CURS 2Posesia-stare de faptV-am spus saptamana trecuta ca vom incepe sa discutam materia de drepturi reale in mod usor ciudat. Vom incepe sa discutam chestiuni legate de drepturi reale facand referire la posesie care NU POATE FI UN DR REAL.De ce ne preocupam cu studiul posesiei daca nu e un drept? de ce e reglementata daca nu reprezinta un drept subiectiv? Raspunsul: posesia e un fapt juridic, in sensul ca posesiei ii sunt asociate efecte juridice.Notiunea de posesie exista inca din dreptul roman. Ce intelegem prin a poseda? Colegul: a se purta ca un proprietar. Posesia o vedem cu ochiul liber, o putem observa. Voi aveti haine pe voi, telefoane, etc. In principiu, toate bunurile astea s-ar parea ca le folosim. Ceea ce vedem noi e o suma de comportamente care ne trezesc noua ideea ca persoana respectiva are un drept. Aia inseamna in mare masura posesia. Faptul ca cineva in concret se poarta ca si cand ar avea un drept. De ce studiem posesia? Posesia nu se rezuma la zona drepturilor reale, dar de regula acolo e cea mai uzuala. Drepturile reale ca orice drept subiectiv nu se vad cu ochiul liber, deci cand vrei sa ai un circuit juridic functional trebuie ca cel care cumpara sa poata sa aiba o minima certitudine ca cel cu care incheie tranzactia are dreptul asupra bunului respectiv. Aceasta minima certitudine e data tocmai de posesie.Prima functie a posesie: ASIGURA PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE. Ne da posibilitatatea sa cunoastem, sa verificam calitatea de proprietar sau de titular al unui drept real asupra bunului posedat. Tocmai pt a acorda o anumita relevanta juridica posesiei Codul Civil instituie cateva reguli: posesia prezuma proprietatea (daca il posezi, pana la proba contrara se prezuma ca tu esti proprietar. Nu trebuie sa probezi prima data titlul, modul de dobandire. Prezumtie relativa).Vezi art. 937 daca o persoana se afla in posesia unui bun mobil si tu vezi asta, cu buna-credinta (eroare indusa de posesie). Posesia creeaza o publicitate eronata, falsa. Ca la reclamele alea cu detergenti . Pentru ca posesia sa isi mentina rolul dat de dreptul civil tertii de buna-credinta trebuie sa fie protejati. Daca sunt de buna-credinta ei vor fi protejati, dobandesc proprietatea chiar daca au incheiat contractul cu un neproprietar.Posesia e utilizata juridic ca un suport pentru functionarea circuitului civil, pentru ca functioneaza ca mijloc de publicitatea a drepturilor reale care sunt notiuni abstracte si nu pot fi cunoscute direct, doar indirect, mijlocit.Art. 949 si urmatoarele Actiuni Posesorii. Posesia e protejata ca o aparenta, ca ceva care poate fi constatat prin propriile simturi. Se creeaza aparenta existentei unui drept.Posesia nu e protejata juridic exclusiv in considerarea faptului ca ar reprezenta aparenta unui drept. Starea de fapt in sine e protejata juridic fara sa se sprijine intotdeauna pe o stare de drept. Ce inseamna asta? E protejat inclusiv posesorul care se poarta in fapt intr-un fel fara a avea drept. Posesia NU e un dr subiectiv si nici un atribuit al dreptului de proprietate. Posesia e protejata juridic independent de faptul ca ea corespunde sau nu in concret unei stari de drept. Ex: x are un apartament de bloc. X merge la munca in strainatate. Ramane acolo timp de 2 ani. Se intoarce dupa 2 ani constata ca la apartamentul lui de bloc nu mai e aceeasi usa si e schimbata yala. Acolo locuieste un tert Y. X sparge usa si il da afara. X e actionat in judecata de nevasta lui Y care introduce impotriva lui X o actiune posesorie. (nu avea proprietate, exclusa o actiune in revendicare) X prezinta dovada faptului ca el e proprietar in instanta. Care va fi solutia? Instanta admite actiunea posesorie si il obliga pe paratul X sa restituie posesia bunului imobil catre nevasta lui Y. De ce se admite actiunea? Oricate drepturi ai avea, nu poti tu cu manuta ta sa iti faci dreptate! Deci a doua functie a posesiei, dupa publicitatea drepturilor reale : protectia juridica a posesiei urmareste dincolo de interesul individual al posesorului asigurarea, conservarea, mentinerea ordinii sociale!!! Mai precis, actiunea posesorie urmareste nu atat opozabilitatea posesiei, cat sanctionarea deposedarii. Altfel spus, actiunile posesorii nu sunt reglementate de dragul posesorului, ci urmaresc sa sanctioneze orice fapta de deposedare a altuia. Adica nu poti tu, oricat de convins esti ca bunul e al tau, sa il deposedezi pe altul.Posesia = reprezinta o stare de fapt, un complex de comportamente, care presupun exercitarea in fapt a dreptului de proprietate sau a altui drept real principal cu intentia posesorului de a se considera si a se afirma fata de terti ca titular al dreptului subiectiv exercitat in fapt.Detentia precara e o subdiviziune a posesiei. Nu vine in contradictie cu posesia, ci cu posesia sub nume de proprietar (te porti ca si cand tu esti proprietar). Cand te porti ca si cand altul e adevaratul proprietar si tu ai un drept mai restrans, atunci te porti ca un detentor precar. E precara pentru ca o ai de la cel pe care il consideri proprietar, deci dreptul tau e temporar, pt ca doar proprietatea e perpetua, deci la un moment dat tu va trebui sa restitui bunul. Posesia are 2 elemente: corpus si animus.Corpus = ansamblul de comportamente, presupunand fapte materiale sau acte juridice realizate asupra sau in legatura cu un anumit bun. Existenta elementului corpus nu e conditionata de contactul propriu-zis/nemijlocit cu bunul posedat. Inseamna ca noi suntem in continuare acum posesori ai bunurilor mobile lasate acasa, chiar daca nu avem acum o stapanire nemijlocita asupra acelui bun. Nu pierzi posesia bunului cand il scapi din vedere. Nu trebuie nici sa il poti vedea cu ochiul liber nici sa il tii in mana. Corpusul se pastreaza chiar si cand nu se exercita acte de stapanire propriu-zisa asupra bunului, atata timp cat posesorul nu a renuntat la posesie, respectiv nu a fost deposedat de catre o terta persoana. Posesia odata dobandita prin luarea in stapanire a bunului de principiu se pastreaza cata vreme nu ai renuntat la ea sau nu ai fost deposedat de catre o persoana care intra ea insasi in posesia bunului!Animus include si animus domini. Animus nu se confunda cu animus domini!Animus = intentia posesorului de a se purta si de a se afirma fata de ceilalti ca titular al dreptului real pe care il exercita in fapt. Ex : Daca david tine telefonul in mana si se concentreaza asupra lui foarte tare si se considera proprietar. Are sau nu are posesie asupra lui? NU. De ce nu? Elementul subiectiv tine de forul interior, dar nu sunt la psiho ci la drept, chestiunile volitionale sigur ca vor fi avute in vedere (eroare, buna-credinta) dar numai in masura in care pot sa fie probate prin elemente care nu tin de persoana respectiva, pt ca altfel toti am fi posesori pe ce vrem noi. Deci elementul subiectiv nu il ai pt ca iti doresti, nu e ca la mos craciun. Elementul subiectiv se va verifica juridic numai in masura in care posesorul a avut temeiuri pt a se considera posesor asupra unui drept. ( ex: imi dai telefonul sa il folosesc nu stiu cat timp. Si vin dupa si zic ca l-am uzucapat.) pt elementul subiectiv, trebuie sa verificam daca acea persoana avea motive, avea temei pt a se considera posesorul unui drept! De obicei posesia e la adevaratul proprietar. Dar se poate intampla sa fie la altcineva. Deci ar fi de dorit ca adevaratul proprietar sa isi dea seama ca tu esti posesor. Deci trebuie sa se poata verifica prin elemente exterioare.Elementul subiectiv animus poate exista doar in masura in care acesta este justificat:1. Fie prin existenta unui titlu de dobandire a dreptului subiectiv2. Fie printr-un act de uzurpare manisfest si neechivoc indreptat in contra titularului real al dreptului respectiv Ex ipoteza 1: colega ii vinde lui david telefonul. El se considera evident proprietar. Are motiv, are act translativ de proprietate. Evident actul poate fi nul, cata vreme david nu stie,poate fi in eroare. Dar daca eroarea e scuzabila, el are elementul subiectiv animus.Ex ipoteza2: colega cere telefonul. David il ia si pleaca cu el fara acceptul ei insusindu-l. Se poarta ca si cand telefonul ar fi al lui. E act de uzurpare. Ex: hotul face act de uzurpare.Retine : elem subiectiv nu exista daca iti doresti, exista doar daca posesia e insotita de o stare de drept pentru ca ai titlu, sau exista un act de uzurpare. Numai atunci poti avea animus, altfel ii exclus.Animus domini = intentia posesorului de a se considera proprietar.Cand posesorul se considera titular al unui drept mai restrans decat proprietatea el nu are animus domini, ci un animus mai restrans ( animus sub nume de chirias, de uzufructuar, etc)Nu reduce animus la animus domini!Proba-: in favoarea posesorului functioneaza mai multe prezumtii relative printre care si prezumtia ca cel care exercita elementul corpus are si elementul animus domini. (deci daca eu am stapanirea asupra unui bun se prezuma ca eu ma consider proprietar). Distinctia dintre posesia sub nume de proprietar si detentia precara : posesorul care alaturi de corpus are animus domini este evident posesor sub nume de proprietar; toti ceilalti posesori care au un animus mai restrans vor fi simpli detentori precari. Am zis ca cel care in fapt exercita un drept de uzufruct e detentor precar. Am mai zis ca ai animus fie daca ai titlu, fie daca ai facut un act de uzurpare. Daca faci act de uzurpare vei avea animus domini. In timp ce posesia sub nume de proprietar poate exista atat in paralel cu o stare de drept care sa o justifice, cat si independent de aceasta, detentia precara este de principiu rezultatul indirect al unui stari de drept pe care o insoteste si de care e conditionata.Ex: in masura in care david fura telefonul colegei va avea posesie sub nume de proprietar. Daca ii vinde telefonul iar va avea posesie sub nume de proprietar. Fie posesie fara stare de drept, fie si cu stare de drept in paralel. Dar daca david e chirias, in statutul de detentor precar nu poti ajunge prin acte de uzurpare! Doar printr-un act juridic incheiat cu un proprietar care prin act ii constituie un drept si cand incepe sa exercite e detentor.Detentia precara de principiu nu poate fi dobandita fara a avea in paralel o stare de drept, spre deosebire de posesia sub nume de proprietar! Poti avea detentie precara si fara acordul proprietarului. (Ex: servituti- dezmebraminte imobiliare intre 2 terenuri- de regula sunt constituite prin acte juridice, dar se poate intampla ca prin lege sa se confere o servitute de trecere. La terenul infundat de exemplu ai un drept de servitute legala de trecere, esti detentor precar fara acordul proprietarului). Si in situatia asta detentia precara e tot paralela cu o stare de drept, pentru ca legea iti ofera dreptul.Exista situatii si de detentii precare exercitate fara drept. Ex : david fura telefonul colegei. Avand posesie asupra lui pentru terti se creaza publicitatea falsa ca david e proprietar. Dupa il da in chirie. Chiriasul ce e el, ca stare de fapt? Detentor precar. Ce drept are el asupra telefonului? Nu are nici un drept. In momentul in care incheie david contractul de inchiriere ii poate transmite dreptul? Nu. Si totusi tertul e detentor precar fara a avea si o stare de drept. Dar tertul e de buna-credinta, el nu stie ca a contractat cu neproprietar. Fata de el exista falsa reprezentare ca a incheiat un contract care produce efecte juridice.Detentorul precar intotdeauna, in mod invariabil, stapaneste bunul in baza unui titlu care inseamna act sau fapt juridic netranslativ de proprietate; detentia precara exista atat in ipoteza in care titlul e valabil si eficace, cat si in situatia in care titlul nu e valabil sau este lipsit de eficacitate juridica (e.g. provine de la un neproprietar) , atata timp cat detentorului precar nu ii sunt cunoscute aceste vicii ale titlului in temeiul caruia exercita stapanirea.Poti avea posesia daca ai numai corpus sau numai animus? Daca exista un detentor precar inseamna ca sigur altundeva exista si un posesor sub nume de proprietar? Intotdeauna ca sa am un detentor precar trebuie sa am si un posesor sub nume de proprietar (care de regula e si proprietar) pt care detentorul exercita stapanirea. Deci avem: proprietar, distinct de posesorul sub nume de proprietar, si dupa detentor precar.Deci david a dat in uzufruct bunul furat. Corpusul il are uzufructuarul, dar david mai are posesie chiar daca nu mai are corpus, ci numai animus domini.Retine: posesia se poate conserva si in masura in care posesorul pastreaza in propia persoana exclusiv elementul animus, in timp ce corpusul e exercitat de un altul (de detentorul precar) pentru el. Asadar, pot avea posesie daca am doar animus, nu am posesie daca am doar corpus. In cazul detentiei precare, discutam despre posesia sub nume de proprietar exercitata solo animo pe de o parte, si de o posesie pentru altul pe de alta parte. Ex: in masura in care david are un apartament si il da in chirie- el e posesor sub nume de proprietar iar chiriasul e detentor precar. Deci cand a dat bunul in detentie precara el are in continuare posesie, dar exercitata doar solo animo. Chiriasul are si el posesie pentru ca are corpus si o posesie mai restransa, exercitata pt altul.

