Universitatea de Stat din Republica Moldova

Lucru individual

la disciplina

Drept internațional privat pe tema: “Recunoaşterea hotărârilor arbitrale străine in Republica Moldova ”

Profesor : Buruiană Mihai

Student : Molotivski Maxim

Chișinău 2015

 Recunoaşterea hotărârii arbitrale străine

§ III.1. Condiţii de recunoaştere a hotărârii arbitrale străine

Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru recunoaşterea şi încuvinţarea executării

unei hotărîri arbitrale străine rezultă implicit din enumerearea cazurilor care justifică decizia

instanţei judecătoreşti din Republica Moldova de a refuza recunoaşterea unei sentinţe

arbitrale străine. Aceste cazuri sunt reglementate în art.476 şi corespund în fond prevederilor

art.V al Convenţiei de la New York din 1958.

În cadrul verificării competenţei instanţei de arbitraj care a pronunţat hotărârea, instanţa

judecătorească competentă a Republicii Moldova căreia i s-a solicitat recunoaşterea şi

încuviinţarea executării acestei hotărîri trebuie să ţină cont de următoarele aspecte:

- instanţa de judecată trebuie să fie investită în mod valabil printr-o convenţie de arbitraj

neviciată printr-o cauză de nulitate, inclusiv incapacitatea părţilor convenţiei, potrivit legii

aplicabile lor. Convenţia de arbitraj trebuie să fie valabilă în conformitate cu legea căreia

părţile au subordonat-o sau în lipsa unor indicaţi în acest sens, în virtutea legii ţării în care

sentinţa a fost dată (art.V lit. a) al Convenţiei de la New York)

- instanţa de arbitraj nu trebuie să depăşescă competenţa pe care părţile i-au acordat-o.

Hotărârea arbitrală depăşeşte limitele competenţei stabilite în convenţia de arbitraj dacă ea

se referă la un diferend care nu este menţionat în compromis sau care nu intră în prevederile

clauzei compromisorii ori cuprinde hotărâri care depăşesc prevederile compromisului sau ale

clauzei compromisorii (art. V lit.c) al Convenţiei de la New York)

§ III.2. Sesizarea instanţei hotărârii arbitrale străine

Potrivit art.70 în coroborare cu art.475 alin.(1) CPC cererea de recunoaştere a hotărîrii

arbitrale străine se examinează în şedinţă de judecată, cu înştiinţarea legală a debitorului

despre locul, data şi ora examinării. Neprezentarea din motive întemeiate a debitorului citat

legal nu împiedică examinarea cererii.

Instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amînarea

examinării cererii, înştiinţîndu-l.

Este discutabilă întrebarea, ce ţine de înştiinţarea legală a creditorului despre locul, data şi

ora examinării cererii de recunoaştere a hotărîrii arbitrale străine.

Legislaţia Republicii Moldova stabileşte că instanţa competentă va înştiinţa numai

debitorul despre locul, data şi ora examinării cauzei. De aici rezultă că înştiinţarea

creditorului nu este obligatorie. Dar aceasta nu înseamnă că creditorul nu are dreptul de a

participa la examinarea cererii sale. Mai mult ca atât, atunci când creditorul va solicita de a

fi înştiinţat despre locul, data şi ora examinării, pentru a participa personal sau prin

reprezentant la examinarea cererii instanţa va putea admite această cerere, înştiinţîndu-l în

ordinea şi modul stabilit. Neprezentarea din motive neîntemeiate a creditorului sau

reprezentantului său, citat legal nu împiedică examinarea cererii.

La examinarea cererii privind recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine se vor

aplica prevederile Codului de Procedură civilă cu excepţiile stabilite în capitolul XVII din

acelaşi cod.

După ce instanţa ascultă explicaţiile debitorului, şi în caz de prezenţă a celorlalţi participanţi

la proces, instanţa judecătorească pronunţă o încheiere de recunoaştere şi încuviinţarea

executării silite a hotărîrii arbitrale străine sau de refuz al autorizării executării.

Încheierea trebuie să corespundă art.270 CPC cu o singură excepţie. Prin încheiere nu

poate fi admisă soluţionarea în fond a litigiului.

Instanţa judecătorească poate refuza recunoaşterea hotărîrilor în temeiurile prevăzute în

art.471 CPC sau de de tratatele internaţionale şi în special:

- hotărîrea pronunţată nu a intrat în vigoare în conformitate cu legislaţia statului care a

pronunţat hotărîrea

- debitorul nu a luat parte la proces din cauză că lui sau reprezentantului său nu le-a fost

la timp şi în modul cuvenit expediată citaţia despre data şi locul examinării cauzei

- executarea hotărîrii contravine suveranităţii Republicii Moldova şi pune în pericol

securitatea Republicii Moldova sau contravine principiilor legislaţiei Republicii

Moldova

- a expirat termenul de executare a hotărîrilor prevăzute de art.436 CPC al Republicii

Moldova dacă nu este prevăzut altfel de trataul internaţional

- în Republica Moldova există o hotărîre a instanţei judecătoreşti emisă într+un litigiu

între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri sau în procedura

instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova este intentată o acţiune între aceleaşi

părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

- dacă cauza este de competenţă a instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova.

