Recolta Rosie - de Răzvan T. Coloja

8/3/2019 Recolta Rosie - de Răzvan T. Coloja

http://slidepdf.com/reader/full/recolta-rosie-de-razvan-t-coloja 1/24



Răzvan T. Coloja

2

Recolta roșie

011



© 011 Răzvan T. Coloja

© 011 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie

Herg Benet PublishersStr. Dr. Burghelea , sector , Bucureşti, România [email protected]

Ilustrație copertă: © 011 _badcat

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiCOLOJA, RĂZVAN T. Recolta roșie / Răzvan T. Coloja. -

Bucureşti: Herg Benet, 011ISBN 978-606-9491-5-4

81.135.1-31

Tipărit în România



Răzvan T. Coloja s-a născut în 1979 în Oradea.

A absolvit în 001 Facultatea de Litere din cadrul Universității Oradea, prol

Biblioteconomie, și Facultatea de Inormatică din cadrul aceleiași universități,doi ani mai târziu. A lucrat patru ani în presa scrisă, după care s-a orientat spreonline și IT, lucrând ca reelancer pentru diverse site-uri.

A debutat în 009 cu romanul „Fabrica de urnici” (Editura Vremea) și apublicat texte în revistele Caietele Oradiei și EgoPHobia.

Site personal: www.razvancoloja.com



Tatălui meu, care mi-a dat libertatea de a alege în viață



6

Răzvan T. Coloja



7

Recolta roșie

Fear is just interpretationFeeds my motivation

Our time together is a bloodbath of serenity Tom Araya



8

Răzvan T. Coloja



9

Recolta roșie

Capitolul 1

În primă ază ți se pare ciudată trecerea de la râsete zgo-motoase la o tăcere absolută. Mai ales după ce comentariilesunt întrerupte de scârțâitul vechi al unei uși din cireș ma-

siv. Mai ales după ce împingi lemnul cu mâna, zăbovindo clipă pe pieptul generos al Fecioarei Maria, ai cărei sânilăcuiți poartă patina a mii de palme soase și transpirate.

Mai ales când pășești în camera prost luminată iar ex-presia eței tale se schimbă când îi vezi pe cei patru preoțiaplecați asupra aceluiași ecran LCD de 19 inci.

Trei dintre ei se îndreaptă de spate și se adună protectorîn jurul celui mai în vârstă, de parcă persoana mea ar venit cu intenții deloc pașnice. De parcă rolul meu aici erasă săvârșesc un asasinat odios, care avea să-mi periclitezeintrarea în Rai.

Mi se spune pe un ton grav să mă așez, iar, brusc, cei

trei străjeri devin sobri. Unul chiar dă din cap a dezapro-bare absentă, ca și cum ar vrea să conere un plus de gra-vitate situației. În spatele bachelitei turnată într-o ormămodernă, ecranul monitorului continuă să așeze imaginiîn mișcare, nestingherit de prezența mea.



10

Răzvan T. Coloja

- Avem o situație care cere nețea dumneavoastră,îmi spune cel mai în vârstă în timp ce-și aranjează crucea

imensă cu un gest ce mă duce cu gândul la lumea modei.Ecranul LCD îmi spune să i-o trag ca unei curve mici

ce sunt.În ața mea, patriarhul stă impasibil în scaunul lui și-mi

zice că ceea ce denește Biserica ca entitate în mintea oa-menilor de rând stă să se clatine de câteva zile. Că Necura-

tul își ace câteodată culcuș în cele mai neașteptate locuri șică un rate de-al lor, care de altel are un cazier impecabil șio conduită demnă de invidiat, a călcat pe urmele copitelordiavolești. Îmi repetă că e nevoie de aprecierea mea pentrua-mi da cu adevărat seama de ceea ce se petrecuse și că încurând voi pus în ața unei încercări sufetești pe care -din păcate - doar eu pot să mi-o asum.

