1

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

COORDONATE ALE FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ LA NIVEL

MONDOECONOMIC. STUDII, EXPERIENŢE ŞI TENDINŢE ÎN ROMÂNIA

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: PROF. UNIV. DR. MARIANA NEGRUŞ

DOCTORAND: AUREL MIRIŢOIU

SIBIU 2008

2

În contextul intensificării cooperării economice internaţionale şi dezvoltării relaţiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite, evaziunea fiscală se manifestă atât la nivel naţional cât şi internaţional.

Lucrarea „Coordonate ale fenomenului de evaziune fiscală la nivel mondoeconomic. Studii, experienţe şi tendinţe în România” abordează problematica evaziunii fiscale atât la nivel internaţional cât şi naţional, fiind analizate formele evaziunii fiscale, factorii de influenţă, relaţia între procesul de spălare a banilor şi evaziunea fiscală, economia subterană ca principală formă de manifestare a evaziunii fiscale frauduloase, mijloacele, metodele şi tehnicile de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, experienţele internaţionale dar şi ale României în această direcţie, pentru ca în final să încerce să identifice o serie de aspecte privind manifestarea evaziunii fiscale în România, în contextul globalizării pieţelor financiare şi integrării în Uniunea Europeană.

Actualitatea temei rezidă în importanţa pe care o au fiscalitatea şi reformele din acest domeniu pentru dezvoltarea economică a oricărui stat. Definirea noţiunii de evaziune fiscală şi mai ales delimitarea acesteia în evaziune fiscală legală şi fraudă fiscală au constituit şi constituie subiectul unor studii ale specialiştilor în domeniu, justificate fiind de necesitatea cunoaşterii dimensiunilor şi implicaţiilor acestui fenomen la nivel internaţional şi naţional şi, pe această bază, a stabilirii acţiunilor şi măsurilor cele mai eficiente de prevenire şi combatere.

În pofida a tot ceea ce se scrie despre cauzele, modalităţile, amploarea, controlul sau sancţiunile referitoare la evaziunea fiscală, termenii care desemnează acest fenomen sunt imprecişi, iar domeniul pe care­l explorează este incert. Cu toate acestea, perspectivele privind evaziunea fiscală nu s­au schimbat în decursul timpului, aceasta persistând în toate ţările şi în toate perioadele, în ciuda sancţiunilor aplicate.

Obiectivele urmărite în elaborarea lucrării sunt: • delimitarea teoretică şi practică a evaziunii fiscale legale de cea

frauduloasă; • identificarea caracteristicilor principalelor jurisdicţii off­shore din punct de

vedere al facilităţilor fiscale oferite; • determinarea principalelor mecanisme de spălare a banilor utilizate la nivel

internaţional şi a tipologiilor specifice României; • analiza financiară a activităţii de prevenire şi combatere a spălării banilor în

România; • definirea cauzelor, efectelor şi activităţilor specifice economiei subterane,

în cadrul căreia evaziunea fiscală se manifestă, se generalizează şi capătă noi valenţe;

• cercetarea corelaţiei între economia subterană şi nivelul fiscalităţii, corupţie şi munca la negru;

• identificarea mijloacelor de prevenire şi combatere a fenomenului evaziunii fiscale;

3

• argumentarea importanţei controlului fiscal, inspecţiei fiscale şi evidenţei fiscale în prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;

• estimarea dimensiunilor fenomenului de evaziune fiscală în România, plecând de la prezentarea metodelor şi tehnicilor de evaziune fiscală utilizate preponderent, analizând dinamica şi structura evaziunii fiscale în România şi încercând o apreciere a proporţiilor acesteia.

Lucrarea este structurată pe cinci capitole, care cercetează fenomenul evaziunii fiscale la nivel internaţional, reflectând totodată tendinţele care se conturează în România.

Primul capitol al lucrării ­ „Evaziunea fiscală – între legalitate şi fraudă” ­ se axează pe abordarea teoretică a evaziunii fiscale ca fenomen economico­social de o importanţă deosebită cu care se confruntă în prezent toate ţările lumii, a factorilor care îl generează şi favorizează şi a funcţiilor care îi determină influenţele. Un loc aparte îl ocupă delimitarea evaziunii fiscale legale de cea frauduloasă, în acest mod putându­se realiza o estimare a mărimii fenomenului, pe cele două forme de manifestare şi identifica mijloacele adecvate de prevenire şi combatere.