CURS 3POSESIA-continuareVezi art 916 si urmatorul Posesia e exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate. Se aplica si in privinta posesorului care se poarta ca titular al altui drept real (dezmembraminte), cu exceptia garantiilor.Art. 918- exista anumite situatii care nu constituie posesie. Ex. Dezmembramintele. Art. 920 intervertirea precaritatii in posesie.918 si 920 transeaza foarte clar ca detentia precara e altceva decat posesia. Vezi 930 se pot uzucapa si proprietatea si dezmembramintele. La 939 observati ca daca se poseda timp de 10 ani se poate dobandi prin uzucapiune dreptul de proprietate. Deci atat in materie mobiliara cat si in imobiliara avem uzucapiune. Ni se spune clar ca prin uzucapiune putem dobandi atat proprietatea cat si dezmembramintele. atentie, uzucapiunea intervine cand nu avem un drept, poate ne-am aflat in eroare in legatura cu adevaratul proprietar. Uzucapiunea e efect al posesiei, dar nu numai a posesiei sub nume de proprietar. Uzucapezi in limita a ceea ce ai posedat! Ex: daca te-ai purtat ca un proprietar uzucapezi proprietatea. Daca te porti ca un uzufructuar, uzucapezi uzufructul. deci, atentie, detentorii pot uzucapa, nu pot uzucapa doar in contra celui pentru care poseda!!!Detentorul precar are 2 limite in viata:-Nu poate uzucapa contra celui pentru care stapaneste-Nu poate introduce actiune posesorie impotriva celui pt care stapaneste.Astea-s singurele diferente intre regimul juridic al detentiei precare si posesie. Distictia intre cele doua notiuni ramane mai mult cu o importanta teoretica.Intotdeauna uzucapiunea e contra proprietarului. Se dobandesc bunuri cu proprietar. Detentorul precar va putea uzucapa numai in situatia in care cel pentru care el detine nu e proprietar! Ex: un neproprietar are in posesie un bun si il da in uzufruct. Detentorul precar e de buna-credinta si incepe stapanirea. Dupa ce trece termenul legal, dupa ce e dat in judecata de adevaratul proprietar poate sa opuna uzucapiunea. Va putea spune ca intr-adevar nu a putut dobandi uzufructul de la un neproprietar, insa a avut animus si corpus si a fost de buna-credinta, deci a uzucapat. Nu pe cel pentru care stapaneste il contrazice prin uzucapiune, ci pe adevaratul proprietar.Ne intereseaza a clarifica sfera detentiei precare pentru a distinge detentia precara de actele de toleranta, respectiv actele de pura facultate. Art. 918 Sa n-aveti impresia ca detentia precara inseamna doar corpus! Ea presupune atat corpus cat si animus! Detentia precara, spre deosebire de posesia sub nume de proprietar, intotdeauna e justificata, intemeiata pe o stare de drept, pe un titlu. Deci detentorul intra in stapanire ca urmare a unui act juridic netranslativ de proprietate, incheiat cu posesorul sub nume de proprietar pe care detentorul il recunoaste implicit ca unic proprietar al bunului respectiv. Tocmai datorita faptului ca il recunoaste pe un altul ca proprietar detentorul nu are si nu poate avea animus domini, el considerandu-se titular al unui drept mai restrans decat proprietatea. Avand in vedere ca spre deosebire de proprietate care e un drept perpetuu, toate celelalte drepturi asupra bunurilor sunt temporare, detentorul precar isi asuma in mod invariabil tocmai prin titlul care ii justifica detentia si obligatia de a restitui bunul posedat catre posesorul sub nume de proprietar la un moment viitor. Care ar fi diferenta de continut intre detentie si posesia sub nume de proprietar? O diferenta e ca posesia sub nume de proprietar poate fi fara titlu(uzurpare) sau cu titlu(mod de dobandire) , pe cand detentorul precar intra mereu in stapanire in temeiul unui titlu. atentie, titlul poate proveni si de la un neproprietar daca detentorul e in eroare. Posesia sub nume de proprietar presupune animus domini+ corpus, pe cand detentia animus mai restrans + corpus. Deci diferenta apare la nivelul animusului. Cum demonstram elementul subiectiv? Ex: daca azi eu ma consider uzufructuar in temeiul unui titlu, pot sa ma consider maine proprietar? Sa imi schimb animusul, daca acesta tine de forul interior? atentie, elementul subiectiv, desi ii spunem noi subiectiv, e cat se poate de obiectivat. Nu conteaza ce ma consider, ci ce pot sa ma consider. Deci il demonstram prin elemente obiective(acte, titlu, etc). Elementul subiectiv e mai mult subiectiv cu numele, pentru ca el in tratate e analizat dupa criterii obiective. Singura chestiune care ne intereseaza: detentorul precar nu poate sa se prevaleze de orice beneficii juridice asociate stapanirii exercitate de el in masura in care in acest fel s-ar produce consecinte juridice defavorabile posesorului sub nume de proprietar care i-a transmis detentia bunului, prin urmare retineti ca cele 2 ipoteze in care exista distinctie de regim juridic intre detentie si posesia sub nume de proprietar: 1.Detentorul precar nu poate uzucapa in contra celui pt care stapaneste2.Detentorul precar nu poate exercita actiunea posesorie in contra celui pt care stapaneste ( vezi art. 950 alin.2)Ex: A ii fura lui B masina. B afla ca i-a furat masina si merge sa o ia cu de-a sila. A introduce actiunea posesorie impotriva lui B. B se apara invocand art. 950(2). Paratul spune, A mi-a furat masina, eu fiind proprietar, evident A are obligatia sa imi restituie masina: 950 (2) el nu poate introduce actiunea posesorie impotriva mea. Obligatia de restituire poate exista fara contract.Ca regula, actiunea posesorie nu poate fi introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia asumata voluntar ,prin act juridic, de restituire.Deci 950(2) nu se refera la detentorii fara titlu, care evident trebuie sa dea bunul inapoi(hotul) , ci la detentorii care au titlul. Nu pot exercita actiune impotriva celui de la care am detentia. Ex: eu sunt chirias si vine proprietarul sa ma scoate din apartament. Nu am actiune posesorie. Ce pot sa fac? N-am decat sa il actionez in judecata pe temei contractual. Detentia precara merge mereu in paralel cu o stare de drept.Invers, daca eu dau in detentie cuiva, pot introduce eu o actiune posesorie impotriva detentorului meu? De principiu, detentorul precar e ca un animal de companie pentru posesorul sub nume de proprietar, el nu are cum sa faca ceva prin care sa deranjeze posesorul sub nume de proprietar. Deci posesorul sub nume de proprietar nu are interes sa introduca o actiune posesorie, pentru ca detentorul cat timp ramane detentor nu tulbura/deposedeaza. Deci se poate introduce actiunea doar cand face detentorul acte de uzurpare.Ipoteza: A e chiriasul lui B si la un moment dat B decedeaza. Are un succesor C. C habar n-are ca bunul a fost dat in chirie lui A. Mai tarziu, se trezeste C ca are apartamentul. A nu a mai platit chirie dupa moartea lui B si a trecut termenul de uzucapiune. A zice ca a trecut termenul de uzucapiune si a uzucapat dreptul de proprietate. Simpla neplata a chiriei nu sugereaza in mod neechivoc faptul ca tu te consideri proprietar.Ingaduinta produce efecte juridice? Nu. In contextul asta abordam actele de toleranta si cele de pura facultate.Actele de toleranta = acte non-juridice prin care proprietarul unui bun sau titularul unui alt drept in legatura cu bunul respectiv permite unui tert sa utilizeze in interes propriu acel bun, fara a ii constitui un drept in acest sens. ( ex: daca colegul are cartela si nu mai are minute, iar tu ii dai telefonul tau, e act de toleranta, nu e niciun act juridic; in situatia asta poti oricand sa te razgandesti, caci nu avem un contract, un act juridic, avem doar o toleranta, o chestiune non-juridica, nu ai constituit niciun drept sau o obligatie juridica). Toleratul are corpus, dar nu poate avea animus. El nu are nici titlu, nu face nici act de uzurpare. Neavand posesia, toleratul nu poate beneficia niciodata de efectele asociate posesiei, mai precis toleratul nu poate sa uzucapeze, nici sa exercite actiuni posesorii.Actele de pura facultate = acte de exercitiu normal, uzual, obisnuit, al dreptului subiectiv care in mod intamplator, arbitrar, accidental, beneficiaza unei terte persoane, care indiferent, independent de durata in timp a acestui beneficiu intamplator nu poate invoca dobandirea in vreun fel a unui drept subiectiv la acel beneficiu.Ex: am 2 terenuri situate unul in amonte si unul in aval, deci is in panta, si pe terenul in amonte exista un izvor de apa, si proprietarul terenului in amonte datorita neglijentei permite unei cantitati considerabile de apa sa se scurga pe terenul in aval. Proprietarul terenului in amonte moare si succesorul sau construieste chestii sa nu mai piarda apa. Proprietarul terenului in aval vine si spune ca dupa 40 de ani a uzucapat servitutea de a primi apa. Nu a dobandit niciun drept, a fost un act de pura facultate. Nu a existat act de uzurpare si nici titlu, nu poate avea animus deci nici posesie.Ex2: vecinul nu parcheaza pe locul lui de parcare si parchez eu. Dupa 20 de ani isi cumpara masina si parcheaza el. Pot eu invoca uzucapiunea? Daca mi-a zis ba baiatu vezi ca e locul meu si eu m-am impotrivit, am act de uzurpare si pot incepe sa uzucapez. Dar daca m-a lasat el si a zis ba vecine foloseste linistit e act de toleranta. Art. 919 (1) din corpus se prezuma animus domini. Art. 919(2) - prezumtia ca daca tu exerciti acte de stapanire se prezuma ca tu ai elementul subiectiv animus domini. A doua prezumtie: daca tu ai inceput ca detentor precar sau ca tolerat, se prezuma ca tu ai ramas detentor precar sau tolerat. Amandoua sunt prezumtii relative.Ex: daca tu te consideri posesor sub nume de proprietar, dar vine vecinul si demonstreaza ca ai inceput ca detentor precar sau tolerat se prezuma ca ai continuat asa. Poti demonstra contrariul prin intervertirea detentiei precare in posesie sub nume de proprietar.A nu se confunda intre prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate :1.Daca am corpus se prezuma ca am animus domini2.Daca am corpus se prezuma ca am proprietatea (din simpla posesie se prezuma ca ai dreptul de proprietate)

