O ÎNSEMNARE I UN MANUSCRIS DIN VREMEA LUI PETRU RARE – … insemnare.pdf · însemnare în...

CEEOL copyright 2019


„Analele Putnei”, XIV, 2018, 1, p. 201–210.

ALEXANDRU PASCAL

O ÎNSEMNARE ŞI UN MANUSCRIS DIN VREMEA LUI PETRU RAREŞ – DE LA THEODOSIE (1543) LA THEODOSIE (1603)

Una dintre trăsăturile caracteristice ale gândirii medievale era retrospecţia şi tradiţionalismul: toate evenimentele din viaţa omului şi a societăţii erau privite ca o manifestare a voinţei divine şi nu puteau fi întâmplătoare. Acest concept din mintea scribului şi a cărturarului medieval se manifesta vizibil prin aceea că el „caută precedente în trecut, este preocupat de modele, formule, analogii, alege citatele, subordonează unui «canon» prestabilit evenimentele, acţiunile, gândurile, sentimentele şi vorbele personajelor şi propriul său limbaj”1.

O exemplificare grăitoare a unei astfel de continuităţi în raport cu predecesorul său – un ierarh – se regăseşte în cele două însemnări aflate în manuscrisul pe pergament al Triodului-Penticostar din colecţia Muzeului de Stat de Istorie din Moscova (Colecţia A. S. Uvarov, nr. 391).

Prima dintre ele este inscripţia de donaţie a manuscrisului către biserica episcopală Sfântul Nicolae din Rădăuţi, inscripţie datând din 1543 şi executată la porunca episcopului Theodosie de Rădăuţi. Însemnarea se află pe fila 146 a manuscrisului, a fost realizată de către copist cu cerneală, în scriere semiuncială şi inclusă într-un cadru desenat, cu contur dublu de culoare cafenie deschisă şi ornamentat cu lăstari decorativi. Textul ei este următorul:

Блг̃оволенїемь Ѽ̃ца и поспѣшенїе(м) // Сн̃а и съвръшенїемь Ст̃го Дх̃а. Се(и) // азь Ѳеѡ(д)сїе еп(с)кпь радовскыи ра//чително дш̃евно. и ѿ ср(д)ца раж(д)иѕа//телно. въсѣмь пѣнїа полезно. // цр̃квамь красѡта. въ нем же ле(г)ко // сп̃сенїе полоучно. оубѣди(х) писати // нашемоу ѡ Г̃и порѫчникоу Крачюно//ви. сїѫ книга петодесѧтѡчникь. // ко же вѣ прѣ(д) лежи(т) зрѣщи(м) на нѧ. // Въ дн̃и блгоч(с)тиваго г(с)(д)на Іѡ Петра воево(дь) // Бж̃їею мл(с)тїю г(с)п(д)рь земли мо(л)давскои // въ лѣ(т) з̃на м(с)ца м(р) аі.̃ происхо(д) же // лъсть чл̃кѡмь мимоте(ч)на же. и тлѣ(н)на. // соугоубо. петородесѧ(т). и петородесѧ(т) пе(т). //

1 D. S. Lihacev, Поэтика древнерусской литературы, Moscova, 1979, p. 89.



ALEXANDRU PASCAL 202

и излишна пѧ(т). Прїими ст̃ыи Николае // зде въ хра(м) ти съ Радо(в)стѣ епс)кпъств.

Cu bunăvoinţa Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh. Iată eu, Teodosie, episcop de Rădăuţi, dorind din suflet şi arzând din inimă, am înduplecat pe chezaşul nostru faţă de Domnul, pe Crăciun, să scrie această carte, Penticostar, de folos tuturor cântărilor, podoabă a bisericilor, prin care uşor se capătă mântuirea, ca să stea cu adevărat înaintea celor ce vor căuta în ea. În zilele binecinstitorului domn, Ioan Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, în anul 705l <1543> luna martie 11. Calea înşelăciunii este oamenilor golire şi stricăciune, îndoit de cincizeci de ori cincizeci şi cinci de prisos. Primeşte, sfinte Nicolae, aici în hramul tău, cu Episcopia Rădăuţilor.2

Sub ancadrament, cu mâna copistului au fost scrise repetat numerele р ̃(100), н̃ (50), е ̃ (5), care în mod evident au fost preluate din sentinţa despre înşelăciunea umană din însemnare.

