Realizarea educatiei morale prin activitati cu continut religios

Educaţia religioasă este una din laturile educaţiei, alături de educaţia intelectuală, educaţia fizică, educaţia estetică, educaţia civică etc. Toate aceste componente contribuie la realizarea idealului educaţional.

Educaţia religioasă este importantă întrucât în lumea modernă există tendinţa de a considera viaţa morală independentă de exigenţele religiei. În trăirea religioasă îşi au originea influenţe adânci, care pot determina pe om la fapte morale, în conformitate cu imperativele divinităţii. Educaţia religioasă este temelia educaţiei morale; preceptele moralei creştine nu sunt produsul raţiunii omeneşti, ca în etica filosofică, ci sunt revelate. De aceea, creştinul are certitudinea că Dumnezeu nu este o simplă construcţie a speculaţi ei, ci că El există aievea.

Educaţia religioasă are şi însemnătate culturală, întrucât prin cultură spiritul transcende natura. Cultura este deci urmarea acestei năzuinţe şi, ca atare, este înzestrarea spirituală a omului care, chinuit de nostalgia după fericire şi desăvârşire, zămisleşte opere ce-l înalţă şi-l înnobilează.

Educaţia religioasă este importantă şi din punct de vedere social; ea înseamnă educaţia omului în comunitate , prin comunitate şi pentru comunitate.Reperele axiologice ale educaţiei religioase sunt: iubirea, încrederea şi libertatea.

Când este apt copilul să asimileze valorile esenţiale ale umanităţii?

La ce vârstă e mai potrivit să introducem educaţia religioasă?

Care sunt argumentele de ordin psihopedagogic ce stau la baza unui astfel de demers didactic?

Sunt întrebări asupra cărora au meditat şi continuă să mediteze toţi cei ce se ocupă de educarea copiilor. Răspunsurile converg asupra ideii că educaţia începe – ea trebuie să înceapă – de la cea mai fragedă vârstă.

- Un argument se referă la faptul că la această vârstă copiii învaţă foarte uşor. Psihologii vorbesc de marea plasticitate a sistemului nervos, specifică primelor

stadii şi dezvoltare psiho- motorie premergătoare şcolarităţii.

- Preşcolarii dispun de o bogată viaţă afectivă şi o mare sensibilitate, ceea ce-i face foarte receptivi la tot ce este adresat sferei sentimentelor.

- Aceasta este perioada "de ce-urilor", când copiii adresează o serie de întrebări părinţilor şi educatorilor, cum ar fi : Cine a făcut lumea? De ce vine Moş Crăciun? Cine este îngeraşul păzitor? Cine este Moş Nicolae? De ce ne aduce daruri?

Activităţile moral-religioase pot satisface curiozitatea copiilor, ajutându-i să găsească răspunsuri la problemele şi tulburătoarele întrebări pe care şi le pun.

Educaţia religioasă la vârsta preşcolară pune accent pe latura afectivă şi face apel la sensibilitatea copiilor.

Fiecare cadru didactic va avea libertatea de a-şi concepe modul în care va desfăşura acest tip de activităţi.

Preoţii vor avea rolul de consilieri pe teme religioase într-o relaţie de parteneriat profesional cu educatoarea sau învăţătoarea şi părinţii copiilor.

Se va ţine cont permanent de opţiunea părinţilor privind participarea copiilor la activităţi cu conţinut religios. Să nu uităm că educaţia religioasă a copiilor începe în familie şi trebuie să continue firesc la grădiniţă şi apoi la şcoală. Acest lucru va fi posibil numai dacă influenţele celor trei factori (familie, grădiniţă, şcoală) sunt unitare şi în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor.

Fiecare sărbătoare religioasă va putea fi pregătită printr-o suită de activităţi, cum ar fi : povestiri, memorizări, activităţi muzicale, artistico- plastice, practice, serbări, plimbări şi vizite la locaşuri sfinte, vizionarea unor casete video şi audio etc. Toate acestea sunt foarte importante în pregătirea psihologică a copiilor, pentru înţelegerea şi trăirea afectivă a momentelor religioase propriu- zise.

Se vor folosi texte şi cântece cu conţinut moral- religios, accesibil vârstei preşcolare şi şcolare, precum şi planşe ilustrate, dar şi şabloanele (de exemplu : îngeri, cizmuliţe, clopoţei etc.) necesare activităţilor practice. De asemenea, casetele video şi audio, CD- urile pot constitui materiale didactice foarte preţioase în aceste activităţi. Din fiecare text (cântec) se vor extrage pilde cu conţinut moral- religios, folositoare comportamentului de zi cu zi al copiilor.

