Universitatea de stat din Moldova

Facultatea de Istorie si Filosofie

Departamentul Filosofie si Antropologie

Recenzie

Antologia FilosoficaN.Bagdasar; Virgil Bogdan; C. Narly

A efectuat :

Sirghi Marina

Conducator stiintific:

Dr. habilitat conferentiar – universitar

Svetlana Coanda

Manualu “Antologia Filosofica” este o lucrare cu caracter filosofic, care s-a bucurat de un success imens in anul aparitiei, 1943, Editura Uniunii Scriitorilor din Chisinau . Manualu este elaborate de catre autorii: Nicolae Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly. Manualu contine 655 de pagini in care autorii antologiei ii prezinta in ordine cronologica pe cei mai mari filosofi din culturile lumii, incepind cu filosofi de culturile lumii, incepind cu filosofi presocratici, cu Socrate, Platon, Aristotel, continuind cu filosofii evului mediu, apoi ca ginditori ca Leibnitz, Kant, Hegel, Nietzshe si ajungind pina la Bergson si Croce. Din opera fiecarui s-au ales texte esentiale, traduse in limba rominanu de simpli traducatori, ci de specialist in filosofie. Aceste texte sunt precedate de date bibliografice si de comentarii critice precise, capabile sa-l initializeze repede pe un tinar studios in opera fiecarui ginditor. Cartea este de fapt o istorie a filosofiei universal ilustrata in texte. Ea ofera cititorului posibilitatea, de la origini si pina in secolul XX. O antologie cu extrase din operele filosofice ale tuturor popoarelor de cultura raspunde unei nevoi reale in cultura romineasca. In alte tari lucrul acesta este de mult realizat. Era natural ca la no o asemenea lucrare sa se intocmeasca mai tirziu decit la popoarele care s-au bucurat, in scurgerea veacurilo, de ragazul nor vremuri mai prielnice elaborarilor intelectuale. Dar ar fi nefiresc ca ea sa mai intirzie si de aici inainte, cind preocuparile filosofice au prins in timpurile actuale si la noi radacini, nascindu-se in publicul cititor un interes vizibil si din zi in zi mai viu pentru operele de gindire, cu character speculativ.

O antologie filosofica ar ocupa o linie de mijloc intre o istorie a filosofiei si lectura integral a operelor filosofice. O istorie a filosofiei bine intocmita poate da, o icoana a succesiunii autorilor si a desfasurarii conceptilor. Din nefirecirea, expunerea aceasta istorica nu se face indeobste reproducindu-se textul filosofilor insisi, sau cel mult se face sub forma de farime, vreau sa zic de citate excesiv de zgircite. Incolo avem textul propriu al istoricului, care expune succesiv ideile filosofilor, care expune succesiv ideile filosofilor, amestecind si interpratarile sale.

Citirea integrala a textelor autentice nu se pot cere, la rindul ei, tuturor intelectualilor amatori si lecturi filosofice, dar care au alta specialitate si dispun de ore limitate de consacrat filosofiei. In schimb, o antologie ofera texte autentice, sub forma de pagini alese, caracteristice si semnificative. Cu ajutorul ei, cineva poate dobindi o cunoastere rapida a teoriilor si a filosofilor, luind insa contact nemijlocit cu textile lor proprii. Daca antologia pastreaza succesiunea epocilor si allege bine pasajele operelor, ea poate oferi o imagine rezumativa a evolutiei cugetarii omenesti. Traduceri de filosofi straini nu au existat la noi decit sporadic pina in ultimul timp, cind, intradevar, golurile au inceput sa se umple. Totusi este inca

mult de lucru in aceasta directie. Intirziera semnalata cu privire la traduceri se datoreste faptului ca rominii de o cultura mai ridicata stapinesc, in genere, fiecare , una sau doua limbi de mare frecvenra intelectuala: franceza, germana, italiana sau engleza. Astfel multi studenti ai universitatilor si scolilor superioare romanesti, chiar elevi de liceu puteau citi , in original sau intr-una din limbile mai sus amintite, orice opera importanta de gindire. Dar in acest fel, scrierile filosofice erau fatal cunoscute numai in minoritatea – oricit de numeroasa ar fi fost ea – unei parti a cunoscatorilor de limbi straine. Trebuinta filosofarii nu se limiteaza insa numai la o minoritate, ci ea este simtita de fiecare om si ea se gaseste mai ales la tineret, cind aceasta se simte atras sa mediteze aupra rostului sau in lume. Din cauza acestei trebuinte, odata cu intensificarea culturii, odata cu avintul miscarii filosofice romanesti in masele largi ale poporului, se observa si avintul pe care traducerile l-au luat in ultimul timp.

