1

REDOBÂNDIREA CETĂȚENIEI ROMÂNE: O

POLITICĂ CE CAPĂTĂ VIZIUNE?

SERGIU PANAINTE (COORD.)

VICTORIA NEDELCIUC

OVIDIU VOICU

Sergiu Panainte, absolvent de relații internaționale și științe politice la Universitatea de Stat din Chișinău și cu un masterat

în relații internaționa și studii europene la Central European University, s-a specializat în analiză de politică externă,

europenizare și integrare europeană, afaceri europene, soluționarea conflictelor înghețate. Coordonează programele din

domeniul imigrației în cadrul Fundației Soros România.

Contact: spanainte@soros.ro

2

SUMAR EXECUTIV

Precedentul studiu al Fundației Soros „Redobândirea cetățeniei române: perspective istorice, comparative

și aplicate” nu și-a pierdut câtuși de puțin din actualitate, motiv pentru care ne-am propus să actualizăm

datele prezentate acum un an, cât și să inventariem ce s-a întâmplat până în acest moment în procedura

birocratică și legislație.

Prezentul studiu relevă faptul că legislaţia în domeniul acordării/redobândirii cetăţeniei române s-a

stabilizat în mare parte. Modificările legislative operate de curând în 2013 sunt proceduri de „cosmetizare”

care au rolul de a îmbunătăţi aspectele sensibile din circuitul dosarului de cetăţenie, cum ar fi în special

termenul de 60 de zile stabilit pentru solicitarea de relaţii de către Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie

de la alte instituţii abilitate. Laitmotivul modificărilor legislative din ultimii ani a devenit „cetăţenia română

obţinută la naştere nu poate fi retrasă”, lucru care subliniază o dată în plus că hotarele „comunităţii de

români” se întind dincolo de graniţele naţionale ale României, consfinţind principiul de jus sanguinis. Aceste

lucruri indică o maturizare, conceptualizare şi cristalizare a politicii de redobândire a cetăţeniei române,

care conferă, în definitiv, o viziune de ansamblu a statului român în acest domeniu.

Eforturile statului român de a transforma ANC într-o instituţie funcţională au început a da roade. Studiul

demonstrează că procedurile de verificare şi analiză a dosarelor de cetăţenie au fost îmbunătăţite, urmând

a fi implementate măsuri continue de eficientizare a procesului, inclusiv prin mărirea schemei de personal

în limitele admise de lege şi bugetul instituţiei. Aceste eforturi contrastează cu debandada continuă care

poate fi observată în procesul de transcriere a actelor de identitate străine în acte româneşti. Instituţia

responsabilă de acest proces, şi anume Primăria Sectorului 1 Bucureşti a eşuat pe parcursul anilor să pună

în practică un sistem eficient de transcriere a actelor. Acest lucru generează frustrare în rândurile

beneficiarilor, iar autorităţile par a fi incapabile să soluţioneze problema, cel puţin pentru moment.

Studiul prezintă noi date statistice cu privire la numărul de cetăţeni români care provin din fostele teritorii

româneşti. Mai exact, vobim despre aproximativ 400.000 de persoane în perioada de la 1991 până în

prezent. Acest număr a fost emis de către autorii studiului ca urmare a datelor obţinute de la ANC cu privire

la numărul de dosare soluţionate în perioada de referinţă. Numărul acestor dosare este de 323.049, care

reprezintă persoane adulte (titulari) plus unul sau mai mulţi copii minori. Am constatat, de asemenea, că

numărul de solicitări de cetăţenie a început să scadă, anul 2011 reprezentând etapa de vârf a acestui

proces. În aceeaşi măsură, datele indică faptul că fluxul de solicitanţi de cetăţenie se redirecţionează de la

sediile ANC, spre ambasada şi consulatele României din Republica Moldova. Acest lucru se explică prin

faptul că solicitanţii pot beneficia de servicii bune la ei acasă, fără a se mai deplasa în România. În plus,

procedura de transcriere este mai lejeră la reprezentanţele diplomatice ale României în Republica Moldova,

chiar dacă implică costuri aferente.

Beneficiarii politicii de redobândire a cetăţeniei se declară, în general, mulţumiţi de serviciile oferite de

ANC. Acest lucru vine să confirme eforturile depuse de statul român în vederea eficientizării acestei politici.

Chiar şi termenele necesare procesării unui dosar de cetăţenie nu par a crea un discomfort pentru

solictanţi, aceştia declarând că un an sau un an şi câteva luni este o perioadă acceptabilă pentru

redobândirea cetăţeniei române.

CONTEXT

3

CETĂȚENIE ȘI DREPTURI

România este definită prin Constituție (art. 4) ca patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără

deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență

politică, de avere sau de origine socială. Am subliniat în text cuvântul cetățeni pentru că reprezintă un

element cheie al legislației românești. La nivel internațional se poartă o întreagă discuție despre referirea la

persoane, pentru a sublinia universalitatea drepturilor omului. Și România și alte state preferă ca textul

fundamental să aibă în centru cetățeanul. În primul articol al titlului despre drepturi, libertăți și îndatoriri

suplimentare (art. 15), Constituția României întărește: Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile

consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

Cetățenia română deschide deci accesul la întregul ansamblu de sprijin social, precum și la responsabilitățile

aferente. Prin urmare, adunarea constituantă a inclus în textul constituțional (art. 5) garanții pentru

protecția acestui element fundamental de apartenență la corpul social: Cetățenia română nu poate fi

retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.

Chiar dacă actuala Constituție a fost adoptată recent, în 1991, contextul politic și social, precum și însăși

formularea textului, indică o legătură clară cu istoria României moderne și o revenire la organizarea

democratică întreruptă agresiv de perioada comunistă. Mai mult, regimul comunist a fost declarat formal

de către Parlament ca fiind ilegitim și imoral. În aceste condiții, este foarte relevant să discutăm despre acei

cetățeni ai României interbelice – și vorbim de sute de mii de oameni – care au pierdut în mod abuziv, ca

urmare intervenției sovietice, cetățenia română. Ei s-au născut cetățeni și, conform cutumei acceptate de

societatea românească, cetățenia nu le poate fi retrasă. Au pierdut-o totuși într-un context influențat de

amenințarea militară. Este firesc să discutăm despre repararea acestei nedreptăți istorice. Acest lucru a fost

unanim acceptat de toate grupările politice din România și legiferat ca atare. Urmărim deci subiectul

cetățeniei în primul rând din perspectiva drepturilor fundamentale.

UN SUBIECT DE ACTUALITATE

Subiectul cetățeniei române rămâne în continuare unul de actualitate. De acest lucru ne-am convins

datorită multiplelor cereri care parvin la Fundația Soros din partea unor instituții de media străine de a le

acorda interviuri sau date (inclusiv număr de solicitanți și de persoane care dețin cetățenia română) despre

procesul de redobândire a cetățeniei române de către etnici din fostele teritorii românești. Aceste semnale

ne determină să menținem un interes sporit pentru această politică a statului român care produce efecte

politice, dar și juridice în regiune.

Există un interes ridicat mai ales în ceea ce privește posibilitatea ca cei ce redobândesc cetățenia română să

opteze pentru emigrare în alte țări europene. Discuția pe această temă a renăscut odată cu interesul unei

părți a politicienilor și jurnaliștilor britanici, în contextul eliminării restricțiilor la intrare pe piața forței de

muncă pentru cetățenii români și bulgari. Așa cum am subliniat, privim redobândirea cetățeniei din

perspectiva drepturilor fundamentale și, prin urmare, eventualele obiecții pragmatice de tipul celor ridicare

de presa britanică nu sunt relevante. Nu este acceptabil să fie îngrădit un drept din astfel de motive. Totuși,

este interesant de văzut în ce măsură cifrele confirmă sau nu interpretările alarmiste.