Această inscripţie este cunoscută în literatura ştiinţifică de multă vreme. Ea a fost publicată pentru prima dată în transliterare simplificată în anul 1848 de Pavel Mihailovici Stroev3. După achiziţionarea colecţiei de manuscrise a lui Ivan Nikitici Ţarski de contele A. S. Uvarov, a fost republicată neschimbată de arhimandritul Leonid în descrierea colecţiei de manuscrise aparţinătoare contelui4.

La această însemnare s-au referit în repetate rânduri şi cercetătorii ulteriori. Slavistul român Emil Turdeanu o menţionează într-un articol al său din 19655. De asemenea, ea a fost publicată într-o lucrare colectivă a slaviştilor sovietici care a văzut lumina tiparului în 19666, ca şi în monografia istoricului sovietic Mihail Nikolaevici Tihomirov, apărută în 19697. Lidia Demény a reprodus aceeaşi însemnare în recenzia sa la monografia amintită, însoţind-o de o traducere în limba română8, traducere pe care a reluat-o şi în cercetarea sa dedicată istoriei tipăririi

2 Traducere după Lidia Demény. 3 P. M. Stroev, Рукописи славянские и российские, принадлежащие почетному

гражданину и Археографической комиссии корреспонденту Ивану Никитичу Царскому. Разобраны и описаны Павлом Строевым, Moscova, 1848, p. 689–690, nr. 624.

4 Arhimandrit Leonid, Систематическое описание славяно-российских рукописей собрания графа Уварова, 2, Moscova, 1893, p. 117, nr. 771.

5 Emil Turdeanu, L’activité littéraire en Moldavie de 1504 à 1552, în RER, IX–X, 1965, p. 134.

6 M. V. Ştepkina, T. N. Protaseva, L. M. Kostiuhina, I. S. Golâşenko, Описание пергаменных рукописей Государственного исторического музея, 2. Рукописи болгарские, сербские, молдавские, в „Археографический ежегодник за 1965 год”, Moscova, 1966, p. 303.

7 M. N. Tihomirov, Исторические связи России со славянскими странами и Византией, Moscova, 1969, p. 303–304, 309.

8 L. Demeny, Recenzii şi prezentări, în SMIM, VI, 1973, p. 441.



O ÎNSEMNARE ŞI UN MANUSCRIS DIN VREMEA LUI PETRU RAREŞ 203

cărţii în România9. Şi în cunoscutul repertoriu de manuscrise alcătuit de Radu Constantinescu se regăseşte referinţa la inscripţia noastră10. Traducerea românească a fost repetată într-un articol al lui Mircea Pahomi11, dar şi în corpusul de însemnări pe cărţi vechi, editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu12. Inscripţia este trecută în revistă şi în cadrul catalogului redactat de Virgil Cândea13.

Conţinutul celei de-a doua însemnări din acelaşi manuscris este mai puţin cunoscut în istoriografia românească, chiar dacă aceasta a fost reprodusă integral în transliterare contemporană încă în anul 196614.

Nota a doua se află pe fila 146v. Scrisă cu cerneală, în caractere semiunciale rapide mărunte, inscripţia este inclusă într-un cadru desenat, cu contur dublu, umplut cu verde, decorat cu lăstari ornamentali şi având în partea de jos un desen reprezentând o mână care parcă îl susţine. Iată textul însemnării:

