcina grilei flotante se menţine un timp îndelungat (minim 10 ani). În cazul în care se doreşte stocarea unui 1 logic, în timpul programării, celula respecrivă este nemodificată.

13

1.7.2 Citirea

Pe durata operaţiei de citire, la grila de control se aplică o tensiune pozitivă +Vread. Cantitatea de sarcină stocată în grila flotantă va determina în acest caz, dacă sub acţiunea acestei tensiuni, tranzistorul MOS va conduce sau nu: dacă se memorează un zero, datorită numărului mare de electroni de pe grila flotantă, tranzistorul ramâne blocat. În contrast, dacă grila flotantă conţine puţini electroni, sub influenţa tensiunii +V read tranzistorul Mos va conduce.

1.7.3 Ştergerea

Operaţiunea de ştergere se rezumă la înlăturarea electronilor din grila flotantă – aducând grila de control la potenţialul masei şi sursa la o tensiune pozitivă (+V erase), electronii vor fi atraşi spre sursă şi prin

aceasta, grila flotantă nu va mai conţine sarcini negative sau numărul acestora va fi foarte redus. O memorie Flash este întotdeauna ştearsă înainte de a fi programată. La memoriile Flash moderne ştergerea se

14

realizează pe blocuri sau paginat, dar important este că un singur octet din cadrul unui bloc nu poate fi şters (programat) decât după ce este şters împreună cu întregul bloc din care face parte. Memoriile Flash oferă suplimentar posibilitatea ştergerii globale rapide (bulk erase).

1.7.4

Caracteristici generale

Timp de acces 45 – 150 ns

Numărul de ştergeri şi reprogramări este de 10 4 – 10 5

Durata de menţinere a informaţiei memorate este de minim 10 ani

Sunt cele mai ieftine memorii nonvolatile

Se pot rescrie în timpul funcţionării.

Capacitatea chip-urilor nu influenţează decisiv performanţa, însă e totuşi important: cu cât chipul este mai încăpător şi modern, cu atât mai mare este viteza de citire şi scriere succesivă. În general acest fapt se datorează miniaturizării proceselor tehnologice, utilizate la fabricarea cardurilor.

15

Un loc important în performanţele cardului o are şi controller-ul. Însă aici totul ramâne la "preferinţele" producătorului.

2. Unitate flash prin USB

Unitaţile flash USB sunt de tip NAND- dispozitive de stocare a datelor în memorie flash cu interfaţă USB (universal serial bus) integrată. Ele sunt de obicei mici, cu greutate specifică mică, pot fi şterse şi rescrise. Capacitatea este limitată numai de densităţile curente ale memoriilor flash, deşi costul pe megabyte ar putea să crească rapid la capacităţi mari datorită componentelor scumpe.

Unitatile flash USB ofera potenţiale avantaje peste alte dispozitive de stocare, în special peste floppy disk. Ele sunt mai compacte, în general mai rapide, reţin mai multe informatii, şi sunt mai de încredere decât dischetele floppy. Aceste tipuri de unităţi folosesc standardul de capacitate a memoriei USB, suportat nativ de sistemele de operare moderne cum sunt LINUX, MAC OS X, UNIX şi WINDOWS.

O unitate flash se compune dintr-o placuţă mică de circuit imprimată, ambalată în plastic sau metal dupa caz, făcând ca unitatea să fie destul de viguroasă ca să poată fi dusă de colo-colo, într-un buzunar, ca o cheie. Doar conectorul USB iasă înafară din această protecţie şi este de obicei acoperit de un capac demontabil. Majoritatea unitaţilor flash folosesc tipul de conectare USB permiţându-le să fie conectate direct la un port pe un calculator personal.

Pentru a accesa informaţiile stocate într-o unitate flash, aceasta trebuie să fie conectată la un calculator,sau prin conectarea într-o secţie gazdă USB construită în calculator, sau într-un hub USB. Unităţile flash sunt active numai când sunt introduse într-o conexiune

16

USB şi îşi ia toată energia electrică necesară de la rezerva furnizată de acea conexiune. Oricum unele unităţi flash , mai ales cele de viteză mare, care utilizează USB-ul 2.0 standard, ar putea necesita mai multă putere decat cantitatea limită furnizată de un bus-powered USB hub, ca şi cele construite în unele tastaturi sau monitoare. Aceste unităţi nu vor lucra numai dacă sunt conectate direct la o gazdă conducatoare sau la un hub self-powered.

2.1 Scurt istoric

Mai multe companii pretind a fi primele care au inventat unitatea USB FLASH în 1998-2000. Diferite companii susţin că au fost primele care s-au gândit la un astfel de dispozitiv, care au notat o descriere despre unitatea USB flash, au construit-o, au brevetat-o, sau chiar au fost primii care au vândut-o.

Trek a fost prima companie care a vândut unitatea USB flash (ThumbDrive) în timpuriul an 2000. Oricum, autorizaţia lor nu descrie într-adevar unitatea USB flash, ci o foarte larga familie de dispozitive de stocare, dintre care USB FLASH DRIVE este unul. M-Systems lucrau la dezvoltarea unei unităţi USB flash înca din 1998.

Până la urmă compania Trek a dat în judecată 4 companii pentru încălcarea autorizaţiei sale. Acestea au pretins anularea autorizaţiei companiei Trek sub pretext că aceasta era invalidă. Acum totul a ramas în ceaţă.