Textele şi cântecele sunt valabile pentru toţi copiii aparţinând tuturor confesiunilor religioase, acestea venind în sprijinul ideii de a- i învăţa pe copii să convieţuiască unii cu alţii.

Se vor avea în vedere finalităţile specifice acestor tipuri de activităţi : - la grădiniţă; - la clasa I; - pentru a realiza o "trecere" firească de la grădiniţă la şcoală, pe tărâmul educaţiei religioase.

Predarea elementelor de educaţie religioasă la preşcolari este facultativă. Nu va fi planificat un orar precis al acestor tipuri de activităţi. Acestea vor fi organizate cu prilejul diferitelor situaţii ivite în fiecare colectivitate de copii sau cu prilejul sărbătoririi diferitelor evenimente religioase, specifice fiecărui colţ de ţară.

Nu este important cât de des facem aceste activităţi sau cât de mult mergem la biserică cu preşcolarii şi şcolarii. Este importantă intensitatea trăirilor afective simţite de copii în aceste momente şi cum se răsfrâng ele în comportamentul lor moral de zi cu zi. Ei trebuie să fie ajutaţi să-şi deschidă mintea şi sufletul spre credinţă nu trebuie să facem din copiii noştri nişte fanatici din punct de vedere religios şi nici să riscăm să- i îndepărtăm de adevăratele valori spirituale, prin abuz de termeni şi concepte dogmatice, pentru că astfel riscăm să obţinem exact efectul contrar scopurilor pe care ni le- am propus.

Educaţia este posibilă la toate vârstele, dar pentru realizarea ei este necesar sinergismul între harul divin şi strădaniile pentru desăvârşire a celor educaţi : " Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el" (Apocalipsa 3, 20).

Educaţia religioasă este influenţată de anumiţi factori : predispoziţia religioasă a copilului, mediul în care trăieşte, experienţa copilului. Viaţa religioasă a oamenilor se aprinde din viaţa religioasă a altora, prin exteriorizările trăirilor religioase ale acestora, dar şi prin cuvânt : "credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos" (Romani 10, 17).

Este bine să cultivăm calităţi morale ca : integritatea, fermitatea, perseverenţa, deoarece ele îmbracă pe posesori cu o putere irezistibilă – o putere ce-l întăreşte să facă binele, să reziste răului şi să suporte împotrivirea – întocmai ca Cel care este "Lumina Lumii" – Domnul nostru Iisus Hristos. "Eu sunt Lumina Lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii" (Ioan 8; 12)

Read more:

Educatia Morala si Educatia Religios-Morala

EDUCAŢIA MORALĂ implică ideea de „complexitate“, deoarece fenomenul moral în sine implică trebuinţele şi relaţiile morale, individuale sau de grup, moravurile sau deprinderile morale; acestea fac parte din structura fenomenului moral, la care se adaugă şi nivelurile constitutive ale comportamentului uman. Personalitatea activă şi creatoare a omului, formată prin educaţie trebuie să fie armonioasă, capabilă să exercite rolurile cu care societatea o investeşte, să se dezvolte liber şi integral.

- Majoritatea pedagogilor consideră că personalitatea aceasta activă,armonioasă şi creatoare, care se dezvoltă liber şi integral, trebuie să fie AUTONOMĂ(în om,nu în afara lui). Omul este în acelaşi timp şi propriul său legiuitor şi propriul său supus.

În morala creştină, omul nu este creatorul propriei sale fiinţe (căci Dumnezeueste creatorul omului) şi nici al raţiunii existenţei sale, deci nu poate fi propriul său legiuitor moral şi nici creatorul orânduirii morale în cadrul căreia el îşi desfăşoară activitatea. Din punct de vedere creştin-ortodox, legea morală este HETERONOMĂ (în afara omului), aceasta fiind de fapt o TEONOMIE (în Dumnezeu), deoarece Dumnezeu este, în ultimă analiză, izvorul tuturor legilor morale.