Cazurile de intervertire art. 920Intervertire = schimbarea, transformare. Intervertirea inseamna inlocuirea unei stari de fapt cu o alta stare tot de fapt. Mai precis, prin intervertire detentia precara sau starea de tolerat se transforma in posesie sub nume de proprietar.! Prin intervertire nu se dobandesc drepturi. Intervertirea produce efecte exclusiv in zona starilor de fapt !Intervertirea produce modificari la nivelul elementului subiectiv animus. Detentorul precar are un animus mai restrans si il modifica in animus domini. Intervertirea e posibila doar daca cel interesat dobandeste un titlu translativ de proprietate cu privire la bunul stapanit, sau face un act de uzurpare manifest a posesiei exercitate de catre cel pentru care a inceput initial stapanirea. Intervertirea nu poate avea loc exclusiv la nivelul forului interior, nu e suficient sa isi doreasca. Modificarea animusului nu se poate produce exclusiv prin vointa detentorului, trebuie sa existe un titlu sau act de uzurpare.920 lit a: chiriasul cumpara bunul de la cel care poseda bunul. Chiriasul e de buna-credinta si nu stie ca el cumpara de la un neproprietar. Are animus domini in baza unui titlu. Daca chiriasul cumpara de la proprietar are loc intervertirea, dar simultan se dobandeste si dreptul, deci nu intereseaza ca a intervertit pentru ca oricum a devenit proprietar. Dar daca a cumparat de la un neproprietar ma intereseaza sa am posesie sub nume de proprietar, ca sa pot uzucapa proprietatea.Deci art. 920 lit. a prezinta interes cand titlul e de la un neproprietar. Dar detentorul trebuie sa fi dobandit cu buna-credinta, deci sa fie in eroare cu privire la calitatea de proprietar. Daca e de rea credinta ii trebuie uzurpare.Atentie, trebuie act cu titlu particular. Daca tu de ex esti chirias, si primesti in succesiune bunul de la proprietar, dar el se dovedeste a fi de la un neproprietar, nu poti invoca 920 pt ca transferul e universal, deci succesorul continua posesia inceputa de de cuius.Art. 920 lit. b : actele de rezistenta pot fi acte materiale (ex nu il lasi sa intre pe proprietate) , dar pot fi si acte juridice.Ex: chiriasul invoca in litigiu ca el se considera proprietar, si nu chirias. Acesta reprezinta un act de rezistenta? Nu a fost considerat ca act de rezistenta pt ca in speta nu era parte cel pt care chiriasul stapanea. Daca posesorul sub nume de proprietar pentru care a inceput stapanirea nu poate lua act de actul de uzurpare, acesta nu valoreaza intervertire. Nu e manifest fata de posesorul sub nume de proprietar.Actul de uzurpare trebuie sa fie un act juridic sau act material din care sa rezulte in mod neechivoc faptul ca detentorul precar nu il mai recunoaste ca proprietar pe cel pentru care a inceput stapanirea si mai mult, detentorul precar se considera, se afirma, se poarta ca si cand el ar fi adevaratul proprietar.Deci pt a fi ipoteza de intervertire pe pct b trb sa rezulte 2 lucruri: nu te mai consider pe tine ca proprietar, ci pe mine. Al doilea lucru, actul de rezistenta trebuie sa fie manifest fata de posesorul sub nume de proprietar pt care posed.

CURS 4Posesia: viciile posesiei si efectele posesiei

- Obs! De principiu posesorul nu este tinut sa probeze caracerul util, neviciat al posesiei sale deoarece acesta se prezuma legal, avem o prezumtie legala in sensul ca posesia sa este neviciata.- De ce anume posesorul este interesat de aceasta prezumtie?, Pentru ca de principiu efectele juridice care sunt asociate posesiei se produc numai in masura in care posesia este utila, adica neviciata, asadar ca regula: uzucapiunea, dobandirea fructelor etc. functioneaza doar in favoarea posesorului care se poate prevala de o posesie neviciata, avem o singura exceptie, ipoteza in care legea asociaza efectele juridice unei posesii viciate, aceasta unica ipoteza se regaseste in cazul actiuni posesorii speciale, mai precis in timp ce de principiu actiunea posesorie oricare ar fi ea pentru a fi admisibila, presupune cerinta ca reclamantul sa probeze printre altele ca a avut o posesie utila, neviciata, in mod exceptional in cazul actiuni posesorii speciale care sanctioneaza deposedarea prin violenta se admite ca reclamantul sa introduca o astfel de actiune si sa aiba castig de cauza chiar in ipoteza in care posesia lui a fost viciata.-Prin protejarea juridica a posesiei se urmareste si sanctionarea deposedarii, ori in masura in care deposedarea se face prin violenta, fapta este considerata in mod traditional extrem de grava, prin urmare legiuitorul permite sanctionarea ei chiar daca reclamantul la randul sau avusese inainte de deposedare o posesie viciata.Ex: X te deposedeaza prin violenta si tu mergi peste un an si il deposedezi; tu nu poti sa folosesti la randul tau violenta chiar daca initial si el te-a deposedat prin violenta.-!!!!De principiu posesia produce efecte juridice doar in masaura in care este utila, neviciata si are o singura exceptie: actiunea posesorie speciala.- Reaua si buna credina in materie posesorie. - Reaua-credinta nu este un viciu al posesiei.-Intr-o actiune posesorie nu va avea relevanta si nu se va putea discuta buna sau reaua credinta deoarece in actiunile posesorii nu se discuta stari de drept.-Buna sau reaua credinta a posesorului inseamna ca posesorul stie sau nu stie ca nu are dreptul pe care il exercita in fapt. Judecatorul posesoriului nu are voie sa faca acest lucru, in masura in care instanta, in analiza unei actiuni posesorii, ar cerceta buna sau reaua credinta a reclamantului/paratului, ar semnifica incalcarea regulii Non Cumulului Posesorului Cu Petitoriului- Intervertirea poate sa aiba loc si daca dobandirea se produce de la adevaratul proprietar doar ca atunci nu mai are miza, caci adevaratul proprietar poate sa iti transmita prin act dreptul de proprietate.- In dreptul civil avem doua semnificatii pentru buna-credinta, o semnificatie buna-credinta comportament, cea de a doua semnificatie buna-credinta eroare.- Atunci cand spre exemplu legea civila spune ca: Art 1170 C civ. - se refera la buna credinta comportament.-Art 14 C civ. - se refera la buna credinta comportament care se prezuma.- Intrebare: In materia posesiei se aplica sau nu se aplica prezumtia de la art 14 C civ. si la buna-credinta eroare??? Raspunsul de principiu este ca NU, buna-credinta eroare NU se prezuma.- Buna credinta eroare reprezinta eroarea scuzabila, legitima a posesorului in legatura cu calitatea sa de titular al dreptului pe care il exercita in fapt, va fi de buna-credinta posesorul care NU stie, NU cunoaste realitatea, ca dreptul real pe care il exercita in fapt nu-i apartine.- Buna sau reaua credinta intra in discutie numai in situatia in care exista neconcordanta intre starea de fapt si starea de drept. Pentru ca buna-credinta este eroare, daca eu sunt proprietar si ma si cred proprietar unde este eroarea? Buna sau reaua credinta apare doar in situatia in care exista neconcordante intre starea de drept si starea de fapt, adica situatia in care posesorul nu este titular al dreptului pe care il exercita.-Buna credinta eroare care joaca un rol foarte important in materia posesiei si a actiunilor posesorii etc., nu se prezuma, dar cum se demonstreaza? Art 920, al (2) C civ. - textul face distinctie dupa cum in discutie este posesia bunurilor mobile respectiv posesia bunurilor imobile.Art 901 C civ. Dobandirea cu buna credinta a unui drept tabular, al (2) lit. c). - la buna credinta trebuie sa existe o inexactitate intre fapt si drept, prin urmare posesorul unui bun imobil va fi de buna credinta daca demonstreaza ca a consultat cuprinsul CF, se incadreaza pe conditia de la art 901 si adauga in final 901 "nu a cunoscut pe alta cale" adica altfel decat prin intermediul CF, nu a cunoscut pe alta cale este un fapt general care nu poate fi probat, posesorul pentru a-si demonstra buna-credinta cu care stapaneste imobilul va trebui sa probeze doar ca s-a increzut si a contractat in concordanta cu cuprinsul CF, faptul de a nu fi cunoscut pe alta cale este general si nu poate fi probat, se poate face doar proba contrara de catre cel interesat sa demonstreze ca asta totusi o cunoscut un anumit element care sa ii dea posibilitatea sa stie ca cuprinsul CF este inexact.Ex: Cumpar un bun imobil de la X care figureaza in CF ca proprietar tabular, eu spun ca sunt de buna credinta, la un moment ulterior la care contractul lui X este desfiintat si X se cere radiat din CF, eu spun ca am fost posesor de buna credinta ca m-am increzut in cuprinsul CF.Cata vreme cel interesat nu poate sa probeze ca eu am cunoscut pe alta cale faptul ca actul de dobandire a lui X era lovit de nulitate sunt de buna credinta: daca am cunoscut acest lucru pe alta cale voi fi un posesor de rea credinta. In materie mobiliara lucrurile se complica, pt ca in materie mobiliara nu mai avem un sistem general de publicitate unde sa te pui sa zici gata am bifat sunt in ordine, ce se intampla in materie mobiliara?, art 920 "restul bunurilor nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca"Ce inseamna nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca? Iarasi " nu a cunoscut" este un fapt general, nu trebuie sa probeze el, ci sa vina cealalta parte interesata sa probeze ca nu a cunoscut, dar adauga textul "nici nu trebuia sa cunoasca", cum demonstreaza posesorul ca nu trebuia sa cunoasca? Ca a depus toate diligentele, ca s-a purtat ca un bun parinte de familie, cum demonstrezi ca ai depus toate diligentele?, care este suma tuturor diligentelor?, cum probezi acest lucru? Raspuns: NU trebuie sa probezi acest lucru, pt ca acest lucru se prezuma. Cine-l prezuma? Art 14 C civ al (2) care, ATENTIE! nu prezuma buna credinta eroare ci prezuma buna credinta comportament care inseamna ca ai depus toate diligentele, deci in materie mobiliara tocmai pentru ca nu exista un sistem de publicitate care sa dea posesorilor posibilitatea sa verifice calitatea celor de la care dobandesc bunul, textul ne spune art 920 al (2) "nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca" adica posesorul va fi de buna credina cand? In situatia in care a depus toate diligentele pt a se informa si pana la proba contrara se prezuma intotdeauna ca a depus toate diligentele si aceasta prezumtie rezulta din art 14 C civ.Art 14 C civ. cu prezumtia de buna credinta are si o functie tehnica, in masura in care tu ca posesor ai obligatia sa te informezi in legatura cu calitatea celui de la care dobandesti bunul, aceasta obligatie ar trebui sa fie oarecum circumscrisa; bun daca am obligatia sa fac ceva, orice obligatie are un obiect determinat, legea nu poate sa circumscrie in materie mobiliara obiectul acestei obligatii, tocmai pentru ca nu poate sa faca lucru asta te scuteste pe tine, cel obligat sa te informezi, de proba ca ti-ai indeplinit aceasta obligatie si il lasa pe celalalt, adversarul tau sa demonstre un fapt punctual din care rezulta ca nu ai depus toate diligentele. Acum dupa ce am discutat chestiunile legate de buna/rea credinta si am subliniat ca nu este un viciu al posesiei sa analizam viciile posesiei propriu-zise, mai intai singurul viciu absolut al posesie este discontinuitatea, ce inseamna ca este un viciu absolut? Este un viciu care poate fi invocat in contra, impotriva posesorului de catre orice persoana interesata, toate celelalte vicii sunt relative, prin urmare pot fi invocate doar de anumite persoane;inainte de a defini treaba aceasta hai sa ne oprim sa facem cateva observatii:

1.De ce ne intereseaza discontinuitatea? Posesia nu se poate niciodata analiza in lipsa unui interval de timp: spre exemplu speta aia cu A care deverseaza combustibil pe terenul lui B am zis bine-bine dar deversarea in sine daca ar face-o chiar pe terenul ala nu ar fi acesta un act de dispozitie materiala, adica nu se poarta A ca proprietar fiindca numai un proprietar ar putea sa faca acte de dispozitie materiala, imaginandu-ne ca cu intentie deverseaza sau A sparge un geam al casei lui B, nu se poarta A ca si cand ar fi proprietar al casei, pentru ca numai un proprietar al casei poate sa faca acte de dispozitie materiala in ambele ipoteze pe care le-am pus in discutie????. Bineinteles ca daca spargi geamul sau daca arunci motorina sau stie ce Dumnezeu, evident ca faci un act de dispozitie materiala, se ridica intrebarea, bun daca faci un act de dispozitie materiala nu am definit noi posesia ca exercitiul in fapt al unui drept??? Ori actul de dispozitie materiala este tocmai exercitarea unuia dintre atributele proprietatii; bun dar daca exercita un drept nu incepe el o posesie contrara celuilalt si atunci nu il deposedeaza? Raspunsul este evident ca nu, de ce nu? pentru ca, si vom relua chestiunea asta la actiunile posesorii, deposedarea sau tulburarea posesiei nu se poate face printr-un act izolat, ea presupune o repetitie in timp, intentia altuia de a se comporta ca titular al unui drept asupra unui bun pe care tu il stapanesti nu poate rezulta dintr-un act izolat prin care el iti distruge bunul aceasta intentie poate sa rezulte doar dintr-un comportament al lui, intins pe o perioada de timp, asta este o prima ipoteza in care rezulta foarte clar ca posesia nu poate fi analizata in lipsa unui interval mai lung sau mai scurt de timp. 2.A doua ipoteza este fix asta pe care o discutam noi acuma, cerinta ca posesia sa nu fie discontinua; iarasi discontinuitatea se poate analiza numai daca ne raporam la un interval de timp.3.A treia ipoteza pe care tot astazi o sa o invatam, care iarasi confirma posesia analizata in legatura cu un moment punctual, cerinta de la actiunea posesorie generala care ne spune ce?, ca reclamantul pentru a avea castig de cauza trebuie sa fi avut o posesie minim un an. Logica: o sa o reluam la actiunea posesorie, de fapt pentru orice actiune posesorie instanta trebuie sa compare 2 posesii: posesia reclamantului care a fost deposedat dar anterior a fost posesor si posesia paratului; de ce anume, ce motiv ar avea instanta sa dea castig de cauza reclamantului cata vreme reclamantul nu a fost mai posesor decat paratul??? Si instanta nu poate sa faca apel la stari de drept, criteriul pe care legea il instituie este durata in timp a posesiei. Cerinta unu: reclamantul sa fi avut o posesie de minim un an, cerinta doi:sa nu fi trecut un an din momentul in care reclamantul a fost deposedat, adica din momentul in care paratul a devenit posesor. Inseamna ca daca cele 2 cerinte sunt indeplinite in principiu, totdeauna ar trebui ca posesia reclamantului sa fie mai lunga in timp decat posesia paratului care este mai mica de un an iar a reclamantului de cel putin un an. O sa vedem ca datorita modului de reglementare a Codului civil legiuitorul a dat-o in bara si cu treaba asta si se va ajunge la situatii in care nu se mai aplica acest rationament dar la origine adica in reglementarile de unde a preluat legiuitorul roman aceasta o fost ratiunea: comparand doua posesii, care este criteriul?, criteriul este durata in timp, care dintre posesii a avut o durata mai lunga ala va primi castig de cauza.Retineti: avem trei ipoteze care confirma analiza posesiei prin raportare la intervale de timp: discontinuitatea, cerintele admisibile pentru actiunea posesorie si uzurparea care presupune ca nu poti deposeda printr-un act izolat.Discontinuitate-presupune, implica exercitarea posesiei cu intermitente anormale de timp fata de modul in care ar exercita dreptul sau proprietarul. Subliniez faptul ca pentru aprecierea caracterului discontinuu al posesiei nu folosim un criteriu abstract, mai precis disconinuitatea se verifica in concreto in functie de natura bunului, respectiv de destinatia lui economica, in rezumat unu si acelasi teren daca este teren viran presupune o posesie continua care ramane neviciata chiar daca te duci acolo o data pe an in schimb daca acelasi teren este un teren agricol presupune o posesie continua daca faci lucrarile agricole care indica prezenta ta acolo de mai multe ori in acelasi an.-uzucapiunea este o varianta de prescriptie, voi cunoasteti o prescriptie extinctiva aceasta va fi o prescriptie achizitiva, de asemenea cunoasteti cazurile de intrerupere respectiv de suspendare a termenului de prescriptie extinctiva, de principiu acele cazuri de intrerupere, de suspendare sunt aplicabile si in materia prescriptiei achizitive, uzucapiunii.Ex: am un posesor care urmareste sa uzucapeze impotriva lui X; adevaratul proprietar al bunului (X) introduce o actiune in revendicare, care este efectul actiuni in revendicare cu privire la cursul uzucapiunii? acesta se intrerupe.Din momentul in care s-a introdus actiune in revendicare mai are posesorul o posesie continua sau acesta are o posesie discontinua? Este o posesie continua, sa nu confundati termenul de uzucapiune si ipotezele in care termenul de uzucapiune se intrerupe respectiv se suspenda cu continuitatea posesiei. Mai precis o posesie continua pe un interval de timp imi da posibilitatea sa uzucapez, dar nu se suprapune ca reglementare juridica cerinta de continuitate cu cerinta ca termenul de prescriptie sa nu fie intrerupt sau suspendat.Este posibil sa am o posesie continua dar sa intervina cauze care atrag intreruperea/suspendarea termenului de uzucapiune, deci nu confundati termenul pentru uzucapiune cu perioada de timp in care eu am posedat.A doua chestiune, totusi cum influenteaza continuitatea/discontinuitatea termenul de uzucapiune? Daca termenul de uzucapiune este intrerupt nu influenteaza automat continuitatea, posesia, dar invers daca posesia este discontinua termenul de uzucapiune este suspendat.Discontinuitatea atrage suspendarea termenului de uzucapiune dar cauzele de intrerupere a termenul de uzucapiune nu influenteaza automat continuitatea posesiei.Observatie: Discontinuitatea este un viciu absolut, aceasta inseamna ca ea poate fi invocata de catre orice persoana, deci daca posesorul vrea sa uzucapeze in contra proprietarului si o avut un anumit interval de timp o posesie discontinua, eu voi putea invoca acest lucru pentru ca acel interval de timp sa fie scazut din termenul de uzucapiune, deoarece discontinuitatea atrage suspendarea termenelor de uzucapiune, insa se poate intampla ca anumite cauze de intrerupere sau de suspendare sa fie cazuri relative, mai precis exemplul cu actiunea in revendicare: daca eu am introdus actiunea in revendicare fata de posesor care posesor vrea sa uzucapeze inseamna ca am intrerupt termenul numai fata de mine, prin urmare daca exista un tert care si ala se pretinde a fi proprietar, fata de ala cursul uzucapiuni nu este intrerup, pentru ca intreruperea este una relativa, am o cauza relativa de intrerupere a prescriptiei. Consecinta care va fi? Daca omul nostru ramane in posesie si invoca uzucapiunea celalalt tert il va da in judecata ulterior si va spune pai stai sa vezi ca tu ai mai fost actionat de catre David; este irelevant, pentru ca in momentul in care ai fost actionat de David, s-a intrerupt prescriptia numai fata de reclamant; fata de terti ea a curs mai departe si se ajunge la consecinta ciudata ca fata de unu ai putut deveni proprietar, fata de celalalt nu,fiindca discutam despre o intrerupere relativa, o sa vedem ca discutam despre acelasi rationament si la celalalte vicii care sunt si ele relative, in schimb discontinuitatea este una absoluta care produce consecinte fata de toti tertii interesati.

Celelate trei vicii: violenta, clandestinitatea si echivocul sunt vicii relative, fiind relative creeaza un fel de dedublare a realitatii juridice in sensul ca posesia ramane fapt juridic pentru marea majoritate a persoanelor care nu se pot prevala de aceste vicii relative iar in ceea ce priveste relatia posesorului cu cel care a suferit de bomba clandestinitaii etc., posesia nu mai este fapt juridic deci ea nu mai poate duce la uzucapiune, dobandirea fructelor etc. ci ramane doar un fapt material: consecinta este ca, eventual, posesorul va putea in raport cu persoanele care pot invoca viciile relative, va putea sa se prevaleze de posesia lui doar in masura in care aceste persoane il deposedeaza prin violenta, prin urmare cand avem vicii relative discutam despre o dedublare a relitatii juridice, fata de unii avem o posesie fapt juridic fata de ceilalti avem doar o stapanire lipsita de consecinte juridice care poate fi protejata exclusiv prin actiunea posesorie speciala.