17

2.2 Componente

Un capăt al dispozitivului este un conector prevăzut cu un singur conector de tip tată Type-a USB. Înauntrul cutiei de plastic este o mică plăcuţă de circuit imprimată. Montată pe această plăcuţă sunt nişte simple scheme electrice de circuit şi un mic număr de circuite integrate montate pe suprafaţă. De obicei una dintre aceste circuite integrate furnizează o interfaţă la portul USB, alta conduce la memoria inclusă pe placă, şi alta este memoria flash.

2.2.1 Părţile componente a unei unităţi flash tipice:

a. Conectorul USB – 1 b. Controllerul USB de stocare în masă – 2 c. Pini de test – 3 d. Cipul de memorie flash – 4 e. Crystal Oscilator(cuarţ) – 5 f. LED – 6 g. Comutator Write-protect („scriere-protectie”) – 7 h. Spaţiu pentru cel de-al doilea cip de memorie flash – 8

18

2.2.2 Componente esenţiale

Există de obicei patru părţi ale unităţilor flash:

Conectorul de tip tată Type-a USB care furnizează o interfaţă calculatorului principal.

Controllerul USB de depozitare a informaţiei pune în aplicare controllerul calculatorului gazdă şi furnizează o interfaţă lineară a unui bloc-orientare. Controllerul conţine un mic microprocesor RISC şi o mică cantitate ce cip ROM şi RAM.

Cipurile de memorie flash de tip NAND care depozitează informaţia.NAND flash sunt folosite de asemenea şi la camere digitale.

19

Oscilatorul de cristal produce semnalul ceas, al principalului dispozitiv, de 12 MHz şi controlează randamentul informaţiei dispozitivului printr-un ciclu buclă-fază.

2.2.3 Componente adiţionale

Dispozitivul tip poate de asemenea să includă:

Elemente de legătură şi pini de test – pentru teste în timpul fabricării unităţii flash sau încarcarea codului în microprocesor.

Led-ul – indică transferele de date sau citirea şi scrierea de date. Comutatorul Write-protect – indică dacă dispozitivul ar trebui să

fie în modulul „scriere-protecţie”. Spaţiul nefolosit – furnizează spaţiu pentru a include un al doilea

cip de memorie flash. Având acest al doilea spaţiu i se permite fabricantului să dezvolte numai o placuţă de circuit imprimat care poate fi folosită la mai mult de o dimensiune de stocare pentru a întâmpina nevoile pieţei; astfel încât dacă creşte nevoia de extindere a capacităţii dispozitivului fabricantul va produce acelaşi dispozitiv ca până acuma dar va mai adăuga la acesta un cip de memorie flash.

Capacul de acoperire a conectorului USB – reduce riscut de deteriorare datorită electricităţii statice şi îmbunătăţeşte total aparenţa dispozitivului. Unele unităţi flash nu deţin capac dar în schimb au un conector USB retractabil. Alte unităţi flash au un capac care se roteşte şi este în permanenţă legat de unitate eliminând şansele de a pierde capacul.

2.3 Comparaţie între dispozitivele de memorie flash

La fel ca în cazul altor medii de stocare, trebuie să comparaţi caracteristicile fiecărui produs cu necesităţile dumneavoastră. Ar trebui să ţineţi seama de urmatoarele aspecte înainte de a cumpăra dispozitive pentru memorie flash:

20

Ce tip de memorie flash acceptă aparatul foto sau dispozitivul pe care îl aveţi? Deşi există adaptoare care vă permit să utilizaţi alternativ diferite tipuri de memorie flash, pentru obţinerea celor mai bune rezultate este bine să folosiţi tipul de memorie flash pentru care a fost proiectat dispozitivul dumneavoastră.

Ce capacităţi acceptă dispozitivul dumneavoastră? Memoriile flash sunt disponibile la capacităţi din ce în ce mai mari, dar nu toate dispozitivele sunt capabile să folosească memoriile de capacităţi mai mari. Puteţi găsi informaţii referitoare la compatibilitate pe siturile Wrb dedicate dispozitivului şi cartelei de memorie flash.

Unele dispozitive de memorie flash sunt mai bune decât altele? Unii producători au adus diferite îmbunătăţiri faţă de cerinţele de bază ale dispozitivelor de memorie flash. De exemplu Lexar, producătorul memoriei CompactFlash+, oferă doua serii de cartele mai rapide, precum şi câteva modele care pot fi afişate la porturile USB, pentru transferarea mai rapidă a datelor, folosind un cablu simplu USB, în locul unui cititor de cartele, mai scump şi mai mare.

Numai cartelele ATA DataFlash pot fi afişate direct la sloturile PC Card ale unui calculator notebook. Toate celelalte dispozitive au nevoie de un soclu propriu sau de un tip oarecare de adaptor pentru transferarea datelor.

21

Figura de mai sus permite o comparaţie între dimensiunile cartelelor SmartMedia, CompactFlash,Memory Stick şi MultiMediaCard.

22

2. Unităţile ZIP

3. Floppy discurile

Discheta este principalul mediu pentru schimburile de informatii

şi cel mai popular sistem pentru salvarile de siguranta.Cu exceptia

catorva tipuri de calculatoare portabile , toate PC sunt livrate cu cel

putin o unitate de discheta ca echipament standard.Deşi unitatile de

discheta sunt disponibile în diferite dimensiuni şi capacitati (discurile

masoara de la 2,5 la 8 inci în diametru şi pot stoca de la 160 Kb pana

la 120 de Mb) , toate functioneaza dupa aceleasi principii.