STUDIU DE CAZ PRIVIND BUNA GUVERNARE

4

Așa cum am spus, tema redobândirii cetățeniei este una dintre puținele în care există un consens în politica

românească. Toate partidele politice sunt de acord că vorbim de o nedreptate istorică și că România are

datoria morală și legală de a face ce îi stă în putere pentru a îndrepta lucrurile. Totuși, așa cum arată

precedentul studiu pe această temă, chiar și în aceste condiții, legiferarea și implementarea legilor lasă

mult de dorit. Ține de bună guvernare să fii capabil să transformi consensul politic în legislație funcțională

și, apoi, să implementezi această legislație. Pare a fi un test pe care guvernele României, indiferent de

culoarea politică, l-au ratat de fiecare dată. Continuăm să urmărim tema și din perspectiva bunei

guvernări: cât de repede vom avea un sistem funcțional în acest domeniu?

METODOLOGIA DE LUCRU

Fundația Soros a publicat în 2012 un studiu amplu dedicat acestui subiect. Acesta a combinat analiza

documentară, analiza legislativă și analiza de politici pentru a face un tablou exhaustiv al tuturor aspectelor

legale și practice ce definesc redobândirea cetățeniei române de către cei ce au pierdut-o abuziv în timpul

sau imediat după al doilea război mondial.

Documentul de față nu își propune să reia întregul studiu, ci doar să actualizeze informațiile cu cele mai

recente evoluții. În acest scop, am folosit următoarele surse de informații și metode de culegere a lor:

- Solicitări de informații publice de la autoritățile competente (ANC, MAE, MAI, Primăria sectorului 1

și instituțiile din subordinea lor)

- Interviuri cu reprezentanți ai instituțiilor cheie

- Analiza propunerilor legislative relevante depuse în Parlament în perioada 2011-2013

- Interviuri individuale și interviuri de grup cu persoane care solicită redobândirea cetățeniei, precum

și observație la punctele de depunere a dosarelor

Am adăugat la aceste informații noi o sinteză a principalelor concluzii ale studiului precedent. Toate acestea

sunt prezentate în continuare.

LEGISLAȚIE INSTABILĂ ȘI O NOUĂ CONCEPTUAL IZARE A REDOBÂNDIRII CETĂȚENIEI ROMÂNE

În general, dreptul la redobândirea cetățeniei române a fost o preocupare constantă a legiuitorului român

începând de la 1864 până în ziua de astăzi. În timp, s-au extins categoriile de persoane care puteau să

redobândească cetățenia română – de la minoritățile etnice existente pe teritoriul României în perioada

monarhiei, până la cei care au fost supuși la abuzuri în perioada regimului comunist. Însă legiferarea acestui

domeniu este lipsită de viziune și strategie pe termen lung, ceea ce a condus la o instabilitate ridicată,

marcată de numeroase modificări de-a lungul timpului. Din 1947 până în 2013 au existat 31 de legi și 9

Ordonanțe de Urgență ale Guvernului care au reglementat chestiunea dobândirii cetățeniei române.

Legea cetățeniei din 1991 este una dintre legile cu cel mai instabil conținut din întreaga legislație

românească post-comunistă, fiind modificată și completată de 9 ordonanțe de urgență ale Guvernului și

12 legi adoptate de Parlament. Caseta 1 punctează cele mai importante dintre aceste modificări. Faptul că

inițiativa acestor schimbări în politica redobândirii cetățeniei a fost lăsată Guvernului, prin ordonanțe de

urgență aprobate sau modificate ulterior de către Parlament, sugerează dominația sau cel puțin inițiativa

5

executivului într-o problemă de interes național și lipsa unei voințe politice clare a Parlamentului ca și

putere legislativă de a tranșa această problemă, pe baza unor criterii clare. Mai mult decât atât, modificările

legislative au determinat și schimbarea motivației legiuitorului român, precum și încadrarea dreptului la

cetățenia română. Astfel se renunță la criteriul statal în legitimarea redobândirii cetățeniei române,

prevalent în formularea legii din 1991, în favoarea principiului ius sanguinis („dreptul sângelui” – copilul

primește cetățenia părinților, indiferent de locul nașterii) introdus în lege în 2009.

Odată cu modificarea legislației, s-au schimbat și categoriile de beneficiari ai politicii de redobândire a

cetățeniei. Dacă prevederile legii din 1991 acopereau o gamă largă de beneficiari, incluzând toate

minoritățile etnice existente pe teritoriul României până la 1940 și 1944, începând cu 2003 legiuitorul

român a introdus filtrul etnic, astfel încât în 2009 să fie legiferat principiul ius sanguinis și doar cei născuți

cu cetățenia română sau copii adoptați de părinți români și descendenții lor fiind eligibili pentru

Caseta 1. Principalele repere ale modificării Legii Cetățeniei:

1991: Legea Cetățeniei Române introduce dreptul la restituirea cetățeniei foștilor cetățeni ai României Mari interbelice, conform unei simple proceduri, fără a renunța la cetățenia străină și fără a se muta în România.

1999: Legea nr. 192 abolește repatrierea ca mod de redobândire a cetățeniei; transformă redobândirea cetățeniei într-o procedură simplificată de naturalizare, dar sporește cerințele pentru naturalizare, cerând o etapă de ședere continuă de șapte ani și cunoașterea limbii și legislației țării.

2003: OUG nr. 43 le cere solicitanților să își depună solicitările personal la București; introduce o nouă formă de renaturalizare, după patru ani de ședere continuă, a foștilor cetățeni care locuiesc în România; le refuză foștilor cetățeni renaturalizați în România dreptul de a călători peste hotare, pentru 4 ani.

2007: OUG nr. 87 reorganizează Comisia pentru Cetățenie aducând sub o singură jurisdicție (Ministerul Justiției) procedura naturalizării și facilitează restituirea cetățeniei printr-o procedură simplificată.

2009: OUG nr. 36 restrânge eligibilitatea redobândirii cetățeniei la cei care au primit cetățenia română la naștere sau prin adopție, dar în același timp extinde eligibilitatea descendenților foștilor cetățeni de la gradul doi la gradul trei. Reduce la 5 luni termenul în care autoritățile române sunt obligate să examineze solicitările de naturalizare. Elimină termenul de patru ani de domiciliu obligatoriu în țară necesar foștilor cetățeni care locuiesc în România pentru a solicita redobândirea cetățeniei.

2010 OUG nr. 5 aprobă înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care sunt simplificate procedurile pentru redobândirea cetățeniei.

2010 Legea nr. 112 aprobă OUG nr.5 din 2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie.

2013 Versiunea consolidată în 15.02.2013 a Legii cetățeniei în conformitate cu Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin care se introduc modificări la modul de atacare în justiție a ordinelor de respingere a acordării sau redobândirii cetățeniei române sau retragerea cetățeniei române.

2013 Legea pentru modificarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 148/20.03.2013. Se modifică textul art. 16 alin. (2) lit. a) prin care termenul de solicitare a relațiilor de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor de la art. 8, alin. (1) lit. b) și e) să nu depășească 60 de zile. De asemenea, se modifică textul art. 19 alin. (1) prin care Președintele ANC trebuie să emită ordinul de acordare a cetățeniei române în maxim 3 zile de la decizia Comisiei pentru cetățenie, iar solicitantului i se face cunoscută decizia în maxim 3 zile de la emiterea ordinului.

6

redobândire. La fel în 2009 acest drept a fost extins până la descendenții de gradul III, lărgind considerabil

bazinul de unde pot fi „recrutați” noi cetățeni.

Schimbările legislative au determinat și modificări de ordin administrativ. Astfel, șirul instituțiilor

responsabile de administrarea procedurilor birocratice a început cu Guvernul, a continuat cu Ministerul

Justiției și a sfârșit la momentul actual cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC). La problemele de

ordin birocratic putem adăuga și diferența majoră de tratament rezultată din data la care a fost depusă

cererea de redobândire. Cei care au depus aceste cereri în perioada 2000-2008 au avut o perioadă de

așteptare mult mai îndelungată decât cei care au depus după modificările operate în aprilie 2009 și

simplificarea procedurii de redobândire.

În plan conceptual, începând din aprilie 2009, dreptul de redobândire a cetățeniei române a fost redefinit în

mod tacit, în acord cu un alt principiu nou al doctrinei de cetățenie în România post-comunistă, și anume

primatul și caracterul inalienabil al cetățeniei române de origine, dobândită la naștere. Acest principiu nu

exista în Legea cetățeniei din 1991, ci a fost introdus în 1999 împreună cu alte amendamente, pentru a

armoniza conținutul legii cu prevederile Constituției din 1991 care stipula că: „Cetățenia română nu poate fi

retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.”

