Sigmund Freud nu a rezistat tentatiei intelectuale de a indentifica in nevroza obsesionala o religie deformata iar in religie o nevroza obsesionala universala. Si a exploarat intensiv literatura etnologica referitoare la o serie de societati primitive, cautind sa stabileasca analogii semnificative intre produsele spirituale rudimentare ale celor mai inapoiatepopulatii de pe glob si produsele spiritual ale nevroticilor. Rezultatul acestei expeditii bibliografice intreprinsa in paralel cu investigarea psihanalitica a diferiti pacienti s-amaterializat in cele patru studii reunite in cartea Totem si tabu al carei subtitlu Unele corespondente in viata psihica a primitivilor si nevroticilor vorbeste de la sine despreperseverenta cu care Freud urmarea confirmarea ipotezei care-l obseda. Deci, in aceastacarte Freud trateaza existenta unor obiceiuri si credinte ca premise a gindirii in viataprimitivilor. Insa nu desfasoara pe deplin aceasta tema, ci condenseaza informatia.Necesitatea de a condensa materialul faptic de care dispunem ne obliga sa renuntam la obibliografie mai detaliata si observam ca Freud ii citeaza pe : Herbert Spencer, J.G.Frazer, A. Lang, E.B. Tylor,W. Wundt. Contributia originala a autorului se poateidentifica in alegerea materialului de studiu si in opiniile pe care le formuleaza in raportcu studierea nevrozelor obsesionale. Temele principale care dau titlul acestei carti, totemul si tabuul, nu vor fi tratate in acelasi mod. Analiza tabuului paseste pe un teren sigur, problema fiind cercetata si rezolvata in intregime. Cercetarea asupra totemismului necesitainsa clarificari, ceea ce inseamna ca avem a ne multumi cu ceea ce ne poate adduce la momentul de fata investigatia psihanalitica in elucidarea problemei totemului.Aceasta situatie diferita tine de faptul ca tabuul inca mai dainuie de fapt in viata noastraactual; desi intr-un sens negativ si avind un alt continut, pe plan psihologic el nu este defapt decit imperativul categoric al lui Kant, care vrea sa actioneze prin constringere siinlaturind orice motivatie constienta. Totemismul, in schimb, este strain de sensibilitateanoastra actuala, fiind de fapt abandonat de multa vreme si inlocuit de noi forme ale vietiireligioase si sociale. Progresul social si tehnic al umanitatii a adus mai multe prejudiciitabuului decit totemului. In aceasta carte este o expresie a cautarii sensului primordial altotemismului dupa urmele abia vizibile, a caror emergenta are loc in cursul dezvoltariicopiilor. Raporturile strinse dintre totem si tabu deschid noi cai in favoarea ipotezeipentru care se pledeaza aici, si putem atenta la reconstructia unei realitati care esteincontestabil foarte greu de descoperit. Astfel in primul capitol: Teama de incest se face o introducere in psihologia popoarelor primitive si atitudinea lor fata de totem. Deexemplu: in locul tuturor institutiilor relogioase si sociale, absente, gasim la australienisistemul totemismului. Triburile australiene se divid in grupuri mai mici sau clanuri,fiecare dintre ele purtind numele totemului sau. Prin totem intelegem urmatorul fapt: deregula, este un animal, comestibil, inofensiv sau periculos, de temut, mai rar o palnta sauo forta naturala( ploaia, apa) care se afla intr-o relatie specifica cu intrgul grup. Totemuleste in primul rind stramosul grupului, dupa cum este si spiritual sau protector, care vinein ajutor, ii trimite oracule, iar daca pentru altii este periculos, in schimb, isi cunoastecopii si ii menajeaza. Tovarasii de totem au indatorirea sacra a careai incalcare atrage automat pedeapsa, de a nu-si ucide totemul si de a se abtine sa-i manince carnea sau de a-si oferi alte desfatari pe seama totemului. Caracterul totemic este propriu nu doar unuianimal luat izolat sau unei finite isolate, ci tuturor indivizilor din specia respectiva.Periodic au loc serbari in cadrul carora tovarasii de totem reproduc sau imita, in dansuriceremoniale, miscarile si particularitatile totemului lor.