3.1 Tipuri de unitati de discheta :

8 inci (au capacitate de 1 Mb – în present sunt disparate)

5,25 inci (capacitate de 1,3 Mb )

3,5 inci (capacitate de 1,44 Mb sau 2,8 Mb – sunt cele mai

folosite în ziua de astazi )

LS-120 (capacitate de 120 Mb – pot citi şi diskette de 3,5 inci)

Zip (capacitate de 100 sau 200 de Mb – folosit pe scara larga

pentru transferarea fisierelor mari) HiFD (capacitate 200 Mb un

sistem de dischete brevetat , care incearca să standardizeze

capacitatea de 200 Mb pe dischetele de 3,5 inci)

De la initializarea primului PC , dischetele au fost o

binecuvantare şi un blestem în acelasi timp „Nu poti trai nici cu ele ,

dar nici fara ele”

23

3.2 Formatul

Pentru dischetele de 3,5 inci sunt folosite patru formate , dintre

care trei sunt acceptate de PC-uri .Unitatea de discheta şi sistemul de

operare se ajusteaza automat la formatul dischetelor pe care incercati

să le cititi , cu conditia ca unitatea de discheta să poata citi formatul

respective.

Capacitate Unitate

de

masura

360 Kb 720 Kb 1,44 Mb 2,88 Mb

Fete Numar 1 2 2 2

Piste Numar 80 80 80 80

Sectoarele pe

pista

Numar 9 9 18 36

Dimensiunea

sectoarelor

Biti 512 512 512 512

Viteza de

rotatie

RPM 300 300 300 300

Rata de

treansfer al

datelor

Kbps 250 250 500 1000

24

Densitatea

bitilor(max)

BPI 8717 8717 17434 34868

Densitatea

pistelor

TPI 135 135 135 135

Coercitiviatte Oerstezi 650 650 720 1200

Capacitatea unei dischete este stabilita în timpul

formatarii.Folosind optiunile comenzii DOS FORMAT sau optiunea

FORMAT din meniul WINDOWS asociat unitatii de discheta , puteti

să selectati capacitatea dischetelor noi.

Pentru formatarea unei dischete sub Windows , executati clic cu

butonul din dreapta pe pictograma unitatii de discheta , apoi selectati

optiunea Format.

25

3.3 Unitatile de discheta

În comparaţie cu alte echipamente pentru calculatoare , unitatile

de discheta sunt echipamente simple.Componentele principale sunt un

motor obisnuit care roteste discul şi un motor pas cu pas care

actioneaza o banda metalica pentru pozitionarea capetelor de

citire/scriere , formand un ansamblu numit mecanism de actionare a

capetelor.Unitatea este prevazuta cu un mecanism manual pentru

coborarea unui butuc care centreaza şi blocheaza discul în pozitia

corecta şi pentru coborarea capetelor de citire/scriere pe suprafata

discului.Cu exceptia unitatilor cu o singura faţa ale pc-urilor originale,

toate unitatile de discheta folosesc duoa capete de citire/scriere , care

prind mijlocul discului şi citesc sau scriu date pe oricare dintre cele

doua fete ale meddiului.Pistelede pe cele doua fete ale discului sunt

intercalate, astfel încât capetele nu sunt perfect aliniate.

În mai mult de doua decenii de dezvoltare , aproape singura

imbunatatire adusa mecanismului conventional al unitatilor de

discheta a fost miniaturizarea.Nu s-a redus numai dimensiunea

dischetelor , ci şi dimensiunea unitatii de disc pentru un format

dat.Unele unitati de discheta au inaltimea mai mica de jumatate de

inci.Totusi , indifferent de dimensiuni , toate unitatile de discheta

conventionale functioneaza în acelasi fel.

3.4 Proiectarea mecanica

Ca să-şi atinga scopurile pentru care au fost proiectate , toate

mecanismele unitatilor de discheta trebuie să poate indeplini o serie de

26

operatii elementare.Trebuie să roteasca discurile cu o viteza

uniforma .De asemenea , trebuie să deplaseze capetele de citire/scriere

cu o precizie suficienta pentru localizarea oricarei piste de

date .Sistemul de pozitionare cu bucla deschisa a capetelor trebuie să

aiba un punct de pornire cunoscut , pe care s ail poate localiza cu

precizie.

3.5 Controlul vitezei

Toate circuitele electronice montate pe una sau mai multe placi

atasate unitatilor de discheta au rolul de a controla aceste operatii

simple. Un sistem servo mentine constanta viteza de rotatie corecta.De

obicei , un sensor optic citeste modelul stroboscopic de puncte negre

inscriptionate pe fond alb pe ansamblul de antrenare.Circuitele

electronice numara punctele care trec prin dreptul senzorului într-o

perioada data de timp ca să determine viteza de rotatie a discului şi fac

ajustarile necesare.Alte unitati folosesc senzori asemanatori bazati pe

magnetism , dar principiul de functionare este acelasi numararea

impulsurilor magnetice într-o perioada data de timp pentru

determinarea vitezei de rotatie a discului.

3.6 Controlul capetelor

Alte circuite electronice controleaza pozitia radiala pe disc a

ansamblului de capete . Motorul pas cu pas care deplaseaza capetele

reactioneaza la impulsuri de tensiune prin deplasarea cu unul sau mai

multi pasi discreti (de aici numele destul de descriptive al acestui tip

de motor).Semnalele trimise de controllerul de discheta din calculator

27

preciseaza unitatii de pista de pe disc pe care trebuie sdeplasate

capetele.Circuitele electronice ale unitatilor trimit motorului pas cu

pas numarul corespunzator de impulsuri pentru deplasarea capetelor

de citire/scriere pe pista respectiva.