Violenta-presupune dobandirea sau conservarea posesiei prin actiuni de natura a trezi temerea celui deposedat si de a-l determina in acest fel sa renunte la stapanire, asadar viciul violentei presupune utilizarea fortei pentru deposedare, evident ca violenta poate sa fie fizica sau morala, ea poate sa se traduca in acte concrete de lovire etc. a posesorului sau poate sa se rezume la amenintari.FI- violenta nu este doar un viciu temporar asa cum era si discontinuitatea ci mai mult asa cum am anticipat este un viciu relativ, consecinta: fiind un viciu relativ poate fi invocat doar de cel deposedat prin violenta si fiind un viciu temporar poate fi invocata doar atata timp cat este de actualitate.-violenta vicieaza posesia nu doar daca este utilizata la intrarea in posesie ci si daca este utilizata pentru conservarea posesiei, mai mult violenta vicieaza posesia chiar in masura in care este folosita pt conservarea posesiei ca raspuns la violenta tertului care incearca deposedarea.Ex: Vine unu cu tovarasii lui sa te deposedeze pe tine de imobilul pe care tu il stapanesti, nu poti cand vezi ca vine cu tovarasii sa chemi si tu pe tovarasii tai sa vina si ei cu bate sa faceti razboi cu sabii daca se poate, in situatia asta posesia ta va fi conservata prin violenta pentru ca pe durata razboiului cu sabii cursul prescriptiei achizitive va fi suspendat.Clandestinitatea- intervine atunci cand posesorul in mod intentionat intreprinde manopere prin care urmareste disimularea posesiei fata de tertele persoane interesate sa o cunoasca.Doua precizari: Cu ce seamana clandestinitatea? cu dolul, adica nu poate exista clandestintate din culpa ( stai sa vezi ca nu am fost atent si eram clandestin), nici prin neglijenta.Nu confundati clandestinitatea cu situatia in care adevaratul proprietar sau o alta terta persoana nu poate din motive clar neimputabile lui sa cunoasca posesia exercitata de catre un altul; deci in situatia in care adevaratul proprietar sau o alta persoana nu poate chiar independent de vointa lui sa cunoasca posesia exercitata de un tert nu ne gasim automat in prezenta unei posesii clandestine.Ex. Proprietarul este in coma, pe durata comei lui i se fura anumite bunuri mobile, posesia nu este clandestina numai pentru simplu fapt ca el nu poate sa o cunoasca.Sa nu cumva sa va ganditi ca daca posesorul vrea sa evite clandestinitatea trebuie sa faca un fel de publicitatea a posesiei, sunt anumite bunuri care prin natura lor nu se susced de a fi prezentate la ziua portilor deschise, in public; aia inseamna ca daca hotul a furat mobila si isi mobileaza apartamentul cu ea posesia lui nu va fi clandestina prin simplu fapt ca nu o scoate la geam sa o vada lumea; posesorul nu trebuie sa il anunte el pe proprietar ca ii poseda bunurile, pentru a evita clandestiniatea; in al doilea rand sunt anumite bunuri care prin natura lor nu sunt susceptibile de a fi prezentate in public, prin urmare chiar daca le tii la tine acasa posesia lor nu este clandestina, clandestinitatea se apreciaza in concret in functie de natura bunului.Ex. Daca maine te duci si furi un tablou de la Luvre si dai jos panza din rama si o depui intr-un seif la banca posesia ta nu va fi clandestina, deoarece este un bun de valoare care in mod normal se pastreaza la banca.Echivocul-cand intervine echivocul? in situatia in care invariabil datorita unui context concret doua sau mai multe persoane exercita acte de stapanire asupra aceluiasi bun; dupa un anumit interval de timp una dintre aceste persoane vine si spune ca de fapt ea o stapanit bunul sub nume de proprietar exclusiv, dar lumea vine si spune bine da stai un pic ca si alte persoane o exercitat acte de stapanire asupra aceluiasi bun si atunci nu cumva voi v-ati purtat ca si cum ati fi fost coproprietari?; in situatiile astea exista o indoiala. un echivoc, o neclaritate cu privire la elementul subiectiv, nu stim, nu putem fi siguri daca posesorul nostru s-a considerat proprietar exclusiv sau s-a considerat coproprietar; echivocul nu atrage asadar lipsa posesiei, datorita comportamentului sau stim sigur ca s-a considerat ceva dar nu stim sigur ce si tocmai pentru ca oscilam intre cele doua, posesia s-a considerat echivoca. Sigur ca unii zic aoleu ai posesie dar nu ai ce face cu ea!; nu este chiar asa pentru ca si echivocul este un viciu relativ, prin urmare miza echivocului nu va fi fata de publicul larg ci va fi fata de celelalte persoane carora posesorul le-a permis sa faca in paralel cu el acte de stapanire asupra bunului.Ex. A,B,C stapanesc impreuna un apartament si dupa un anumit interval de timp A invoca uzucapiunea proprietatii exclusive; o sa vina B si C si o sa spuna ba stai un pic: tu ca sa uzucapezi sub nume de proprietar exclusiv trebuia sa posezi sub nume de proprietar exclusiv, dar tu ne-ai permis si noua sa exercitam acte de stapanire, pai daca ne-ai permis si noua sa exercitam acte de stapanire se ridica foarte simplu intrebarea fata de noi tu ce te-ai considerat sau pe noi ce ne-ai considerat ca noi faceam acelasi lucru cu tine si atunci fata de noi posesia ta este echivoca, incerta! ce trebuia sa faci sa eviti echivocul? sa ne dai afara, daca nu ne-ai dat afara inseamna ca ne-ai recunoscut si pe noi ca fiind coproprietari alaturi de tine, deci te-ai comportat fata de noi ca un coproprietar nu ca un proprietar exclusiv, prin urmare nu vei putea uzucapa impotriva noastra si tu sa ramai proprietar exclusiv si noi sa ramane fara nimica.-asta este ideea cu echivoculEchivocul mai apare in situatii de felul urmator: am discutat ca posesia prezuma proprietatea, inseamna ca prezumam ca are dreptate posesorul; posesia prezuma titlu translativ de proprietate, de ce exista regula asta, deoarece ne intereseaza in materie mobiliara ( aici se fac foarte multe acte fara sa se redacteze inscrisuri, sigur ca la actele cu o valoare > 250 lei partile pot sa faca proba numai prin inscrisuri)Art 935 este o derogare de la regula pe care ati invatat-o voi la partea generala, in materie mobiliara daca partile nu detin inscrisul, posesorul bunului mobil poate sa faca proba titlului translativ de proprietate pornind de la posesia pe care o are el si din aceasta posesie invocand prezumtia legala daca esti posesor ai intrat in poseia bunului in temeiul unui titlu translativ de proprietate.Prezumtia de la 935 intereseaza exclusiv in raportul, litigiul dintre posesor si cel care a dat bunul; ex: ala zice ti-am dat bunul in chirie/ posesorul zice nu mi l-ai vandut!. De ce intereseaza numai in litigiul dintre posesor si autorul lui? Foarte simplu pentru ca daca vine un tert care nu e autorul posesorului tertul va spune scurt ala de la care ai primit bunul nu era proprietar prin urmare nu ma intereseaza si nu are nicio relevanta daca el ti-a transmis bunul printr-un act translativ de proprietate. Deci in momentul in care posesorul se cearta cu un tert va invoca prezumtia de la art. 919, in momentul in care posesorul se cearta cu autorul lui va invoca art 935.Spete cu echivoc:A si B locuiesc in acelasi imobil, spre exemplu A este menajera lui B il ingrijeste etc, la un moment dat B decedeaza, dupa ce decedeaza vin copiii lui sa vada ce ar fi de mostenit si constata ca mai multe bunuri pe care le avea de cuius nu mai sunt: STUPOARE!! bunurile mobile au fost ridicate de catre menajera; A vine si spune ca de cuius i-a facut un dar manual prin remiterea bunurilor; intr-o astfel de ipoteza insantele trebuie sa decida: A spune ca bunurile sunt in posesia sa deoarece B i-a facut o donatie sub forma darului manual: raspunsul instantelor a fost ca intr-o astfel de ipoteza posesia menajerei este echivoca, pt ca acele bunuri s-au gasit pana la decesul lui de cuius in imobilul lui de cuius unde locuiau si A si B, acestia folosind impreuna acele bunuri mobile, prin urmare din comportamentul menajerei nu rezulta neechivoc ca ea s-a considerat posesor sub nume de proprietar prin urmare posesia ei este viciata prin urmare nu se poate prevala de prezumtiile legale asociate posesie, mai precis pentru a putea invoca prezumtia de proprietate, prezumtia de titlu etc. trebuie sa ai o posesie neviciata. Daca posesia ei este echivoca in exemplu pe care vi l-am dat nu stim daca ea s-a purtat ca proprietar, ca coproprietar sau comodatar habar nu avem datorita acestui echivoc nu au permis posesorului sa invoce 935 sau 919.Echivocul este si el un viciu relativ si temporar. Toate viciile posesiei sunt temporare si atrag suspendare pe timpul cat exista a termenului de uzucapiune.

Efecte posesieiAcestea le vom discuta pe larg la modurile de dobandire, acum vom face doar o trecere in revista.Posesia functioneaza in baza unor prezumtii legale, prezumtia de proprietate respectiv prezumtia de titlu, asadar posesia joaca in favoarea proprietarului deoarece ii da posibilitatea sa probeze fie dreptul fie titlul bazandu-se pe prezumtiile de la 919 si 935.Art 936 - aceeasi posesie functioneaza ca mijloc de publicitate a dr reale mobiliare. Prin urmare in baza articolelor 936 si 1275 posesia este cea care asigura opozabilitatea prin cunoasterea dr reale mobiliare, alaturi de proba, opozabiliate, posesia functioneaza ca fapt juridic adica mod de dobandire a dr de proprietate sau a dezmembramintelor sale ( uzucapiune mobiliara/imobiliare, dobandirea fructelor respectiv dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna credinta ), actiunile posesorii, dreptul de retentie.Art 2495 Dr de retentie: exemplu: A ii confera lui B mandat, pentru ca B sa cumpere un autoturism pentru A; B cumpara acest autoturism in numele si pe seama lui A din Germania, il aduce pe platforma in RO, face toate diligentele pentru numere provizorii atat cu autoritatile germane cat si cu cele romane si asigura transportul; cand ajunge autoturismul B il da jos de pe platforma si il conduce personal pana la CJ sa il dea lui A. Ajuns la cluj B ii solicita lui A cheltuielie cu transportul, combustibil de la Arad la Cluj; A refuza sa ii plateasca aceste cheltuieli, B la randul sau poate refuza sa predea autoturismul catre A invocand dreptul de retentie-posibilitatea ca in mod legitim debitorul obligatiei ( de a face ) de predare sa refuze executarea acestei obligatii,dreptul de retentie este tot un efect al posesiei. Dreptul de retentie este tratat in general printre garantii la teoria generala a obligatiilor.Sunt anumite efecte care sunt asociate numai unei posesii utile sub nume de proprietar etc. si alte efecte care sunt asociate cu precadere stapanirii asupra bunului adica corpusului fara a mai interesa vicii, animus etc.Exemplu: Actiunea posesorie speciala, nu ne intereseaza decat ca eu am avut stapanire, nu conteaza ca a fost viciata sau cum o fost ci ca am fost deposedat prin violenta.Dreptul de retentie, clar ca mandatarul nu se considera proprietar, e clar ca mandatarul (detentor precar ),are obligatia sa predea bunul catre mandant,cu toate astea are posibilitatea sa se prevaleze, sa utilizeze posesia, stapanirea asupra bunului in contra celui fata de care are obligatia de a preda, intre acestia doi nu este posibila actiunea posesorie dar totusi ii posibila posibila exploatarea, utilizarea posesiei prin intermediul dreptului de retentie.Actiunile posesorii1. Finalitatea2. Temei3. Sfera de aplicabilitate4.Conditii de admisibilitateFinalitate-actiunile posesorii sunt asemenea actiunilor petitorii cuprinse in sfera actiunilor reale (sunt actiuni in justitie prin care se urmareste protejarea stapanirii asupra unor bunuri corporale)-actiunile petitorii sunt actiuni in justitie prin care reclamantul urmareste recunoasterea si protejarea dreptului sau real asupra unui bun mobil sau imobil. (actiunea in revendicare protejeaza proprietatea, actiunea confesorie protejeaza dezmembramintele, actiunea negatorie)Diferenta sub aspecul finalitatii dintre actiuni posesorii si actiuni petitorii, desi ambele categorii de actiuni intervin in cazul deposedarii sau tulburarii in posesie, actiunile petitorii au ca finalitate confirmarea, recunoasterea de catre instanta a dreptului real al reclamantului si obligarea paratului sa respecte acest drept subiectiv, in consecinta sa predea bunul in posesia reclamantului; actiunile posesorii au ca finalitate exclusiv obligarea paratului sa restituie bunul in posesia reclamantului fara a confirma in vreun fel situatia juridica a reclamantului cu privire la bunul respectiv.Consecinte:1. Actiunea posesorie de foarte multe ori functioneaza ca un fel de "preludiu" pentru actiunea petitorie, pentru ca de foarte multe ori chiar daca esti proprietarul bunului este mai convenabil sa actionezi in posesoriu sa redobandesti posesia bunului si dupa in actiunea petitorie care eventual se va indrepta impotriva ta sa ai regimul sau statutul de parat, pt ca daca tu vei fi parat nu tu vei fi tinut sa probezi ci cealalta parte; in actiunea posesorie ti-e mult mai usor sub aspect probatoriu, trebuie sa demonstrezi numai posesia, ai demonstrat ca ai fost deposedat automat ai castig de cauza si nu are decat celalalt sa introduca actiunea in revendicare.2.In timp ce hotararea judecatoreasca prin care se solutioneaza o actiune petitorie are autoritate de lucru judecat in posesoriu invers lucrurile nu stau la fel, hotarara solutionata in posesoriu nu are autoritatea de lucru judecat in petitoriu. Deci daca ai pierdut in posesoriu poti sa introduci actiune in revendicare, invers daca ai pierdut intr-o actiune in revendicare nu poti invoca acelasi parat intr-o actiune posesorie.