- Morala creştin-ortodoxă respectă libertatea de gândire şi de acţiune a fiecărui om; nimeni nu obligă pe nimeni să adere forţat la o morală sau alta, nimeni nu obligă pe nimeni să CREADĂ în Dumnezeu şi SĂ RESPECTE legile sale morale. Dacă respecţi legea morală a lui Dumnezeu, nu înseamnă că eşti “fanatic”. Dacă a respecta ”Decalogul” şi “Legea iubirii” este fanatism religios, atunci ar trebui or să se redefinească termenul ”fanatism”, ori să se răstoarne întregul sistem de valori cultural-creştine.

- Omul alege LIBER să respecte legile lui Dumnezeu prin propria sa voinţă şi nu prin constrângere. La şcoală, elevului i se prezintă învăţătura creştin-ortodoxă depre Dumnezeu şi despre legile sale morale, însă el nu este CONSTRÂNS să le şi accepte ! Elevul va hotărî dacă va accepta, la sfârşitul acţiunii actului educativ (educaţional), învăţătura de credinţă despre Dumnezeu şi Legile Sale Morale; numai el va hotărâ dacă va trăi şi se va comporta din punct de vedere moral ”religios” sau “nonreligios”. De aceea elevul, omul, trebuie să fie educat “moral” şi “religios-moral”: pentru a-şi putea manifesta dreptul de alegere. Cunoscând, elevul poate alege: modul de interpretare a lumii şi a vieţii, în care poate trăi ca om pe această lume, între BINE şi RĂU.Pentru că poţi trăi şi educat moral într-un sens religios, dar poţi trăi educat moral şi în sens nereligios, trebuie să cunoşti “realitatea” morală a ambelor sensuri, pentru a putea alege.

Diferenţa dintre cele două sensuri ale educaţiei morale (religioase sau laice) este -dacă putem spune astfel- în punctele de “referinţă”:

- morală laică-se raportează la experienţa generală de viaţă a oamenilor şi experienţa moral- individuală a acestora;- morală religioasă- se raportează la Dumnezeu-Omul Mântuitorul Iisus

-Hristos-model desăvârşit al moralei creştine- şi în acelaşi timp la modul moral raţional de viaţă al omului în relaţia lui cu Dumnezeu,cu semenii şi cu sine însuşi.Putem deci aprecia că între cele două este doar distincţie, nu opoziţie.

Nu pledăm pentru o educaţie (strictă şi constângătoare) obligatoriu religios-morală, cât pledăm pentru înţelegerea necesităţii şi posibilităţi ca prin aceasta să încercăm să-i facem pe copii (elevi-tineri)mai buni, mai înţelepţi, mai drepţi. Temeiul comportamentului moral-religios este respectarea Legii morale a Lui Dumnezeu-“Decalogul”, “Fericirile” şi “Legea iubirii” ; cel care crede în Dumnezeu, îl iubeşte pe Dumnezeu şi-i respectă poruncile, care i-au fost date omului , nu ca pe un chin, ci ca un îndreptar, pentru viaţă în iubire nesfârşită a lui Dumnezeu faţă de om. Abia după ce, prin cunoaşterea învăţăturii despre Dumnezeu şi a Legii Sale morale, omul, prin propria sa voinţă şi din iubire pentru Dumnezeu, acceptă respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi le integrează în propriul comportament, aplicându-le în relaţiile cu semeni, putem spune că omul se uneşte tainic, mistic, după har, cu Dumnezeu. La contemplaţia lui Dumnezeu se ajunge prin respectarea Legilor Morale ale lui Dumnezeu şi nu invers.

În şcoala românească azi trebuie să lăsăm elevul să aibă acces şi la educaţia moral-religioasă şi la educaţia morală laică.

Deşi valorile morale în religia creştină se fundamentează, în/ pe Dumnezeu, viaţa morală rămâne ceea ce este în esenţa sa: realizarea liberă a valorilor morale, căci credinciosul rămâne cu libertatea sa de a alege. Termenii de personalitate morală creştină şi libertate, conlucrează şi se întrepătrund reciproc :“omul are două aripi: harul şi libertatea” şi pe amândouă le are de la Dumnezeu.