Mecanismul de baza al unitatilor de discheta nu primeste nici o

reactie la pozitia capetelor de disc.Unitatea presupune pozitionarea

corecta a capetelor pe baza numarului de pasi efectuati de mecanismul

de actionare . Deşi unitatea de discheta incearca să memoreze pozitia

capului de citire/scriere , în realitate aceasta se poate afla în alte pozitii

decat cea normala.De exemplu , puteti să fortati manual mecanismul

de actionare a capetelor . Sau puteti să opriti calculatorul şi capetele să

ramana undeva la jumatatea discului . Dacă nu mai sunr alimentate ,

toate circuitele pierd informatiile memorate şi pozitia capetelor de

citire/scriere nu mai este cunoscuta .

Retineti ca motoarele pas cu pas din cele mai multe unitati de

discheta actuale cu densitate dubla au acces la toate cele 40 de piste

folosite de formatul IBM.Unele calculatoare mai vechi nu folosesc

toate cele 40 de piste . Ca urmare , unele unitati de discheta fabricate

pentru aceste calculatoare - de obicei unitatile vandute la preturi

incredibil de mici – s-ar putea san u aiba acces la intreg domeniul de

40 de piste.

3.7 Indexarea capetelor

Pentru a asigura pozitionarea corecta a capetelor , unitatile de

discheta parcurg un proces numit indexare.Capetele sunt mai intai la

28

marginea extrema a discului.DUpa ce ajung în aceasta pozitie de

index,capetele nu se pot deplasa mai departe,indiferent de eforturile

mecanismului de actionare .Circuitele electronice ale unitatilor se

asigura ca mecanismul de actionare deplaseaza capetele un numar

sufficient de pasi pentru oprirea în poziia de index .Dupa ce capetele

au ajuns în pozitia de index, circuitele de control le pot deplasa cu

numarul de pasi necesari , stiind exact în ce pozitie se afla capetele pe

raza disului.

3.8 Consideratii privind densitatea foarte mare

Pentru folosirea mediilor de inregistrare cu densitate foarte mare ,

unitatile de discheta au nevoie de o imbunatatire radicala – un cap

suplimentar pentru fiecare suprafata.Mediile magnetice cu densitate

foarte mare sunt atat de dificil de folosit , incat au nevoie de un cap

separate de stergere.Capul de stergere şi capul de citire /scriere sunt

fixate pe acelasi mechanism de actionare şi de deplasare impreuna de

la o pista la alta.La scrierea datelor , capul de stergere pregateste

suprafata discului pentru capul de citire/scriere , prin alinierea

tranzitiilor de flux în aceeasi directie.Capetele de citire/scriere pot apo

să modifice orientarea acestora pentru inregistrarea datelor.

3.9 Circuite electronice de control

Deşi operarea unei unitati de discheta pare simpla , este de fapt un

process complex cu mai multe niveluri de control.Atunci cand apasati

butonul SAVE în timpul rularii unei aplicatii , butonul nu este

conectat direct cu unitatea de discheta.Apasarea butonului este

29

detectata de componentele hardaware ale calculatorului şi recunoscuta

de codul BIOS. Codul BIOS , la randul lui, trimite aplicatiei codul

electronic corespunzator.Programul poate face apoi una sau mai multe

cereri de scriere pe disc catre sistemul de operare DOS.Sistemul de

operare trimite catre BIOS instructiunile necesare , iar codul BIOS

trimite codurile de control corespunzator catre toate circuitele

hardwarede control ale discului.În sfarsit , aceste circuite preciseaza

unitatii unde să mute capetele de citire/scriere şi ce să faca dupa ce

acestea ajung în pozitia specificata.

Penultima componenta hardware din acest lant este controllerul de

discheta.Aceasta are doua functii legate de operarea unitatilor de

discheta ale sistemului .În primul rand , transforma comenzile logice

ale calculatorului , care sunt de obicei generate de BIOS , în semnalele

electrice care controleaza unitattea de discheta .În al doilea rand

translateaza fluxul de impulsuri generate de capetele de citire/scriere

ale unitatii de discheta într-o forma care poate fi interpretata de

calculator.

3.10 Functionarea

Cea mai buna cale de a intelege modul de operare a unui

controller de discheta este examinarea semnalelor care controleaza

unitatea de discheta şi a semnalelor trimise de unitate catre

calculatorul gazda.

Doua semnale ,Drive Select A şi Drive Select B , sunt folosite

pentru selectarea individuala a primei sau a celei de-a doua unitati ,

30

respective A sau B.(În sistemele cu patru unitati de discheta , semnalul

A de pe al doilea cablu controleaza unitatea C , iar semnalul B

controleaza unitatea D).Dacă semnalul alocat unei anumite unitati de

discheta nu este present , toate celellalte circuite de intrare/iesire ale

unitatii sunt dezactivate , cu exceptia semnalelor care controleaza

motorul unitatii.Însă acest mod , doua unitati pot să foloseasca în

comun semnalele de pe un singur cablu ale controllerului , fara

indiferente.Nu puteti să scrietti în unitatea B şi în acelasi timp să cititi

de pe unitatea A.Din acest motiv , trebuie să transferati datele de ala o

unitate de discheta în memorie, inainte de a le copia la o alta unitate de

discheta.

Două semanle sunt folosite pentru oprirea sau pornirea motorului

fiecarei unitati de discheta .Aceste semnale sunt Motor Enable A şi

Motor Enable B.Deşi este posibilapornita simultana a ambelor

motoare, regulile stabilite de IBM pentru primele PC-uri interzic

activarea simultana a acestor doua linii . Doua semnale controleaza

pozitia capetelor.Primul Step Pulse , cere motorului pas cu pas să

deplasexe capetele cu un pas (adica exact o pista) catre centrul sau

catre marginea discului.Semnalul Direction controleaza directia în

care se deplaseaza capetele.Dacă semnalul este active , capetele se

deplaseaza catre centrul discului.