Ecranul LCD geme.Ecranul LCD gââie.Ceea ce vrea cu adevărat părintele să-mi spună e că to-

tul e mai convenabil așa.După luminile care se schimbă pe ețele arhiereilor, pot

ghici că acum, în prim plan, se afă probabil un cur de

bărbat. Parcă pot deja vedea cu ochii minții un sat ima-ginar care așează la intrarea de pe autostradă „bun venitîn Sodoma”. Clopotele bisericii bat renetic ori de câte oripreotul satului are un orgasm iar enoriașii trec pe lângăporțile snte cu capetele plecate, suduind printre dinți. Curăbdarea întinsă la limită.

Cineva îi trage altcuiva o palmă peste cur iar primulaltcineva scoate pe gură un „ah” care e replicat imediat deboxele laterale ale monitorului. Străjerul din mijloc aruncăo privire scurtă în direcția respectivă dar realizează la timpcă atitudinea lui în momentul acesta ar trebui să e una de



11

Recolta roșie

proundă dezamăgire, așa că expresia i se schimbă rapid.Mi se spune că - desigur - toate cheltuielile îmi vor

acoperite. Mi se spune că va trebui să mențin întreagapoveste sub radarul ochilor atenți și va trebui s-o ac cudelicatețe.

Ecranul LCD gâlgâie și repetă în același timp „așa, așa,ah, așa.”

Te uiți la oamenii din ața ta și nu vezi ceea ce te-ai

aștepta să vezi. Filmele americane îți dictează că ste-reotipul preotului este cel ce poartă un guler negru, cuun mic dreptunghi în dreptul mărului lui Adam. Ca oportiță de intrare în sufet. Ceea ce vezi în schimb suntsutane lungi, ca niște rochii de seară groase. Nici urmăde pătrățel alb. Doar cruciulițe mici peste cruciulițe com-plicate, ca și costumul de luptă al unui ucigaș de vampiri.

Te uiți la cei din ața ta și-ți imaginezi că ar pututalege o altă meserie.

Fiecare dintre ei.Unul ar putut doctor. Un altul - patron de night

club. Al treilea, muncitor la abrica de ciment a orașului.Iar cel care șade ar putut ără doar și poate mecanic

auto într-o viață anterioară. Și totuși - iată-i pe toți patruașteptând și privindu-te, sperând cumva ca gemetele dinsecvența video să nu te aecteze cum îi aectează pe ei.

Ceea ce i-a determinat pe ecare să aleagă această me-serie este lipsa permanentă a șeului. În ecare seară, îiprezinți un raport prelung al aptelor din ziua ce s-a scurs,

dar nu e nimeni la capătul liniei să te bată pe umăr. Poțisă-ți închipui că ești respectat, că ceea ce aci a ost bine,dar nimeni nu-ți va trimite o circulară printre colegi, lău-dându-te că ești un angajat model. Că rma este mândrăde tine. Că undeva, acolo unde se iau deciziile, vei pro-



12

Răzvan T. Coloja

movat la rangul de sânt.Într-o lume în care bătrâni dintr-o țară de lumea a treia

încă așteaptă să vină ploaia după ce și-au sacricat nepoțiiîn plin câmp, acești slujitori ai Domnului stau impasibiliîn ața unui monitor iar monitorul îmi spune că mă vaumple de spermă.

Un glas de bărbat încearcă să simuleze un geamăt re-netic de emeie și ceea ce se aude în timp ce mă ridic e un

el de schelălăit prelung.Întreb ca de obicei dacă am mână liberă în acest caz iarmonitorul îmi spune „Fute-mă, ute-mă, ute-mă!”

Da, am mână liberă.Da, am suportul lor în acest caz delicat.Mă ridic ără să cer alte inormații, apuc dosarul carto-

nat de pe masă și mă îndrept spre ușă, de unde-i salut cuun gest al capului, înainte să ies.