Antologia prezenta vine ca o expresie a trebuintei culturale generalizate la poporul nostru. Dar tocmai din acest motiv, aceasta prima antologie trebuia alcatuita dupa anumite criterii speciale. Filosofia inseamna iubire de intelepciune; iar intelepciunea este locul de intilnire si cumpanire a tuturor virtutilor. Filodofia, altfel decit mai pot crede unii, nu inseamna instrainare de viata, ci orientare in viata si actiune, dar orientare potrivita unor faruri calauzitoare care insala. Gindirea marilor filosofi, inteleasa in miezul ei rodnic, inseamna, pentru cine vrea sa vada limpede, indreptatul cel mai nimerit pe drumul propriei intelepciuni, propriei cumpaniri. De aceea domnul prof I. Petrovici, ministrul Culturii Nationale, nu a droit antologie care sa seveasca numai la cunoasterea anumitor doctrine, ci mai ales una din care sa se desprinda clar acele vederi, acele tendinte de etern, general si superior uman, care, reprezentnd gindul fiecarui filosof in parte, sa arate totodata cum culmile gindirii omenesti deschid, toatea aceleasi, perspective de bine, adevar si frumos. Rolul prezentei antologii este, deci, multiplu. Prin notitele referitoare sumara la viata si opera filosofilor, notite ce preced paginile alese, ea poate servi ca o sumara introducere in filosofiei. Dar primele texte traduse din marii ginditori, ea are rostul de a trezi in cititori infiorarea gindirii nobile, dezinteresate, clarvazatoare, largi si intelegatoare fata de lume, de viata si de suflet omenesc.

Contactul cu gindirea marilor intelepti ai omenirii inseamna contactul cu formele individuale si nationale, pe care superiorul uman lea luat in decursul timpului si la diferitele natiuni. El este un stimulant important pentru reflexiune inteleapta pe caile eterne ale spiritului uman, dar totodata prilej de lamurire a propriilor tendinte, a propriului fel de a concepe lumea si viata in ce priveste pe cititorul de la noi, ca roman. Din atingerea ca diversitatea perspectivelor deschise

de lectra atitor conceptii, profund umane, dar profund nationale, precum sunt si profund individuale, studiosii romini vor fi promovati atit in cee ace este general uman, cit si in coloratura specific romaneasca, ce se va pregna in propria lor gindire si intelegere. Nimic mai folositor pentru a simti unicitatea si orifinalitatea gindirii tale si apoporului tau decit comparatia cu gindirea celorlalte popoare. Hegel spune ca filosofia este floarea ce mai inalta a unei culture. Daca aceasta antologie va fi, pentru marele public, un imbold de a citi lucrari filosofice si un imbold pentru filosofare, atunci ea isi va fi atins scopul. Orice antologie ascunde insa in ea si un pericol: Acela de a ramine la ea, la fragmentele date aici sip e care autorii ei stiu cita greutate s-au decis sa le rupa din inlantuirea contextului. Nu intelegem cartea de fata decit ca un indemn de a citi filosofie in texte originale, din care incepem sa avem si noi, in traducere, o literature destul de bogata. Altfel ar fi un indemn catre o cultura superficiala.