Un subiect aparte îl reprezintă aspectul exercitării drepturilor cetățenești de către cei care redobândesc

cetățenia română. Astfel, persoanele cu cetățenie dublă, dar cu domiciliul permanent în străinătate își pot

exercita în mod continuu drepturile cetățenești, precum drepturile politice în Romania sau dreptul de

călătorie cu pașaport românesc, dar în același timp își îndeplinesc obligațiile cetățenești în străinătate, în

relație cu statul pe teritoriul căruia locuiesc și nu față de România. În acest context e de menționat și

subiectul loialității persoanelor cu dublă cetățenie și tensiunile pe care le creează între state, cum ar fi în

acest caz relațiile României cu Republica Moldova. Prin prisma politicii de cetățenie, legislația română

tratează Republica Moldova ca pe un fost teritoriu al României, ocupat ca rezultat al Pactului Ribbentrop-

Molotov din 1939. Pe de altă parte România a condamnat oficial acest pact și a recunoscut independența

Republicii Moldova, recunoscându-i de asemenea și dreptul la propria identitate și cetățenie de stat.

În afară de modificarea cea mai recentă, promulgată chiar în acest an, în legislatura precedentă au mai fost

câteva inițiative legislative care vizau modificarea Legii Cetățeniei. Acestea au fost propuse de deputați și

senatori fără a avea un mandat explicit din partea partidelor lor și, pentru că nu ajunseseră pe ordinea de zi

la finalul legislaturii, au fost fie retrase de inițiatori, fie clasate de cele două Camere.

PROBLEME LEGATE DE ADMINISTRAREA ÎNTREGULUI PROCES 2011-2013

În general, procedura rămâne destul de complicată și solicită costuri importante, așa cum arată Caseta 2.

Trebuie să menționăm totuși că problemele majore se întâlnesc în faza pregătirii dosarului de cetățenie și

rezolvarea lor depinde în proporție covârșitoare de instituțiile din Republica Moldova. Acestea din urmă

sunt responsabile de eliberarea actelor necesare la dosar, lucru care a generat atât cozi la Arhiva Națională

a Republicii Moldova sau primării, cât și a amplificat fenomene precum și darea de mită pentru reducerea

timpului de așteptare a respectivelor documente. La celălalt pol, funcționarea ANC cu certitudine a

îmbunătățit mult procesul, dar modificările legislative operate în 2009-2010 continuă să fie aplicate

conform interpretării date de către ANC, care se bazează pe decizii ale curților judecătorești de profil.

Problemele identificate în studiul anterior făceau referire la 3 probleme principale: solicitarea de acte care

se dublează sau servesc același scop, cum ar fi cazierul judiciar și declarațiile pe proprie răspundere

7

conform cu art. 8 din Legea cetățeniei alineat (1) lit. b) și e); termenul legal de 5 luni stipulat în lege pentru

soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei; și problema intermediarilor.

Chestiunea legată de solicitarea cazierului a fost abordată din motivul că există câteva metode prin care

autoritățile române verifică solicitantul de cetățenie. Primul pas este solicitarea de cazier judiciar românesc,

urmând declarațiile notariale precum că solicitantul „face dovada, prin comportament, acțiuni și atitudine,

loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității

naționale și declară ca nici nu în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni, este cunoscut cu o bună

comportare și nu a fost condamnat în țară sau străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi

cetățean român”. Pe fir intră apoi așa-numitele „relații” sau instituții de la care ANC solicită informații

despre petenți. Deși nu se știe exact lista acestor instituții, ea nefiind publică, studiul anterior a punctat

câteva din ele și anume: Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații

Externe. Prin urmare, logica solicitării cazierului eliberat de Poliția Română, parte a Ministerului de Interne,

a fost pusă la îndoială tocmai datorită faptului că acest Minister trebuie ulterior să ofere din nou informații

despre petent, deși i-a eliberat deja un cazier prin care confirmă lipsa infracțiunilor comise în România. Vom

reveni într-o secțiune separată cu răspunsurile autorităților cu privire la problemele semnalate.

Studiul anterior a insistat, de asemenea, pe problema încadrării procedurii de redobândire în cele 5 luni

prevăzute de lege. Capacitatea administrativă a Autorității Naționale pentru Cetățenie, inclusiv a birourilor

sale teritoriale, acoperea cu greu la momentul realizării studiului (2011) numărul mare de solicitanți. În

București exista o singură zi de lucru cu publicul în care solicitanții de cetățenii puteau depune dosare. De

regulă, se creau cozi imense la sediul din strada Smârdan, numărul persoanelor variind între 300-500.

Aceeași situație se întâlnea mai mult sau mai puțin și la consulatele românești din Republica Moldova.

Deschiderea consulatelor la Bălți și Cahul a mai ușurat povara Secției Consulare de la Chișinău, însă

personalul administrativ făcea față cu greu numărului mare de solicitanţi.

O altă problemă depistată în 2011 a fost cea a intermediarilor – persoane care oferă servicii contra cost

pentru toate etapele procesului de redobândire a cetățeniei. Nu de puține ori acești intermediari, printre

care și avocați, susțineau că pot urgenta procesul datorită relațiilor pe care le au la ANC sau cu funcționarii

de acolo. Acest lucru a dat naștere unei polemici aprinse după ce ANC a plasat un anunț pe site-ul instituției

avertizând petenții să nu recurgă la serviciile intermediarilor care urmăresc beneficii materiale și promit

obținerea cetățeniei în termeni mai scurți decât prevede legislația. Au fost vizați astfel și avocați care au

dreptul legal de a reprezenta petenții în procesul de redobândire. Tensiunile dintre ANC și avocați au fost

aplanate, însă suspiciuni de corupție mai există la nivelul intermediarilor originari din Republica Moldova

care pretind a avea conexiuni cu anumiți funcționari din cadrul ANC.

Dificultăți mari se întâlnesc la Secția Stare Civilă a Primăriei sectorului 1 București, instituție responsabilă de

transcrierea actelor de identitate ale noilor cetățeni în acte românești. Episodul din martie 2012, soldat cu

razii și rețineri, a scos la iveală problemele acumulate de-a lungul timpului la această instituție.

Reorganizările operate ulterior, au rezolvat doar temporar problema, fără a o soluționa în mod eficient. Așa

cum am punctat și în Caseta 2, sistemul de programări online, capacitatea administrativă redusă din cadrul

Secției și numărul mare de persoane care solicită transcrierea creează blocaje majore în administrarea

acestui proces.

8

Caseta 2. Procedura actuală de depunere a dosarului:

Solicitantul trebuie să obțină actele de identitate (certificate de naștere, căsătorie, deces sau divorț) ale ascendenților săi, foști cetățeni români de la instituțiile abilitate din Republica Moldova sau Ucraina, de pe care se obțin copii legalizate la un notar public. Dosarul trebuie să mai conțină actele de identitate ale solicitantului și 3 declarații pe proprie răspundere autentificate la un notar public care să ateste că solicitantul nu întreprinde acțiuni împotriva ordinii de drept sau siguranței naționale a României, că nu a mai depus o altă cerere de redobândire a cetățeniei române și că dorește redobândirea cetățeniei române cu păstrarea domiciliului în străinătate sau cu stabilirea domiciliului în România. De asemenea e nevoie de cazier judiciar din Republica Moldova și din România. Toată procedura durează între 2 și 3 luni. Costurile diferă în dependență de distanță față de Chișinău pe care trebuie să o parcurgă solicitanții pentru a avea acces la Arhiva Națională a Republicii Moldova și taxele percepute de notarii publici. O estimare ar fi de 250-300 Euro.

Dosarul complet poate fi depus la reprezentanțele diplomatice are României de peste hotare sau la sediile teritoriale sau central ale Autorității Naționale pentru Cetățenie din Iași, Galați, Timișoara, Suceava și București. Nu se percep taxe la depunerea dosarului. Activitatea sediului din Cluj-Napoca a fost suspendată, începând cu martie 2011.