Totemul este ereditar, atit pe linie maternala cit si paterna. Apartenenta la totem este bazatuturor indatoririlor sociale, depasind pe de o parte, rudenia de singe. Totemul nu estelegat de pamint sau de vreo localitate; tovarasii de totem pot trai separate unii de altii si inbuna pace cu aderantii la totem. Trebuie sa mentionam acea caracteristica a sistemuluitotemic care suscita si interesul psihanalistului. Aproape pretutindeni unde fiinteaza acestsistem exista si regula ca membrii unuia si aceluiasi totem sa nu aiba intre ei relatiisexuale, prin urmare sa nu se casatoreasca unii cu altii. Aceasta este legea exogamiei,asociatul cu totemul. Anume aceasta lege interzice relatiile dintre soacra si ginere, tata-fiica, frate sora. Asadar, in ceea ce priveste explicatia eschivarilor atit de rigurosaplicate la aceste popoate primitive (Basoga, insulele Solomon, insulele Banks, Barangos,Malanezia). Eu valorific opinia exprimata de Fison, care vede in aceste reguli, doar omasura de protectie impotriva incestului posibil. Acest lucru este valabil si pentrucelelalte interdictii privind relatiile dintre rudele de singe. Astfel nu am avut prilejul saaratam ca aplicarea metodei psihanaliticene la fapte oferite de psihologia popoarelor nepoat da o noua intelegere a lucrurilor, deoarece teama de incest a salbaticilor este de multcunoscuta si nu are nevoie de o interpretare in plus. Ceea e pot adauga este afirmatia cateama de incest constituie o trasatura infantila. Psihanaliza ne-a invatat ca alegereaprimului obiect sexual este incestuoasa, referindu-se la mama si sora, si de asemenea ne-afacut cunoscuta calea pe care el, maturizindu-se, se poate elibera de atrctia incestului.Nevroticul insa, reprezinta o mostra de infantilism psihic, fie ca pentru ca el nu a fost instare sa se elibereze din situatia psiho- sexualitatii infantile, fie ca pentru ca a revenit laaceasta (inhibarea dezvoltarii sau regresiune). Am ajuns in acest fel sa lamuresc faptul cadorinta de incest car domina relatiile cu parintii si constituie complexul central alnevrozei. Al doilea capitol : Tabuul si ambivalenta impulsurilor affective In acestcapitol se remarca definirea tabuului si specificul sau in cadrul constiintei primitive careare tangent cu nevroza obsesioana. Astfel luind in sensul strict tabu exprima doarcaracterul sacru al unei personae sau lucru si modul de ingradire care rezulta din acestcharacter, si impuritatea care isi are originea in incalcarea acestor interdictii. Intr-un sensmai larg se pot distinde mai multe modalitati de tabu: tabu natural sau direct, care esteprodusul unei forte misterioase; un tabu transmis sau indirect, care provine tot de la aceaforta, dar este dobindita sau conferita unui preot; si un tabu care detine o pozitie de mijlocintre celelalte doua , cind ambii factori sunt luati in considerare, ca , de exemplu, in cazulaproprierii unei femei de catre un barbat. Cuvintul tabu mai este utilizat si in cazul altoringradiri rituale cum ar fi :Tratarea dusmanilor, Tabuul stapinitorilor, Tabuulmortilor. Pedeapsa pentru incalcarea tabuului este initial lasata in seama unuimechanism intern, efficient in mod automat. Tabuul violat se razbuna singur. O data ceintervin repezintarile zeilor si demonilor, cu care tabuul este pus in relatie, se va astepta osanctiune automata din partea puterii divinitatii. el care a violat un tabu devine, prinacest fapt, el insusi un tabu. Aceasta prezentare generala este necesara pentru a merge peurma analizei lui Freud si anume el pune in interferenta practicile tabuiste si simptomelenevrozei obsesionale. 1) lipsa de motivatie, 2) fixarea tabuurilor printr-o constringere, 3)deplasibilitatea si pericolul de contagiune prin obiecte tabu, 4) existent regulilor si alactelor de ceremonial care reies din interdictii. Deci tabuul este interdictia straveche,impusa din afara si indreaptata impotriva celor mai puternice pofte al omului. Placerea dea o incalca exista in inconstientul sau; oamenii care respecta tabuul au o atitudineambivalent fata de tabu. Forta magica a tabuului se reduce la capacitatea acestuia de ai