Unii autori consideră că evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor şi mentalităţilor defectuoase de aplicare, a nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată ca şi cei care îi provoacă prin aceasta la evaziune.

Atunci când sarcinile fiscale apasă greu asupra unei materii impozabile, acesta tinde să evadeze. Sancţiunile fiscale nu­l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le are, ci să încerce să fie mai precaut, pentru a se sustrage de la obligaţiile sale faţă de stat. Există o psihologie a contribuabilului de a nu plăti niciodată decât ceea ce nu poate să nu plătească.

Spiritul de evaziune fiscală se naşte din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină. Natura omenească are întotdeauna tendinţa să pună interesul general în urma interesului particular; ea este înclinată să considere impozitul mai mare ca un prejudiciu şi nu ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochi mai răi pe acela care vrea să­i micşoreze patrimoniul.

Este cunoscut că, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligaţiile fiscale, recurgând la cele mai variate şi ingenioase metode. A înşela fiscul se consideră în mentalitatea curentă ca o probă de abilitate, nu de necinste; a plăti ceea ce el pretinde este o dovadă de naivitate, nu de integrare.

Complexitatea sistemului fiscal este o sursă importantă de evaziune, tehnicile de aşezare, de percepere, mecanismele de reducere şi deducere a impozitelor, precum şi facilităţile fiscale, permit şi incită în acelaşi timp la evaziune fiscală. Pe măsura dezvoltării sistemului fiscal, a multiplicării regulilor şi condiţiile de aplicare a acestora, precum şi prin creşterea regimurilor derogării, toate acestea determină permanent la ascunderea masei impozabile sau la diminuarea masivă a acesteia.

4

În ultima parte a acestui capitol este analizată evaziunea fiscală internaţională, plecând de la conceptul de companie off­shore, identificând formele pe care le pot îmbrăca entităţile off­shore, caracteristicile esenţiale şi avantajele paradisurilor fiscale şi ajungând la prezentarea, din punct de vedere al facilităţilor fiscale oferite, a celor mai importante jurisdicţii off­shore, care sunt concentrate în zona Caraibe şi America Centrală, zona Asia­Pacific, zona Asia­Oceanul Indian şi zona Europa.

Zonele off­shore constituie un canal al exportului de capital din ţară, al spălării banilor şi al evaziunii fiscale. În aceste jurisdicţii, banii „murdari” se stratifică, adică se separă de sursa lor ilegală.

În acest context, în capitolul al doilea ­ „Spălarea banilor şi evaziunea fiscală” ­ este abordată problematica spălării banilor, reunind un spectru amplu de direcţii, şi anume: principalele repere în apariţia banilor „murdari” şi spălarea lor; mecanismul spălării banilor care presupune, în principiu, plasarea, stratificarea şi apoi integrarea acestora, respectiv reîntoarcerea banilor curaţi la infractor pentru utilizarea lor în condiţii de provenienţă legală; reglementările în domeniul spălării banilor, atât la nivel internaţional (Convenţia de la Viena, Recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională – GAFI 40 + 8 Recomandări Speciale privind Finanţarea Terorismului, Directivele Uniunii Europene în materie) cât şi la nivel naţional; caracteristicile esenţiale ale activităţii de prevenire şi combatere a spălării banilor în România, sarcină care revine în cea mai mare parte Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor – ONPCSB, precum şi analiza financiară a activităţii de prevenire şi combatere a spălării banilor în România în perioada 1999­ 2006, fiind surprinse tipologiile specifice de spălare a banilor; legătura între spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Deoarece încă de la început lupta contra spălării banilor s­a concentrat în mod special asupra băncilor, avându­se în vedere rolul sistemului bancar în colectarea şi transferurile de fonduri la nivel naţional şi internaţional, în acest capitol este reflectată şi componenta financiar­bancară în procesul spălării banilor.