Pentru selectarea uneia dintre fetele discurilor cu doua fete , este

folosit semnalul Write Select.Dacă semnalul este activ , unitatea

31

foloseste capul deasupra .Dacă semnalul nu este present , este folosit

automat capul de dedesubt.

Pentru scrierea pe disc sunt folosite doua semnale.Linia Write

Data contine informatiile care urmeaza să fie scrise pe disc.Aceste

informatii sunt transmise ca o serie de impulsuri , corespunzand exact

tranzitiilor de flux care urmeaza să fie inregistratepe disc.Capul de

citire/scriere nu face decat să reflecteze magnetic aceste

semnale.Pentru a impiedica scrierea accidentala peste alte informatii

valoroase , este folosit un al doilea semnal , numit Write Enable.Catre

capul de citire/scriere nu este trimis nici un current de scriere dacă

acest semnal nu este activ.

Frecventa datelor transmise pe aceasta linie depinde de tipul

unitatii de disc. O unitate de discheta cu densitate normala accepta

date cu viteza de 250 Kb pe secunda .O unitate cu densitate foarte

mare opereaza la 1 megabit pe secunda.

Controllerul primeste de la unitatea de discheta patru semnale .

Doua dintre aceasta permite controllerului să determine pozitia

capetelor de citire/scriere . Semnalul Track 0 indica pozitionarea

capetelor pe prima pista dnspre exteriorul discului , a.i. controllerul

stie unde incepe numararea de deplasare a capului. Semnalul Index

permite unitatii să determine pozitia fiecarui bit pe o pista a

discului.La fiecare rotatie a discului , pe linia Index este generat un

impuls . Controllerul poate astfel să masoare intervalele dintre

impulsurile de date în functie de referinta furnizata de semnalul Index.

32

Semnalul Write Protect este obtinut de la un sensor care

detecteaza existenta clapetei de protejare la scriere a dischetei . Dacă

clapeta este prezenta , semnalul este active.

Semnalul Read Data contine o serie de impulsuri electronice care

corespund exact tranzitiilor de flux de pe discheta . Rata de transfer a

datelor de citire este aceeasi cu rata de scriere .

Pentru indeplinirea functiei de control , controllerul de discheta

trebuie să converteasca cererile de la codul BIOS sau comenzile

hardware directe , permite ca numerele de sectoare şi piste în

impulsuri care deplaseaza capul în pozitia corespunzatoare de pe

disc.Pentru operarea cea mai eficienta , controllerul trebuie să afle

capetele , să indexeze capetele , dacă este necesar , sis a raporteze

eventualele erori aparute.

Pentru indeplinirea functiei de translatie , controllerul trebuie sad

ea un sens fluxului de impulsuri neformatate livrate de unitate .Mai

intai trebuie să determine inceputul fiecarei piste pe baza semnalului

Index , apoiu să identifice fiecare sector pe baza informatiilor incluse

pe date.Dupa identificarea sectorul cerut , unitatea citeste informatiile

continute de acest sector şi le translateaza din forma seriala într-o

forma paralela , a.i. să poata fi trimise pe magistrala PC-ului . Pentru

scriere , controllerul trebuie să identifice mai intai sectorul apoi să

activeze curentul de scriere pentru stocarea datelor în sectorul

respective , inainte de a se ajunge la inceputul sectorului urmator.

33

3.11 Hardware

Cea mai mare parte a muncii unui controller este indeplinita de un

singur circuit integrat , respective circuitul 765.Circuitul 765

functioneaza asemanator cu un microprocessor . Aceasta executa

anumite operatii de raspuns la comenzile pe care le primeste prin

registrii conectati la porturile de intrare/iesire ale calculatorului.

Posibilitatilede programare fac din cipul 765 şi din controllerele

de discheta dispozitive foarte flexibile.Nici unul dintre parametrii de

baza ai dischetei nu este gravat pe siliciul controllerului.Numarul de

capete , piste şi sectoare de pe disc sunt stocate prin incarcarea

valorilor în registri cipului 765.De obicei , valorile de operare sunt

incarcate în controller la pornirea calculatorului.În general , dupa

incarcare nu trebuie să va mai faceti probleme în privinta acestor

parametri.

3.12 Comprimarea discurilor

Comprimarea discurilor functioneaza pentru dischetele la fel ca

pentru hard-diskuri.Totusi , dischetele impugn un nivel superior de

complexitate , deoarece sunt amovibile şi PC-ul nu are cum să stie

dacă o discheta introdusa în unitate este comprimta sau nu.Pentru

rezolvarea acestei probleme , sistemele de operare Microsoft impun

montarea unei unitati de discheta comprimate dupa incarcarea

sistemului sau schimbarea dischetelor.

Versiunile curente ale programului Driver Space foloseste de

DOS şi Windows su posibilitati integrate de auto-montare.La

34

incarcarea PC-ului sau introducerea unei dischete în unitate , driverul

software folosit de sistemul de operare pune discul în miscare şi

citeste informatiile din sectorul de incarcare pentru a determina dacă

discheta este comprimata şi în caz afirmativ , monteaza discul.În

primele versiuni de Windows , componenta este comprimata sis a

economisiti cei cativa kiloocteti , prin deselectarea optiunii

Automatically Mount (Montarea automata) din meniul Advanced al

programului DriveSpace

Dacă dezactivati componenta de auto-montare şi introduceti în

unitate o discheta comprimata , discheta va parea aproape plina , chiar

dacă la listarea directorului va fi afisat numai un mic fisier.De obicei

acest fisier va fi numit READTHIS.TXT şi va contine instructiuni de

montare a dischetei . Restul spatiului de pe disc va fi dedicat stocarii

datelor comprimate , chiar dacă nu ati inregistrat nici u fisier pe

discheta.

