http://www.revista-ferma.ro/ http://www.agroinfo.ro/http://www.anunturi-agricole.ro/ http://www.agroshop.ro/

Refacerea potenţialului de rodire la livezile de piersic în declin

Eugen MIHUŢ

Dintre toate speciile, piersicul are tendinţa cea mai pronunţată de a intra în declin datorită degarnisirii ramurilor de schelet de la bază. Această particularitate se datorează în principal faptului că piersicul creşte deosebit de viguros spre vârfuri, şi în al doilea rând datorită specificului ramurilor care au rodit, de a-şi epuiza aproape toţi mugurii vegetativi într-un singur an. Datorită poziţiei suborizontală (din cauza greutăţii fructelor care au crescut pe ele), ramurile care au rodit nu mai cresc şi în cele din urmă se usucă.

În perioada de rodire, la piersicii care nu au fost tăiaţi nici la formare şi nici pentru fructificare, vegetaţia este numai de la jumătatea coroanei în sus, partea inferioară a coroanei fiind degarnisită. Piersicul netăiat, după 4-5 ani de rodire, se epuizează şi intră în declin.

La piersicii care au fost formaţi prin tăieri regulate, dar au suferit un dezechilibru datorită secetei, a încărcăturii prea mari de fructe dintr-un an, precum şi altor cauze, degarnisirea ramurilor de rod apare la baza ramurilor de schelet şi foarte greu se mai pot provoca creşteri noi de muguri dorminzi, pentru a acoperi porţiunea degarnisită.

O livadă de piersic bine condusă, produce şi se poate exploata raţional 17-20 de ani, în cazuri rare chiar 25 de ani.

Se consideră că livezile de piersic de 10-15 ani care prezintă fenomene de declin (degarnisire, creşteri mici, producţii scăzute), se pot reface destul de repede.

Refacerea pomului şi reproiectarea coroaneiÎn continuare este descrisă o metodă de lucru prin care se poate realiza în acelaşi

timp atât refacerea pomului cât şi reproiectarea coroanei, pentru obţinerea de recolte mari şi de calitate superioară. Pentru aceasta este necesară cunoaşterea unor principii cu privire la tehnica tăierilor lungi şi posibilitatea aplicării lor la pomii aflaţi în faza de început de declin, cu coroană mai deasă.

La piersic, tăierile lungi dau producţii mai mari şi de calitate mai bună., fără a se produce degarnisirea pomului sau îmbătrânirea lui prematură. Acest lucru este posibil deoarece elementele de schelet sunt foarte puţine ca număr şi larg distanţate între ele. Din acest motiv fiecare ramură de rod este bine expusă la soare, fructele fiind astfel bine colorate. Extremitatile ramurilor de schelet sunt lăsate să crească puternic, ceea ce imprimă vigoare pomului şi antrenează nu numai rădăcinile ci toate ramurile de rod şi de schelet.

În cele ce urmează este descris un pom format ca palmetă simplă.Piersicul are trei ramuri de schelet: doua înclinate la circa 45º şi orientate pe directia

randului şi un ax,uşor oblic. Pe fiecare ramură de schelet sunt 3-4 ramuri de ordinul 2, aflate la 1 m una de alta.Pe întreg scheletul pomului, indiferent de ce ordin este ramura, se înserează ramurile

de rod. Acestea sunt ramuri mixte cu creştere mijlocie (40-50 cm), cu distanţa de 15-20 cm între ele. La tăierile de fructificare sunt eliminate toate ramurile de rod mai scurte şi buchetele de mai, precum şi cele mai puternice. Toate tăierile în lemn de 1 an se fac cu un cep de 1 cm.

Pentru ca pomul să producă fructe mari şi să dea creşteri viguroase, se lasă puţine ramuri de rod. Astfel, pentru producţii de 30-50 kg fructe, sunt lăsate 60-100 ramuri de rod. Pentru o producţie de 100 kg de fructe, sunt lăsate 150-200 ramuri de rod.

Refacerea coroanei la piersicul intrat în declinSe va examina posibilitatea unui piersic intrat în declin de a-şi reface coroana şi de a

fi supus prin tăieri lungi unor producţii mai ridicate decât cele obţinute în perioada de rodire, cu vechiul sistem de tăiere clasic.

Este cunoscut faptul că piersicul suportă greu tăierea ramurilor groase. Din această cauză nu se poate executa tăieri multe în lemn vechi, adică ramuri de schelet care au un diametru mai mare de 3-4 cm. De aceea pentru a elimina suficient lemn, pentru ca pomul să pornească viguros şi să aibă creşteri puternice, se procesează astfel:

1. Se aleg trei ramuri principale de schelet care sunt mai viguroase şi împart cât mai egal coroana pomului. Pe aceste ramuri de schelet se aleg trei vârfuri de creştere cât mai viguroase şi îndreptate aproape vertical. Aceste ramuri nu trebuie să aibă răni sau plăgi care ar putea produce uscarea lor în următorii ani. În continuare se procedează la subordonarea tuturor celorlalte ramuri, prin eliminarea lor, cele trei ramuri alese trebuie să aibă 60-100 cm deasupra tuturor celorlalte ramuri.

2. Ramurile de schelet care s-au dezvoltat puternic în afara celor trei ramuri de schelet alese, se slăbesc prin coborârea la maximum posibil a vârfurilor de creştere şi prin eliminarea a cât mai multe ramuri cu creşterea până la 3-4 cm grosime. În felul acesta se reduce vegetaţia pe aceste ramuri şi se dezvoltă foarte mult pe cele trei ramuri de schelet alese. Cele trei ramuri de schelet vor creşte în fiecare an cu circa 60-100 cm şi se vor îngroşa, astfel încât în 2-3 ani îşi vor schimba complet înfăţişarea coroanei pomului. De pe ramurile de schelet rămase se vor elimina prin tăieri, ramurile care provoacă îndesirea. Coroana trebuie să fie largă, fără nici o ramură în interior. Dacă se procedează astfel, se scoate 30-40% din lemnul vechi, suficient pentru a provoca creşteri puternice. În anul în care sunt făcute aceste tăieri, nu se lasă rod, adică ramuri anuale. Se lasă doar cepi de 2-3 ochi, care asigură lemnul de rod pentru anul următor. Această tăiere provoacă şi pornirea unor muguri dorminzi de la baza ramurilor groase, garnisind pomul.

Aplicarea îngrăşămintelorLa piersic, acest sistem de tăiere reuşeşte în cazul în care o dată cu tăierile au loc şi

lucrări de aplicare de îngrăşăminte, lucrările solului şi irigarea. Nu se pot obţine producţii mari la piersic fără să se irige.

La o producţie de 15 t de fructe la hectar, se aplică următoarele doze de îngrăşăminte: 20-30 t gunoi de grajd, 700-800 kg azotat de amoniu, 500-600 kg superfosfat şi 500-600 kg sare potasică la hectar.

Gunoiul de grajd, superfosfatul şi sarea potasică se aplică sub arătura de toamnă, iar azotatul de amoniu se aplică primăvara într-o singură doză, la prima lucrare cu polidiscul sau alte utilaje agricole.

Indiferent de condiţiile de cultură, piersicul are nevoie de răritul fructelor. Această lucrare se execută când fructele au mărimea unei alune. Se răreşte fruct cu fruct la 7-10 cm, lăsându-se pe fiecare ramură de 40-50 cm lungime, circa 5-6 fructe.

Este necesară o rărire puternică, aceasta dând rezultate bune asupra calităţii fructelor şi asupra conservării puterii de creştere a pomului.