Curs 5-actiunile posesorii-continuare

Temeiul actiunii posesorii Este invariabil reprezentat de o stare de fapt: cu alte cuvinte reclamantul in posesoriu isi justifica pretentiile in fata instantei civile prevalandu-se exclusiv de stari de fapt .Codul de procedura civila: Art. 1002-1004Art1003, al ( 2) C proc civ.: sunt inadmisibile cererea reconventionala si orice alte cereri prin care se solicita protectia unui drept cu bunurile in litigiu. Acest text vrea sa spuna ca in actiunile posesorii nici reclamantul si nici paratul nu pot sa isi justifice pretentiile, respectiv apararile in cazul paratului, pe stari de drept; aceste text traduce de fapt regula non cumulului posesorului cu petitoriul, aceasta regula este de mare importanta in materie posesorie, exista inca din dr. roman.Importanta non cumuluiu posesoriului cu petitoriul este data de intentia legiuitorului de a asigura protectie juridica a posesiei ca stare de fapt independent de existenta unei stari de drept.Regula non cumulului posesoriului cu petitoriul se justifica prin intentia legiuitorului de a recunoaste protectie juridica in mod cu totul exceptional unei stari de fapt, posesia, independent de existenta unei stari de drept pe care posesia sa o insoteasca.Consecinte: Consecinta faptului ca actiunea posesorie vizeaza exclusiv stari de fapt: de ce am zis ca este o chestiune atipica? in mod normal nu poti sa protejezi decat ceva ce e juridic, nu poti proteja stari de fapt, cand spui stari de fapt te gandesti la ceva iesit din sfera dreptului.Ex.diferenta dintre stari de drept si stari de fapt - concubinajul VS casatoriaIn cazul posesiei in mod cu totul si cu totul exceptional dreptul constata ca este o stare de fapt si insista sa o protejeze independent de orice stare de drept, consecinta acestei situatii exceptionale si cu totul atipica este ca atunci cand vor aparea stari de fapt care sunt tot variante de posesie insa care in mod invariabil sunt generate si insotesc stari de drept, in momentul ala actiunea posesorie nu va mai putea fi utilizata pentru a proteja acele stari de fapt, pt ca acele stari de fapt vor fi considerate ca nu exista independent ci intotdeauna vor fi asociate ca si consecinta unei stari de drept, prin urmare rationamentul va fi ca daca ele sunt consecinta unei stari de drept acestea sunt protejate de o alta actiune si nu mai putem sa ne folosim de act posesorie.Ex. detentia precara - detentorul precar are actiune posesorie mai putin impotriva celui de la care o obtinut prin act juridic detentia precara, deoarece acolo exista deja o situatie juridica care insoteste starea de fapt ( un accesoriu al starii de drept ), tocmai de aia detentorul precar poate sa isi protejeze posesia fata de toata lumea dar nu poate sa isi protejeze posesia fata de cel cu care o incheiat actul juridic in temeiul caruia el a devenit detentor precar.Posesia tabulara: denumeste starea de fapt presupusa de inscrierea unor drepturi in CF. Posesia tabulara daca e tot o posesie poate ea sa fie aparata prin actiuni posesorii? Raspuns: categoric NU niciodata, pt ca posesia tabulara este intotdeauna generata de efectul unei stari de drept. Posesie tabulara nu poti sa ai, mai exact nu poti sa fii inscris in CF decat daca ai un act sau un fapt juridic care sa justifice inscrierea dreptului, asadar posesia tabulara este intotdeauna consecinta unei stari de drept, prin urmare vei avea o actiune care sa protejeze acea stare de drept si nu te vei putea folosi de actiunile posesorii pt a proteja posesia tabulara.Regula non cumulului posesoriului cu petitoriului explica printre altele si imposibilitatea detentorului precar de a uza de actiunea posesorie impotriva celui de la care a dobandit ca o consecinta indirecta a unui act juridic netranslativ de proprietate detentia asupra bunului respectiv, aceeasi observatie valabila si pentru a explica ca posesia tabulara nu poate beneficia de protectie prin intermediul actiunilor posesorii.Non cumulul posesoriului cu petitoriului traduce ideea esentiala ca actiunea posesorie protejaza faptul independent de drept si ca orice fapt care este o consecinta invariabila a dreptului nu mai poate sa fie protejat prin actiune posesorie.Art 950 al (2) - actiunea posesorie nu poate fi introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia voluntar asumata de restituire a bunului; ce inseamna obligatie voluntar asumata?? asumata printr-un act juridic si daca este un act juridic prin care iti asumi obligatia de restituire a lucrului implicit este vorba de un act juridic netranslativ de proprietate.Intrebare: avand in vedere non cumulul posesoriului cu petitoriul este vreodata posibil de imaginat ipoteza in care intr-o actiune posesorie una dintre parti invoca titluri, adica acte juridice in sustinerea anumitor pretentii in fata instantei? O ipoteza posibila, cea in care paratul se va folosi de acte juridice este situatia in care reclamantul care introduce actiune posesorie este cel care detine bunul pentru parat, paratul va dori sa demonstreze ca actiunea dintre cei doi este cum? Inadmisibila si va proba acest lucru prevalandu-se de actul netranslativ de proprietate prin care el i-a dat bunul in detentie reclamantului; nu este vorba despre o incalcare a reguli non cumulului posesoriului cu petitoriului, pentru ca atentie paratul va folosi acest titlu nu pentru a se respinge actiunea posesorie dupa analiza pe fond, ci pentru ca instanta sa constate ca actiunea posesorie este inadmisibila ca fiind introdusa de detentor impotriva celui pentru care stapaneste. Dar in afara de ipoteza asta pe care am mai discutat-o, o alta ipoteza in care o actiune posesorie nu este introdusa de detentor impotriva celui pentru care stapaneste, ii posibil ca vreuna din parti sa se foloseasca de acte juridice intr-o actiune posesorie? evident ca poti dar nu pentru a proba stari de drept ci poti sa folosesti acte juridice in actiune posesorie spre exemplu in calitatea ta de reclamant pentru a demonstra in fata instantei civile ca ai posesie respectiv ca posesia ta este caracterizata. Amintiti-va poti sa ai animus daca ai titlu sau daca ai act de uzurpare, in fata instantei civile vei putea sa demonstrezi ca ai avut in mod neindoielnic posesie si ca nu ai fost un tolerat sau altceva inaintea momentului de deposedare, pai cum? prezentand un act juridic prin care ti s-a constituit un drept, tu nu vei folosi acel act juridic pentru a arata ca ai acel drept, ci vei folosi acel act pentru a arata ca ai fost intemeiat sa te consideri titular al unui drept, deci ai avut elementul subiectiv, intr-o astfel de ipoteza evident ii posibil sa te folosesti de un act juridic intr-o actiune posesorie insa repet exclusiv pentru a proba stari de faptSfera de aplicabilitateObs:1. Actiunea posesorie protejeaza atata posesia sub nume de proprietar cat si detentia precara cu singura limitare in raporturile dintre detentori si cel pentru care stapaneste.2. Se ridica intrebarea daca actiunea posesorie este sau nu este aplicabila in materie mobiliara, mai precis sunt actiunile posesorii exclusiv imobiliare sau vizeaza printre ele si protejarea posesiei asupra bunurilor mobile???Art 937 al (1) reia o regula foarte veche care dateaza din sec XIII si a fost generata de instantele franceze inainte de Codul Napoleon, regula care spunea in felul urmator in materie mobiliara posesia valoreaza proprietate, regula aceasta la origine era o regula de probationem; adica daca ai posesie se prezuma ca ai titlu translativ de proprietate, aceasta regula unde la origine viza strict o chestiune de proba s-a transformat intr-o regula de care? de fond, adica posesia mobiliara a devenit un mod de dobandire a proprietatii respectiv a dezmembramintelor proprietatii, asadar prin posesia mobiliara poti sa devii proprietar sau poti sa dobandesti alte drepturi reale asupra unui bun mobil, consecinta care a fost?: s-a considerat ca in materie mobiliara in mod inevitabil datorita acestei reguli regasite si in VCC, vedeti ca si in actualul, are loc invariabil o confuzie intre posesoriu si petitoriu, mai precis in materie mobiliara in momentul in care aperi posesia invariabil aperi proprietatea, de ce? pentru ca posesorul de bunuri mobile, el devine si proprietar, pornindu-se de la rationamentul asta si de la alte rationamente dar pe aceeasi linie am ajuns la concluzia ca de fapt in materie mobiliara nu ar fi admisibile actiunile posesorii pentru ca in materie mobiliara totdeauna posesorul va fi si proprietar si atunci el va actiona in petitoriu si nu in posesoriu, rationamentul respectiv nu poate fi acceptat: -un prim motiv art 937- se aplica in numite situatii strict limitate de lege, el nu inseamna ca automat posesorul devine si proprietar in mod invariabil in materie mobiliara- a doua deficienta de rationament este urmatoarea: sa ne intelegem in materie imobiliara daca eu sunt si proprietar al terenului si posesor ma opreste cineva sa uzez de actiunea posesorie si sa nu folosesc actiunea in revendicare, pana la urma e la alegerea mea, atunci de ce sa nu am aceasta alegere unde? in materie mobiliara: actiunile posesorii ( mai putin putin posesoria atipica reglementata de art 952 C civ. ) sunt in mod evident aplicabile atata in materie mobiliara cat si in materie imobiliara.Atentie! Creantele sunt asimilate bunurilor mobile- asta va amintiti de la partea generalaEx. daca eu sunt chirias intr-un apartament care ii un bun imobil, dreptul meu de creanta de locatiune va fi considerat un bun mobil chiar daca este constituit in legatura cu un bun imobil. Sa nu cumva sa va ganditi ca prin actiunile posesorii as putea proteja si posesia drepturilor de creanta, care sunt la randul lor drepturi mobile.Prin actiunile posesorii se poate proteja exclusiv posesia inteleasa ca exercitiul in fapt al drepturilor constituite asupra sau in legatura cu bunuri corporale, prin urmare pot sa am ipoteze in care titularul unui drept de creanta care il exercita in fapt poate sa beneficieze de protectie posesorie? Raspuns da insa numai in situatia in care acea creanta este constituita in legatura cu un bun de care? Corporal, exemplul cel mai la indemana:chiriasul, care poate fata de tert sa uzeze de actiunea posesorie pentru ca dreptul lui de creanta este constituit in legatura cu un bun corporal.Conditiile de admisibilitatePrima conditie este legata de existenta unei tulburari sau a unei deposedari; tulburarea sau deposedarea presupune asadar un fapt material sau un act juridic prin care se contesta in mod neechivoc posesia exercitata de reclamant.Exemplu de deposedare care ar duce la posibilitatea de a introduce cu succes o actiune posesorie: Chiriasul a inchiriat de la mine si pe durata locatiunii cumpara bunul de la un tert pe care il considera proprietar; actul respectiv este un act juridic ( vanzare - cumparare ), este un act prin care se contrazice posesia pe care o exercit eu si in situatia aia voi avea temei sa introduc o actiune posesorie; repet act juridic fara sa existe