Procesarea dosarului durează în medie 10-14 luni. Când dosarul primește aviz pozitiv, Președintele ANC eliberează un ordin prin care se acordă cetățenia română. ANC are obligația să comunice acest fapt solicitantului printr-o scrisoare recomandată la adresa de domiciliu a solicitantului. Începând cu martie 2011, Ordinele Președintelui ANC sunt publicate pe site-ul instituției, astfel că ele pot fi verificate constant de către solicitanți.

Odată Ordinul comunicat, solicitantul are obligația în termen de 3 luni să se programeze pentru depunerea jurământului de credință față de statul român, procedură care consfințește calitatea de cetățean român. Proaspătul cetățean român primește un certificat galben care atestă calitatea lui/ei de cetățean român. Acest certificat nu conferă dreptul de călătorie în România. Noul cetățean trebuie să perfecteze la ambasadă un titlu de călătorie, valabil pentru o singură călătorie. Costul acestuia este de 60 Euro. Astfel, majoritatea noilor cetățeni preferă să călătorească în România cu pașaportul moldovenesc și certificatul de cetățean. Poliția de frontieră permite acest lucru, deși Ambasada încurajează perfectarea titlurilor de călătorie.

Urmează obținerea actelor de identitate românești prin procedura de transcriere a actelor de identitate moldovenești. Acest lucru se poate face la reprezentanțele diplomatice ale României peste hotare contra cost sau fără taxe la Primăria Sectorului 1 București, Secția Stare civilă. Majoritatea noilor cetățeni preferau până de curând (19 martie 2012) să se deplaseze la București, deoarece costurile la ambasadă pot depăși suma de 500 Euro de cuplu (în cazul celor căsătoriți) și în medie 300-350 Euro pentru o singură persoană (certificatul de naștere se transcrie o singură dată). Însă introducerea sistemului de programări online a dat peste cap toată procedura. Sistemul permite un număr maxim de 100 programări pe zi, lucru care a făcut ca lista celor care s-au programat să fie decalată până în 2015. Astfel că din punct de vedere al timpului este mai convenabilă varianta cu transcrierea actelor la reprezentanțele diplomatice ale României în Republica Moldova, în pofida costurilor.

Cu actele de identitate românești, noul cetățean poate opta pentru domiciliu stabil în România și să-și perfecteze carte de identitate sau să-și păstreze domiciliul în străinătate și să opteze doar pentru pașaport. Pentru carte de identitate e nevoie să deții o proprietate în România sau sa fii luat în spațiu de către o persoană rezidentă. Costurile pentru cartea de identitate sunt de maxim 20 RON, cele pentru pașaport simplu electronic de 278 RON.

9

RĂSPUNSUL AUTORITĂȚILOR LA PROBLEMELE SEMNALATE

În demersul nostru am solicitat autorităților competente să ne răspundă la problemele identificate. Am

pornit de la acele probleme pe care le-am semnalat în studiul anterior. De asemenea, am solicitat opinia

autorităților competente cu privire la inițiativele legislative aflate în dezbatere în Parlamentul României.

Am solicitat răspunsuri în primul rând de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie. Menționăm că prima

solicitare a fost formulată în decembrie 2012 când președinte era încă domnul Gheorghe Emacu. După

alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, în funcția de președinte a fost numită doamna Monica

Cămărăscu. În consecință, am retrimis solicitarea noastră noii conduceri ai ANC. Trebuie să remarcăm faptul

că ANC a demonstrat deschidere pentru solicitarea de informații. Urmează să prezentăm în continuare

răspunsurile din partea instituției și comentariile noastre pe marginea acestora.

1. Modificări ale legislației

a) Am întrebat conducerea ANC ce părere au despre formularea actuală a Legii cetățeniei, dacă e nevoie de

modificări și dacă există vreun document de lucru în acest sens în cadrul ANC. În răspuns se menționează

câteva aspecte din lege care ar trebui modificate pentru a clarifica anumite proceduri cum ar fi: cea de

reducere a termenelor de acordare a cetățeniei pentru categorii de persoane cum ar fi personalități cu

prestigiu internațional, persoane care au investit sume mari de bani în România, solicitantul este cetățean

al unui stat membru UE și dacă are statut de refugiat; procedura de retragere a cetățeniei pentru persoane

care au săvârșit fapte deosebit de grave în străinătate și lezează prestigiul României; aspectul naturii

termenului legal prevăzut de lege cu privire la termenul de 5 luni. În continuare în răspuns se specifică că

ANC are în lucru un text pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei, fără însă a puncta care sunt

articolele din lege care vor suferi modificări. Considerăm că ANC s-a prevalat de textul legii actuale pentru a

evita să ofere un răspuns concret cu privire la aspectele din lege pe care le consideră imperfecte și pe care

ar vrea să le îmbunătățească. De asemenea, suntem de părere că orice inițiativă existentă de modificare a

legii cetățeniei trebuie supusă dezbaterii publice cu actori importanți cum sunt organizațiile societății civile

și organizații care reprezintă interesele diverselor categorii de imigranți aflați în România și care doresc să

obțină cetățenia română.

b) Am solicitat opinia ANC cu privire la două inițiative legislative aflate pe agenda Parlamentului României

care vizează direct modificarea și completarea Legii cetățeniei. Deși aceste inițiative au fost între timp

clasate, reproducem răspunsul ANC doar în privința Legii de modificare a legii 21/1991 din 20 martie 2013.

ANC susține că în conformitate cu legea funcționării ANC, instituția nu se poate pronunța asupra unor

proiecte de lege, ci doar să propună astfel de proiecte prin intermediul Ministerului Justiției. Cu toate

acestea, ANC a avut o poziție clară în privința modificării propuse la art.16 alin. (2) lit. a) din Lege care

prevedea stabilirea unui termen limită de 30 de zile pentru solicitarea verificărilor de la „relații” în sensul că

practica instituției a demonstrat că acest termen este nerealist. Pe de o parte, acest lucru evidențiază

carențele generale ale birocrației românești în care circuitul documentelor durează o veșnicie. Pe de altă

parte, Comisia de specialitate din Camera Deputaților a propus ca termenul pentru solicitarea de relații să

nu depășească 60 de zile, stabilind astfel un plafon maxim pentru procedura respectivă.

2. Proceduri

Termene

10

a) Una dintre problemele identificate în 2011 era cea legată de termenele de procesare a unei cereri de

redobândire a cetățeniei. Prin urmare am întrebat ANC dacă intenționează să reducă într-un fel sau altul

acest timp, perceput de petenți ca fiind destul de îndelungat. Răspunsul formulat de conducerea ANC a fost

că instituția este obligată prin lege să verifice corectitudinea actelor depuse la dosar și solicitarea relațiilor

conform art.16 din Legea 21/1991, ori acest lucru necesită timp. Cel mai mult durează anume solicitarea de

relații din partea altor instituții care vin să completeze dosarul petentului. În răspuns se precizează, de

asemenea, că ANC a semnat acordul de colaborare cu instituțiile vizate tocmai pentru a eficientiza

procedura și a reduce timpii de așteptare. De asemenea, ANC a invocat problema lipsei de personal pentru

a face față volumului mare de muncă, precum și necesitatea dezvoltării capacității administrative și

suplinirea posturilor vacante din organigrama instituției. Având în vedere că la nivel național se dorește

reducerea numărului de funcționari publici, este puțin probabil ca aparatul funcționăresc al ANC să fie

mărit, deși instituția a înaintat în 2012 o nouă schemă de personal spre aprobare Ministerului Justiției.

b) Următoarea întrebare a vizat, în opinia noastră, cel mai controversat aspect din Legea cetățeniei și

anume termenul de 5 luni prevăzut pentru procesarea unei cereri de redobândire a cetățeniei. Răspunsul

ANC în această privință ține de modul de interpretare al Legii și vom reproduce integral textul răspunsului

în dorința de a elucida „misterul” acestei controverse.

„Termenul de 5 luni la care se face referire în art. 16 alin. 2 lit. c) este un termen intermediar, prevăzut

pentru „verificarea de către Comisia pentru cetățenie a îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau

redobândirii cetățeniei române” ca etapă inițială/prealabilă în cadrul procedurii de soluționare a cererilor de

redobândire a cetățeniei române. Menirea sa este de a asigura premisele demarării cu celeritate a

procedurii administrative ce are ca obiect cererile de redobândire a cetățeniei române, în etapa inițială,

documentară, termenul nefiind însă aplicabil altor etape, precum cea de constatare de către Comisia pentru

cetățenie a îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor legale, respectiv de emitere a ordinului de către președintele

Autorității Naționale pentru Cetățenie. Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a Legii cetățeniei

române, rezultă faptul că, eventuala prorogare a termenului prevăzut la art. 16 alin. 2 din acest act

normativ, este necesară ori de câte ori își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea procedurii.