Presupunind alegerea, cee ace inseamna ca, dupa citeva criterii, antologia este subiectiva. De aceea, asemenea gusturile dsau culorilor din aceast punct de vedere si ea este, intrucitva, in afara de dicutie. Subiectiva, optiunea nu are insa a fi ad libitum. Criteriile, mai intii, nu pot scapa unei judecati cit mai detasate. Si insa, in concept ideal, sansa tine de fixarea intr-un singur criteriu. Care ar trebui sa fie, in aceeasi conditie, ideala, poate caa este inutil sa se judece. Cutare, daca este vorba de filosofie, intocmeste o antologie din perspectiva metafizicii, cutare din aceea a epistemologiei, unul o face in temei epistemologic, altul dinspre metoda etc. In al doilea rind, chiar daca tematica, ba cu atit mai mult, in acest caz, antologia presupune o delimitare intre punctul de vedere istorist sic el sistematist.

Nu este nevoie de detalii, fiind de tot evident ca de un fel este antologia care urmareste refacerea in “texte alese” a istoriei unei teme si alta a structuii si programului unui motiv. Sa zicem, difera, totusi, antologia fixate in istoria metafizicii, aceasta din urma eliberata de cronologism. Mai este, in sfirsit, de luat in seama si perceptia in ordine valorica. Orice antologie este, de fapt, sau trebuie sa fie o lectura esentializata. Asa fiind, ea scapa de pericolul trecerii in rindul cartilor de margine, ad usum Delphini, pentru neinitiati sau, mai grav, pentru cei ce vor, daca se poate spune asa, lecture deja “citate”, idei de-a gata. Cine ar intocmi o antologie fara preucatiuni critice nu s-ar departa prea mult de maniera Bouvard et Pecuchet. In acest caz, la ce buna? Sho[enhauer, cam abrupt, dar drept, pnea o intreprindere de acst fel in regimul detului mamei care isi hraneste punctul cu mincarea mestecata de ea insasi. Aceasta “Antologie filosofica” intocmita de N Bagdasar, Virgil Bogdan si C. Narly si recomandata de Ion Petrovic, aparuta un 1943 in doua editi, daca este supusa rigorilor maxime ale genului nu prea rezista.

Autorii N. Bagdasar, un filosof care se impusese prin citeva scrieri notaile: Filosofia contemporana a istorieie, Istoria filosofiei rominesti, Teoria cunostinteiI,II; Virgil Bogdan, professor de liceu, care avea sa-si dea masura peste ani ca traducator al Femenologiei spiritului, marea carte a lui Hegel si, alaturi de D. D. Rosca,Constantin Floru si Radu Stochita, al Logicii (mici), tot hegeliene; C. Narly, professor de pedagosgie la Universitatea din Cernautu, cu scrieri, in, in materieimemorabile, in mod deosebit cu o Istorie a pedagogiei, construita modern, autorii, deci ca de altfel si Ion Petrovici, preveneau ca antologia, in lipsa unor traduceri si intrucit in liceu nu se facea o istorie a filosofiei, era chemata sa raspunda unor nevoi scolare. Lucrarea impreuna a unui filosof, a unui profesorde liceu, el insusi cautator, si a unui mare pedagog avea dublu scop: sa suplineasca si sa determineindreptarea catre “acele vederi, acele tendinte de etern, general si superior uman, care, reprezentind gindul fiecarui filosof in parte, sa arate totodata cum culmile gindirii omenesti deschid, toate, aceleasi perspective de bine, adevar si frumos” (Introducere). Orice s-ar spune, finalitatea in dubla deschidere a analogiei tinea loc si de motivatie sau de justificare metodica, in context, ca si de durata ceva mai lunga. Nici in epoca, nici, dupa aceea, ani multi , nici dupa decembrie 1989, istoria filosofiei n-a fost, ca atare, obiect de studio in liceu. De fapt insa, daca filosofia este, cam ca literature, sistemul istoriei sale, istoria este sistemul insusi. Depinde, doar, de intelegere. Daca nu tinem seama se faptul ca filosofia doar, de intelegere. Daca n tinem seama de faptul ca filosofia este, cam ca literatura, sistemul istoriei sale, istoria este sistemul insusi. Depinde, doar, de intelegere. Daca nu tinem seama de faptul ca filosofia este devenirea ei, ne despartim in sistematicisti si istoristi. Ce este sistematicianul fara istorie ca si istoricul fara de sistem? Parafrazindu-l pe Kant, istoricul fara sistem este orb, sistematicianul fara istorie este gol. Tot dupa Kant, de ce nu se inteleg filosofii? Nu se inteleg pentru ca “istoricii” practica evenimentialismul de “genunchi de broasca”, in timp ce “sistematistii”, tot evenimentialism socotesc istoria ca suma de fapte devalorizate. Ei cred ca tot cee ace este mai aproape in timp este si mai in preajma valorii. Dar, nu cumva Platon este mai actual, etern actual, decit cei mai de curind filosofi analitici? Inca se mai gindeste in paradigm filosofiei unice. Dar ce este aceasta? Exista, chiar, o filosofie? Ce poate si cum poate fi aceasta? De ce nu ne reface systematic aplecindune istoriei filosofiei, in loc de a ne pune mereu in stare heteromana, ceea ce vrea sa spuna ancilara? Stiinta este stiinta, teologia teologie; are si filosofia demnitatea ei. Si nu si-o capata decit recunoscind-o in istoria si prin istoria ei, una dintre cele mai fascinante. Sa citim, deci, filosofiile istorice daca vrem sa fim contemporani. Antologia lui Bagdasar, Bogdan si Narly aduna, pentru elevi, texte esentiale, din punctul de vedere al autorilor. Inca din epoca i s-a reprosat si cred ca pe buna dreptate o oarecare graba in traducere, adica