Fiinţa moralităţii în religia creştină îndreptăţeşte o concepţie teonomă, fiindcă persoana noastră nu împlineşte o lege străină nouă, ci legea propriei noastre fiinţe. Omul credincios cunoaşte şi respectă astfel valorile şi normele date de Creatorul său şi prin aceasta ascultă de poruncile Acestuia, dar nu împotriva naturii sale, ci tocmai în conformitate cu ea. Pentru creştin, binele moral este inseparabil de noţiunea de Dumnezeu, deci a face bine este sinonim cu a face voia lui Dumnezeu, din iubire pentru Dumnezeu,aproapele, sine. Educaţia este un fenomen pur omenesc; animalele pentru a deveni ceea ce sunt, nu au nevoie de educaţie, dar omul, pentru a deveni OM, trebuie să capete o educaţie corespunzătoare. Educaţia este asociată omenescului, exlude hazardul, pentru a se înfăptui urmăreşte realizarea unui scop liber ales şi în ea stă un element fundamental: legătura SPIRITUALĂ dintre OM şi OM. Factorii esenţiali într-o asemenea legătură rămăn iubirea, încrederea şi libertatea.

Din punct de vedere creştin-ortodox, educaţia religios morală încearcă să perfecţioneze omul, creaţie a lui Dumnezeu, în cu şi prin Hristos, Dumnezeu-Omul. Ca şi Creaţia absolută, ea(educaţia) se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte LIBERTATEA. Fără libertate, nu poate exista viaţa morală (Libertatea înţeleasă ca disciplină spiritualizată).

Educaţia religios-morală creştină este o acţiune specific umană, care se desfăşoară conştient de către un EDUCATOR, conform unui PLAN şi unei METODE bine precizate. Ea este susţinută de iubire, de încredere şi de HARUL lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului

religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea creştină.Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup-suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează apoi în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.Educaţia religioasă este o componentă a formării spirituale a omului,care presupune asimilarea şi operarea în viaţa de zi cu zi cu noţiuni ce ţin de cultura religioasă, de formarea în spiritul moralei creştine prin iubirea de Dumnezeu, de aproapele ,de sine. Religia creştină este un mod de viaţă şi doreşte să formeze la elevi anumite atitudini în faţa lumii,vieţii şi a morţii.În viaţa omului,educaţia religioasă poate aduce mai multă bunătate,echilibru şi rezistenţă în faţa problemelor curente, a dificultăţilor şi încercărilor. Sentimentul religios este o sursă de energie şi de putere morală,deoarece avem în faţă modelul perfecţiunii:Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.Educaţia religioasă nu se confundă cu catehizarea şi exclude prozelitismul şi constrângerea.EDUCAŢIA RELIGIOS-MORALĂ face loc unui element esenţial: harul lui Dumnezeu. Forţele omului şi încercările sale nu pot duce la împlinire nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Fiul Lui Dumnezeu S-a Întrupat şi cu scopul de a se face educator al oamenilor şi a dus la ultima desăvârşire şi chipul educatorului creştin. În El, cu El, prin El, prin urcarea la culmea unde a purtat El firea omenească pe calea schimbării şi neincetatei creşteri în duh, stă TAINA EDUCAŢIEI RELIGIOS-MORALE: TAINA JERTFEI CELUI MAI MARE PUSĂ ÎN RIDICAREA SPRE SINE A CELUI MAI MIC, TAINA RIDICĂRII LA DESĂVÂRŞIREA CREŞTINĂ.Referinte :

1. Bontaş, Ioan, – „Pedagogie“, Ed. All, Buc. 1994

2. Călugăru, Dumitru, pr. prof. – „Catehetica“, manual pentru Institutele teologice, E.I.B.M. al B.O.R., Buc. 1984

3. Cucoş, C.-“Educaţia religioasă.Conţinut şi forme de realizare”,E.D.P.,Buc. 1996

4. Maciuc, Irina-“Introducere în studiul educaţiei cu privire specială asupra educaţiei religioase”, Ed.Reportografiei Universităţii Craiova, Craiova 1999

5. Stoica, Marin,-„Pedagogie şi psihologie”, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Necesitatea educatiei morale de la cea mai frageda varsta

eoria si practica stiintifica au demonstrat ca educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani de viata ai copilului si continuata apoi in mod sistematic in tot cursul vietii. Aceasta cu atat mai mult cu cat la varsta copilariei este mai receptiv la diversele influente care se exercita asupra lui.