Astfel, art.16 alin. (2) din lege prevede că președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție dispune

deopotrivă fixarea termenului la care Comisia va verifica condițiile necesare redobândirii cetățeniei române

cât și „solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin.

(1) lit. b) și e).” Prin urmare, analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române de către Comisia

pentru cetățenie, în sensul justei fundamentări, în fapt și drept, a propunerii de aprobare sau respingere a

acestora, nu se poate realiza în lipsa relațiilor solicitate. Subliniem faptul că această opinie a fost însușită,

de o manieră semnificativă, de către instanțele judecătorești competente să soluționeze cererile de chemare

în judecată în care Autoritatea Națională pentru Cetățenie are calitatea de parte, respectiv Curtea de Apel

București și Înalta Curte de Casație și Justiție a României. În întâlnirile repetate cu o serie de politicieni, în

special parlamentari, desemnați de diaspora românească, dar și în toate intervențiile publice, reprezentanții

ANC au explicat sensul termenului de 5 luni, expus în prima parte a răspunsului la această întrebare.” Din

răspunsul ANC se poate observa clar motivația pentru termenul de 5 luni, care, pe deasupra, are și

acoperire juridică și constituie, de asemenea, o practică în instanțele judecătorești. Astfel, cele 5 luni la care

se raportează majoritatea petenților nu reprezintă decât perioada în care dosarul de redobândire este

verificat de funcționarii ANC și sunt solicitate relațiile de la alte instituții abilitate pentru stabilirea loialității,

comportamentului adecvat și lipsei infracțiunilor comise de către petent. Ba mai mult, legislația permite

prorogarea sau prelungirea acestui termen dacă există dificultăți în procesul de verificare al petenților. Prin

urmare, toate etapele ulterioare acestui proces sunt în afara termenului de 5 luni, lucru care explică de ce

11

în medie durata de așteptare a petenților pentru a fi incluși în ordinele de acordare a cetățeniei este de 12-

14 luni de zile. În consecință, după expirarea celor 5 luni în care petentul a fost verificat de la A la Z, dosarul

de redobândire va intra la Comisia pentru cetățenie. Deși până la redobândirea cetățeniei mai e doar un

pas, acest lucru tinde să dureze, probabil, din cauza numărului mare de dosare și a capacității reduse a

respectivei Comisii. Cu toate că această Comisie e compusă din 21 de membri (un președinte și 20 de

membri), mai are pe lângă ea un secretariat tehnic, iar ca o ședință a Comisiei pentru cetățenie să fie

validată e de ajuns prezența a 3 membri. Iar singura responsabilitate a acestei Comisii este să acorde sau să

respingă acordarea cetățeniei, bazându-se deja pe verificările efectuate anterior. Teoretic, procedura ar

trebui să se desfășoare pe bandă rulantă și să nu consume foarte mult timp.

Avize

Am solicitat expres Autorității Naționale pentru Cetățenie să ne furnizeze lista instituțiilor de la care se cer

informații despre petenți. Așa cum ne-am și așteptat, ANC nu ne-a dat un răspuns clar în acest sens,

precizând că Legea cetățeniei nu prevede un anumit număr de instituții de la care se cer relații. Prin

urmare, Comisia de cetățenie solicită aceste relații, de la caz la caz, de la autorități în măsură să confirme

respectarea condițiilor de la art.8 alin. (1), lit.b) și e). Am întrebat, de asemenea, care este durata de timp

în care aceste autorități trebuie să dea curs solicitărilor ANC. Răspunsul precizează că ANC are semnate

acorduri inter-instituționale cu aceste instituții care prevăd un termen maxim de 90 de zile în care trebuie

să fie furnizate informațiile cu pricina. Însă dacă unele solicitări se dovedesc a fi complexe, acest termen

poate fi prelungit. Pe durata realizării cercetării noastre, Parlamentul a legiferat modificarea art. 16 alin. (2)

lit. a) și stabilește durata termenului prin care ANC solicită relații de la alte instituții la maxim 60 de zile. De

asemenea, a fost modificat textul art. 19 prin care se menționează că președintele ANC trebuie să emită

ordinul de acordare a cetățeniei în maxim 3 zile după ce Comisia de cetățenie a stabilit îndeplinirea tuturor

condițiilor pentru acordarea cetățeniei și că decizie se comunică solicitantului în maxim 3 zile de la emiterea

ordinului. Aceste modificări pot fi găsite în Monitorul Oficial nr.148 Partea I din 20 martie 2013. Putem

astfel remarca o îmbunătățire ce ține de durata solicitării relațiilor de la 90 de zile cum era până în prezent,

la 60 de zile.

Am chestionat încă o dată utilitatea solicitării cazierului judiciar românesc. ANC insistă în continuare că

acesta este necesar ca precondiție la constituirea dosarului de cetățenie, care asigură o minimă verificare a

îndeplinii condițiilor de la art.8 alin. (1), lit. b) și e). Problema cu cazierul judiciar românesc este că acesta nu

poate fi obținut de petenți în Republica Moldova. Acest serviciu este oferit doar cetățenilor români.

Respectiv, pentru a obține cazierul românesc, cetățenii moldoveni trebuie să apeleze la serviciile

intermediarilor sau rude, cunoștințe din România, deoarece doar aceștia, mandatați prin procură notarială

pot solicita cazierul judiciar direct de la Poliția Română. Această disfuncționalitate a dat naștere unei întregi

afaceri cu caziere, iar din informații neoficiale intermediarii solicita 20-30 de euro pentru un cazier. Acești

bani ar putea veni la bugetul României dacă acest serviciu ar fi accesibil și pentru cetățenii moldoveni, în

condiții legale, la reprezentanțele diplomatice ale României din străinătate.

Programări

Am dorit să aflăm dacă s-a schimbat ceva în procedura de depunere a dosarelor de redobândire a

cetățeniei. Astfel, am întrebat ANC dacă s-a schimbat ceva în legătură cu această procedură. În răspuns, se

precizează că la București dosarele se depun la fel ca și înainte, în orice zi de miercuri, iar la birourile

teritoriale ale ANC se depun în fiecare zi de luni până vineri, la Galați, Timișoara, Iași și Suceava. Biroul de la

Cluj și-a sistat activitatea din 2011. Cu toate acestea, pe site-ul instituției apare program de lucru cu petenții

12

atât miercuri, cât și luni, în plus și joi jumătate de zi. După observații efectuate la fața locului, am aflat că de

fapt în zilele de luni și joi se lucrează cu petenți care deja au depus un dosar de redobândire și vor să

verifice stadiul soluționării dosarului. De asemenea, în urma acestor observații am constatat că numărul de

persoane care erau acolo pentru a depune un dosar era foarte mic. Din discuții cu personalul de pază am

aflat că situația este caracteristică deja de ceva timp. Explicația pe care am intuit-o este că de fapt, fluxul de

petenți s-a mutat la reprezentanțele diplomatice ale României din Republica Moldova și parțial în centrele

teritoriale al ANC din apropierea graniței cu Moldova, adică Iași și Galați. Astfel, petenții economisesc timp

și bani deplasarea la București nefiind rentabilă. Această ipoteză trebuie verificată.

O altă problemă legată de programări este cea de la Secția Stare Civilă a Primăriei Sectorului 1, București,

unde se fac transcrierile actelor de identitate. După scandalul din martie 2012, activitatea acestei instituții a

fost practic paralizată, datorită faptului că toate registrele și alte acte au fost ridicate de către anchetatori.

