1

RECOMANDĂRI DE BUNE PRACTICI ÎN ACTIVITĂŢILE DE

PREVENIRE A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI ÎMBOLNĂVIRI

PROFESIONALE IN SECTOARELE DE ACTIVITATE

HOTELIER, ALIMENTATIE PUBLICA SI TURISM

Având în vedere legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prin care s-au

transpus directivele europene în legislaţia naţională, respectiv Legea 319/2006 şi toate

Hotărârile de Guvern legate de securitatea şi sănătatea în muncă se menţionează că acestea au

drept scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în

muncă a lucrătorilor, stabilind principii generale referitoare la prevenirea riscurilor

profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi

accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea

lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea

acestor principii.

În acest material se vor prezenta aspecte importante în activitatea de prevenire a

accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale care se referă la organizarea activităţii

de securitate şi sănătate în muncă în activităţile din sectoarele de activitate hotelier,

alimentatie publica si turism.

În acest sens principalele obligaţii ale angajatorilor sunt:

Numirea lucrătorilor desemnaţi în condiţiile legii;

Organizarea serviciului intern de prevenire şi protecţie;

Apelarea după caz la servicii externe de prevenire şi protecţie;

Organizarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă;

Lucrătorul desemnat este lucrătorul care se ocupă de activităţile de prevenire şi protecţie

desemnat prin decizie de angajator, cu atribuţii de prevenire şi protecţie consemnate în fişa

postului. Lucrătorul desemnat trebuie să aibă capacitatea , timpul necesar desfăşurării

activităţii de prevenire şi mijloacele adecvate să la efectueze. Pentru a putea desfăşura

activităţile de prevenire şi protecţie conform art. 15 din N.M de aplicare a Legii 319/2006

lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare cel puţin nivelului mediu. În acest sens

trebuie să aibă studii tehnice în învăţământul postliceal şi să fi absolvit curs în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă de 80 ore.

Serviciul intern de prevenire şi protecţie este o structură distinctă care se subordonează

angajatorului. Angajatorul consemnează în regulamentul intern atribuţiile serviciului conform

art. 15 din N.M de aplicare a Legii 319/2006. Serviciul intern trebuie să aibă la dispoziţie

resursele materiale şi umane necesare desfăşurării activităţilor de prevenire şi protecţie.

Serviciul intern de prevenire şi protecţie se compune din unul sau mai mulţi lucrători, iar

conducătorul acestui serviciu trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, respectiv să aibă

studii superioare tehnice, curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu durata de 80 de

ore şi curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durată de cel puţin 180 de ore.

Serviciile externe de prevenire şi protecţie sunt persoane fizice sau juridice din afara

întreprinderii, abilitate să presteze servicii de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă, conform legii, care în baza unui contract prestează servicii la angajatorii

care nu pot organiza activităţile prin mijloace proprii. Conducătorul serviciului extern şi

2

lucrătorii din aceste servicii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de competenţă ca la

serviciul intern.

Organizarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă se constituie în unităţile care

au un număr de cel puţin 50 de lucrători, este un organ paritar care are scopul de a asigura

consultarea lucrătorilor în luarea oricărei măsuri care pot avea urmări în domeniul SSM

(introducerea de tehnologii, achiziţii de ET). Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi

specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să

ia măsurile corespunzătoare, să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării

riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.

Obligaţia angajatorului conform Legii 319/2006 este de a asigura securitatea şi sănătatea

lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. În acest sens angajatorul are următoarele

variante:

- în cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv angajatorul poate efectua

activităţi în domeniul SSM dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) activităţile desfăşurate nu sunt cele prevăzute în anexa 5 (activităţi cu riscuri de

accidentare ridicate, respectiv – activităţi specifice exploatărilor miniere de

suprafaţă şi de subteran; construcţii; metalurgie; producţie gaze comprimate

să/sau lichefiate; activităţi cu risc de expunere la 3 şi 4 de agenţi biologici;

inclusiv activităţi de pază şi protecţie;)

b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu

regularitate în întreprindere;

c) angajatorul îndeplineşte condiţiile minime de pregătire în domeniul SSM,

corespunzătoare cel puţin nivelului de bază.