duce pe oameni in ispita. Ispasirea incalcarii tabuului printr-o renuntare dovedeste ca labaza tabuului sta renuntarea. De aici si incapacitatea nevroticilor de a se conforma curenuntarea.In acest capitol eu am remarcat trei parti care se manifesta prin implicarea lor intalmacirea tabuului. In tratarea dusmanilor se atesta o conditie importanta care vizeazaomorirea lui. Acestea fiind obiceiuri tabuiste : impacarea cu dusmanul, restrictii, acte deexpiere si de purificare a ucigasului si executarea unui anumit ceremonial. Prin acestprescriptii de reconciliere ispasire si purificare se combina doua principii. Este vorba deextinderea tabuului de la morti la toate cele ce au venit in contact cu ei, cit si de teamaspiritului ucis. Dar in ce mod secombine acesti factori pentru pentru explicareaceremonialului, daca ei trebuie intelesi ca fiind echivalenti sau daca unul dintre ei estprimordial si celalalt secundar, lucrul acesta nu s-a cercetat si in realitate, nu est usor dedivedit. In contrast cu acest mod de a privi lucrurile, are loc reliefarea omogenitatiiconceptiei conform careia toate acestea decurg din ambivalenta reactiilor afective fata dedusman. In a doua parte se initiaza o incursiune in tabuul stapinilor. Conduita popoarelorprimitive fata de capeteniile, regii, preotii lor este guvenata de doua principia ca seintregesc unul pe altul. Cineva trebuie sa se pazeasca de ele sis a le pazeasca. Ambelemijlocesc o sumedenie de prescriptii tabu. Trebuie sa ne pazim de stapinitori pentru ca eisunt purtatorii acelei forte magice, tainice si primejdioase care are capacitatea de adistruge. Cei din tribul Nubas din Africa Orientala cred ca vor muri negresit daca patrundin locuinta preotului rege, dar ca pot scapa deacest pericol in cazul in care la intrare isidezgolesc umarul sting si ii dau regelui prilejul sa-l atinga cu mina sa. De ce atitudineafat de suveran trebuie sa include un atit de puternic elemant inconstient de ostilitate este oproblema vizata in aceasta lucreare si care pare a fi foarte interesanta. Potrivit analizelorlui Frazel primii regi erau strainii care, dupa o scurta perioada de domnie, erau destinatisacrificiului. Chiar si multe mituri biblice sunt influentate de aceasta istorie a evolutieiregalitatii sustine Freud. Se finalizeaza capitolul cu apogeul tabuului:Tabuul mortilor.Este stiut faptul ca mortii sunt stapini puternici si nu ne mira faptul ca ei sunt consideratedusmani. Tabuul mortilor sedovedeste, daca este sa raminem pe terenul coparatiei cucontagiunea, de o virulenta deosebita la majoritatea popoarelor primitive. Aceasta porniedusmanoasa impotriva celor mai apropiate si dragi rude ar putea sa ramina in stare latentain timpul vietii acestora, adica sa nu se manifeste in planul constiintei. O dat cu decesulpersoanelor , in aelasi timp iubite si urite, situatia asta nu mai este inca cu putinta,conflictul devenind acut. Durere generate de afectiunea supralicitata va fi, pe de o parte,intolerata fata de sentimental latent de ostilitate si nu-si va permite ca acesta sa rezultedin sentimental de satisfactie .In felul acesta, se ajunge la refularea sentimentuluiinconstient de ostilitate p calea proiectiei, insotita de construirea acelor ceremonialuri incare isi are expesia teama de pedeapsa in fata demonilor, iar, pe masura ce durere seatenuiaza, o dat cu scurgerea timpului, tabuul acestor morti slabeste sau se poateconfunda in uitare. In capitolul trei : Animism, magie si atotputernicia ideilor In acestcapitol Freud se ocupa de imensul domeniu cunoscut sub numele de animism. Animismuleste o doctrina referitoare l reprezintarile despre suflet p cind in sens larg privestedoctrina referitoare la fiintele spirituale in general. Se distinge un animism, invataturacare atribuie voiata naturii car noua ne ste prezentata ca animalism si manismul. Cauzaacestor termini consta in modul de intelegere extreme de straniu in care popoarele

primitive concept natura si o interpeteaza. Majoritatea autorilor inclina sa admita caaceste reprezentari referitoare la suflete constituie nucleul primordial al sistemuluianimist, ca siritele nu corespund decit sufletelor devenite independente si ca sufleteleanimalelor, ale palntelor sunt construite in mod analog cu acelea ale oamenilor.In acest capitol se pune in relatie si intersectie magia si vraja. Ele fiind ambele propriicredintelor primitive. Vrajitoria este esentialmente arta de a influenta spititele, tratindu-lecum ii tratezi pep e oameni in conditii similare, adica potolindu-I , impacindu-I facindu-Ifavorabili, luindu-le putere si chemindu-I la ordine. Magia insa, este altceva; ea face, infond, abstractie de spirite si se servest nu de banal metoda psihologice, ci de procedeespeciale. Astfel ne dam seama ca magia constituie parte primordiala si cea maiimportanta a tehnicii animiste, deoarece printre mijloacele animiste de a influentaspiritele se gasesc si acelea magice. Magia trebuie sa serveasca in scopurile omului de asupune omului fenomenele naturii sis a pretejeze pe indivizi de dusmani si de primejdii.O dat ce am descoperit esenta