Pentru a vedea fisierele comprimate sau pentru a permite

programele să le foloseasca , trebuie să montati manual discul

comprimat cu programul DriveSpace.Rulati programul DriveSpace ,

selectati unitatea de discheta corespunzatoare , apoi selectati optiunea

Advanced şi alegeti optiunea Mount din meniul derulant.

35

CD si DVD in ziua de azi

Scurt istoric : Companiile Sony si Phillips au inventat discul compact (CD) la inceputul anilor 1980, dar nici una dintre ele nu s-au imaginat ce aplicatii se vor ivi pe viitor.Lansat in 1982, CD-ul audio, cu facilitati de acces aleatoriu si avand calitatea sunetului incredibila, a cucerit in cativa ani piata. A urmat unitatea de CD-ROM in 1984, dar i-au trebuit cativa ani pentru a ajunge la nivelul CD Player-ului, datorita tehnologiei de atunci. Acum pe CD-ROM-uri sunt disponibile nenumarate jocuri pe calculator, aplicatii software, enciclopedii diverse, si alte aplicatii multimedia.

Initial, discul compact CD-ROM a fost disponibil pentru 74 de minute de semnal audio digital de inlta calitate, dar acum ne ofera pana la 700MB spatiu disponibil stocarii datelor, 100 scanari fotografice pantru publicatii sau peste 74 de minute de film VSH full-motion video si audio. Astazi, cele mai multe unitati CD-ROM sunt rapide si confera rularea nu numai a programelor software multimedia, ci si a programelor destinate lucrului pe reteaua de calculatoare.

Fabricarea : discul CD-ROM are un diametru de 120mm si are aspect de sandwich cu grosumea de 1.2mm cu trei straturi : un strat inferior de plastic policarbonat, o folie subtire de aluminiu si un invelis de protectie impotriva zgarieturilor si prafului. Pe durata procesului de baza, se toarna un plastic policarbonat cu milioane de mici adancituri numite pits, acestea avand o forma de aranjare in spirala de la centru spre marginea discului, peste care se aseaza o folie subtire de aluminiu, ea conferindui discului culoarea argintie sau alte tipuri de culori.Spatiul dintre piste – piscurile- este numai de 1.6 microni. Densitatea adanciturilor este de peste 16000tpi (tpi – tracks per inch) , comparativ cu cei 96tpi ai floppy disck-ului si in medie

36

400tpi a-i hard disk-ului. Spirala adanciturilor se intinde in linie dreapta pe o distanta de 4 km.Din punct de vedere mecanic CD-ul este mai putin vulnerabil decat o inregistrare analoga, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-l folosim cu atentie.

In general un CD poate fi folosit atat pentru calculator cat si pentru un sistem de sunet, pentru muzica.Pe un CD poate fi inregistrata informatie digitala atat sub format track cat si MP3, in general pentru muzica.Dupa cum stim tehnologiile progreseaza proportionat in timp astfel ca CD-ul nu a uitat sa evolueze.A evoluat in capacitate pana la 1.2 G pentru muzica si viteze de pana la 52x.

Standarde : pentru a intelege ce discuri compacte vor fi citite pe o unitate dedicata, este necesar sa indentificam precis diferitele standarde pentru formate.Informatia care descrie CD-ROM-ului este scrisa in paginile unei carti cu coperti de o anumita culoare.

Red Book

Este cel ami raspandit standard si descrie proprietatile fizice ale CD-ului si codarea digitala audio.Fiecare piesa muzicala single este inregistrata conform acestui stamdard pe piste(tracks). Sunt alocate 74 de minute audio per disc.Recent a fost adugat standardului posibilitatea CD Grafhics pentru grafica si MIDI.

Yellow Book

A fost editata in 1984 pentru a descrie folosirea CD-ului pentru stocarea datelor pe calculator, rezultand astfel CD-ROM-ul.Standardul imprumuta multe pagini din Cartea Rosie cum ar fi : specificatii Cd, parametri optici, modularea si corectia erorilor, controlul si sistemul de afisare.

37

CD-ROM XA

Este o extensie separata a Cartii Galbene pentru formate Photo CD.

Green Book

Cartea verde descrie discul interactiv CD-i (sistemul de operare si redare alui).CD-i este capabil sa memoreze 19 ore de muzica, 7500 imagini si 72 minute fulm full screen/full motion video(MPEG) in formatl standard CD.

Orange Book

Cartea Potocalie defineste discurile inregistrabile CD-R(recordable) cu posibilitati de multisesiune.Partea 1 defineste discurile reinregistrabile CD-MO(Magneto-Optical),partea 2 defineste discurile CD-WO(Write Once),iar partea 3 defineste discurile CD-RW.

White Book

Cartea Alba finalizata in 1993, defineste specificatiile discului VideoCD. Contine pana la 70 de minute film (full-motion video) memorat intr-o forma comprimata numita MPEG-1.Cartea Alba este cunoscuta si sub numele Digital Video (DV)

Blue Book

Cartea Albastra defineste specificatiile referitoare la Enhancend music CD pentru discurile multisesiune (nereinregistrabil) contine sesiuni audio si de date. Aceste discuri se preconizeaza a fi utilizate pe orice CD audio player, pe PC.Deseori cunoscute sub denumirile CD-Extra sau Cd-Plus, Cd-urile Cartii Albastre contin un mixaj intre date si

38

audio.