Бжїе(м) бл̃гыпроизволенїе(м). Сїа бг̃одъхновеннаа книга // рекомаа пе(н)декостїе рачите(л)но дш̃евно и ѿ ср(д)ца раж(д)//ѕате(л)но любве ра(дї) Хв̃ы и ч(с)тнаго храма въж(д)елѣл // и срь(д)ствова(л) прѣж(д)е почившаго и при(с)нопоминаем[ого] // правѧщаго сего ст̃ого прѣстола. Въсеѡсвщ̃енні и поко//енніи вы(ш)писанніи тъзоименн на(ш) еп(с)кпъ радѡ(в)скыи [оучи]15 //ни(л) и написа(л) ѧ на кожаном(ъ) папирѧ въ памѧ(т) себѧ и за е(ж) // оулчити вѣчны(х) бл̃гь. текѫщи(х) тогда лѣ(т) зн̃а м(с)ца ма(рт) а̃і. // И аз(ъ) смѣреннаго въ еп(с)кпѣ(х) кѵ(р) Ѳеѡ(д)ѡсїе Ба(р)бѡ(в)скыи послѣдо//ва(х) ст̃лѣвыи и избравшаго на(с) Гъ̃ Бъ̃ правити сего ст̃го прѣстола // іерарха Николаевъ въ

9 Lajos Demény, Lidia A. Demény, Carte, tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea:

studii, articole, comunicări, introducere de Dan Simonescu, Bucureşti, 1986, p. 251. 10 Radu Constantinescu, Manuscrise de origine românească din colecţii străine: repertoriu,

Bucureşti, 1986, p. 143, nr. 738. Nu ştim din ce cauză autorul indică Mănăstirea Putna drept loc de creare a manuscrisului nostru.

11 Mircea Pahomi, Biserica episcopală Sf. Nicolae (Bogdana) din Rădăuţi, secolele XIV–XIX (II), în AB, IV, 1997, 2, p. 376.

12 I. Caproşu şi E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Un corpus editat de ~, I, Iaşi, 2008, p. 56.

13 Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate, serie nouă, IV, editori coordonatori: Ioana Feodorov şi Andrei Timotin, Bucureşti, 2012, p. 161–162, nr. 112.

14 M. V. Ştepkina et alii, Описание пергаменных рукописей…, p. 303. 15 Aici şi în continuare între paranteze pătrate apare textul restabilit de autor, text parţial

pierdut din cauza amplasării la marginea filei.




Радѡ(в)стѣи еп(с)кпіи ѡбрѣто(х) ѧ обе(т)шала и//скажена16 и тѣ(ж)чаиша и неоудѡ(б)носима на кенѫ(р)ханіе. и мы поре(в)//новахо(м) том Бж̃іе(м) промысло(м) ср(д)це раж(д)иѕаемы любве ра(дї) Хв̃ы // и ч(с)тнаго храма и раздѣлихо(м) ѧ на двое ле(г)чаиша быти и по//нови(х) и(х) и сребрънами цѣтами [sic!] краси(х) и(х) ко(ж) вѣ прѣ(д)лежит(ъ) // зрѧщи(м) на нѧ. Въ дн̃и блгоч(с)тива(г) и Х(с)ѡлюбиваг(г) г(с)п(д)на нашего // Іѡ(н) Ереміа Могила воев(д)… // прѣвъзлюбленны(х) сн̃ѡвъ г(с)пваси Іѡ(н) // Коста(н)ти(н) воев(да). Іѡ(н) Алеѯа(н)др воев(да) Бж̃іею мл(с)тію г(с)п(д)ръ // земли мѡ(л)да(в)скои. Въ лт̃ѡ зр̃ві м(с)ца се(п) кд̃.

Cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, această carte de inspiraţie divină, numită Penticostar, cu râvnă, din suflet şi de la inima aprinsă de iubire pentru Hristos şi faţă de cinstita biserică, a jinduit-o şi a stăruit mai înainte adormitul şi de veşnică pomenire cârmuitor din acest sfânt scaun (episcopal), preasfinţitul şi răposatul mai sus înscris, tizul nostru, episcopul de Rădăuţi şi a săvârşit-o şi a scris-o pe hârtie de piele întru amintirea sa şi pentru a ajunge la bunurile veşnice. În anul curgător atunci 7051 <1543>, luna martie 11.