Desigur că am suportul lor...Pe mine mă cheamă ori de câte ori capul din ghips al

Mariei Magdalena se rupe la baza gâtului și începe să-șiacă loc în sus prin colon, ca un satelit articial navigândvidul spațiului cosmic. Atunci când cercul larg, sculptat

în jurul eței divine, începe să-ți zgârie pereții delicați aianusului, provocând sângerări interne și agonizante, eusunt cel care te va ține de mână în camera de gardă a unuidoctor pe care l-am obișnuit să nu pună întrebări. Și tot eusunt cel care te va ajuta să te debarasezi de trupul decapitat,lung de douăzeci de centimetri și chipul nubian învelit în

pansamente roșii.Eu te voi ajuta să te menții dreaptă în drum spre casă.Te voi învăța ce să le spui surorilor din chilie.Te voi asigura că până în Ziua de Apoi nu va afa ni-

meni cât de aproape ai vrut să i de Sânta Treime și îți



13

Recolta roșie

voi reaminti cum să te închini ără să plesnească cele cincisuturi.

Pe mine mă cheamă când colecția ta de panto cu toce gata să apară în toată splendoarea lor pe prima pagină aziarului de dimineață și tot eu te voi ajuta să dai jos ciorapiide damă care-ți acoperă picioarele păroase.

Când Mihnea e nu doar un membru smerit alcongregației tale.

Când în ziua de Crăciun vrei să-l ajuți pe un mic Ado-nis ără casă să descopere o lume atât de dierită a orelina-tului.

Când părinții etei care s-a sinucis în urmă cu patruzile descoperă că, în mod ciudat, maieul icei lor s-a întorssingur în sicriu cu ața la spate, tot eu sunt cel care mergesă discute cu ei și să-i asigure că noile modele perisabile auîntr-adevăr eticheta în partea cealaltă. Că rujul mortuar depe buzele reci e mânjit în toate direcțiile cu un rost, ori cătotul se datorează preparatorului care a ăcut o treabă demântuială.

Sunt cel care aduce la lumină rozarul gros din undulîncleștat al proesorului care-i predă icei tale istoria cato-

licismului pe băncile acultății. Bilă cu bilă, sunt cel careîn cele din urmă scoate la iveală crucixul îmbâcsit de unt;cel ce te ajută să dai naștere micilor gurine de animaleîntunecate care lipsesc din reprezentarea în miniatură apotopului.

Sunt cel care te înțelege, cel care nu te judecă, cel care

îți promite în repetate rânduri că va păstra secretul tău șicare știe cât de neglijat ești de soție. Cel care îți șterge la-crimile cu marginea sutanei și îți toarnă un pahar de vinsnțit, menit să te calmeze.

În acele clipe, sunt mai aproape de tine decât Duhul



14

Răzvan T. Coloja

Sânt.Nu, icele tale nu vor trebui să afe despre colecția de

reviste porno.Nu, la slujbă nu va chicoti nimeni, pentru că nu vei mai

purta chiloți de damă.Când în plină campanie electorală un senator este l-

mat pe ascuns luând mită, iar întreaga imagine pe carepartidul care-l susține s-a chinuit să o construiască în jurul

lui e în pericol să cadă asemenea unui puzzle scuturat re-netic, există oameni ără aliere politică, ără nume apăru-te în ziar, oameni plătiți gras ca să acă asemenea incidentesă dispară rapid și ără zgomot.

Când a treia mare companie producătoare de lapte pra din lume reușește să schimbe compoziția chimică a produ-sului lor în așa el încât vreo zece mame ajung să conducăsimultan spre spital în miez de noapte, există un om careajunge să discute cu ecare în parte și să ăurească un viitornanciar amiliilor speriate. Care reușește să retragă de pepiață, în timp record, praul alb sigilat în zeci de mii de cu-tii înățișând bebeluși ericiți, ără ca lumea să izbucneascăîn făcări de ură, înainte ca departamentul PR al compani-

ei să trebuiască să răspundă unor întrebări incomode.Când părintele teoctist, a cărui ață s-a vândut în mii

de exemplare sub ormă de calendare și casete audio cupredici, descoperă brusc că părul nepoatei de doisprezeceani este n și mătăsos la atingere, atunci intru eu în scenă.Înainte ca rudele să priceapă ce se petrece.