un act material, chiriasul are deja corpus, el stapaneste imobilul respectiv, i-am dat apartamentul in chirie el nu are ce sa mai faca in plus, deja o ocupat imobilul, insa cumpara, incheie un act de vanzare cumparare cu o terta persoana cu privire la acelasi bun; acel act de vanzare cumparare contesta implicit calitatea mea de proprietar si contestand calitatea de proprietar contesta si posesia sub nume de proprietar pe care o exercit eu; in aceste conditii existand un act juridic am posibilitatea sa introduc o actiune posesorie pentru ca exista un act de tulburare sau deposedare.Retineti ca actul de tulburare sau deposedare presupune de principiu exercitiul unei posesii contrare cu cea a reclamantului: !!! sa vedeti distinctia dintre tulburare si deposedare, daca posesia contrara este sub nume de proprietar inseamna ca reclamantul este cu totul deposedat, daca posesia contrara ii sub nume de sa zicem titular al unui drept de servitute de trecere nu exista deposedare exista doar tulburare.Retineti de asemenea ca actul de tulburare sau deposedare trebie sa fie unul voluntar este exclusa deposedarea printr-un act accidental ( vai scuze te-am deposedat stai ca ti-l dau inapoi - nu se poate asa ceva ). Deposedarea este posibila doar cu intentie, subliniez insa ca: deposedarea nu este conditionata de existenta unui prejudiciu, art 949 C civ, art 952 C civ.!!!! Existenta unei tulburari sau deposedari NU este conditionata sub nicio forma de existenta unui prejudiciu, actiunea possorie nu se confunda cu actiunea in angajarea raspunderii civile contractuale sau delictualeEx. Am fost deposedat timp de 7 luni de un teren, pe care imi cultivam agriculturi; in conditiile astea introduc actiune posesorie si voi putea de asemenea sa introduc o cerere distincta prin care cu titlu de despagubiri pe raspundere civila delictuala voi solicita sa imi fie acoperit prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinta a bunului respectiv; deci eu 7 luni nu am putut sa imi folosesc imobilul, teren pe care il cultivam sau il dadeam in arenda dar nu am mai obtinut beneficiile respective sau un aparatament pe care il inchiriam la fel sau nu am putut eu sa locuiesc in el si a trebuit sa imi inchiriez un alt apartament, in toate situatiile astea voi putea sa solicit despagubiri, dar atentie, nu le voi putea solicita in actiunea posesorie, de ce nu? Pentru ca avem regula non cumulului posesoriului cu petitoriului si atentie in momentul in care eu va cer despagubiri, actiunea in raspundere civila delictuala, presupune ca: 1.eu afirm ca sunt proprietar al bunului si ca 2.am fost lipsit de utilitatea bunului meu la care aveam dreptul si din cauza asta mi s-a generat un prejudiciu, deci acolo deja intra o discutie in petitoriu, ori asa ceva nu poate fi amestecat cu actiunea posesorie unde se discuta exclusiv stari de fapt.Deposedarea este posibila si in ipoteza in care paratul a fost de buna credinta, cu alte cuvinte buna credinta a paratului nu poate sa reprezinte un fine de neprimire pentru o actiune posesorie, cum anume sa fie paratul de buna credinta? Ex anterior cu contractul de vanzare-cumparare, chiriasul cumpara de la un tert pe care il considera ca fiind adevaratul proprietar, chiriasul face un act de deposedare in ceea ce ma priveste pe mine, cel care i-am incheiat initial si chiriasul este de mega buna credinta, cu toate astea voi avea posibilitatea sa introduc impotriva lui actiune posesorieAm abordat prima conditie pentru actiuni posesorii si anume cea legata de existenta unei dobandari sau deposedari. In ce priveste persoana reclamanta facem doua precizari. Prima: actiunile posesorii sunt asimilate actelor de conservare in general . Prin urmare pentru a putea exercita o astfel de actiune reclamantul este suficient sa aiba capacitatea de exercitiu necesara pentru a efectua acte de conservare, de administratie. Art. 642 al ( 2 ) C civ. - precizeaza faptul ca actiunea posessorie poate fi introdusa si de catre oricare dintre coproprietari fara a fi necesar acordul tuturor coproprietarilor. Formularea nu e tocmai fericita pentru ca in posesoriu nu ne intereseaza starile de drept, prin urmare in fata instantei investite in solutionarea actiunii posesorii nu se va discuta daca reclamantul are doar calitate de coproprietar. In fata instantei care solutioneaza actiunea posesorie va interesa faptul ca reclamantul este coposesor. Prin urmare daca am doi sau mai multi coposesori care stapanesc impreuna acelasi lucru, oricare dintre ei poate sa exercite fara acordul celorlalti actiunea posesorie. Mai departe cele trei conditii pe care de regula le stiti insa vreau sa insist asupra lor doar sa va atrag atentia asupra unor chestiuni. Cele 3 conditii: 1.reclamantul sa fi avut inainte de momentul deposedarii o posesie care a durat minim un an; 2.posesia reclamantului sa fi fost utila, neviciata , fapt prezumat; 3.sa nu fi trecut mai mult de un an de la deposedare. Sa discutam o chestiune mai interesanta: cu asta sa nu fi trecut un an. E conditia ce se regaseste si la posesoria speciala si la cea generala. Termenul acesta de 1 an, care sa nu fie depasit fata de momentul tulburarii sau a deposedarii. Ce natura juridica are acest termen? Ce fel de termen este? De prescriptie! Art. 951 C civ. in caz de tulburare sau de deposedare actiunea se introduce intr-un termen de prescriptie de un an de la data tulburarii sau a deposedarii. Care sunt consecintele juridice legate de faptul ca termenul asta e calificat de lege ca fiind termenul precriptiei extinctive??Exemplu: Daca cumva unu te deposedeaza, tu esti mai talambel nu introduci actiunea posesorie in termenul de un an, trece termenul de un an si dupa un an jumate pe asta il lovesc mustrarile de constiinta si iti da indarat bunul; daca iti da indarat bunul dupa aia se razgandeste si vrea sa isi ia bunul inapoi, nu va putea sa faca lucrul asta pentru ca prescriptia extinctiva stinge doar dreptul la actiune fara a stinge si dreptul subiectiv; suntem intr-o actiune posesorie, daca dupa ce trece termenul de prescriptie se face o plata voluntara, adica ala isi executa de bunavoie obligatia de a-ti da indarat bunul, nu poate sa il ceara inapoi, invocand o plata nedatorata pentru ca prescriptia extinctiva stinge doar dreptul la actiune nu stinge si dreptul subiectiv; totusi care este dreptul subiectiv al posesorului? pentru ca posesorul exercita o stare de fapt si actiunea posesorie protejeaza la randul ei o stare de fapt.Dreptul la actiune protejeaza un drept subiectiv, dreptul la actiune insoteste un drept subiectiv, in cazul posesorului, dreptul la actiunea posesorie insoteste o stare de fapt Daca am aplica rationamentul cum ca protectia extinctiva nu stinge dreptul subiectiv ar insemna ca aplicat la exemplu nostru prescriptia extinctiva nu stinge posesia. Posesia este o stare de fapt, starile de fapt nu pot fi stinse sau inventate de situatii juridice. Starile de fapt exista sau nu exista, nu poti tu spune din punct de vedere juridic daca exista sau nu exista. Ganditi-va ca sunteti judecator la actiunea posesorie si vine reclamantul si spune: eu am fost posesor si am fost deposedat. Vine paratul si spune: poate c-o fi fost dar acum eu sunt posesor. Voi sunteti judecatori, care este criteriul in functie de care stabiliti la care ii dati dreptate?Insa intrebarea mea este: in mod normal daca doi se cearta si tu trebuie sa dai dreptate unuia din ei, trebuie sa ai niste criterii, niste motive: pai astia amandoi au fost la un moment dat in timp si spatiu posesori. Cu ce ii mai indreptatit unul ca celalalt sa aiba castig de cauza? Amandoua posesiile sunt neviciate, insa revine in mod obsesiv asta cu posesia cea mai lunga. Daca acuma aveti in vedere cele doua conditi asupra carora v-am atras atentia, exact aia confirma ele, acest rationament, care sunt cele doua conditii?Reclamantul sa fi avut o posesie de minim un an, posesia reclamantului obligatoriu sa fie egala sau mai mare cu un an, de la deposedare sa fi trecut mai putin de un an, inseamna ca posesia paratului trebuie sa fie mai mica de un an. Asadar pentru ca actiunea posesorie sa fie admisibila, criteriul este durata posesiei. Invariabil daca aplicam cele doua conditii, adica ele sunt intrunite invariabil posesia reclamatului va fi mai lunga decat posesia paratului. Asta a fost si ratiunea pentru care s-au creat conditiile astea. Trebuie sa gasim mereu un criteriu de comparatie, pai uite ala ii criteriul DURATA. Problema este termenul de prescriptie care este susceptibil de intrerupere si suspendare. Aia inseamna ca se poate trezi paratul in actiunea posesorie ca ala o posedat vreo 4 ani. Si vine reclamatul dupa 4 ani, il da in judecata si zice ca din aia 3 ani jumate reclamantul o fost in coma si invoca faptul ca impotriva lui nu a putut sa curga precriptia. Si in momentul ala avem o posesie a reclamatului care a durat un an si o zi si o posesie a paratului care a durat 4 ani. Si cine are castig de cauza ? Reclamatul!Deci ideea este ca legiuitorul roman s-a pripit in momentul in care a introdus textul asta ca termenul de un an este un termen prescriptie, termenul de prescriptie este un termen procedural care te sanctioneaza ca nu ai introdus actiunea, termenele astea erau termene prefixe la origine, adica nesusceptibile de intrerupere sau suspendare. Si ele nu vizau o chestiune procedurala ci reprezentau un criteriu de comparatie intre cele doua posesii. Tocmai pentru ca a reglementat-o in felul asta, ca termene de prescriptie, legiuitorul a inlaturat utilitatea cerintei cu posesie de minim un an, respectiv de mai putin de un an de la deposedare. Deci inca o gherla pe care legiuitorul nostru contemporan a dat-o pentru ca s-a grabit foarte mult cu NCC. Inca o intrebare legata de termenele astea de un an,acuma tot rebuie sa le aplicam chiar daca nu au utilitate, le aplicam mecanic, cum va place voua: daca reclamantul a posedat 3 luni jumate si a fost deposedat. Poate el neam de neamul lui sa introduca actiunea posesorie cu succes? 3 luni jumate pe ceas, poate sa introduca actiunea posesorie da sau nu? Jonctiunea posesiilorIn masura in care reclamantul a posedat sub un an, de principiu raspunsul la prima vedere ar fi ca nu poate uza de actiunea posesorie. Cu toate acestea el va putea sa intruneasca conditia unei posesii de minim un an daca are posibilitatea sa uneasca, sa lipeasca la posesia lui posesia exercitata anterior de catre autorul sau. Ex. Deci X cumparat apartamentul acum 3 luni de la Y, care l-a posedat 60 de ani. X este deposedat de catre un vecin. Poate X sa introduca actiunea posesorie? DA!Pentru ca X va strange o posesie de minim un an, lipind la posesia de cele 3 luni ale lui, posesia exercitata anterior de Y. Atentie!!! Pentru indeplinirea cerintei unei posesii de minim un an exercitata de reclamant anterior deposedarii sau tulburarii, reclamantul are posibilitatea de a invoca jonctiunea posesiei proprii cu posesia exercitata anterior de catre autorul sau. - Art 933 C civ.