Şi eu, smeritul printre episcopi, chir Theodosie Barbovschi, urmând (chemarea) Domnului care ne-a luminat şi ne-a ales să cârmuim din acest sfânt scaun al ierarhului Nicolae în episcopia de Rădăuţi, am găsit-o învechită, mutilată17 şi foarte grea şi incomod de purtat la canonarhie.

Şi noi, îngrijindu-ne de această pronie a lui Dumnezeu, cu inima aprinsă de iubire pentru Hristos şi faţă de cinstita Biserică, am desfăcut-o în două (cărţi) ca să fie mai uşoare şi le-am înnoit şi împodobit cu flori de argint, după cum se şi arată în faţa celor ce le privesc.

În zilele preacredinciosului şi de Hristos iubitorului domn al nostru, Ioan Ieremia Voievod […], preaiubiţilor fii de domn, Ioan Constantin Voievod, Ioan Alexandru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, în anul 7112 <1603>, luna septembrie, 14.

16 După părerea noastră, termenul «искажена» (deformată, denaturată, desfigurată,

schimonosită, mutilată) a fost folosit cu sensul de „castrată, scopită” şi reprezintă o expresie figurativă a episcopului Teodosie cu referire la cartea care şi-a pierdut legătura. V., de exemplu: I. I. Sreznevschii, Материалы для словаря древнерусского языка по письменным памятникам, 1, Sankt Petersburg, 1893, p. 1114. Din punct de vedere etimologic este apropiat de termenul „каженик” – „eunuc” (P. Berinda, Лексiконъ славенорωсскїй и именъ тлъкованїє, Киев, 1627, p. 95).

17 V. nota precedentă.




Judecând după conţinutul celei de-a doua însemnări, episcopul Theodosie Barbovschi de Rădăuţi (n. 1540 – m. 1608, episcop de Rădăuţi între 1598 şi 1608, cu o întrerupere în vara lui 1600, apoi mitropolit al Moldovei între anii 1605 şi 1608), atunci când a descoperit acest manuscris după 60 de ani de la scrierea lui18, a fost impresionat de starea deplorabilă în care se afla: cartea se învechise, rămăsese fără coperţi («искажена»), şi nu se mai folosea la Liturghie din cauză că era prea grea şi nu era la îndemână să fie scoasă în timpul slujbei la canonarhie («на кенурхание»)19.

În acelaşi timp, pare curioasă decizia episcopului Theodosie Barbovschi nu doar de a restaura (înnoi) legătura manuscrisului20, împodobindu-l cu o ferecătură de argint cu motive florale, ci şi de a desface manuscrisul în două părţi liturgice – în Triod şi Penticostar. În urma acestei operaţiuni, greutatea cărţii s-a micşorat şi, despărţită în două volume separate, putea fi scoasă şi purtată în tipul slujbelor fără mare efort.

Această însemnare este valoroasă şi pentru că ne oferă un punct de pornire în căutarea şi identificarea celorlalte părţi ale manuscrisului pe pergament (începutul şi sfârşitul Triodului, începutul şi sfârşitul Penticostarului) creat în timpul episcopului Theodosie în 1543. O primă încercare de cercetare a menţionării lor în cataloagele şi descrierile de manuscrise slave pe pergament aflate la îndemâna autorului încă nu s-a soldat cu succes.

În ceea ce priveşte continuitatea spirituală a slujirii pastorale a episcopilor de la Rădăuţi – de la Theodosie din 1543, la Theodosie din 1603 – reflectată în soarta manuscrisului, trebuie să remarcăm că aceasta a avut urmări. Exemplul de atitudine atât de grijulie şi atentă faţă de cartea manuscrisă a episcopului Theodosie Barbovschi nu este nici pe departe singurul, căci el a fost comanditarul unui şir întreg de alte codice manuscrise ajunse până în zilele noastre. Este vorba de următoarele cărţi manuscrise:

18 Această donaţie a episcopului Theodosie către biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi nu a

fost singura. Se cunoaşte faptul depunerii în acelaşi locaş a unui Praxapostol manuscris pe pergament din 1543 (Olimpia Mitric, Catalogul manuscriselor slavo-române din Biblioteca Mănăstirii Suceviţa, Suceava, 1999, p. 44–48, nr. 8).