Dupa cum vedem exista multe standarde ale Cd-urilor, acestea evoluand in functie de cerince tehnologice si timp.

Rata de transfer : se refera la cantitatea de informatie ce se transfera intr-o secunda si poate fi cuprinsa intre 150KB/s (la primele tipuri de unitatide CD-uri) si peste 3000 KB/s (la unitatile moderne). Rata de transfer depinde, in primul rand de timpul de acces si de viteza de lucru a unitatii CD.

Viteza de lucru : reprezinta un parametru care influienteaza direct rata de transfer si timpul de acces si se stabileste in raport cu primul tip de unitate CD numit single-spid, care lucra cu un transfer de 150KB/secunda si fata de care s-au dezvoltat apoi viteze de 2xSpeed, de 4xSpeed, de 8xSpeed s.a.m.d. ajungandu-se in prezent pana la 24x, pentru care ar corespunde, cel putin teoretic, unei rate de transfer de 300KB/s.Astfel la viteze mai mari de 24x cum ar fi 32x,42x sau 52x rata de transfer este foarte mare.

Pentru muzica succesorul CD conventional este SACD(Super Audio Compact Disck).Deocamdata acest standard poate fi folosit numai un Player specific.Standardul pe calculator nu a fost inca implementat.

La SACD tehnologia este mult imbunatatita,astfel depasind barierele una din tehnologiile de baza Super Audio CD este DSD (Direct Stream Digital).Simplu in fapt, DSD este calea cea mai scurta intre locul de inregistrare si urechea ascultatorului.Formatul de inregistrare standard foloseste filtre pentru inregistrare si redare, adaugand un grad de zgomot si abatere. DSD elimina toate aceste filtre, inregistrand semnalul original pe 1 bit direct pe Super Audio CD- pentru o auditie nemaiintalnita.

39

Palyerele Super Audio CD ofera o redare de inalta calitate, atat pantru Cd-ul standard, cat si pentru noul format Super Audio CD.Discul hibrid Super Audio Cd are un strat pentru formatul SACD si altul pentru formatul CD convantional.

Inregistrarea PCM(Pulse Code Modulation) folosita la CD-urile conventionale necesita un filtru de decimare la inregistrare si un filtru de multiplicare la redare.De exemplu semnalul de intrare este trecut print-un Mmodulator delta-sigma la 1 bit(64fs),dupa care este trecut print-un filtru de decimare care proceseaza semnalul de la 1 bit la 20 bit si acesta fiind semnalul inregistrat pe CD conventional.De la CD semnalul de 20 bit este trecut print-un filtru de interpolare digital care modifica semnalul la 24 bit,dupa care intra in actiune modulatia delta-sigma care reface semnalul la 1bit(64fs), acesta in cele din urma trece printr-un filtru de trecere joasa analogica care proceseaza semnalul de iesire.Dupa toata aceasta intreaga procesare semnalul de intrare este identic cu semnalul de iesire,cu mici exceptii.Aceste exceptii au fost corectate detehnologia SACD, in care DSD elimina necesitatea folosirii toturor acestor filtre, permitand sunetului sa fie inregistrat direct in formatul original de 1 bit.

Tehnologia de procesare PSP( Pit Signal Processing) este o garantie ca SACD ofera o calitate si o inregistrare originala.Aceasta tehnologie imprima un filigran invizibil pe disc sub forma de text sau imagine,care asigura cel mai bun sunet posibil la ora actuala pentru muzica.

In figura de mai jos putem vedea structura de sandwich a uni CD impreuna cu tehnologiile inglobate :

40

DVD : Pe un CD spaiul de inregistare difera in functie de tehnologie, adica cu cat are mai mule pits cu atat se castiga mai mult spatiu pe diametrul de 120mm.Definirea specificatiilor pentru sucuccesorul Cd-ului a urmat o alta cale, cuargumentari, confuzii si intrigi.Totul a inceput rau cu Mathushita Electric, Thoshiba si producatorii de filme Time/Warner cu tehnologia lor pentru Super Disc (SD) pe de o parte, si Sony si Phillips cu tehnologia lor multimedia CD(MMCD), de cealalta parte.Cele doua formate de disc erau incompatibile,ceandu-se posibilitatea victoriei VHS/Beatmax-ului.Sub presiune industriei IT, marii producatori au format Consortiul DVD pentru a dezvolta un singur standard.Standardul DVD_ROM, care a rezultat la sfarsitul anului 1995, afost un conpromis intre cele doua tehnologii.

Astfel DVD-ul este succesorul CD-ului, acest format fiind mai fiabil, spatiul de inregistrare a datelor fie ele audio,video ; este mult

41

mai mare.Primul titlu comercial DVD-18, The Stand, a fost realizat in octombrie 1999. Dar pana la realizarea DVD-18 in mod curent, se va trece print-o etapa intermediara-DVD 14-( doua straturi pe o fata, un strat pe cealalta fata) datorita usurintei productiei.Alaturi de formatele fizice exista 2 formate de aplicatii : DVD-Video si DVD-Audio.

Cu o dimensiune asemanatoare cu a CD-ului ( 120mm diametru si 1,2mm grosime), DVD-ul ne confera un spatiu de stocare de pana la 17GB, cu rate de transfer superioare CD-ROM-ului si cu timpi de acces similari CD-ROM-ului.