Înainte ca parohia să e înconjurată de urci și torțe șibărbați în stare de ebrietate.Înainte ca mica Daniela să apuce să repete cum unchiul

a vrut să devină doctor pediatru pentru o jumătate de oră,în curtea din spatele bisericii.



15

Recolta roșie

Iar când precuviinciosul va adormit printre sughițuriși promisiuni, când își va terminat bolboroseala agățat

de genunchii pantalonilor mei, când mă voi asigurat căviitorul asnțit de soare va nu atât de dierit de cel de ieri,atunci voi ieși din amvon și voi tasta din memorie acelașinumăr de teleon și voi rosti aceleași cuvinte.

„Totul e în ordine acum”, voi spune.„Da, totul e aranjat”, voi spune.

„E liniște acum dar mâine va trebui să discutați și dum-neavoastră cu el”, voi spune.„Ca de obicei, aștept onorariul meu în același cont”, voi

spune.„Dumnezeu să vă binecuvânteze”, voi spune.Datorită mie, la cina în amilie, când mama își deschi-

de accidental ochii în timp ce rostește Crezul cu runteaplecată, crema de ciuperci din arurie nu aduce a jeturi despermă.

Datorită mie, micuțul Ștean va putea recita „Înger,îngerașul meu” înainte de culcare ără să-și întrebe părințiide ce copiii din pozele Preacinstitului Macarie nu purtaupijamale în pătuțuri.

Sunt cel care se asigură că fuxul de enoriași rămâneconstant iar donațiile vor curge de sărbători. Sunt arhan-ghelul trimis să găsească zece oameni păcătoși printrecetățenii imaculați ai Gomorei, îngerul cadaveric care adu-ce pacea canonică acolo unde Necuratul vrea să o agite.Sunt cel care reglează lumina sântă la un constant 9000

de lumeni și se asigură că nu există pete de mizerie pe be-cul din spatele icoanei.Catolici, ortodocși, neoprotestanți, evrei... Până și gru-

purile mai mici precum adventiștii sau Martorii au apelatla mine de vreo două ori.



16

Răzvan T. Coloja

Dacă băiețelul tău de zece ani nu va începe să plângăsubit la vederea unui guler preoțesc, eu sunt cel căruia nu-i

vei putea mulțumi vreodată.Și când apele s-au liniștit, iar ceea ce ar putut să

e un dezastru de proporții a devenit o amintire jenantăîn cercuri restrânse, pot să merg liniștit să plătesc încă osăptămână la hotel, înainte să decid că ar timpul să mămut.



17

Recolta roșie

Capitolul 2

Deodorantul mașinii se bălăngăne spasmodic de oglin-da retrovizoare. Înățișează un brad cu mâini și o ață zâm-bitoare. La ecare mână are doar patru degete și încerc

să-mi închipui de ce un designer ar pune doar patru degeteunei întruchipări din carton. Un tub simplu și transparentar ost mai practic.

Tâmpla lui Remus asudă deoarece aară sunt două-zeci și opt de grade, și cu coada ochiului pot observa cumatenția îi este distribuită la vuietul din jur. Ia o curbă cu

viteză și centura de siguranță mă strânge în brațe protector.Remus îmi spune că mirosul de benzină din autoturismîl scoate din minți, înjură scurt și neauzit printre măsele.Văd blocul apropiindu-se de noi, dispărând în totalitatealui din raza mea vizuală pe măsură ce mașina își regăseștelocul ei din parcare. Remus otează și are brațele butucă-

noase. Arată de parcă ar dat la strung întreaga lui viață,de parcă ar trudit prin mine la cărat saci cu cărbuni dinclipa în care a împlinit treisprezece ani.

Fiica lui Remus are treisprezece ani.Ieșim din mașină, trântește ușa cu sete dar nu o închi-



18

Răzvan T. Coloja

de. Știu că subconștientul lui speră ca într-o zi un neericitsă încerce să i-o ure, ca el să aibă un pretext legal de a co-

tonogi pe cineva. Cu mâinile lui păroase ar apuca tânărulhoț de gât, l-ar strânge rânjind în timp ce de ochii lumii arurla la el injurii și alte lucruri legate de lege, automobile șiproprietatea lui.

