Recenzie „Marat. Iubirea are spini” de Natașa Alina Culea

Am făcut cunoștință cu acest roman, cred, chiar din primele momente ale apariției lui în librăriile din Chișinău. Am intrat în librărie să-mi iau cărți, ca de obicei. După ce am luat cărțile după care venisem anume, zic să caut și ceva care va fi ales spontan, iarăși, ca de obicei. Am dat peste romanul „Marat. Iubirea are spini” de Natașa Alina Culea. Am citit ce era scris pe verso, m-am uitat la preț și am decis că este prea scumpă pentru o poveste de dragoste siropoasă pe care o pot lua cu un preț mai mic. Am avut impresia că este vorba despre un roman din alea siropoase, de moment, care sunt uitate după lecturarea următoarei cărți...și poate o fi așa, dacă nu ar fi un substrat subiectiv. Nu am cumpărat cartea,evident. Nu prea am noroc la tombole, dar iată că, cu numărul 9 am câștigat un premiu de la Elibrăria (mulțumesc mult Cristina Doba)- romanul „Marat. Iubirea are spini” de Natașa Alina Culea (despre care îmi aminteam vag din librărie și despre care m-a întrebat o colegă dacă nu pot să i-l împrumut). Zic, dacă tot am fost norocoasă să-l câștig, să-l lecturez.

Ce pot să zic despre un roman în care găsesc, așa pe rând: una dintre piesele mele preferate pentru totdeauna interpretată de Alla Pugachiova "Миллион Алых Роз", poezia mea preferată semnată A.S. Pușkin, sau poate chiar poezia mea preferată din literatura rusă, unul dintre citatele mele preferate ale „iubitului meu de pe raft” – F.M. Dostoievski.( Omul este nefericit pentru că nu ştie că este fericit. Numai din acest motiv. Aceasta e totul, totul! Cel care constată aceasta, acela va fi fericit

imediat, în aceeaşi clipă.), am călătorit în China și am făcut cunoștință cu cultura chineză, am călătorit în Japonia, reîntâlnindu-mă cu cultura niponă, pentru care am o dragoste aparte de la lecturarea romanului „Memoriile unei gheișe”... și... încă ceva?

Este o poveste de dragoste foarte frumoasă! Mintea mea a făcut cumva, la începutul romanului, o paralelă cu „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, din mai multe motive. În primul rând, pentru că, la fel ca și la Tolstoi, se urmărește în paralel o frumoasă, liniștită, idilică poveste de dragoste și o dragoste... pasiune, boală, obsesie absolută, dureroasă, distrugătoare, absolut necesară. Singura diferență este că, la Natașa Alina Culea, aceste două tipuri de iubire sunt trăite de aceeași persoană, pe când la Tolstoi sunt linii paralele de subiect. Eu cred că o inimă poate iubi în mai multe feluri, ba chiar așa și trebuie să fie, altfel e plictisitor. Al doilea aspect care m-a dus cu gîndul la „Anna Karenina”, a fost regăsirea uneia dintre ideile de acolo în roman și anume, fiecare iubește în felul său, câte inimi atâtea moduri de a iubi...și nimeni, dar absolut nimeni nu trebuie să judece sau să-și dea cu părearea despre felul în care iubește un om.

O altă idee importantă din roman, care este și unul dintre motto-urile mele în viață- „nimic nu este întâmplător” (implicit și faptul că am câștigat romanul la o tombolă))))). Cartea ne poartă frumos în diferite călătorii, pe diferite meleaguri atât de frumos descrise. Moskova este cea mai frumoasă, pentru că- da! așa este, locul unde este omul pe care îl iubești este adorabil. Uneori merge în acele locuri, chiar dacă știm că nu ne așteaptă nimeni sau nimic acolo, dar asta este o fericire. Facem cunoștințe cu personaje frumoase, calde, probabil este din cauza firii celuia care descrie-autoarei. Nu în ultimul rând, întâlnim o prietenie absolut deosebită și de

invidiat, cine o are s-o prețuiască!!

Timpul conferă trăsăsturi ideale unei persoane și aș crede că, lipsa acesteia, la fel. Este mai ușor să descoperi defectele unei persoane cu care interacționezi zilnic,decât a uneia pe care ai idealizat-o cândva, ai cunoscut-o o zi, te-ai îndrăgostit(da, eu cred în asta) și ai rămas cu imaginea creată. Uneori, reîntâlnirea după ani cu această persoană ne dă lumea peste cap, moment care există și în roman.