FORMATELE DVD

Spre deosebire de CD-uri, exista 5 formate fizice (carti) ale DVD-ului 

DVD-ROM

Este un mediu de stocare de inalta capacitate

DVD-Video

Este supotrul digital de memorare al filmelor de lung metraj

DVD-Audio

Este formatul similar CD-ului audio

DVD-R

Ofera o singura inregistrare si este asemanator CD-R-ului

DVD-RAM

A fost primul produs DVD Rewritable ajuns in magazine si a aparut ca urmare a competitiei dintre DVD-RW si DVD+RW

Putem avea DVD-uri cu diferite capacitati :

42

DVD-5

Este discul cu o singura fata, un singur strat cu o capacitate de 4.7 GB

DVD-9

Este discul cu o singura fata, cu doua straturi, cu 8.5 GB capacitate

DVD-10

Va fi un disc cu fata dubla, un singur strat, cu 9.4 GB capacitate

DVD-18

Va creste capacitatea la 17 GB si va fi dublu fata, dublu strat

In general DVD-ul a inceput sa capete cat mai multe functii, jocurile pe calculator au inceput sa fie inscriptionate pe DVD,la fel si jocurile pe console de televizor.La cele mai noi camere de filmat deja casetele video incep sa devina istorie. Noi standarde au fost introduse ca de exemlu inregistrarea pe DVD direct de pe camera.Formatul DVD pentru inregistrarea pe camera de luat vederi este diferit de toate celelalte atat ca marime in diametru cat si precum capacitate.Posibilitatile sunt nenumarate, terbuie sa dam frau liber imaginatiei si divertismentul va veni de la sine.

Discheta

Floppy discul sau discheta (termen adoptat pentru a suna asemănător cu „casetă” [in engleza diskette vs. cassette]) a reprezentat un mediu de stocare cheie pentru calculatoarele personale de la apariţia acestora şi până spre sfârşitul anilor ‘90.

În lipsa unor soluţii convenabile de stocare (ca preţ şi eficienţă) dischetele repezentau la începutul erei calculatoarelor personale principalul mijloc de stocare şi de transport al datelor.

Primele floppy disc-uri au apărut la începutul anilor ‘70 sub forma unor discuri flexibile din material plastic cu un diametru de 8 inch. Acestor discuri le-au urmat alte formate de dimensiuni mai reduse şi astfel mai practice pentru un utilizator obişnuit.

43

3.5 inch - cheia succesului

Dischetele sub forma în care se prezintă astăzi au fost introduse pe piaţă în anul 1982 de către compania japoneză SONY. Este puţin probabil ca cineva care a folosit un calculator pentru o vreme să nu fi folosit la un moment dat şi o dischetă de 3.5 inch.

Inevitabil, discheta de 3.5 inch a cunoscut mai multe standardizări, dar care nu mai prezintă absolut nici o importanţă din moment ce formatul HD (High Density - Densitate înaltă) cu o capacitate de de stocare de 1.44 MB reprezită cel mai comun tip de dischetă de sfârşitul anilor ‘80 încoace.

…si acum…

Primele dischete de 3,5 inch permiteau stocarea tuturor documentelor pe care le putea crea un utilizator obişnuit cu calculatorul la acea vreme, astăzi finalitatea unei dischete este cu totul alta. Spaţiul de stocare de doar 1.44 megabaiţi permit unei dischete să stocheze un document de câteva sute de pagini, câteva fotografii, ori alte pachete de date de dimensiuni reduse.Pentru preţul unei singure dischete (aproximativ 1 RON) un compact disc oferă o capacitate de stocare de aproximativ 400 de ori mai mare, iar un DVD peste 3000 de ori mai mare. Nu este greu de înţeles de ce dischetele sunt acum la final de carieră.

Romania, zielele noastre

În ciuda capacităţii de stocare extrem de reduse dischetele continuă să mai fie folosite şi astăzi în special datorită ominiprezenţei unităţilor de citire/scriere. Acestea au cunoscut o relansare incepand cu anul 2003 cand unele obligatii fiscale au inceput sa fie predate de catre agentii economici in format electronic.

Stocarea de fişiere pe o dischetă

O dischetă obişnuită foloseşte un sistem de fişiere denumit FAT( de la File Allocation Table - Tabel de alocare a fişierelor). în urma formatării spaţiul de stocare al unei dischete este divizat în următorul fel:

512 baiţi alcătuiesc un sector 18 sectoare alcătuiesc o pistă

80 de piste alcătuiesc o faţă

44

Având în vedere că o dischetă are două feţe, se adună în total un număr 2880 de sectoare, care pot stoca 1,457,560 de baiţi (2880×512).

Dacă un fişier de 4 KB (4096 de baiţi) va ocupa 8 sectoare, un fişier de 500 KB (512.000 baiţi) va ocupa 1000 de sectoare din cele disponibile.

Dischetele şi interfaţa S-ATA

Dischetele se fac utile atunci cand dorim instalarea driverelor pentru anumite controlere S-ATA sub Windows XP. Mai exact, e vorba de acele controlere care nu sunt recunoscute in momentul instalarii sistemului de operare si care ne obliga sa serivm driverele de pe un dispoztiv cu o interfata standard, care poate fi accesat indiferent de restul configuratiei calculatorului. Si ce dispozitiv de stocare a ramas neschimbat de mai bine de 20 de ani? Ati ghicit… e vorba de unitatea floppy…

Daca tot suntem la capitolul SATA ar mai fi de mentionat ca daca nu avem unitate floppy sau pur si simplu ne incapatanam sa mai apleam la dischete, sunt si solutii alternative in privinta instalarii driverelor SATA.

Cel mai simplu, daca BIOS-ul ne permite, putem seta controllerul SATA sa emuleze un controler IDE. (nu mai beneficiem de unele avantaje aduse de interfata SATA, cum ar fi

45

Biliografie;

Google.ro

Wikipedia.org

Referat.ro

46