Mașina lui Remus e veche și nu o ură nimeni.Intră ca de obicei primul pe ușă, strecurându-se prin

ea atât cât să-i permită burții mari să nu atingă clanța printricou. Urcă scările apăsat și asudând testosteron la ecarepas.

Remus locuiește într-un bloc de la marginea orașului.Și-a cumpărat apartamentul când soția lui l-a părăsit.Și-a lăsat de izbeliște rudele, prietenii, vecinii și restulcunoștințelor și a ăcut o mică escapadă în celălalt capătal urbei. Lumea spune că a vrut să scape de durere, dar euștiu că Remus e cel mai apropiat șablon de ceea ce considerzilnic a „eu-l” meu aparte. - Bem o bere și apoi pleci, îmi spune îngândurat întimp ce așteptăm să coboare litul. Îl aprob din cap știindcă nu are rost să insist.

Știu ce vrea.Știu ce urmează după ce plec.Cabina litului este luminată și primitoare, se înalță

lungă și îngustă, acoperindu-ne de mirosuri mecanice, deiz de ulei, de aromă de rotițe zimțate. Urcăm în tăcere –el gââind regulat ca un cal după o cursă istovitoare, eu

privind drept înainte prin ușile de metal ale litului. Dinspate, oglinda așează o refexie a mea care îmi repetă pânăși cel mai mic gest, ca un mim geamăn și protector, întot-deauna veghind asupra mea. Ușile se dau în lături și mi-mul se depărtează de mine în timp ce mă apropii de clanța



19

Recolta roșie

din ață. - Nu uita: o bere și pleci, îmi aruncă peste umăr.

Când ușa se deschide, în hol ne privește cu ochi de că-prioară Anita. O salut zâmbitor dar nu-mi răspunde ci îșipleacă ochii în jos. Mă gândesc că va trebui să exersez maimult modul în care interacționez cu adolescentele.

Fără să se uite la ea, Remus îi spune să ne aducă douăberi și etița dispare rapid după un cot de ușă. Prin pereți

se aude clinchet de pahare iar eu mă descalț. Mă așez pecanapeaua din încăpere iar culoarea ei este de un verdemurdar. Remus se trântește pe un otoliu alăturat, răsu-fă în continuare greu și privește în gol undeva în covorulpersan de pe podea. Modelul este unul complicat, îmi iauochii de la el ca să nu u tentat să-l descâlcesc, să-l imprimîn memorie asemeni unui puzzle imens de care nu am ne-voie.

Mâinile ne și subțiri ale Anitei ac să tremure paha-rele în contact cu tava ietină din aluminiu. Se mișcă în-cet, atentă să nu verse conținutul prețios al sticlelor, așazăîntreg aranjamentul pe un mic scaun din ața tatălui ei. Anita este slabă și din clipă în clipă îmi lasă impresia că va

începe să tușească și să scuipe sânge. Ca o mică zână tizi-că, cu cearcăne evidențiindu-se ad sub bretonul castaniu.Se așază pe covor cu capul plecat și sunt gata s-o întrebcum se simte. Prudent, îmi abat atenția spre sticlele de beredin ața mea.

Remus îmi toarnă. Îmi toarnă până ce paharul mai are

două degete să e umplut, apoi lasă sticla cu zgomot înapoila locul ei iar Anita tresare slab, erindu-se. Îl privesc peRemus cum o mângâie pe păr. Îl privesc pe Remus cum oapucă de braț și o trage cu o oarecare brutalitate disimu-lată. Anita se așază în brațele lui iar prin tricoul de un alb



murdar văd burta ridicându-se și lăsându-se cu ceva mairapid ca înainte.