Eu încă nu mi-am dat seama dacă o astfel de dragoste,este cea mai mare binecuvântare sau doar o boală. Cred că, oricum nu ar fi, cine nu are un trandafir cu spini în viață, trebuie să-l caute, chiar dacă riscă ca acesta să rămână uscat între paginile sufletului...altfel, pur și simplu nu are sens viața, eu așa cred. Nu toată lumea trăiește astfel de iubiri, doar cei mai binecuvântați! Astfel de iubire ne înalță sufletul, ne face deosebiți de ceilalți. Și da...oare chiar are cineva capacităTi de a prevedea viitorul, așa frumos cum a făcut-o Emilia?

Citate:“Uneori cuvintele pălesc de rușine,căci doar tăcerea încununează limitarea lor,în tăcera deplină se rostesc necuvinte printer rânduri, ce duc în spate povara dulce a iubirii.”

„...este surprinzător cum se leagă lucrurile dacă le lași în voia lor.”

„Nu e real, încercam să-mi spun zadarnic,nimeni nu poate fi atât de angelic, atâta frumusețe poate fi doar opera unui demon viclean.”

„Se spune că acasă este acolo unde-ți este inima,iar inima mea era alături de Marat acum.”

„M-am văzut alături de Marat în oglinda retrovizoare. De ce arătam ca și cum ne-am fi născut împreună?”

„...oare m-ar putea iubi dacă m-ar cunoaște cu adevărat în fiecare zi și am sta împreună?”

„...și eu am plecat de lângă el, deși tot ce vroiam era să rămân.”

„...aș vrea să cred că universul tot se pleacă în fața îndrăgostiților.”

„...de ce deși e o poveste tristă, mai tristă ar fi viața mea,dacă nu ar fi existat, tocmai de aceea sunt o femeie fericită,chiar dacă plâng în fiecare zi.”

„Măcar ai fi știut pentru ce rămâi, nu toată lumea trăiește astfel de momente, unii trăiesc toată viața și mor fără a cunoaște emoția unei astfel de iubiri.”

„...mă întrebam de ce iubirile cele mai chinuitoare sunt și cele mai atrăgătoare?”

„N-are viață personală și se preocupă numai de a altora.”

„Dacă nu ar fi povestea ta, aș râde de o asemenea situație ce frizează nebunia.”

„Însă, relațiile stabile nu au farmecul iubirilor neîmplinite.”

„– Bunica spune că iubirea trebuie căutată în noi înşine, aşa a spus Buddha. Iubirea fără linişte sufletească, nu durează, se autodistruge. A mai spus că iubirea vine când trebuie, nu întârzie niciodată şi nici nu o poţi grăbi.I-am mulţumit bunicii pentru cuvintele ei, cu o mică înclinare a capului. Vorbele ei mi-au răscolit gândurile, pentru că şi eu credeam asta, eram mai degrabă adepta fatalismului decât a concepţiei potrivit căreia eram stăpânii propriului destin. Dar dacă ambele teorii erau adevărate? Dacă înainte de a veni pe pământ ne-am ales o anume traiectorie, astfel fiind atât sclavii cât şi stăpânii destinului nostru?”

„...probabil total de neînțeles pentru altcineva.”

„Iubirea nici nu ar trebui definită, este mai mare decât orice definiție”.

„O singură greșeală nu voi mai face, nu îl voi căuta în alt bărbat, el este aparte.”

„Denis nu mă învinuia de nimic și asta făcea totul mult mai dificil.”

„....cea căreai îi place să pășească pe sticle sparte, cea care iubește durerea.”

„Iubirea pentru Marat mi-a înălțat sufletul și oricâtă durere ar aduce cu ea, îi eram recunoscătoare.”

„...sunt fericită că am cunoscut o iubire de nedescris în cuvinte, o iubire căreia nici un compozitor nu i-ar putea reda în note armonia.”

„...deși, mi-e teamă ăc un viitor construit pe disperare, nu etse prea luminos.”

„Nu mi-e teamă de nebunia mea, ci doar de lipsa ei.”

„Îmi purtam secretul de atâta timp,un secret ca o rană mereu descisă din care curgeau zilele fără el, o rană pe care o purtam neobosită, pentru că iubirea nu renunță.”

„Nu există nebunie mai mare decât să ignori ceea ce simți.”

„Mi-era mai ușor să trăiesc așa, cu o iluzie obsesivă, pe care nu mi-o putea lua nimeni.”

„Dacă Marat va trăi fericit până la adânci bătrâneți, tot mă voi considera norocoasă că l-am cunoscut, chiar știind că Marat era fericit fără mine”„Te iubesc!”

“Omul este nefericit pentru că nu ştie că este fericit. Numai din acest motiv. Aceasta e totul, totul! Cel care constată aceasta, acela va fi fericit imediat, în aceeaşi clipă. “(F.M. DOSTOIEVSKI)

Semnat Daria Ungureanu