Remarcăm în treacăt cu această ocazie că includerea Triodului din colecţia Academiei de Ştiinţe a Iugoslaviei (inv. IU-d-108) între cărţile provenind de la Rădăuţi, specificată în bibliografia românească (Radu Constantinescu, Manuscrise de origine românească…, p. 63, nr. 302; Mircea Pahomi, Biserica episcopală Sf. Nicolae (Bogdana) din Rădăuţi, secolele XIV–XIX (II), în AB, IV, 1997, 2, p. 377, nr. 6) este greşită. Descrierea cărţii nu cuprinde menţiuni în acest sens (v. V. Mošin, Ćirilski rukopisi Jugoslavenske akademije, 1, Zagreb, 1955, p. 218–219).

19 Termenul a fost creat de la termenul „canonarh” şi desemnează cântările în cele două strane în timpul liturghiei. V. Православная энциклопедия, 30, Moscova, p. 267–269, voce „Канонарх”.

20 La examinarea directă a manuscrisului nu se observă urme ale restaurării (înnoirii) textului.




1. Minei pe martie, sfârşitul secolului al XVI-lea, hârtie, 248 file (Rusia, Moscova, Biblioteca de Stat a Rusiei, Colecţia E. E. Egorov, fond 98, nr. 760)21;

2. Minei pe august, 1601, hârtie, 309 file (Rusia, Moscova, Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moscova, nr. 1724)22;

3. Liturghii şi cântări pentru sărbători, 1604, pergament, 81 file (România, Mănăstirea Suceviţa, nr. 3)23;

4. Minei pe mai, 1607, hârtie, 181 file (România, Mănăstirea Suceviţa, nr. 18)24;

5. Molitfelnic, 1606, hârtie, 274 file (România, Mănăstirea Suceviţa, nr. 21)25;

6. Minei pe noiembrie, 1608, hârtie, 344 file (Rusia, Moscova, Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moscova, nr. 487)26.

*

Triod-Penticostar

Data: 1543; reînnoit la 1603.

Suportul: pergament, 146 f.

Mărimea: manuscris in 2º (33 × 22 cm).

Copistul: caligraful Crăciun; scriere semiuncială, ortografie mediobulgară, text accentuat.

21 Damaschin Mioc, Materiale româneşti în arhive străine, în SMIM, VI, 1973,

p. 340–341, nr. 12; Radu Constantinescu, Manuscrise de origine românească…, p. 99, nr. 497; Virgil Cândea, Mărturii româneşti…, p. 217, nr. 587.

22 E. B. Smileanskaia, N. G. Denisov, Старообрядчество Бессарабии: книжность и певческая культура, Moscova, 2007, p. 40.

23 Olimpia Mitric, Catalogul manuscriselor slavo-române din Biblioteca Mănăstirii Suceviţa, Suceava, 1999, p. 23–25, nr. 3.

24 Ibidem, p. 67–68, nr. 18. 25 Ibidem, p. 73–75, nr. 21. 26 Т. А. Kruglova, Краткое описание рукописей, найденных в 1973 г. на территории