Deoarece evaziunea fiscală se întâlneşte mai ales în cadrul economiei subterane, unde fenomenul este generalizat, în capitolul al treilea al lucrării ­ „Economia subterană – formă de manifestare a evaziunii fiscale” ­ sunt prezentate activităţile specifice, cauzele şi efectele economiei subterane. De asemenea este analizată relaţia între economia subterană şi diferite variabile: nivelul fiscalităţii, corupţia şi munca la negru.

Taxele ridicate motivează tot mai mult ţările lumii să acţioneze în economia subterană, cât timp nu există o ofertă adecvată de bunuri publice şi o infrastructură pe măsură.

Corupţia şi activităţile caracteristice economiei subterane sunt realităţi cu care se confruntă toate statele lumii. Obţinerea de informaţii despre dimensiunile corupţiei şi legătura cu economia subterană se dovedeşte a fi o sarcină practic imposibil de realizat, deoarece toate persoanele angrenate în aceste mecanisme preferă să nu poată fi identificate.

5

Munca la negru este definită ca totalitatea activităţilor remunerate care sunt legale din punct de vedere al naturii lor, dar sunt nedeclarate autorităţilor publice. Această definiţie exclude activităţile criminale. Crima şi frauda fiscală se situează în afara politicii de angajare, ceea ce nu înseamnă că există legături directe între fraudă şi angajare, dar nici o delimitare efectivă (de exemplu, spălarea banilor poate lua forma muncii la negru).

În ultima parte a acestui capitol se încearcă o cuantificare a dimensiunilor economiei subterane atât la nivel internaţional cât şi în România, pe baza metodelor de estimare recunoscute.

Capitolul al patrulea al lucrării ­ „Prevenirea şi reducerea dimensiunilor fenomenului de evaziune fiscală” ­ este consacrat analizei mijloacelor şi metodelor de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, care constituie de fapt apanajul organelor de control pentru limitarea evaziunii fiscale şi menţinerea unui echilibru între contribuabil şi bugetul statului. În acest sens este subliniat rolul controlului fiscal – care urmăreşte realizarea sumelor cuprinse în bugetul de stat, respectarea de către toţi agenţii economici a reglementărilor fiscale şi financiar­contabile şi achitarea tuturor obligaţiilor către stat –, al inspecţiei fiscale – care are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora – şi al evidenţei fiscale – care colectează date referitoare la faptele şi penalizările aplicate contribuabililor care au încălcat disciplina fiscală, precum şi la măsurile de executare a constrângerii fiscale în aceste situaţii – în prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Fiind un fenomen prezent în plan economic şi social, cu multiple forme de manifestare, evaziunea fiscală reprezintă o ameninţare pentru procesul de realizare a veniturilor statului. Amploarea pe care a luat­o acest fenomen este îngrijorătoare deoarece, în lipsa măsurilor de prevenire şi combatere, el poate avea efecte negative asupra stabilităţii economice.

Eradicarea totală a evaziunii fiscale este imposibilă, inspectorii fiscali încercând doar o limitare rezonabilă a acesteia. Statul, prin mijloacele pe care le deţine şi cu instituţiile pe care le are în subordine, trebuie să se angajeze în identificarea şi combaterea evaziunii fiscale şi a efectelor acesteia.

Analiza se opreşte şi asupra mijloacelor de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale în România, care au suportat modificări de­a lungul timpului, dar care necesită în continuare o perfecţionare şi o adaptare, fiind evidenţiate modalităţile de sancţionare a faptelor de evaziune fiscală. Studiile efectuate au demonstrat că aplicarea unor măsuri aspre nu are neapărat un rol reparator, de a încasa impozitul datorat, ci mai degrabă un rol preventiv, pentru descurajarea acestor fapte.

Ultima parte a capitolului este destinată analizei acţiunilor de luptă împotriva fraudei şi protecţie a intereselor financiare comunitare, atât la nivelul Uniunii Europene cât şi la nivelul României. Ne referim în principal la activităţile de depistare

6

şi monitorizare a fraudei vamale, a evaziunii fiscale, precum şi la lupta împotriva corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale în detrimentul intereselor financiare comunitare, statele membre având principala responsabilitate în combaterea fraudei.

Frauda, corupţia şi alte activităţi ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene eludează procesele existente în legătură cu gestionarea şi controlul fondurilor comunitare sau exploatează punctele slabe ale acestora.