Observatii: Ex: A are in posesiune un apartament in Manastur si poseda acces la apartament 7 ani. B il bate pe A, il deposedeaza, poseda doua luni jumate, dupa care A merge la sala, face muschi, vine il bate el pe B si il redeposedeaza. Poate B sa introduca actiune posesorie impotriva lui A? Actiune posesorie speciala unde nu se cere conditia de posesie de minim un an de posesie anterioara.

B il bate pe A si il deposedeaza dupa care vine C care il deposedeaza pe B fara utilizare de violenta. B a posedat 2 luni jumate inainte de a fi deposedat de C. Va putea B sa uzeze de actiunea posesorie? Invocam violenta care e un viciu relativ si temporar care poate fi invocat de A si suspenda efectele legate de posesie numai pe perioada in care subzista: ar putea fi utilizata intr-ul litigiu cu C??. NU!!!!Pentru a putea invoca jonctiunea posesiei proprii, una sau mai multe posesii exercitate anterior asupra bunului respectiv, reclamantul trebuie sa demonstreze: 1.ca transmisiunile de la un posesor la celalalt s-au facut voluntar in temeiul unui titlu 2.succesiunea de posesii este neintrerupta, inseamna ca daca vreau sa strang un an trebuie sa iau posesorul 1, 2,3 si eu sunt 4, nu pot sa aleg posesia unu doi si cu a mea ( patru )trebuie sa iau toate posesiile care au urmat una dupa cealalta fara nicio sincroma3.toate posesiile de care se prevaleaza reclamantul prin intermediul jonctiunii trebuie sa fie cum? neviciate 4.posesiile pe care reclamantul doreste sa le cumuleze la posesia proprie sa nu fie mai restranse decat aceasta din urma

Atentie: A introduce actiune posesorie impotriva lui B; A a fost posesor sub nume de proprietar si a fost deposedat de B; A doreste sa lipeasca la posesia lui o posesie anterioara a lui X, insa X nu o posedat sub nume de proprietar ci a fost detentor precar al lui B; in situatia aia posesia lui X nu este suficienta pentru a justifica ce? actiunea posesorie introdusa de A impotriva lui B, tocmai pentru ca X este detentor precar a lui BIn cazul actiunii posesorii speciale se mentin doar cerinta deposedarii, insa care de aceasta data trebuie sa se fi realizat prin violenta si cerinta sa nu fi trecut mai mult de un an din momentul deposedarii.Regula este ca produce efecte juridice numai o posesia utila, prin exceptie produce consecinte juridice si o posesie viciata, actiunea posesorie speciala poate sa protejeze si o posesie viciata a reclamantului.Actiunea posesorie - Art 952 C civObs!!! 1. In timp ce reglementarea discutata pana in momenul acesta e identica cu ceea ce se gasea reglementat in materie posesorie in Vechiul Cod de Procedura Civila,deci nicio schimbare, art 952 este o noutate adusa de CC actual, noutate care nu este chiar atat de noua deoarece este preluata din dreptul francez, insa fiti atenti: nicio lege franceza nu cuprinde vreun text similar cu asta, propriu-zis acest tip de actiune posesorie este preluat din dreptul francez unde ea se regaseste numai in jurisprudenta, fara o reglementare legala; se gaseste in dreptul francez in mod traditional inca din Evul Mediu si instantele franceze au perpetuat acest tip de actiune chiar in pofida, in lipsa unei reglementari legale.Art 952 C civ - actiunea posesorie atipica nu urmareste sanctionarea unei deposedari sau tulburari a posesiei care a avut loc ci are ca scop preintampinarea unei potentiale tulburari viitoare; consecinta este ca nu putem discuta in cazul acestui tip de actiune posesorie de cerinta sa fi trecut mai putin de un an de la tulburare sau deposedare !!!aceasta cerinta este exclusa. Prin urmare actiunea de la 952 este admisibila daca reclamantul a exercitat o posesie de minim un an si posesia lui a fost neviciata; evident am inceput prin a spune ca nu exista ce? tulburare sau deposedare actuala, cade si acea cerinta, ea este inlocuita !!! de cerinta riscului iminent de producere in viitor a unei tulburarii, Art 952, al (1) Ex. Am doua terenuri alaturate, ambele situate in Andrei Muresanu, lipite unul de celalat; pe un teren exista o vila, pe celalalt teren se cultiva alune; la un moment dat cultivatorul de alune da lovitura exportandu-le pe piata de specialitate din Italia, Franta, Germania, castiga foarte bine si decide sa isi construiasca si el o vila; in momentul in care incepe sa construiasca este actionat in judecata de catre vecinul sau,cel cu prima casa, care introduce o actiune pe 952 invocand faptul ca el reclamantul exercita posesia unei servituti de a nu construi in favoarea terenului propriu si in sarcina terenului paratului, aia ce inseamna? Ca vine si cu titlu, extras de CF, in favoarea terenului meu, in sarcina cultivatorului de alune exista o servitute de a nu construi, asta inseamna ca orice proprietar viitor ar terenului plantat cu alune nu poate sa construiasca pe terenul respectiv. Ce va decide instanta? Actiune se va respinge pentru ca 952 precizeaza foarte clar ca actiunea asta urmareste evitarea unui prejudiciu viitor, 952 este aplicabil doar daca reclamantul demonstreaza nu doar ca stai sa vezi ca o sa ma tulbure, ci daca reclamantul demonstreaza ca va fi prejudiciat, deci 952 este un fel de "actiune civila de raspundere in avans"In exemplul nostru a probat reclamantul nostru ca i se va produce vreo paguba? Daca nu a probat o paguba nu sunt intrunite conditiile de aplicabilitate ale art 952.!!!!! Art 952, nu solicita o tulburare sau o deposedare actuala insa solicita pentru admisibilitatea actiunii riscul iminent al unei tulburari prejudiciabile pentru reclamant, acesta va trebui sa probeze ca va sufei un prejudiciu altfel se va respinge actiunea. Orice tulburare a posesiei inseamna si o incalcare a dreptului: tu daca ai dreptul subiectiv pe care-l exerciti; invers nu orice tulburare a dreptului echivaleaza cu o incalcare a posesiei, da iti distrug bunul sau ti-l deteriorez, ti-am incalcat dreptul, dar nu inseamna ca te-am deposedat.Art 952 se incadreaza mai degraba pe zona de incalcare a dreptului prin distrugerea sau deteriorarea bunului, nu atata in zona de tulburare a posesiei, deci in mod esential la 952 eu ce trebuie sa probez? Ca bunul meu va fi deteriorat, distrus in masura in care nu se admite actiunea posesorie, deci eu trebuie sa demonstrez la 952 un prejudiciu care se va produce, daca nu demonstrezi lucru asta, nu va fi admisibila actiunea pe textul respectiv. Va rog frumos distingeti intre deposedare sau tulburare si un prejudiciu ( art 952 ).In exemplul nostru ar fi trebuit introdusa o actiune posesorie generala pentru ca in momentul in care ala o inceput deja constructia el mi-a incalcat posesia servitutii chiar daca pentru mine nu exista riscul sa sufar un prejudiciu.

CURS 6-posesia tabulara-

Cartea Funciara

Posesia tabulara - este o stare de fapt generata de inscrierea situatiilor juridice, a unor mentiuni legate de situatiile juridice, inscrieri care se fac in registrele de publicitate.-asadar inscrisul este o stare de fapt, contractul este o stare de drept , la fel se intampla si in materie de CF, care este o suma de inscrisuri referitoare la stari de drept, asadar CF presupune generarea unor stari de fapt care au relevanta, insotesc, se refera la anumite stari de dreptObs: Posesia despre care am discutat pana acum, de altfel si posesia tabulara sunt ambele stari de fapt, insa am subliniat tot timpul ca posesia exista, este recunoscuta juridic si este protejata ca atare independent de existenta unei stari de drept, deci esti protejat ca posesor pur si simplu, in considerarea acestei calitati, fara a fi intrebat daca ai simultan si calitatea de proprietar sau titular al unui drept.In cazul posesiei tabulare, vom vedea ca este vorba despre o stare de fapt care nu este protejata in sine, ea este o stare de fapt care insoteste tot timpu si este rezultatul unor stari de drept. Sigur ca se poate intampla ca o persoana sa fie inscris in CF fara a avea si dreptul care este mentionat in foaia de proprietate. Intr-o astfel de situatie exista o stare de fapt,inscrierea in CF, careia nu ii corespunde o stare de drept: intr-o astfel de situatie starea de fapt din CF este perfect irelevanta pentru cel care a beneficiat de inscriere, nu il ajuta cu nimic, orice persoana interesata ar putea cere radierea acestuia din CF.Concluzia este ca in timp ce posesia este protejata juridic independent de existenta dreptului, posesia tabulara nu functioneaza la fel ea are forta juridica doar daca insoteste si o stare de drept.Intrebare: este posibil ca drepturile sa fie opozabile si fara sisteme de publicitate? Da este posibilCum a aparut publicitatea imobiliaraCodul civil francez a urmarit sau a incercat sa revolutioneze dreptul civil prin aceea ca aparand intr-o perioada istorica, mai exact perioada iluminismului, un curent filozofic presupunea valorizarea individului, "individul poate sa...", "de la natura individul are anumite chestii pe care nu i le da societatea, sunt inascute"..Principiul consensualismului - adica actul nu are nevoie de o anumita forma pentru a genera efecte, este suficient ca partile sa isi doreasca acest lucru si efectele lui se producDespre promovarea unui sistem consensualist Codul civil francez care a fost destul de radical in anumite privinte, renunta cu totul la orice fel de sistem de publicitate: mai precis vine C civ fr. si spune actul juridic/contract genereaza drepturi care se nasc si sunt opozabile fata de toata lumea automat, prin simpla manifestare de vointa >>>>sigur ca acest principiu poate sa fie argumentat foarte coerent si foarte atragator ca idee, dar el prezinta mari deficiente si una dintre deficientele lui fundamenate este ca genereaza o sumedenie de situatii juridice, care raman clandestine, adica situatii juridice care nu sunt cunoscute si nu pot fi cunoscute de terti, ori drepturi si obligatiile, raporturile juridice pot functiona numai in masura in care sunt cunoscute, pentru ca ele trebuie sa fie respectabile de catre terti; dupa momentul punerii in vigoare a Codului Napoleon, au urmat cativa zeci de ani in care s-a constatat ca acest Cod Francez este deficitar in ceea ce priveste siguranta circuitului civil, pentru ca era foarte riscant, ganditi-va la tertii care se trezeau ca s-au incheiat acte juridice despre care habar nu au si acte juridice care produc efecte care lor le sunt opozabile si tertul doreste sa cumpere un teren de la unu pe care il stie el din tata in fiu ca a folosit terenul si ca era proprietar si il cumpara si pe urma constata ca ala era falit si inainte i-o mai vandut terenul la altcineva, acel altcineva ii spune imi pare rau dar contractul meu este anterior, iti este opozabil prin urmare sanatate. Tentatia foarte mare nu este pentru ca Gigi vinde de doua ori acelasi teren, tentatia foarte mare este pentru fiecare Stat ca are de incasat impozite: mai mult ganditi-va ca se incaseaza taxe in momentul in care ai anumite venituri din instrainarea bunului, statul nu poate sa urmareasca aceste instrainari daca nu are un sistem de publicitate.Toate problemele astea au fost constatate de la 1804 la 1805 cand intra in vigoare Codul civil roman, care beneficiand de experienta n