magiei am observant ca principiul care domina magia,tehnica modului de gindire animist, este acela al atotputerniciei ideilor. Expresia atotputerniciei ideilor apartine unei bolnav intelligent, care sufere de reprezentariobsessive si care, o data insanatosit, gratie tratamentului psihanalitic, era in masura sad eadovada de capacitatea si intelepciunea sa. El denumise aceasta expresie pentru a defineclar pe cit de posibil ceea ce I se intimpla. Era destul sa se gindeasca l o perssoana ca s-aintilneasca imediat, el se folosea de acest principiu atunci cind vroia sa se vada cu cinevade care-I era dor. Dar boala a eveoluat deoarece I se intimpla sa profeseze un bluestem laadresa cuiva, din momentul acela traia cu spaima ca acea persoana va muri. Dupa opinialui Schopenhauier, problema mortii era una primordiala a oricarei filosofii; iar noi stim careprezentarile despre suflet si credinta in demoni, care caracterizeaza animismul sauformat sub influenta impresiei produse de moarte asupra omului.Daca acceptam evolutia istorica a conceptiilor despre lume a oamenilor, anume faptulca faza animista a precedat faza religioasa, care la rindul sau a precedat faza stiintifica, siastfel urmarim destinul atotputerniciei ideilor . In stadiul animist, omul isi atribuie luiinsusi atotputernicia; on stadiul religios, el o atribuie zeilor, fara arenunta in mod seriosla ea, intrucit isi rezerva posibilitatea de ai influent ape zei in asa fel incit acestia sa ocirmuiasca potrivit dorintei sala.In cazul conceptiei stiintifice destre lume, nu mai este locpentru atotputernicia omului, care isi recunoaste micimea si se resemneaza. In acestcontext se analizeaza si termenul de narcisism, care se foloseste atribuindu-se uneipersonae care pare a fi indragostita de sine insusi. Autorului I s pare firesc sa raportezenarcisismul la pretuirea nevrotica fata de persoana proprie care se intilneste atit lanevrotic cit si la primitivi. Si se contureaza relatia ca atotputernicia gindului duce laatotputernicia ideilor si al actiunilor in fond.Dapitolul patru : Reintoarcerea infantile la totemism se efectuiaza o sintezaasupramaterialului expus si este specificat faptul ca numai o sinteza a rezultatelorfurnizate de diferite domenii ale cercetarii ar putea arata ce importanta relative terbuie saacordam temei analizate si ca este necesara o revenire la tama expusa mai sus pentru a serealize precizarile necesare.Din tot acest material, adica relatarea detaliata a tabuurilor oamenilor primitive ramasi inAfrica Occidentala sau in Insulele din Indonezia ma intereseaza mai mult concluziile si

cecetarile realizate de Freud, care tin de psihanaliza si interpretare a unor comportamentenevrotice obsesionale. Dar un factor decisiv care determina existent nevrizei esteconstiinta. Constiinta morala este perceptia interioara a recuarii anumitor dorinteimpulsive care dainuie in noi. Insa si mail impede apare aceasta trasatura in cazulconstiintei vinovatiei , al perceptiei inferioare a unor acte savirsite sub imperiuldorintelor impulsive. Aceste dorinte sint annihilate de tabu si totem si atunci cind un tabuse manifesta in special in interdictii, putem admite ca evident faptul ca respestivul tabu seadreseaza unor dorinte pozitive carora le doreste instruirea. Nu vedem de ce ar fi fostnecesar sa se interzica ceea ce nimeni nu doreste sa faca si, in orice caz, cea ce esteinterzis in modul el mai formal cu putinta trebuie sa contribuie obiectul unei dorinte.Chiar daca acest paradox este in vigoare oricum ramin multe neclaritati pentru ca studiilereferitoare la popoarele primitive nu sunt precise datorica conservietatii cu care suntinzestrate, dar si faptul ca asemenea teme nu se obisnuieste sa se discute. Dar totusianaliza lui Freud este una foarte indrazneata chiar daca este constituita pe date neprecise,pentru ca se pune in relief psihicul uman, dezvoltarea si evolutia lui, cit si regresul care-lpoate inregistra o data ce in cazul nevrozelor obsesionale se atesta o stare atit de bogata insuperstitii si temeri care ungradeste gindirea si supune spiritual uman la interpretaregresita a lumii, insa aceasta interpretare, chiar daca grasita eu o consider valoroasa pentruca este una incipienta. In urma lecturarii studiului realizat de Sigmund Freud am relizatrelatia dintre totem si tabu si influenta lor asupra psihicului uman atit primitive cit siatacat de nevroze obsesionala sic red ca asemenea abordare este foarte valoroasa pentruca se pune in comparatie nivele de gindire si de abordare si acest lucru important pentruevolutia constiintei si finite umane in ansamblu.