Întărirea luptei anti­fraudă în România nu a fost numai o exigenţă a aderării la Uniunea Europeană, ci şi o condiţie indispensabilă pentru construirea unei culturi a transparenţei în utilizarea banului public. În acest sens, începând cu anul 2005 a fost adoptată Strategia Naţională de Luptă Anti­Fraudă pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, care asociază prevenirea şi combaterea fraudei pentru a asigura o protecţie efectivă şi echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Fără o analiză profundă şi sistematică a mecanismelor interne ale fenomenului evazionist este dificil să se găsească instrumentele şi măsurile care să conducă la combaterea şi prevenirea evaziunii fiscale. Eradicarea acestui fenomen nu se poate realiza decât prin suprimarea cauzelor care l­au generat sau care îi favorizează existenţa.

Ultimul capitol al lucrării ­ „Aprecieri privind manifestarea evaziunii fiscale în România” ­ reuneşte analize şi cercetări privind manifestarea fenomenului de evaziune fiscală în România, incluzând argumentele care susţin existenţa şi creşterea dimensiunilor evaziunii fiscale, identificarea metodelor şi tehnicilor de fraudare utilizate în perioada 1990­2007 şi, nu în ultimul rând, o estimare a mărimii evaziunii fiscale în România, atât în domeniul consumului cât şi în cel al venitului.

Evoluţia şi dinamica fenomenului evazionist, a prejudiciilor înregistrate prin evaziune fiscală demonstrează, pe fondul situaţiei economiei româneşti, că s­au amplificat cazurile de eludare a legilor fiscale, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Schemele de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale au fost în permanenţă perfecţionate, mijloacele şi pârghiile de ordin legislativ şi administrativ fiind insuficiente pentru a le contracara.

Evaziunea fiscală este un fenomen larg răspândit. Diferenţele în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi onestitatea pot explica eterogenitatea evaziunii fiscale în rândul contribuabililor şi în cadrul ţărilor lumii. Deşi teoria normativă a impozitării a fost extinsă la instrumentele sistemului fiscal (de exemplu, intensitatea constrângerii), nu există decât foarte puţine analize empirice pentru a pune în aplicare aceste reguli.

Statutul de ţară membră a Uniunii Europene a adus Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală noi sarcini începând cu luna ianuarie 2007, în ceea ce priveşte verificarea circulaţiei mărfurilor între statele membre, schimbul de informaţii privind declararea, înregistrarea şi plata taxei pe valoarea adăugată şi accizelor aferente schimburilor intracomunitare, precum şi supravegherea operaţiunilor comerciale cu ţări din afara spaţiului Uniunii Europene, pentru care nu se mai achită TVA în vamă.

7

Aceste atribuţii suplimentare presupun noi direcţii de acţiune în domeniul controlului taxei pe valoarea adăugată şi accizelor.

De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2007 a devenit funcţional şi sistemul de schimb de informaţii şi cooperare administrativă pe linie de accize, prin intermediul bazei de date SEED şi sistemului de alertă prealabilă şi de verificare a mişcării bunurilor accizabile. Aceste sisteme permit urmărirea mişcării bunurilor şi verificarea modului de desfăşurare şi de încheiere a transporturilor de produse accizabile.

Administraţiile fiscale din întreaga lume sunt influenţate în prezent de fenomenul globalizării şi al creşterii vitezei de transmitere a fluxurilor informaţionale. Acestea sunt impuse de amplificarea pretenţiilor contribuabililor, ceea ce determină o cerere crescută pentru un serviciu eficient, orientat spre client, un management transparent şi accesul liber la informaţie.

Tendinţa persistentă către globalizare atrage după sine o creştere semnificativă în magnitudinea şi complexitatea investiţiilor, tranzacţiilor şi prestaţiilor internaţionale, inclusiv în formă "dematerializată". Efectul principal al globalizării în plan fiscal este acela că dificultatea controlului fenomenului de evaziune fiscală capătă o pondere tot mai mare.

Cercetarea ştiinţifică efectuată este subordonată cunoaşterii cât mai cuprinzătoare a dimensiunilor evaziunii fiscale la nivel internaţional, în general şi la nivelul României, în special, fără ca imaginea oferită să dea răspuns la toate problemele pe care le ridică acest fenomen.