Молдавской ССР и Одесской области УССР, в Из истории фондов Научной библиотеки Московского университета, Moscova, 1978, p. 153, nr. 7 (interpretare greşită a numelui caligrafului drept Culuil; lectura corectă este Prohor); N. A. Kobeac, I. V. Pozdeeva, Славяно-русские рукописи XV–XVI веков Научной библиотеки Московского университета, Moscova, 1981, p. 6, 110–112, nr. 37 (alcătuitorii au citit greşit „монастырь Сучавин” drept mănăstirea Suceava în loc de Suceviţa; interpretare greşită a numelui caligrafului drept Culuil în loc de Prohor); E. B. Smileanskaia, N. G. Denisov, Старообрядчество Бессарабии: книжность и певческая культура, Моscova, 2007, p. 40 (se indică greşit mănăstirea Suceava în loc de Suceviţa), 135; Virgil Cândea, Mărturii româneşti…, p. 191–192, nr. 378; A. D. Pascal, Новый автограф молдавского писца Прохора начала XVII века, în Лингвокультурологические исследования развития русского языка в условиях полиэтнической среды: опыт и перспективы. Труды и материалы, 2, Kazan, 2018, p. 148–151.




Decorurile: frontispiciu cu împletitură balcanică în forma a trei cercuri întrepătrunse, executată în contur dublu, cu împletitură şi lăstari ornamentali şi cu colorare în chinovar, albastru, verde, cafeniu-deschis (f. 1); ligatură cu aur în titluri (f. 12, 48v, 69, 93, 111, 134v) şi cu chinovar (f. 11, 59); iniţiale cu aur şi lăstari fini ornamentali (f. 146, 146v); iniţiale fine mărunte cu aur şi chinovar şi cu lăstari ornamentali; iniţiale mărunte cu chinovar.

Cuprinsul: f. 1. В пѧ(к) ѕ҃ не(д) пѡста (În Joia Săptămânii a Şasea a Postului);

f. 11. В сѫ(б) ве(ч) ст҃го и праве(д)на(г) Лазара (În sâmbăta sfântului şi dreptului Lazăr);

f. 12. На велицѣи ве(ч) (La vecernia cea mare);

f. 48v. Слжба ст҃ы(х) стр(с)теи Га҃ и Спс҃а нашего Іс҃ Ха ҃(Slujba sfintelor şi mântuitoarelor patimi ale Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos);

f. 59. Въ ст҃ыи великы пѧ(к) (În Sfânta şi Mare zi Vineri);

f. 69. Въ стѧѧ и великѧѫ сѫ(б) (În Sfânta şi Mare zi Sâmbătă);

f. 93. На велицѣи ве(ч)рни стихологии (În Sfânta şi Marea Sâmbătă seara, Stihirile Învierii);

f. 111. В не(д) г҃ мироносицам (În Duminica a 3-a a Mironosiţelor).

Legătura: coperte de lemn, îmbrăcate în piele imprimată, executate în Rusia în secolul al XIX-lea şi realizate prin imitarea stilului cărţilor tipărite la Moscova în secolul al XVII-lea; s-au păstrat la începutul manuscrisului un forzaţ mobil şi la sfârşit două forzaţuri mobile (foi de gardă) din faţa copertelor.

Traducere din limba rusă de Silviu Andrieş-Tabac

A Note and a Manuscript from the Time of Petru Rareş – from Theodosius (1543) to Theodosius (1603)

(Abstract) The present study documents the history of the No. 391 manuscript from

the A. S. Uvarov Collection of the Moscow State History Museum. It is a Triodion-Pentecostarion which was commissioned by bishop Theodosius of Rădăuţi in 1543 and renewed by another bishop Theodosius (Barbovsky) of Rădăuţi in 1603. The author also publishes the hitherto unpublished dedicatory notes of both hierarchs and a brief archaeographical description of the manuscript.

Keywords: manuscripts, Rădăuţi, bishopric, Theodosius, paleography.



208 ALEXANDRU PASCAL

Fig. 1. Fila 1



209O ÎNSEMNARE ŞI UN MANUSCRIS DIN VREMEA LUI PETRU RAREŞ

Fig. 2. Fila 146r



210 ALEXANDRU PASCAL

Fig. 3. Fila 146v

O ÎNSEMNARE I UN MANUSCRIS DIN VREMEA LUI PETRU RARE – … insemnare.pdf · însemnare în...

Documents

Transcript of O ÎNSEMNARE I UN MANUSCRIS DIN VREMEA LUI PETRU RARE – … insemnare.pdf · însemnare în...