inadecvatie in interpretare si echivalare, mai cu seama in cee ace-I priveste pe presocratice. Bunaoara, fragmentul I din Anaximandros in traducerea lui Aurel Iordanescu: “lucrurile se descompun in mod necesar in substanta din care isi trag originea, cazi in scurgerea timpului ele isi dau unele altora pedeapsa pentru nedreptatile savarsite” pierde multe nuante. Pentru comparative, variantalui C. Noica: “Anaximandros” a afirmat…drept principiu:..al realitatilor, nemarginitul…de acolo de unde se trage nasterea realitatilor, de la acele lucruri le vine si pierea intre acestea, dupa legiuita cuviinta. Caci ele, au a-si da socoteala si unele altora pentru nedreptate, potrivit cu “rinduiala timpului”. Asemeanea si fragmentul 30 heraclitic, in mare masura este la singular cind textul original impunea pluralul, deci: lumea este “un foc etern care dupa masuri se aprinde si dupa masuri se aprinde si dupa masuri se stinge”.Problema nu este de simpla acribie filologica; de la singular la plural, distanta, in ordnea sensurilor filosofice este enorma. In alta ordine, oricit de subiectiv ar fi gestul antologarii, mai este de regretat precaritateain care este impins Evul Mediu, aici, doar cu Augustin si Thoma, ce-i drept reprezentativi, dar nu de tot exponentiali.

Cu mult mai apropiata de conceptual filosofiei modern, antologia este insa prea departe de idea de filosofie contemporana selectia fiind facuta dupa criterii care, mie cel putin, imi scapa. De altmiteri este o problema ceva mai generala. Mai toti filosofii vremii, de la P. P. Negulescu si C. Radulescu – Motru la Mircea Florian si N. Bogdasar, erau de cultura germana. Totusi, filosofia germana mai noua, surprinzator, era ocolita sau cind se lua in seama, gestul nu presupunea o motoda anume. Nici Husserl, nici Heidegger, nici Max Scheler, nici Nicolai Hartmann, nici Karl Jaspers nu pra au difuziune pe meleagurile noastre. Parca atentia era capatata aproape numai de miscarile incheiat si intrate deja in traditie. Dincolo de toate acestea, Antologia lui Bagdasar, Narly si Bogdan are deja un prestigiu conferit nu numai de vechime. Este, orice s-ar putea , o carte devenita clasica si ea se cuvine a fi cercetata si pentru faptul ca depune marturie privitoare la o modalitate anume de percepere culturala. Reeditarea ei, de aceea , este binevenita.

In concluzie pot spune ca manual este unul foarte bine venit in cadrul orelor. In el sunt foarte bine expuse datele biografice a filosofilor, si desigur fragmentele operelor reprezentative a marilor filosofi.

Bibliografie;

1. “Antologia Filosofica “ N. Bagdasar; Virgil Bogdan; C Narly2. Scribd.com3. Wikipedia.org