Sediul Secției a fost mutat de la Averescu 17 (Arcul de Triumf) pe strada Pechea nr.20, un loc mai greu

accesibil. Ulterior, a fost instituit un serviciu de programări online, în paralel cu unul de programări prin

telefon și la ghișeul instituției. Din motive neclare, ultimele două servicii au fost anulate, fiind valabilă doar

posibilitatea de programare online. Sistemul permite programarea a maxim 100 de titulari pe zi. Dat fiind

faptul că procedura este gratuită, valul de programări a crescut în progresie geometrică. Astfel, în prezent,

o persoană care face programare în această perioadă este programată pentru iunie-iulie 2016, adică exact

peste 3 ani și 3 luni. Pentru o persoană care dorește să-și transcrie actele, acest lucru este inacceptabil, iar

soluția este să obțină actele transcrise prin intermediul Ambasadei României la Chișinău sau la alte

reprezentanțe diplomatice ale României din străinătate, contra plată.

Activitate și organizare ANC

Dincolo de problemele directe abordate în comunicarea noastră cu ANC legate de termene, programări sau

legislație, am decis să creăm și o imagine a instituției în sine, pentru că până la urmă de buna organizare și

profesionalitatea angajaților ei depinde soarta zecilor și sutelor de mii de dosare aflate pe rafturile din

strada Smârdan. Am întrebat astfel, care sunt aspectele care oferă satisfacție, dar și insatisfacție conducerii

ANC. Președinta Monica Cămărăscu a lăudat personalul instituției pe care îl consideră foarte bine pregătit și

consolidat. Motiv de nemulțumire însă este numărul mare de solicitări raportat la efectivul redus de

personal. De asemenea, cum aminteam și mai sus, conducerea ANC a propus o nouă organigramă spre

aprobare Ministerului Justiției, a transmis propuneri de modificări legislative (februarie 2013) și își propune

să elaboreze un nou regulament de organizare internă cu accent pe eficiența compartimentelor. În acest

moment instituția are 95 de angajați, cu unul mai puțin decât în 2012, raportat la 126 de posturi cuprinse în

organigrama actuală. Bugetul instituției pentru anul 2012 a constituit 9 722 000 lei. Aceste resurse au fost

suficiente pentru buna desfășurare a activității instituției, susține ANC.

Date statistice

Lucrul cel mai dificil în realizarea studiului de anul trecut a fost compilarea unor statistici cu privire la

numărul de cetățeni români, proveniți din Republica Moldova. După multe solicitări formulate de colegii

noștri de la Centrul Român de Politici Europene am reușit să punem în circulație cifra de 226 507 de dosare

soluționate privind redobândirea cetățeniei române. Ne simțim datori să explicăm publicului larg cum s-a

ajuns la această cifră, deși studiul din 2012 este foarte explicit în privința acestui fapt. În adresa nr. G5-

1/P/2824 din 20 noiembrie 2009, Ministerul Afacerilor Externe declara că „ în perioada 1991 – iunie 2002

au fost soluționate aproximativ 108 000 de dosare privind redobândirea cetățeniei române, în conformitate

13

cu prevederile Legii nr. 21/1991”. Ulterior, colegii de la CRPE au solicitat datele de la ANC, care deține

datele respective începând cu anul 2002. Iată și tabelul cu datele respective:

AN ÎNREGISTRATE SOLUȚIONATE

2002 3126 0

2003 16 975 6

2004 5 379 263

2005 2 895 1 603

2006 3 438 489

2007 2 077 664

2008 3 883 4 512

2009 21 759 21 999

2010 94.391

41.843

2011 (până la 15 august)

51.449

47.128

Așa s-a ajuns la cifra de 226 507 de dosare soluționate. ANC precizează că prin dosare soluționate se

înțelege dosare care au primit o decizie finală, fie pozitivă, de acordare a cetățeniei, fie negativă, de

respingere a acordării acestei cetățenii.

În adresa noastră către ANC am solicitat actualizarea acestor date până la momentul 31 decembrie 2012,

adică cele mai recente date posibile. Iată cum arată aceste date:

AN ÎNREGISTRATE SOLUȚIONATE

2011 100.845

69.809

2012 (până la 31 decembrie)

87.015

73.861

Prin urmare, actualmente numărul de dosare soluționate conform cu articolul 11 din legea 21/1991 atinge

cifra de 323 049. Ceea ce am aflat acum de la ANC și am omis în studiul precedent este că ANC nu

întocmește statistici distincte pentru copii minori, aceștia fiind incluși în dosarele părinților. Ori acest lucru

înseamnă că numărul de dosare de mai sus nu conține strict 323 049 de persoane, ci mai degrabă 323 049

de adulți, plus copiii lor. Atenție, această situație poate da naștere multor speculații cu privire la numărul

real de cetățeni români, originari din fostele teritorii românești. Mai ales, că pe parcursul a 22 de ani de la

intrarea în vigoare a Legii 21/1991 minorii incluși în dosarele părinților au obținut și ei cetățenia română,

lucru care în mod firesc poate mări semnificativ numărul de cetățeni provenind din Republica Moldova și

Ucraina.

În continuare, din informația solicitată am putut identifica câteva trenduri importante. Aparent, numărul de

dosare depuse la sediile ANC și la reprezentanțele diplomatice ale României în Republica Moldova este

14

aproape egal. Conform adresei nr. G5-1/3723 din 26 februarie 2013, Ministerul Afacerilor Externe al

României ne-a informat că în 2011 numărul de dosare depuse la Secția Consulară de la Chișinău, Consulatul

General de la Bălți și cel de la Cahul a fost de 57.156:

Perioada Chișinău C. G. Bălți C. G. Cahul Total

2011 40.792 12.725 3.639 57.156

Astfel, la sediile ANC au fost depuse, în 2011, 43.689 de dosare. Am solicitat și defalcarea numărului de

dosare depuse pe centre regionale ale ANC. Cifrele arată în felul următor:

Suceava Iași Galați Cluj-Napoca Timișoara

3.279 7.827 4.838 Activitate

suspendată din

martie 2011

338

Cifrele indică prin urmare, că centrele cele mai solicitate rămân a fi sediul central al ANC din București și

Secția Consulară de la Chișinău. Pentru o mai bună fundamentare a acestor ipoteze ne-ar fi servit și datele

pentru anul 2012, însă MAE nu a centralizat încă aceste date. Alte concluzii ce le putem desprinde este că

solicitanții de cetățenie preferă să nu mai facă drumuri lungi și costisitoare la București, ci să apeleze la

serviciile similare oferite de Ambasada de la Chișinău. Cei din apropierea frontierei cu România preferă să

meargă la centrele regionale ale ANC din Iași, Galați și Suceava. Considerăm totuși, că odată cu deschiderea

celor 2 consulate de la Bălți și Cahul, fluxul de solicitanți se vor orienta spre ele în detrimentul centrelor

regionale ANC. Cu timpul, cel mai probabil acestea își vor pierde „rentabilitatea”.

Cifrele mai indică, de asemenea, că cei mai mulți solicitanți depun jurământul de onoare la Ambasada de la

Chișinău sau la consulatele din Bălți și Cahul, lucru care de fapt înseamnă că își vor păstra cel mai probabil

reședința în Republica Moldova. Doar cei care își doresc stabilirea reședinței în România pot depune

jurământul la sediul ANC din București. Ori numărul acestora este de 5.063 în 2011 și 2.671 în 2012.

OPINIA BENEFICIARILOR

Pentru a completa datele furnizate de autorități am ales să realizăm un focus-grup cu 7 persoane cu vârste

cuprinse între 19 și 26 ani care au solicitat sau obținut cetățenia în ultimele 12 luni. Toate persoanele

intervievate locuiesc în București. Discuțiile din cadrul focus-grupului s-au axat pe următoarele aspecte:

Motivațiile solicitării redobândirii

În ceea ce privește motivația redobândirii cel mai frecvent motiv enunțat a fost nevoia de angajare în

România ca urmare a absolvirii studiilor aici. Motivul prezentat în studiul anterior - nevoia de confirmare

legală a identității românești - nu a fost menționat decât făcând referire la alți solicitanți (rude, cunoștințe

ale participantelor) pe care persoanele cu care am discutat i-au ajutat în depunerea solicitărilor.

15

Procedură

În ceea ce privește procedura, cei mai mulți dintre participanți au susținut în mai multe rânduri că cea mai

mare problemă este accesarea informațiilor oficiale și sigure referitoare la procedură, termene, dosare etc.