În cazul când nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, angajatorul trebuie să

desemneze unul sau mai mulţi lucrători, sau poate organiza serviciu intern de prevenire şi

protecţie şi/sau apelează la servicii externe. În cazul în care angajatorul nu realizează în

totalitate activităţile de prevenire şi protecţie, pentru activităţile pe care nu le realizează

angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.

- în cazul întreprinderilor care au între 10 – 49 de lucrători angajatorul poate efectua

activităţi în domeniul SSM dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) activităţile desfăşurate nu sunt cele prevăzute în anexa 5;

b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe

grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

c) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate

în întreprindere;

d) angajatorul îndeplineşte condiţiile minime de pregătire în domeniul SSM,

corespunzătoare cel puţin nivelului de bază.

În cazul când nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, angajatorul trebuie să

desemneze unul sau mai mulţi lucrători, sau poate organiza serviciu intern de prevenire şi

protecţie şi/sau apelează la servicii externe. Atunci când sunt întrunite condiţiile anterior

menţionate dar lucrătorii desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în totalitate activităţile

de PP prevăzute la art. 15 din NM la 319/2006, angajatorul trebuie să apeleze la servicii

externe.

- în cazul întreprinderilor care au între 50-149 lucrători angajatorul trebuie să desemneze

unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serv. Intern de PP, chiar dacă apelează şi

la servicii externe

3

a) în cazul întrep. care desf. activit. Prevăzute în anexa 5, angajatorul trebuie să org.

Serv. Intern de PP, chiar dacă apelează la şi la serv. Externe.

- în cazul întreprinderilor care au peste 150 de lucrători angajatorul trebuie să org. Serv.

Intern de PP, chiar dacă apelează la şi la serv. Externe.

Datorită faptului că la această întrunire participă societăţi din sectoarele de activitate

hotelier, alimentatie publica si turism. se vor prezenta şi aspecte legate de HG 1051/2006

pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pt. lucrători, în special de

afecţiuni dorsolombare.

Referitor la HG 1051/2006 care transpune directiva 1990/269/CEE Manipularea

manuală reprezintă transportarea sau susţinerea unei mase de către unul sau mai mulţi

lucrători, inclusiv ridicarea, coborârea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea acesteia.

Toate aceste operaţiuni pot implica riscuri de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

Afecţiunile dorsolombare sunt tulburări musculo-scheletale şi reprezintă un ansamblu

de simptome şi leziuni la nivelul structurilor organismului care permit omului să se mişte şi să

muncească.

Afecţiunile dorsolombare se manifestă ca durere, jenă difuză, parestezii la nivelul

spatelui, cefei, gambelor, braţelor şi a mâinilor, scăderea mobilităţii şi amplitudinii mişcărilor,

contractură musculară, rupturi ligamentare, întinderi, degradarea articulaţiilor cu rupturi

consecutive solicitărilor excesive, herniere discală şi compresiune nervoasă.

Studiile medicale au arătat faptul că riscurile profesionale prezente în activităţile de

manipulare manuală din sectoarele de activitate hotelier, alimentatie publica si turism., în care

sunt implicaţi lucrătorii, reprezintă cea mai importantă cauză a afecţiunilor dorsolombare, în

situaţiile privind: manipularea de obiecte grele(purtare, mutare, ridicare), operaţii rapide cu

durată scurtă, poziţii de forţare, ridicare, sau alte operaţii în care diferite aparate şi sisteme

sunt suprasolicitate.

Angajatorii au următoarele obligaţii:

- să utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice pt. a evita

manipularea manuală a maselor de către lucrători, iar în cazul în care nu se poate evita

necesitatea manipulării manuale a maselor angajatorul trebuie să ia în considerare

elementele de referinţă prevăzute în prezenta hotărâre, respectiv

a) caracteristicile masei

b) efortul fizic necesar

c) caracteristicile mediului de muncă

d) cerinţele activităţii

- se vor asigura că lucrătorii primesc în plus informaţii precise cu privire la modul corect

de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia sunt expuşi.