§ III.3. Refuzul recunoaşterii hotărârii arbitrale străine

Recunoaşterea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea părţii contra căreia ea este

invocată, decît dacă aceasta face dovada în faţa autorităţii competente a ţării unde

recunoaşterea şi executarea sunt cerute:

a) că părţile la convenţia amintită în articolului II erau, în virtutea legii aplicabile lor,

lovite de o incapacitate sau că convenţia menţionată nu este valabilă în virtutea legii

căreia părţile au subordonat-o sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii

ţării în care sentinţa a fost dată; sau

b) că partea împotriva căreia este invocată sentinţa nu a fost informată în mod

cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau că i-a fost

imposibil, pentru un alt motiv, să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare; sau

c) că sentinţa menţionată se referă la un diferend menţionat în compromis, sau care nu

intră în prevederile clauzei compromisorii sau că ele conţin hotărîri care depăşesc

prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totuşi, dacă dispoziţiile

sentinţei care au legătură cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au

legătură cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute şi

executate; sau

d) că constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu

convenţia părţilor sau, în lipsă de convenţie, că ea nu a fost conformă cu legea ţării în care a

avut loc arbitrajul; sau

e) că sentinţa nu a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost

anulată sau suspendată de o autoritate competentă a ţării în care, sau după legea căreia, a

fost dată sentinţa.

Codul de Procedură Civilă în capitolul LXII, art.467-476 ,,Recunoaşterea şi executarea

hotărârilor judecătoreşti şi hotărîrilor arbitrale străine” statuează:

Hotărîrile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sînt recunoscute şi se execută de plin

drept în Republica Moldova fie dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care

Republica Moldova este parte, fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele

hotărîrilor judecătoreşti străine.

    În acest sens, prin hotărîre judecătorească străină se înţelege o hotărîre pronunţată în

pricină civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată pe teritoriul unui

alt stat.

     Hotărîrea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în Republica

Moldova în termen de 3 ani de la data rămînerii ei definitive, potrivit legii statului în care a

fost pronunţată. Repunerea în termenul omis din motive întemeiate se poate face de instanţa

judecătorească a Republicii Moldova în modul stabilit la art.116.

    Hotărîrile judecătoreşti străine prin care s-au luat măsuri de asigurare a acţiunii şi cele cu

executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul Republicii Moldova.

    Hotărîrea judecătorească străină care nu a fost executată benevol poate fi pusă în

executare pe teritoriul Republicii Moldova, la cererea creditorului, în temeiul încuviinţării

date de curtea de apel de drept comun în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze

executarea. În cazul în care debitorul nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova ori

cînd domiciliul nu este cunoscut, hotărîrea se pune în executare la locul de aflare a bunurilor

acestuia.

    Instanţa judecătorească refuză, de asemenea, să recunoască hotărîrea arbitrală străină şi să

o execute, stabilind că obiectul litigiului nu poate fi dat în dezbatere arbitrală conform legii

Republicii Moldova sau că recunoaşterea hotărîrii  şi încuviinţarea executării ei este în

contradicţie cu ordinea publică din Republica Moldova.

    Dacă  în judecată s-a depus o cerere privind desfiinţarea sau  suspendarea executării

hotărîrii arbitrale străine, instanţa căreia i se solicită recunoaşterea  hotărîrii arbitrale şi

executarea ei poate amîna emiterea  unei decizii asupra cererii dacă va considera că

amînarea este raţională.

§ III.4. Contestarea hotărârilor arbitrale străine

Codul de Procedură civilă, stipulează următoarele cu privire la contestarea hotărîrii

arbitrale:  

    Hotărîrea arbitrală pronunţată pe teritoriul Republicii Moldova poate fi contestată în

judecată de către părţile în arbitraj, înaintînd o cerere de desfiinţare a hotărîrii arbitrale.

    Părţile nu pot renunţa prin convenţie arbitrală la dreptul de a contesta hotărîrea arbitrală.

La acest drept se poate renunţa după pronunţarea hotărîrii arbitrale.

    Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se depune la instanţa care, în lipsa convenţiei

arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă. Cererea se

înaintează de partea interesată, în termen de 3 luni de la data primirii hotărîrii arbitrale

contestate, dacă legea Republicii  Moldova sau tratatul internaţional la care aceasta este

parte nu  prevede altfel.