Cu un gest mecanic, mă întind și apuc paharul înliniștea mormântală care s-a lăsat după trecerea clinchetu-lui, privesc degetele butucănoase ale bărbatului cum ma-sează genunchiul etei.

Îi spun lui Remus că aseară i-am tras-o unei tipe și căa ost plăcut. Mint, dar am nevoie de conversație ca să o

ac pe Anita să se destindă. M-am culcat cu cineva asearădar nu a ost bine; e un detaliu irelevant deoarece după cevoi pleca eu din apartament voi ști cu siguranță ce se vapetrece.

Gambele Anitei atârnă ără vlagă, pielea picioarelor lip-sită de orice el de re de păr.

Felul în care Remus își strânge în brațe ica pare dedeparte părintesc. De oarte departe, privit de undeva dinpartea groasă a unui binoclu direcționat spre ei, întreagascenă ar spune că un tată își ține pe genunchi copilul. Deaproape însă, detaliile devin mai clare. Felul în care bărba-tul își lasă mâna păroasă să poposească grea peste piciorulei subțire, elul în care brațul celălalt stă sprijinit de umă-

rul ei. Anita este tânără și proaspătă și de departe miroase a

săpun aromat.Sorb o înghițitură din bere iar Remus îmi spune că nu

vom obține niciodată ceea ce dorim cu ardoare. Privind-ogaleș pe Anita îmi spune că pentru a ajunge unde dorim

cu disperare să ajungem trebuie să ne lepădăm de eu-l carevrea să atingă cu orice preț acel scop. Inspiră adânc, iarțesătura tricoului se răsrânge în jurul burții lui imense.

Dincolo de geamul murdar al încăperii o mașină claxo-nează.



Un vecin e nerăbdător.Un vecin e nervos.

Remus îmi spune că viața lui merita trăită înainte săîmplinească treizeci de ani. Înainte să acă acest copil bles-temat, îmi spune, și-i trage o palmă peste und Anitei, carerămâne impasibilă, privind parchetul din ața ei. E mică șiobosită, două cearcăne întinzându-i-se largi și grele pe subochii oarecum plictisiți. Dacă nu ai cunoaște-o, ai spune

că Anita e plictisită după o zi de lucru.În camera în care beau bere cu Remus ar trebui să măsimt stânjenit. Ar trebui să mă simt înuriat. Am văzut astaîn lmele vechi, am studiat reacțiile actorilor.

Problema cu reacțiile actorilor este că sunt mimetismeale unui mimetism. Ca oameni, își mimează viața de zicu zi în întâlnirile cu consorții, cu vecinii, cu regizorii delm. Din clipa în care pelicula începe să aștearnă imaginistatice, vag dierențiate una de cealaltă, peste mimetis-mul inițial se așază un al doilea, impus de stratul de ce-luloid. O orțare a sentimentelor care atinge noi culmi, odemonstrație de orță a senzațiilor așternute pe chipuri, osimonie inernală de gesturi care încearcă disperate să ne

spună că actorul este îndrăgostit, că actorul este speriat,că actorul este în momentul de ață cu totul și cu totulîngrozit de următoarea scenă în care un Colt alb-negru îiva transorma țeasta într-un pepene bine aerisit.

Anita se uită la mine și îi întorc un zâmbet identic cucel pe care îl plasez prin baruri. Secvența ei de celuloid îmi

spune că vrea să mă roage să nu plec.Mai beau o gură din bere și mă uit prin jur. Văd acelașitablou atârnând în ața mea și din nou mi se pare că îl vădpentru prima oară. Remus i-ar spune „artă”, eu i-aș spune„chici”. [...]



www.hergbenet.rowww.libraria.hergbenet.ro

Herg Benet Publishers

Bun de tipar: ebruarie 011. Apărut: 011.Editura Herg Benet, Str. Dr. Burghelea ,sector , Bucureşti, România.E-mail: [email protected].: +40 735 850 559, +40 735 850 557

Tipărit în România.

Recolta Rosie - de Răzvan T. Coloja

Documents

Transcript of Recolta Rosie - de Răzvan T. Coloja