Procedura de redobândire a fost evaluată ca fiind destul de simplă și clară în momentul în care toate

informațiile sunt disponibile. Cele mai populare surse de informare au fost desemnate:

internetul (aici includem site-urile instituțiilor responsabile, forumurile, precum și alte site-uri

dedicate acestei tematici)

ghișeul de informații al ANC

biroul de informații al consulatului României de la Chișinău (mai ales în etapa de pregătire a

dosarului)

Intermediari

Niciunul dintre participanți nu a apelat la serviciile unor intermediari/avocați care să-i ajute în parcurgerea

etapelor. Acest fapt a fost explicat prin faptul că participanții la focus-grup au fost preponderent

studente/tinere absolvente cu vârste până în 26 de ani care locuiesc în București și pentru care deplasarea

la ANC pentru informații nu a presupus eforturi prea mari. De asemenea, participantele au menționat

costurile destul de mari ale acestor tipuri de servicii ca fiind o altă cauză pentru care au evitat să apeleze la

aceste servicii.

Una dintre participante care a depus dosarul pentru redobândirea cetățeniei împreună cu părinții ei (fiind

minoră) în 2000 a menționat că familia ei a recurs la scurt timp după depunere la acest tip de servicii din

cauza termenelor care nu se respectau, a lipsei de transparență și informații legate de proces, precum și din

cauza deplasărilor dese care trebuiau făcute la București. Până la urmă intermediarii au dispărut, iar situația

dosarelor a rămas incertă. Cazul acestei familii a fost cel mai dificil dintre cele prezentate în cadrul focus-

grupului. Toată procedura a durat aproape 7 ani în cazul dosarului tatălui și fiicelor (care fiind minore au

fost incluse în același dosar cu tatăl lor) și peste 8 ani în cazul dosarului mamei care a apelat la sprijinul unui

politician român în lipsa oricăror informații legate de stadiul procesării dosarului.

Interacțiunea cu instituțiile publice din România și Republica Moldova

În ceea ce privește relația cu instituțiile, etapa de pregătire a dosarului care a presupus interacțiunea cu

instituții publice din Republica Moldova a fost descrisă ca fiind cea mai dificilă și generatoare de

nemulțumiri din cauza atitudinii funcționarilor, lipsei de registre administrative, procedurilor neclare etc.

De asemenea, cele mai multe cazuri de situații în care a fost nevoie de “atenții” pentru a facilita procedurile

de obținere a hârtiilor necesare au fost semnalate în această etapă.

În cazul instituțiilor statului român, părerile au fost împărțite. Interacțiunea a fost descrisă ca fiind în

general funcțională. Cu toate că funcționarii nu sunt deschiși la nevoile solicitanților, informațiile sunt

obținute ori de câte ori este nevoie. Cele mai împărțite păreri au fost în cazul persoanelor de la ghișeul de

informații al ANC despre care o parte din participante au susținut că au fost mereu deschise și au răspuns

solicitărilor și nevoilor, iar o altă parte a participantelor au susținut că aproape niciodată nu a furnizat

informații clare. Totuși părerea unanim împărțită a fost cea conform căreia funcționarii instituțiilor

implicate în acest proces sunt mai degrabă victime alături de solicitanți, decât responsabili de proasta

gestionare a mecanismului. Volumul mare de lucru alături de solicitanți nerăbdători și (de foarte multe ori)

16

insuficient informați constituie, din punctul de vedere al participantelor, cele mai mari probleme cu care se

confruntă funcționarii.

De asemenea, cele mai multe dintre participante au apreciat personalul Consulatului României de la

Chișinău ca fiind mult mai deschis și cooperant decât cel de la ANC București. Niciuna dintre participante

însă nu a apelat la Consulatele de la Cahul si Bălți.

Termene

Pregătirea actelor necesare dosarului necesită cel mai mult timp și răbdare (în unele cazuri „atenții”și mită)

atât în Republica Moldova cât și în România. Termenele de după depunerea dosarului nu sunt respectate

întotdeauna, dar întârzierile nu sunt mari, sunt „suportabile” așa cum le-au descris participantele.

În ceea ce privește etapa de depunere a jurământului, se pare că termenele sunt mult mai scurte dacă

programarea se face la Consulatul de la Chișinău și nu la sediul ANC din București. Câteva dintre

participante au ales să depună jurământul la Chișinău în pofida faptului că locuiesc în București și această

deplasare a presupus costuri financiare suplimentare tocmai pentru că perioada de așteptare în cazul în

care se solicită depunerea jurământului la București este mai mare.

Recomandări ale „clienților”

Cel mai criticat aspect în ceea ce privește acest proces a fost modalitatea de informare a solicitanților.

Faptul că nu există o singură sursa oficială, sigură și transparentă care să fie mereu actualizată, ușor de

folosit și urmărit a fost unanim desemnată ca fiind cea mai mare problemă. Existența unei astfel de surse ar

ajuta solicitanții stresați din cauza incertitudinilor referitoare la actele necesare și termenele prevăzute, ar

diminua rolul intermediarilor și ar asigura un proces transparent și eficient atât pentru solicitant, cât și

pentru stat.

CONCLUZII

VIZIUNE

POZIȚIA ROMÂNIEI ÎN CHESTIUNEA REDOBÂNDIRII CETĂȚENIEI A RĂMAS NESCHIMBATĂ

România rămâne constantă în afirmarea dreptului la redobândirea cetățeniei, chiar dacă au existat unele

interpretări răuvoitoare în mass-media străină, cu precădere în cea britanică. Nu am înregistrat nicio

declarație sau acțiune politică a vreunui actor relevant din România în direcția schimbării principiilor

directoare ale politicii în acest domeniu. Dimpotrivă, atât președintele cât și guvernul au respins ideea de a

încetini sau limita procesul de redobândire a cetățeniei. În timpul campaniei electorale din 2012, toate

forțele politice au emis mesaje similare pe acest subiect. Trebuie precizat și că partenerii instituționali

europeni au avut o atitudine calmă, precizând că este un subiect ce interesează în primul rând România.

Impresia de ansamblu este că politica de redobândire a cetățeniei române pentru locuitorii din foste

teritorii românești capătă contururi și începe să se cristalizeze și o viziune în ce privește finalitatea acestei

politici. Nu vom specula mai mult decât este cazul pe marginea acestei finalități, vom aminti doar că într-un

interviu recent acordat de ministrul delegat pentru relația cu românii de pretutindeni, dl. Cristian David,

publicației Timpul din Republica Moldova (ediția din 27 martie 2013), acesta a menționat că „Obligația

17

României față de un stat cu aproape 4 milioane de români este imensă!”. Această obligație morală poate

lua diverse forme, iar acordarea cetățeniei constituie beneficiul maxim pe care îl poate oferi statul român.

LEGISLAȚIE

LEGISLAȚIA CONTINUĂ SĂ SUFERE MODIFICĂRI ANUALE, DAR PARE A SE STABILIZA

Dacă în primii ani post-comuniști putem spune că a fost mai mult un proces de încercări și erori, când nu a

existat o viziune de ansamblu cu privire la această politică, în prezent putem observa că modificările

operate în 2009-2010 au avut rolul de a stabiliza textul legii. Redobândirea cetățeniei este acum strâns

legată de obținerea ei la naștere sau de descendența directă din cei ce au obținut-o la naștere.

Ultimele modificări legislative (2013) țin mai mult de procedura de acordare/redobândire a cetățeniei,

măsuri menite să îmbunătățească circuitul birocratic al dosarelor de cetățenie. Nu putem decât să salutăm

astfel de inițiative de modificare care să ducă la perfecționarea și fluidizarea procedurilor, fără a afecta însă

fondul textului legislativ.

Rămâne totuși îngrijorătoare tendința unor parlamentari de a introduce în procesul legislativ propuneri de

modificare a legii cetățeniei, fără o motivare corespunzătoare și fără o analiză a impactului potențial. Este

adevărat că aceste propuneri nu ajung să se concretizeze în legi, dar reprezintă un bruiaj permanent al

subiectului, consumă resurse și apare riscul unor schimbări neașteptate. Am identificat cinci astfel de

inițiative în ultima legislatură și toate par a fi motivate mai degrabă de demagogie decât de dorința de a

îmbunătăți ceva. Din fericire, toate încercările au fost respinse de Parlament.