Pedagogia stiintifica a combatut acele teorii care sustineau ca se transmit, pe calea ereditatii, calitatile si defectele morale ale parintilor, exagerand in acest fel rolul ereditatii si minimalizand rolul educatiei si al educatoarei. De asemenea, au fost infirmate acele teorii care sustineau ca mediul in care traieste copilul ii imprima insusirile morale, negand posibilitatea educatiei de ai influenta acest factor. La fel de gresita este si teoria care sustine ca morala, normele si pri

ncipiile ei nu ar fi accesibile copiilor, deoarece nivelul dezvoltarii lor ar fi corespunzator etapei primitive din istoria societatii omenesti, pe care copilul o reproduce in mod fidel.

Conceptia stiintifica asupra educatiei morale se fundamenteaza pe datele psihologiei copilului si pe practica educativ inaintata. Aceasta conceptie ne ajuta sa intelegem nu numai ca este posibila educatia morala de la cea mai frageda varsta dar mai ales necesitatea ei.

Eficienta muncii educative in gradinita de copii se bazeaza pe faptul ca varsta prescolara este varsta cea mai favorabila pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. De asemenea, varsta prescolara este perioada in care apar si se dezvolta trasaturile de vointa si caracter, in care se schiteaza personalitatea viitoare a omului. La aceasta varsta copilul este receptiv, sensibil, este usor impresionat de tot ceea ce-l inconjura, are o putere mare de imitatie.

Varsta prescolara constituie etapa in care copilul incepe sa inteleaga realitatea inconjuratoare, incepe sa-si insuseasca parerile celor din jurul lui – si cu atat mai mult a celor care-i fac educatia - , criteriile de apreciere a faptelor si, ca rezultat al procesului educativ, incepe sa devina constient de greselile sale. Intrebarile copiilor: “Asa-i c-am fost cuminte astazi?”, “Este bine asa?” constituie de fapt confruntarea criteriilor morale cu propria lor experienta. Prescolarul are, prin urmare, toate posibilitatile sa-si insuseasca in mod intuitiv si practic cele mai importante norme de comportare, mai ales in gradinita.

Necesitatea de a incepe educatia morala cat mai timpuriu este justificata si de faptul ca la varsta prescolara se formeaza cu cea mai mare usurinta automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematica de educatie morala din gradinita contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfectionarea deprinderilor insusite si la trasformarea lor in obisnuinte.

Procesul educatie morale este o activitate constienta, complexa in vederea formarii convingerilor, sentimentelor si comportamentelor morale si se realizeaza prin imbinarea rationala a metodelor si procedeelor educative: explicatie, convingere, exercitii cu caracter moral, incurajare prin organizarea unor situatii educative.

In vederea educatiei moral civice a copiilor de varsta prescolara, programa prevede:

- sa se formeze si sa se largeasca sfera de reprezentari si notiuni despre gradinita, familie, mediu soicial apropiat, orasul(satul) natal, tara;- sa se formeze reprezentari legate de munca adultilor si relatiile lor de munca;- sa se cunoasca insemnele tarii;- sa se cunoasca indatoririle copiilor la varsta prescolara;- sa se cunoasca unele evenimente si sarbatori din istoria poporului nostru cat si unele sarbatori nationale;- sa se dedzvolte sentimente de dragoste pentru limba si cultura poporului nostru;- sa se formeze deprinderile elementare de munca;- sa se formeze atitudini si comportamente;- sa se cultive calitati morale: sinceritate, harnicie, curaj, spirit de intrajutorare, spirit de colectiv.

Aceste obiective se realizeaza in mod gradat, potrivit particularitatilor de varsta ale copiilor. Astfel, daca la grupa mica li se formeaza reprezentari despre familie si gradinita, la grupa mijlocie si mare aceste reprezentari depasesc cadrul amintit. Odata cu varsta, formele de activitate se amplifica. Astfel, alturi de observari, povestiri, memorizaari care se fac la grupa mica se adauga la grupa mijlocie lecturi dupa imagini, iar la grupa mare convorbiri.

Continutul activitatilor este diferit, specific fiecarei grupe. De exemplu, sunt povestiri pentru prescolarii de la grupa mica sau mijlocie si povestiri istorice accesibile numai copiilor din grupa mare.

Varietatea metodelor si procedeelor utilizate in mod adecvat de catre educatoare contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vietii, la de dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor insusiri importante ale personalitatii.

Organizaarea judicioasa a activitatilor de educatie moral civica asigura insusirea cunostiintelor, intelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentari, formarea deprinderilor elementare de munca, educarea sentimentelor morale inalte, formarea comportamentelor morale. sursa imaginii: freeschoolclipart.com