PROCEDURI

PROCEDURILE ADMINISTRATIVE AU FOST ÎMBUNĂTĂȚITE, DAR RĂMÂN PRINCIPALUL OBSTACOL

PENTRU REDOBÂNDIREA CETĂȚENIEI

Studiul precedent, publicat în 2011, a arătat mai multe puncte slabe ale procedurilor și a făcut unele

recomandări. Constatăm în 2013 că unele probleme au fost remediate, dar altele nu. Pe ansamblu, putem

afirma că există îmbunătățiri, dar este în continuare loc de mai bine.

problema intermediarilor a fost soluționată aproape integral, prin deschiderea birourilor

teritoriale ale ANC și a Consulatelor de la Bălți și Cahul, precum și prin eficientizarea muncii Secției

Consulare de la Chișinău.

fluxul de petenți care în ultimii 2-3 ani era direcționat preponderent către sediul central al ANC din

București, în prezent este îndreptat preponderent către reprezentanțele diplomatice ale

României din Republica Moldova. Acum petenții preferă să meargă la Secția Consulară a

Ambasadei României de la Chișinău și la cele două consulate generale de la Bălți și Cahul. Acest

lucru e explicat de faptul că petenții beneficiază de servicii bune la ei acasă și nu mai trebuie să facă

deplasări costisitoare la București, preferând să plătească o taxă suplimentară, dar să câștige timp.

solicitarea cazierelor românești rămâne în continuare o problemă. Obținerea acestui document,

care nu este explicit solicitat de lege, ci apare doar în proceduri, necesită resurse de timp și bani

importante pentru beneficiari.

procesul de transcriere a actelor rămâne problema majoră a întregului demers. Ironic, cea mai

mare problemă la acest moment nu este legată de redobândirea cetățeniei în sine, ci de obținerea

18

dovezii (documentelor). S-ar putea spune că statul român își întâmpină noii cetățeni cu un exemplu

tipic de proastă guvernare. La primăria sectorului 1, programările sunt decalate pentru 3 ani și ceva,

personalul este insuficient, iar volumul de lucru este enorm.

se înregistrează în continuare confuzii cu privire la termenul de 5 luni prevăzut în legea

cetățeniei. Aceste luni nu se referă la timpul în care petentul își obține cetățenia, ci doar etapa în

care dosarul este verificat și se obțin relațiile de la alte instituții abilitate. Durata întregului proces,

cu toate etapele, este mult mai mare. Neînțelegerea acestui lucru duce la nemulțumiri ale

publicului.

STATISTICI

NUMĂRUL DOSARELOR SOLUȚIONATE CONTINUĂ SĂ CREASCĂ, DAR NUMĂRUL DE CERERI ESTE

ÎN SCĂDERE

Numărul total de dosare soluționate, între 1991 și 2012, a ajuns la 323.049, iar practica curentă

indică faptul că este vorba aproape în totalitate de răspunsuri pozitive.

Numărul total de cereri înregistrate, până la sfârșitul lui 2012, este de 449.783, ceea ce înseamnă

că mai sunt încă aproximativ 125.000 de dosare ce își așteaptă răspunsul. Totuși, în 2012 s-a

înregistrat primul an de scădere a numărului de cereri depuse anual, de la 100.845 (în 2011,

maxim istoric) la 87.015.

O discuție importantă ce nu s-a făcut până acum privește copiii minori. Astfel, un dosar poate să

includă pe lângă adultul care a făcut cererea și unul sau mai mulți copii minori. Din păcate, ANC

nu compilează registre separate pentru copiii minori, astfel că nu putem să calculăm cu exactitate

numărul total de noi cetățeni. Este însă firesc să presupunem că cel puțin o parte dintre beneficiarii

adulți au și copii minori.

Lipsa unor statistici mai exacte ne obligă să facem unele ipoteze. Presupunând că cea mai mare parte a

dosarelor soluționate au răspuns pozitiv și că cel puțin un sfert dintre beneficiarii adulți au un copil minor în

îngrijire, estimăm că numărul total de persoane (adulți și minori) din fostele teritorii românești,

beneficiare ale prevederilor legale privind redobândirea cetățeniei, este de minim 400.000, între 1991 și

2012. De asemenea, acest număr ar putea să crească cu încă 150.000 din soluționarea dosarelor deja

înregistrate, la care se pot adăuga noi cereri înregistrate începând cu 2013.

RECOMANDĂRI

Așa cum spuneam în secțiunea introductivă, urmărim întregul proces și din perspectiva bunei guvernări. Ne

interesează să vedem în ce măsură o acțiune asupra căruia există consens politic este implementată

eficient de către statul român. În acest sens vom formula scurte recomandări.

În timp ce legislația pare a se fi stabilizat într-o formă suficient de bună, implementarea are în continuare

câteva puncte slabe:

- Viteza de procesare a dosarelor este în continuare scăzută. Aproape o treime din dosarele

înregistrate așteaptă un răspuns, iar numărul este destul de mare (aproape 125.000). Trebuie

subliniat că după o lungă perioadă de funcționare incoerentă, se constantă în ultimii ani

îmbunătățirea semnificativă a activității ANC. Totuși, este necesar ca Autoritatea să primească cel

puțin temporar resurse suplimentare. Spunem temporar pentru că datele arată o scădere a

19

numărului de dosare noi, deci probabil că în câțiva ani fluxul de solicitări se va stabiliza. Până atunci

însă, este nevoie de asumarea unui efort pentru a depăși vârful de solicitare.

- Solicitarea cazierului românesc solicitanților de cetățenie este nefirească. În mod normal, statul

român nu trebuie să ceară unor persoane să fie purtători de informație de la un ghișeu la altul, ci,

prin proceduri interne, să transfere datele despre cazier între instituții. Dacă admitem totuși

punctul de vedere că acest cazier e un prim pas de verificare a comportamentului solicitantului de

cetățenie, atunci ar trebui ca statul român să creeze și condițiile optime ca solicitanții de cetățenie

să-l poată obține relativ ușor. Recomandăm înființarea acestui serviciu la reprezentanțele

diplomatice ale României în Republica Moldova, lucru care poate contracara activitatea

nefiscalizată a intermediarilor, fluidiza procesul și nu în ultimul rând poate genera venituri la

bugetul de stat.

- Durata procedurii de transcriere a actelor este scandalos de mare. Statul român clachează tocmai

la finalul procedurii de redobândire, după ce a depus eforturi susținute de a îmbunătăți activitatea

ANC. Se impun măsuri drastice la acest capitol pentru eficientizarea acestei proceduri. Studiul

precedent a propus eliminarea integrală a procedurii de transcriere. Aparent, o astfel de soluție

este inacceptabilă pentru statul român, pe de altă parte însă nici nu se fac eforturi de a ameliora

cumva procedura respectivă. Este necesară o analiză în detaliu a blocajelor și luarea de urgență a

măsurilor ce se impun.

- Se înregistrează în continuare unele sincope de comunicare. Spre exemplu, ANC trebuie să

comunice mult mai bine cu petenții și mai ales cu mass-media pentru a explica de ce termenul de 5

luni prevăzut de lege nu este și timpul în care petentul își obține cetățenia, ci doar etapa în care

dosarul este verificat și se obțin relațiile de la alte instituții abilitate. Comunicarea eficientă e

necesară pentru a explica și alte aspecte ce privesc întreaga procedură de redobândire și pentru

care petenții nu reușesc întotdeauna să găsească răspunsuri.

La final, să notăm că acest studiu a identificat, dar nu a studiat mai îndeaproape, un fenomen nou, anume

direcționarea fluxului de petenți preponderent către reprezentanțele diplomatice ale României din

Republica Moldova. Acest lucru poate fi considerat un succes al eforturilor de îmbunătățire a întregului

proces făcute de autoritățile române. Chiar dacă există o taxă suplimentară pentru procesarea dosarelor

de transcriere a actelor de identitate (orice ambasada a oricărui stat din lume percepe taxe consulare

pentru serviciile acordate cetăţenilor săi), faptul că beneficiarii preferă consultatele indică faptul că

deschiderea lor a fost o idee bună și cât se poate de utilă. Fundația Soros își propune ca în perioada

următoare să analizeze la fața locului felul în care se desfășoară întreaga procedură.